Sunteți pe pagina 1din 12

MORTARUL

Mortarul este un element fundamental al lucrariilor de zidarie, de a carui compozitie si mod de lucru
depinde in mare parte rezultatul final. Mortarul este un amestec de apa, liant si materiale inerte, utilizat
la punerea in opera a caramizilor si la rostuire. Materialul inert este reprezentat de catre nisip, iar
cimentul si varul constituie liantul. Pentru restaurarea zidurilor antice se foloseste, de obicei, ca liant,
varul, pentru a obtine un mortar similar cu cel preparat in antichitate.

• PRINCIPALELE CARACTERISTICI NECESARE ALE MORTARULUI


Exista un tip adecvat de mortar pentru fiecare gen de lucrare. Proiectantul specifica caracteristicile si
compozitia mortarului, tinand cont de exigentele de rezistenta, aspectul exterior, precum si de
prelucrabilitatea materialului – in scopul usurarii procesului de punere in opera.

Rezistenta si aspectul estetic


Mortarul trebuie sa aiba urmatoarele caracteristici:
- Rezistenta suficienta la compresie
- Forta suficienta de a face priza cu caramida
- Durata suficienta de viata
- Rezistenta la patrunderea ploii
- Aspect placut
- Absorbtie a apei similara cu cea a caramizilor

Mortarul cel mai adecvat pentru o pozitionare corecta a caramizilor este cel de tip pastos; daca mortarul
contine prea multa apa sau aditivi plastifianti, el apare umed, impiedicand realizarea unei lucrari curate
si provocand usoare bavuri ale peretelui. Zidarul, impreuna cu directorul de lucrari, evalueaza
consistenta si adecvanta la lucru a mortarului, tinand cont de conditiile de lucru: temperatura,
umiditate, tipul caramizii etc. Odata definita consistenta, ea trebuie mentinuta constanta, deoarece
chiar si o mica variatie a cantitatii de apa introduse poate provoca modificari de culoare; mai mult,
modificarile in cantitatea de ciment, nisip si var nu se pot realiza decat cu acordul directorului de lucrari,
pentru a nu influenta in mod negativ rezistenta si durata mortarului.

1
 Prelucrabilitatea
Mortarul se aplica manual intre doua siruri de caramizi, pe o suprafata relativ redusa; astfel el nu trebuie
sa fie foarte fluid, deoarece ar cadea pe peretlii laterali, dar nici foarte dens, fiindca ar deveni foarte
dificil de intins; zidarii prefera un mortar usor de intins si care nu se solidifica nici prea repede nici prea
lent. Comportamentul mortarului depinde fie de materialele prescrise de catre proiectant, fie de modul
de lucru al zidarilor, precum si de protectia impotriva intemperiilor, atat inainte cat si dupa procedura de
aplicare.

• TIPURI DE CARAMIZI
Consistenta si prelucrabilitatea mortarului sunt definite in functie de tipul de caramida utilizata.

 Caramizi cu absorbtie ridicata


Nefiind umezite excesiv in momentul intinderii mortarului, aceste caramizi (in general cele din pasta
moale sau cele produse de mana) absorb imediat o anumita cantitate de apa, reducand astfel riscul ca
mortarul sa curga de-a lungul fatadei. Daca ele sunt aplicate in stare prea uscata, mai ales in timpul verii,
pot sa absoarba apa foarte rapid; in acest caz, se recomanda reducerea procesului de absorbtie prin
umezirea caramizilor.

 Caramizi cu absorbtie redusa


Aceste caramizi (in general cele extrudate) absorb foarte putina apa din mortarul aplicat. Asadar ele vor
fi umezite intr-o masura limitata, pentru a evita alunecarea lor deasupra mortarului.

 Caramizi cu suprafata rugoasa


Caramizile cu suprafata rugoasa tind, in timpul aplicarii lor, sa retina mortarul mult mai usor decat alte
tipuri cu suprafata neteda. Pentru a reduce acest risc, in faza de pozitionare a caramizii, se va inlatura cu
atentie mortarul in exces, cu ajutorul mistriei.

• MORTAR CU VAR NESTINS


Mortarul cu var stins, sau mortarul comun, poate face priza doar in prezenta aerului; in prezent, acest
tip mortar se foloseste aproape exclusiv la tencuieli si lucrari de restaurare. Solidificarea intervine
datorita anhidridei carbonice prezenta in aer si are loc din exterior catre interior, proces ce ar putea fi

2
mai lent in cazul zidurilor cu grosime mare. Rezistenta mecanica redusa a acestui tip de mortar,
sensibilitatea lui ridicata la inghet, solidificarea lenta si toleranta infima la agenti chimici agresivi (saruri
si compusi organici) fac ca, in zilele noastre, sa se prefere un tipul de mortar descris mai jos:

• MORTAR CU VAR DESHIDRATAT


Utilizarea ca material de legatura a varului deshidratat sau a cimentului, confera acestui tip de mortar
posibilitatea de a se solidifica chiar si daca este introdus in apa. Mortarul cu car deshidratat are foarte
mare putere adeziva la suport, plasticitate si coeziune, ceea ce il face compatibil cu lucrarile in material
ceramic. Odata solidificat, mortarul capata o structura usor poroasa permeabila la aer, ce reduce insa
rezistenta la inghet si impermeabilitatea la apa; mortarul in discutie este asadar recomandat in cazul
unor cladiri putin solicitate climatic. Rezistenta mecanica este totusi suficienta pentru lucrarile de
placare si cu mult superioare celei a mortarului cu var nestins.

• MORTAR DE CIMENT
Caracteristica fundamentala a acestuia este aceea de a dobandi, in timp relativ scurt, valori superioare
de rezistenta mecanica, de impermeabilitate si durata de viata. Intervalul in care acest tip de mortar
face priza este foarte redus , ceea ce se opune oarecum ritmului lent de punere in opera caracteristic
lucrarilor in caramida aparenta. Un mortar cu o priza mai lenta permite, printr-o serie de miscari ale
mistriei, remedierea unor mici erori de aliniere, de pozitionare sau de rostuire.
Cimentul de obicei utilizat este cel tip 325. Cu cat este mai mare cantitatea de ciment prezenta in
mortar, cu atat mai mare va fi riscul de aparitie a fisurilor; e nevoie deci de mare atentie in utilizarea
acestui mortar, evitand evaporarile rapide si umezind in permanenta partile aflate in executie.
Atunci cand, datorita unor exigente de rezistenta si impermeabilitate, e absolut necesara folosirea
mortarului de ciment, echipei de lucru i se va face un instructaj special cu privire la rigorile acestui
material, prevederile instructajului urmand a fi respectate intrutotul.
De asemenea, mortarul in discutie prezinta si un risc substantial de formare a eflorescentelor.

• MORTAR MIXT
Mortarul mixt este prepartat cu doua sau mai multe tipuri de liant, pentru a se pune in comun
proprietatile tuturor elementelor si a se obtine un compus optim pentru lucrarea in cauza. Mortarul
mixt este preferta in cadrul lucrarilor in caramida aparenta; cele mai frecvent intalnite sunt:

 Mortar de var dehidratat si ciment


Acesta imbunatateste rezistenta mortarului cu var deshidratat.
 Mortar de ciment cu var
Varul nestins adaugat la ciment in cantitati mici (mai putin de 20% din greutatea cimentului), contribuie
la ameliorarea prelucrabilitatii mortarului si reduce riscul aparitiei fisurilor.
 Mortar de var nestins, var deshidrarat si ciment
Prin acest amestec, se amelioreaza plasticitatea mortarului, aderenta la caramida, rezistenta mecanica si
impermeabilitatea la apa.
In concluzie, reiese cum compozitia mortarului poate varia in functie de exigentele operei ce se vrea
realizata sau de diversele conditii de lucru. Precizam ca dozarea componentelor, pentru a obtine un
amestec plastic si adecvat lucrului, se leaga de granulatia materialului inert: cu cat e mai mare granulatia
nisipului, cu atat mai mica va fi cantitatea de liant necesara.

• AMESTECURI GATA DE FOLOSIT SI MORTAR PRECONFECTIONAT


Aceste produse ridica usor costul lucrarii, dar au avantajul unei garantii majore a calitatii (culoare,
granulatie etc). Avantajul produselor este si unul de ordin organizatoric, in sensul anularii necesitatii de
mai prepara mortarul pe un santier limitat ca spatiu. Deoarece aceste amestecuri pot contine aditivi

3
chimicii, proiectantul sau directorul de lucrari va citi cu atentie compozitia lor si va evalua atent
utilizarea acestora in relatie cu caracteristicile lucrarii

 Amestecuri gata de folosit


Componentele, dozate corect, se gasesc in comert sub forma de amestecuri uscate; acestea pot fi livrate
pe santier in saci de hartie impermeabila. Ele pot contine plastifianti sau/si pigmenti. In faza de
adaugare a apei peste amestecul uscat, se vor urma strict indicatiile producatorului. Ca si componentele
neamestecate, si amestecurile se vor proteja de contactul daunator cu alte materiale, de muradrie si de
vehiculele de pe santier, de diferentele de temperatura si de intemperii.

 Mortar preconfectionat
Acesta este livrat pe santier in stare umeda, de obicei in recipiente inchise, de dimensiuni pana intr-un
metru cub. Mortarul poate fi utilizat fara alte adaosuri si, daca deja contine aditivii adecvati pentru
amanarea prizei, nu va fi nevoie sa se amestece in el timp de 36 de ore. Utlizarea mortarului
preconfectionat presupune si o atentie deosebita acordata urmatoarelor aspecte:
- Acoperirea recipientelor pentru a reduce la minim efectul agentilor atmosferici.
- Curatarea recipientelor inainte de a-i umple cu mortar proaspat.
- Evitarea dizolvarii mortarului prin adaugarea de apa, odata ce acesta a inceput sa se
solidifice.

• MORTARUL COLORAT
Mortarul colorat se obtine prin adaugarea de oxizi, in cantitati pana la 5% din greutatea liantului. Pentru
a alege culoarea exacta, se vor realiza esantioane de proba cu mortar de diferite coloraturi. In timpul
executiei acestor esantioane trebuie, inainte de toate, se vor dispune corect caramizile si, odata
indeplinit acest pas, se vor executa si finisa rosturile; controlarea culorii se va face doar dupa ce
mortarul din rosturi s-a uscat complet. Productia repetata pe santier a mortarului de culoare constanta
poate fi dificila; orice variatie in amestec, fie ca deriva dintr-o greseala de masurare a cantitatii
pigmentului, nisipului, varului sau cimentului, fie din modificare tipului de material introdus in amestec,
pot cauza schimbari semnificative a culorii mortarului si a intregii lucrarii. In cazul in care mortarul e
preparat pe santier, responsabilitatea revine zidarului (de preferabil va fi unul singur insarcinat cu
amestecul, si mereu aceeasi persoana). De asemenea, e necesar ca metodele de realizare a rosturilor sa
fie mereu aceleasi. Mortarul gata de folosit permit o mai mare constanta a culorii. Daca e prevazuta
utilizarea de mortar de culori diverse, se recomanda realizarea tuturor rosturilor cu acelasi mortar; apoi,
pentru zonele unde e prevazuta alte culoare, se vor razui rosturile pana la 10-15mm adancime si se vor
finisa cu culoarea ceruta. Utilizare simultana de doua tipuri diferite de mortar este o sarcina complexa si
necesita doua mistrii distincte.

• MATERIALE
Proiectantul si directorul de lucrari sunt responsabili de selectarea tipului si calitatii componentelor
pentru mortar, iar echipei de lucru ii revine aprovizionarea cu acele materiale, inmagazinarea lor si
amestecarea atenta si riguroasa a componentelor.
 Varul si cimentul
Cele mai utilizate liante sunt cimentul, varul deshidratat si var stins. Varul, adaugat in amestec sub forma
de lapte de var, ajuta la intarzierea uscarii mortarului in timpul utilizarii acestuia; mai mult, el
imbunatateste coeziunea, aderentza si reduce riscul de scurgere a mortarului de-a lungul fatadei.
Laptele de var e o componenta fundamentala a mortarului cu var nestins si se obtine prin stingerea
varului cu apa.
Cimentul este un material ce contribuie substantial la obtinerea unui mortar cu o majora rezistenta la
compresiune; cimentul recomandat in cazul lucrarilor cu caramida aparenta este cimentul normal

4
Portland, care: reduce riscul formarii eflorescentelor si anuleaza necesitatea utilizarii unor alte tipuri de
ciment, cum ar fi cel puzzolanic – cu o cantitate apreciabila de sulfat de sodiu. Prin urmare pe santier se
vor avea in vedere urmatoarele aspecte:
- Se vor folosi doar liantele indicate de catre proiectant, in rapoartele cantitative prescrise si
mereu de la aceeasi firma producatoare; materialele de provenienta diferita pot genera
coloraturi variate ale mortarului, ceea ce va afecta aspectul intregii lucrari.
- Sacii cu liant nu se vor depozita direct pe sol si vor fi feriti in permanenta de ploaie.
- Nu se utilizeaza materiale ca au fost expuse la ploaie, deaorece s-ar obtine astfel un mortar
mai slab si de durata redusa.

 Nisipul
Nisipul este produsul dezagregarii pietrelor mai mari, proces datorat fenomenelor naturale sau unor
lucrari speciale. Mortarul trebuie sa contina nisip de granulatie corecta, cu granule fine, medii si mari.
Utilizarea nisipului adecvat ajuta la retinerea apei pentru suficient timp, ceea ce ii permite mortarului sa
dezvolte maxima rezistenta, durata si aderenta. Nisipul din comert, in functie de granulatie, este
clasificat astfel:
- Nisip grosier: granule pana la 7 mm
- Nisip mediu: granule pana la 5 mm
- Nisip fin: granule pana la 3 mm

Pentru lucrarile cu caramida aparenta, nisipul grosier nu este indicat. Cel mediu genereaza un aspect
usor rustic si deci este recomandat doar pentru caramizile din pasta moale. In mod normal, se foloseste
nisipul fin, mai ales pentru caramizile extrudate ale caror muchii sunt taiate precis.
Un nisip bun trebuie sa fie silicos si cu o granulatie corecta; nisipul reprezinta de obicei 60-70% din masa
mortarului si are functia de a mari volumul amestecului si de a facilita trecerea anhidridei carbonice in
faza de priza si solifificare. Nisipul cu particule de aceeasi dimensiune contin mari cantitati de aer si
necesita mai mult liant care sa umple interstitiile si sa formeze astfel un mortar acceptabil; acesta va fi
totusi mai slab, incapabil sa retina particulele mai fine, va avea tendinta sa se retraga cauzand, formarea
de crapaturi ce favorizeaza patrunderea apei de ploaie.
Nisipul nu trebuie sa contina cantitati excesive de particule foarte fine, mai mici de 3 microni, ce nu e
indicat se reprezinte mai mult de 4% din masa totala. Nisipul de mare contine saruri ce influenteaza
negativ calitataea mortarului, chiar daca este spalat inainte; de aceea, se recomanda evitarea lui in toate
situatiile!
Pentru a obtine un rezultata estetic, aprovizionarea cu nisip pentru intreaga lucrare si de la aacelasi
furnizor, ceea ce ajuta la evitarea modificarilor de culoare ce pot surveni ulterior prin folosirea de nisip
diferit.
Nisipul se depoziteaza intr-un loc ferit de ploaie, de vehicule si NU in contact cu alte materiale de
constructie; nisipul murdar formeaza un mortar mai putin rezistent si cu o culoare alterata.
 Apa
Apa, utilizata pentru a amesteca liantul cu materialul inert, nu trebuie sa contina nici impuritati, nici
saruri ce ar putea compromite rezistenta sau aspectul estetic al mortarului. Regula spune ca apa ar
trebui sa fie intr-atat de curata incat sa poate fi bauta. In cazul in care santierul nu este legat la
conducta, apa va fi transportata in recipiente curate, fara reziduuri. In cazul in care apa din conducta
este de tip dur, adica bogata in carbonat de calciu si magneziu, se va tine cont ca acest factor poate
constitui un risc de formare a eflorescentelor.

• UTILIZAREA ADITIVILOR CHIMICI SI NATURALI


Aditivii, chimici sau naturali, pot fi utilizati din diferite motive de ordin executiv (plastifianti si antigel) sau
de ordin estetic (pigmenti colorati). Utilizarea lor este in general nerecomandata datorita riscului de

5
formare a eflorescentelor; in particular, se vor evita aditivii ce intarzie priza, pe cand aditivii antigel sunt
realmente inutili, deoarece masa mortarului e cu mult mai mica decat cea a caramizilor. Aditivii
hidrofobi, adaugati in amestec pentru a ameliora rezistenta la patrunderea apei de ploaie in rosturi,
necesita o evaluare atenta si o sfatuire cu proiectantul inainte de utilizarea lor propriu-zisa. Trebuie sa se
acorde o atentie speciala chiar si utilizarii aditivilor naturali ce dau culoare mortarului fiindca, si in acest
caz, ar putea aparea efecte secundare nedorite. E eroare de evitat, de exemplu, o reprezinta utilizarea
(ca material inert) pulberii de marmura triturata adaugata impreuna cu nisipul, cu scopul de a obtine un
mortar alb, actiune ce poate duce la formarea de eflorescente foarte vizibile si greu de indepartat
(datorate prezentei masive de carbonat de calciu in pulberea de marmura).

 Plastifiantii
Cimentul, nisipul si apa adesea formeaza un mortar aspru si dificil de folosit; adaugand lapte de var sau
alti plastifianti specifici in compozitie, acestia inglobeaza particulele de aer si faciliteaza utilizarea
amestecului. Plastifiantii pot fi folositi doar cu acordul proiectantului sau al directorului de lucrari si se va
selecta exclusiv plastifiantul adecvat lucrarilor in caramida aparenta.

 Incompatibilitatea intre liant si celelalte materiale


Persoanele care lucreaza cu mortarul si componentele sale ar trebui sa cunoasca faptul ca liantul este un
material ce poate sa compromita alte elemente, mai ales din cele metalice. Varul nestins si mortarul
derivat din el pot dauna tuturor celorlalte materiale care reactioneaza cu hidroxidul de calciu, cum ar fi
tuburile de plumb si otel zincat. Elementele metalice trebuie deci protejate de contactul cu aceste
materiale.

• ASPECTUL MORTARULUI
Varul utilizat in mortar tinde sa formeze o suprafata mai compacta in cazul in care nu sunt adaugati
plastifianti. Nisipul cu granulatie fina confera o suprafata mai netada si mai compacta decat cea
conferita de un material mai grosier.din punct de vedere estetic, selectarea nisipului trebuie sa tina cont
de tipul de caramida folosita. Caramizile din pasta moale, avand un finisaj mai neregulat al muchiilor si al
fetelor, nu necesita o granulatie specifica a nisipului. In schimb, caramizile extrudate, cu muchii regulate,
presupun utilizarea unui nisip fin deoarece, un nisip grosier ar duce la formarea unor rosturi rustice ce
contrasteaza cu regularitatea geometrica a caramizilor. Elementul cel mai important este ca aspectul
mortarului sa fie constant in toate zonele lucrarii, de aceea este esential sa se utilizeze mereu acelasi tip
de nisip si de liant, precum si aceeasi dozare a componentelor din amestec.

6
• RECOMANDARI CU CARACTER GENERAL
Pentru a obtine un rezultat bun, nu e suficienta o tehnica adecvata in manuirea mistriei. Astfel,
caramizile vor fi in permanenta protejate de umezeala; daca acele caramizi cu un factor de absorbtie
mediu sau scazut se umezesc puternic, mortarul va face mai dificil priza si se va prelinge de-a lungul
fatadei. De asemenea, se vor indeparta orice pete de mortar de pe suprafata zidului; totusi, pe cat
posibil, se va incerca evitarea murdaririi acestuia chiar din timpul punerii in opera.

• DOZAREA SI AMESTECAREA
Regularitatea dozajului compenentelor reprezinta un element fundamental si are consecinte asupra
rezistentei mecanice si la intemperii, precum si asupra aspectului estetic al lucrarii (deoarece variatiile in
dozaj pot induce modificari de culoare). O masurare atenta a cantitatilor inainte de introducerea
componenetelor in amestec este o etapa esentiala in obtinerea unui rezultat optim din punct de vedere
al rezistentei, duratei si al conistentei culorii. Masurarea greutatii este tehnica cea mai precisa, dar e
foarte rar folosita (cu exceptia lucrarilor de amploare) din ratiuni economice. Masurarea volumului, daca
se realizeaza atent, este suficient de precisa in majoritatea cazurilor. Utilizarea unei cazmale pentru a
proporziona materialele este nerecomandata fiindca o cazma plina cu nisip umed are un volum mai
mare decat o cazma plina de nisip uscat.

Mortarul preparat in acest mod contine adesea prea putin ciment, ceea ce va dauna lucrarii; un amestec
mai bun se poate obtine astfel: un recipient se aseaza pe o suprafata neteda si curata; alternativ, se
poate utiliza un bidon mic sau o galeata, recipientele avand mereu dimensiuni egale, atat pentru
materialele inerte, cat si pentru lianti. Daca se foloseste var nestins, atunci se va adauga apa peste
acesta, amestecand foarte bine si adaugand apoi cantitatea prevazuta de nisip si amestecand din nou;
amestecul rezultat se lasa in repaos timp de cateva ore. Daca, in schimb, se foloseste var dehidratat,
atunci liantul se amesteca direct cu cantitatea stabilita de nisip, pana se obtine o compozitie omogena;
apoi se adauga treptat apa necesara pentru a obtine gradul de plasticitate dorit.

 Amestecarea realizata manual


Acest procedeu este destul de rar intalnit in zilele noastre deoarece, chiar si in cazul unei lucrari limitate
ca amploare, sunt disponibile betoniere mici cu motor electric. Totusi, amestecarea manuala poate fi
necesara in cazul unor renovari restranse (ex. un singur apartament, un perete etc); amestecul se va
realiza plasand o bucata de lemn sau o panza groasa sub recipientul in care se lucreaza, pentru a evita
murdarirea pardoselilor sau asfaltului. Componentele, dozate corect, se varsa una peste cealalta, iar

7
apoi se amesteca totul cu cazmaua, formandu-se un crater in mijlocul gramezii reiesite; in acest crater se
adauga apa, putin cate putin, incorporand-o in amestec pana cand consistenta mortarului devine
satisfacatoare.

 Amestecarea realizata de betoniera


Inainte de toate, se curata bine betoniera, mai ales daca inainte s-au utilizat si pigmenti. E important sa
se foloseasca o cantitate corecta de apa, fiindca excesul ar putea forma un mortar slab in consistenta si
de o culoare mai deschisa. Exista varii metode de preparare a mortarului, dar ele difera foarte putin.
Este totusi total nerecomandat sa se amestece cimentul, varul si nisipul in betoniera inainte de a adauga
apa, intrucat s-a demonstrat ca mare parte a cimentului ramane lipita de pereti, iar mortarul nu va fi
destul de consistent.
Prezentam asadar doua metode de lucru; prima metoda este bazata pe recomandarile Codului de
Practica englez pentru lucrarile de zidarie:
- Utilizati ¾ din apa necesara si din cantitatea de nisip; amestecati si adugati treptat cimentul.
- La final, adaugati si restul de nisip si apa; daca cimentul NU este adaugat treptat si cu
atentie, atunci se formeaza cocoloase ce impiedica omogenizarea amestecului cauzand, pe
termen lung, formarea de pete pe suprafata zidului.

Pentru a evita fenomenul de mai sus, prezentam a doua metoda:


- Utilizati ¾ din apa necesara si adaugati treptat si atent cimentul, astfel incat sa obtineti un
amestec fara cocoloase.
- Adaugati celelalte componente si restul de apa.

 Utilizarea amestecurilor gata de folosit


In acest caz, e bine sa se respecte instructiunile producatorului si, mai ales, sa se acorde atentie
cantitatii de apa ce trebuie adaugata – dozarea este specificata in instructiuni

• PUNEREA IN OPERA
Mortarul nu e doar un amestec cu scopul de a lipi caramizile; acesta este un element indispensabil
pentru construirea unui zid solid, durabil si cu aspect placut. Mortarul reprezinta circa 1/5 din suprafata

8
si astfel, omogenitatea si calitatea estetica a lucrarii depinde de finisarea acestuia. E important ca tot
membrii echipei de lucru sa foloseasca aceleasi tehnici, altminteri rezultatul ar fi unul eterogen.
Zidul va fi protejat pana cand mortarul a facut priza, deoarece ploaia poate spala particulele mai mici de
ciment, nisip si pigmenti, murdarind astfel permanent zidul. In caz de inghet, zidul se va proteja in timpul
noptii cu ajutorul unui covor izolant si o prelata impermeabila. Inghetul compromite ireversibil mortarul
ca inca nu a facut priza la caramida. Cum s-a mentionat deja, nu se recomanda adaugarea de aditivi
antigel: desi ei sunt utili in cazul betonului armat, folosirea lor nu se recomanda in situatia de fata
deoarece, volumul crescut al caramizilor, in raport cu stratul subtire de mortar – in timpul punerii in
opera – fac ca temperatura mortarului (crescuta artificial cu ajutorul antigelului) sa scada, anuland
efectul. Amestecurile antigel pot provoca eflorescente notabile ce dauneaza aspectului estetic al lucrarii.
Nu se recomanda de asemenea sa se lucreze in caz de temperaturi mai mici de 5 grade C, precum nici
daca temperatura prezenta de 3 grade C se afla in scadere (de exemplu, in timpul dupa-amiezei), in timp
ce se poate lucra daca temperatura prezenta este de 1 grad C si se anticipeaza cresteri (cum ar fi in
timpul diminetii).

9
10
11
SFATURI
 Protejati materialele de intemperii si nu le plasati direct pe sol!
 Utilizati doar materialele indicate in proiect.
 Curatati betoniera inainte de a amesteca mortarul nou.
 Umeziti peretele si lasati sa absoarba apa inainte de a incepe lucrul.
 Nu amestecati mortarul prea lent sau prea rapid.
 Utilizati nisip cu granulatie fina.
 Nu modificati compozitia mortarului in timpul lucrarilor.
 Dozati materialele utilizand recipiente de capacitate medie, fie pentru nisip, fie pentru
liante.
ERORI
 Utilizarea unui mortar prea lichid ce ar putea curge de-a lungul zidului, murdarindu-l.
 Amestecarea unei cantitati excesive de mortar ce nu poate fi utilizata pe o durata
inferioara celei de realizare a prizei
 Schimbarea tipului de nisip si liant in timpul lucrarilor, ceea ce poate induce modificari de
culoare a rosturilor.
 Utilizarea de aditivi chimici ce pot provoca eflorescente.
 Adaugarea de apa in mortar, cand acesta a inceput deja sa se solidifice in interiorul
betonierei.
 Utilizarea exclusiva a cazmalei pentru a doza “la ochi” componentele.

Toate drepturile rezervate. Este interzisa publicarea sau reproducerea sub orice forma (electronica, mecanica, fotocopiere), precum si transmiterea
oricaror parti din acest text fara acordul autorului.

12