Ce este peritonita?

Peritonita este o inflamatie a peritoneului. Peritoneul este o membrana care captuseste peretii cavitatii
abdominale si este ca un „sac“, in care se afla toate organele abdominale.
Cavitatea peritoneala este compartimentata, iar mezocolonul transvers (peritoneul care leaga intestinul de
peretele abdominal) o imparte intr-o cavitate superioara si una inferioara. Pancreasul, duodenul, colonul
ascendent, colonul descendent si rinichii sunt considerate structuri retroperitoneale (in spatele peritoneului).
Toate celelalte organe abdominale se gasesc in interiorul cavitatii peritoneale.
Cavitatea peritoneala prezinta o cantitate minima de lichid seros intraperitoneal, ce contine mai ales
albumine si leucocite mononucleare. Aceasta cantitate mica de fluid permite alunecarea organelor
abdominale; exista doua foite peritoneale ce delimiteaza cavitatea peritoneala, una parietala si una viscerala.
Inflamatia peritoneului se manifesta prin dureri abdominale pe fondul unei distensii marcate a cavitatii
abdominale, sensibilitate la palpare, febra. De asemenea apar ascita (acumularea de lichid in peritoneu, in
cantitati variabile, in functie de stadiul bolii de fond) si oligurie (diminuarea diurezei).
Unele persoane acuza in acelasi timp frisoane, greturi, varsaturi si chiar dureri articulare. Exista de asemenea
cazuri asimptomatice, in care nu apare disconfortul abdominal, ci doar o degradare a starii de sanatate
determinata de boala hepatica sau renala de fond.

Cauzele peritonitei
Inflamatiile acute ale peritoneului au origini foarte diferite:
 Apendicita acuta − 60%;
 Ulcerul duodenal sau gastric perforat − 10%;
 Colecistita acuta − 14%;
 Pancreatita acuta − 2%;
 Ocluzia intestinala, inclusiv herniile strangulate − 4%;
 Tromboza vaselor mezenteriale − 0,3%.
Peritonita acuta poate fi generalizata sau localizata.
1. Peritonita acuta generalizata se traduce printr-o durere abdominala intensa si generalizata, prin
semne de paralizie intestinala (varsaturi, oprire a evacuarii materiilor fecale si a gazelor), printr-o alterare a
starii generale (febra, depresie) si uneori prin semne ale micsorarii volumului sangvin (paloare, anxietate,
puls rapid). Muschii peretelui abdominal sunt foarte contractati; peretele abdominal devine tare, tensionat,
dureros (abdomen de lemn).
2. O peritonita acuta localizata antreneaza formarea de aderente care compartimenteaza cavitatea
peritoneala si impiedica focarul infectios sa se intinda. Localizarea sa depinde de organul in cauza (in jos si
in dreapta abdomenului pentru apendicita, in jos si la stanga pentru sigmoidita).

Simptomele peritonitei
 Durerile abdominale incep brusc sau cresc treptat;
 Localizarea durerii depinde de organul afectat;
 Caracterul durerilor: sub forma de crampe sau continua, crescanda;
 voma unica (apendicita) sau multipla (ocluzie intestinala, pancreatita acuta);
 Balonari, retinerea emisiei de gaze si fecalelor se datoreaza intreruperii tranzitului digestiv;
 Semnele generale: pulsul rapid, concordat cu febra inalta (39-40°C) la peritonita dezvoltata (initial
37,1°C), subfebrila in apendicita; tensiunea arteriala scade in pancreatite, in peritonita terminala.
Tratamentul peritonitei
In caz de peritonita acuta, bolnavul trebuie sa fie spitalizat de urgenta intr-un serviciu de chirurgie.
Reanimarea consta, in principal, in compensarea pierderilor lichidiene prin perfuzii intravenoase. Operatia
vizeaza tratarea cauzei peritonitei (suturare pentru a inchide un ulcer perforat, ablatia unui apendice etc.),
curatarea cavitatii abdominale si amplasarea unui dren. In completare se administreaza antibiotice.
 Spitalizarea dureaza, in general, intre 8 si 15 zile. Este important insa de precizat ca daca pacientul amana
prezentarea la departamentul de garda, sansele de recuperare scad foarte mult, mortalitatea in astfel de
cazuri fiind foarte ridicata − aproape de 50%.
Complicatii posibile ale peritonitei
Daca nu se ajunge la medic in timp util, peritonita se poate complica si pot aparea:
1. abcesele peritoneale;
2. obstructia intestinala (prin bride − benzi fibroase cicatriceale);
3. sindromul hepato-renal;
4. socul bacteriotoxic;
5. encefalopatia hepatica (complicatie a bolii hepatice).
Rolul fibrelor vegetale din alimentatie este de cele mai multe ori subestimat. Chiar daca nu pot face nimic
atunci cand a aparut peritonita, fibrele vegetale pot preveni afectiunile digestive care duc la peritonita.
De cele mai multe ori, cei mai simpli pasi pentru o sanatate buna sunt cei accesibili noua. Noi va putem ajuta
prin recomandarea produsului nostruColonHelp, produs 100% natural, prin continutul crescut de fibre
vegetale si prin ingredientele sale atent selectionate, concepute special pentru o buna functionare a
tranzitului intestinal, pentru cresterea imunitatii si mentinerea starii de sanatate prin prevenirea celor mai
multe boli digestive.

Peritonita reprezintă inflamaţia peritoneului, mai concret a seroasei peritoneale, membrana care acoperă organele
abdominale şi aprtea internă a pereţilor abdominali. Spaţiul peritoneal este un spaţiu situat între peritoneul visceral (cel
care acoperă organele abdominale, constituind seroasa acestora) şi peritoneul parietal (care căptuşeşte interiorul
pereţiilor abdominali).
În spaţiul peritoneal, există o cantitate minimă de lichid, ce permite alunecarea liberă a celor doua foiţe peritoneale, una
pe cealaltă iar în caz de peritonită în spaţiul peritoneal se acumulează o cantitate mai mare de lichid de la bilă, suc
gastric, lichid intestinal, puroi etc.
În majoritatea cazurilor, peritonita apare atunci cand bacteriile se răspândesc printr-o perforaţie a organelor
gastrointestinale sau genitourinare în cavitatea abdominală, şi pot fi provocate de: apendicita acută, ulcer duodenal sau
gastric perforat, sarcină extrauterină etc.
Simptomele persoanei afectate de peritonită: leucocitoză (creşterea numărului de leucocite), ochii încercănaţi,
poziţie antalgică, dureri abdominale spontane şi accentuate la palpare, contractura abdominală şi musculară, stări de
greaţă, oprirea tranzitului intestinal, febră şi frisoane, creşterea frecvenţei respiratorii sau respiratie
superficială, oboseală etc.
În funcţie de mecanismul de producere, peritonitele se împart în: peritonite primitive şi peritonite secundare.
Peritonitele primitive sunt mai rare si apar în anumite condiţii: la copiii cu sindrom nefrotic, la adulţi cu ascită. Poate
apărea în strânsă corelaţie cu ciroza hepatică de origine alcoolică. Punctul de pornire este o altă infecţie, afecţiune, iar
de aici germenii diseminează pe cale sangvină spre peritoneu. De regulă, este implicat un singur tip de bacterie, iar
tratamentul este de tip medicamentos (antibiotic).
Peritonitele secundare sunt peritonitele la care operaţia este obligatorie, calea de contaminare fiind directă. Peritonitele
secundare se produc când există o comunicare anormală între un organ cavitar şi spatiul peritoneal, prin perforarea
peretelui organului respectiv, secundară unei inflamaţii. Prin aceasta comunicare, conţinutul organului care este iritant
sau contaminat (septic), ajunge în peritoneu, determinând peritonita.
Peritonita secundară este o etapa tardivă de evoluţie a unei inflamaţii de organ, netratată corespunzător sau care nu a
răspuns la tratament (de exemplu: apendicită acută perforată cu peritonită, ulcer perforat cu peritonită generalizată,
perforaţie intestinală, inflamaţia trompei uterine cu pelviperitonită etc).
Peritonita poate fi iniţial chimică (iritaţia peritoneului de produse patologice iritante – bilă, acidul clorhidric din stomac)
şi, ulterior, septică, cu dezvoltarea de germeni. La peritonitele secundare se întâlnesc o asociere de germeni. În funcţie
de extensia inflamaţiei,peritonitele pot fi peritonite localizate şi peritonite generalizate.
Tratamentul peritonitei poate fi de tip medicamentos sau chirurgical. Tratamentul medicamentos esteîndreptat
împotriva bacililor gram-negativi  şi a cocilor gram-pozitivi (se folosesc ampicilina, gentamicina). Intervenţia chirurgicală
are drept scop evacuarea lichidului infectat din cavitatea peritoneală, îndepărtarea sursei de contaminare, lavajul
cavităţii afectate cu soluţie antiseptică şi drenajul peritoneal.  
Netratată la timp, peritonita generalizată poate cauza decesul,iarperitonita localizată duce la constituirea unui abces
si poate degenera septicemie, determinând şocul septic.