Sediu: Săbă

oani
Str. Orizontu
lui 140B
tel: 0233/768
135
cel: 0761770
900
ISSN 2067 -
8398

-Pagina specialiştilor
Dacă ..., Educaţia este... p. 3

-Pagina copiiilor
De ce şcoala este importantă p. 4

-Pagina tinerilor
Educaţia după criterii moderne p. 5

-Pagina părinţilor
Gabor Cornel, Duma Bernadin, Libertatea... p. 6
Claudia Popovici, Lungu Oana-Elena,
Breahna Florin, Dumea Cristian,
Hirja Alois, Celina Salca, Ianus
simonamirt@hotmail.com
Irina, Petruţ Iuliana, Boloca Lu- www.symber2010.blogspot.com
miniţa
 Dacă era actuală este caracterizată de prezenţa a
tot mai multe şi sofisticate mijloace digitale de
comunicare care pătrund în familie, cum poate fi
educaţia dată copiilor, tinerilor care le folosesc? O
educaţie restrictivă sau liberă privind folosirea
acestora? Primul element pe care trebuie să îl înveţe
tinerii este de a găsi un echilibru în folosirea
acestora, atât cât e necesar, când e necesar.
Apoi este necesar ca ei să vadă utilitatea şi
frumuseţea relaţiei directe de la om la om care nu
poate fi înlocuită de nici un obiect…, prin care se
pierd unele elemente ale comunicării, oricât de
sofisticat ar fi. Viaţa este mult mai palpitantă de trăit
decât oricare joc pe calculator.
Şi putem ţine cont de semnalele de alarmă pe
care le trag psihologii faţă de fenomenul în creştere
al tinerilor care devin dependenţi de jocuri şi internet
şi care se izolează în camera lor şi menţin legătura
cu lumea exterioară lor prin mama, doar pentru
necesităţile fiziologice. Necesitatea educaţiei la
moderaţie în folosirea acestora, în iniţierea unor
legături cu persoane necunoscute de pe reţelele de
socializare mai reiese şi din situaţiile mediatizate
despre tineri care s-au cunoscut pe internet, unde sub
masca anonimatului sau prezentat ca fiind cineva, iar
in realitate ele fiind cu totul alte persoane.
Aceste tipuri de prietenii virtuale, îndrăgostiri
virtuale de persoane cu calităţi virtuale…, nu pot
decât să creeze probleme atunci când realitatea iese
în evidenţă şi trebuie trăită în naturaleţea ei. Nu se
poate spune te iubesc cu un mesaj pentru că emoţiile
substituite cu un simbol îşi pierd din profunzime.
Riscul real este acesta, dragi tineri, care sper că mai
citiţi, că nu veţi mai fi capabili de dialoguri directe,
clarificatoare, faţă în faţă.
De ce să nu spunem că uneori noi părinţii ne
simţim depăşiţi de către copii în folosirea tehnicii
moderne …Este o mică (dar mare pentru ei) şi
necesară apropriere de copiii noştri, de lumea lor, a
le cere lor să ne iniţieze în tainele folosirii acestora,
pentru a le înţelege limbajul.
Vă îmbrăţizează o mamă.
Educaţia diferă de la o etapă istorică la alta în funcţie de
condiţiile materiale şi spirituale ale societăţii. Educaţia este un
fenomen social, specific uman, care apare odată cu societatea,
dintr-o anumită necesitate proprie acesteia, aceea a dezvoltării
omului ca om, ca forţă de muncă şi fiinţă socială. Cuvântul
“educaţie” este de origine latină, derivă din substantivul
“educatio” care înseamnă creştere, hrănire, cultivare..
Platon definea educaţia ca fiind “arta de a forma bunele de-
prinderi sau de a dezvolta aptitudinile native pentru virtute ale
acelora care dispun de ele”. Aristotel, în lucrarea sa Politica,
consideră că „educaţia trebuie să fie un obiect al supravegherii
publice, iar nu particulare”. De-a lungul istoriei educaţia a
cunoscut o dezvoltare continuă, datorită dezvoltării societăţii.
Astfel, educaţia a fost împărţită în mai multe categorii, aproape
ca şi o ştiinţă. Pe plan pedagogic, secolul XX s-a anunţat, încă
de la început, prin teoria educaţiei noi, ca fiind un secol al co-
pilului.
Teoriile educaţiei noi sunt definite în programele
UNESCO, adoptate în ultimele decenii, “ca răspunsuri
ale sistemelor educaţionale la imperativele lumii
contemporane” de natură politică, economică, ecologică,
demografică, sanitară, etc. Noile educaţii sunt adaptabile la
nivelul fiecărei dimensiuni a educaţiei, în funcţie de
particularităţile acestora dar şi de “ciclurile vieţii şi de
condiţiile sociale specifice fiecărui sistem educaţional”. De
exemplu, educaţia ecologică sau educaţia relativă la mediu, care
poate fi integrată la nivelul educaţiei morale (în învăţământul
general), educaţiei intelectuale (în învăţământul liceal),
educaţiei tehnologice (în învăţământul profesional), ridică
probleme specifice în anumite zone sau ţări ale lumii, respectiv
în cadrul diferitelor sisteme sociale şi educaţionale.
Metodologia valorificării “noilor educaţii” vizează toate
dimensiunile (intelectuală, morală, tehnologică, estetică, fizică)
şi formele (formală, nonformală, informală) ale educaţiei.
Procesul declanşat stimulează trecerea de la demersurile
specifice la abordările globale, interdisciplinare, care permit
aprofundarea unor probleme sociale care cer soluţii concrete:
pacea, democraţia, justiţia socială, dezvoltarea, mediul,
alimentaţia, sănătatea, protejarea copiilor şi a tinerilor,
promovarea învăţământului şi a cercetării ştiinţifice.
De-a lungul istoriei, educaţia şi-a demonstrat rolul vital
pentru dezvoltarea civilizaţiei, culturii umanităţii, pentru
creşterea gradului de ordine şi raţionalitate în viaţa socială,
pentru cultivarea valorilor spirituale şi conferirea, în acest fel, a
unui statut elevat condiţiei umane (Johann Amos Comenius,
“Didactica magna”).
http://www.1235.ro/details-id17382-s.html
 Dragii copii câteodată şcoala
poate să vă ocupe mult din
timpul pe care în vacanţă îl
aveaţi liber. Pe de altă parte
educatoriivă oferă, prin vocea
dragilor voştri învăţători, un
timp şi mai preţios.
...scoala e importanta pentru oricine...
joaca este cea mai importantă pentru voi, nu-i aşa?. Dacă
părinţii vă sunt aproape şi vă dau din timpul lor pentru a se
juca cu voi este şi mai frumos.
Dar şi şcoala dragii mei este importantă.
Ce este timpul preţios?
Timpul este extrem de valoros. Este
important să-ţi organizezi timpul astfel
încât să-ţi rămână câteva ore libere şi
pentru studiu. Timpul trece, indiferent
dacă te joci într-una sau stai degeaba,
aşa că nu-l irosi. Foloseşte-l cu cap şi
vei reuşi astfel să-l transformi în
prietenul tău. Obişnuieşte-te să faci în
acelaşi timp un lucru util şi unul
http://www.parinti.com/modules.php?
name=Activitati&pa=showpage&pid=59
 Credem că punctul de plecare cel mai potrivit
pentru reflecţia noastră despre educaţia secolului XXI
este luare la cunoştinţă a progresului tehnologic şi
ştiinţific atât de rapid, care reclamă un concept mai
amplu despre educaţie dar şi o implicare serioasă,
competentă în acest domeniu, care include în mod
inevitabil şi educaţia personală continuă, capabilă să
ofere instrumentele pentru o percepţie şi o intepretare
corectă, adaptarea critică la schimbările societăţii,
având prezente valorile care fundamentează, antrenează
şi susţin educaţia.
Aceste câteva observaţii preliminare ne ajută să
construim chiar o filosofie personală despre educaţie pe
care am putea să o aprofundăm treptat, pornind de la
reprezentarea necesităţii educaţiei personale, în pofida
unei mentalităţi actuale care nu favorizează întotdeauna
accesul la educaţie, delegând altor persoane mai
potrivite educaţia rezervată, de fapt, tuturor.
Întrebarea care ar putea să facă un pic de lumină
în reflecţia noastră despre educaţia după criterii
moderne, ar putea să sune astfel: De ce este bine pentru
mine educaţia? Faptul că în întrebarea noastră legăm
binele de educaţie, înţelegem că, dacă nu ne-am
preocupa de educaţia personală, singuri ne-am exclude
de la acest bine valoros şi eficient, deşi nu imediat
evident. Propunerea pe care vrem să o facem, în acest
sens, se referă la un concept recent apărut în domeniul
pe care îl cercetăm; este vorba despre lifelong learning
care poate relansa interesul pentru educaţia personală,
în diferite etape ale vieţii, deci, cu atât mai mult pentru
generaţia tânără.
Norman Longworth, profesor de învăţare
permanentă (Lifelong Learning) la Universitatea din
Stirling (Anglia), în cartea sa Lifelong Learning in
action. Transforming Education in 21st Century,
trasează câteva motivaţii care reclamă modelul de
educaţe lifelong learning:
Prin lifelong learning se pot evita efectele negative
şi diferenţele foarte mari şi evidente dintre ţările bogate
din punct de vedere economic,
caracterizate de multi -
culturalitate şi multi-etnicitate
dar şi de conflicte inter-rasiale
şi inter-generaţionale, şi ţările
sărace, exluse de la accesul la
resurse de orice fel şi de la
educaţie.
Prin lifelong learning se
accentuează învăţarea
permanentă şi folosirea din
partea tuturor a noii dezvoltări
şi a noilor tehnologii.
Influenţa abundentă televizorului şi a mijloacelor
mass-media asupra gândirii oamenilor, ideilor şi
percepţiei lor, mai ales când aceste instrumente sunt
folosite ca mod de a face propagandă, cu scopul de
influenţa capacitatea oamenilor de a face alegeri
responsabile. Lifelong learning poate contribui la
transformarea naţiunilor în societăţi civilizate, dinamice,
bine educate şi flexibile.
Noile descoperiri în toate domeniile ştiinţei şi
tehnologiei oferă o varietate de oportunităţi pentru
creşterea personală şi stimularea valorilor de bază.
Lifelong learning promite, în acest context, o creştere a
înţelegerii şi a folosirii tehnologiei pe scară largă.
Explozia de informaţii şi de cunoştinţe prin
folosirea internetului şi a comunicaţiilor tehnologice,
transformă modul de a trăi şi de a comunica al
oamenilor, şi de a face faţă schimbărilor inerente vieţii
umane.Lifelong learning este cheia folosirii
informaţiilor în sens benefic şi eficient.
Exigenţa de a fi inventivi şi flexibili, din
partea industriei şi a oamenilor, în favoarea unei
tehnologii înalte şi a pregătirii competente, reclamă
nevoia instruirii permanente (lifelong learning).
Creşterea nivelului individualizării şi riscului în familia
vest-europeană pretinde o mai mare atenţie faţă de
realizarea şi eliberarea potenţialului uman creativ şi faţă
de dezvoltarea structurilor educaţionale bazate pe
înţelegere, toleranţă şi contribuţia faţă de comunitate.
Cristalizarea capacităţilor persoanei are loc pe
măsura confruntării cu ceilalţi, fapt inevitabil în
cadrul interacţiunii sociale. În timp ce datoria de a
învăţa este evidentă, decizia individuală de a
învăţa, trebuie să devină un punct important de
plecare. Lifelong learning include întreaga sferă a
educaţiei: politică, socială, psihologică, culturală,
educaţională şi în plus, factorii ambientali şi resursele
pe care aceşti factori le comportă.
Aceste motivaţii propuse de autorul englez sunt în
măsură să devină argumente suficiente pentru o nouă
regândire a educaţiei pentru persoanele care se află în
orice etapă a vieţii lor şi un impuls reînnoit pentru tineri
de a acorda spaţiul suficient educaţiei lor nu doar pentru
ei înşişi ci pentru familia şi comunitatea lor de
provenienţă.
Suntem convinşi că învăţarea permanentă va
deschide noi orizonturi de interes faţă de valorile
umane şi faţă de repunerea pe baze personaliste a
raportului dintre oameni în societatea românească.

“Libertatea... tot mai liberi!” - spre o educaţie sănătoasă
şi responsabilă.
În zilele noastre, avem mult mai multe posibilităţi de
a alege cum să ne trăim viaţa decât acum 20 de ani, dar
mulţi trăiesc ca telespectatorii ce privesc, fără să fie
protagonişti, sau nu văd mai nimic, pentru că mereu
schimbă postul TV, crezând că vor găsi ceva mai
frumos în altă parte, neştiind de fapt ce vor să vadă,
simţindu-se condiţionaţi de bogăţia alegerilor ce pot fi
făcute, fără a fi liberi să aleagă fericirea lor.
Pentru unele persoane, frica de a dărui ceea ce
administrează, se întoarce ca un bumerang împotriva
lor. La o nuntă, mirii fiind săraci, au cerut invitaţilor să
aducă fiecare vin de acasă. La ora stabilită, invitaţii s-au
adunat, au vărsat în grabă vinul într-un butoi mare din
lemn şi s-au aşezat la masă. La un moment dat, vornicul
a făcut un semn, iar slujitorii dorind să scoată vinul din
butoi, văzură că... din păcate... acesta era plin cu apă.
Fiecare invitat gândise că într-un butoi aşa mare, puţină
apă nu s-ar fi observat; şi astfel au băut toată seara
numai apă.
A avea libertate adevărată, înseamnă a trăi în
iubire. Cum am putea spune că suntem liberi,
când de fapt egoismul, dorinţa de a avea cât mai
mult şi de a dărui cât mai puţin sau chiar deloc,
predomină în noi? Ştim cu toţii că pentru a trăi în
comuniune cu alte persoane, trebuie să descoperim în
noi ceea ce este mai bun: să nu mă ruşinez de ceea ce
sunt, dar nici să mă înalţ prea mult în slăvi…, să
dăruiesc cât mai mult fără să-mi pun problema: „... da’
mie ce-mi iese la afacerea asta?”.
Cu cât sunt mai sărac, mai puţin legat de lucruri
materiale, cu atât sunt mai liber. Iată un exemplu cam
stupid, dar prin care se pot înţelege mai bine aceste
lucruri: În toiul nopţii doi prieteni luară o barcă cu
intenţia de a face o plimbare prin Deltă. Urcară grăbiţi
în barcă şi începură să vâslească. Pe când erau aproape
de destinaţie, ziseră unul către altul:
- Ei frate, unde-am ajuns?; - Nu ştiu omule, nu vezi că
nu se vede? Ia şi vâsleşte mai departe. - Pare-mi-se…,
mama mia... Ei, da’ suntem aproape de locul de unde
am plecat. De ce oare?; - O, nu... am uitat doar să
dezlegăm funia ce leagă barca de mal!
Această funie reprezintă preocupările, egoismul,
frica de a face primul pas, înseamnă a fi mereu cu nasul
pe sus, a fi mereu în prim plan, reprezintă lipsa de
libertate; ne gândim la faptul că era noapte - adică
întuneric - iar absenţa luminii reprezintă tulburările
noastre produse de preocupări şi griji (a avea cele mai
bune note, toţi să ne laude...).
În viaţă putem vedea multe lucruri frumoase, dar
fără să ne simţim cu adevărat liberi, fără a descoperi
mereu orizonturi noi, după cum spunea marele nostru
scriitor, Nicolae Iorga: „Cei mai mulţi trăiesc zile,
puţini trăiesc viaţa”.
Într-o zi, unii vor spune: «ce naşpa, am vâslit
degeaba, n-am cunoscut pe deplin nimic frumos».
Alţii însă se vor bucura: «la lumina soarelui, am trăit
viaţa din plin, fără să fug de greutăţi, chiar dacă m-a
costat, m-am şi distrat, dar am ajuns unde trebuia să
ajung.» Folosind libertatea cu responsabilitate,
animatorul se acceptă pe sine însuşi, nu-i este frică să
intre în relaţie cu ceilalţi pentru că ştie că toate
lucrurile negative din viaţa sa, trecutul său nu-i spune
în totalitate cine este el ca persoană, dar devine parte
d i n c e e a c e v a f i .
Pentru a fi TOT MAI LIBER, nu trebuie să ne
pierdem timpul cu LIBERTATEA de a avea lucruri,
sau ca toţi să ne laude, dar căutăm să ne cunoaştem pe
noi înșine, descoperind propria sărăcie, poate puţinele
lucruri pe care le avem, recunoscând aşadar că suntem
limitaţi, că nici un om nu este perfect, dar mai ales că
suntem creaţi pentru ceva mult mai măreţ, bazându-ne
pe bogăţiile interioare de care dispunem, trăind în
prietenie, armonie, iubire şi comuniune cu cei din jur,
fără a da prea multă importanţă simpatiilor sau
antipatiilor personale.
A FI LIBERI ÎNSEAMNĂ A PUTEA FACE LU-
CRURILE PENTRU CARE AM FOST CREAŢI!
Aceasta este strada spre o libertate responsabilă,
pentru că orice alegere personală influenţează fie în-
treaga viaţă, fie viaţa celor din jur (cei ce sunt lângă
mine, cei pe care îi voi cunoaşte şi urmaşii mei);
„Trăinicia fericirii tale atârnă de felul cum îţi vei
înţelege viaţa”, spunea Alexandru Vlahuţă, adică felul

1. ESTE NECESARĂ O ALTA ABORDARE ÎN
REALIZAREA NOII EDUCAŢII?
Ca proces complex şi de lungă durată, actul educa-
ţional necesită permanenţe ajustări, acestea fiind deter-
minate mai ales de direcţia în care evoluează so-
cietatea.
Sistemul educaţional actual aduce foarte multă in-
formaţie, care într-o mai mare sau mai mică măsură se
dovedeşte inutilă. Copiii şi tinerii învaţă să opereze cu
formule, dar nu ştiu cum să abordeze eşecurile. Învaţă
să rezolve probleme, dar nu ştiu să-şi rezolve conflic-
tele existenţiale. Sunt antrenaţi să facă calcule fără să
greşească, dar viaţa este plină de contradicţii şi prob-
leme care nu pot fi calculate.
Astfel, o parte a informaţiilor pe care le acumulăm
nu vor fi folosite niciodată. Adultii s-au transformat în
maşini de muncit, iar tinerii în maşini de învăţat.
2. INFORMĂM SAU FORMĂM?
Ca şi adulţi, părinţi şi dascăli deopotrivă trebuie să
avem în vedere pe parcursul educării tinerilor atât as-
pectul informativ cât şi formarea acestora ca oameni.
Tinerii cunosc tot mai mult despre lumea în care se
află, dar nu ştiu mai nimic despre lumea lor interioară.
Educaţia trebuie să păstreze şi ingredientul emoţional
pentru a nu risca să lucrăm cu tineri care rareori ştiu să
îşi ceară iertare, să îşi recunoască limitele, să se pună
în locul celuilalt.
3. ASPECTE DE EVITAT ÎN EDUCAŢIE:
- Să exprimi autoritatea cu agresivitate.
- Să fii excesiv de critic.
- Să suprimi personalitatea celui educat.
- Să pedepseşti la furie şi să impui limite, fără să dai
explicaţii.
- Sa fii nerăbdător şi să renunţi să mai faci educaţie.
Sub cetina verde de brad, aroma de Crăciun, sub
fulgii care-n pace cad, şi rugăciuni ne spun, un mic
copil cu ochii mari, statea şi aştepta, privind în zare
undeva, privirea îi sclipea, un biet copil cu soare-n
ochi cu buze roşii tremurânde, ce aştepta cuminte
foc, minuni de nu stiu unde! Dar zarea albă largă e,
şi frigul se-nteţeşte, în jurul lui doar vântul sec în
şoapte povesteşte. Iar fulgii mici şi jucăuşi îi cântă
un colind, sunt îngeri firavi ce dansează în horă se
tot prind, dar copilaşul este trist, căci nimeni nu-i cu
el, doar un căţel prin nea fugind, îl bucura niţel. Pe
micul chip prea abătut, cu bucle ca de aur, ce-n ochi,
mici indoieli ascund, şi-n suflet un tezaur, un
gând umbreşte a lui chip, copil născut din vise,
având în suflet aripi largi spre zbor mereu
deschise, dar singur e, cine să-i spună, ca astăzi e
Crăciun, ca-n iarna asta chiar de-i singur un Moş
este pe drum? Şi-atunci trimite Doamne ingeri,
în ochi înlăcrimaţi, şi fă iubirea să încălzească pe cei
înfriguraţi, nici un copil să nu stea singur în seara
de Crăciun, ascultă-mi rugămintea Doamne şi
fă minuni acum! Şi dă-i răspuns la întrebări, unui
micuţ copil, să simtă cum un Moş Crăciun pe geam
intră tiptil, şi bucuria să-i sclipească în ochii
inocenţi, măcar un vis să-nlocuiască acei părinţi
absenţi !
http://www.jurnale.ro/Poveste_de_Craciun __-e6362-
 Aşteptăm sfaturile, ideile
voastre creative, propunerile
Se oferă consultanţă psiho- adecvate temelor propuse pe
pedagogică; cursuri de formare pentru adresa redacţiei,
orice educator (IMPORTANŢA pentru a crea posibilitatea
PREZENŢEI ŞI A FORMĂRII unei educaţii constructive
PROFESORILOR. PROPUNERE
demnă de RESPECT
PENTRU O PEDAGOGIE
COMUNICATIVĂ);
Traduceri: italian-român
român-italian

Revista poate fi găsită

numai la adresa indicată
pe reversul copertei

Părinţi autoritari/indiferenţi?
Tineri singuratici/hiperagitaţi?
Copiii fără control/prea viciaţi?

Dragii mei, revista “ajutând TE ajuţi”, revistă pentru, şi doar pentru educaţie, după ce a căutat şi caută
mereu esenţa actului educativ, se pregăteşte să sărbătorească 1 an de la apariţia sa. Eu, Mîrţ Simona
Magdalena, vă mulţumesc că mi-aţi fost alături, fie în calitate de colaboratori cât mai ales de cititori.
Dorinţa mea este ca această realitate atât de profundă să nu se oprească aici. De aceea ea are nevoie de
oameni care să creadă în existenţa şi în utilitatea sa. Are nevoie de bunăvoinţa ta. Îndiferent de tipul de
ajutor pe care vrei şi poţi să-l oferi (ca şi membru al redacţiei, ca şi colaborator, sau simplu cititor), te rog să
imi aduci la cunoştinţă personal. MULŢUMESC