A treia copilărie

(6/7 ani – 10/11 ani – şcolarul mic)

Învăţarea copilului să respecte reguli şi programe, să-şi controleze stările emoţionale şi
exprimările verbale, să îndeplinească sarcini şi activităţi pentru care nu este încă interesat
presupune mult efort.
Ce puteţi face atunci când copilul nu vrea să facă lecţiile, abia se trezeşte dimineaţa şi sunteţi în
criză de timp, când vrea să privească la televizor în loc să-şi ordoneze lucrurile în camera sa?
Câteva tactici care asigură copilului echilibru şi dumneavoastră confort.
1.Explicaţi copilului clar ce trebuie să facă, asiguraţi-vă că a înţeles clar ce au de făcut şi ce se
aşteaptă de la ei;
2.Ajutaţi copilul să înţeleagă şi să respecte regulile din casă dar şi din alte medii sociale (stradă,
şcoală, grup de prieteni)
3.Aplicţi regulile în mod constant, păstrând acelaşi nivel al aşteptărilor, de la o situaţie la alta,
indiferent de distanţele de timp.
4.Concentraţi-vă pe observarea lucrurilor „bune” pe care le face copilul dvs. (urmăriţi copilul
pentru a-l surprinde comportându-se frumos)
5.Încercaţi să faceţi aprecieri pozitive, imediat şi constant atunci când copilul a acţionat adecvat
aducând şi altora la cunoştinţă acest lucru şi asiguraţi-vă că ştie clar pentru ce primeşte aceste
aprecieri;
6.Pe cât posibil, ignoraţi comportamentele „urâte” şi nu atrageţi permanent atenţia asupra
acestora prin apostrofări, corectări sau pedepse;.
7.Stabiliţi responsabilităţile şi sarcinile în funcţie de vârsta şi potenţialul copilului; Solicitările
neadaptate la posibilităţile copilului, determină epuizare, suferinţă şi trăirea stării de eşec;
8.Pentru atingerea performanţelor şcolare copilul trebuie ajutat şi nu certat, apostrofat sau privat
de joc, de contactul cu alţi copii pentru că va afecta imaginea de sine şi încrederea în forţele
proprii;
9.Folistţi metode variate pentru a întări comportamentul acceptabil, valorificaţi realizările lui
exemplu: expuneţi într-un loc vizibil lucrarea apreciată cu notă mare, diploma obţinută prin
participarea la o activitate sportivă sau de alt gen.
10.Respectaţi opţiunile copilului în situaţia unor alegeri şi încercaţi să le schimbaţi numai dacă
ele pot afecta copilul, folosind argumente clar exprimate, nu impuse ca de exemplu (faci aşa
pentru că aşa am spus eu)
11.Cunoaşterea prietenilor, a preocupărilor, dorinţelor şi abilităţilor copilului vă permite să
controlaţi situaţia şi să organizaţi un program în care să vă simţiţi bine cu toţii, fără frustrări.
12.Oferiţi explicaţii cu privire la faptul de ce anumite lucruri sunt de neacceptat sau de ce
altcineva a suferit datorită unor comportamente neadecvate
13.Spuneţi-le copiilor că îi iubiţi chiar dacă acum au crescut şi renunţaţi la vorba românească
copilul trebuie iubit şi sărutat doar în somn
14.Spuneţi-le că o să vă fie dragi în continuare, indiferent dacă mai greşesc şi numai împreună
pot rezolva toate problemele;
15.Încercaţi să dezvoltaţi o serie de strategii pentru a preîntâmpina comportamente pe care nu le
credeţi potrivite, exemplu - distragerea copilului; scoaterea copilului din situaţia respectivă;.
Pubertatea (10/11 ani – 14/15 ani)

- în marea lor majoritate, puberii au un comportament în care se remarcă tulburări relaţionale de

tipul agitaţie şi chiar impulsivitate, echilibru emoţional labil cu dispoziţii care trec de la veselie,
entuziasm la apatie, depresie, neîncredere în forţele proprii.
Pentru câştigarea independenţei ei devin opozanţi iar modul în care îşi manifestă această opoziţie
poate fi foarte violent uneori, alterând relaţiile cu părinţii sau profesorii. În acest context, părinţii
dar şi profesorii trebuie să găsească calea educaţională optimă pentru a armoniza aceste tendinţe
ale personalităţii puberului. Nu este necesar învăţarea unor tehnici speciale ci doar să existe
înţelegere din partea adultului pentru specificul acestei vârste, toleranţă pentru reacţiile sau
comportamentele neadecvate şi susţinere în demersurile sale de adaptare la noile cerinţe
intelectuale, sociale, afective.
Menţinerea tensiunilor între părinte şi puber, determină o accentuare a acestor comportamente iar
uneori în funcţie de caracteristicile de personalitate, experienţele personale de viaţă, pot apare
forme patologice de tipul depresie, agresivitate, ticuri, abandon şcolar sau comportamente
antisociale.
Ce puteţi face pentru a avea o relaţie armonioasă cu proprii copii şi ai ajuta să se dezvolte
echilibrat, armonios?
1.Comunicaţii cu copilul pe teme de interes comun pentru el şi pentru dumneavoastră
1.Discutaţi cu copilul despre ceea ce simte el că este important în viaţa lui chiar în acel moment.
2.Acordaţi atenţie şi înţelegere referitor la temerile produse de propria sexualitate, care-l face să
pară diferit faţă de alţii. Sexualitatea nu trebuie să fie o temă tabu, vorbiţi deschis şi explicaţi în
forma cea mai deschisă şi directă cu proprii copii. Daca nu ştiţi cum să procedaţi informaţi-vă,
apelaţi la specialişti pentru a vă orienta în acest demers sau orientaţi copilul către servicii
specializate.
2.Nu ignoraţi universul afectiv al acestuia (neliniştile, întrebările, nesiguranţa)
3.Arătaţi încredere în ceea ce face şi ţineţi cont de opiniile lui
4.Realizaţi un control echilibrat, care nu îngrădeşte nevoia de cunoaştere şi exprimare a copilului
şi care vă permite şi dumneavoastră să vă simţiţi bine
5.Ţineţi cont şi de nevoile copilului atunci când impuneţi reguli şi norme
6. Dozaţi aşteptările dumneavoastră referitoare la performanţele şcolare în funcţie de potenţialul
copilului
7. Ajutaţi copilul să-şi dezvolte o imagine de sine pozitivă, asiguraţi-l că arată bine, este capabil
de performanţe, criticându-l cât mai puţin.
8. Stabiliţi cu copilul dumneavoastră reguli şi responsabilităţi în cadrul familiei.
Adolescenţa (14/15 ani – 17/18 ani

Părinţi trebuie să ştie că în această etapă de dezvoltare pot apare următoarele tipuri de conduite:
1.Conduita revoltei caracterizată prin refuzul sistematic faţă de tot şi toate, opoziţie, negativist
chiar agresivitate.
2.Conduita închiderii în sine, interiorizare, izolare
3.Conduita exaltării şi afirmării cu adoptarea unor atitudini radicale prin care dispreţuieşte tot
ceea ce nu concordă cu părerile lui.
Pentru a face faţă acestor conduite părinţii trebuie în primul rând să ştie că sunt frecvent întâlnite,
că nu are ceva special copilul său şi să găsească soluţii de a le controla şi adapta fără a provoca
alte efecte nedorite.
Impunerea cu stricteţe a unor reguli şi norme (pentru că pe vremea mea nu aşa se comportau
copiii), neacceptarea opiniilor şi dorinţelor acestora, rigiditatea în limbaj şi vestimentaţie pot crea
conflicte şi tensiuni, pot altera relaţiile şi aşa destul de fragile între părinte şi adolescent.
Un alt lucru extrem de important de ştiut de către părinţi este faptul că în această perioadă se
formează conştiinţa de sine care este puternic influenţată de imaginea corporală, modul în care
este apreciat, valorizat şi atitudinea celor din jur faţă de el. Răspunsurile pozitive, susţinerea şi
încurajarea demersurilor sale, suportul oferit în situaţiile de eşec şi încurajarea de a găsi soluţii şi
de a persevera vor contribui la structurarea unei conştiinţe de sine
pozitive. Adolescentul va fi încrezător, sigur pe el, echilibrat în relaţiile interumane, îşi va
proiecta viitorul în funcţie de încrederea în forţele sale şi în potenţialul său.
Ce puteţi face pentru o relaţie bună cu adolescentul dumneavoastră?
1.Discutaţi cu el despre îngrijorările lui, despre modul în care poate rezolva o problemă şi despre
decizii;
2.Petreceţi timp împreună cu el implicându-l în activităţi pe care le-a acceptat
3.Acceptaţi participarea lui la grup şi activităţile acestuia;
4.Discutaţi cu adolescentul despre viitor, despre aşteptările dumneavoastră şi aspiraţiile lui;
5.Informaţi-vă despre posibilităţile educaţionale şi opţionale referitoare la profesie şi carieră;
6.Planificaţi activităţi culturale şi de petrecere a timpului liber astfel încât să fie acceptate de el;
7.Asiguraţi-vă că are acces la informaţii despre drog, alcool, fumat, boli cu transmitere sexuală şi
pericolul pe care acestea le reprezintă pentru viaţa, sănătatea şi oportunităţile în viitor.
8.Învăţaţi adolescentul respectarea unor norme morale, sociale şi de politeţe
Copiii învaţă din ceea ce văd în jurul lor
Dacă un copil trăieşte într-un mediu plin de criticism, va învăţa să condamne.
Dacă un copil trăieşte într-un mediu plin de ostilitate, va învăţa să se bată.
Dacă un copil trăieşte într-un mediu în care este ridiculizat, va deveni timid.
Dacă un copil trăieşte într-un mediu plin de toleranţă, va învăţa să aibă răbdare.
Dacă un copil trăieşte într-un mediu în care este des încurajat, va învăţa să aibă
încredere în sine.
Dacă un copil trăieşte într-un mediu în care primeşte laude, va învăţa să aprecieze
la rândul lui.
Dacă un copil trăieşte într-un mediu de corectitudine, va învăţa ce este dreptatea.
Dacă un copil trăieşte într-un mediu în care i se oferă siguranţă, va deveni
încrezător în sine.
Dacă un copil trăieşte într-un mediu în care este aprobat, va învăţa să se placă pe
sine.
Dacă un copil trăieşte într-un mediu prietenos şi tolerant, va învăţa să găsească
dragoste în jurul său.