Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
101 Aparari
101 Aparari
1. Proiecţia (Freud, 1894; Wilick, 1993) - Atribui propriile conţinuturi psihice altcuiva.
2. Introiecţia (Freud, 1917; A. Freud, 1936, 1992; Sandler, 1960; Meissner, 1970; Volkan, 1976) - Îţi formezi
o imagine a unei alte persoane.
3. Halucinaţia (Garma, 1969; Arlow & Brenner, 1964) - Vezi sau auzi lucrurile la care încerci să nu te
gândeşti - dorinţe, comentarii, fantasme sau critici - fără testarea realităţii.
Jerome S. Blackman
101 APĂRĂRI
um se autoprotejează mintea
Scurte definiţii ale celor 101 apărări, în ordinea aproximativă a
apariţiei acestora în procesul de dezvoltare
15. Întoarcerea asupra propriei persoane (Freud, 1917; A. Freud, 1936) - Eşti furios pe altcineva,
dar îţi faci rău ţie însuţi/ te sin ucizi.
16. Negativismul (Levy & Inderbitzin, 1989) - Refuzi să cooperezi şi ai o atitudine condescendentă
faţă de ceilalţi. .
17. Compartimentarea gândirii (Freud, 1926) - Îţi inhibi capacitatea de a face conexiuni.
18. Agresivitatea ostilă (Symonds, 1946; McDevitt, 1985) - Intri în dispute cu ceilalţi, pentru a-ţi
ascunde sentimentele neplăcute.
19. Deplasarea (Freud, 1900a; Arlow & Brenner, 1964) – Simţi ceva faţă de o persoană, dar muţi
sentimentele către o altă persoană . sau situaţie.
20. Simbolizarea (Freud, 1900a; Arlow & Brenner, 1964) - Acorzi o semnificaţie iraţională unui
anumit aspect al funcţionării mentale.
21. Condensarea (Freud, 1900a; Arlow & Brenner, 1964) - Combini idei disparate, cu caracter
contiguu.
22. Formarea iluziilor sau reveria (Raphling, 1996) - Vizualizezi conştient un scenariu plăcut sau
neplăcut, despre care ştii că este o fantasmă.
23. Comportamentul evaziv (Karpman, 1949) - Minţi intenţionat, cu un scop.
24. Confabulaţia (Spiegel, 1985; Target, 1998) - Minţi fără să ştii, pentru a-ţi ridica stima de sine.
25. Refularea (Freud, 1923; Arlow & Brenner, 1964) – Uiţi gândurile fără să vrei.
26. Halucinaţia negativă (Wimer, 1989) - Nu vezi ceva ce te supără şi se află chiar în faţa ta. .
27. Regresia libidinală [Regresia psihosexuală] (Freud, 1905, 1926) - Te temi de sexualitate şi
competitivitate, astfel că devii dependent (oral) sau încăpăţânat (anal).
28. Regresia Eului - acest termen este utilizat în trei accepţiuni:
a. Perturbarea unei funcţii: Funcţia sau forţa Eului nu mai operează, astfel încât nu poţi simţi
ceva neplăcut.
b. Intoarcerea la moduri de apărare mai primitive: Pui în funcţiune mecanisme de apărare
specifice unui stadiu anterior de dezvoltare.
c. Operaţii dejensive ineficiente: Apărările nu reuşesc să blocheze afectele neplăcute, iar eşecul
acestora îi trezeşte individului vinovăţie, de care se eliberează prin autopedepsire.
29. Regresia temporală - Acorzi o atenţie specială unor perioade anterioare, evitând astfel
conflictele actuale.
30. Regresia topică (Freud, 1900a; Arlow & Brenner, 1964) - Visezi pentru a evita o realitate
dureroasă .
31. Reprimarea (Werman, 1985) - Încerci deliberat să uiţi ceva.
32. Identificarea cu o fantasmă - Te comporţi ca eroul favorit.
33. Identificarea cu dorinţe/fantasme parentale conştiente sau inconştiente (Johnson & Szurek,
1952) - Faci ce îţi interzic părinţii, pui în act dorinţele acestora inacceptabile, pentru care eşti
pedepsit.
34. Identificarea cu o imagine sau cu un obiect idealizat (Carlson, 1977) - Gândeşti şi te
comporţi ca o persoană considerată a fi remarcabilă.
Jerome S. Blackman
101 APĂRĂRI
um se autoprotejează mintea
Scurte definiţii ale celor 101 apărări, în ordinea aproximativă a
apariţiei acestora în procesul de dezvoltare
35. Identificarea cu agresorul (A. Freud, 1936) - Te comporţi abuziv faţă de o persoană pentru că
altcineva s-a comportat abuziv cu tine. Astfel te protejezi de sentimentele de furie.
36. Identificarea cu victima (MacGregor, 1991) - Te comporţi ca altcineva fie permiţând un abuz,
fie căutând să fii victimă. Faci asta fie din dorinţa de a salva, fie pentru a respinge propria furie
sau vinovăţie.
37. Identificarea cu obiectul pierdut (Freud, 1917) – Te comporţi ca o persoană iubită pe care ai
pierdut-o. Dacă păstrezi suvenire şi nu eşti îndurerat, "se instaurează doliul patologic" (Volkan,
1987a).
38. Identificarea cu introiectul (Sandler, 1960) - Acesta devine parte a Supraeului individului.
39. Seducerea agresorului (Loewenstein, 1957) - Seduci sexual sau flatezi pe cineva, pentru a te
elibera de frică.
40. Sublimarea (A. Freud, 1936) - Te angajezi într-o activitate care la nivel simbolic reprezintă o
fantasmă.
41. Comportamentul provocator (Freud, 1916; Berliner, 1947; C. Brenner, 1959, 1982a) - Îi determini
pe ceilalţi să facă sex cu tine, să te pedepsească sau ambele.
42. Raţionalizarea (Symonds, 1946) - Găseşti scuze pentru a te elibera de tensiune, de regulă în
urma negării unei realităţi.
43. Ruminarea mentală - "Analizezi excesiv" sau "gândeşti în gol", încercând astfel să îţi
rezolvi problemele.
44. Comportamentul contrafobic (Blos, 1962, 1979) - Faci exact lucrurile de care îţi este teamă
45. Intelectualizarea (A. Freud, 1936) - Te cramponezi de o teorie particulară pentru explicarea
unui comportament.
46. Socializarea şi distanţarea (Sutherland, 1980) - Îţi foloseşti abilităţile sociale pentru a te d
Jstrage de la gândurile dureroase.
47. Investirea pulsională a unei funcţii a Eului (Hartmann, 1953) - Ataşezi unei funcţii a Eului o
semnificaţie simbolică (de exemplu, "Spălatul vaselor este o treabă pentru femei", echivalând
iraţional o anumită activitate cu apartenenţa la unul dintre sexe).
48. Inhibarea unei funcţii a Eului (Freud, 1926) – Funcţia Eului investită pulsional intră în
conflict cu sentimentele de vinovăţie, şi prin urmare, o blochezi (de exemplu, nu poţi citi, pentru
că cititul este echivalat cu o activitate sexuală interzisă [Antony, 1961]).
49. Idealizarea (Kernberg, 1975; Kohut, 1971) – Supraevaluezi pe cineva datorită:
a. narcisismului (Freud, 1914): pentru diminuarea ruşinii . privind propria inadecvare
b. narcisismului (Kohut, 1971): Contopeşti persoana cu imaginea supraestimată a propriului s ne
("Obiectul sinelui")
c. iubirii: pentru a nu fi dezamăgit
d. transferului (Freud, 1914): acesta este văzut ca un părinte foarte iubit în copilărie.
50. Devalorizarea - Îl desconsideri pe celălalt, pentru menţinerea sentimentului propriei valori.
Jerome S. Blackman
101 APĂRĂRI
um se autoprotejează mintea
Scurte definiţii ale celor 101 apărări, în ordinea aproximativă a
apariţiei acestora în procesul de dezvoltare
Perioada adolescenţei şi după - al doilea stadiu genital (de la 13 ani la 20+):
51. Umorul (Zwerlling, 1955; Vaillant, 1992) – Obişnuieşti să glumeşti, pentru a evita să te gândeşti
la sentimentele dureroase. Dacă devii extrem de excitat, eşti hipomaniacal (Lewin, 1950; Almansi,
1961).
52. Concretizarea (Blos, 1979) - Nu mai foloseşti gândirea abstractă (care nu este afectată); dai
vina pe un "dezechilibru chimic" sau cauţi să descoperi un virus, pentru a evita să te gândeşti la
relaţii, şi să te superi.
53. Dezidentificarea (Greenson, 1968) - Încearci din răsputeri să nu fii ca unul dintre părinţi.
54. Constituirea grupului (Freud, 1921) - Cauţi compania unui grup, pentru a se apăra de
pulsiunile sexuale.
55. Ascetismul (A. Freud, 1936) - Eviţi contactul cu semenii.
56. Alegerea de obiect unisexuală - "Amicul/ amica" de acelaşi sex îţi diminuează anxietăţi1e
privind excitarea heterosexuală
57. Un afect versus altul (Ackerman & Jahoda, 1948) - Acorzi atenţie unei emoţii pentru a evita alta.
58. Hiperabstractizarea - Teoretizezi excesiv. Dacă la aceasta se adaugă negarea şi
reconstrucţia re alităţii, este probabil vorba de o tulburare psihotică.
59. Reticenţa - Refuzi să vorbeşti, pentru a evita să fii prins.
60. Logoreea - Vorbeşti foarte mult, fără însă a fi circumstanţial sau tangenţial.
61. Evitarea - Ocoleşti anumite situaţii, datorită conflictelor trezite de acestea.
62. Pasivitatea -Adopţi în mod automat o atitudine îngăduitoare sau supusă atunci când eşti
agresat.
63. Grandiozitatea/Omnipotenţa (Freud, 1913; Kohut, 1971; Kernberg, 1975; Lachman & Stolorow, 1976;
Blackman, 1987) - Eşti darul lui Dumnezeu pe p ământ şi ai puteri speciale.
64. Transformarea pasivităţii în activitate - "Nu mă puteţi concedia; Îmi dau demisia!"
Controlezi momentul producerii propriei victimizări.
65. Somatizarea (Kernberg, 1975; Deutsch, 1959) - Acorzi o atenţie specială propriului corp, pentru a
evita conflictele legate de pulsiunile orale, sexuale sau ag resive.
66. Normalizarea (Alpert & Bernstein, 1964) - Te convingi singur că eşti normal, în ciuda
psihopatologiei evidente.
67. Dramatizarea - Pui emoţie în cuvinte, pentru a reduce conflictul legat de faptul de a fi
observat.
68. Impulsivitatea (Lustman, 1966) - Te foloseşti de sex, .de mâncat sau de ostilitate pentru a te
elibera de o tensiune sau un afect neplăcut.
69. Consumul excesiv de substanţe (Wurmser, 1974) – Consumi diferite substanţe pentru a scăpa
de afectele neplăcute.
70. Comportamentul adeziv (Schilder, 1939) - Te agăţi de o persoană care te respinge.
71. Lamentarea - Prin exprimarea nemulţumirilor, nu vezi caracterul infantil al dorinţei de a fi
îngrijit.
Jerome S. Blackman
101 APĂRĂRI
um se autoprotejează mintea
Scurte definiţii ale celor 101 apărări, în ordinea aproximativă a
apariţiei acestora în procesul de dezvoltare
73. Altruismul patologic (A. Freud, 1936) - Reprezintă de fapt o proiecţie şi identificare cu
victima: îţi negi dorinţele orale intense şi le proiectezi asupra celui în nevoie, simţindu-te îngrijit
în mod indirect.
74. "Inducerea" (Calef & Weinshel, 1981; Dorpat, 2000) – Îl faci pe celălalt să simtă sau să creadă că
are o tulburare psihică.
75. Minimalizarea - Deşi conştientizezi o realitate dureroasă, îi atribui acesteia o importanţă
redusă.
76. Exagerarea (Sperling, 1963) - Faci prea mult caz într-o situaţie .
77. Generalizarea (Loeb, 1982) - Pentru a nu urî o persoană, o vezi drept parte a unui grup
diabolic . .
78. Reconstrucţia realităţii (Freeman, 1962) – Reinventezi o situaţie, după ce în prealabil ai negat
realitatea acesteia.
79. Transferul (Freud, 1914b; A. Freud, 1936; Loewenstein, 1957; Marcus, 1971, 1980; Blum, 1982) -
Deplasezi amintirile cu privire la situaţii şi relaţii trecute asupra cuiva din prezent. Ulterior,
mobilizezi vechile apărări pentru a uita sau controla experienţele trecute, prin repetarea lor
simbolică sau modificarea finalului acestora.
80. Disocierea - (1) Uiţi un aspect al propriei personalităţi. Dacă îi dai un nume, de pildă Butch,
eşti probabil psiho- tic (Frosch, 1983; Gardner, 1994). (2) Îl determini pe celălalt să te caracterizeze,
dup ă care respingi opiniile acestuia (Whitmer, 2001).
81. Fotofobia (Abrahatn, 1913) - Eviţi lumina, evitând de fapt propriile dorinţe scoptofilice
(voaierism).
82. Apatia (Greenson, 1949) - Îţi lipseşte interesul pentru a desfăşura o activitate.
83. Intimidarea celorlalţi - comportamentul agresiv tiranic (Knight, 1942; Blackman, 2003) - Îi pui
pe ceilalţi în gardă, pentru a te elibera de propria anxietate.
84. Compensarea deficienţelor (Ackerman & Jahoda, 1948) - Îi respingi pe cei cu o personalitate
mai integrată decât a ta.
85. Ticul psihogen (Aarons, 1958) - Spasmul ca descărcare a tensiunii furiei.
86. Introspecţia (Kohut, 1959; Fogel, 1995) - Te cufunzi într-o stare meditativă, pentru a te elibera
de tensiune sau pentru a evita realităţile externe.
87. Acordul rezervat (Abend, 1975) - Îţi dai parţial consimţământul, pentru a evita o atitudine
rebelă.
88. Investirea pulsională a unei deficienţe a Eului (Blackman, 1991a) - Pui deficienţa privind
toleranţa la afecte sau controlul pulsional pe seama apartenenţei la unul dintre genuri (masculin
sau feminin).
89. Inautenticitatea (Akhtar, 1994) - Te prefaci, probabil din obişnuinţă.
90. Hiper-raţionalitatea (Spruiell, 1989) - Foloseşti procesele secundare pentru a evita afectele.
91. Imprecizia (Paniagua, 1999) - Ascunzi detaliile.
92. Hiper-estetismul (Paniagua, 1999) - Eşti preocupat de ideea de adevăr şi frumos, pentru a evita
realitatea sau afectele.
93. Locvacitatea - Individul vorbeşte cu uşurinţă, dar nu crezi prea mult din ceea ce spui.
94. Violenţa fizică (Glasser, 1992) - "Anulezi obiectul", pentru a-ţi opri ura.
95. Identificarea cu obiectul lezat (Kitayama, 1991) - Te modelezi după "păsările rănite" pe care
le-ai cunoscut (şi uneori, iubit).
Jerome S. Blackman
101 APĂRĂRI
um se autoprotejează mintea
Scurte definiţii ale celor 101 apărări, în ordinea aproximativă a
apariţiei acestora în procesul de dezvoltare
96. Regresia formală (Freud, 1900a; Blum, 1994b) - Nu îţi mai foloseşti gândirea logică, orientată
temporal.
97. Hipervigilenţa - Eşti cu ochii în patru, chiar şi atunci când nu e necesar.
98. Deplasarea temporală într-o situaţie ipotetică viitoare (Akhtar, 1996) - Îţi imaginezi cum ar
fi "dacă ... " sau "într-o bună zi ... ".
99. Extenuarea - Te simţi obosit, fără a avea o afecţiune fizică.
100. Francheţea (Feder, 1974) - Eşti onest şi tăios, pentru a ascunde adevăratele gânduri şi
sentimente.
101. Transformarea autocriticii în criticarea obiectului - Îl critici pe celălalt, pentru a mi te
critica aspru pe tine.
Jerome S. Blackman
101 APĂRĂRI
um se autoprotejează mintea