Caracteristicile totalitarismului

Regimul totalitar se baza pe cateva principii de baza: promovarea

unei ideologii proprii, monopolul partidului unic in conducerea societatii,
teroarea, inlocuirea principiului separarii puterilor in stat si cumularea
acestora de catre conducatorul statului, cultul personalitatii (forma de
propaganda care idealizeaza si exagereaza calitatile existente sau nu ale
conducatorului).
Bazandu-se pe tehnologia moderna, statul de tip totalitar incepea ca o
dictatura ce exercita intreaga putere politica, insa nu se oprea acolo. Treptat,
statul instituia un control cat mai complet asupra tutror aspectelor vietii
umane: ecnomic, social, intelectual si cultural. Desi un asemenea contol
nelimitat nu a putut fi niciodata pe deplin realizat, libertatea de actiune a
individului a fost in mare masura redusa. Deviatia de la norma, chiar in
materie de arta sau comportament familial, putea deveni o crima. In teorie,
nimic nu era neutru din punct de vedere politic, nimic nu era in afara
obiectivelor statului.
Aceasta viziune grandioasa in privinta controlului absolut al statului
era complet diferita de liberalismul si democrattia secolului al XIX-lea, dar si
de autoritarismul conservator. Intra-adevar, totalitarismul a fost o revolta
impotriva liberalismului. Acesta din urma incerca sa limiteze puterea statului
si sa protejeze drepturile sacre ale individului: liberalii se bazau pe
ratioanalitate, armonie, progres pasnic si o clasa de mijloc puternica. Toate
acestea erau respinse de catre adeptii totalitarismului. Acestia credeau in
puterea vointei, conflictul declarat si violenta manifestata. Ei credeau ca
individul era mult mai putin valoros decat statul si ca nu existau drepturi pe
termen lung, ci doar recompense temporare pentru loialitate si serviciile
aduse “Cauzei”. Doar liderul atotputernic si partidul unic, aflati mai presus
de lege si de traditie, determinau destinul statului totalitar.
Spre deosebire de vechiul autoritarism, totalitarismul nu se baza doar
pe o elita, si pe mase. Statul totalitar a cautat si, uneori a reusit sa obtina
sprijinul si chiar admiratia oamenilor obisnuiti. Totalitarismul s-a intemeiat
pe mase indoctrinate politic, pe oameni angajati in procesul politic, mai ales
dedicati nationalismului si socialismului. Acest caracter de miscare de masa
a oferit totalitarismului o mare parte din forta sa.
O alta caracteristica a statelor totalitare a fost dinamismul lor fara
limite. Societatea totalitara a fost o societate complet mobilizata, o
societate care inainta catre un tel final. Acest tel nu a fost niciodata limitat
doar la supravietuirea regimului, ca in cazul unei dictaturi. In mod aparent
paradoxal, regimurile totalitare nu si-au atins niciodata obiectivele finale.
Sau, mai precis, de indata de un scop era realizat cu pretul unor scrificii
enorme, aparea, la comanda liderului, un alt tel, menit sa-l inlocuiasca pe cel
vechi. Astfel totalitarismul era, in cele din urma, un fel de revolutie
permanenta, de revolute neterminata, in cadrul careia transformarea
profunda si rapida, impusa de sus, continua la nesfarsit.
Modul in care s-au manifestat regimurile politice dictatoriale intr-o tara
sau alta este diferit. Deosebirile decurg din trasaturile proprii diferitilor
dictatori, din specificul tarilor in care aceste regimuri s-au nascut sau de
momentul in care au debutat.
In acelasi timp, asemanarile dictaturilor perioadei interbelice in
privinta modalitatilor de manifestare si intereselor comune, le-au permis
constituirea unor aliante politice strategice. Atat extrema stanga, cat si cea
dreapta si-au justificat practica prin nevoia de aplicare a ideologiilor pe care
se sprijineau. Din aceasta parspectiva, totalitarismul perioadei interbelice
poate fi asimilat unei dictaturi ideologice: fasciste, national-socialiste
(naziste) sau comuniste.