Sunteți pe pagina 1din 142

I rezirea

Jurnalele
VAMPIRILOR 1
L. J. S M I T H
Traducere d i n limba engleză d e
MIRELLA ACSENTE

L E D A
GRUPUL, EDITORIAL CORINT
:!

4 septembrie

ragă Jurnalule,
Azi o să se întâmple ceva îngrozitor.
Nu ştiu de ce am scris asta. E o nebunie.
N-am nici un motiv să Jiu prost dispusă, ba chiar am
/oale motivele să Jiu Jericită, dar...
Dar iată-mă aici, la 5.30 dimineaţa, trează şi
speriată. Continui să-mi spun că m-a zăpăcit diferenţa
de fus orar între Franţa şi State, dar asta nu explică de
i t mă simt atât de speriată. Atât de pierdută.
Alaltăieri, când mătuşa Judith, Margaretşi cu mine
veneam cu maşina de la aeroport, am avut un sentiment
atât de ciudat. Când am intrat pe strada noastră, mi-am
\/>i/s dintr-odată: „Mami şi tati.ne aşteaptă acasă.
8 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 9

Pun pariu că or să fie pe veranda din faţa casei sau în Dar în clipa asta totul mi se pare ciudat, ca şi cum
living, uitându-se pe fereastră. Cred că le-a fost atât de nu aici ar fi locul meu. Eu sunt cea care nu are ce căuta
dor de mine." aici. Şi cel mai rău e că simt că există un loc care e
Ştiu. Sună total aiurea. numai al meu, doar că nu-l pot găsi.
Dar chiar şi când am văzut casa şi veranda goală, Ieri am fost prea obosită şi am ratat prima zi de
tot am crezut asta. Am urcat în fugă treptele şi am şcoală. Meredith a luat orarul pentru mine, dar n-am
apăsat pe clanţă şi am bătut în uşă. Iar când mătuşa avut chefsă vorbesc cu ea la telefon. Mătuşa Judith le-a
Judith a descuiat uşa, m-am năpustit înăuntru şi am spus tuturor celor care au sunat că diferenţa de fus orar
rămas în hol ascultând, aşteptând s-o aud pe momi mă terminase şi că dormeam, dar la cină s-a tot uitat la
coborând scările sau pe tati strigând din living. mine cu o privire ciudată.
în acea clipă, mătuşa Judith a dat drumul unei Dar azi trebuie să mă văd cu ceilalţi. Ar trebui să
valize pe podea, cu un zgomot asurzitor, chiar în spa­ ne întâlnim cu toţii în parcare înainte de ore. De-asta
tele meu, a scos un oftat adânc şi a spus: „Suntem sunt oare speriată? Mi-e frică de ei?
acasă." Şi Margaret a râs. Iar eu m-am simţit copleşită
de cel mai îngrozitor sentiment pe care l-am avut E l e n a Gilbert se opri din scris. Se uită la ultimul
vreodată. Niciodată nu m-am simţit atât de total şi de r â n d d i n j u r n a l , apoi clătină din c a p , cu stiloul în a e r
cumplit pierdută. d e a s u p r a caietului m i c cu coperţi de catifea albastră.
Acasă. Sunt acasă. De ce sună asta ca o minciună? Apoi, cu un gest b r u s c , înălţă c a p u l şi a r u n c ă stiloul
M-am născut aici, în Fell's Church. întotdeauna şi caietul în b o v i n d o u , u n d e r i c o ş a r ă inofensiv şi
am locuit în casa asta. Iar asta e tot vechea mea cameră, a t e r i z a r ă p e b a n c h e t a c u p e r n e d e sub fereastră.
cu urmele de ars pe duşumea de când Caro line şi cu mine E r a total r i d i c o l .
am încercat să fumăm pe furiş nişte ţigări în clasa a De c â n d îi e r a ei, E l e n a Gilbert, frică să se v a d ă cu
cincea şi aproape ne-am sufocat. Mă uit pe fereastră şi o a m e n i i ? De c â n d îi e r a ei frică de ceva? Se ridică în
văd gutuiul mare în care s-au urcat Matt şi băieţii acum picioare şi îşi b ă g ă furioasă mâinile într-un c h i m o n o
doi ani, apărând neinvitaţi la petrecerea în pijama de roşu de m ă t a s e . Nu a r u n c ă nici o privire înspre
ziua mea. Ăsta e patul meu, scaunul meu, comoda mea. oglinda veneţiană bogat o r n a m e n t a t ă de deasupra
8 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 9

Pun pariu că or să Jie pe veranda din faţa casei sau în Dar în clipa asta totul mi separe ciudat, ca şi cum
living, uitându-se pefereastră. Cred că le-a fost atât de nu aici ar fi locul meu. Eu sunt cea care nu are ce căuta
dor de mine." aici. Şi cel mai rău e că simt că există un loc care e
Ştiu. Sună total aiurea. numai al meu, doar că nu-l pot găsi.
Dar chiar şi când am văzut casa şi veranda goală, Ieri am fost prea obosită şi am ratat prima zi de
tot am crezut asta. Am urcat în fugă treptele şi am şcoală. Meredith a luat orarul pentru mine, dar n-am
apăsat pe clanţă şi am bătut în uşă. Iar când mătuşa avut chef să vorbesc cu ea la telefon. Mătuşa Judith le-a
Judith a descuiat uşa, m-am năpustit înăuntru şi am spus tuturor celor care au sunat că diferenţa de fus orar
rămas în hol ascultând, aşteptând s-o aud pe mami mă terminase şi că dormeam, dar la cină s-a tot uitat la
coborând scările sau pe tati strigând din living. mine cu o privire ciudată.
în acea clipă, mătuşa Judith a dat drumul unei Dar azi trebuie să mă văd cu ceilalţi. Ar trebui să
valize pe podea, cu un zgomot asurzitor, chiar în spa­ ne întâlnim cu toţii în parcare înainte de ore. De-asta
tele meu, a scos un oftat adânc şi a spus: „Suntem sunt oare speriată? Mi-e frică de ei?
acasă." Şi Margaret a râs. Iar eu m-am simţit copleşită
de cel mai îngrozitor sentiment pe care l-am avut E l e n a Gilbert se opri din scris. Se u i t ă la ultimul
vreodată. Niciodată nu m-am simţit atât de total şi de r â n d d i n j u r n a l , apoi clătină din c a p , cu stiloul în a e r
cumplit pierdută. d e a s u p r a caietului m i c cu coperţi de catifea albastră.
Acasă. Sunt acasă. De ce sună asta ca o minciună? Apoi, cu un gest b r u s c , î n ă l ţ ă c a p u l şi a r u n c ă stiloul
M-am născut aici, în Fell's Church. întotdeauna şi c a i e t u l în b o v i n d o u , u n d e r i c o ş a r ă inofensiv şi
am locuit în casa asta. Iar asta e tot vechea mea cameră, aterizară p e b a n c h e t a c u p e r n e d e sub fereastră.
cu urmele de ars pe duşumea de când Caro line şi cu mine E r a total ridicol.
am încercat să fumăm pe furiş nişte ţigări în clasa a De c â n d îi e r a ei, E l e n a Gilbert, frică să se v a d ă cu
cincea şi aproape ne-am sufocat. Mă uit pe fereastră şi oamenii? De c â n d îi e r a ei frică de ceva? Se ridică în
văd gutuiul mare în care s-au urcat Matt şi băieţii acum picioare şi îşi b ă g ă furioasă mâinile într-un c h i m o n o
doi ani, apărând neinvitaţi la petrecerea în pijama de roşu de m ă t a s e . Nu a r u n c ă nici o privire î n s p r e
ziua mea. Ăsta e patul meu, scaunul meu, comoda mea. oglinda veneţiană bogat o r n a m e n t a t ă de deasupra
10 • Jurnalele Vampirilor Trezirea * 11

c o m o d e i d i n l e m n d e cireş; ştia c e a r v e d e a . E l e n a - Bună dimineaţa la toată lumea. î m i pare rău


Gilbert, b l o n d ă , subţire şi calmă, cea care i m p u n e a că n - a m timp p e n t r u micul dejun.
m o d a în liceul ei, elevă în u l t i m u l a n , fata pe c a r e — D a r , E l e n a , nu p o ţ i să pleci fără să m ă n â n c i
orice b ă i a t o voia şi în locul căreia orice fată voia să ceva. Ai nevoie de p r o t e i n e . . .
fie. C a r e în această clipă avea pe faţă o î n c r u n t a r e - O să iau o gogoaşă pe d r u m , î n a i n t e de şcoală,
n e o b i ş n u i t ă şi buzele strânse.
spuse veselă E l e n a .
O baie fierbinte şi nişte cafea, şi o să mă calmez,
O sărută pe M a r g a r e t în creştet, pe p ă r u l cânepiu,
se g â n d i ea. R i t u a l u l spălatului şi î m b r ă c a t u l u i din
şi se întoarse către uşă.
fiecare d i m i n e a ţ ă e r a liniştitor, şi ea îl prelungi, sco­
— Dar, Elena...
tocind p r i n t r e noile h a i n e c u m p ă r a t e d e l a Paris. î n
— Şi o să mă d u c p r o b a b i l a c a s ă la M e r e d i t h
cele din u r m ă alese un tricou roz p a l şi o fustă p a n ­
sau B o n n i e d u p ă şcoală, aşa c ă n u m ă a ş t e p t a ţ i
talon foarte scurtă din in alb care o făceau să a r a t e ca
cu m a s a . P a !
o î n g h e ţ a t ă de z m e u r ă . T o c m a i b u n ă de m â n c a t , îşi
— Elena...
spuse, şi din oglindă o privi o fată cu un z â m b e t tai­
E l e n a e r a deja la uşa de la i n t r a r e . O închise în
nic. T e m e r i l e ei de m a i d e v r e m e dispăruseră, uitate.
u r m a ei, î n t r e r u p â n d protestele mătuşii J u d i t h , şi păşi
— E l e n a ! U n d e eşti? O să întârzii la şcoală!
pe v e r a n d a casei.
V o c e a ajunse p â n ă la ea de la p a r t e r .
Elena îşi m a i trecu o d a t ă peria prin p ă r u l mătăsos Şi se o p r i .

şi şi-1 prinse la spate cu o panglică roz aprins. Apoi îşi T o a t e s e n t i m e n t e l e d e p r i m a n t e d i n a c e a dimi­

luă rucsacul şi coborî scările. n e a ţ ă o copleşiră din n o u . Neliniştea, t e a m a . Şi p r e ­

In b u c ă t ă r i e , M a r g a r e t , surioara ei de p a t r u ani, simţirea că avea să se î n t â m p l e ceva îngrozitor.

m â n c a cereale la masă, iar m ă t u ş a J u d i t h prăjea ceva M a p l e Street e r a pustie. Casele victoriene înalte
p e plită. M ă t u ş a J u d i t h e r a g e n u l d e femeie c a r e p ă r e a u c i u d a t e şi t ă c u t e , ca şi c u m ar fi fost t o a t e
p ă r e a î n t o t d e a u n a vag agitată; avea o faţă îngustă şi goale pe d i n ă u n t r u , la fel ca nişte case de pe un pla­
plăcută, iar p ă r u l ei e r a deschis la c u l o a r e şi zburlit, t o u de filmare p ă r ă s i t . P ă r e a u goale de oameni, d a r
strâns neglijent. E l e n a o sărută pe o b r a z . pline de lucruri stranii care o u r m ă r e a u .
12 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 13

Asta era; cineva o u r m ă r e a . C e r u l de d e a s u p r a nu — P l e a c ă de-aici, spuse, şi-şi a u z i v o c e a t r e m u ­


e r a albastru, ci lăptos şi o p a c , a s e m e n e a u n u i cas­ r â n d de furie. Pleacă! D u - t e de-aici\
t r o n uriaş r ă s t u r n a t c u g u r a î n j o s . A e r u l e r a înă­
Şi, rostind ultimul cuvânt, a r u n c ă p i a t r a .
b u ş i t o r şi E l e n a e r a c o n v i n s ă că nişte o c h i e r a u
U r m ă o ploaie de frunze, însă cioara se înălţă spre
aţintiţi a s u p r a ei.
cer neatinsă. Aripile ei e r a u uriaşe şi făceau z g o m o t
Z ă r i ceva î n t u n e c a t p r i n t r e r a m u r i l e b ă t r â n u l u i
cât p e n t r u un stol întreg de ciori. E l e n a se g h e m u i ,
gutui din faţa casei.
brusc p a n i c a t ă a t u n c i c â n d p a s ă r e a trecu c h i a r peste
E r a o cioară, stând la fel de n e m i ş c a t ă ca şi frun­
c a p u l ei, iar p a l a de v â n t stârnită de m i ş c a r e a aripi­
zele p ă t a t e cu g a l b e n d i n j u r u l ei. Ai ei e r a u ochii
lor îi ciufuli p ă r u l blond.
c a r e o priveau.
D a r cioara se înălţă din n o u şi se roti în înalturi, o
î n c e r c ă să-şi s p u n ă că era ridicol, d a r într-un fel
siluetă î n t u n e c a t ă profilată p e cerul alb c a h â r t i a .
ştia. E r a cea m a i m a r e cioară pe care o văzuse vreo­
Apoi, cu un c r o n c ă n i t răguşit, se î n d e p ă r t ă în direcţia
d a t ă , grasă şi lucioasă, cu c u r c u b e i e s t r ă l u c i n d în
pădurii.
p e n e l e ei î n t u n e c a t e . îi v e d e a l i m p e d e fiecare deta­
liu: g h e a r e l e n e g r e l a c o m e , ciocul ascuţit, ochiul E l e n a se î n d r e p t ă încet de spate, a p o i se u i t ă în

n e g r u care lucea. jur, stânjenită. Nu-i v e n e a să c r e a d ă că t o c m a i făcuse

Stătea complet nemişcată, încât p u t e a foarte bine aşa ceva. D a r a c u m că p a s ă r e a dispăruse, cerul p ă r e a

să fie o statuie de c e a r ă a unei păsări. D a r în t i m p ce la fel ca în fiecare zi. Un v â n t uşor făcea frunzele să

se u i t a la ea, E l e n a simţi c u m se înroşeşte, c u m se mişte şi E l e n a trase a e r a d â n c în p i e p t . In j o s u l

c ă l d u r a o c u p r i n d e în valuri, a r z â n d u - i obrajii şi si lăzii, o u ş ă se deschise şi m a i m u l ţ i copii ieşiră


gâtul. C ă c i c i o a r a . . . o p r i v e a . O p r i v e a în felul în afară, r â z â n d .
c a r e o priveau băieţii a t u n c i c â n d p u r t a c o s t u m de L e z â m b i , apoi respiră din n o u , u n val d e u ş u r a r e
baie sau o bluză t r a n s p a r e n t ă . Ca şi c u m o d e z b r ă c a s l r ă b ă t â n d - o a s e m e n e a căldurii soarelui. Cum a
din ochi. p u t u t să fie a t â t de p r o a s t ă ? E r a o zi frumoasă, care
î n a i n t e să-şi d e a s e a m a ce face, îşi lăsă j o s rucsa­ p r o m i t e a m u l t e l u c r u r i frumoase, ş i n i m i c r ă u n u
cul şi ridică o p i a t r ă din d r u m . avea să se î n t â m p l e .
14 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 15

N i m i c r ă u nu avea să se î n t â m p l e — d o a r că ea o Venise să se h r ă n e a s c ă în a d â n c u l p ă d u r i i , acolo

să întârzie la şcoală. T o a t ă l u m e a o să stea s-o aştepte unde n i m e n i nu-1 p u t e a v e d e a . A c u m îşi t r e c e a c u

în p a r c a r e . n limba peste gingii şi b u z e , să se asigure că nu

D a r p o ţ i să le spui că te-ai o p r i t să a r u n c i cu o in.II rămăsese nici u n strop d e sânge p e ele. N u voia

p i a t r ă î n t r - u n tip c a r e t r ă g e a cu ochiul, îşi spuse şi .1 i işte nimic. M a s c a r a d a asta e r a şi aşa suficient de


r i , I I d e dus p â n ă l a c a p ă t .
a p r o a p e chicoti. Ei, asta le va da de gândit.
Pentru o clipă se î n t r e b ă , d i n n o u , d a c ă n-ar tre­
F ă r ă să m a i a r u n c e o privire în spate la gutui, o
i m i pur şi simplu să r e n u n ţ e la tot. P o a t e că ar t r e b u i
p o r n i cât p u t u de r e p e d e în josul străzii.
i II întoarcă în Italia, î n a p o i în ascunzişul lui. C u m
• I' ,<• gândise că ar p u t e a să t r ă i a s c ă d i n n o u în
C i o a r a se n ă p u s t i p r i n frunzişul din vârful steja­
lumină?
rului uriaş şi Ştefan îşi î n ă l ţ ă a u t o m a t c a p u l . C â n d
I )ar se săturase de viaţa în u m b r ă . Se săturase de
văzu că era d o a r o p a s ă r e , se relaxa. O c h i i îi cobo-
întuneric şi d e lucrurile c a r e vieţuiau î n el. Şi în pri­
r â r ă la forma albă şi i n e r t ă pe care o ţinea în m â i n i ,
m u l r â n d s e săturase s ă fie singur.
şi chipul i se crispa uşor a p ă r e r e de r ă u . Nu avusese
Nu ştia exact de ce alesese FelPs C h u r c h , din Vir-
de g â n d să o o m o a r e . Ar fi v â n a t ceva m a i m a r e
riin.i. D u p ă s t a n d a r d e l e lui, e r a u n oraş t â n ă r ; cele
decât un i e p u r e d a c ă ar fi ştiut cât de înfometat era.
ni.ii vechi clădiri fuseseră ridicate c u d o a r u n secol şi
D a r , sigur, asta e r a c h i a r c e e a ce îl speria: nu ştia
|umătate în u r m ă . D a r amintirile şi stafiile R ă z b o i u ­
niciodată cât de m a r e avea să-i fie foamea, sau ce ar lui Civil î n c ă m a i d ă i n u i a u acolo, la fel de reale ca
trebui să facă p e n t r u a şi-o satisface. Avea n o r o c că .upermarketurile şi m a g a z i n e l e cu fast-food.
d e d a t a asta o m o r â s e d o a r u n i e p u r e . Ştefan a p r e c i a respectul p e n t r u trecut. Se g â n d i
R ă m a s e în picioare, lângă stejarii b ă t r â n i , cu soa­ • i p o a t e ar ajunge să-i p l a c ă o a m e n i i din Fell's
rele filtrat p r i n t r e frunze căzându-i pe p ă r u l ondulat, < lliurch. Şi p o a t e —poate — ar reuşi să-şi găsească
în jeanşi şi tricou, Ştefan Salvatore a r ă t a î n t o c m a i ca u n loc p r i n t r e ei.
un elev obişnuit de liceu. Desigur, n i c i o d a t ă n-o să fie a c c e p t a t cu totul.
D a r n u era. Gândul îi a r c u i b u z e l e î n t r - u n z â m b e t a m a r . Ştia
Trezirea • 17
16 * Jurnalele Vampirilor

p r e a b i n e că nu t r e b u i a să spere asta. Nu va exista înapoi si văzu că c i o a r a părăsise c o p a c u l şi c o b o r â s e

nicicând un loc căruia să-i a p a r ţ i n ă pe de-a-ntregul, I " iepure.

u n d e va p u t e a să fie el însuşi. Era ceva sinistru în felul în care îşi î n t i n d e a aripile


I li ite trupul alb fără viaţă, ceva sinistru şi triumfător.
D o a r d a c ă alegea s ă trăiască p r i n t r e u m b r e . . .
Ştefan simţi c u m i se p u n e un n o d în gât şi vru să se
î n d e p ă r t ă iute g â n d u l . R e n u n ţ a s e l a î n t u n e r i c ;
întoarcă şi să a l u n g e p a s ă r e a . D a r şi ea e r a la fel de
lăsase u m b r e l e în u r m ă . Ştergea din viaţa lui toţi acei
îndreptăţită să m ă n â n c e ca şi vulpea, îşi spuse.
ani lungi şi o lua de la c a p ă t , astăzi.
I ..i fel ca şi el.
Ştefan îşi d ă d u s e a m a că încă m a i ţinea în m â i n i I >acă a v e a să v a d ă d i n n o u p a s ă r e a , o să-i isco-
i e p u r e l e . îl aşeză cu grijă j o s , pe un p a t de frunze di .1 i ;i mintea, hotărî el. D a r a c u m îşi l u ă privirea de
a r ă m i i d e stejar. D e p a r t e , m u l t p r e a d e p a r t e p e n t r u li I ii >ară şi grăbi pasul p r i n p ă d u r e , h o t ă r â t . Nu voia
a fi desluşite de o u r e c h e o m e n e a s c ă , r e c u n o s c u zgo­ i i n i . i i z i e la liceul „ R o b e r t E. L e e " .
motele făcute de un vulpoi.
H a i d e , v i n o î n c o a c e , frate v â n ă t o r , îşi spuse el
trist. M i c u l dejun te-aşteaptă.
îşi a r u n c ă p e u n u m ă r j a c h e t a ş i a t u n c i observă
c i o a r a care îl tulburase m a i d e v r e m e . E r a tot coco­
ţ a t ă în stejar şi p ă r e a să-1 privească. E r a ceva în n e ­
regulă cu ea.
V r u să trimită spre ea un g â n d iscoditor, p e n t r u a
o cerceta, d a r se opri. Adu-ţi a m i n t e de p r o m i s i u n e a
făcută, îşi spuse. Nu foloseşti Puterile decât d a c ă este
absolut necesar. D o a r d a c ă nu ai altă soluţie.
M i ş c â n d u - s e a p r o a p e n e a u z i t p r i n t r e frunzele
m o a r t e şi crenguţele uscate, se î n d r e p t ă către margi­
n e a p ă d u r i i . Acolo îşi lăsase m a ş i n a . Se uită o d a t ă
Trezirea * 19

2
Bonnie! Ce ţi-ai făcut la p ă r ?
I|i place? C r e d c ă m ă face s ă p a r m a i înaltă.
Bl >uiiie îşi înfoie buclele deja înfoiate şi z â m b i , cu
• I < ă p r u i scânteind de î n c â n t a r e , cu feţişoara ei
u i l " i m ă d e i n i m ă strălucind.
Elena trecu m a i d e p a r t e .
M c r e d i t h . N u te-ai s c h i m b a t deloc.
Si n 111 >răţişară cu d r a g . De M e r e d i t h îi fusese m a i
doi ca de oricine altcineva, se g â n d i E l e n a , u i t â n -
1
du la lata înaltă. M e r e d i t h nu se farda niciodată,
•i II o r i c u m , cu pielea ei măslinie perfectă şi genele
l e n a fu î n c o n j u r a t ă de ceilalţi d i n clipa în
lunii şi negre, nici n u avea nevoie. A c u m , o studia
c a r e păşi î n p a r c a r e a liceului. T o a t ă l u m e a
i II I li na cu o s p r â n c e a n ă ridicată.
e r a a c o l o , t o a t ă gaşca p e c a r e n u o m a i
Ei, p ă r u l t ă u e cu d o u ă n u a n ţ e m a i deschis de
văzuse de la sfârşitul lui iunie, plus p a t r u sau cinci
i i o a r e . . . D a r u n d e e b r o n z u l ? C r e d e a m că te dis-
pisălogi care sperau să câştige p o p u l a r i t a t e p r i n aso­
i" i | i c Riviera franceză.
cierea cu ei. Pe r â n d , E l e n a p r i m i îmbrăţişările de
Şl ii d o a r că eu nu mă b r o n z e z niciodată.
b u n venit ale m e m b r i l o r grupului ei.
I.l'ii.i îşi ridică mâinile p e n t r u a le cerceta. Pielea
C a r o l i n e se înălţase cu cel p u ţ i n doi c e n t i m e t r i şi
e r a m a i suplă ca niciodată, tot m a i a s e m ă n ă t o a r e cu • i i I" i fectă, p r e c u m p o r ţ e l a n u l , d a r la fel de albă şi

un m a n e c h i n din Vogue. O salută cu răceală pe E l e n a i i i n.inslucidă ca a lui B o n n i e .

şi se d ă d u înapoi, cu ochii ei verzi îngustaţi ca ai u n e i Si ai puţin, e x c l a m ă Bonnie, a p u c â n d o m â n ă a

pisici. I li in i mi-am a d u s a m i n t e de ceva. Ia ghiciţi ce am

B o n n i e nu crescuse deloc, şi c a p u l ei b u c l a t şi "i i ^ . i i vara asta d e l a verişoara m e a ! î n a i n t e c a vreu­


roşcat abia ajungea la b ă r b i a Elenei c â n d îşi a r u n c ă n u l dintre cei din j u r s ă s p u n ă ceva, e a î i i n f o r m ă tri-
braţele în j u r u l ei. Stai p u ţ i n — bucle? îşi spuse Elena. 111111.11o.ne: Cititul în p a l m ă !
O împinse d e o p a r t e pe fata m a i mică. Il auziră câteva g e m e t e , a p o i câteva râsete.
20 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 21

— R â d e ţ i c â t vreţi, spuse B o n n i e , n e t u l b u r a t ă . Munci, de ce se simţea neliniştită? D o a r p e n t r u că în

V e r i ş o a r a m e a mi-a spus c ă sunt u n m e d i u m b u n . I a illimm aţa aceea se speriase a t â t de t a r e . . .

să v e d e m . . . Ivi<-lc porniră către clădirea liceului, d a r se o p r i r ă

Studie p a l m a Elenei i , iii/.uI zg<>motului u n u i m o t o r b i n e a m b a l a t .

— Grăbeşte-te, altfel o să î n t â r z i e m , spuse Elena, I M , spuse C a r o l i n e , c u ochii m a r i . Asta d a

puţin nerăbdătoare. IU i .ni.)


— Bine, b i n e . U i t e , asta e linia vieţii tale — sau \ . i i da Porsche, o c o r e c t ă sec M e r e d i t h .
e linia inimii? I urbo-ul 911 n e g r u şi lucios t r e c u t o r c â n d p r i n
C i n e v a din g r u p chicoti. i , i . ... < a u t â n d u n loc, mişcându-se l a fel d e lene-
— Şşt, făcu Bonnie, p ă t r u n d în abis. V ă d . . . v ă d . . . i 1i p a n t e r ă c a r e îşi p â n d e ş t e p r a d a .
D e o d a t ă , chipul lui B o n n i e se albi, ca şi c u m fata ' lud m a ş i n a se o p r i , p o r t i e r a se deschise şi îl
s-ar fi speriat brusc. O c h i i ei c ă p r u i se făcură m a r i , I u i . i p e şofer.
d a r a c u m nu m a i p ă r e a să se uite la p a l m a Elenei, ci I Iau! făcu încet C a r o l i n e .
prin ea — la ceva înfricoşător. Poţi s-o m a i spui o d a t ă , şopti B o n n i e .
— O să cunoşti un străin înalt şi b r u n e t , m u r m u r ă P i n locul în care se afla, Elena p u t e a vedea un t r u p
M e r e d i t h din spatele ei, şi se a u z i r ă iar chicoteli. Iii M U C , musculos. J e a n ş i decoloraţi, atât d e mulaţi c ă
— Brunet, da, şi s t r ă i n . . . D a r nu înalt, spuse Bon­ pi'ol iubii scara cu greu reuşea să-i tragă de pe el, un
nie cu o voce şoptită, î n d e p ă r t a t ă . Deşi, c o n t i n u ă ea 1 1 1 1 « M I L i I c i d e mulat, ş i o jachetă d e piele c u u n model
d u p ă o clipă, cu un a e r n e d u m e r i t , a fost înalt o d a t ă . I.i 111iil. Avea p ă r u l o n d u l a t — şi b r u n e t .
O c h i i ei căprui, m a r i , se ridicară uimiţi către E l e n a . I I c i a însă înalt. O înălţime m e d i e .
D a r asta e imposibil... nu? D ă d u brusc d r u m u l m â i ­ 1.1. n.i expiră p r e l u n g .
nii Elenei, a p r o a p e a r u n c â n d - o d e p a r t e d e ea. N u (line e tipul ăla cu m a s c ă ? spuse M e r e d i t h .

vreau să m a i v ă d nimic. R e m a rea e r a foarte potrivită — ochelari negri de

— In regulă, spectacolul s-a t e r m i n a t . H a i d e ţ i să ... i .pereau ochii băiatului, ascunzându-i faţa ca

m e r g e m , le spuse E l e n a celorlalţi, vag iritată. o masei.

î n t o t d e a u n a considerase că şmecheriile astea cu Străinul m a s c a t , spuse cineva, şi t o a t ă l u m e a

m e d i u m u r i l e e r a u d o a r a t â t — nişte ş m e c h e r i i . Şi i m ,.i vorbească î n acelaşi t i m p .


22 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 23

— I-ai văzut j a c h e t a ? E italiană, din R o m a . I >acă vrei să fii regina şcolii, t r e b u i e să accepţi

— De u n d e ştii? Tu n-ai fost n i c i o d a t ă m a i de­ in inţele.


p a r t e d e R o m e , N e w York. K l r n a se î n c r u n t ă la aceste cuvinte şi i n t r ă în

— H o p a . E l e n a a r e din n o u privirea aia. Privirea . I idirra liceului. în faţa lor se î n t i n d e a un c o r i d o r


de v â n ă t o a r e . i si o siluetă în j e a n ş i şi j a c h e t ă de piele t o c m a i

— D o m n u l Frumos-şi-Brunet-şi-Scund ar face h |i ii< .1 pe uşa secretariatului din faţă. E l e n a încetini

bine să aibă grijă. m <> ii sc opri în faţa biroului, uitându-se g â n d i t o a r e

— Nu e scund; e perfect! i sa jele prinse pe avizierul de p l u t ă de l â n g ă uşă.

In t o a t ă a c e a pălăvrăgeală, se auzi l i m p e d e vocea . . . i.malul avea o fereastră m a r e , p r i n c a r e se


lui C a r o l i n e : . . I. .i perfect tot interiorul.

— Ei, h a i d e , E l e n a . îl ai deja pe M a t t . Ce m a i < li I. lai te fete se u i t a u fără j e n ă pe fereastră şi


vrei? Ce poţi să faci cu doi din ce nu poţi să faci cu > I I . ' . H I .

unul? I )i ă g u ţ ă privelişte d i n spate!

— Acelaşi l u c r u — d o a r că d u r e a z ă m a i m u l t , A i a c cu siguranţă o j a c h e t ă A r m â n i !
răspunse t ă r ă g ă n a t M e r e d i t h şi t o a t ă l u m e a izbucni < a c/.i că nu e d i n Virginia?
în râs. K l r n a asculta cu atenţie, î n c e r c â n d să p r i n d ă nu-

B ă i a t u l îşi încuiase p o r t i e r a şi se î n d r e p t a a c u m ... |i II. naiului. Se p ă r e a că în secretariat lucrurile n u


spre şcoală. E l e n a p o r n i d u p ă e l c u u n a e r degajat, . u i p r e a b i n e : d o a m n a C l a r k e , s e c r e t a r a res-
u r m a t ă d e celelalte fete î n t r - u n g r u p strâns. P e n t r u i ilulă cu a d m i t e r e a noilor elevi, se uita la o listă
o clipă, simţi c u m o c u p r i n d e e n e r v a r e a . C h i a r nu . . l a m a din c a p . Băiatul rosti ceva şi d o a m n a Clarke
se p u t e a d u c e nicăieri fără un alai în p i c i o a r e l e ei? llillifl mâinile î n t r - u n gest c a r e s p u n e a „ C e p o t s ă
D a r M e r e d i t h îi p r i n s e p r i v i r e a şi ea z â m b i fără să m m ? " Parcurse d i n n o u lista, u r m ă r i n d - o c u u n
vrea. i i .i ( lalină iarăşi d i n c a p , h o t ă r â t . Băiatul vru

— JVoblesse oblige, spuse încet M e r e d i t h . 11)|rcc, apoi se întoarse iar. Şi c â n d d o a m n a Clarke


— Ce? flilii i | >i ivirea c ă t r e el, expresia i se s c h i m b ă .
24 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 25

Ochelarii de soare ai băiatului erau a c u m în | nu tc lase să d o r m i n o a p t e a , îşi spuse E l e n a . B u z a


mâinile lui. D o a m n a Clarke p ă r e a surprinsă de ceva; Up< ni iară era m i n u n a t dăltuită, sensibilă, foarte sen-
E l e n a o v ă z u clipind de m a i m u l t e ori. G u r a i se I M I . I Sporovăială fetelor în h o l se oprise brusc.
deschise şi se închise la loc, ca şi c u m î n c e r c a să (lele m a i m u l t e îşi î n t o r c e a u a c u m privirile de la
s p u n ă ceva. I. II.ii uitându-se î n altă p a r t e . E l e n a r ă m a s e l â n g ă
E l e n a ar fi vrut să v a d ă m a i m u l t d e c â t d o a r ceafa Ibrrastră şi-şi mişcă uşor capul, scoţându-şi panglica
băiatului. D o a m n a Clarke scotocea a c u m p r i n t e a n ­ I i i u n e a p ă r u l şi lăsându-1 să-i c a d ă liber pe u m e r i .
curile de hârtii cu un aer năucit. In cele din u r m ă găsi I II .1 .1 se uite nici în stânga şi nici în d r e a p t a , băiatul
un f o r m u l a r o a r e c a r e şi scrise ceva pe el, a p o i îl 0 porni în jos pe coridor. C â n d se î n d e p ă r t ă suficient,
răsuci şi îl întinse spre băiat. Un cor de suspine şi şoapte se ridică în u r m a lui.
Băiatul scrise câteva cuvinte pe formular — Elena nu auzi n i m i c .
îl s e m n ă p r o b a b i l — şi i-1 d ă d u î n a p o i . D o a m n a I recuse pe l â n g ă ea, îşi spuse, uluită. Pe l â n g ă ea,
C l a r k e se h o l b ă la el p e n t r u o clipă, a p o i frunzări 1 M i ..i -i a r u n c e nici o privire.
p r i n t r - u n alt t e a n c de hârtii şi în cele din u r m ă îi în­ \ . I I ; , îşi d ă d u s e a m a că s u n a clopoţelul. M e r e d i t h
tinse b ă i a t u l u i ceea ce p ă r e a a fi un o r a r . O c h i i ei • • II u l u i a de braţ.
r ă m a s e r ă aţintiţi a s u p r a lui, în t i m p ce el îl luă, Ce-i?
înclină c a p u l în s e m n de m u l ţ u m i r e şi se î n t o a r s e Am zis, uite orarul. Avem t r i g o n o m e t r i e la etaj
către uşă. II mu Haide!
Elena nu mai p u t e a de curiozitate a c u m . Ce se Elena o lăsă pe M e r e d i t h să o t r a g ă d u p ă ea pe
p e t r e c u s e î n ă u n t r u ? Ş i c u m a r ă t a c h i p u l acestui • < > 1 1 * 14 >i si în sus pe scară, apoi într-o clasă. Se aşeză
n e c u n o s c u t ? C â n d ieşi însă din secretariat, avea din I ii i m . .ni mecanice într-o b a n c ă goală şi îşi fixă pri-
n o u ochelarii pe nas. E l e n a se simţi d e z a m ă g i t ă . I I I i p e profesoara aflată î n faţa clasei, d a r fără s ă o
D a r îi p u t u vedea restul feţei atunci c â n d el se opri . l i d e fapt. Şocul î n c ă nu-i t r e c u s e . T r e c u s e p e
p e n t r u o clipă în p r a g u l uşii. P ă r u l n e g r u o n d u l a t în­ i inuA ea. F ă r ă să-i a r u n c e o singură privire. Nici
c a d r a nişte t r ă s ă t u r i a t â t d e f i n e î n c â t p ă r e a u luate . i i 111.11 a i n i n t e a d e c â n d n u m a i făcuse aşa ceva u n
d e p e o veche m o n e d ă r o m a n ă , sau d e p e u n m e d a ­ !• II a Toţi se uitau, cel p u ţ i n . U n i i fluierau. U n i i se
lion. P o m e ţ i înalţi, nas d r e p t clasic... şi o g u r ă care llpri iu i i vorbească. U n i i d o a r se h o l b a u .
26 • Jurnalele Vampirilor Trezirea * 27

Şi Elenei îi plăcuse î n t o t d e a u n a asta. Nu ştiuse c u m să i-o s p u n ă într-o scrisoare. Nu ştia


I n fond, c e e r a m a i i m p o r t a n t d e c â t băieţii? să i-o s p u n ă a c u m . Nu se t e m e a că M a t t o să

Ei a r ă t a u cât de p o p u l a r ă erai, cât de frumoasă erai. I M , scandal; d a r p u r ş i simplu n-o s ă înţeleagă. D e

Şi p u t e a u fi de folos în m u l t e feluri. U n e o r i e r a u l a d e v ă r u l e r a c ă nici e a n u înţelegea.

i n c i t a n ţ i , d a r d e obicei asta n u d u r a m u l t . U n e o r i I M a c a ş i c u m e a î n t o t d e a u n a c ă u t a . . . ceva. D o a r

e r a u nişte jigodii î n c ă de la început. . i ui clipa în c a r e e r a convinsă că găsise acel ceva,

M a j o r i t a t e a băieţilor, reflectă Elena, e r a u ca nişte , , d ă d e a s e a m a că nu e r a aşa. I se î n t â m p l a s e asta

căţeluşi. Adorabili, d a r de c a r e te p u t e a i uşor lipsi. RU n u m a i cu M a t t , ci şi cu oricare dintre băieţii cu


i M I I fusese împreună.
Câţiva p u t e a u f i m a i m u l t d e c â t atât, p u t e a u deveni
Şi apoi t r e b u i a să o ia de la c a p ă t . D i n fericire, în-
nişte a d e v ă r a ţ i prieteni. C a M a t t .
i . . 1 . leauna exista „ m a t e r i a l " disponibil. Nici u n b ă i a t
O h , M a t t . Anul trecut sperase că el e r a cel pe care
. i i ase să îi reziste, şi nici un b ă i a t nu o ignorase
îl c ă u t a , b ă i a t u l c a r e p u t e a să o facă să s i m t ă . . . ei
I I u d a t ă . Până acum.
bine, ceva m a i mult. M a i m u l t d e c â t e m o ţ i a t r i u m ­
Până a c u m . Amintindu-şi de acel i n c i d e n t din co­
fului de a face o cucerire, m â n d r i a de a-ţi p r e z e n t a o
iului Elena îşi încleşta degetele pe stilou. T o t nu-i
n o u ă achiziţie celorlalte fete. I a r ea ajunsese să ţ i n ă 11
* a să c r e a d ă că trecuse pe l â n g ă ea aşa.
foarte m u l t l a M a t t . D a r peste v a r ă , c â n d avusese
I llnpoţelul s u n ă şi t o a t ă l u m e a ieşi din clasă, d a r
t i m p să se g â n d e a s c ă m a i bine, îşi d ă d u s e s e a m a că
i 1« nu se opri în p r a g . îşi m u ş c ă b u z a , c e r c e t â n d cu
ceea ce simţea p e n t r u el e r a s e n t i m e n t u l pe c a r e îl ai
, . i . I M . i valul d e elevi c a r e s e r e v ă r s a u de-a lungul
p e n t r u un văr sau o soră. I . , i u h u . Apoi o zări p e u n a dintre fetele din par-
D o a m n a H a l p e r n î m p ă r ţ e a cărţile d e t r i g o n o m e ­ . a n

trie. E l e n a îşi luă c a r t e a m e c a n i c şi îşi scrise n u m e l e Frances! V i n o aici.


p e p r i m a pagină, cufundată î n c ă î n g â n d u r i . i i . i n . es v e n i imediat, cu faţa ei c o m u n ă strălucind
M a t t î i p l ă c e a m a i m u l t d e c â t orice alt b ă i a t p e iii nu A n l a r e .

care îl cunoştea. Şi de aceea va t r e b u i să-i s p u n ă că A .. u i t ă , Frances, m a i ştii băiatul d e azi-dimi-


totul se terminase între ei. ii. iţai'
28 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 29

— C e l cu P o r s c h e şi... ă ă ă . . . b i n e d o t a t ? C u m un perete, cu b ă r b i a ridicată, spatele drept, şoldurile


să-1 uit? împinse în faţă. Cei doi băieţi cu care v o r b e a t ă c u r ă
— Ei b i n e , v r e a u o r a r u l lui. Fă rost de el de la şi îşi d ă d u r ă coate c â n d Elena se a p r o p i e .
s e c r e t a r i a t d a c ă p o ţ i , sau c h i a r de la el d a c ă altfel — B u n ă , le spuse scurt băieţilor, iar lui C a r o l i n e :
nu se p o a t e . D a r adu-mi-1! Eşti gata să intri să m ă n â n c i ?
F r a n c e s p ă r u p e n t r u o clipă surprinsă, apoi rânji O c h i i verzi ai lui C a r o l i n e se î n d r e p t a r ă p e n t r u o
şi încuviinţă din c a p . clipă spre E l e n a şi fata îşi d ă d u d e o p a r t e de pe faţă
— O K , E l e n a , o să î n c e r c . Ne v e d e m la p r â n z p ă r u l roşu-închis, strălucitor.
d a c ă p o t să fac rost de el. — C u m , la masa regală? spuse ea.
— M e r s i , spuse E l e n a şi o u r m ă r i pe fată î n d e - E l e n a se u i t ă la ea surprinsă. Ea şi C a r o l i n e se
părtându-se. cunoşteau din grădiniţă, şi î n t o t d e a u n a fuseseră într-o
— Ştii, chiar eşti n e b u n ă , rosti vocea lui M e r e d i t h competiţie prietenească. D a r în ultimul t i m p ceva se
în u r e c h e a ei. întâmplase cu C a r o l i n e . î n c e p u s e să ia rivalitatea din
— La ce b u n să fii regina şcolii d a c ă nu poţi să dai ce în ce m a i în serios. I a r a c u m E l e n a era u i m i t ă de
d i n c â n d î n c â n d câte u n o r d i n ? r ă s p u n s e c a l m ă persiflarea evidentă din răspunsul prietenei ei.
Elena. A c u m u n d e m ă duc? — Păi, nu p r e a p a r i să aparţii plebei, spuse ea pe
— Ai E c o n o m i e generală. U i t e , ia-1 tu, spuse M e ­ u n t o n vesel.
redith şi îi întinse un orar. Eu trebuie să fug la chimie. — O h , ai a t â t a d r e p t a t e cu asta, spuse C a r o l i n e ,
N e v e d e m m a i târziu. întorcându-se p e n t r u a o privi pe E l e n a în faţă.
E c o n o m i a g e n e r a l ă şi restul dimineţii t r e c u r ă ca O c h i i ei verzi, ca de pisică, e r a u îngustaţi şi
prin vis. Elena sperase să-1 m a i zărească pe n o u l elev, c ă p ă t a s e r ă o t e n t ă f u m u r i e , iar E l e n a fu ş o c a t ă de
d a r el nu e r a în nici u n a din clasele ei. D a r M a t t era ostilitatea pe c a r e o citi în ei. C e i doi băieţi z â m b i r ă
î n t r - u n a , şi E l e n a simţi o s t r â n g e r e de i n i m ă c â n d stânjeniţi şi se î n d e p ă r t a r ă încet.
ochii lui albaştri îi întâlniră privirea cu un z â m b e t . C a r o l i n e n u p ă r u s ă observe.
C â n d clopoţelul care a n u n ţ a p r â n z u l sună, Elena — O m u l ţ i m e de lucruri s-au s c h i m b a t cât ai fost
intră în cafeteria salutând din cap în dreapta şi-n stânga. tu p l e c a t ă în v a r a asta, Elena, c o n t i n u ă ea. Şi p o a t e
Caroline era afară, r e z e m a t ă cu un a e r n o n ş a l a n t de că t i m p u l t ă u pe t r o n se încheie.
30 * Jurnalele Vampirilor Trezirea • 31

E l e n a se înroşise, o simţea. Se s t r ă d u i să-şi p ă s ­ ochelarii, d a r n-a vrut. A zis că a r e o p r o b l e m ă m e ­


treze v o c e a c a l m ă . dicală.
— Poate, spuse ea. D a r , în locul tău, încă nu mi-aş - Ce fel de p r o b l e m ă ?
c u m p ă r a u n sceptru, C a r o l i n e . - H a b a r n - a m . P o a t e e în fază t e r m i n a l ă şi zilele
Se întoarse şi i n t r ă în sala de mese, u ş u r a t ă să le I I sunt n u m ă r a t e . N - a r f i asta r o m a n t i c ?
v a d ă pe M e r e d i t h şi B o n n i e , şi pe F r a n c e s lângă ele. i * O h , foartel spuse M e r e d i t h .
îşi alese m â n c a r e a şi se duse la fete, s i m ţ i n d c u m Elena se uita peste hârtia lui Frances, muşcându-şi
r o ş e a ţ a îi d i s p a r e d i n obraji. Nu voia să o lase pe buza.
C a r o l i n e să o supere; n-o să se m a i g â n d e a s c ă deloc - E în al şaptelea m e u curs, Istoria e u r o p e a n ă .
la ea. Mai vine cineva la cursul ăsta?
— Am făcut rost de o r a r u l lui, spuse F r a n c e s , flu­ - Eu, spuse Bonnie. Şi cred că şi C a r o l i n e . O h , şi
t u r â n d o b u c a t ă de h â r t i e în t i m p ce E l e n a se aşeza I H tate şi M a t t ; a zis ceva ieri despre n o r o c u l lui de a-1
la m a s ă . a v e a profesor p e d o m n u l T a n n e r .
— I a r eu am c â t e v a veşti b u n e , spuse B o n n i e , M i n u n a t , îşi spuse Elena, înfigându-şi furculiţa in
plină de i m p o r t a n ţ ă . Elena, ia ascultă aici. E la clasa piure. Se p ă r e a că al şaptelea curs avea să fie extrem de
m e a de biologie, şi am stat c h i a r lângă el. îl c h e a m ă interesant.
Ştefan, Ştefan Salvatore, şi e din Italia, şi stă la bă­
t r â n a d o a m n ă Flowers, l a m a r g i n e a oraşului. B o n n i e Ştefan se b u c u r a că orele a p r o a p e se t e r m i n a s e r ă .
oftă. E atât de r o m a n t i c . Caroline şi-a scăpat cărţile şi Voia să iasă d i n c o r i d o a r e l e şi sălile a s t e a de clasă
el i le-a ridicat. a g l o m e r a t e , m ă c a r p e n t r u câteva m i n u t e .
E l e n a se s t r â m b ă . Atât d e m u l t e m i n ţ i . A p ă s a r e a a t â t o r m o d e l e d e
— Ce n e î n d e m â n a t i c ă e C a r o l i n e . Ce altceva s-a gândire, a t â t e a voci m i n t a l e c a r e îl î n c o n j u r a u , toate
mai întâmplat? il Tăceau să se s i m t ă a m e ţ i t . De m u l ţ i ani nu m a i
— Păi, asta-i tot. De fapt, nici n-a vorbit cu ea. E fusese în mijlocul u n e i a s e m e n e a m u l ţ i m i .
f o a a a a r t e misterios, ştii. D o a m n a E n d i c o t t , p r o f a Şi d i n t r e t o a t e , o a n u m i t ă m i n t e ieşea în evidenţă.
m e a de biologie, a încercat să-1 convingă să-şi scoată F u s e s e p r i n t r e cele c a r e îl u r m ă r i s e r ă în c o r i d o r u l
32 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 33

principal al şcolii. Nu ştia c u m a r a t ă , d a r personali­ pietrele d e lapislázuli d i n b a n d a ei d e p ă r . F a t a asta


t a t e a ei era puternică. E r a convins că ar recunoaşte-o avea aceiaşi ochi.
d a c ă a r vedea-o din n o u . Şi e r a u aţintiţi a s u p r a lui, în v r e m e ce ea z â m b e a .
Cel p u ţ i n supravieţuise d e o c a m d a t ă primei zile ale Işi l u ă r e p e d e p r i v i r e a d e l a acel z â m b e t . M a i
m a s c a r a d e i . Folosise Puterile d o a r de d o u ă ori, şi mult d e c â t orice, nu voia să se g â n d e a s c ă la K a t h e -
foarte p u ţ i n . D a r e r a obosit şi, r e c u n o s c u plin de
i m c . N u voia s ă s e uite l a fata c a r e î i a d u c e a a m i n t e
p ă r e r e de r ă u , flămând. Iepurele nu fusese suficient.
de ea, şi nu voia să-i m a i simtă p r e z e n ţ a . R ă m a s e cu
Avea să-şi facă griji p e n t r u asta m a i târziu. Găsi
Ochii la b a n c ă , blocându-şi m i n t e a cât p u t u de t a r e .
u l t i m a sală de clasă şi l u ă loc. Şi i m e d i a t simţi d i n
Şi în cele d i n u r m ă , încet, fata se î n t o a r s e din n o u
n o u p r e z e n ţ a acelei m i n ţ i speciale.
• u spatele la el.
L u c e a la m a r g i n e a conştiinţei lui, o l u m i n ă aurie,
Se simţea jignită. C h i a r şi p r i n blocajele minţii, el
dulce şi totuşi vibrantă. Şi, p e n t r u p r i m a o a r ă , p u t e a
ini^ea asta. D a r nu-i păsa. De fapt, c h i a r se b u c u r a ,
localiza fata de la care venea. Stătea aşezată c h i a r în
si spera că aşa o să stea d e p a r t e de el. în afară de asta,
faţa lui.
nu avea nici un s e n t i m e n t p e n t r u ea.
în aceeaşi clipă în c a r e g â n d i asta, ea se întoarse
C o n t i n u ă să şi-o r e p e t e în g â n d , pe c â n d stătea
şi el îi v ă z u faţa. Cu greu se a b ţ i n u să nu ţipe, şocat.
aşezat în b a n c ă , fără să a u d ă v o c e a m o n o t o n ă şi
K a t h e r i n e ! D a r , desigur, nu era posibil. K a t h e r i n e
e r a m o a r t ă ; şi el o ştia cel m a i bine. b â z â i t ă a profesorului. D a r a j u n g e a p â n ă la el un

Şi totuşi, a s e m ă n a r e a era tulburătoare. Părul acela parfum u ş o r — violete, îşi spuse. I a r gâtul ei alb şi

b l o n d pal, a t â t d e deschis l a c u l o a r e î n c â t a p r o a p e delicat e r a aplecat d e a s u p r a cărţii, şi p ă r u l b l o n d îi

p ă r e a să sclipească. Pielea a l b ă ca laptele, c a r e întot­ c ă d e a de-o p a r t e şi de alta a lui.

d e a u n a îl făcuse să se g â n d e a s c ă la l e b e d e , sau la Cu furie şi frustrare, r e c u n o s c u a c e a senzaţie cu­

alabastru, cu o u ş o a r ă u r m ă de r o ş e a ţ ă pe p o m e ţ i . noscută în dinţi — m a i d e g r a b ă o zvâcnire sau o fur­


Şi o c h i i . . . O c h i i lui K a t h e r i n e avuseseră o c u l o a r e n i c ă t u r ă d e c â t o d u r e r e . E r a foame, un anumit fel de
c u m e l n u m a i văzuse niciodată p â n ă a c u m : m a i în­ foame. Şi nu u n a pe c a r e avea să şi-o potolească p r e a
t u n e c a t ă d e c â t azuriul cerului, la fel de intensă ca şi curând.
34 * Jurnalele Vampirilor Trezirea • 35

Profesorul m ă s u r a î n c ă p e r e a în lung şi-n lat ca un B u n , h a i să î n c e r c ă m cu o altă p e r i o a d ă . P r o ­


d i h o r , p u n â n d î n t r e b ă r i , şi Ştefan îşi c o n c e n t r a în fesorul se întoarse din n o u către fata pe c a r e o inte­
m o d deliberat a t e n ţ i a a s u p r a lui. La î n c e p u t fu ne­ rni',.i. î n t i m p u l R e n a ş t e r i i . . . Se î n t r e r u p s e . Ştii ce e
d u m e r i t , căci deşi nici u n u l d i n t r e elevi nu ştia K< naşterea, nu? P e r i o a d a dintre secolele al treispre-
r ă s p u n s u r i l e , î n t r e b ă r i l e c o n t i n u a u să vină. A p o i lecclea şi al ş a p t e s p r e z e c e l e a , în c a r e E u r o p a a
înţelese că acesta e r a scopul o m u l u i . Să-i facă de râs K d e s c o p e r i t m a r i l e idei ale Greciei şi R o m e i antice.
pe elevi p e n t r u ceea ce nu ştiau. I'ei'ioada care a d a t lumii mulţi d i n t r e cei m a i m a r i

A c u m îşi găsise o altă victimă, o fată m i c u ţ ă cu o .11 ii.şti şi gânditori ai E u r o p e i .


m u l ţ i m e de bucle roşu-închis şi o feţişoară în formă Fata încuviinţă din c a p cu un a e r confuz şi profe-
de i n i m ă . Ştefan privi scârbit c u m profesorul o |l irul c o n t i n u ă :
h ă r ţ u i a c u î n t r e b ă r i . F a t a avea u n a e r j a l n i c c â n d '- în t i m p u l R e n a ş t e r i i , ce făceau la şcoală elevii
profesorul se î n t o a r s e cu spatele la ea p e n t r u a se de vârsta ta? Ei? Ai vreo idee? Poţi să ghiceşti?
adresa clasei: F a t a înghiţi n o d u l d i n gât, apoi, cu o u m b r ă de
— înţelegeţi a c u m ce v r e a u să spun? C r e d e ţ i că /.imbet, spuse:
sunteţi grozavi; sunteţi în ultimul a n , a p r o a p e absol­ - J u c a u fotbal?
venţi. Ei b i n e , o să vă s p u n că unii d i n t r e voi nu A u z i n d râsetele clasei, faţa profesorului se întu-
sunteţi gata nici m ă c a r grădiniţa s-o absolviţi. Ca ea! neeă.
A r ă t ă c u m â n a către fata c u p ă r roşcat. H a b a r n-are - Nici g â n d ! rosti el tăios şi clasa se linişti. C r e z i
de Revoluţia franceză. C r e d e că M ă r i a A n t o a n e t a a < .i asta e o g l u m ă ? Ei b i n e , în acel t i m p , elevii de
fost o divă a filmului m u t ! ~ \ aista ta c u n o ş t e a u deja foarte b i n e m a i m u l t e limbi
Elevii d i n j u r u l lui Ştefan se foiau stânjeniţi. străine. S t ă p â n e a u logica, m a t e m a t i c a , a s t r o n o m i a ,
Simţea resentimentele din m i n t e a lor, şi umilinţa. Şi lilosofia şi g r a m a t i c a . E r a u gata să m e a r g ă m a i de­
t e a m a . Cu toţii se t e m e a u de omuleţul acesta slab, cu parte la o universitate, în care fiecare curs e r a p r e d a t
ochi de nevăstuică, p â n ă şi băieţii solizi care erau m a i i n latină. F o t b a l u l era c h i a r ultimul l u c r u . . .
înalţi decât el.
— Scuzaţi-mă.
Trezirea * 37
36 * Jurnalele Vampirilor

V o c e a c a l m ă îl o p r i pe profesor în mijlocul dis­ C â n d ajunse la uşă, cineva strigă:


— H e i ! C h i a r j u c a u fotbal pe atunci?
cursului. T o a t ă l u m e a se întoarse să îl privească pe
N u rezistă ş i a r u n c ă u n z â m b e t larg peste u m ă r :
Ştefan.
— O h , d a . U n e o r i cu capetele retezate ale p r i z o ­
— C e ? Ce-ai spus?
— Am spus: scuzaţi-mă, r e p e t ă Ştefan, scoţân- nierilor de război.

du-şi ochelarii şi r i d i c â n d u - s e în p i c i o a r e . D a r vă
E l e n a î l u r m ă r i p l e c â n d . î i întorsese spatele î n
înşelaţi. Elevii din R e n a ş t e r e e r a u încurajaţi să p a r ­
m o d deliberat. O umilise d i n a d i n s , şi asta în faţa lui
ticipe la j o c u r i sportive. E r a u î n v ă ţ a ţ i că o m i n t e
C a r o l i n e , c a r e p â n d e a a s e m e n e a u n u i şoim. Simţi
s ă n ă t o a s ă a r e nevoie şi de un c o r p sănătos. Şi cu si­
c u m lacrimile îi a r d în ochi, d a r în a c e a clipă un sin­
g u r a n ţ ă j u c a u s p o r t u r i d e e c h i p ă , p r e c u m crichet,
gur g â n d o s t ă p â n e a .
tenis — şi chiar şi fotbal. Se întoarse către fata cu p ă r
V a p u n e m â n a p e el, c h i a r d a c ă asta a v e a s ă o
roşcat şi îi z â m b i , şi ea îi r ă s p u n s e cu un z â m b e t plin
o m o a r e . C h i a r d a c ă asta î i o m o r a p e a m â n d o i , v a f i
de r e c u n o ş t i n ţ ă . Apoi Ştefan a d ă u g ă c ă t r e profesor:
al ei.
D a r cele m a i i m p o r t a n t e lucruri p e c a r e l e î n v ă ţ a u
e r a u bunele m a n i e r e şi politeţea. S u n t sigur că m a ­
nualul vă va s p u n e asta.
Elevii rânjeau. Profesorul se înroşise la faţă şi în­
c e p u să se b â l b â i e furios. D a r Ştefan c o n t i n u ă să-1
privească în ochi, şi d u p ă un alt m i n u t profesorul fu
cel care se uită în altă p a r t e .
Se auzi clopoţelul.
Ştefan îşi puse repede ochelarii şi îşi strânse cărţile.
Deja atrăsese m a i m u l t ă atenţie a s u p r a lui d e c â t tre­
buia, şi nu voia să fie obligat să o privească din n o u
pe fata b l o n d ă . Şi, pe u r m ă , t r e b u i a să iasă r e p e d e de
aici: simţea deja în vene acea a r s u r ă familiară.
Trezirea • 39

îi spusese adeseori: Un aristocrat trebuie să se îmbrace pe

3 măsura poziţiei sale. Dacă nu o face, înseamnă că îşi arată


dispreţul pentru ceilalţi. T o a t ă l u m e a are un loc în l u m e ,
iar locul lui fusese o d a t ă în r â n d u l nobilimii. O d a t ă .
De ce se m a i g â n d e a la lucrurile astea? Sigur, ar fi
trebuit să-şi d e a s e a m a că d a c ă j u c a rolul u n u i elev,
asta avea să-i a d u c ă a m i n t e de v r e m e a c â n d fusese
cu a d e v ă r a t elev. A c u m a m i n t i r i l e îl copleşeau, in­
tens, cu r e p e z i c i u n e , ca şi c u m f r u n z ă r e a paginile
u n u i j u r n a l şi privirea lui p r i n d e a , ici şi colo, câte un
paragraf. U n a în special îi a p ă r u vie: chipul tatălui
rimele licăriri ale zorilor vârstau cerul în­ său c â n d D a m o n a n u n ţ a s e c ă r e n u n ţ a l a universitate.
t u n e c a t al nopţii cu roz şi v e r d e pal. Şte­ N-o să uite n i c i o d a t ă acel m o m e n t . Nu-1 m a i văzuse
fan privea de la fereastra c a m e r e i sale din nicicând a t â t de furios pe tatăl s ă u . . .
pensiune. î n c h i n a s e această c a m e r ă p e n t r u t r a p a din
tavan, o t r a p ă c a r e se d e s c h i d e a pe o p l a t f o r m ă de
„ C u m adică nu te mai duci?"
pe acoperiş. A c u m uşa a c e e a e r a deschisă şi un v â n t
G i u s e p p e e r a u n o m d r e p t , d a r s e a p r i n d e a uşor,
rece sufla pe scara de sub ea. Ştefan era î m b r ă c a t ,
şi fiul său m a i m a r e îi s t â r n e a î n t o t d e a u n a l a t u r a
d a r nu p e n t r u că se trezise d e v r e m e , ci p e n t r u că nici
violentă.
nu se culcase.
Fiul acela îşi ştergea a c u m buzele cu o batistă de
T o c m a i se întorsese d i n p ă d u r e , şi pe o l a t u r ă a m ă t a s e de c u l o a r e a şofranului.
ghetei m a i a v e a lipite c â t e v a b u c ă ţ e l e d e frunză „ C r e d e a m că p â n ă şi tu ai p u t e a înţelege o p r o ­
u m e d ă . Le î n d e p ă r t ă cu grijă. Auzise c o m e n t a r i i l e poziţie a t â t de simplă, t a t ă " , spuse el. „ V r e i să ţi-o
elevilor cu o zi în u r m ă şi ştia că îi priviseră l u n g hai­ repet în latină?"
nele, î n t o t d e a u n a se î m b r ă c a foarte bine, nu d o a r din „ D a m o n . . . " , î n c e p u Ştefan crispat, îngrozit d e
vanitate, ci p e n t r u că aşa se cuvenea. P r e c e p t o r u l lui această lipsă de respect.
40 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 41

D a r tatăl îl întrerupse. pelerina tivită cu h e r m i n ă şi pantofii din piele m o a l e .

„ C e e a ce-mi spui tu a c u m e că eu, G i u s e p p e , Buza s u p e r i o a r ă îi e r a arcuită cu o a r o g a n ţ ă deplină.

c o n t e di Salvatori, va t r e b u i să d a u ochii cu prietenii De d a t a asta ai mers p r e a d e p a r t e , îşi spuse Ştefan,

m e i ştiind că fiul m e u e un scioparto? Un iresponsabil? privindu-i pe cei doi b ă r b a ţ i c a r e se î n f r u n t a u d i n

U n t r â n d a v c a r e n u îşi a d u c e c o n t r i b u ţ i a folositoare priviri. De d a t a asta nici m ă c a r tu n-ai să fii în

la b u n ă s t a r e a F l o r e n ţ e i ? " stare să ieşi cu faţa c u r a t ă dintr-o a s e m e n e a t r e a b ă

Servitorii se r e t r ă g e a u încet în faţa furiei cres­ folosindu-ţi farmecul.

c â n d e a lui G i u s e p p e . D a r c h i a r a t u n c i se auzi un pas uşor în p r a g u l ca­

D a m o n nici n u clipi. merei de lucru. Ştefan se întoarse şi fu orbit de ochii

„Aşa se p a r e . Asta d a c ă îi p o ţ i n u m i p r i e t e n i pe de lapislázuli, mărginiţi de gene dese. E r a K a t h e r i n e .

toţi cei care îţi c â n t ă osanalele în s p e r a n ţ a că le vei T a t ă l ei, b a r o n u l v o n Swartzschild, o adusese d i n

împrumuta bani." t ă r â m u r i l e reci ale prinţilor g e r m a n i în ţinutul r u r a l

„Sporco parassita!" strigă Giuseppe, ridicându-se din al Italiei, s p e r â n d că asta o va ajuta să îşi revină d u p ă

s c a u n . „ N u ajunge că a t u n c i c â n d eşti la şcoală îţi o lungă boală. Şi din ziua în care sosise K a t h e r i n e ,

iroseşti timpul şi banii? O h , da, ştiu totul despre j o ­ totul se schimbase p e n t r u Ştefan.

curile de n o r o c , despre beţii şi femei. Şi ştiu că d a c ă „ î m i cer iertare. N - a m vrut să deranjez." V o c e a ei

n-ar fi fost secretarul t ă u şi preceptorii tăi, ai fi r a t a t e r a dulce şi l i m p e d e . F ă c u o mişcare u ş o a r ă î n a p o i

f i e c a r e curs. D a r a c u m vrei s ă m ă faci c u totul d e către uşă, ca şi c u m ar fi vrut să plece.

ruşine. Şi de ce? De c e ? " M â n a lui m a r e se ridică „ N u , n u pleca. R ă m â i " , spuse r e p e d e Ştefan.

brusc şi îl a p u c ă pe D a m o n de b ă r b i e . „ C a să te poţi V o i a să s p u n ă m a i m u l t e , să o ia de m â n ă — d a r

î n t o a r c e la p a r t i d e l e tale de v â n ă t o a r e cu şoimi şi n u î n d r ă z n e a . N u î n p r e z e n ţ a t a t ă l u i său. T o t c e

copoi?" p u t e a să facă e r a să privească l u n g în acei ochi

Ştefan trebuia să r e c u n o a s c ă : D a m o n nici m ă c a r albaştri ca nişte g e m e ce e r a u ridicaţi către el.

n u tresări. R ă m a s e n e m i ş c a t î n s t r â n s o a r e a t a t ă l u i „ D a , r ă m â i " , spuse G i u s e p p e , şi Ştefan v ă z u că

său, un aristocrat din c a p p â n ă - n picioare, de la be­ expresia furioasă a t a t ă l u i său se c a l m a s e şi el îi

reta de o simplitate elegantă de pe c a p u l său p â n ă la d ă d u s e d r u m u l lui D a m o n . F ă c u u n p a s î n a i n t e ,


42 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 43

îndreptându-şi faldurile grele ale robei sale lungi, gar­ G i u s e p p e îi făcu s e m n u n u i servitor şi ieşi cu paşi
nisită cu b l a n ă . mari din î n c ă p e r e , iar Ştefan se întoarse î n c â n t a t spre
„ T a t ă l t ă u ar t r e b u i să se î n t o a r c ă astăzi de la K a t h e r i n e , căci r a r e o r i p u t e a u vorbi fără p r e z e n ţ a
treburile lui din oraş şi va fi î n c â n t a t să te v a d ă . D a r tatălui lui sau a lui G u d r e n , t r u p e ş a ei d o i c ă ger­
obrajii tăi sunt palizi, m i c u ţ ă K a t h e r i n e . S p e r că nu mană.
eşti iarăşi b o l n a v ă ? " D a r ceea ce Ştefan văzu în a c e a clipă fu ca o lovi­

„Ştiţi c ă î n t o t d e a u n a s u n t p a l i d ă , d o m n u l e . N u t u r ă p u t e r n i c ă în s t o m a c . K a t h e r i n e z â m b e a — acel

folosesc d r e s u r i p r e c u m î n d r ă z n e ţ e l e v o a s t r e fete z â m b e t uşor, tainic, pe care adeseori i-1 adresa. D o a r

italiene." că a c u m nu se u i t a la el. Privirea ei e r a î n d r e p t a t ă


spre D a m o n .
„ N - a i nevoie de e l e " , spuse Ştefan î n a i n t e să se
In acel m o m e n t , Ştefan îl urî pe fratele lui, îi urî
p o a t ă opri, şi K a t h e r i n e îi z â m b i . E r a a t â t de fru­
frumuseţea î n t u n e c a t ă şi graţia şi senzualitatea care
m o a s ă . Ştefan simţi o d u r e r e în piept.
a t r ă g e a u femeile c ă t r e el p r e c u m o flacără atrage flu­
T a t ă l lui c o n t i n u ă :
turii de n o a p t e . In a c e a clipă v r u să-1 lovească pe
„Şi te văd p r e a p u ţ i n în timpul zilei. Atât de r a r ne
D a m o n , să distrugă pentru t o t d e a u n a frumuseţea
oferi p l ă c e r e a c o m p a n i e i tale înainte de a m u r g . "
aceea. în schimb, trebui să stea acolo şi să o privească
„ A m studiile şi r u g ă c i u n i l e pe c a r e să le fac în
pe K a t h e r i n e c u m se î n d r e a p t ă încet către fratele lui,
c a m e r a m e a , d o m n u l e " , spuse încet K a t h e r i n e ,
p a s cu pas, cu r o c h i a ei l u n g ă de b r o c a r t a t i n g â n d cu
lăsându-şi genele lungi în jos.
un foşnet uşor p a r d o s e a l a de p i a t r ă .
Ştefan ştia că asta nu era a d e v ă r a t . D a r nu spuse
Şi, în v r e m e ce el privea, D a m o n întinse o m â n ă
n i m i c ; n u avea să-i t r ă d e z e n i c i o d a t ă secretul. E a spre K a t h e r i n e , a v â n d pe b u z e z â m b e t u l nemilos al
ridică din n o u privirea c ă t r e tatăl lui. triumfului...
„ D a r a c u m sunt aici, d o m n u l e . "
„ D a , da, e a d e v ă r a t . Şi trebuie să mă îngrijesc ca Ştefan se î n t o a r s e cu o m i ş c a r e b r u s c ă de la fe­
în seara a c e a s t a să a v e m o c i n ă foarte specială în reastră.
cinstea î n t o a r c e r i i t a t ă l u i t ă u . D a m o n . . . n o i d o i o De ce d e s c h i d e a r ă n i vechi? D a r , chiar pe c â n d îşi
să v o r b i m m a i t â r z i u . " s p u n e a asta, scoase de sub c ă m a ş ă lanţul subţire de
44 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 45

a u r pe care îl p u r t a la gât. M â n g â i e cu degetul m a r e î n d i m i n e a ţ a aceea, E l e n a s e trezi m a i d e v r e m e


şi a r ă t ă t o r u l inelul a t â r n a t de el, apoi îl ridică în sus, decât de obicei. O a u z e a pe m ă t u ş a J u d i t h foindu-se
în l u m i n ă . prin c a m e r a ei, pregătindu-se să-şi facă duşul. M a r -
C e r c u l îngust e r a l u c r a t cu m ă i e s t r i e în a u r , iar garet î n c ă m a i d o r m e a , g h e m u i t ă c a u n şoricel î n
cele cinci secole scurse nu îi şterseseră strălucirea. p a t u l ei. E l e n a t r e c u fără z g o m o t p r i n faţa uşii, pe
Avea încrustată în el o singură p i a t r ă , un lapislázuli j u m ă t a t e deschisă, de la c a m e r a surorii ei m a i mici şi
de m ă r i m e a unghiei de la degetul m i c al lui Ştefan. o luă de-a lungul coridorului p e n t r u a ieşi din casă.
A c u m el se uită la piatră, a p o i la inelul greu de ar­ Aerul e r a p r o a s p ă t şi l i m p e d e în d i m i n e a ţ a asta;
gint, tot cu lapislázuli, de pe m â n a lui, şi simţi în piept în gutui nu se aflau d e c â t obişnuitele gaiţe şi vrăbii.
o d u r e r e familiară. Elena, care cu o seară înainte se culcase cu o d u r e r e
N u p u t e a u i t a t r e c u t u l , ş i d e fapt nici n u d o r e a n ă u c i t o a r e de c a p , îşi ridică faţa c ă t r e cerul a z u r i u
asta. In c i u d a a tot ce se întâmplase, îşi a m i n t e a cu fără n o r i şi respiră a d â n c .
dragoste de K a t h e r i n e . D a r exista o a m i n t i r e pe c a r e Se s i m ţ e a m u l t m a i b i n e d e c â t se simţise ieri. Ii
t r e b u i a să nu o tulbure, o p a g i n ă a j u r n a l u l u i pe c a r e promisese lui M a t t că se întâlneşte cu el î n a i n t e de
t r e b u i a să nu o î n t o a r c ă . D a c ă ar t r e b u i să retrăiască şcoală şi, deşi nu aştepta cu n e r ă b d a r e întâlnirea asta,
acea oroare, acea... monstruozitate, ar înnebuni. La e r a convinsă că totul avea să fie în regulă.
fel c u m înnebunise de d u r e r e în acea zi, acea u l t i m ă M a t t locuia la d o a r d o u ă străzi de liceu. E r a o casă
zi, c â n d îşi privise p r o p r i a d a m n a r e . . . simplă, cu b â r n e din l e m n , la fel ca t o a t e celelalte de
Ştefan se r e z e m ă de fereastră, lipindu-şi fruntea p e a c e a stradă, p o a t e d o a r c ă leagănul d e p e v e r a n d ă
de g e a m u l rece. P r e c e p t o r u l lui avea o altă v o r b ă : e r a p u ţ i n m a i tocit, v o p s e a u a ceva m a i cojită. M a t t
Răul nu-şi va găsi nicicând pacea. Poate că va triumfa, dar e r a deja afară, şi p e n t r u o clipă i n i m a ei b ă t u m a i tare
nu-şi va găsi nicicând pacea: '• la v e d e r e a lui, aşa c u m făcuse î n t o t d e a u n a .
O a r e de ce venise în Fell's C h u r c h ? M a t t era frumuşel. Nu exista nici o î n d o i a l ă
Sperase să găsească aici p a c e a , d a r asta e r a i m p o ­ în acest sens. Nu în felul acela uluitor, a p r o a p e
sibil. Nu va fi n i c i o d a t ă a c c e p t a t , nu se va linişti t u l b u r ă t o r î n c a r e . . . î n c a r e a r ă t a u unii b ă r b a ţ i , c i
niciodată. N u p u t e a s c h i m b a ceea c e era. î n t r - u n fel a m e r i c a n , sănătos. M a t t H o n e y c u t t e r a
sută la sută a m e r i c a n . P ă r u l lui b l o n d e r a tuns scurt,
46 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 47

aşa c u m îl aveau toţi cei din echipa de fotbal, şi era E l e n a deschise gura, b r u s c p a n i c a t ă , d a r el c o n ­
b r o n z a t p e n t r u că muncise în a e r liber la ferma buni­ tinuă.
cilor săi. Avea ochi albaştri, cu o privire deschisă şi — Şi cred că vrei să-mi spui ceva.
cinstită. D a r astăzi, c â n d îşi întinse braţele către Elena Ea îl privi lung, şi el z â m b i , un z â m b e t s t r â m b ,
p e n t r u a o c u p r i n d e uşor, ochii lui e r a u c a m trişti. jalnic. Apoi îşi întinse iar braţele către ea.
— Vrei să intri? — O h , Matt, spuse Elena, îmbrăţişându-1 strâns.
— N u . H a i să ne p l i m b ă m p u ţ i n , spuse Elena. Apoi se d ă d u î n a p o i ca să-1 privească în faţă. M a t t ,
P o r n i r ă u n u l lângă altul, fără să se atingă. S t r a d a eşti cel m a i d r ă g u ţ b ă i a t pe care l-am c u n o s c u t vreo­
e r a m ă r g i n i t ă de a r ţ a r i şi nuci, iar aerul î n c ă era plin dată. N u t e m e r i t .
de t ă c e r e a d i m i n e ţ i i . E l e n a îşi p r i v e a p i c i o a r e l e — O h , deci de-asta mă părăseşti, spuse M a t t c â n d
î n a i n t â n d p e t r o t u a r u l u d , simţindu-se d i n t r - o d a t ă p o r n i r ă m a i d e p a r t e . P e n t r u c ă sunt p r e a b u n p e n t r u
nesigură. Nu ştia c u m să î n c e a p ă . tine. T r e b u i a să-mi d a u s e a m a de asta m a i demult.
— Nu mi-ai povestit î n c ă n i m i c d e s p r e F r a n ţ a , Ea îi trase un g h i o n t în b r a ţ .
spuse el. — N u , nu de-asta, şi nu te părăsesc. O să r ă m â ­
— O h , a fost grozav, r ă s p u n s e E l e n a . Se uită cu n e m prieteni, da?
c o a d a ochiului la M a t t : şi el stătea cu privirile în­ — O h , sigur. O h , absolut.
d r e p t a t e în jos, către t r o t u a r . T o t u l acolo a fost gro­ — P e n t r u că m i - a m d a t s e a m a că asta s u n t e m . Se
zav, c o n t i n u ă ea, î n c e r c â n d să a d u n e ceva e n t u z i a s m opri şi ridică d i n n o u privirea către el. Prieteni b u n i .
în voce. O a m e n i i , m â n c a r e a , totul. A fost c h i a r . . . H a i d e , M a t t , fii sincer, nu asta simţi p e n t r u mine?
V o c e a i se stinse şi râse nervos. El o privi lung, a p o i îşi înălţă ochii la cer.
— M d a . Ştiu. G r o z a v , încheie el în locul ei. — P o t să invoc al Cincilea A m e n d a m e n t ? spuse.
M a t t se opri şi r ă m a s e uitându-se în jos, la tenişii Şi a d ă u g ă , pe c â n d faţa Elenei se lungea: Asta n-are
lui roşi în vârf. Elena îi recunoscu, erau aceiaşi de anul n i m i c de-a face cu tipul ăla n o u , nu?
trecut. Familia lui M a t t o d u c e a greu; p o a t e că nu pu­ — N u , spuse E l e n a d u p ă o u ş o a r ă ezitare, a p o i
tuse să-şi p e r m i t ă o p e r e c h e n o u ă . Ridică privirea şi-i a d ă u g ă r e p e d e : Nici nu l-am cunoscut încă. Nu-1 ştiu.
văzu ochii albaştri aţintiţi a s u p r a chipului ei. — D a r vrei să-1 cunoşti. N u , nu s p u n e nimic. O
— Ştii, tu arăţi grozav a c u m , spuse el. cuprinse cu un b r a ţ şi o întoarse uşor către el. H a i să
48 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 49

m e r g e m la şcoală. D a c ă m a i a v e m timp, p o a t e o să-ţi pierdeau v r e m e a pe acolo. D o i idioţi notorii, îşi spuse


iau o gogoaşă. ea, i g n o r â n d fluieratul şi privirile lor h o l b a t e . Cei doi
La un m o m e n t dat, ceva se mişcă în n u c u l pe sub erau convinşi că d a c ă făceau p a r t e din e c h i p a de fot­
care t o c m a i t r e c e a u . M a t t fluieră şi a r ă t ă cu degetul. bal a universităţii e r a u idolii fetelor. R ă m a s e cu ochi
— Ia uită-te! C e a mai m a r e cioară pe care am la ei pe c â n d s t r ă b ă t e a alene c o r i d o r u l , trecându-şi
văzut-o v r e o d a t ă . din n o u rujul peste b u z e şi j u c â n d u - s e cu p u d r i e r a .
E l e n a ridică privirea, d a r c i o a r a dispăruse. îi d ă d u s e instrucţiuni speciale lui B o n n i e , şi pla­
nul era gata de pus în aplicare în m o m e n t u l c â n d Şte­
In acea zi, şcoala se dovedi p e n t r u E l e n a d o a r un fan îşi făcea apariţia. Oglinjoara p u d r i e r e i îi oferea o
loc în care să-şi revizuiască p l a n u l . v e d e r e perfectă a s u p r a coridorului din spatele ei.
D i m i n e a ţ a , se trezise ştiind foarte b i n e ce avea Şi totuşi, î n t r - u n fel sau altul nu-1 zări la t i m p . Se
d e făcut. I a r a c u m a d u n a c â t d e m u l t e informaţii p o m e n i d e o d a t ă cu el alături, şi închise p u d r i e r a cu
p u t e a despre Ştefan Salvatore. C e e a c e n u e r a greu, z g o m o t în v r e m e ce el t r e c e a m a i d e p a r t e . V o i a să-1
p e n t r u că t o a t ă l u m e a de la „ R o b e r t E. L e e " v o r b e a o p r e a s c ă , d a r î n a i n t e să o p o a t ă face se î n t â m p l ă
despre el. ceva. Ştefan se crispa — sau, cel p u ţ i n , se simţi o pru­

Devenise un fapt bine c u n o s c u t că ieri avusese un d e n ţ ă în el. C h i a r a t u n c i Dick şi T y l e r se opriseră în


soi de c o n f r u n t a r e cu secretara responsabilă cu ad­ faţa uşii clasei u n d e a v e a u o r a d e Istorie. B l o c â n d
miterile. I a r astăzi fusese c h e m a t la biroul directoru­ drumul.
lui. C e v a în l e g ă t u r ă cu actele lui. D a r directorul îl Ticăloşi notorii, îşi spuse Elena. Furioasă, se uită
trimisese înapoi la clasă (după, se s p u n e a , o convor­ u r â t la ei peste u m ă r u l lui Ştefan.
bire i n t e r n a ţ i o n a l ă cu R o m a — sau era W a s h i n g t o ­ C e i d o i s e a m u z a u d e j o c , s t â n d r e z e m a ţ i într-o
nul?) şi totul p ă r e a să fie în regulă a c u m . Cel p u ţ i n r â n ă d e c a n a t u l uşii, p r e f ă c â n d u - s e c ă nu-1 v ă d p e
oficial. Ştefan, care se afla în faţa lor.
C â n d E l e n a ajunse la cursul de Istorie e u r o p e a n ă — Scuzaţi-mă.
în a c e a după-amiază, fu î n t â m p i n a t ă de un fluierat în E r a acelaşi t o n pe care îl folosise şi cu profesorul
s u r d i n ă pe coridor. Dick C a r t e r şi T y l e r S m a l l w o o d de istorie — calm, detaşat.
50 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 51

— Scuuzi? făcu T y l e r în falset. S c u u z i m i ? Mi î n v o c e a lui s e s i m ţ e a m a i m u l t ă e m o ţ i e d e c â t


scuuzi? J a c u z z i ? auzise p â n ă a t u n c i E l e n a , c h i a r şi a t u n c i c â n d vor­
Şi cei doi râseră. bise c u d o m n u l T a n n e r . I a r a c e a e m o ţ i e e r a p u r ă

E l e n a văzu muşchii î n c o r d â n d u - s e sub tricoul d i n nefericire.

faţa ei. Asta e r a t o t a l n e d r e p t : a m â n d o i e r a u m a i O r i c u m , de ce aş fi bine-venit aici? încheie el,


înalţi d e c â t Ştefan, iar T y l e r e r a de d o u ă ori m a i lat. .ipioape ca p e n t r u sine.
— E v r e o p r o b l e m ă aici? - De ce n-ai fi? M a t t îl privise cu a t e n ţ i e pe
E l e n a fu la fel de surprinsă ca şi băieţii să a u d ă o Ştefan; a c u m m a x i l a r u l lui ferm îi a r ă t a h o t ă r â r e a .
voce în spatele ei. Se î n t o a r s e şi îl v ă z u pe M a t t . Ascultă, zise. V o r b e a i ieri despre fotbal. Ei bine, cel

O c h i i lui albaştri aveau o privire d u r ă . mai b u n W R , a t a c a n t , al nostru şi-a r u p t un ligament

E l e n a îşi m u ş c ă buzele p e n t r u a-şi înăbuşi un z â m ­ ieri d u p ă - a m i a z ă şi a v e m nevoie de un î n l o c u i t o r .

bet, v ă z â n d c u m T y l e r şi D i c k se m i ş c ă î n c e t şi cu Selecţiile sunt în d u p ă - m a s a asta. Ce zici?

ciudă din uşă. Bunul ei prieten M a t t , îşi spuse ea. D a r — E u ? î n t r e b ă Ştefan, luat pe n e p r e g ă t i t e . A h . . .

a c u m b u n u l ei p r i e t e n M a t t i n t r a în clasă alături de N u ştiu d a c ă p o t .


— Poţi să alergi?
Ştefan, şi ea r ă m a s e în u r m a lor, privindu-i. C â n d ei
— D a c ă p o t . . . ? Ştefan s e î n t o a r s e p e j u m ă t a t e
se a ş e z a r ă , ea se s t r e c u r ă în b a n c a d i n spatele lui
spre M a t t şi Elena văzu o u m b r ă de z â m b e t pe buzele
Ştefan, de u n d e îl p u t e a privi fără să fie la r â n d u l ei
lui. D a .
u r m ă r i t ă . Planul ei trebuia să aştepte p â n ă la sfârşitul
— Poţi să p r i n z i mingea?
orei.
— Da.
M a t t se j u c a încet cu nişte m o n e d e d i n b u z u n a r , — Asta e c e e a ce a r e de făcut un W R . Eu s u n t
ceea ce î n s e m n a că voia să s p u n ă ceva şi nu ştia c u m . Q B , c ă p i t a n u l . D a c ă poţi s ă p r i n z i m i n g e a p e c a r e
— Ă ă ă . . . auzi, î n c e p u el în cele d i n u r m ă , stânje­ ţi-o a r u n c eu şi alergi cu ea, a t u n c i poţi să joci.
nit. T i p i i ăia, ştii... — înţeleg.
Ştefan râse, un râs a m a r . A c u m Ştefan c h i a r z â m b e a şi, deşi g u r a lui M a t t
— C i n e sunt eu să-i j u d e c ? e r a serioasă, ochii lui r â d e a u . E l e n a îşi d ă d u s e a m a că
52 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 53

e r a geloasă, şi fu u i m i t ă de p r o p r i a ei reacţie. Exista puse c a p ă t orei. Apoi t o a t ă l u m e a se ridică imediat.


o c ă l d u r ă între cei doi băieţi care o excludea pe ea. A . u m , îşi spuse E l e n a şi, cu i n i m a b ă t â n d u - i p u t e r ­
D a r î n clipa u r m ă t o a r e z â m b e t u l lui Ştefan nic, păşi h o t ă r â t ă şi se o p r i în c a l e a lui Ştefan, blo­
dispăru şi el spuse distant: c â n d intervalul p e n t r u c a e l s ă n u p o a t ă t r e c e p e
— M u l ţ u m e s c . . . d a r n u . Am alte obligaţii. lângă ea.
In acel m o m e n t sosiră B o n n i e şi C a r o l i n e şi o r a La fel ca Dick şi Tyler, îşi spuse, simţind o d o r i n ţ ă
începu. isterică de a chicoti. R i d i c ă p r i v i r e a şi descoperi că
I n v r e m e c e T a n n e r v o r b e a despre E u r o p a , E l e n a ochii ei e r a u exact în d r e p t u l g u r i i lui.
îşi r e p e t a : „ B u n ă . Eu sunt E l e n a Gilbert. F a c p a r t e în a c e a clipă m i n t e a i se goli. O a r e ce t r e b u i a să
din C o m i t e t u l de î n t â m p i n a r e al elevilor din ultimul spună? Deschise g u r a şi, î n t r - u n fel sau altul, cuvin­
an, şi am p r i m i t sarcina de a-ţi a r ă t a şcoala. Sper că
tele pe c a r e le tot r e p e t a s e î n c e p u r ă să se reverse:
nu vrei să am p r o b l e m e şi să nu mă laşi să-mi fac
- B u n ă . E u sunt E l e n a G i l b e r t . F a c p a r t e d i n
treaba, n u ? " I a r aceste ultime cuvinte trebuiau rostite
C o m i t e t u l de î n t â m p i n a r e al elevilor din ultimul a n ,
cu ochii m a r i , rugători — d a r asta d o a r d a c ă el ar da
şi am p r i m i t s a r c i n a . . .
s e m n e că î n c e a r c ă să scape. Practic, era o m a n e v r ă
— î m i pare rău, n-am timp.
absolut sigură. Ştefan p ă r e a gata î n t o t d e a u n a să sară
P e n t r u o clipă, nu-i veni să c r e a d ă că el v o r b e a ,
în ajutorul d o m n i ţ e l o r aflate la a n a n g h i e .
că nu o lăsa nici m ă c a r să t e r m i n e ce avea de spus.
Pe la j u m ă t a t e a orei, fata c a r e stătea în d r e a p t a ei
G u r a ei c o n t i n u ă discursul.
îi strecură un bilet. E l e n a îl desfăcu şi recunoscu scri­
— .. .de a-ţi a r ă t a şcoala...
sul r o t u n d şi copilăresc al lui B o n n i e . Scria: „ A m
— î m i p a r e r ă u , nu p o t . T r e b u i e să... să ajung la
ţinut-o p e C . d e p a r t e cât d e m u l t a m p u t u t . C e s-a
î n t â m p l a t ? A mers???" selecţii. Ştefan se î n t o a r s e c ă t r e M a t t , c a r e stătea

E l e n a ridică p r i v i r e a şi o v ă z u pe B o n n i e răsu- alături c u u n a e r uimit. A i spus c ă sunt c h i a r d u p ă

cindu-se î n b a n c a e i d i n p r i m u l r â n d . E l e n a a r ă t ă ore, nu?

spre bilet şi clătină din c a p , şoptind „ D u p ă o r ă " . — D a , r ă s p u n s e M a t t încet. D . a r . . .

I se p ă r u că d u r e a z ă un secol p â n ă ce T a n n e r le — A t u n c i ar t r e b u i s-o iau d i n loc. P o a t e că-mi


d ă d u ultimele indicaţii despre c o m u n i c ă r i l e orale şi arăţi u n d e t r e b u i e s ă m e r g .
54 • Jurnalele Vampirilor

M a t t se uită n e a j u t o r a t la E l e n a , apoi ridică din


umeri.
— P ă i . . . Sigur. H a i d e .
4
A r u n c ă o privire peste u m ă r pe c â n d se î n d e ­
p ă r t a u . Ştefan nu se uită înapoi.
E l e n a se trezi î n c o n j u r a t ă de un cerc de observa­
tori interesaţi, p r i n t r e care şi Caroline, care îi z â m b e a
c o m p ă t i m i t o r . E l e n a simţi o a m o r ţ e a l ă în t r u p şi un
n o d î n gât. N u m a i p u t e a r ă m â n e acolo nici o se­
c u n d ă în plus. Se răsuci şi ieşi cât p u t u de r e p e d e din
încăpere.

C â n d Elena ajunse la dulapul ei, a m o r ţ e a l a în­


c e p e a să-i t r e a c ă şi n o d u l din gâtul ei a m e ­
ninţa să se transforme în lacrimi. D a r nu avea
să p l â n g ă la şcoală, îşi spuse, în nici un caz. D u p ă ce-şi
închise dulapul, se î n d r e p t ă spre ieşirea principală.
E r a a d o u a zi la r â n d c â n d pleca de la şcoală ime­
diat ce s u n a clopoţelul d u p ă u l t i m a oră, şi p l e c a sin­
gură. M ă t u ş a J u d i t h v a f i total n e d u m e r i t ă . D a r c â n d
Elena ajunse acasă, văzu că m a ş i n a mătuşii J u d i t h nu
se afla pe alee — p r o b a b i l că se dusese la p i a ţ ă cu
M a r g a r e t . C a s a era t ă c u t ă şi tihnită c â n d Elena intră.
Se b u c u r a p e n t r u a c e a linişte; voia să fie singură
a c u m . D a r , pe de altă parte, nu p r e a ştia ce să facă sin­
gură. A c u m , c â n d în sfârşit putea să plângă, descoperi
că lacrimile nu voiau să-i curgă. îşi lăsă rucsacul pe
p o d e a în holul de la intrare şi intră încet în living.
56 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 57

E r a o î n c ă p e r e frumoasă, i m p r e s i o n a n t ă , singura Simţi d i n n o u o u s t u r i m e în ochi. Bietul M a t t . II


p a r t e a casei, în afară de c a m e r a E l e n e i , c a r e rănise, d a r el se purtase m i n u n a t . C h i a r fusese d r ă g u ţ
a p a r ţ i n e a structurii originare. Acea p r i m ă casă fusese cu Ştefan.
construită înainte de 1861 şi arsese a p r o a p e c o m p l e t Ştefan. O b ă t a i e de i n i m ă m a i p u t e r n i c ă , c a r e îi
în t i m p u l R ă z b o i u l u i Civil. T o t ce p u t u s e să fie salvat aduse în ochi d o u ă lacrimi fierbinţi. U i t e , în sfârşit

a fost această c a m e r ă , cu şemineul ei b o g a t î m p o d o ­ p l â n g e a . P l â n g e a de furie şi u m i l i n ţ ă şi frustrare —

bit, î n c a d r a t de m u l u r i , şi m a r e l e d o r m i t o r de deasu­ şi m a i ce?

p r a . S t r ă b u n i c u l tatălui Elenei construise p r a c t i c o De fapt, ce p i e r d u s e astăzi? Ce simţea ea cu

n o u ă casă în c o n t i n u a r e a lor, şi de a t u n c i familia Gil- a d e v ă r a t p e n t r u străinul ăsta, acest Ştefan Salvatore?

b e r t locuise aici. E r a o p r o v o c a r e , d a , şi asta îl făcea să p a r ă diferit,


interesant. Ştefan e r a exotic... incitant.
E l e n a se întoarse şi se uită afară pe u n a din feres­
Ce c i u d a t , exact asta îi s p u n e a u u n e o r i băieţii
trele care se întindeau din tavan p â n ă la p o d e a . Sticla
Elenei că e r a ea. I a r m a i apoi afla de la ei, sau de la
era atât de veche încât era groasă şi uşor vălurită, şi
prietenii sau surorile lor, cât de agitaţi e r a u î n a i n t e
tot ce se vedea p r i n ea era distorsionat, dându-ţi falsa
de a ieşi la o întâlnire cu ea, c u m li se u m e z e a u pal­
impresie c-ai fi uşor ameţit. E l e n a îşi aminti de p r i m a
mele şi a v e a u fluturi în stomac. Astfel de poveşti i se
d a t ă c â n d tatăl ei îi arătase sticla aceea veche şi vălu­
p ă r u s e r ă î n t o t d e a u n a a m u z a n t e Elenei. Nici u n b ă i a t
rită, c â n d fusese m a i mică decât era M a r g a r e t a c u m .
nu o făcuse v r e o d a t ă să se simtă nervoasă.
N o d u l din gât e r a iar acolo, d a r lacrimile tot n u
D a r astăzi, c â n d vorbise cu Ştefan, îşi simţise
voiau să vină. T o t u l în ea era contradictoriu. Nu voia
pulsul accelerându-se şi picioarele m o i . Palmele i se
pe n i m e n i lângă ea şi totuşi singurătatea o d u r e a . Voia umeziseră. Iar în stomac nu avusese fluturi —
să se g â n d e a s c ă , d a r a c u m , c â n d î n c e r c a să o facă, ci lilieci.
gândurile îi fugeau d e p a r t e , la fel ca nişte şoareci de E r a o a r e interesată de tipul ăsta p e n t r u că o făcea
o bufniţă albă. să se simtă nervoasă? Nu e un motiv p r e a b u n , Elena,
Bufniţă a l b ă . . . p a s ă r e d e p r a d ă . . . m â n c ă t o r d e îşi spuse ea. De fapt, e un motiv foarte prost.
stârvuri... cioară, se g â n d i ea. „ C e a m a i m a r e cioară D a r m a i era şi gura aceea. G u r a aceea p a r c ă sculp­
p e care a m văzut-o v r e o d a t ă " , spusese M a t t . tată care îi î n m u i a genunchii de cu totul altceva decât
58 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 59

nervozitate. Şi p ă r u l î n t u n e c a t ca n o a p t e a — dege­ R ă s p u n s u l veni a p r o a p e în aceeaşi clipă. Bine­


tele ei voiau să se împleticească p r i n moliciunea lui. înţeles. O să se d u c ă să-i v a d ă pe m a m i şi tati.
T r u p u l acela zvelt, musculos, picioarele l u n g i . . . şi Era u n d r u m destul d e lung, a p r o a p e p â n ă l a m a r ­
vocea. V o c e a lui e r a cea c a r e o făcuse ieri să ia ginea oraşului, d a r în ultimii trei ani devenise fami­
h o t ă r â r e a să fie al ei. V o c e a lui fusese rece şi dis­ liar p e n t r u E l e n a . T r e c u peste P o d u l Wickery şi u r c ă
p r e ţ u i t o a r e c â n d î i vorbise d o m n u l u i T a n n e r , d a r c u dealul, pe lângă biserica în ruine, apoi coborî în mica

t o a t e acestea c i u d a t de irezistibilă. E l e n a se î n t r e b ă vale de sub ea.

d a c ă p u t e a şi vocea deveni î n t u n e c a t ă ca n o a p t e a , şi P a r t e a a c e a s t a a cimitirului e r a foarte îngrijită,

c u m a r s u n a rostindu-i n u m e l e , şoptindu-i n u m e l e . . . d o a r p a r t e a m a i veche fusese lăsată o a r e c u m d e iz­

— Elena! belişte. Aici, i a r b a era tunsă cu grijă, iar buchetele de


flori alcătuiau p e t e vesele de culoare. E l e n a se aşeză
E l e n a tresări, şi reveria se d e s t r a m ă . D a r nu Şte­
lângă lespedea m a r e d e m a r m u r ă p e care e r a gravat
fan Salvatore e r a cel care o striga, ci m ă t u ş a J u d i t h
numele „Gilbert".
b ă t â n d la uşa din faţă.
— B u n ă , m a m i , b u n ă , tati, şopti ea.
— E l e n a ? E l e n a ! se auzi şi v o c e a lui M a r g a r e t ,
Se a p l e c ă p e n t r u a lăsa în faţa lespezii o floare
ascuţită şi subţire. Eşti acasă?
p u r p u r i e de sporul casei pe c a r e o culesese pe d r u m .
E l e n a se simţi din n o u copleşită de nefericire şi se
Apoi îşi strânse picioarele sub ea şi r ă m a s e acolo.
u i t ă î n j u r u l e i p r i n b u c ă t ă r i e . N u p u t e a face faţă
Venise de m u l t e ori aici d u p ă accident. La v r e m e a
a c u m întrebărilor îngrijorate ale mătuşii J u d i t h şi nici
a c c i d e n t u l u i d e m a ş i n ă M a r g a r e t avea d o a r u n a n ;
veseliei i n o c e n t e a lui M a r g a r e t . Nu c â n d a v e a ge­
n u şi-i a d u c e a p r e a b i n e a m i n t e . D a r E l e n a avea
nele u d e de lacrimi şi c â n d stătea gata să izbucnească
multe amintiri. A c u m m i n t e a ei p o r n i să r ă t ă c e a s c ă
din n o u în p l â n s . î n t r - o fracţiune de s e c u n d ă se
p r i n t r e aceste amintiri, şi n o d u l din gâtul ei se făcu
h o t ă r î şi se furişă în t ă c e r e afară pe uşa d i n spate m a i m a r e , ş i lacrimile p o r n i r ă m a i uşor. î n c ă l e m a i
chiar în clipa în care se î n c h i d e a uşa din faţă. simţea m u l t lipsa. M a m a , a t â t de t â n ă r ă şi de fru­
S t r ă b ă t u v e r a n d a din spate, iar în curte ezită. Nu moasă, şi t a t a , cu z â m b e t u l care îi î n c r e ţ e a ochii.
voia s ă v a d ă p e n i m e n i cunoscut. D a r u n d e s e p u t e a Desigur, E l e n a era n o r o c o a s ă să o aibă pe m ă t u ş a
d u c e p e n t r u a fi singură? J u d i t h . Nu orice m ă t u ş ă ar fi r e n u n ţ a t la slujba ei şi
60 • Jurnalele Vampirilor Trezirea * 61

s-ar fi m u t a t î n a p o i într-un orăşel ca să aibă grijă de - Ce trebuie să facă cineva p e n t r u a avea p u ţ i n ă


d o u ă n e p o a t e orfane. I a r R o b e r t , logodnicul mătuşii Ini unitate pe aici? spuse ea în t i m p ce fetele se aşezau.
J u d i t h , e r a m a i d e g r a b ă u n t a t ă vitreg p e n t r u M a r ­ S p u n e - n e s ă p l e c ă m , sugeră M e r e d i t h , d a r
garet decât u n viitor u n c h i p r i n căsătorie. Elena d o a r ridică d i n u m e r i .
D a r Elena îşi a m i n t e a de părinţii ei. La un m o m e n t Meredith şi Bonnie veniseră de multe ori să o caute
dat, chiar d u p ă î n m o r m â n t a r e , venise aici ca să ţipe aici în lunile de d u p ă accident. Brusc, se simţi bucu-
furioasă la ei, s u p ă r a t ă pe ei p e n t r u că fuseseră atât K iasă p e n t r u asta şi r e c u n o s c ă t o a r e a m â n d u r o r a .
de proşti să se lase o m o r â ţ i . Pe v r e m e a a c e e a nu o Locul ei era alături de prietenii care ţineau la ea. Ştiau
cunoştea p r e a bine pe m ă t u ş a J u d i t h şi simţise că nu că plânsese, d a r ei nu-i păsa, şi luă batista mototolită
m a i exista nici un loc pe l u m e a asta care să fie al ei. Be care i-o întinse Bonnie şi-şi şterse ochii. R ă m a s e r ă
Şi a c u m , c a r e e r a locul ei? se î n t r e b ă ea. R ă s p u n ­ toate trei un t i m p în tăcere, privind c u m v â n t u l trece
sul cel m a i simplu era: aici, în FelPs C h u r c h , u n d e prin şirul de stejari de la m a r g i n e a cimitirului.
trăise t o a t ă viaţa. D a r î n u l t i m a v r e m e r ă s p u n s u l — î m i p a r e r ă u p e n t r u ce s-a î n t â m p l a t , spuse
acesta p ă r u s e greşit. In ultima v r e m e simţise că tre­ în cele d i n u r m ă B o n n i e , cu o voce b l â n d ă . A fost
buie să m a i existe ceva p e n t r u ea în l u m e , un loc pe groaznic.
care să îl recunoască imediat şi pe care să îl considere — I a r al doilea n u m e al t ă u e „ T a c t " , spuse M e r e ­
acasă. dith. Nu se p o a t e să fi fost chiar atât de rău, Elena.
O u m b r ă căzu a s u p r a ei şi E l e n a ridică privirea, — N-aţi fost acolo. O d a t ă cu a m i n t i r e a , E l e n a se
speriată. P e n t r u o clipă, cele d o u ă siluete care stăteau simţi din n o u c u p r i n s ă de un val de c ă l d u r ă . C h i a r a
l â n g ă e a p ă r u r ă străine, nefamiliare, v a g a m e n i n ­ fost groaznic. D a r n u - m i m a i pasă, a d ă u g ă e a p e u n
ţ ă t o a r e . R ă m a s e privindu-le, î n c r e m e n i t ă . ton plat, cu un a e r sfidător. Am t e r m i n a t cu el. Nu-1
— Elena, spuse afectată silueta m a i m ă r u n t ă , cu mai v r e a u .
mâinile în şolduri, c â t e o d a t ă îmi fac atâtea griji p e n ­ — Elena!
tru tine, z ă u că da. — N u , B o n n i e . E l i m p e d e că se c r e d e m u l t p r e a
E l e n a clipi şi a p o i râse scurt. E r a u B o n n i e şi M e - b u n p e n t r u . . . p e n t r u a m e r i c a n i . Aşa c ă n-are d e c â t
redith.
să-şi ia ochelarii ăia de fiţe şi...
62 • Jurnalele Vampirilor Trezirea * 63

Celelalte fete pufniră în râs. E l e n a îşi şterse nasul • i u , I . I m l m r g h e c l a r v ă z ă t o a r e , şi la fel sunt şi eu.
şi clătină din cap. i Icauna sare la a d o u a generaţie.
— A ş a d a r , îi spuse ea lui B o n n i e , s c h i m b â n d Şi eşti u r m a ş a druizilor, spuse M e r e d i t h so-
h o t ă r â t ă subiectul, cel p u ţ i n T a n n e r p ă r e a azi m a i Iriim
binedispus. Păi, e a d e v ă r a t ! în Scoţia se p ă s t r e a z ă vechile
Bonnie îşi luă un a e r de m a r t i r . ii ii 11111 Nici n-aţi crede u n e l e d i n lucrurile pe c a r e le
— Ştii că m-a forţat să accept să fiu p r i m a care îşi i n i i i u i i c a m e a . Are un a n u m e fel de a afla cu cine
ţine c o m u n i c a r e a orală? D a r nu-mi pasă, a m d e g â n d (I i ir măriţi şi c â n d o să m o r i . Mi-a spus că eu o să
să vorbesc despre druizi, şi... ni pede.
— D e s p r e ce? Honnie!
— Druuuu-izi. Tipii ăia b ă t r â n i şi ciudaţi care au Serios. O să fiu t â n ă r ă şi f r u m o a s ă în sicriul
construit S t o n e h e n g e şi au făcut tot felul de magii în n u I I N u credeţi c ă e ceva r o m a n t i c ?
Anglia antică. Eu sunt u r m a ş a lor, şi de aceea sunt Nu, nu cred. C r e d că e ceva scârbos, spuse
un medium bun. I i na.
M e r e d i t h pufni d i s p r e ţ u i t o a r e , d a r E l e n a s e în­ I 1 1 nbrele se lungiseră, iar vântul devenise m a i rece.
c r u n t ă la firul de iarbă pe care îl răsucea între degete. I )eci cu cine o să te măriţi, Bonnie? î n t r e b ă re-
— Bonnie, c h i a r ai v ă z u t ceva în p a l m a m e a ieri? iII . L I Meredith.
î n t r e b ă brusc. Nu ştiu. Bunica mi-a spus ritualul de aflare, d a r
Bonnie ezită. n u l ain î n c e r c a t niciodată. Evident — B o n n i e luă o
— Nu ştiu, spuse în cele din u r m ă . E u . . . am crezut i. .i sofisticată — trebuie să fie scandalos de b o g a t şi
că văd. D a r u n e o r i i m a g i n a ţ i a m e a o ia r a z n a . . 1 . .ilui s u p e r b . C a străinul n o s t r u î n t u n e c a t , d e
— A ştiut că eşti aici, spuse pe n e a ş t e p t a t e M e r e ­ pildă. M a i ales d a c ă n i m e n i altcineva nu-1 vrea.
dith. Eu mă g â n d i s e m să te c ă u t ă m la cafenea, d a r A i u n c ă o privire maliţioasă către Elena.
Bonnie a spus: „E la cimitir." Elena refuză să c a d ă în c a p c a n ă .
— Aşa am zis? Bonnie p ă r e a uşor surprinsă, d a r (ie zici de Tyler Smallwood? î n t r e b ă ea cu ino­
impresionată. Ei bine, şi c h i a r eşti aici. B u n i c a m e a cenţă. T a t ă l lui cu siguranţă e suficient de bogat.
64 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 65

— I a r el nu a r a t ă deloc r ă u , a p r o b ă s o l e m n ă A

M e r e d i t h . Asta, evident, d a c ă iubeşti animalele. T o ţ i Elena îi a r u n c ă un rânjet de fiară. î n c r e d e r e a in


dinţii ăia m a r i şi albi... line, (-are p e n t r u scurt t i m p p ă r u s e să dispară, reve­
Fetele se u i t a r ă u n a la alta şi a p o i i z b u c n i r ă în n i ic. Ş i deşi n u înţelegea p r e a b i n e d e ce, ştia u n
acelaşi t i m p în râs. Bonnie a r u n c ă o m â n ă de iarbă în I M . I I I : n u avea d e gând să-1 lase p e Ştefan Salvatore
M e r e d i t h , c a r e o î n d e p ă r t ă de pe ea şi azvârli î n a p o i i li ape.
o p ă p ă d i e . L a u n m o m e n t dat, î n t i m p u l j o c u l u i , Bun, spuse ea scurt. A c u m , ascultaţi-mă b i n e .
Elena îşi d ă d u s e a m a că totul are să fie bine. E r a din Nimeni nu t r e b u i e să ştie asta, altfel o să fiu batjo-
n o u e a însăşi, n u m a i e r a p i e r d u t ă , n u m a i e r a o . n i . i întregii şcoli. I a r C a r o l i n e se-agaţă d e orice f i r
străină, ci E l e n a Gilbert, regina liceului „ R o b e r t E. . li aţă ca să mă facă să p a r ridicolă. D a r îl vreau, şi o
L e e " . îşi trase d i n p ă r p a n g l i c a d e c u l o a r e a caisei i fie al m e u . î n c ă nu ştiu c u m , d a r o să fie. O r i c u m ,
şi-şi s c u t u r ă p ă r u l , lăsându-1 să-i c a d ă liber pe lângă P n i . i ce am un plan bine conturat, o să ne p u r t ă m
obraji. Inaile rece cu el.

— Am decis d e s p r e ce să fie c o m u n i c a r e a mea 0 să ne p u r t ă m ?

orală, spuse ea, privind-o cu ochii îngustaţi pe D a , o să ne. Nu poţi să-1 ai tu, Bonnie; e al m e u .

Bonnie c u m îşi trece degetele p r i n t r e bucle. Ş i i rebuie s ă p o t avea î n c r e d e r e d e p l i n ă î n tine.

— D e s p r e ce? î n t r e b ă M e r e d i t h . Staţi p u ţ i n , zise M e r e d i t h , cu o strălucire în

E l e n a îşi ridică b ă r b i a p e n t r u a se u i t a la cerul Ol I n . Îşi desfăcu b r o ş a cu cloisonné p r i n s ă pe bluză şi,

roşu şi p u r p u r i u de d e a s u p r a colinei. R e s p i r ă a d â n c , i n I n ându-şi d e g e t u l m a r e , s e î n ţ e p ă r e p e d e , a p o i

g â n d i t o a r e , şi lăsă suspansul să c r e a s c ă p e n t r u o pune: Bonnie, d ă - m i m â n a .

clipă. Apoi spuse pe un t o n detaşat: De ce? î n t r e b ă B o n n i e , p r i v i n d cu suspiciune


In uşa.
— R e n a ş t e r e a italiană.
l'entru că v r e a u să te iau de nevastă. Tu de ce
Bonnie şi M e r e d i t h se h o l b a r ă la ea, apoi se uitară
l n i, deşteapto?
u n a la alta şi i z b u c n i r ă din n o u în h o h o t e de râs.
1 ) a r . . . d a r . . . O h , bine. Au!
— A h a , spuse M e r e d i t h c â n d se p o t o l i r ă . Deci
A c u m tu, E l e n a . M e r e d i t h î n ţ e p ă iute degetul
tigrul s-a întors!
i u I I c a l Elenei, ş i a p o i stoarse u n s t r o p d e sânge.
66 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 67

A c u m , c o n t i n u ă ea, uitându-se la cele d o u ă fete cu S-a î n t u n e c a t , r e m a r c ă E l e n a , surprinsă.

ochii ei negri strălucitori, o să ne u n i m cu toatele de­ M a i b i n e a m p o r n i - o spre casă, spuse M e r e -

getele m a r i şi o să j u r ă m . M a i ales tu, Bonnie. J u r ă să ln h. i idicându-se şi p r i n z â n d u - ş i la loc broşa.

păstrezi secretul şi să faci orice ne cere E l e n a în Bonnie se ridică şi ea, b ă g â n d u - ş i în g u r ă vârful

l e g ă t u r ă cu Ştefan. l< in-i ului m a r e .

— Ascultă, j u r ă m â n t u l întărit cu sânge e pericu­ I ,a revedere, spuse E l e n a încet, u i t â n d u - s e la

los, protestă foarte serioasă Bonnie. î n s e a m n ă că tre­ ilulni de m o r m â n t .


b u i e să-ţi ţii j u r ă m â n t u l indiferent ce se î n t â m p l ă , Floarea p u r p u r i e e r a o p a t ă n e c l a r ă p e p ă m â n t .
indiferent ce, M e r e d i t h . I l. n.i ridică de l â n g ă floare p a n g l i c a de c u l o a r e a
— Ştiu, r ă s p u n s e M e r e d i t h î n c r u n t a t ă . D e - a s t a . 1 1 ri, s e î n t o a r s e ş i d ă d u d i n c a p c ă t r e B o n n i e ş i
îţi s p u n să o faci. N - a m u i t a t ce s-a î n t â m p l a t cu Mi I ' dith.
Michael Martin. I lai să m e r g e m , spuse,
Bonnie făcu o grimasă. încet, u r c a r ă d i n n o u d e a l u l c ă t r e biserica î n

— Asta a fost cu a n i în u r m ă , şi o r i c u m n e - a m mini 11 i r ă m â n t u l rostit cu sânge le d ă d u s e o senzaţie

despărţit i m e d i a t şi... O h , foarte b i n e . O să j u r . 11| H demnitate, şi B o n n i e se înfiora c â n d t r e c u r ă pe

închise ochii şi rosti: J u r să păstrez secretul şi să fac I imşi biserică. S o a r e l e c o b o r â s e d i n c o l o de deal şi

orice vrea E l e n a în l e g ă t u r ă cu Ştefan. ... ui se răcise b r u s c , iar v â n t u l se stârnise. F i e c a r e

Meredith repetă jurământul. Iar Elena, privind |.li de v â n t făcea i a r b a să ş o p t e a s c ă şi stejarii

l u n g la u m b r e l e pale ale degetelor lor unite în a m u r ­ l. 111.1111 să foşnească din frunze.

gul care se lăsa, respiră a d â n c şi şopti: Am îngheţat, spuse Elena, oprindu-se p e n t r u o

— I a r e u j u r s ă r t i i m ă liniştesc p â n ă c â n d n u v a f i i'llpfl in faţa găurii n e g r e c a r e fusese o d i n i o a r ă uşa


al m e u . i., • . 1 . ii şi p r i v i n d în j o s c ă t r e peisajul c a r e se

O p a l ă de v â n t rece s t r ă b ă t u cimitirul, răsfirând iii l.işuia în valea de d i n a i n t e a lor.

p ă r u l fetelor şi t r i m i ţ â n d la p ă m â n t frunze u s c a t e . Luna nu răsărise încă, şi abia p u t e a desluşi vechiul

B o n n i e icni scurt şi se d ă d u î n a p o i , şi t o a t e trei se 1 imit ii şi Podul Wickery dincolo de el. V e c h i u l cimi-

u i t a r ă în j u r u l lor, apoi chicotiră nervoase. |(l . i . . acolo din v r e m e a R ă z b o i u l u i Civil şi pe m u l t e


68 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 69

lespezi d e m o r m â n t e r a u înscrise n u m e d e soldaţi. A c u m , biserica în r u i n e e r a o siluetă n e a g r ă în


Avea un aspect sălbatic; m u r i şi bălării înalte creşteau spatele lor. C ă r a r e a îngustă t r e c e a p r i n t r e lespezi de
p e m o r m i n t e , i a r i e d e r a s e î n t i n d e a peste g r a n i t u l m o r m â n t a c o p e r i t e d e m u ş c h i , m u l t e dintre ele m a i
sfărâmat de t i m p . Elenei nu-i plăcuse n i c i o d a t ă locul înalte decât M e r e d i t h . Suficient de m a r i p e n t r u ca ci­
acela. neva să se p o a t ă ascunde îndărătul lor, îşi spuse Elena

— A r a t ă altfel, n u ? V r e a u să spun, în î n t u n e r i c , neliniştită. U n e l e dintre m o r m i n t e e r a u ele însele tul­


zise ea cu o voce t r e m u r a t ă . b u r ă t o a r e , ca de pildă cel cu îngeraşul care a r ă t a ca

Nu ştia c u m să s p u n ă ceea ce g â n d e a , că acela nu un bebeluş a d e v ă r a t , n u m a i că îi căzuse c a p u l şi


era un loc p e n t r u cei vii. aceasta fusese aşezat cu grijă l â n g ă corpul lui. O c h i i

— Am p u t e a să o l u ă m pe d r u m u l m a i lung, spuse mari de granit ai capului e r a u goi. E l e n a nu-şi p u t e a


M e r e d i t h . D a r asta a r î n s e m n a d o u ă z e c i d e m i n u t e lua ochii de la el şi i n i m a î n c e p u să-i b a t ă şi m a i t a r e .
în plus de m e r s . — De ce n e - a m oprit? spuse M e r e d i t h .

— Pe m i n e nu mă d e r a n j e a z ă să o l u ă m pe aici, — E u . . . î m i p a r e r ă u , m u r m u r ă Elena, d a r c â n d
spuse Bonnie, înghiţind n o d u l care i se pusese în gât. se forţă să se î n t o a r c ă r ă m a s e i m e d i a t n e m i ş c a t ă .
î n t o t d e a u n a am zis că vreau să fiu î n g r o p a t ă acolo, în Bonnie? spuse. B o n n i e , ce s-a î n t â m p l a t ?
cimitirul vechi. B o n n i e s t ă t e a cu p r i v i r e a a ţ i n t i t ă în cimitir, cu

— Nu vrei să t e r m i n i cu povestea asta cu îngro­ gura întredeschisă, cu ochii la fel de m a r i şi de goi ca

patul? se răsti la ea Elena, şi o p o r n i în j o s u l colinei. şi cei ai îngerului de p i a t r ă . E l e n a simţi c u m t e a m a îi

D a r cu cât înainta pe c ă r a r e a îngustă, cu atât m a i strânge stomacul.

p u ţ i n se simţea în largul ei. încetini pasul şi aşteptă ca — Bonnie, termină. T e r m i n ă ! Nu e nimic amuzant.

B o n n i e şi M e r e d i t h să o ajungă din u r m ă . C â n d se B o n n i e n u r ă s p u n s e nimic.

a p r o p i a r a de p r i m a lespede, i n i m a î n c e p u să-i b a t ă — B o n n i e ! spuse M e r e d i t h .


m a i repede. î n c e r c ă să o ignore, d a r simţi c u m pielea Ea şi E l e n a se u i t a r ă u n a la alta şi d e o d a t ă E l e n a
i se furnică de t e a m ă şi perişorii fini de pe b r a ţ e i se ştiu că t r e b u i a să plece de acolo. Se întoarse şi vru să
ridică. î n t r e d o u ă rafale de vânt, fiecare sunet p ă r e a p o r n e a s c ă m a i d e p a r t e pe c ă r a r e în jos, d a r o voce
amplificat î n t r - u n fel î n s p ă i m â n t ă t o r , i a r z g o m o t u l c i u d a t ă vorbi în spatele ei, şi ea se răsuci cu o mişcare
paşilor pe p o t e c a acoperită cu frunze e r a asurzitor. bruscă.
70 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 71

— E l e n a , spuse vocea. - Nu p o t să ajung acolo, scânci B o n n i e , p r i n -


N u e r a vocea lui Bonnie, d a r v e n e a din g u r a lui indu-se cu m â n a de coaste, încetinind pasul.
Bonnie. Palidă în întuneric, Bonnie c o n t i n u a să pri­ B a poţi, m â r â i Elena, a p u c â n d - o d i n n o u d e
vească în cimitir. C h i p u l ei era total lipsit de expresie.
mânecă şi silind-o să alerge m a i departe. H a i d e . Haide!
— Elena, spuse din n o u vocea, şi a d ă u g ă , pe c â n d
V ă z u lucirea argintie a apei în faţa lor. Şi iată şi
capul lui B o n n i e se întoarse către ea: C i n e v a te aş­
luniinişul d i n t r e stejari, şi p o d u l de d i n c o l o de el.
t e a p t ă acolo.
Picioarele îi t r e m u r a u şi răsufla şuierat, d a r E l e n a se
E l e n a îşi p i e r d u luciditatea p e n t r u u r m ă t o a r e l e
|1răduia s ă n u r ă m â n ă î n u r m ă . A c u m v e d e a scân-
câteva minute. Ceva p ă r u să se mişte printre formele
Hurile de l e m n ale p o d u l u i . P o d u l e r a la şase m e t r i
întunecate şi cocoşate ale lespezilor de m o r m â n t , răsu-
de ele, la trei, la un m e t r u .
cindu-se şi ridicându-se între ele. Elena ţipă, şi M e r e ­
- A m reuşit, spuse gâfâind M e r e d i t h , c ă l c â n d
dith începu şi ea să ţipe, apoi o luară a m â n d o u ă la fugă,
apăsat p e l e m n u l p o d u l u i .
iar Bonnie alerga cu ele, ţipând şi ea cât o ţinea gura.
- Nu te opri! M e r g i p â n ă în c a p ă t u l celălalt!
E l e n a alerga pe c ă r a r e a îngustă, împiedicându-se
Podul scârţâi c â n d ele alergară pe el clătinându-se,
de pietre şi de pâlcuri de rădăcini de iarbă. Bonnie se
c h i n u i a să respire în spatele ei, i a r M^eredith, cea e c o u l paşilor lor p i e r z â n d u - s e peste a p ă . C â n d sări

calmă şi cinică, gâfâia disperată. Se auzi un foşnet pu­ pe p ă m â n t u l de pe celălalt mal, E l e n a d ă d u în sfârşit

ternic şi un ţipăt strident într-un stejar d e a s u p r a lor şi d r u m u l m â n e c i i lui B o n n i e şi le î n g ă d u i picioarelor

Elena descoperi că p u t e a alerga încă şi m a i r e p e d e . sale să se oprească, împiedicat.

— E ceva în spatele nostru, strigă ascuţit B o n n i e . Meredith era aplecată în faţă, cu mâinile pe coapse,

O h , D o a m n e , c e se-ntâmplă? lăsuflând a d â n c . Bonnie plângea.


— M e r g i spre p o d , gâfâi E l e n a , în c i u d a arsurii - C e - a fost asta? O h , ce-a fost? spuse ea. M a i
din p l ă m â n i . Nu ştia de ce, d a r simţea că t r e b u i a u să vine d u p ă noi?
ajungă p â n ă acolo. N u t e opri, B o n n i e ! N u t e uita î n — C r e d e a m că tu eşti e x p e r t a , spuse M e r e d i t h
spate! (ii vocea t r e m u r a t ă . P e n t r u n u m e l e lui D u m n e z e u ,
O a p u c ă pe cealaltă fată de m â n e c ă şi o trase d u p ă Elena, h a i să p l e c ă m de aici.
ea. — N u , a c u m e în regulă, şopti E l e n a .
72 • Jurnalele Vampirilor

Avea lacrimi în ochi şi t r e m u r a t o a t ă , d a r răsufla­


r e a fierbinte pe c a r e o simţise în ceafa d i s p ă r u s e .
R ă m ă s e s e dincolo de r â u , ale cărui a p e se învolbu­
5
rau întunecate.
— Nu ne p o a t e u r m a aici, spuse ea.
M e r e d i t h se h o l b ă la ea, apoi la celălalt m a l , cu
stejarii lui deşi, a p o i la B o n n i e . îşi u m e z i b u z e l e şi
râse scurt.
— Sigur. Nu p o a t e veni d u p ă noi. D a r hai totuşi
să m e r g e m acasă, ce ziceţi? D o a r d a c ă n-aveţi chef să
petreceţi n o a p t e a aici.
Un sentiment nedesluşit o s t r ă b ă t u pe E l e n a , în­ u n a plină strălucea exact d e a s u p r a capului
fiorând-o.
său c â n d Ştefan se întoarse la p e n s i u n e . E r a
— Nu n o a p t e a asta, mersi, spuse ea. O cuprinse
ameţit, a p r o a p e se clătina, din c a u z a obose­
c u u n b r a ţ p e B o n n i e , c a r e î n c ă m a i fornăia. E-n
lii şi a cantităţii p r e a m a r i de sânge pe care o înghi­
regulă, Bonnie. A c u m s u n t e m î n siguranţă. H a i d e .
ţise. T r e c u s e m u l t ă v r e m e de c â n d nu se m a i ghiftuise
M e r e d i t h se uita din n o u pe malul celălalt al râului.
aşa. D a r i z b u c n i r e a Puterii sălbatice de lângă cimitir
— Ştii, nu v ă d absolut n i m i c acolo, spuse ea cu o
îl prinsese în vârtejul ei, distrugându-i controlul deja
voce m a i c a l m ă a c u m . P o a t e că de fapt nici nu e r a
slăbit. T o t n u ştia p r e a bine d e u n d e venise P u t e r e a
ceva în spatele nostru, p o a t e că d o a r n e - a m p a n i c a t
asta. Stătuse şi le privise pe fetele m u r i t o a r e din as­
singure şi n e - a m speriat degeaba. Cu p u ţ i n ajutor din
p a r t e a preotesei d r u i d e de aici. c u n z ă t o a r e a lui d i n u m b r e , c â n d P u t e r e a izbucnise

P o r n i r ă m a i d e p a r t e , s t â n d foarte a p r o a p e u n a din spatele lui, alungându-le. El oscilase între t e a m a

de alta pe c ă r a r e , iar E l e n a nu spuse nimic. D a r e r a că ele ar p u t e a c ă d e a în r â u şi d o r i n ţ a de a cerceta

intrigată. F o a r t e intrigată. această P u t e r e , p e n t r u a-i descoperi sursa. In final,


o u r m a s e pe ea, căci nu voise să rişte să i se î n t â m p l e
ceva.
74 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 75

C e v a negru zburase către p ă d u r e c â n d fetele ajun­ de m o i , d e p u n â n d sărutări m i c u ţ e ici şi colo, p â n ă ce

seseră în siguranţă pe p o d , d a r nici m ă c a r simţurile ajungea la a d â n c i t u r a dulce a g r u m a z u l u i . C u m îşi

de n o a p t e ale lui Ştefan nu reuşiseră să desluşească ce va cuibări acolo faţa, în locul în care i n i m a ei se simte

era. Privise c u m ea şi celelalte d o u ă p o r n i s e r ă în b ă t â n d a t â t de p u t e r n i c sub pielea delicată. Şi c u m

direcţia oraşului, apoi se întorsese în cimitir. în cele din u r m ă buzele lui se vor desface, vor dezgoli

E r a gol a c u m , c u r ă ţ a t de ceea ce fusese acolo. Pe dinţii a c u m ascuţiţi ca nişte mici p u m n a l e , şi...

p ă m â n t se afla o fâşie îngustă de m ă t a s e c a r e u n u i N u . Se smulse d i n t r a n s ă cu o tresărire, cu p r o ­

ochi obişnuit ar fi p ă r u t cenuşie în întuneric. D a r el îi priul puls b ă t â n d sălbatic, cu tot trupul t r e m u r â n d u - i .

văzu a d e v ă r a t a culoare, şi c â n d o strânse între degete O r a se t e r m i n a s e , în j u r u l lui t o a t ă l u m e a se agita, şi

şi o ridică încet la buze, simţi parfumul p ă r u l u i ei. tot ce s p e r a e r a ca n i m e n i să nu-1 p r i v e a s c ă p r e a

Amintirile îl copleşiră. Fusese suficient de r ă u atent.

c â n d nu o p u t e a vedea, p e n t r u că strălucirea rece a C â n d ea îi vorbise, nu reuşise să c r e a d ă că t r e b u i a

minţii ei d o a r îl a ţ â ţ a la m a r g i n e a conştiinţei lui. D a r să stea faţă în faţă cu ea, în t i m p ce venele îi a r d e a u

să se afle în aceeaşi încăpere cu ea la şcoală, să-i simtă şi simţea o d u r e r e p u t e r n i c ă în m a x i l a r . P e n t r u o

p r e z e n ţ a în spatele lui, să simtă p a r f u m u l a m e ţ i t o r al clipă se t e m u s e că nu va reuşi să se controleze, că o

pielii ei p l u t i n d în j u r u l lui, asta era m a i m u l t d e c â t va a p u c a de u m e r i şi îşi va potoli foamea chiar acolo,

p u t e a suporta. în faţa t u t u r o r . Nici nu ştia c u m reuşise să plece, d o a r

Auzise fiecare răsuflare u ş o a r ă a ei, îi simţise că ceva m a i t â r z i u îşi c a n a l i z a e n e r g i a în nişte

c ă l d u r a radiindu-i în spate, p e r c e p u s e flecare zvâc­ exerciţii fizice grele, v a g conştient că nu t r e b u i e să

nire a pulsului ei d u l c e . Şi în cele d i n u r m ă , spre folosească Puterile. Nu conta; chiar şi fără ele e r a din

groaza lui, cedase. L i m b ă lui i se plimbase peste ca­ loate p u n c t e l e de v e d e r e superior băieţilor m u r i t o r i

nini, bucurându-se de plăcerea dureroasă care care se înfruntau cu el pe t e r e n u l de fotbal. V e d e r e a

creştea acolo, încurajând-o chiar. îi aspirase parfu­ ii era m a i ascuţită, reflexele m a i r a p i d e , muşchii m a i

m u l în m o d deliberat în nări, şi îngăduise viziunilor puternici. C u r â n d , o m â n ă îl bătuse pe spate şi au­

să p r i n d ă c o n t u r , imaginându-şi totul. C â t de m o a l e zise vocea lui M a t t în u r e c h i :

va fi gâtul ei, şi c u m buzele lui se vor lipi de el la fel — Felicitări! Bine ai venit în echipă!
76 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 77

Privind acel chip onest şi zâmbitor, Ştefan fusese s-ar fi putut î n t â m p l a d a c ă nu l-ar fi mirosit pe b ă t r â n .
copleşit de ruşine. D a c ă ai ştii ce sunt, nu mi-ai m a i D a r c â n d ajunse la c a p ă t u l p o d u l u i , nările lui se u m ­
zâmbi, îşi spusese el m o h o r â t . Am câştigat competiţia i l i r ă d e o d a t ă , simţind mirosul distinct, p ă t r u n z ă t o r ,
asta a ta p r i n înşelăciune. I a r fata pe care o iubeşti — de c a r n e o m e n e a s c ă .
căci o iubeşti, nu-i aşa? — e a c u m în gândurile mele. Sânge omenesc. Elixirul suprem, vinul interzis. M a i
Şi în a c e a d u p ă - a m i a z ă rămăsese în gândurile lui, a m e ţ i t o r d e c â t orice b ă u t u r ă , esenţa plină de forţă a
cu toate eforturile sale de a o îndepărta. Rătăcise p r i n vieţii înseşi. I a r el obosise să se m a i î m p o t r i v e a s c ă
cimitir orbeşte, alungat din p ă d u r e de o forţă pe care dorinţei.
nu o înţelesese. O d a t ă ajuns acolo, o privise, lup- Fusese o m i ş c a r e pe m a l , sub p o d , c â n d o gră­
tându-se c u sine, l u p t â n d î m p o t r i v a d o r i n ţ e i , p â n ă m a d ă de z d r e n ţ e se agită. In clipa u r m ă t o a r e , Ştefan
c â n d apariţia Puterii le făcuse pe ea şi prietenele ei să aterizase plin de graţie, a s e m e n i u n e i pisici, lângă ea.
o ia la fugă de acolo. Şi apoi el se întorsese acasă — întinse m â n a şi trase d e o p a r t e zdrenţele, descoperind
d a r n u m a i d u p ă ce se h r ă n i s e . D u p ă ce-şi p i e r d u s e un chip zbârcit pe un gât sfrijit. Dinţii lui Ştefan se
controlul. dezgoliră.
Nu-şi a m i n t e a exact c u m s e î n t â m p l a s e , c u m Şi a p o i nu se m a i a u z i d e c â t z g o m o t u l sângelui
îngăduise să se î n t â m p l e . Acea izbucnire a Puterii de­ supt.
clanşase totul, trezind în el lucruri care ar fi t r e b u i t A c u m , p e c â n d u r c a împleticit p e scara pensiunii,
lăsate să d o a r m ă . N e v o i a de a v â n a . D o r i n ţ a de încercă să nu se g â n d e a s c ă la asta, şi să nu se gân­
u r m ă r i r e , de a simţi mirosul fricii şi triumful sălbatic dească la ea — la fata c a r e îl ispitea cu c ă l d u r a ei, cu
al uciderii. T r e c u s e r ă a n i — secole — de c â n d nu viaţa ei. Ea fusese cea pe care o dorise el de fapt, d a r
m a i simţise d o r i n ţ a asta cu o a s e m e n e a forţă. V e n e l e trebuia să p u n ă p u n c t aici, t r e b u i a să-şi înăbuşe ast­
î n c e p u s e r ă să-i a r d ă ca focul. Şi toate g â n d u r i l e lui fel de g â n d u r i d e - a c u m î n a i n t e . P e n t r u binele lui, şi
c ă p ă t a s e r ă culoarea roşie: nu se p u t e a g â n d i la n i m i c p e n t r u binele ei. El e r a cel m a i c u m p l i t c o ş m a r al ei
altceva, d o a r la gustul fierbinte, de a r a m ă , al sânge­ devenit realitate, i a r ea nici m ă c a r nu ştia asta.
lui, la vibraţia lui primitivă. — Cine-i acolo? Tu eşti, băiete? strigă ascuţit o
Cu acele senzaţii î n c ă în t r u p , făcuse câţiva paşi voce gâjâită.
î n u r m a fetelor. E r a m a i b i n e s ă n u g â n d e a s c ă c e O uşă se deschise la etaj şi a p ă r u un c a p cenuşiu.
78 « Jurnalele Vampirilor Trezirea • 79

— D a , signora — d o a m n ă Flowers. î m i p a r e r ă u m â n d r u fusese să stea l â n g fie cel c ă r u i a îi


d a c ă v-am deranjat. împărtăşeşte secretul e i . . .
— Ah, e nevoie de m a i m u l t decât o p o d e a care
scârţâie ca să mă deranjeze. Ai încuiat uşa d u p ă tine? „ D a r nu poţi să ieşi n i c i o d a t ă în l u m i n a soarelui?"
— D a , signora. S u n t e ţ i . . . în siguranţă. „Ba da, pot, a t â t a v r e m e cât p o r t asta." R i d i c ă o
— D a , asta e. T r e b u i e să fim în siguranţă aici. Nu m â n ă m i c ă şi albă, şi o r a z ă de l u n ă d a n s ă pe inelul
p o ţ i să ştii n i c i o d a t ă ce se află în p ă d u r i l e alea cu lapislázuli. „ D a r soarele mă oboseşte atât de mult.
de-acolo, nu? N-am fost n i c i o d a t ă p r e a p u t e r n i c ă . "
Ştefan se uită r e p e d e la faţa m i c u ţ ă şi z â m b i t o a r e Ştefan o privi, se uită la trăsăturile ei delicate şi la
î n c o n j u r a t ă de şuviţe de p ă r c ă r u n t , la ochii vioi şi I m p u i subţire. E r a a p r o a p e la fel de i m a t e r i a l ă ca şi

strălucitori. A s c u n d e a u o a r e un secret? vata de sticlă. N u , nu fusese n i c i o d a t ă p u t e r n i c ă .

— N o a p t e b u n ă , signora. „Pe c â n d e r a m copil m ă î m b o l n ă v e a m foarte des",

— N o a p t e b u n ă , băiete. spuse e a încet, c u ochii p e j o c u l apei d i n f â n t â n ă .

Şi închise uşa. „ U l t i m a d a t ă , d o c t o r u l a spus în cele din u r m ă că o


să m o r . M i - a d u c a m i n t e că t a t a a plâns, şi m i - a d u c
Ajuns în c a m e r a lui, Ştefan se întinse pe p a t şi
a m i n t e c u m z ă c e a m în p a t u l m e u , p r e a slăbită ca să
r ă m a s e uitându-se la t a v a n u l jos, înclinat.
mă m a i mişc. Fiecare răsuflare e r a un efort mult p r e a
De obicei, n o a p t e a nu se simţea în largul lui dor­
m a r e . E r a m a t â t d e tristă c ă p ă r ă s e a m l u m e a , ş i
m i n d ; n u era p e r i o a d a lui obişnuită d e s o m n . D a r î n
mi-era frig, a t â t de frig."
n o a p t e a asta era obosit. Avea nevoie de a t â t a energie
Se înfiora, şi apoi z â m b i .
ca să înfrunte l u m i n a soarelui, iar cina îmbelşugată
„ D a r ce s-a î n t â m p l a t ? "
nu făcea decât să-i m ă r e a s c ă letargia. C u r â n d , deşi
„ M - a m trezit î n c r u c e a n o p ţ i i ş i a m văzut-o p e
ochii nu i se închiseră, nu m a i văzu t a v a n u l văruit de
( m d r e n , servitoarea m e a , l â n g ă p a t . Şi apoi s-a d a t
d e a s u p r a lui.
d e o p a r t e şi am v ă z u t b ă r b a t u l pe c a r e îl adusese. Mi
P r i n m i n t e i se p e r i n d a r ă f r a g m e n t e de amintiri.
s-a făcut frică. N u m e l e lui e r a K l a u s , şi a u z i s e m
Katherine, atât de frumoasă în seara aceea lângă
o a m e n i i d i n sat s p u n â n d că era r ă u . I-am strigat lui
f â n t â n ă , cu p ă r u l ei a u r i u a r g i n t a t de l u n ă . C â t de C u d r e n s ă m ă salveze, d a r e a d o a r a r ă m a s acolo,
80 * Jurnalele Vampirilor Trezirea • 81

privind. C â n d el şi-a a p r o p i a t gura de gâtul m e u , am b e a u l a p t e fierbinte a m e s t e c a t cu vin şi m i r o d e n i i .

crezut c ă v r e a s ă m ă o m o a r e . " Mai târziu, mi-a a d u s a n i m a l e mici pe c a r e fiul ei le

K a t h e r i n e se opri. Ştefan se h o l b a la ea, oripilat şi p r i n d e a în c u r s ă . "

cuprins de milă, şi ea îi z â m b i p e n t r u a-1 linişti. „Nu... oameni?"

„ D e fapt, nici n-a fost aşa de î n g r o z i t o r " , spuse. K a t h e r i n e râse din n o u .

„ L a î n c e p u t am simţit o m i c ă d u r e r e , d a r a trecut re­ „Sigur că n u . P o t să iau tot ce îmi trebuie într-o

p e d e . Şi apoi senzaţia a fost chiar plăcută. C â n d mi-a n o a p t e d e l a u n p o r u m b e l . G u d r e n zice c ă d a c ă

d a t să b e a u din sângele lui, m - a m simţit m a i p u t e r ­ vreau să fiu p u t e r n i c ă trebuie să b e a u sânge de o m ,

nică decât fusesem în ultimele luni. Şi apoi am aştep­ căci esenţa vieţii o a m e n i l o r este cea m a i p u t e r n i c ă .

tat î m p r e u n ă p â n ă în zori. C â n d a venit doctorul, nu Şi K l a u s mă tot î n d e m n a , voia să s c h i m b e din n o u

i-a venit să c r e a d ă că p u t e a m să mă ridic în c a p u l sânge cu m i n e . D a r i-am spus lui G u d r e n că nu vreau

oaselor şi să vorbesc. T a t a a spus că e r a o m i n u n e şi putere. C â t despre K l a u s . . . "

a plâns din n o u , de d a t a asta de fericire." Se î n t u n e c ă Se opri şi-şi lăsă ochii în jos, şi genele ei grele îi u m ­

la faţă. „ C u r â n d va trebui să-1 părăsesc pe tata. într-o briră obrajii. V o c e a abia i se a u z e a c â n d continuă:

b u n ă zi o să-şi d e a s e a m a că de la b o a l a a c e e a eu „ N u c r e d că e ceva ce se p o a t e face fără chib­

n-am mai îmbătrânit deloc." zuinţă. O să b e a u sânge de om d o a r a t u n c i c â n d îmi

„Şi n-ai să î m b ă t r â n e ş t i n i c i o d a t ă ? " voi fi găsit tovarăşul de viaţă, cel care va fi alături de

„ N u . Asta e m i n u n e a , Ş t e f a n ! " R i d i c ă p r i v i r e a mine p e n t r u o veşnicie."

către el, cu o b u c u r i e de copil. „O să fiu de-a p u r u r i Şi ridică o privire serioasă către el.
t â n ă r ă , şi n-o să m o r niciodată! Poţi să-ţi î n c h i p u i ? " Ştefan îi z â m b i , simţindu-se a m e ţ i t şi n e m a i î n -
El nu şi-o p u t e a i m a g i n a altfel d e c â t e r a a c u m : căpându-şi în piele de m â n d r i e . Abia îşi p u t e a stăpâni
fermecătoare, i n o c e n t ă , perfectă. Icricirea pe c a r e o simţea în acea clipă.
„ D a r nu ţi s-a p ă r u t î n s p ă i m â n t ă t o r la î n c e p u t ? " D a r asta fusese î n a i n t e ca fratele său D a m o n să se
„ L a început, p u ţ i n . D a r G u d r e n mi-a a r ă t a t c e s ă întoarcă de la universitate. înainte ca D a m o n să
fac. Ea a fost cea care mi-a spus să cer să mi se facă i rvină acasă şi să v a d ă ochii albaştri de n e s t e m a t ă ai
inelul ăsta, cu o p i a t r ă care să mă a p e r e de l u m i n a lui K a t h e r i n e .
soarelui. C â t ă v r e m e a m stat î n p a t , mi-a a d u s s ă
82 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 83

Pe p a t u l lui din c a m e r a cu l u c a r n ă , Ştefan g e m u . pe obraji, pe c â n d se u i t a în î n t u n e r i c u l a r g i n t a t


A p o i î n t u n e r i c u l îl trase m a i în a d â n c u l lui şi n o i de l u n ă .

imagini î n c e p u r ă să i se ivească î n a i n t e a ochilor. „Damon?"

E r a u fragmente răzleţe din trecut care n u f o r m a u T r i m i s e g â n d u l într-o i z b u c n i r e d e P u t e r e , î n

o secvenţă legată. Le v e d e a ca pe nişte scene lumi­ c ă u t a r e a u n u i r ă s p u n s . Apoi r ă m a s e total nemişcat,

n a t e scurt de izbucniri de fulger. C h i p u l fratelui său, ascultând cu t o a t e simţurile î n c o r d a t e .


N u s i m ţ e a n i m i c , nici u n t r e m u r d e a e r d r e p t
s c h i m o n o s i t într-o m a s c ă d e furie n e o m e n e a s c ă .
răspuns. A p r o a p e , o p e r e c h e de p ă s ă r i de n o a p t e se
O c h i i albaştri ai lui K a t h e r i n e strălucind şi j u c â n d u - i
ridică î n z b o r . I n oraş, m u l t e m i n ţ i d o r m e a u ; î n
în cap pe c â n d se r o t e a într-o p i r u e t ă în n o u a ei r o ­
p ă d u r e , a n i m a l e l e n o c t u r n e îşi v e d e a u de treburile
chie albă. Sclipirea albă din spatele u n u i lămâi. V ă z u
l i i r tainice.
din n o u chipul lui D a m o n , d a r d e d a t a asta fratele
Oftă şi se întoarse în c a m e r ă . P o a t e că se înşelase
lui r â d e a sălbatic. C o n t i n u a să r â d ă , un s u n e t ase­
(ii râsul acela; p o a t e că se înşelase c h i a r şi cu a m e ­
m e n e a scrâşnetului de sticlă spartă. I a r l ă m â i u l e r a
n i n ţ a r e a din cimitir. Fell's C h u r c h se cufundase în
mai aproape acum...
tăcere şi linişte, şi acelaşi lucru t r e b u i a să-1 facă şi el.
„ D a m o n . . . K a t h e r i n e . . . nul"
Avea nevoie de s o m n .
Stătea în c a p u l oaselor în p a t , î n c o r d a t .
îşi trecu mâinile t r e m u r ă t o a r e p r i n p ă r şi î n c e r c ă 5 septembrie (de fapt 6 septembrie,
să respire m a i încet. foarte devreme — pe la 1 noaptea)
U n vis îngrozitor. T r e c u s e m u l t ă v r e m e d e c â n d Dragă Jurnalule.
nu mai fusese t o r t u r a t de a s e m e n e a vise; m u l t ă v r e m e Ar trebui să mă culc la loc curând. în urmă cu câ­
chiar de c â n d nu m a i visase ceva. R e v ă z u în m i n t e , teva minute m-am trezit având impresia că strigă ci­
iar şi iar, ultimele s e c u n d e ale visului, şi d i n n o u îi neva, dar acum casa e tăcută. Atâtea lucruri ciudate
a p ă r u lămâiul şi auzi din n o u râsul fratelui său. i au întâmplat în seara trecută, încât probabil că ner-
Ii r ă s u n a în m i n t e mult prea l i m p e d e . Brusc, fără să vii mei sunt întinşi la maximum.
fie conştient de h o t ă r â r e a de a se mişca, Ştefan se Cel puţin m-am trezit ştiind exact ce am să fac în
trezi lângă fereastra deschisă. Simţi aerul nopţii rece ceea ce-l priveşte pe Ştefan. Toată chestia asta pur şi
84 « Jurnalele Vampirilor Trezirea • 85

simplu mi-a apărut dintr-odată foarte clară în minte. C h u r c h . D a r , desigur, t r e b u i e să-i fiu loială lui

Planul B, etapa 1, începe mâine. Jean-Claude.


—Jean-Claude?

O c h i i lui F r a n c e s a r d e a u şi obrajii ei e r a u roşii —Jean-Claude, spuse M e r e d i t h , ridicându-şi

c â n d se a p r o p i e de m a s a celor trei fete. •piâncenele şi oftând.

— O h , E l e n a , t r e b u i e să auzi asta! — J e a n - C l a u d e , rosti, ca un ecou, şi Bonnie pe un

E l e n a îi z â m b i , politicos d a r nu foarte prietenos. ion vag.

F r a n c e s îşi lăsă în j o s c a p u l cu p ă r castaniu. C u u n gest delicat, c u d o u ă degete, E l e n a scoase

— V r e a u să s p u n . . . p o t să stau cu voi? T o c m a i din rucsacul ei o fotografie.

am auzit o chestie absolut incredibilă despre Ştefan. — Aici e în faţa căsuţei u n d e am stat. C h i a r d u p ă

— Stai jos, spuse a m a b i l ă Elena. D a r , a d ă u g ă ea, ce mi-a cules o floare şi mi-a spus... ei — z â m b i ea

ungându-şi cu u n t o chiflă, de fapt vestea nu p r e a ne misterios — n-ar t r e b u i să o repet.

interesează. F r a n c e s s e u i t a l u n g l a fotografie. I n e a e r a u n

— Nu p r e a . . . ? F r a n c e s se h o l b ă la ea, u i m i t ă . tânăr b r o n z a t , fără c ă m a ş ă , s t â n d în faţa u n u i hibis-

Apoi se uită pe r â n d la M e r e d i t h şi B o n n i e . C r e d că t u s ş i z â m b i n d timid.

glumiţi, nu? — E m a i m a r e , nu? spuse F r a n c e s cu respect.

— D e l o c , spuse M e r e d i t h , înfigându-şi furculiţa — D o u ă z e c i şi u n u . Sigur — E l e n a se uită peste

într-o păstaie de fasole şi privind-o g â n d i t o a r e . Astăzi u m ă r u l ei — m ă t u ş a m e a n-ar a c c e p t a niciodată, aşa

avem alte lucruri la c a r e să ne g â n d i m . că nu-i s p u n e m nimic p â n ă nu t e r m i n eu şcoala. T r e -

— Exact, spuse B o n n i e , d u p ă o s c u r t ă t r e s ă r i r e . I iu ie să ne scriem în secret.

Ştii, Ştefan deja nu m a i e o n o u t a t e . Passe. — Ce r o m a n t i c , e x c l a m ă F r a n c e s . N-o să scot o

Se aplecă şi-şi frecă glezna. vorbă, p r o m i t . D a r Ştefan...

F r a n c e s se uită r u g ă t o a r e la Elena. E l e n a îi a r u n c ă un z â m b e t plin de superioritate.

— D a r c r e d e a m că voiai să ştii totul despre el. — D a c ă , spuse ea, e să m ă n â n c ca pe c o n t i n e n t ,

— Simplă curiozitate, spuse Elena. In definitiv, e prefer o r i c â n d m â n c ă r u r i l e franţuzeşti celor italie­

străin de oraş şi v o i a m să-i u r e z b u n - v e n i t în FelPs n e ş t i . Se întoarse spre M e r e d i t h : N u ?


86 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 87

— WLm-hmm. Oricând. — P e n t r u că de la m i n e a plecat zvonul. V ă z â n d


M e r e d i t h şi E l e n a îşi z â m b i r ă cu subînţeles, a p o i expresia lui Bonnie, M e r e d i t h rânji şi a d ă u g ă : E l e n a
se î n t o a r s e r ă către F r a n c e s . mi-a spus s-o fac.
— Nu eşti de a c o r d ? — O o o o ! B o n n i e se u i t ă cu a d m i r a ţ i e la E l e n a .
— O h , da, spuse r e p e d e F r a n c e s . Şi eu. O r i c â n d . Işti parşivă. P o t să s p u n o a m e n i l o r că are o b o a l ă în
Z â m b i şi ea cu înţeles, d ă d u de câteva ori a p r o ­ fază t e r m i n a l ă ?
b a t o r din c a p , apoi se ridică şi plecă. — N u , nu p o ţ i . Nu v r e a u să v ă d o m u l ţ i m e de
D u p ă c e dispăru, B o n n i e spuse p e u n t o n jalnic: aşa-zise infirmiere s t â n d la c o a d ă ca să-1 ţ i n ă de
— Asta o să mă t e r m i n e , Elena, o să m o r d a c ă nu m â n ă . D a r poţi să le spui t u t u r o r tot ce vrei despre
a u d bârfa asta. Jean-Claude.
— O h , asta era? Pot să-ţi spun eu, răspunse c a l m ă Bonnie l u ă fotografia de pe m a s ă .
Elena. Bonnie, Frances voia să ne povestească despre — De fapt, cine e?
zvonul care circulă c u m că Ştefan Salvatore ia d r o ­ — G r ă d i n a r u l . E r a î n n e b u n i t d u p ă hibiscusul
guri. ăsta. Şi e şi însurat, cu doi copii.
— C e ? B o n n i e se h o l b ă la ea, apoi izbucni în râs. — P ă c a t , făcu B o n n i e , foarte serioasă. Şi i-ai spus
D a r e ridicol. Ce tip c a r e ia d r o g u r i s-ar î m b r ă c a aşa lui F r a n c e s să nu v o r b e a s c ă cu n i m e n i despre el...
şi ar p u r t a ochelari negri? V r e a u să spun că a făcut — Exact. E l e n a se uită la ceas. C e e a ce î n s e a m n ă
tot ce-a p u t u t ca să a t r a g ă a t e n ţ i a a s u p r a l u i . . .
că pe l a . . . ei, să zicem o r a d o u ă , ar trebui să ştie deja
V o c e a i se stinse, şi ochii ei c ă p r u i se făcură m a i toată şcoala.
m a r i . Apoi c o n t i n u ă :
— D a r p o a t e că t o c m a i de-aia o şi face. C i n e ar D u p ă ore, fetele se d u s e r ă acasă la B o n n i e . La uşă
b ă n u i pe cineva care iese aşa de m u l t în evidenţă? Şi le î n t â m p i n ă un lătrat ascuţit, şi c â n d Bonnie deschise
locuieşte singur, şi e grozav de secretos... E l e n a ! Şi uşa, un p e c h i n e z foarte b ă t r â n şi foarte gras încercă
d a c ă e adevărat? să se strecoare afară. N u m e l e lui e r a Y a n g t z e şi era
— Nu e, spuse M e r e d i t h . a t â t de răsfăţat î n c â t n i m e n i , în afară de m a m a lui
— De u n d e ştii? Bonnie, nu îl suporta. în trecere, îşi înfipse gingiile, ce
88 • Jurnalele Vampirilor Trezirea * 89

m a i p ă s t r a u u r m e a ceea ce fuseseră o d a t ă colţi, în - C i n e v a a fost a t a c a t sub p o d ? î n t r e b ă ea. D a r


glezna Elenei. cine a fost? Ce s-a-ntâmplat?
Livingul e r a î n t u n e c o s şi înghesuit, cu m u l t ă - Nu ştiu. Azi-dimineaţă, u n u l d i n t r e m u n c i t o r i i
m o b i l ă î n c ă r c a t ă şi d r a p e r i i grele la ferestre. S o r a lui din cimitir 1-a v ă z u t z ă c â n d acolo. E r a un om fără
B o n n i e , M a r y , e r a acolo, scoţându-şi o şapcă de pe adăpost, aşa cred, şi p r o b a b i l d o r m e a sub p o d c â n d

p ă r u l ei roşu o n d u l a t . E r a cu doi ani m a i m a r e d e c â t a fost a t a c a t . D a r e r a pe j u m ă t a t e m o r t c â n d l-au

Bonnie şi lucra la clinica din FelPs G h u r c h . adus la spital, şi î n c ă nu şi-a revenit din c o m ă . E p o ­

— O h , B o n n i e , spuse ea. Mă b u c u r că ai ajuns sibil să m o a r ă .

acasă. B u n ă , Elena, M e r e d i t h . Elena înghiţi greu.


— C u m adică, atacat?
— B u n ă , spuseră E l e n a şi M e r e d i t h .
— Adică, spuse M a r y foarte clar, gâtul i-a fost
— Ce-i cu tine? Arăţi obosită, spuse B o n n i e .
a p r o a p e spintecat. A p i e r d u t o cantitate incredibilă
M a r y îşi puse şapca pe m ă s u ţ a de cafea. în loc să
de sânge. La î n c e p u t au crezut că a fost un a n i m a l ,
r ă s p u n d ă , î n t r e b ă la r â n d u l ei:
dar a c u m doctorul Lowen spune că e vorba de un
— Aseară, c â n d ai venit aşa de s u p ă r a t ă , u n d e zi­
o m . I a r p o l i ţ i a x r e d e că cine a făcu t-o se ascunde p r o ­
ceai că ai fost cu fetele?
babil în cimitir. M a r y se uită pe r â n d la fete, cu bu­
— î n . . . la P o d u l Wickery.
zele strânse într-o linie h o t ă r â t ă . Aşa că d a c ă aţi fost
— Aşa m - a m g â n d i t şi eu. M a r y răsuflă a d â n c ,
acolo l â n g ă p o d — sau în cimitir, E l e n a Gilbert —
apoi spuse: A c u m , ascultă-mă b i n e , B o n n i e M c C u l -
a t u n c i e posibil ca p e r s o a n a asta să fi fost acolo cu
lough. Niciodată să nu te m a i duci acolo, şi m a i ales
voi. Aţi p r i c e p u t ?
nu singură, şi n o a p t e a . Ai înţeles?
— Nu e nevoie să ne m a i sperii, spuse abia auzit
— D a r de ce? î n t r e b ă u i m i t ă B o n n i e . Bonnie. A m p r i c e p u t , M a r y .
— P e n t r u că a s e a r ă cineva a fost a t a c a t acolo, de — O K . Bine. U m e r i i lui M a r y se r e l a x a r ă şi ea
asta. Şi ştii u n d e a fost găsit? Pe mal, chiar sub Podul îşi frecă obosită ceafa. T r e b u i e să mă î n t i n d p u ţ i n .
Wickery. N - a m v r u t să fiu rea.
E l e n a şi M e r e d i t h o priviră lung, n e î n c r e z ă t o a r e , Şi ieşi d i n living.
iar Bonnie o a p u c ă strâns pe E l e n a de braţ. R ă m a s e singure, cele trei fete se priviră.
90 • Jurnalele Vampirilor

— P u t e a să fíe u n a dintre noi, spuse încet M e r e -


dith. M a i ales tu, Elena, tu ai fost acolo singură.
E l e n a simţea c u m o furnică t o a t ă pielea, aceeaşi
6
senzaţie g r o a z n i c ă de p a n i c ă pe c a r e o avusese în ve­
chiul cimitir. S i m ţ e a v â n t u l rece şi v e d e a şirurile de
lespezi înalte de m o r m â n t în j u r u l ei. Strălucirea soa­
relui şi liceul „ R o b e r t E. L e e " nu p ă r u s e r ă n i c i o d a t ă
atât de departe.
— B o n n i e , spuse ea încet, ai v ă z u t pe c i n e v a
acolo? Asta ai vrut să spui c â n d ai zis că cineva mă
aşteaptă?
In c a m e r a slab l u m i n a t ă , B o n n i e o privea fără să 26 septembrie
înţeleagă.
— D e s p r e ce vorbeşti? N - a m spus aşa ceva. ragă Jurnalule,
— Ba da, ai spus. îmi pare rău că a trecut atâta timp de când
— N u , n - a m spus asta. n-am mai scris, şi nu prea pot să-ţi explic
— B o n n i e , spuse M e r e d i t h , t e - a m auzit a m â n ­ de ce n-am Jacut-o — doar că sunt atât de multe lu­
d o u ă . Te uitai fix la vechile m o r m i n t e , şi pe u r m ă i-ai cruri despre care mi-e frică să vorbesc, chiar şi cu tine.
spus E l e n e i . . . Mai întâi, s-a întâmplat un lucru absolut îngrozi­
— Nu ştiu d e s p r e ce vorbiţi voi, şi n - a m spus tor, în ziua în care Bonnie şi Meredith şi cu mine am
nimic, izbucni Bonnie, cu faţa schimonosită de furie fost la cimitir, un bătrân a fost atacat acolo, şi aproape
şi cu lacrimi în ochi. Nu v r e a u să m a i vorbesc despre omorât. Poliţia încă nu l-a găsit pe cel care a Jacut-o.
asta. Oamenii cred că bătrânul era nebun, pentru că atunci
E l e n a şi M e r e d i t h se priviră n e p u t i n c i o a s e . Afară, când şi-a revenit a început să delireze despre „ochi în
soarele se ascunse d u p ă un n o r . beznă" şi stejari şi alte lucruri asemănătoare. Dar eu nu
am uitat ce ni s-a întâmplat în seara aceea, şi mă tot
gândesc la asta. Şi mă sperie.
92 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 93

Toată lumea a fost un timp speriată, şi toţi copiii au Separe că nu mă mai pot concentra la ore, şi nici măcar
trebuit să rămână acasă după ce se întuneca sau să iasă la ceva amuzant cum ar fi adunarea de fonduri cu
în grup. Dar au trecut deja trei săptămâni şi n-au mai Casa Bântuită. Nu mă pot concentra decât la el. Şi nici
existat atacuri, aşa că agitaţia se potoleşte. Mătuşa nu înţeleg de ce.
Judith zice că trebuie să fi fost un alt vagabond care a El n-a mai vorbit cu mine din după-amiaza aia ori­
făcut-o. Tatăl lui Tyler Smallwood chiar a sugerat că e bilă. Dar o să-ţi spun ceva ciudat. Săptămâna trecută,
posibil ca bătrânul s-o fi făcut chiar el — deşi tare aş la ora de istorie, am ridicat privirea şi l-am surprins
vrea eu să văd cum se poate muşca cineva singur de gât. uitându-se la mine. Stătea la distanţă de câteva bănci,
Dar ceea ce mi-a ocupat aproape tot timpul a şi era întors într-o parte în banca lui şi mă privea. Pen­
fost Planul B. Deocamdată merge bine. Am primit câ­ tru o clipă m-am simţit de-a dreptul speriată şi inima
teva scrisori şi un buchet de trandafiri roşii de la a început să-mi bată cu putere, şi am stat şi ne-am pri­
„Jean-Claude" (unchiul lui Meredith are o florărie), vit un timp — pe urmă el şi-a întors ochii. Dar de
şi toată lumea pare să fi uitat că m-a interesat vreo­ atunci asta s-a mai întâmplat de două ori, şi de fiecare
dată Ştefan. Aşa că poziţia mea socială e sigură. Mei dată i-am simţit privirea înainte să văd că se uită. Ăsta
măcar Caroline nu mi-a mai creat probleme. e adevărul adevărat. Ştiu că nu e doar imaginaţia mea.
De fapt, nu ştiu ce face în prezent Caroline, dar nici Nu seamănă cu nici un băiat pe care l-am cunoscut
nu-mi pasă. N-o mai văd deloc la prânz sau după ore; până acum.
pare să se fi îndepărtat cu totul de vechea ei gaşcă. Pare atât de izolat, atât de singuratic. A creat destul
Dar în momentul acesta nu-mi pasă decât de un de multă senzaţie în echipa de fotbal, dar nu stă cu nici
singur lucru. Ştefan. unul dintre băieţi, poate doar cu Matt. Matt este singu­
Nici măcar Bonnie şi Meredith nu-şi dau seama cât rul cu care vorbeşte. Nu umblă nici cu fetele; asta văd
de important e el pentru mine. Mă tem să le spun: mă chiar eu, aşa că poate zvonurile despre droguri sunt de
tem că or să mă creadă nebună. La şcoală port o mască, folos. Dar mai degrabă pare să evite el oamenii decât îl
par calmă şi în deplin control, dar înăuntru — ei bine, evită oamenii pe el. Dispare între ore şi după antrena­
cu fiecare zi care trece e tot mai rău. mentele de fotbal, şi nu l-am văzut nici măcar o dată la
Mătuşa Judith a început sâ-şi facă griji pentru cantină. Nu a invitat niciodată pe nimeni în camera lui
mine. Spune că mănânc mult prea puţin, şi are dreptate. de la pensiune. Nu vine niciodată după şcoală la cafenea.
94 * Jurnalele Vampirilor Trezirea • 95

Şi atunci, cum să-l fac să vină într-un loc unde să m i n ă , spuse d o a r „ î m i p a r e r ă u ! " şi se î n t o a r s e să
nu mai poată fugi de mine? Asta e marea problemă cu intre în clasă.
Planul B. Bonnie zice: „ Ce-ar fi să te prindă cu el o — Elena, spuse el, şi ea se întoarse către el. A c u m
furtună, şi să trebuiască să vă lipiţi unul de altul ca să se uita la ea, în sfârşit, cu ochii î n t â r z i i n d pe buzele
vă încălziţi?" Iar Meredith sugerase că motorul maşinii ei, pe p ă r . T i p u l ăsta, francezul, e pe b u n e ? î n t r e b ă el
mele s-ar putea opri dintr-odată în faţa pensiunii lui. în cele din u r m ă .
Dar nici una dintre ideile astea nu epractică, şi simt că - N u , spuse E l e n a imediat, fără să şovăie. L-am
înnebunesc încercând să găsesc ceva mai bun. inventat, a d ă u g ă e a simplu, c a s ă a r ă t t u t u r o r c ă
în fiecare zi e tot mai rău. Mă simt ca un fel de ceas nu-mi p a s ă d e . . .
la care arcul se strânge tot mai mult. Dacă nu găsesc Se opri.
mai repede o soluţie, o să... — Ştefan. înţeleg. M a t t încuviinţă din cap,
Voiam să zic că „o să mor". p ă r â n d m a i î n c r u n t a t d a r şi m a i înţelegător. Ascultă,
Elena, ce a făcut atunci chiar a fost foarte u r â t din pâr­
Soluţia îi veni în m i n t e brusc, şi foarte firesc. lea lui. D a r nu cred că a fost ceva personal. Aşa se
Ii p ă r e a r ă u p e n t r u M a t t ; ştia că îl duruse zvonul p o a r t ă el cu t o a t ă l u m e a . . .
d e s p r e J e a n - C l a u d e . D e - a b i a m a i vorbise c u e a d e — în afară de tine.
c â n d se r ă s p â n d i s e povestea, t r e c â n d de obicei pe — N u . U n e o r i vorbeşte c u m i n e , d a r n i c i o d a t ă
lângă ea d o a r cu o înclinare din cap r a p i d ă . I a r c â n d despre ceva p e r s o n a l . N u s p u n e n i c i o d a t ă n i m i c des­
se întâlniră într-o zi pe un coridor gol în faţa clasei de pre familia lui sau ce face c â n d nu e la şcoală. E . . . e
C r e a ţ i e literară, el refuză să o privească în ochi. ca şi c u m ar exista în j u r u l lui un zid p r i n care eu nu
— M a t t . . . , î n c e p u ea. pot să trec. Nu c r e d că va lăsa v r e o d a t ă pe cineva să
Voia să-i s p u n ă că nu e r a adevărat, că n-ar fi în­ treacă p r i n zidul ăla. Şi e m a r e p ă c a t , p e n t r u că sunt
c e p u t n i c i o d a t ă să se v a d ă cu alt b ă i a t î n a i n t e să-i convins că în spatele zidului el e un om foarte trist.
s p u n ă m a i întâi lui. V o i a să îl asigure că nu avusese E l e n a se g â n d i la cuvintele lui M a t t , fascinată de
de g â n d să-l facă să sufere şi că a c u m se simţea în­ o i m a g i n e a lui Ştefan la c a r e nu se g â n d i s e p â n ă
grozitor. D a r n u ştia c u m s ă î n c e a p ă . I n cele d i n alunei. P ă r e a î n t o t d e a u n a a t â t de s t ă p â n pe el, atât
96 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 97

de calm şi n e t u l b u r a t . D a r ştia că la fel o v e d e a u şi pe - Nu vrei d e c â t ca t o a t ă l u m e a şi totul să se în­


ea ceilalţi. E r a oare posibil ca sub această m a s c ă să fie vârtă în j u r u l Elenei Gilbert, spuse el cu a m ă r ă c i u n e .
la fel de confuz şi nefericit ca şi ea? Nu vrei d e c â t ceea ce nu ai.
Şi a t u n c i îi veni ideea, ridicol de simplă. F ă r ă Ş o c a t ă , E l e n a făcu un p a s î n a p o i şi îl privi. I se

scheme complicate, fără furtuni şi m o t o a r e oprite. puse un n o d în gât şi lacrimile i se a d u n a r ă în ochi.

— M a t t , spuse ea încet, nu crezi că ar fi bine ca - Nu face asta, spuse el. Elena, nu lua figura asta.

cineva să ajungă totuşi dincolo de zidul ăla? A d i c ă lini p a r e rău. M a t t oftă. în regulă, ce-ar trebui să fac?

bine p e n t r u Ştefan. Nu crezi că ăsta ar fi cel m a i b u n S.i-1 leg fedeleş şi să ţi-1 las în p r a g u l casei?

lucru care i s-ar p u t e a î n t â m p l a ? — N u , spuse Elena, străduindu-se încă să-şi reţină


lacrimile. Nu v o i a m d e c â t să-l convingi să v i n ă la
îl privi cu ochii aprinşi, dorindu-şi să-l facă să
balul a n u a l al liceului, o r g a n i z a t p e n t r u viitorii ab­
înţeleagă.
solvenţi, s ă p t ă m â n a viitoare.
El se u i t ă l u n g la ea, a p o i închise scurt ochii şi
Expresia d e p e chipul lui M a t t e r a c i u d a t ă .
clătină din c a p n e î n c r e z ă t o r .
— Nu vrei d e c â t să vină la bal.
— E l e n a , spuse, eşti incredibilă. îi j o c i pe toţi
E l e n a încuviinţă din c a p .
d u p ă c u m vrei, şi cred că nici m ă c a r nu-ţi dai s e a m a
— Bine. S u n t foarte sigur că v"k fi acolo. Şi,
că o faci. I a r a c u m o să-mi ceri să fac ceva să-l
E l e n a . . . c h i a r nu e n i m e n i altcineva în afară de tine
p ă c ă l e s c pe Ştefan, i a r eu sunt a t â t de fraier că aş
cu c a r e aş v r e a să vin la bal.
p u t e a chiar să accept s-o fac.
— î n r e g u l ă , spuse E l e n a d u p ă u n m o m e n t . Şi,
— Nu eşti fraier, eşti un g e n t l e m a n . Şi v r e a u ei b i n e , m u l ţ u m e s c .
î n t r - a d e v ă r să-ţi cer o favoare, d a r n u m a i d a c ă tu Expresia lui M a t t e r a tot c i u d a t ă .
crezi că e bine. Nu v r e a u să-l rănesc pe Ştefan, şi nu — N u - m i m u l ţ u m i , Elena. C h i a r n-ai de c e . . . zău.
v r e a u să te rănesc nici pe tine. Ea c o n t i n u ă să se î n t r e b e de ce spusese asta, în
— Nu? v r e m e ce el se întoarse şi se î n d e p ă r t ă de-a lungul co­
— Nu. Ştiu c u m t r e b u i e să s u n e asta, d a r e ridorului.
a d e v ă r a t . N u v r e a u decât să...
Se î n t r e r u p s e din n o u . C u m p u t e a să explice ce — N u t e m a i mişca, spuse M e r e d i t h , t r ă g â n d - o
voia c â n d nici m ă c a r ea nu înţelegea p r e a bine? uşor d e p ă r p e E l e n a , c u reproş.
98 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 99

— Şi eu tot cred, spuse B o n n i e de pe b a n c h e t a de M e r e d i t h pufni.


sub fereastră, că au fost a m â n d o i fantastici. — Şi R a y m o n d ce-o să c r e a d ă ?
— C i n e ? m u r m u r ă a b s e n t ă Elena. — O h , poţi tu să-l consolezi pe el. D a r zău, E l e n a ,
— De p a r c ă n-ai ştii, spuse Bonnie. Tipii ăia doi mii place foarte m u l t M a t t . Şi o d a t ă ce îl vei avea pe
ai tăi care au reuşit miracolul în ultimul m i n u t în m e ­ Ştefan, grupul vostru de trei va fi c a m aglomerat. Aşa
ciul de ieri. C â n d Ştefan a prins acea ultimă pasă, am că...
crezut că o să leşin. Sau să vomit. — O h , fă ce vrei. M a t t m e r i t ă p u ţ i n ă atenţie.
— O h , te rog, făcu M e r e d i t h . Şi cu siguranţă nu o c a p ă t ă de la m i n e , îşi spuse
— Şi M a t t — băiatul ăla e p u r şi simplu o poezie Elena. T o t nu-i v e n e a să c r e a d ă ce îi făcea lui M a t t .
în m i ş c a r e . . . I > . i r a c u m nu-şi p u t e a p e r m i t e să se certe, avea n e ­
— Şi nici u n u l d i n t r e ei nu e al m e u , spuse cate­ vi >ie de t o a t ă p u t e r e a şi c o n c e n t r a r e a .
goric Elena. — Aşa. M e r e d i t h prinse ultimul ac în p ă r u l Ele­
S u b degetele experte ale lui M e r e d i t h , p ă r u l ei de­ nei. Şi-acum, uită-te la noi, R e g i n a Balului şi c u r t e a
v e n e a o a d e v ă r a t ă o p e r ă de a r t ă , o m a s ă m o a l e de ei - sau cel p u ţ i n o p a r t e din ea. S u n t e m frumoase.
a u r răsucit. I a r r o c h i a e r a perfectă, violetul e i p a l — E pluralul regal? spuse ironică E l e n a .
d â n d reflexii violete ochilor ei. D a r c h i a r şi ea v e d e a D a r e r a a d e v ă r a t , erau frumoase. R o c h i a lui M e ­
c â t d e p a l i d ă ş i rece a r ă t a , n u u ş o r î m b u j o r a t ă d e redith e r a o u n d u i r e de satin g r e n a , strânsă bine în
emoţie şi n e r ă b d a r e , ci albă şi h o t ă r â t ă , ca un soldat talie şi a p o i r e v ă r s â n d u - s e în falduri de pe şolduri.
foarte t â n ă r c a r e e trimis pe linia frontului. Tarul ei n e g r u a t â r n a despletit pe spate. I a r B o n n i e ,
Ieri, stând pe terenul de fotbal în timp ce n u m e l e ei e â n d se ridică şi veni lângă celelalte în faţa oglinzii,
era a n u n ţ a t ca fiind cel al Reginei Balului, avea un sin­ strălucea în tafta roz şi p a i e t e n e g r e .
gur g â n d în minte. El nu putea să refuze să danseze cu I a r e a . . . E l e n a îşi c e r c e t ă i m a g i n e a cu o privire
ea. D a c ă venea la bal, nu p u t e a să o refuze pe Regină. e x p e r i m e n t a t ă şi îşi spuse d i n n o u : R o c h i a e în
I a r a c u m , stând în faţa oglinzii, şi-o r e p e t a din n o u . regulă. Singurele cuvinte care îi m a i v e n e a u în m i n t e
— In seara asta, oricine vei dori va fi al t ă u , o asi­ erau violete cristalizate. B u n i c a ei a v e a un b o r c ă n e l cu
g u r a B o n n i e . Şi ascultă, d u p ă ce scapi de M a t t , p o t ele, flori a d e v ă r a t e m u i a t e în cristale de z a h ă r şi
să-l iau eu şi să-l consolez? îngheţate.
100 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 101

C o b o r â r ă î m p r e u n ă la p a r t e r , aşa c u m făcuseră la Kd Goff, p r i e t e n u l lui M e r e d i t h , şi R a y m o n d H e r -


fiecare bal î n c e p â n d din clasa a ş a p t e a — d o a r că n.mdez, prietenul lui Bonnie. E l e n a îl c ă u t ă cu privi-
înainte C a r o l i n e fusese î n t o t d e a u n a cu ele. E l e n a îşi rca pe Ştefan.
d ă d u s e a m a , uşor surprinsă, că nici m ă c a r nu ştia cu - P r o b a b i l că e deja a c o l o , spuse M a t t , înţele-
cine v e n e a C a r o l i n e în seara asta. Kându-i privirea. Ascultă, E l e n a . . .
M ă t u ş a J u d i t h şi R o b e r t — curând unchiul R o - D a r c e e a ce v o i a să s p u n ă fu î n t r e r u p t de spo-
bert — erau în living, împreună cu Margaret, I I >văiala celor d o u ă cupluri. Bonnie ş i R a y m o n d m e r ­
î m b r ă c a t ă deja în pijama. se ră cu ei în m a ş i n a lui M a t t şi tot d r u m u l p â n ă la
— O h , fetelor, a r ă t a ţ i m i n u n a t , spuse m ă t u ş a | i i >ală r e v ă r s a r ă î n c o n t i n u u g l u m e şi r e m a r c i spiri-
J u d i t h , a g i t a t ă şi e m o ţ i o n a t ă de p a r c ă ea însăşi se tuale.
d u c e a la bal, şi o sărută pe E l e n a , iar M a r g a r e t în­ Pe uşile deschise ale sălii se r e v ă r s a m u z i c a . In
tinse mâinile p e n t r u a fi îmbrăţişată. n m p ce E l e n a c o b o r a din maşină, o siguranţă ciudată
— Eşti d r ă g u ţ ă , spuse ea cu simplitatea celor o copleşi. C e v a u r m a să se î n t â m p l e , îşi spuse, pri­
p a t r u ani ai săi. vind c l ă d i r e a p ă t r a t ă a şcolii. R i t m u l calm, p a ş n i c
R o b e r t o privea şi el pe E l e n a . Clipi m ă r u n t , des­ .il ultimelor câteva s ă p t ă m â n i e r a pe p u n c t u l de a se
chise gura, apoi o închise la loc. accelera.
— Ce e, Bob? S u n t p r e g ă t i t ă , îşi spuse. Şi speră să fie adevărat,
— O h . Se uită la m ă t u ş a J u d i t h cu un a e r stânje­ î n ă u n t r u e r a un caleidoscop de culoare şi agitaţie.
nit. Păi, de fapt, nu ştiu de ce, mă g â n d e a m la E l e n a I I I clipa î n c a r e i n t r a r ă , e a ş i M a t t s e treziră încon-
din T r o i a . juraţi de l u m e , şi c o m p l i m e n t e l e se r e v ă r s a r ă a s u p r a
— F r u m o a s ă şi m e n i t ă u n e i sorţi tragice, spuse a m â n d u r o r a . R o c h i a E l e n e i . . . P ă r u l e i . . . florile ei.
veselă B o n n i e . M a t t e r a pe cale de a d e v e n i o l e g e n d ă : un alt J o e

— Ei, da, spuse R o b e r t , cu un a e r nefericit. M o n t a n a , un p a r i u sigur p e n t r u o b u r s ă sportivă.

E l e n a nu spuse nimic. î n vârtejul a m e ţ i t o r c a r e a r f i trebuit s ă f i e p e n t r u


Se auzi soneria. M a t t e r a în p r a g , în bine cunos­ ca a m b r o z i e şi nectar, Elena c o n t i n u a să caute cu pri­
cutul lui sacou casual albastru. Alături de el e r a u virea u n c a p c u p ă r î n t u n e c a t .
102 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 103

T y l e r Smallwood răsufla greu lângă ea, mirosind - Şi a c u m ? î n t r e b ă M a t t , cu m a x i l a r e l e încleş-


a p u n c i şi g u m ă de m e s t e c a t D o u b l e m i n t . P r i e t e n a i.iic Legatul fedeleş?
lui avea o privire ucigătoare. Elena îl ignoră, s p e r â n d — N u . O să-1 invit la d a n s , a t â t a d o a r . D a c ă vrei,
că avea să plece. 111 >i să aştept să d a n s ă m noi m a i întâi.
D o m n u l T a n n e r trecu pe lângă ei cu un p a h a r M a t t c l ă t i n ă d i n c a p , şi E l e n a o p o r n i p r i n
î n m u i a t de hârtie în m â n ă , a r ă t â n d ca şi c u m gulerul mulţime către Ştefan.
l-ar fi s u g r u m a t . Sue C a r s o n , c a r e fusese aleasă Prin­ l'e m ă s u r ă ce se a p r o p i a , E l e n a înregistra n o i
ţesă a Balului, se învârtea pe lângă ea şi-i g â n g u r e a Informaţii despre el. Sacoul lui n e g r u avea o croială
c o m p l i m e n t e p e n t r u r o c h i a violet. B o n n i e e r a deja Uşor diferită de a celorlalţi băieţi, şi pe sub el p u r t a
p e ringul d e d a n s , strălucind sub lumini. D a r E l e n a un sveter alb de caşmir. S t ă t e a a p r o a p e n e m i ş c a t ,
nu îl v e d e a nicăieri pe Ştefan. puţin m a i d e p a r t e de g r u p u r i l e d i n j u r u l lui. Şi

î n c ă un d a m f de D o u b l e m i n t şi avea să v o m i t e . îi deşi nu îl p u t e a v e d e a d e c â t d i n profil, v e d e a că

trase un ghiont lui M a t t şi o l u a r ă d i n loc a m â n d o i n u | >oartă ochelarii.

către bufet, u n d e a n t r e n o r u l L y m a n se lansase în co­ Desigur, îi scotea c â n d j u c a fotbal, d a r ea nu-1


m e n t a r i i critice despre meci. Alte cupluri şi g r u p u r i Văzuse n i c i o d a t ă de a p r o a p e fără ei. Asta îi d ă d e a o
se a p r o p i a r a de ei, r ă m a s e r ă a c o l o c â t e v a m i n u t e , s e n z a ţ i e de a m e ţ e a l ă d a r şi de emoţie, ca şi c u m aici
apoi se retraseră, p e n t r u a face loc u r m ă t o r i l o r care Gra o mascaradă şi venise momentul scoaterii
stăteau la coadă. Ca şi c u m chiar am fi familia regală, Rlăştilor. Ii privi fix u m ă r u l , c o n t u r u l maxilarului, şi
îşi spuse Elena, r â z â n d în sinea ei. îşi întoarse capul ipoi el se întoarse către ea.
către M a t t , ca să v a d ă d a c ă şi el e r a a m u z a t , d a r el In clipa aceea, E l e n a e r a conştientă de frumuseţea
privea fix u n d e v a în stânga. II N u e r a v o r b a d o a r d e rochie, sau d e felul î n care
îi u r m ă r i privirea. Şi acolo, pe j u m ă t a t e ascuns în le p i e p t ă n a s e . E r a f r u m o a s ă ea însăşi: zveltă, cu o
spatele u n u i g r u p de j u c ă t o r i de fotbal, e r a c a p u l cu ţinută regească, o fiinţă făcută din m ă t a s e şi foc inte-
p ă r î n t u n e c a t pe care îl căutase ea. De n e c o n f u n d a t , i I I ir. V ă z u c u m buzele lui s e desfac uşor, g â n d i t o a r e ,
chiar şi în l u m i n a slabă. Un fior o străbătu, m a i de­ .ipoi se uită în ochii lui.
g r a b ă de d u r e r e decât de altceva. — Bună!

i
104 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 105

O a r e asta e r a p r o p r i a ei voce, a t â t de c a l m ă şi D a r nu se mişcă. Aceeaşi forţă c a r e o î n g r o z e a o


s t ă p â n ă pe sine? O c h i i lui e r a u verzi. Verzi ca frun­ (intuia în loc. Asta e ceva ce nu p o t controla, îi veni
zele de stejar v a r a . brusc în m i n t e . O r i c e se î n t â m p l a aici îi d e p ă ş e a
— Te distrezi? spuse ea. înţelegerea, nu era nimic n o r m a l sau logic. D a r a c u m
Acum da. El nu o spuse, d a r ea ştiu că o g â n d e a ; o nu se m a i p u t e a opri, şi deşi e r a speriată, îi plăcea.
v e d e a în felul în c a r e o privea. N i c i o d a t ă nu fusese Era cel m a i intens m o m e n t pe c a r e îl trăise v r e o d a t ă
atât de sigură de p u t e r e a ei. D o a r că, de fapt, el nu
( i i un băiat, d a r nu se î n t â m p l a nimic. El d o a r o pri­
a r ă t a ca şi c u m c h i a r se distra; p ă r e a î n d u r e r a t , sufe­
vea, ca h i p n o t i z a t , şi ea îl privea la r â n d u l său, i a r
rind, ca şi c u m nu m a i p u t e a suporta nici un m i n u t în
intre ei aerul a r d e a şi era a t â t a energie ca într-un ful­
plus aici.
ger din nopţile fierbinţi de vară. V ă z u c u m ochii lui
se î n t u n e c ă şi m a i mult, înfrânţi, şi simţi b ă t a i a sălba-
S e a u z e a u p r i m e l e a c o r d u r i ale o r c h e s t r e i , u n
tică a inimii c â n d el întinse încet către ea o m â n ă .
dans lent. El c o n t i n u a să o privească, fascinat de ea.
Şi apoi totul se d e s t r a m ă .
O c h i i aceia verzi se î n t u n e c a u , d e v e n e a u n e g r i de
— Vai, Elena, ce dulce arăţi, se auzi o voce, şi ochii
d o r i n ţ ă . Ea avu d e o d a t ă senzaţia că el ar p u t e a să o
Elenei fură orbiţi de strălucirea aurului.
tragă lângă el, să o sărute apăsat, fără să scoată un
E r a C a r o l i n e , cu p ă r u l ei roşcat des şi strălucitor,
cuvânt.
— Vrei să dansezi? spuse ea încet. cu pielea ei perfect b r o n z a t ă . P u r t a o rochie aurie de

Mă j o c cu focul, cu ceva ce nu înţeleg, se g â n d i ea lame, c a r e d e z v ă l u i a o suprafaţă incredibil de în­

d e o d a t ă . Şi în aceeaşi clipă îşi d ă d u s e a m a că e spe­ d r ă z n e a ţ ă din acea piele perfectă. îşi strecură un b r a ţ

riată. I n i m a î n c e p u să-i b a t ă cu p u t e r e . E r a ca şi c u m gol pe sub b r a ţ u l lui Ştefan şi îşi ridică privirile către

ochii aceia verzi v o r b e a u u n e i p ă r ţ i ascunse a d â n c în el, z â m b i n d u - i leneş. A r ă t a u uluitor î m p r e u n ă , ca un

miezul fiinţei ei — iar a c e a p a r t e ţipa „ p e r i c o l " . Un cuplu d e m o d e l e i n t e r n a ţ i o n a l e c a r e ajunseseră l a

instinct m a i vechi decât l u m e a îi s p u n e a să fugă, să balul u n o r liceeni, m u l t m a i sofisticaţi şi m a i strălu­


dispară de acolo. citori d e c â t oricine altcineva din acea î n c ă p e r e .
106 * Jurnalele Vampirilor Trezirea • 107

— I a r r o c h i ţ a ta e aşa de drăguţă, c o n t i n u ă C a r o - Riai s p u n ă nimic lui M a t t , o p o r n i în î n t â m p i n a r e a


line, în t i m p ce m i n t e a Elenei se setase pe funcţio­ lor, lacându-le s e m n din c a p către toaleta fetelor.
nare automată. Era plină, şi M e r e d i t h şi B o n n i e îşi p ă s t r a r ă aerul
B r a ţ u l acela p e t r e c u t c u a t â t a d e t a ş a r e p e sub vesel şi r e m a r c i l e n o n ş a l a n t e , în t i m p ce o p r i v e a u
b r a ţ u l lui Ştefan îi spuse Elenei totul: u n d e fusese la îngrijorate.
p r â n z C a r o l i n e în ultimele s ă p t ă m â n i , ce făcuse în — Ai v ă z u t r o c h i a aia? spuse B o n n i e , s t r â n g â n -
tot acest t i m p . du-i pe furiş degetele Elenei. Corsajul t r e b u i e că
— I-am spus lui Ştefan că p u r şi simplu t r e b u i a să Itătea prins cu superglue. Şi la balul u r m ă t o r ce-o să
t r e c e m pe aici, d a r nu v r e m să stăm p r e a mult. Aşa mai p o a r t e ? Celofan?
că sper că nu te d e r a n j e a z ă d a c ă o să-1 ţin să danseze — Bandaje, spuse M e r e d i t h . Apoi î n t r e b ă încet:
d o a r cu m i n e , nu? Eşti bine?
E l e n a e r a ciudat d e c a l m ă a c u m , c u m i n t e a c o m ­ — Da.
plet goală. Spuse că n u , sigur că nu o deranja, şi o E l e n a văzu în oglindă că ochii ei străluceau p r e a
privi pe Caroline îndepărtându-se, o simfonie în roşu tare şi pe fiecare o b r a z a r d e a o p a t ă roşie. îşi trecu o
şi auriu. Ştefan plecă î m p r e u n ă cu ea. m â n ă peste p ă r şi se întoarse cu spatele la oglindă.
In j u r u l Elenei se a d u n a s e un cerc de chipuri; se T o a l e t a se goli, şi r ă m a s e r ă d o a r ele trei. B o n n i e
întoarse cu spatele la ele şi d ă d u cu ochii de M a t t . se j u c a nervoasă cu funda cu paiete pe care o avea
— Ştiai că vine cu ea. prinsă în talie.
— Ştiam că ea voia să-1 a d u c ă . S-a tot ţinut d u p ă — P o a t e că totuşi nu e chiar aşa de r ă u , spuse ea
el la p r â n z şi d u p ă şcoală, şi într-un fel s-a b ă g a t în încet. V r e a u s ă s p u n c ă î n ultimele s ă p t ă m â n i n u
sufletul lui. D a r . . . tc-ai gândit d e c â t la el. A p r o a p e o l u n ă întreagă. Şi
— înţeleg... de-aceea p o a t e că aşa e m a i bine, şi p o ţ i să treci la
Păstrându-şi acel calm ciudat, artificial, cercetă cu alte lucruri a c u m , în loc să... ei, să u m b l i d u p ă el.
ochii m u l ţ i m e a şi o văzu pe B o n n i e v e n i n d spre ea, şi Et tu, Brutus? îşi spuse E l e n a .
p e M e r e d i t h ridicându-se d e l a m a s a ei. A ş a d a r , — M u l ţ u m e s c foarte m u l t p e n t r u sprijinul t ă u ,
văzuseră. Probabil că t o a t ă l u m e a văzuse. F ă r ă să-i rosti ea cu voce t a r e .
108 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 109

— H a i , E l e n a , nu fi aşa, interveni M e r e d i t h . Nu Elena nu m a i fusese niciodată cu grupul acesta. O


v r e a să te r ă n e a s c ă , d o a r crede c ă . . . I II uniră cu e n t u z i a s m , a d m i r â n d - o , luptându-se p e n -
— Şi b ă n u i e s c că asta crezi şi tu, n u ? Ei bine, aşa i i u a t e n ţ i a ei. G l u m e l e z b u r a u î n j u r u l ei, ş i E l e n a
să fie. O să mă d u c să c a u t alte lucruri la care să trec. râdea c h i a r ş i a t u n c i c â n d n u a v e a u nici u n h a z .
C a d e pildă alte p r i e t e n e b u n e . Braţul lui T y l e r o cuprinse pe d u p ă mijloc, şi ea râse
Şi plecă, lăsându-le să privească l u n g în u r m a ei. di >ar m a i t a r e . V ă z u cu colţul ochiului c u m M a t t cla-
In sala de bal, se a r u n c ă în vârtejul de m u z i c ă şi liuă d i n c a p şi p l e a c ă . Fetele ţ i p a u tot m a i s o n o r ,
culoare. E r a m a i veselă decât fusese la t o a t e balurile băieţii d e v e n e a u scandalagii. T y l e r îşi freca nasul de
de p â n ă atunci. Dansă cu toată lumea, răzând prea valul ei, p u p â n d - o u m e d .
tare, flirtând cu fiecare băiat care îi ieşea în cale. — Am o idee, a n u n ţ ă el grupul, s t r â n g â n d - o m a i
Apoi o strigară să u r c e pe scenă ca să fie încoro­ tare p e E l e n a l â n g ă el. H a i s ă m e r g e m î n t r - u n loc
n a t ă . Stătu pe scenă, privind în jos la m u l ţ i m e a de si­ u n d e să ne d i s t r ă m m a i bine.
luete s t r ă l u c i t o a r e ca nişte fluturi. C i n e v a îi d ă d u C i n e v a strigă:
nişte flori; altcineva îi p u s e o t i a r ă cu strasuri. Se — U n d e , Tyler? Acasă la tăticu' tău?
auziră a p l a u z e . T o t u l trecu ca într-un vis. T y l e r rânjea, un rânjet larg, prostesc, de om b e a t .
Flirta cu T y l e r p e n t r u că el e r a cel m a i a p r o a p e — N u , v r e a u să s p u n u n d e v a u n d e să ne l ă s ă m
de ea c â n d coborî de pe scenă. Apoi îşi a m i n t i ce îi u r m a . D e pildă, î n cimitir.
făcuseră el şi Dick lui Ştefan, şi rupse un trandafir din Fetele ţ i p a r ă ascuţit. Băieţii îşi t r a s e r ă c o a t e şi se
b u c h e t u l ei şi i-1 d ă d u . M a t t privea de pe m a r g i n e , prefăcură că se lovesc cu p u m n i i .
cu buzele strânse. P r i e t e n a lui Tyler, c o m p l e t uitată, P r i e t e n a lui T y l e r stătea în afara cercului.
se l u p t a cu lacrimile. — T y l e r , e o n e b u n i e , spuse ea, cu o voce sub­
A c u m E l e n a simţea miros de b u r b o n alături de cel ţirică şi s t r i d e n t ă . Ştii ce s-a î n t â m p l a t cu b ă t r â n u l
de m e n t ă în răsuflarea lui Tyler, iar faţa lui era roşie. ăla. N u v r e a u s ă m e r g acolo.
Prietenii lui e r a u în j u r u l ei, o m u l ţ i m e c a r e striga şi — G r o z a v , a t u n c i tu r ă m â i aici. T y l e r îşi scoase
r â d e a , şi îl văzu pe Dick t u r n â n d ceva dintr-o p u n g ă cheile d i n b u z u n a r şi le flutură în faţa celorlalţi. Cui
m a r o d e hârtie î n p a h a r u l lui d e p u n c i . nu-i e frică? spuse el.
110 • Jurnalele Vampirilor

— H e i , eu m e r g , spuse Dick, şi se auzi un cor de


aprobări.
— Şi eu, spuse Elena, t a r e şi sfidător.
7
Ii z â m b i lui T y l e r şi el practic o ridică în b r a ţ e .
în clipa u r m ă t o a r e , ea şi Tyler c o n d u c e a u un g r u p
vesel care se î n d r e p t a foarte zgomotos către p a r c a r e ,
u n d e se înghesuiră cu toţii la maşini. Apoi T y l e r îşi
d é c a p o t a m a ş i n a şi ea u r c ă alături de el, iar Dick şi o
fată p e n u m e Vickie B e n n e t t p e b a n c h e t a din spate.
— E l e n a ! strigă cineva de d e p a r t e , din uşa lumi­
n a t ă a şcolii.
— Porneşte! îi spuse ea lui Tyler, scoţându-şi tiara, o n n i e " e r a p e ringul d e d a n s , c u ochii
şi m o t o r u l prinse viaţă.
închişi, l ă s â n d m u z i c a să c u r g ă p r i n ea.
Ieşiră cu scârţâit de roţi din p a r c a r e , şi E l e n a simţi
C â n d deschise ochii p e n t r u o clipă, o văzu
pe faţă v â n t u l rece al nopţii.
pe M e r e d i t h făcându-i s e m n de pe m a r g i n e . B o n n i e
îşi î m p i n s e î n a i n t e b ă r b i a , î n c ă p ă ţ â n a t ă , d a r c u m
semnele d e v e n e a u tot m a i insistente, îşi d ă d u ochii
peste c a p către R a y m o n d şi se supuse. R a y m o n d o
urmă.
în spatele lui M e r e d i t h e r a u M a t t şi Ed. M a t t e r a
î n c r u n t a t , E d p ă r e a stânjenit.
— E l e n a t o c m a i a plecat, spuse M e r e d i t h .
— E o ţ a r ă liberă, r e m a r c ă B o n n i e .
— A plecat cu T y l e r Smallwood, spuse M e r e d i t h .
M a t t , eşti sigur că n-ai auzit u n d e se duc?
M a t t clătină sin c a p .
112 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 113

— Aş zice că E l e n a m e r i t ă tot ce-o să se-ntâm- Tyler p a r c ă la j u m ă t a t e a p a n t e i în vârful căreia se


ple — d a r e şi vina m e a , î n t r - u n fel, spuse el m o h o ­ găsea biserica în ruine, lăsând farurile aprinse c â n d
rât. C r e d că ar t r e b u i să m e r g e m d u p ă ea. I (>l >orâră din maşină. Deşi c â n d plecaseră de la şcoală
— Să p l e c ă m de la bal? spuse Bonnie şi se u i t ă la iu spatele lor m a i fuseseră câteva maşini, a c u m p ă r e a u
M e r e d i t h , c a r e rosti pe m u t e ş t e ai promis. Nu p o t să Nă lie singurii care ajunseseră t o c m a i p â n ă la cimitir.
cred, m u r m u r ă e a furioasă. 'Tyler deschise portbagajul şi scoase şase d o z e de
— Nu ştiu c u m o s-o găsim, spuse M e r e d i t h , d a r pere.
trebuie să î n c e r c ă m . Apoi a d ă u g ă , cu o voce ciudat - Cu a t â t m a i b i n e p e n t r u noi, spuse.
de ezitantă: Bonnie, nu c u m v a ştii tu u n d e e? Ii oferi o b e r e Elenei, care s c u t u r ă din cap, încer-
— C e ? N u , sigur că n u ; eu d a n s a m . Ai auzit de | . n u l s ă ignore senzaţia d e r ă u î n a d â n c u l stomacului.
asta, nu? C ă c i de ce te duci la un bal? Si11iţea că n u are ce c ă u t a aici — d a r în nici u n caz
— Tu şi R a y r ă m â n e ţ i aici, îi spuse M a t t lui n u avea d e g â n d să>o r e c u n o a s c ă a c u m .
E d . D a c ă se î n t o a r c e , spuneţi-i că am p l e c a t să o U r c a r ă pe aleea p a v a t ă cu dale, în v r e m e ce fetele
căutăm. Chicoteau, clătinându-se în pantofii lor cu toc înalt şi
— I a r d a c ă e să plecăm, hai să plecăm acum, spuse |n ijinindu-se de băieţi. C â n d ajunseră în vârful co­
B o n n i e cu răceală. Se întoarse şi în aceeaşi clipă se linei, E l e n a icni şi Vickie scoase u n m i c ţipăt.
ciocni de un sacou n e g r u . O h , scuză-mă, se răsti, C h i a r d e a s u p r a liniei orizontului plutea ceva uriaş
ridicând privirea şi văzându-1 pe Ştefan Salvatore. ,i IOŞU. E l e n e i îi t r e b u i d o a r o clipă p e n t r u a-şi d a
Ştefan nu spuse nimic, în v r e m e ce ea, M e r e d i t h şi M a m a că de fapt e r a l u n a . E r a la fel de m a r e şi de
M a t t s e î n d r e p t a r ă către uşă, lăsându-i î n u r m ă p e a cală ca u n d e c o r într-un film SF, iar discul ei umflat
R a y m o n d , cu un a e r nefericit, şi pe E d . I m e a m o h o r â t , c u o l u m i n ă bolnăvicioasă.
- Ca un dovleac m a r e şi stricat, spuse Tyler, şi
Stelele e r a u î n d e p ă r t a t e , cu o strălucire de g h e a ţ ă a / \ ârli o p i a t r ă către ea.
pe cerul senin. Elena se simţea a s e m e n e a lor. O p a r t e Elena se forţă să-i a r u n c e un z â m b e t strălucitor.
din ea r â d e a şi striga î m p r e u n ă cu Dick şi Vickie şi De ce nu i n t r ă m ? spuse Vickie, a r ă t â n d cu o
Tyler, a c o p e r i n d v â n t u l , d a r o altă p a r t e stătea şi m a n ă albă către d e s c h i z ă t u r a u n d e ar fi trebuit să se
privea de u n d e v a de d e p a r t e . alic uşa bisericii,
114 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 115

C e a m a i m a r e p a r t e a acoperişului se prăbuşise, Apoi râgâi. Vickie chicoti. O u m b r ă de e n e r v a r e


deşi clopotniţa era încă intactă, un t u r n care se înălţa i i < < u peste trăsăturile frumoase ale lui T y l e r Small-
m u l t d e a s u p r a lor. T r e i dintre pereţi stăteau încă în pood, d a r se forţă să z â m b e a s c ă .
picioare; din al p a t r u l e a rămăsese d o a r o b u c a t ă de T h o m a s ş i H o n o r i a p a r c a m palizi, spuse
zid care le ajungea p â n ă la g e n u n c h i . Peste tot erau Vickie, c o n t i n u â n d să chicotească. C r e d că le trebuie
grămezi de moloz. puţină culoare.
O l u m i n ă p â l p â i pe o b r a z u l Elenei, iar ea se în­ Scoase din g e a n t ă un ruj şi începu să a c o p e r e g u r a
toarse, surprinsă, şi-1 văzu pe Tyler ţ i n â n d în m â n ă o il<- m a r m u r ă a l b ă a statuii H o n o r i e i cu un strat de
b r i c h e t ă . Băiatul rânji, dezvelindu-şi dinţii albi şi pu­ H isu lucios. E l e n a simţi din n o u că i se face rău. C â n d
ternici, şi spuse: | r a copil, privise î n t o t d e a u n a cu t e a m ă şi respect la
— Nu vrei să-mi faci un clic pe Bic? (lo;imna p a l i d ă şi b ă r b a t u l sever care z ă c e a u cu ochii
Râsul Elenei răsună cel mai tare, p e n t r u a-i ascunde I I K hişi, cu m â i n i l e - î m p r e u n a t e pe piept. Şi, d u p ă ce
stânjeneala. L u ă bricheta şi lumină cu ea m o r m â n t u l părinţii săi m u r i s e r ă , se gândise la ei z ă c â n d u n u l
aflat pe o latură a bisericii. Nu semăna cu nici un mor­ lângă celălalt, în cimitir, la fel ca aceste statui. D a r
m â n t din cimitir, deşi tatăl ei spusese că m a i văzuse şi mm b r i c h e t a în v r e m e ce Vickie d e s e n a cu ruj o
altele asemănătoare în Anglia. Arăta ca o cutie m a r e mustaţă şi îi făcea un nas de clovn lui T h o m a s Fell.
din piatră, suficient de încăpătoare p e n t r u doi oameni, T y l e r le privea.
cu d o u ă statui de m a r m u r ă întinse pe capac. - H e i , s u n t î m b r ă c a ţ i de gală, şi nu se d u c
— T h o m a s K e e p i n g Fell şi H o n o r i a Fell, spuse nicăieri.
T y l e r cu un gest larg, ca şi c u m i-ar fi p r e z e n t a t . Se îşi puse mâinile pe c a p a c u l de p i a t r ă şi se aplecă
zice că b ă t r â n u l T h o m a s a î n t e m e i a t FelPs C h u r c h . peste el, î n c e r c â n d să-1 mişte într-o p a r t e .
Deşi la a c e a v r e m e şi familia S m a l l w o o d e r a aici. — Ce zici, D i c k — le oferim o n o a p t e în oraş?
S t r ă - s t r ă b u n i c u l s t r ă b u n i c u l u i m e u locuia î n vale, Poate c h i a r în centrul oraşului?
lângă p â r â u l D r o w n i n g . . . Mu, îşi spuse E l e n a , î n g r o z i t ă , în v r e m e ce D i c k
— .. . p â n ă c â n d a fost m â n c a t de lupi, spuse Dick pufni în râs, iar Vickie ţipa î n c â n t a t ă . D a r Dick e r a
şi-şi d ă d u c a p u l pe spate şi scoase un urlet, i m i t â n d deja lângă Tyler, pregătihdu-se să î m p i n g ă , cu p o d u l
u n lup. pe linelor pe c a p a c u l de p i a t r ă .
116 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 117

— La trei, spuse T y l e r şi n u m ă r ă : U n u , doi, trei. — Tyler, n u . . .


O c h i i Elenei e r a u aţintiţi pe faţa îngrozitoare, ca D a r ei se î n t o a r s e r ă î n ă u n t r u . Vickie r ă m ă s e s e în
de clovn, a lui T h o m a s Fell, pe c â n d băieţii se chi­ c a d r u l uşii, p r i v i n d , î n t i m p c e E l e n a t r e m u r a . î n
n u i a u şi gemeau, cu muşchii încordaţi sub h a i n e . D a r scurt t i m p , T y l e r îi făcea s e m n să se a p r o p i e .
n u p u t u r ă s ă mişte nici u n c e n t i m e t r u c a p a c u l . — U i t e , spuse el, c â n d ea făcu încet un p a s
— Blestematul ăsta de c a p a c trebuie să fie prins i n ă u n t r u , fără tragere de i n i m ă . T y l e r luase din n o u
cumva, spuse T y l e r furios şi r e n u n ţ ă . bricheta şi a c u m o ţ i n e a d e a s u p r a pieptului de m a r ­
E l e n a îşi simţi picioarele m o i de u ş u r a r e . î n c e r ­ m u r ă al lui T h o m a s Fell. U i t e , e nemişcat, culcuşit
c â n d s ă p a r ă destinsă, s e r e z e m ă d e c a p a c u l d e confortabil în locul lui. Vezi?
p i a t r ă — şi a t u n c i se î n t â m p l ă . E l e n a se uită l u n g în jos, la c a p a c u l aşezat exact
Auzi scrâşnetul pietrei şi simţi imediat capacul peste m o r m â n t .
mişcându-se sub m â n a ei stângă. Se î n d e p ă r t a de ea, — D a r s-a mişcat. Am fost cât pe ce să c a d
făcând-o să-şi p i a r d ă echilibrul. S c ă p ă b r i c h e t a din înăuntru...
m â n ă şi începu să ţipe, şi continuă să ţipe, încercând — Sigur, c u m spui tu, iubito.
să r ă m â n ă pe picioare. C ă d e a în m o r m â n t u l deschis, şi T y l e r o cuprinse cu braţele şi o trase lângă el, cu
un vânt îngheţat urla în jurul ei. Auzea ţipete în urechi. spatele lipit de p i e p t u l lui.
Apoi e r a din n o u afară, în l u m i n a lunii suficient Ea întoarse c a p u l într-o p a r t e şi îi văzu şi pe Dick
de p u t e r n i c ă p e n t r u ca E l e n a să-i p o a t ă v e d e a pe cei­ şi Vickie în aceeaşi poziţie, d o a r că Vickie stătea cu
lalţi. Tyler o ţinea strâns. Ea se uită î n j u r cu o privire Ochii închişi şi p ă r e a să-i placă. T y l e r îşi frecă b ă r b i a
sălbatică. de p ă r u l ei.
— Eşti n e b u n ă ? Ce-ai păţit? — A c u m aş v r e a să mă î n t o r c la bal, spuse ea pe
Tyler o scutura. un ton h o t ă r â t .
— S-a mişcat! C a p a c u l s-a mişcat! S-a deschis şi... Bărbia îşi opri mişcarea. Apoi T y l e r oftă şi spuse:
n u ştiu... a p r o a p e c ă a m căzut î n ă u n t r u . E r a frig... — Sigur, iubito. Se uită la Dick şi Vickie. V o i ce
Băieţii r â d e a u . faceţi? *
— Bietul copilaş s-a speriat, spuse Tyler. H a i d e , Dick rânji şi spuse:
Dick-boy, ia să verificăm noi. — N o i m a i s t ă m p u ţ i n aici.
118 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 119

Vickie chicoti, cu ochii tot închişi. E r a făcută d i n m a r m u r ă roşie, i a r sfera u r i a ş ă

— Bine, spuse E l e n a . tflată d e a s u p r a ei îi a m i n t e a Elenei de l u n a umflată

Se î n t r e b ă c u m aveau să se î n t o a r c ă , d a r îl lăsă de pe linia orizontului. A c u m , aceeaşi l u n ă îşi a r u n c a

pe T y l e r să o d u c ă afară. Acolo el se opri. lumina p u t e r n i c ă peste ei, la fel de albă ca şi mâinile

— Nu p o t să plec fără să a r u n c o privire la m o r ­ albe d e m a r m u r ă ale lui T h o m a s Fell. E l e n a nu-şi

m â n t u l b u n i c u l u i m e u , spuse el. Ei, h a i d e , E l e n a , putu s t ă p â n i u n f i o r .

făcu el c â n d ea î n c e p u să protesteze, n u - m i r ă n i sen­ — B i a t a fetiţă, i-e frig. T r e b u i e să o î n c ă l z i m ,

timentele. T r e b u i e să-1 vezi, e m â n d r i a familiei mele. spuse Tyler.

Elena se forţă să zâmbească, deşi simţea un sloi de E l e n a î n c e r c ă să-1 î m p i n g ă d e o p a r t e , d a r el e r a

g h e a ţ ă în stomac. P o a t e că dacă-i făcea pe plac, o să prea p u t e r n i c , şi o cuprinse în b r a ţ e şi o strânse lângă

o d u c ă de aici. ei.
— Bine, spuse ea, şi o p o r n i către cimitir. — Tyler, v r e a a să plec, v r e a u să plec acum...
— Nu pe acolo, pe aici, spuse Tyler, şi în clipa — Sigur, iubito, p l e c ă m , spuse el. D a r m a i întâi
u r m ă t o a r e o c o n d u c e a c ă t r e vechiul cimitir. E-n trebuie să te încălzesc. U u h , eşti rece ca g h e a ţ a .
regulă, zău, nu e d e p a r t e de alee. U i t e , acolo, vezi? — Tyler, termină, spuse ea.
Şi îi a r ă t ă spre ceva care strălucea în l u m i n a lunii. Braţele lui c a r e o ţ i n e a u strâns o deranjaseră, d a r
E l e n a icni, simţind c u m o g h e a r ă îi strânge inima. a c u m , şocată, îi simţi mâinile pe t r u p u l ei, pipăind-o,
P ă r e a că acolo stătea o p e r s o a n ă , un uriaş cu un cap c ă u t â n d pielea.
r o t u n d , lipsit de p ă r . Şi nu-i plăcea deloc că se afla E l e n a nu se m a i aflase n i c i o d a t ă într-o astfel de
aici, p r i n t r e pietrele de granit vechi de secole, tocite situaţie, şi fără să p o a t ă c ă p ă t a v r e u n ajutor. î n c e r c ă
şi a p l e c a t e de v r e m e . L u m i n a p u t e r n i c ă a lunii să-şi înfigă un toc ascuţit în p i c i o r u l lui î n c ă l ţ a t în
a r u n c a u m b r e ciudate şi peste tot e r a u z o n e de întu­ pantofi de lac, d a r T y l e r se feri.
neric de n e p ă t r u n s . — Tyler, ia-ţi mâinile de pe mine.
— E d o a r sfera de d e a s u p r a . N i m i c de c a r e să te — Hai, Elena, nu fi aşa. V r e a u d o a r să te
sperii, spuse Tyler, t r ă g â n d - o d u p ă el afară de pe încălzesc peste t o t . . .
alee, către lespedea strălucitoare. — Tyler, dă-mi d r u m u l , spuse ea gâfâind.
120 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 121

î n c e r c ă să se smulgă din s t r â n s o a r e a lui. T y l e r se Asta e, îşi spuse Elena cu o groază calmă. Mă b a t e

împiedică, d a r în clipa u r m ă t o a r e e r a peste ea, stri­ HUU mă o m o a r ă . Şi se p r e g ă t i p e n t r u lovitură.

vind-o în hăţişul de i e d e r ă şi b u r u i e n i de pe p ă m â n t .
Ştefan încercase să nu vină în cimitir; t o a t ă fiinţa
— Te o m o r , Tyler, spuse d i s p e r a t ă E l e n a . Vor­
lui o refuzase. U l t i m a d a t ă c â n d venise aici fusese
besc serios. Dă-tejos de pe mine.
noaptea b ă t r â n u l u i .
T y l e r m i m ă că î n c e a r c ă să se rostogolească de pe
A m i n t i r e a îl făcu să se înfioare din n o u de g r o a z ă .
ea, chicotind dintr-odată, cu mişcări greoaie şi dez­
Ar fi j u r a t că nu îl golise de sânge pe o m u l de sub
l â n a t e , a p r o a p e caraghioase.
pod, că nu îi luase suficient sânge cât să-i facă r ă u .
— O h , h a i d e , Elena, nu t-enerva. V o i a m d o a r să
D a r totul î n acea n o a p t e , d u p ă apariţia Puterii, e r a
te-ncălzesc. E l e n a , P r i n ţ e s a de G h e a ţ ă , să se-ncăl-
amestecat, confuz. D a c ă fusese într-adevăr o apariţie
zească... A c u ' te-ai-ncălzit, nu?
a Puterii. Poate^că e r a d o a r p r o p r i a lui i m a g i n a ţ i e ,
In clipa u r m ă t o a r e E l e n a îi simţi g u r a fierbinte şi
sau chiar o făcuse. C ă c i atunci c â n d d o r i n ţ a scapă de
u m e d ă pe faţă. E r a p r i n s ă sub el, şi s ă r u t u r i l e lui
sub control, se p o t p e t r e c e lucruri ciudate.
u m e d e c o b o r a u p e gâtul ei. Apoi auzi u n z g o m o t d e
închise ochii. C â n d auzise că b ă t r â n u l fusese dus
m a t e r i a l rupt.
la spital, pe m o a r t e , şocul lui fusese imens. C u m pu­
— H o p a , m u r m u r ă Tyler. î m i p a r e r ă u .
tuse să-şi p i a r d ă a t â t de m u l t controlul? Să o m o a r e
E l e n a îşi răsuci capul, şi g u r a ei întâlni m â n a lui
a p r o a p e , c â n d el nu m a i o m o r â s e de l a . . .
Tyler, care o m â n g â i a stângaci pe o b r a z . O muşcă, D a r nu-şi p u t e a î n g ă d u i să se g â n d e a s c ă la asta.
înfigându-şi dinţii în p a l m a c ă r n o a s ă . M u ş c ă cu p u ­ A c u m , s t â n d în faţa porţii cimitirului, în î n t u n e r i ­
tere, simţind în g u r ă gustul sângelui, a u z i n d urletul cul de la miezul nopţii, tot ce voia e r a să se î n t o a r c ă
de d u r e r e al lui T y l e r . M â n a se smuci d e p a r t e de şi să plece. Să se î n t o a r c ă la balul u n d e o lăsase pe
obrazul ei. C a r o l i n e , a c e a c r e a t u r ă suplă, b r o n z a t ă , c a r e e r a
— H e i ! Am spus că-mi p a r e r ă u ! într-o siguranţă totală p e n t r u că nu î n s e m n a absolut
Tyler se uită î n d u r e r a t la m â n a r ă n i t ă . A p o i chi­ nimic p e n t r u el.
pul i se î n t u n e c ă şi, în t i m p ce îşi privea m â n a , şi-o D a r nu p u t e a pleca, p e n t r u că E l e n a se afla în ci­
strânse în p u m n . mitir. O simţea, şi simţea d i s p e r a r e a ei tot m a i m a r e .
122 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 123

E l e n a e r a în cimitir şi se afla la a n a n g h i e , i a r el tre­ D a r nu avea nevoie de aşa ceva. C e v a se mişcă în


b u i a să o găsească. ml mierie şi E l e n a v ă z u că p e r s o a n a care îl trăsese pe
E r a la j u m ă t a t e a d r u m u l u i în sus pe colină c â n d îl I \'Ier de pe ea e r a Ştefan Salvatore. D a r e r a un Şte­
c u p r i n s e a m e ţ e a l a . II î m p i n s e m a i d e p a r t e , clăti- fan pe care nu îl m a i văzuse p â n ă a t u n c i : chipul lui
nându-se, străduindu-se să m e a r g ă spre biserică, pen­ . II Irăsături fine e r a alb şi î m p i e t r i t de furie, iar în
t r u că e r a singurul l u c r u la c a r e se p u t e a g â n d i . neIiii aceia verzi e r a o strălucire u c i g ă t o a r e . C h i a r şi
F u i o a r e m a r i şi cenuşii de c e a ţ ă îi învăluiau m i n t e a , lîlră să se mişte, Ştefan e m a n a a t â t a m â n i e şi a m e ­
şi se c h i n u i a să păşească m a i d e p a r t e . Se simţea atât ninţare încât Elenei i se făcu m a i frică de el d e c â t îi
de slăbit. Şi neputincios în faţa forţei i m e n s e a aces­ fusese de Tyler.
tei ameţeli. - D e c u m t e - a m v ă z u t p r i m a o a r ă , a m ştiut c ă
T r e b u i a . . . să ajungă la E l e n a . D a r e r a lipsit de u-ai să înveţi n i c i o d a t ă să te p o r ţ i c u m t r e b u i e , spuse
forţă. Nu p u t e a fi,,., slăbit... d a c ă avea să o ajute pe Sl elan.
Elena. T r e b u i a . . . să... V o c e a lui e r a j o a s ă , rece şi detaşată, şi a u z i n d - o
U ş a bisericii se căsca n e a g r ă î n a i n t e a lui. Elena se simţi a m e ţ i t ă . Nu-şi p u t e a lua ochii de la el,
« i u n se a p r o p i a de Tyler, care scutura confuz din c a p
E l e n a văzu l u n a peste u m ă r u l stâng al lui Tyler. şi încerca să se ridice. Ştefan se mişca a s e m e n e a u n u i
E r a ciudat de potrivit ca să fie ultimul lucru pe c a r e «lansator, cu fiecare m i ş c a r e fluidă şi precis c o n t r o -
îl va v e d e a v r e o d a t ă , îşi spuse. Ţ i p ă t u l i se o p r i în lală.
gâtlej, înăbuşit de frică. — D a r h a b a r n-aveam că ai un caracter atât de
Şi apoi ceva îl ridică pe T y l e r şi îl a r u n c ă spre les­ imatur, a d ă u g ă el.
p e d e a bunicului său. îl lovi pe Tyler. Băiatul m a i solid întinsese î n a i n t e
Aşa i se p ă r u Elenei, care se rostogoli pe o p a r t e , o m â n ă c ă r n o a s ă , şi Ştefan îl lovi a p r o a p e într-o
gâfâind, cu o m â n ă ţinându-şi strâns r o c h i a sfâşiată, «Ic iară pe o l a t u r ă a feţei, înainte ca m â n a să îl atingă.
cu cealaltă p i p ă i n d d u p ă o p i a t r ă sau un b ă ţ cu c a r e T y l e r se lovi de altă p i a t r ă de m o r m â n t . Se c h i n u i
să se a p e r e . dă se ridice în p i c i o a r e şi r ă m a s e gâfâind, cu albul
124 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 125

ochilor sclipind în î n t u n e r i c . E l e n a văzu un firişor de \ ( d e a , îi e r a t e a m ă de ceea ce p u t e a face Ştefan. Şi


sânge curgându-i din nas. Apoi T y l e r se năpusti. • el mai t e a m ă îi e r a de vocea lui Ştefan, v o c e a a c e e a
— Un gentleman nu-şi i m p u n e c o m p a n i a , spuse Pece c a r e e r a c a o sabie ce d a n s a , f r u m o a s ă şi
Ştefan, şi îl lovi într-o p a r t e .
Ucigătoare şi îngrozitor de nemiloasă.
T y l e r c ă z u d i n n o u p e j o s , c u faţa î n b u r u i e n i
Ştefan, terminal
şi rugi. De d a t a asta se ridică m a i încet, şi sângele îi
El îşi întoarse c a p u l brusc spre ea, surprins, ca şi
curgea din a m b e l e n ă r i şi din b u z ă . F o r n ă i a ca un cal
Cum uitase de p r e z e n ţ a ei. P e n t r u o clipă o privi fără
speriat c â n d se a r u n c ă a s u p r a lui Ştefan.
II o r e c u n o a s c ă , şi ochii lui p ă r e a u negri în l u m i n a
Ştefan îl înşfacă de piepţii j a c h e t e i şi se răsuci
lunii, i a r ea se g â n d i la o fiară sălbatică, o p a s ă r e
o d a t ă cu Tyler, a b s o r b i n d i m p a c t u l atacului său. II
mare sau o felină c a r n i v o r ă i n c a p a b i l ă de o emoţie
scutură de d o u ă ori, cu p u t e r e , în v r e m e ce p u m n i i
o m e n e a s c ă . A p o L p e c h i p u l lui se citi î n ţ e l e g e r e a şi
aceia cărnoşi se mişcau b e z m e t i c în j u r u l lui, fără să
privirea lui îşi p i e r d u o p a r t e din a d â n c i m e a î n t u n e ­
n i m e r e a s c ă n i m i c . Apoi îi d ă d u d r u m u l lui T y l e r ,
cată.
care se p r ă b u ş i la p ă m â n t .
— Şi nu insultă o femeie, a d ă u g ă Ştefan. Ştefan se u i t ă în j o s la c a p u l lui T y l e r c a r e se

C h i p u l lui T y l e r e r a contorsionat, ochii i se învâr­ li.ilăngănea, a p o i îl r e z e m ă încet de p i a t r a roşie de

t e a u în orbite, d a r se întinse d u p ă piciorul lui Ştefan. m o r m â n t . G e n u n c h i i lui Tyler, m o i , c e d a r ă , şi el alu­

Ştefan îl trase în sus şi îl scutură din n o u , şi T y l e r se necă de-a lungul pietrei, d a r , spre u ş u r a r e a Elenei,

î n m u i e ca o p ă p u ş ă de c â r p ă , şi-şi d ă d u ochii peste deschise ochii — sau cel p u ţ i n ochiul stâng. O c h i u l

c a p . Ştefan c o n t i n u ă să vorbească, ţ i n â n d t r u p u l greu d r e p t î n c e p u s e să se umfle, şi a c u m e r a ca o des-


în p i c i o a r e şi însoţindu-şi fiecare c u v â n t cu o scu- l>ieătură în c a r n e a tumefiată.
turătură puternică. — O să fie b i n e , spuse Ştefan cu o voce goală.
— Şi, m a i presus de orice, nu o loveşte... A c u m , c â n d frica î n c e p e a să îi dispară, E l e n a se
— Ştefan! strigă Elena. simţi şi ea goală pe d i n ă u n t r u . Şocul, îşi spuse. S u n t
C a p u l lui Tyler se b ă l ă n g ă n e a înainte şi î n a p o i cu m ^oc. P r o b a b i l că în clipa u r m ă t o a r e o să î n c e p să
fiecare s c u t u r ă t u r ă . E l e n e i îi e r a t e a m ă de c e e a ce urlu isterică.
126 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 127

— A r e cine să te d u c ă acasă? spuse Ştefan, cu — Pe aici ai venit?


aceeaşi voce î n s p ă i m â n t ă t o r de t e r n ă . — N u , n - a m t r e c u t peste p o d . D a r o să fim în
E l e n a se g â n d i la Dick şi Vickie, făcând D u m n e ­ siguranţă.
zeu ştie ce lângă efigia lui T h o m a s Fell. Elena îl crezu. Palid şi tăcut, Ştefan m e r g e a alături
— N u , spuse. de ea fără să o atingă, în afară de m o m e n t u l c â n d îşi
M i n t e a ei î n c e p e a să funcţioneze din n o u , să înre­ roase sacoul p e n t r u a i-1 aşeza pe umerii goi. Elena
gistreze ce se afla în j u r u l ei. R o c h i a violetă era sfâ­ avea un s e n t i m e n t ciudat de siguranţă că Ştefan va
şiată î n p a r t e a din faţă p â n ă jos; e r a distrusă. C u u n (imorî pe oricine va încerca să-i facă ceva.
gest m e c a n i c , E l e n a o a d u n ă strâns peste furou. Podul Wickery p ă r e a alb în l u m i n a lunii, şi sub el
— O să te d u c eu, spuse Ştefan. •ipele î n g h e ţ a t e se învârtejeau peste pietrele vechi de
C h i a r şi în a m o r ţ e a l a de c a r e era cuprinsă, E l e n a lecole. L u m e a d i n j u r e r a t ă c u t ă şi frumoasă şi rece,
simţi un fior r a p i d de t e a m ă . îl privi, o siluetă ciudat pe c â n d ei p ă ş e a u p r i n t r e stejari către d r u m u l îngust
d e elegantă p r i n t r e pietrele d e m o r m â n t , c u chipul de (ară care-1 traversa.
palid în l u m i n a lunii. N i c i o d a t ă nu i se p ă r u s e Ştefan T r e c u r ă apoi pe lângă p ă ş u n i îngrădite şi c â m p u r i
atât d e . . . de frumos ca a c u m , d a r frumuseţea aceasta iulunecate şi în cele din u r m ă ajunseră la o alee lungă
e r a a p r o a p e nefirească. Nu din altă l u m e , ci n e o m e ­ si şerpuită. Pensiunea era o clădire m a r e din cărămizi
n e a s c ă , p e n t r u c ă nici o f i i n ţ ă u m a n ă n u p u t e a i uginii făcute din lutul locului, î n c a d r a t ă de cedri şi
r ă s p â n d i acea a u r ă de forţă, sau de distanţă. ,u (ari b ă t r â n i . T o a t e ferestrele e r a u î n t u n e c a t e , cu
— M u l ţ u m e s c . Eşti foarte amabil, spuse ea încet. excepţia u n e i a .
E r a singurul lucru pe care îl p u t e a face. Ştefan descuie uşa cu d o u ă c a n a t u r i şi i n t r a r ă
II lăsară pe T y l e r chinuindu-se să se ridice în pi­ mlr-un vestibul m i c , d e u n d e p o r n e a , c h i a r î n faţa
cioare l â n g ă p i a t r a de m o r m â n t a s t r ă m o ş u l u i său. b r , un şir de t r e p t e . Balustrada, la fel ca şi uşa, e r a
E l e n a simţi un alt fior rece c â n d ajunseră la p o t e c ă din l e m n de stejar deschis la c u l o a r e , a t â t de b i n e
şi Ştefan o luă înspre P o d u l Wickery. înşiruit încât p ă r e a să strălucească.
— M i - a m lăsat m a ş i n a la p e n s i u n e , spuse el. Asta U r c a r ă scara p â n ă la palierul de la al doilea etaj,
e cea m a i r a p i d ă m o d a l i t a t e de a ne î n t o a r c e . llab l u m i n a t . S p r e s u r p r i n d e r e a Elenei, Ştefan o
128 • Jurnalele Vampirilor

c o n d u s e î n t r - u n a d i n c a m e r e şi deschise c e e a ce
p ă r e a a fi uşa u n u i d u l a p . Prin ea E l e n a văzu o scară
îngustă şi a b r u p t ă .
8
Ce loc ciudat, îşi spuse. Scara asta tainică, ascunsă
î n i n i m a casei, u n d e n u a j u n g e a nici u n s u n e t d e
afară. U r c ă treptele şi păşi într-o c a m e r ă m a r e care
o c u p a tot catul al treilea al casei.
E r a a p r o a p e la fel de slab l u m i n a t ca şi scara de la
i n t r a r e , d a r E l e n a p u t e a desluşi p o d e a u a d e l e m n
vopsit şi grinzile tavanului în p a n t ă . Pe t o a t e laturile

e
î n c ă p e r i i se v e d e a u ferestre înalte şi m u l t e cufere
r ă s p â n d i t e p r i n t r e câteva piese masive de mobilier.
l e n a i n t r a s e în b a i e a m e ţ i t ă şi r e c u n o s c ă ­
îşi d ă d u s e a m a că el o privea.
t o a r e . Ieşi furioasă.
— Există o baie u n d e să...?
N u ştia p r e a b i n e c u m avusese loc schimba­
El făcu un s e m n cu capul către o uşă. Ea îşi scoase
rea. D a r la un m o m e n t dat, în t i m p ce îşi spăla zgâ­
sacoul, i-1 întinse fără să-1 privească şi i n t r ă în baie.
rieturile de pe faţă şi b r a ţ e , s u p ă r a t ă că nu exista o
oglindă şi că îşi lăsase g e a n t a în m a ş i n a d e c a p o t a b i l ă
a lui Tyler, î n c e p u să simtă din n o u . Şi ceea ce simţea
era furie.
Să-1 ia n a i b a pe Ştefan Salvatore. Atât de rece şi
de c o n t r o l a t c h i a r şi c â n d îi salva viaţa. Să-1 ia n a i b a
p e n t r u politeţea lui, şi p e n t r u galanteria lui, şi p e n t r u
pereţii pe c a r e îi ridicase în j u r u l lui şi care p ă r e a u
mai groşi şi m a i înalţi ca niciodată.
îşi scoase din p ă r acele c a r e m a i r ă m ă s e s e r ă şi le
folosi p e n t r u a-şi p r i n d e r o c h i a în faţă. Apoi îşi trecu
130 • Jurnalele Vampirilor Trezirea * 131

r e p e d e p r i n p ă r u l desfăcut un p i e p t e n e de os gravat D u p ă o clipă de t ă c e r e , el r ă s p u n s e :


pe care îl găsi lângă chiuvetă. Ieşi din baie cu b ă r b i a — Un florin de a u r . O m o n e d ă florentină.
ridicată şi cu ochii îngustaţi de furie. — Şi asta ce e?
El nu-şi pusese la loc sacoul. S t ă t e a în p i c i o a r e — Un ceas-pandantiv g e r m a n . De la sfârşitul se­
l â n g ă fereastră, în sveterul lui alb, cu c a p u l aplecat, colului al cincisprezecelea, spuse absent. Apoi adăugă:
crispat, a ş t e p t â n d . F ă r ă să-şi ridice privirea, a r ă t ă Elena...
spre ceea ce p ă r e a o b u c a t ă de catifea î n t u n e c a t ă Ea întinse m â n a c ă t r e o casetă m i c ă de fier, cu un
aşezată pe spătarul u n u i scaun, şi spuse: • .ipac cu b a l a m a l e .
— P o a t e că vrei să o p u i peste rochie. — Şi asta? Se deschide?
E r a o p e l e r i n ă l u n g ă , largă şi m o a l e , cu glugă. — Nu. El avea reflexele u n e i pisici; m â n a lui co­
E l e n a trase ţ e s ă t u r a grea peste u m e r i i ei. D a r gestul borî peste casetă, ţ i n â n d c a p a c u l închis. E p e r s o n a l ,
nu o î m b u n a ; observă că Ştefan nu se apropiase de ea spuse, şi în voce i se simţea tensiunea.
şi nici nu o privise în t i m p ce vorbea. Ea observă că degetele lui atinseseră d o a r c a p a c u l
I n m o d deliberat, e a î i i n v a d a spaţiul p e r s o n a l , I >ombat de m e t a l , nu şi m â n a ei. Ea şi-o ridică şi el se
s t r â n g â n d p e l e r i n a în j u r u l ei şi simţind, c h i a r şi în retrase i m e d i a t .
acele m o m e n t e , o p l ă c e r e s e n z u a l ă în felul în c a r e Brusc, furia ei d e v e n i p r e a m a r e p e n t r u a m a i
c ă d e a u faldurile, m ă t u r â n d în spatele ei p o d e a u a . Se putea fi s t ă p â n i t ă .
a p r o p i e de el şi cercetă c o m o d a masivă de m a h o n de — Ai grijă, spuse ea cu o voce m â n i o a s ă . Nu mă
lângă fereastră. atinge, sau te-ai p u t e a îmbolnăvi.
Pe ea se aflau un p u m n a l cu aspect ucigător, cu El se î n t o a r s e c ă t r e fereastră.
t e a c ă de ivoriu, şi o m i n u n a t ă c u p ă de agat m o n t a t ă Şi totuşi, pe c â n d se î n d e p ă r t a şi ea, îndreptându-se
în argint. Se m a i vedea şi o sferă aurie cu un fel de ca-, spre- centrul c a m e r e i , simţea c u m el îi u r m ă r e ş t e re-
d r a n în ea şi câteva m o n e d e de a u r . llcxia în g e a m . Şi d e o d a t ă îşi d ă d u s e a m a c u m tre­
Luă u n a dintre monede, în parte pentru că părea buia să o v a d ă , cu p ă r u l b l o n d revărsându-se peste
i n t e r e s a n t ă şi în p a r t e p e n t r u că ştia că îl d e r a n j a să pelerina î n t u n e c a t ă , cu o m â n ă albă ţ i n â n d catifeaua
o v a d ă u m b l â n d cu lucrurile lui. a d u n a t ă la gât. O prinţesă distrusă u m b l â n d p r i n tur­
— Ce-i asta? nul ei.
132 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 133

îşi d ă d u capul pe spate şi se uită la t r a p a din tavan, î n c ă din p r i m a clipă, m-ai evitat ca şi c u m . . . ca

şi auzi un sunet moale, ca o răsuflare tăiată. Se întoarse li c u m aş fi leproasă. Am î n c e r c a t să fiu d r ă g u ţ ă cu


şi văzu că privirea lui era aţintită asupra gâtului ei des­ jbie, şi tu m-ai respins. Asta face u n gentleman a t u n c i
coperit; expresia din ochii lui o n e d u m e r i . D a r în clipa i .nul cineva î n c e a r c ă să-1 facă să se simtă bine-venit?
u r m ă t o a r e chipul lui se înăspri, respingând-o. A c u m el voia să s p u n ă ceva, d a r ea c o n t i n u ă , fără

— C r e d , spuse el, că ar fi m a i bine să te duc acasă. ..i i d e a atenţie.

In acea clipă, ea simţi nevoia să îl r ă n e a s c ă , să îl - Mi-ai d a t peste n a s în p u b l i c de fiecare d a t ă ;

facă să se simtă la fel de r ă u c u m o făcuse şi pe ea să n i a i umilit l a şcoală. N i c i a c u m n u mi-ai f i vorbit,


se simtă. D a r în acelaşi t i m p voia şi adevărul. Se sătu­ dacă n-ar fi fost o t r e a b ă de viaţă şi de m o a r t e . De
rase de j o c u l acesta, se săturase să p l ă n u i a s c ă şi să Iţa ceva e nevoie ca să scot o v o r b ă de la tine? T r e -
comploteze şi să încerce să citească gândurile lui Şte­ I >i iic ca cineva să fie a p r o a p e o m o r â t p e n t r u asta? Şi
fan. E r a î n s p ă i m â n t ă t o r şi în acelaşi t i m p o m i n u n a t ă I lnar şi a c u m , c o n t i n u ă ea plină de a m ă r ă c i u n e , nu
u ş u r a r e să-şi a u d ă p r o p r i a voce rostind cuvintele pe \ rei să mă a p r o p i i de tine. Ce se î n t â m p l ă cu t i n e ,
care le g â n d e a de a t â t a t i m p . Btefan Salvatore, de t r e b u i e să trăieşti în felul ăsta?
— De ce mă urăşti? I )c trebuie să ridici în j u r u l t ă u ziduri p e n t r u a ţine

El o privi lung, uluit. P e n t r u o clipă p ă r u , să nu-şi oamenii d e p a r t e de tine? De nu p o ţ i avea î n c r e d e r e


p o a t ă găsi cuvintele. Apoi spuse: în nimeni? Ce se întâmplă cu tine?
— Nu te urăsc. A c u m el t ă c e a , cu c h i p u l î n t o r s de la ea. E l e n a

— Ba mă urăşti, spuse Elena. Ştiu că nu e . . . nu e i rase a e r a d â n c în p i e p t şi îşi î n d r e p t ă umerii, ţinân-

politicos să s p u n asta, d a r n u - m i pasă. Ştiu că ar tre­ du-şi c a p u l sus, deşi ochii îi a r d e a u , şi o d u r e a u .


b u i să-ţi fiu r e c u n o s c ă t o a r e că m-ai salvat în seara - Şi ce e în neregulă cu m i n e , a d ă u g ă , m a i c a l m ă
asta, d a r nici de asta n u - m i pasă. Nu eu ţi-am cerut acum, că nici m ă c a r nu vrei să mă priveşti, d a r o laşi
să mă salvezi. Nici m ă c a r nu ştiu de ce erai în cimi­ be C a r o l i n e F o r b e s să stea g r ă m a d ă peste tine? Am
tir. Şi în m o d sigur nu înţeleg de ce ai făcut-o, ţ i n â n d m ă c a r d r e p t u l să ştiu asta. N - o să te m a i d e r a n j e z
s e a m a de ceea ce crezi despre m i n e . niciodată. Nici m ă c a r n-o să mai vorbesc cu tine la
El clătina din c a p , d a r vocea îi e r a b l â n d ă . scoală, dar, înainte să plec, v r e a u să ştiu adevărul. De
— Nu te urăsc. Ce mă urăşti a t â t de mult, Ştefan?
134 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 135

î n c e t , el se întoarse şi-şi înălţă capul. O c h i i îi erau E l e n a t ă c u c â t e v a clipe. V ă z â n d d u r e r e a d e p e


goi, nu v e d e a u n i m i c , şi E l e n a simţi c u m i se strânge l Ilipul lui, simţi că furia îi păleşte.
i n i m a v ă z â n d d u r e r e a d e p e chipul lui. — Aţi fost foarte apropiaţi?
î n c ă îşi m a i c o n t r o l a vocea — d a r nu p r e a bine. — Da.
Ea îşi d ă d u s e a m a de efortul pe care îl făcea el p e n ­ — Ce s-a î n t â m p l a t ?
tru a şi-o p ă s t r a calmă. U r m ă o tăcere lungă, a t â t de l u n g ă î n c â t E l e n a se

— D a , spuse Ştefan. C r e d că ai d r e p t u l să ştii, i'.indi că nu avea să-i r ă s p u n d ă . D a r în cele din u r m ă

Elena. Ştefan spuse:

Şi o privi, ochii li se î n t â l n i r ă şi E l e n a îşi spuse: — A murit.

Atât de r ă u e? Ce ar p u t e a fi a t â t de r ă u ? Elena răsuflă l u n g şi t r e m u r a t . Ultimele r ă m ă ş i ţ e


.ilc furiei se stinseră.
— Nu te urăsc, c o n t i n u ă el, rostind fiecare c u v â n t
— C r e d că «i suferit î n g r o z i t o r , spuse ea, gân­
c u grijă, clar. N u te-am u r â t niciodată. D a r t u . . . îmi
di ndu-se la p i a t r a a l b ă de m o r m â n t a familiei Gil-
aduci a m i n t e de cineva.
bert, aşezată în i a r b a înaltă. î m i p a r e a t â t de r ă u .
E l e n a fu surprinsă. Se aşteptase la orice, d a r nu şi
El t ă c u . Pe chip nu i se m a i citea din n o u n i m i c , şi
la asta.
p ă r e a să p r i v e a s c ă u n d e v a d e p a r t e , la ceva teribil,
— Iţi a d u c a m i n t e de o p e r s o a n ă pe c a r e ai cu-
( a r e îi sfâşia i n i m a şi pe care d o a r el p u t e a să-1 v a d ă .
noscut-o?
D a r în expresia lui nu era d o a r d u r e r e . P r i n zidurile
— De o p e r s o a n ă pe care am cunoscut-o, spuse el
din j u r u l lui, p r i n t o a t ă s t ă p â n i r e a lui de sine, ea
calm. D a r , a d ă u g ă încet, ca şi c u m ar fi v o r b i t cu
vedea privirea t o r t u r a t ă a vinovăţiei şi singurătăţii de
sine, de fapt nu eşti ca ea. Ea s e m ă n a cu tine, d a r e r a
nesuportat. O privire a t â t de p i e r d u t ă şi de c h i n u i t ă
fragilă, delicată. V u l n e r a b i l ă . în i n t e r i o r , ca şi pe
încât, î n a i n t e de a-şi da s e a m a ce face, era l â n g ă el.
dinafară.
— Ştefan, şopti ea.
— I a r eu nu sunt. El nu p ă r u să o a u d ă ; p ă r e a cufundat în l u m e a lui
E l scoase u n sunet c a r e a r f i p u t u t f i u n h o h o t d e de d u r e r e .
râs, d a c ă ar fi existat ceva a m u z a t în el. E a n u s e p u t u abţine s ă nu-şi p u n ă m â n a p e b r a ţ u l
— N u . Tu eşti o l u p t ă t o a r e . Tu eşti... tu. lui.
136 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 137

— Ştefan, ştiu cât p o a t e să d o a r ă . . . — D u m n e z e u l e , exclamă M e r e d i t h . E Vickie Ben-


— N-ai cum să ştii, izbucni el, şi tot calmul lui apa­ nett.
r e n t explodă într-o furie cumplită. F a t a se ivi, m e r g â n d împiedicat, în l u m i n a faruri­
Se uită în jos la m â n a ei, ca şi c u m abia atunci îşi lor şi r ă m a s e acolo, clătinându-se, c â n d M a t t apăsă
d ă d e a s e a m a că e r a acolo, ca şi c u m î n d r ă z n e a l a ei pe frână. P ă r u l ei castaniu-deschis e r a ciufulit şi în-
de a-1 atinge îl înfuriase. O c h i i lui verzi e r a u dilataţi i;ilcit, iar ochii aveau o privire sticloasă pe o faţă m u r -
şi î n t u n e c a ţ i c â n d îşi trase violent b r a ţ u l , r i d i c â n d (Luă de p ă m â n t . E r a d o a r într-un furou alb minuscul.
p a l m a către ea p e n t r u a o împiedica să îl m a i atingă... — Bag-o în maşină, spuse M a t t .
...şi c u m v a , în loc de asta, o prinsese de m â n ă , şi M e r e d i t h deja deschidea portiera. Sări din maşină
a c u m degetele lui se î m p l e t e a u strâns cu ale ei, în­ şi alergă către fata n ă u c i t ă .
t r - u n gest disperat. îşi lăsă ochii în jos, uluit, c ă t r e — Vickie, eşti bine? Ce-ai păţit?
mâinile lor î m p r e u n a t e . Apoi, încet, privirea îi alu­ Vickie g e m u , cu privirea aţintită tot î n a i n t e . Apoi
n e c ă de la degetele lor strânse către chipul ei. brusc p ă r u să o v a d ă pe M e r e d i t h şi se prinse strâns
— E l e n a . . . , şopti el. de ea, înfigându-şi unghiile în braţele ei.
Şi a p o i ea o văzu, a c e a suferinţă c a r e îi t u l b u r ă — Plecaţi de aici, spuse ea, cu o privire plină de dis-
privirea, ca şi c u m p u r şi simplu el nu m a i era în stare I icrare, cu vocea groasă, ciudată, ca şi c u m ar fi avut
să lupte. î n f r â n g e r e a , c â n d zidurile se p r ă b u ş i r ă în ceva în gură. Plecaţi cu toţii — plecaţi de-aici! Vine!
cele din u r m ă şi ea văzu ce se afla dincolo de ele. — Ce vine? Vickie, u n d e e Elena?
Şi apoi, fără să m a i p o a t ă lupta, el îşi lăsă c a p u l în — Plecaţi acum...
jos către buzele ei. M e r e d i t h se uită în lungul d r u m u l u i , apoi o con­
duse către m a ş i n ă pe fata care t r e m u r a .
— S t a i . . . opreşte aici, spuse B o n n i e . C r e d că am — O să te l u ă m de aici, îi zise, d a r trebuie să ne
văzut ceva. spui ce s-a î n t â m p l a t . B o n n i e , d ă - m i şalul t ă u . A
F o r d u l h â r b u i t a l lui M a t t încetini, î n d r e p t â n - îngheţat de tot.
du-se c ă t r e m a r g i n e a d r u m u l u i , u n d e tufişurile şi — A fost a t a c a t ă , spuse M a t t cu o voce aspră. Şi
rugii creşteau m a i deşi. C e v a alb licărea acolo, în- c într-un fel de şoc. î n t r e b a r e a e, u n d e sunt ceilalţi?
d r e p t â n d u - s e către ei. Vickie, E l e n a a fost cu tine?
138 • Jurnalele Vampirilor Trezirea * 139

Vickie î n c e p u să p l â n g ă , a c o p e r i n d u - ş i faţa cu F a ţ a lui e r a p a l i d ă şi fălcile îi e r a u încleştate, cu


m â i n i l e , în t i m p ce M e r e d i t h îi înfăşură u m e r i i cu muşchii încordaţi. M e r e d i t h îi u r m ă r i privirea în lun­
şalul roz strălucitor al lui B o n n i e . gul d r u m u l u i şi apoi clătină din c a p .
— N u . . . Dick, spuse ea neclar. P ă r e a să o d o a r ă — M a t t , t r e b u i e să o d u c e m întâi pe ea î n a p o i .
c â n d vorbeşte. E r a m în biserică... a fost oribil. A 7 rebuie să o d u c e m , spuse ea. Ascultă, şi eu sunt la fel
venit... ca o n e g u r ă în j u r u l nostru. O n e g u r ă întu­ de îngrijorată p e n t r u E l e n a ca şi tine. D a r Vickie are
necată. Şi ochi. I-am văzut ochii în întuneric, a r z â n d . nevoie d e u n d o c t o r , i a r n o i t r e b u i e s ă c h e m ă m
M-au a r s . . . poliţia. N - a v e m ce face. T r e b u i e să ne î n t o a r c e m .
— E în delir, spuse B o n n i e . S a u isterie, sau c u m M a t t m a i privi câteva clipe lungi către d r u m , apoi
vrei să-i spui. respiră a d â n c , şuierat. î n c h i s e c u p u t e r e uşa, p o r n i
M a t t rosti încet şi clar: m o t o r u l şi întoarse m a ş i n a , cu mişcări violente.
— Vickie, te rog, spune-ne un singur lucru. U n d e Pe tot d r u m u l către oraş, Vickie vorbi, p r i n t r e ge­
e Elena? Ce s-a-ntâmplat cu ea? mete, despre ochi.
— Nu ştiu. Vickie ridică spre cer o faţă p ă t a t ă de
lacrimi. Dick şi cu m i n e . . . e r a m singuri. N o i . . . şi pe E l e n a simţi b u z e l e lui Ştefan atingându-i-le pe
u r m ă d i n t r - o d a t ă e r a î n j u r u l nostru. N u p u t e a m s ă ale ei.
fug. E l e n a a zis că s-a deschis m o r m â n t u l . P o a t e că Şi... totul deveni foarte simplu. T o a t e întrebările
de-acolo a venit. A fost oribil... îşi p r i m i r ă răspunsul, t o a t e temerile se liniştiră, toate
— Au fost în cimitir, în biserica în r u i n e , t r a d u s e îndoielile d i s p ă r u r ă . C e e a ce simţea nu e r a d o a r p a ­
M e r e d i t h . Şi E l e n a a fost cu ei. Şi uitaţi-vă la asta. siune, ci o t a n d r e ţ e d u r e r o a s ă şi o d r a g o s t e a t â t de
în l u m i n a plafonierei, v ă z u r ă cu toţii zgârieturile p u t e r n i c ă î n c â t o făcea să se c u t r e m u r e . Ar fi p u t u t fi
p r o a s p e t e şi a d â n c i c a r e c o b o r a u de pe gâtul lui î n s p ă i m â n t ă t o a r e î n i n t e n s i t a t e a ei, d o a r c ă a t u n c i
Vickie p â n ă la corsajul de d a n t e l ă al furoului. c â n d e r a cu el, nu se t e m e a de nimic.
— A r a t ă ca nişte u r m e de a n i m a l e , spuse B o n n i e . îşi găsise locul.
C a u r m e l e u n o r g h e a r e d e pisică, p o a t e . Aici e r a locul ei, şi îl găsise în sfârşit. Cu Ştefan, se
— Pe b ă t r â n u l ăla de sub p o d nu l-au t e r m i n a t simţea acasă.
nişte g h e a r e de pisică, spuse M a t t . El se trase p u ţ i n î n a p o i şi ea îl simţi t r e m u r â n d .
140 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 141

— Oh, Elena, şopti el l â n g ă buzele ei. Nu ura cea care îl făcuse să o evite a t â t a v r e m e . N u , nu
putem...
fusese deloc u r a .
— Am făcut-o deja, şopti ea, şi îl trase d i n n o u
lângă ea. E l e n a nu ştia cât t i m p trecuse p â n ă ce c o b o r â r ă
E r a ca şi c u m îi p u t e a auzi gândurile, îi p u t e a simţi m tăcere scările pensiunii. In oricare altă î m p r e j u r a r e
s e n t i m e n t e l e . P l ă c e r e a şi d o r i n ţ a îi s t r ă b ă t e a u , le- ar fi fost î n c â n t a t ă să intre în s u p e r b a m a ş i n ă n e a g r ă
gându-i, apropiindu-i m a i mult. I a r E l e n a m a i simţea a lui Ştefan, d a r în seara aceasta abia o observă. El o
şi un izvor de emoţii m a i p r o f u n d e în a d â n c u l lui. El ijuu de m â n ă în t i m p ce s t r ă b ă t e a u străzile pustii.
voia să o ţină lângă el p e n t r u t o t d e a u n a , să o p r o t e ­ P r i m u l lucru pe care îl v ă z u E l e n a c â n d se a p r o -
jeze de orice r ă u . Voia să o a p e r e de orice r ă u c a r e o
piară de casa ei fură luminile.
a m e n i n ţ a . V o i a să îşi u n e a s c ă viaţa cu a ei.
— Poliţia, spuse ea, găsindu-şi v o c e a destul de
Simţi a p ă s a r e a t a n d r ă a buzelor lui pe g u r a ei, şi greu.
cu greu p u t e a î n d u r a d u l c e a ţ a ei. Da, îşi spuse. I se p ă r e a ciudat să vorbească d u p ă ce tăcuse a t â t a
Senzaţiile o s t r ă b ă t e a u a s e m e n e a u n o r valuri pe su­ vreme.
prafaţa u n u i iaz l i m p e d e şi nemişcat. Se î n e c a în ele,
— Şi aia e m a ş i n a lui R o b e r t , pe alee, uite şi m a ­
în b u c u r i a pe care o simţea în Ştefan şi în delicioasa
şina lui M a t t , spuse. Se uită la Ştefan, şi p a c e a c a r e o
reacţie care se n ă ş t e a în ea. D r a g o s t e a lui Ştefan o
cuprinsese p ă r u d i n t r - o d a t ă fragilă. Mă î n t r e b ce s-o
scălda, strălucea p r i n ea, a p r i n z â n d fiecare colţişor
li î n t â m p l a t . C r e z i că T y l e r le-a spus deja...?
î n t u n e c a t din a d â n c u l sufletului ei la fel ca un soare.
— Nici m ă c a r T y l e r n - a r p u t e a f i a t â t d e p r o s t ,
T r e m u r a d e plăcere, d e dragoste, d e dor.
spuse Ştefan.
El se trase încet înapoi, ca şi c u m nu p u t e a suporta O p r i l â n g ă u n a d i n t r e maşinile de poliţie şi E l e n a
să se d e s p a r t ă de ea, şi se priviră în ochii cu o b u c u ­ îşi desfăcu fără tragere de i n i m ă m â n a dintr-a lui. îşi
rie m i r a t ă . d o r e a din tot sufletul ca ea şi Ştefan să p o a t ă fi sin­
Nu spuseră nimic. Nu era nevoie de cuvinte. El o guri, să nu m a i fie n i c i o d a t ă nevoiţi să d e a ochii cu
m â n g â i e pe p ă r , cu o atingere a t â t de u ş o a r ă încât ea restul lumii.
de-abia o simţi, ca şi c u m el se t e m e a că ar p u t e a să D a r nu aveau ce face. Merseră pe alee p â n ă la uşă,
se spargă în mâinile lui. Şi a t u n c i ea ştiu că nu fusese care era deschisă. înăuntru, toate luminile erau aprinse.
142 • Jurnalele Vampirilor Trezirea * 143

E l e n a i n t r ă şi v ă z u o m u l ţ i m e de feţe î n t o r c â n - El, B o n n i e şi M e r e d i t h stăteau în spatele mătuşii


du-se către ea. îşi d ă d u brusc s e a m a c u m t r e b u i a să J u d i t h şi al lui R o b e r t , p ă r â n d uşuraţi şi p u ţ i n stân-
a r a t e , s t â n d acolo în p r a g în pelerina n e a g r ă de cati­ |ciiiţi, şi foarte obosiţi.
fea, l u n g ă p â n ă la p ă m â n t , cu Ştefan Salvatore lângă - Am găsit-o a c u m v r e o d o u ă - t r e i o r e , şi de
ea. Şi apoi m ă t u ş a J u d i t h scoase un ţipăt şi în clipa .iiunci te tot c ă u t ă m , a d ă u g ă M a t t .
u r m ă t o a r e o s t r â n g e a în b r a ţ e , s c u t u r â n d - o şi îm­ — Atacată? spuse Elena, uluită. A t a c a t ă de cine?
brăţişând-o în acelaşi t i m p .
— N i m e n i nu ştie, spuse M e r e d i t h .
— E l e n a ! O h , slavă D o m n u l u i că eşti b i n e ! D a r
— Ei, p o a t e că nici nu a v e m de ce să ne facem
u n d e ai fost? Şi de ce n-ai telefonat? Iţi dai s e a m a
riiji, spuse R o b e r t pe un t o n liniştitor. D o c t o r u l a
p r i n ce-am trecut cu toţii?
.pus că s-a speriat foarte t a r e şi că b ă u s e . P o a t e că
E l e n a îşi roti u i m i t ă privirile p r i n î n c ă p e r e . N u
ii >ală povestea a fost d o a r în i m a g i n a ţ i a ei.
înţelegea nimic.
- Zgârieturile alea n-au fost în i m a g i n a ţ i e , spuse
— Ne b u c u r ă m să te v e d e m din n o u acasă, spuse
Matt, politicos d a r cu î n c ă p ă ţ â n a r e .
Robert.
- Ce zgârieturi? D e s p r e ce vorbiţi voi? î n t r e b ă
— Am fost la p e n s i u n e , cu Ştefan, spuse ea încet.
Elena, uitându-se pe r â n d la fiecare dintre ei.
M ă t u ş ă J u d i t h , el e Ştefan S a l v a t o r e ; a î n c h i r i a t o
- O să-ţi s p u n eu, zise M e r e d i t h şi îi povesti pe
c a m e r ă acolo. El m-a a d u s acasă.
icurt c u m ea şi ceilalţi o găsiseră pe Vickie. Ne tot
— Iţi m u l ţ u m e s c , îi spuse m ă t u ş a J u d i t h lui
.punea că nu ştia u n d e eşti, că e r a singură cu Dick
Ştefan peste capul Elenei. Apoi se d ă d u î n a p o i să o
privească p e E l e n a ş i î n t r e b ă : D a r r o c h i a t a . . . când s-a î n t â m p l a t . Şi c â n d am adus-o aici, d o c t o r u l

p ă r u l . . . ce s-a-ntâmplât? a spus că nu p o a t e găsi n i m i c c o n c l u d e n t . Nu păţise

— Nu ştii? Deci T y l e r nu v-a spus. Atunci de ce e ui mic, cu excepţia zgârieturilor, şi ele p u t e a u fi făcute

poliţia aici? de o pisică.

E l e n a se a p r o p i e instinctiv de Ştefan, şi îl simţi şi - Nu m a i e r a u şi alte s e m n e pe ea? î n t r e b ă Ste-


pe el v e n i n d m a i a p r o a p e , p e n t r u a o proteja. l . u i tăios.
— E aici p e n t r u că Vickie Bennett a fost a t a c a t ă în E r a p e n t r u p r i m a d a t ă c ă v o r b e a d e c â n d intrase
cimitir în seara asta, spuse M a t t . ni casă, şi E l e n a îl privi, surprinsă de t o n u l lui.
144 * Jurnalele Vampirilor Trezirea • 145

— N u , spuse M e r e d i t h . Bineînţeles, o pisică n-ar Ştefan spuse, cu a c e a voce foarte c o n t r o l a t ă pe


fi p u t u t să-i d e a j o s hainele, d a r Dick p u t e a . O h , şi , are ea o m a i auzise î n a i n t e , în c a m e r a lui:
avea l i m b a m u ş c a t ă . - în biserică, M a t t ?
— Ce? e x c l a m ă Elena. - D a , în biserica în r u i n e , răspunse M a t t .
— M u ş c a t ă r ă u de tot. P r o b a b i l că sângerase - Şi eşti sigur că a zis că era miezul nopţii?
mult, şi a c u m o d u r e a c â n d vorbea. - Nu p u t e a fi sigură, d a r trebuie să fi fost c a m pe
L â n g ă E l e n a , Ştefan rămăsese c o m p l e t nemişcat. .aunci. N o i am găsit-o la scurt t i m p d u p ă . De ce?
— A avut vreo explicaţie p e n t r u ce s-a î n t â m p l a ! ?
Ştefan nu răspunse. Elena simţea distanţa dintre ei
î n t r e b ă el.
i i escând.
— E r a isterică, spuse M a t t . D e - a d r e p t u l isterică;
— Ştefan, şopti ea. Apoi, cu voce t a r e , cu dispe-
v o r b e a fără n o i m ă . Zicea î n t r u n a de nişte ochi şi de
rare: Ştefan, ce e?
o n e g u r ă î n t u n e c a t ă şi că nu p u t e a să fugă — şi
El clătină din c a p .
de-asta doctorul crede că e v o r b a de un soi de halu­
N u m ă î n d e p ă r t a , gândi ea, d a r Ştefan nici m ă c a r
cinaţie. D a r din câte ne p u t e m da seama, ea şi Dick
C a r t e r au fost în biserica r u i n a t ă d i n cimitir pe la nu o privea.
• — O să scape? î n t r e b ă el brusc.
miezul nopţii şi ceva a venit acolo şi i-a atacat.
— D o c t o r u l zice că nu p r e a e n i m i c în n e r e g u l ă
— Nu 1-a a t a c a t şi pe Dick, a d ă u g ă B o n n i e , ceea
cu ea, spuse M a t t . N i m e n i nu a p o m e n i t ceva de
ce dovedeşte că acel ceva avea bun-gust. Poliţia 1-a
găsit leşinat pe p o d e a u a bisericii, şi nu-şi m a i moarte.

aminteşte absolut nimic. Ştefan î n c u v i i n ţ ă din c a p scurt; a p o i se î n t o a r s e


D a r E l e n a n u m a i auzi ultimele cuvinte. C e v a în­ către Elena.
grozitor se î n t â m p l a s e cu Ştefan. Nu-şi d ă d e a s e a m a — T r e b u i e să plec, spuse. A c u m eşti în siguranţă.
c u m de ştia ea asta, d a r ştia. El î n c r e m e n i s e pe Ea îl prinse de m â n ă pe c â n d el se î n t o r c e a spre
m ă s u r ă ce M a t t vorbea, iar a c u m , deşi nu se mişcase, uşă.
E l e n a simţea că între ei se căscase o distanţă uriaşă, — Bineînţeles că s u n t în siguranţă, spuse E l e n a .
ca şi c u m se aflau pe malurile opuse ale u n u i sloi de D a t o r i t ă ţie.
g h e a ţ ă plutitor, s t r ă b ă t u t d e n e n u m ă r a t e c r ă p ă t u r i . — D a , spuse el.
146 • Jurnalele Vampirilor

D a r în ochii lui nu se vedea nici un r ă s p u n s . E r a u


fără viaţă, cu privirea ferită.
— S u n ă - m ă m â i n e , spuse ea, şi îi strânse m â n a ,
9
î n c e r c â n d să-i t r a n s m i t ă ce simţea, sub privirile aten­
te ale celorlalţi; îşi d o r e a ca el să înţeleagă.
El se uită, lipsit de expresie, la mâinile lor, apoi,
încet, c ă t r e ea. Şi în cele d i n u r m ă îi strânse şi el
degetele.
— D a , Elena, şopti el şi îşi aţinti privirea într-a ei.
In clipa u r m ă t o a r e plecase.

e
E l e n a răsuflă a d â n c şi se î n t o a r s e c ă t r e c a m e r a
plină de l u m e . M ă t u ş a J u d i t h c o n t i n u a să stea lângă
a nu e r a r e î n c a r n a r e a lui K a t h e r i n e .
ea, privind fix la ceea ce se vedea din rochia r u p t ă de
îndreptându-se către pensiune în tăcerea
sub pelerină.
violacee de dinainte de ivirea zorilor. Ştefan
— Elena, spuse ea, ce s-a întâmplat?
se g â n d i la lucrul acesta.
Şi ochii ei se î n d r e p t a r ă către uşa pe care Ştefan
Asta îi spusese şi ei, şi e r a adevărat, d a r abia a c u m
t o c m a i ieşise.
îşi d ă d e a s e a m a cât de m u l t îi trebuise ca să ajungă la
Un soi de râs isteric u r c ă în gâtul Elenei, d a r şi-1
înăbuşi. această concluzie. Fusese conştient de fiecare răsu­

— Nu Ştefan a făcut asta, spuse ea. Ştefan m-a flare şi mişcare a Elenei t i m p de m u l t e s ă p t ă m â n i , şi

salvat. Simţi c u m chipul i se înăspreşte şi se u i t ă la înregistrase fiecare diferenţă.


poliţistul d i n spatele mătuşii J u d i t h . T y l e r a fost, P ă r u l ei avea o n u a n ţ ă m a i deschisă d e c â t cel al
Tyler Smallwood... lui K a t h e r i n e , iar s p r â n c e n e l e şi genele e r a u m a i în­
chise la c u l o a r e . Ale lui K a t h e r i n e fuseseră a p r o a p e
argintii. Şi e r a m a i înaltă d e c â t K a t h e r i n e , c a m cu o
p a l m ă . Se mişca şi m u l t m a i liber; fetele d i n e p o c a
aceasta se s i m ţ e a u m u l t m a i b i n e în trupurile lor.
148 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 149

Nici m ă c a r ochii ei, ochii aceia care în p r i m a zi îl Făcuse o p i r u e t ă în faţa lui Ştefan, r i d i c â n d cu o
făcuseră să î n c r e m e n e a s c ă în şocul recunoaşterii, nu m â n ă m i c u ţ ă r o c h i a plină, l u n g ă p â n ă l a p ă m â n t ,
e r a u de fapt la fel. O c h i i lui K a t h e r i n e fuseseră de şi d e z v ă l u i n d j u p o n u l g a l b e n d i n b r o c a r t de d e d e ­
obicei m a r i de o uimire copilărească sau lăsaţi în jos, subt...
aşa c u m se c u v e n e a p e n t r u o fată de la sfârşitul seco­
lului al cincisprezecelea. D a r ochii E l e n e i îţi întâl­ „Vezi, e c h i a r b r o d a t cu iniţialele m e l e . P a p a a
n e a u deschis privirea, se u i t a u la t i n e direct, fără cerut asta. Mein lieber Papa..."
şovăială. I a r u n e o r i se îngustau, plini de h o t ă r â r e , sau
V o c e a ei se stinse şi ea se opri din piruetele ei, cu
p r o v o c a t o r i , aşa c u m nu făcuseră n i c i o d a t ă ochii lui
o m â n ă lăsându-i-se uşor pe lângă t r u p .
Katherine.
„ D a r c e s-a-ntâmplat, Ştefan? N u z â m b e ş t i . "
C â t priveşte graţia şi fascinaţia, cele d o u ă e r a u Nici m ă c a r n u p u t e a s ă î n c e r c e s ă z â m b e a s c ă .
a s e m ă n ă t o a r e . D a r î n v r e m e c e K a t h e r i n e fusese u n C â n d o v e d e a .acolo, albă şi aurie ca o viziune ete­
pisoiaş alb, E l e n a e r a o tigroaică a l b ă ca z ă p a d a . rică, simţea o d u r e r e fizică. D a c ă o p i e r d e a , nu ştia
T r e c â n d pe l â n g ă siluetele înalte ale arţarilor, Şte­ c u m m a i p u t e a trăi.
fan se crispa la a m i n t i r e a ivită brusc în m i n t e a lui. Degetele i se strânseră convulsiv în j u r u l metalu­
Nu voia să se g â n d e a s c ă la asta, nu voia să-şi îngă­
lui gravat.
duie să... d a r imaginile deja se d e r u l a u în faţa ochi­
„Katherine, c u m aş putea să zâmbesc, c u m aş
lor săi. E r a ca şi c u m j u r n a l u l se deschisese d e o d a t ă
p u t e a să fiu fericit, c â n d . . . "
şi el nu avea î n c o t r o şi trebuia să privească p a g i n a în
„Când?"
t i m p ce povestea se desfăşura în m i n t e a lui.
„ C â n d v ă d c u m te uiţi la D a m o n . " G a t a , a spus-o.
Alb, K a t h e r i n e fusese î m b r ă c a t ă în alb în a c e a zi.
C o n t i n u ă , cu d u r e r e în glas: „ î n a i n t e ca el să v i n ă
O rochie n o u ă , albă, din m ă t a s e v e n e ţ i a n ă , cu m â ­
acasă, tu şi cu m i n e e r a m în fiecare zi î m p r e u n ă .
neci despicate, p e n t r u a lăsa să se v a d ă c ă m a ş a fină
T a t ă l m e u şi al t ă u e r a u m u l ţ u m i ţ i şi v o r b e a u chiar
de in de sub ea. P u r t a un colier de a u r cu p e r l e în
de p l a n u r i de căsătorie. D a r a c u m zilele sunt tot m a i
j u r u l gâtului şi cercei mici, tot cu perle, la u r e c h i .
scurte, v a r a a p r o a p e că a trecut — şi tu petreci la fel
Fusese a t â t d e î n c â n t a t ă d e r o c h i a n o u ă p e c a r e
de mult timp cu D a m o n ca şi cu mine. Singurul
«a.8. d o c o m a n d a s e p e n t r u ea.
motiv p e n t r u care t a t a îi î n g ă d u i e să stea aici e că tu
150 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 151

l-ai r u g a t asta. D a r de ce l-ai r u g a t asta, K a t h e r i n e ? A c u m , că subiectul fusese deschis, Ştefan nu m a i


C r e d e a m că ţii la m i n e . " putea să t a c ă .
O c h i i ei albaştri se întristară. „ K a t h e r i n e ştie că t r e b u i e să-şi p ă r ă s e a s c ă în
„ D a r ţin m u l t la tine, Ştefan. O h , ştii că ţ i n ! " c u r â n d t a t ă l . . . " , î n c e p u el, a r ă t â n d ostentativ că îi
„Atunci de ce ai intervenit p e n t r u D a m o n la tatăl cunoştea secretul, d a r fratele lui îl întrerupse.
m e u ? D a c ă n u erai tu, l-ar f i a r u n c a t p e D a m o n î n „Ah, d a , î n a i n t e ca b ă t r â n u l să devină b ă n u i t o r " ,
stradă..." spuse n o n ş a l a n t D a m o n . „ C h i a r ş i cel m a i i u b i t o r
„ C e e a ce sunt sigur că ţie ţi-ar fi făcut m a r e tată î n c e p e să-şi p u n ă u n e l e î n t r e b ă r i c â n d fata lui
plăcere, frăţioare." apare n u m a i noaptea."
V o c e a de la uşă e r a c a l m ă şi a r o g a n t ă , d a r c â n d Un val de furie şi d u r e r e îl s t r ă b ă t u pe Ştefan.
Ştefan se întoarse văzu că ochii lui D a m o n a r d e a u de Aşadar, e r a a d e v ă r a t ; D a m o n ştia. K a t h e r i n e î i
furie. împărtăşise secretul ei şi fratelui său.
„ O h , n u , nu e a d e v ă r a t " , spuse K a t h e r i n e . „Ştefan „ D e ce i-ai spus, K a t h e r i n e ? De ce? Ce poţi să vezi
n-ar vrea niciodată să te v a d ă suferind." în el: un om c ă r u i a nu-i p a s ă de n i m i c altceva decât
Buzele lui D a m o n z v â c n i r ă u ş o r şi el îi a r u n c ă de propriile plăceri? C u m p o a t e el să te facă fericită
lui Ştefan o privire c i u d a t ă în t i m p ce se a p r o p i a de c â n d se gândeşte n u m a i la el?"
Katherine. „Şi c u m p o a t e băiatul ăsta să te facă fericită c â n d
„Poate că n u " , spuse el, şi vocea i se îmblânzi uşor. nu ştie n i m i c despre v i a ţ ă ? " îl întrerupse D a m o n , cu
„ D a r fratele m e u a r e d r e p t a t e într-o p r i v i n ţ ă cel o voce tăioasă, p l i n ă de dispreţ. „ C u m te p o a t e p r o ­
p u ţ i n . Zilele devin tot m a i scurte, şi c u r â n d tatăl t ă u teja el c â n d nu a d a t n i c i o d a t ă p i e p t cu greutăţile?
va părăsi Florenţa. Şi te va lua cu el — asta d a c ă nu Şi-a p e t r e c u t tot t i m p u l p r i n t r e cărţi şi picturi; lasă-1
vei avea un motiv ca să r ă m â i . " să r ă m â n ă acolo."
Dacă nu vei avea un soţ cu care să rămâi. C u v i n t e l e nu K a t h e r i n e c l ă t i n a d i n c a p , necăjită, i a r ochii ei
fuseseră rostite, d a r le auziseră cu toţii. B a r o n u l îşi albaştri ca o g e m ă e r a u înceţoşaţi de lacrimi.
iubea p r e a mult fiica p e n t r u a o forţa să se m ă r i t e îm­ „Nici u n u l din voi nu înţelege", spuse ea. „ C r e d e ţ i
p o t r i v a voinţei sale. P â n ă la u r m ă va t r e b u i să fie că eu p o t să mă m ă r i t şi să r ă m â n aici în F l o r e n ţ a , ca
h o t ă r â r e a lui K a t h e r i n e . Alegerea lui K a t h e r i n e . orice altă d o a m n ă . D a r eu nu p o t să fiu ca orice altă
152 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 153

d o a m n ă . C u m aş p u t e a să am servitori c a r e să îmi D a m o n îi a r u n c ă u n u l dintre zâmbetele lui bruşte,


u r m ă r e a s c ă fiecare mişcare? C u m aş p u t e a să locu­ tulburătoare. Apoi se întoarse d i n n o u către K a t h e ­
iesc î n t r - u n singur loc u n d e o a m e n i i v o r v e d e a că rine.
scurgerea vremii n u m ă atinge? P e n t r u m i n e n u v a „Se p a r e " , spuse el, „ c ă a l e g e r e a este d o a r a ta.
exista n i c i o d a t ă o viaţă n o r m a l ă . " T r a s e a e r a d â n c Ai doi p r e t e n d e n ţ i la m â n a ta; vrei să accepţi pe u n u l
în piept şi se uită pe r â n d la cei doi. „ C i n e alege să-mi dintre noi, sau pe nici u n u l ? "
fie soţ trebuie să r e n u n ţ e la viaţa în l u m i n a soarelui", K a t h e r i n e îşi înclină încet c a p u l a u r i u . A p o i îşi
şopti ea. „ T r e b u i e să a l e a g ă să t r ă i a s c ă la l u m i n a ridică ochii albaştri u m e z i şi îi privi pe a m â n d o i .
lunii şi în ceasurile î n t u n e r i c u l u i . " „Lăsaţi-mă să mă gândesc p â n ă duminică. Iar
„ A t u n c i tu t r e b u i e să alegi pe cineva c a r e nu se până atunci nu mă întrebaţi nimic."
t e m e de u m b r e " , spuse D a m o n , şi Ştefan fu surprins Ştefan încuviinţă din c a p , fără tragere de i n i m ă .
de intensitatea vocii lui. Nu-1 m a i auzise niciodată pe I ) a m o n spuse:
D a m o n v o r b i n d a t â t de sincer sau cu a t â t de p u ţ i n ă „Şi d u m i n i c ă ? "
afectare. „ K a t h e r i n e , uită-te la fratele m e u ; va fi el „ D u m i n i c ă seara, la apusul soarelui, îmi voi face
în stare să r e n u n ţ e la l u m i n a soarelui? Este mult p r e a alegerea."
ataşat de lucrurile obişnuite: prietenii lui, familia lui,
d a t o r i a lui faţă de F l o r e n ţ a . î n t u n e r i c u l l-ar dis­ A m u r g u l . . . î n t u n e r i c u l a d â n c , violet, al a m u r g u ­
truge." lui...
„ M i n ţ i ! " strigă Ştefan. S p u m e g a de furie a c u m . N u a n ţ e l e liliachii dispăreau în j u r u l lui Ştefan şi el
„ S u n t la fel de p u t e r n i c ca şi tine,Jrate, şi nu mă t e m îşi r e v e n i . N u e r a a p u s u l , c i răsăritul, c a r e c o l o r a
de nimic, nici în u m b r ă , nici în l u m i n a soarelui. Şi o cerul din j u r u l lui. P i e r d u t în g â n d u r i , Ştefan ajun­
iubesc pe K a t h e r i n e m a i mult d e c â t îmi iubesc prie­ sese p â n ă la m a r g i n e a p ă d u r i i .
tenii şi familia..." S p r e nord-vest v e d e a P o d u l Wickery şi cimitirul.
„ . . . sau d a t o r i a ta? O iubeşti suficient de m u l t ca O altă a m i n t i r e îi acceleră pulsul.
să r e n u n ţ i şi la a s t a ? " îi spusese lui D a m o n că voia să r e n u n ţ e la tot pen­
„ D a " , spuse Ştefan sfidător. „Suficient cât să tru K a t h e r i n e . Şi exact asta şi făcuse. R e n u n ţ a s e la
r e n u n ţ la t o t . " dreptul de a v e d e a l u m i n a soarelui şi devenise p e n t r u
154 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 155

ea o c r e a t u r ă a întunericului. Un v â n ă t o r c o n d a m ­ cunoaşte n i c i c â n d secretul. Nu va t r e b u i n i c i c â n d să


n a t să fie veşnic el însuşi vânat, un h o ţ care trebuia să r e n u n ţ e la l u m i n a soarelui p e n t r u m i n e .
fure viaţă p e n t r u a-şi u m p l e propriile vene. în spatele lui cerul se l u m i n a . D a r înainte să plece,
Şi p o a t e un criminal. îşi trimise în e t e r un g â n d iscoditor, cu t o a t ă forţa
N u , spuseseră că fata a c e e a , Vickie, nu avea să durerii din spatele lui, c ă u t â n d o altă P u t e r e care s-ar
m o a r ă . D a r p o a t e c ă u r m ă t o a r e a lui victimă d a . Cel p u t e a afla p r i n p r e a j m ă . C ă u t â n d o altă explicaţie
m a i r ă u lucru în l e g ă t u r ă cu ultimul lui atac e r a că
p e n t r u ceea ce se î n t â m p l a s e în biserică.
nu-şi a m i n t e a nimic de el. îşi a d u c e a a m i n t e de slăbi­
D a r nu e r a nimic, nici o u r m ă de r ă s p u n s . Cimi­
c i u n e , de d o r i n ţ a copleşitoare, şi îşi a m i n t e a c u m
tirul îşi râse de el în t ă c e r e .
p ă t r u n s e s e clătinându-se în biserică, d a r n i m i c d u p ă
a c e e a . îşi revenise afară, cu ţ i p ă t u l E l e n e i răsu-
E l e n a se trezi cu soarele strălucindu-i în fereastră.
n â n d u - i în u r e c h i — şi alergase spre ea fără să se
Se simţi d i n t r - o d a t ă ca şi c u m t o c m a i îşi revenise
oprească să se î n t r e b e ce se p u t u s e î n t â m p l a .
d u p ă o l u n g ă răceală, şi ca şi c u m ar fi fost d i m i n e a ţ a
E l e n a . . . P e n t r u o clipă, simţi un val de b u c u r i e şi
de C r ă c i u n . Se ridică în c a p u l oaselor, cu g â n d u r i l e
î n c â n t a r e p u r ă , şi uită de orice altceva. Elena, caldă
învălmăşite.
p r e c u m l u m i n a soarelui, dulce ca d i m i n e a ţ a , d a r cu
Au. O d u r e a tot t r u p u l . D a r ea şi Ştefan — totul
u n miez d e oţel c a r e n u p u t e a f i frânt. E r a a s e m e n e a
e r a a c u m î n regulă. T i c ă l o s u l ăla b e a t d e T y l e r . . .
u n u i foc a r z â n d în g h e a ţ ă , p r e c u m tăişul ascuţit al
D a r Tyler n u m a i conta. N i m i c n u m a i c o n t a î n afară
u n u i p u m n a l d e argint.
de faptul că Ştefan o iubea.
D a r avea el d r e p t u l de a o iubi? Sentimentele lui
p e n t r u ea o p u n e a u în pericol. Şi d a c ă , d a t a u r m ă ­ C o b o r î l a p a r t e r î n c ă m a ş ă d e n o a p t e , dându-şi

toare c â n d îl copleşea dorinţa, E l e n a avea să fie fiinţa s e a m a d u p ă l u m i n a d i n ferestre c ă d o r m i s e foarte

o m e n e a s c ă aflată în a p r o p i e r e a lui, cel m a i a p r o p i a t mult. M ă t u ş a J u d i t h şi M a r g a r e t e r a u în living.

potir u m p l u t cu sângele cald şi d ă t ă t o r de viaţă? — Bună dimineaţa, mătuşă Judith. O îmbrăţişa


Am să m o r şi n - a m să mă ating de ea, îşi spuse, strâns pe m ă t u ş a uimită. Şi b u n ă d i m i n e a ţ a , dovle­
făcând d i n g â n d u n j u r ă m â n t . A m s ă m o r d e sete cel. O l u ă în b r a ţ e pe M a r g a r e t şi d a n s ă cu ea p r i n
înainte să mă ating de venele ei. Şi j u r că n u - m i va c a m e r ă . Şi... o h , b u n ă d i m i n e a ţ a , R o b e r t !
156 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 157

P u ţ i n stânjenită de e x u b e r a n ţ a ei şi de c ă m a ş a de B o n n i e şi M e r e d i t h se o p r i r ă în p r a g , cu un a e r

n o a p t e , o puse jos pe M a r g a r e t şi se duse r e p e d e în neobişnuit de formal. E l e n a se simţea şi ea stânjenită

bucătărie. şi aşteptă p â n ă ce m ă t u ş a ei ieşi din b u c ă t ă r i e ca să


vorbească.
M ă t u ş a J u d i t h veni d u p ă ea. Deşi avea c e a r c ă n e
Apoi îşi drese glasul, cu ochii aţintiţi pe o p l a c ă
negre sub ochi, z â m b e a .
tocită de linoleum. Furişă o privire în sus şi văzu că
— Pari foarte binedispusă în d i m i n e a ţ a asta.
Bonnie şi M e r e d i t h p r i v e a u la aceeaşi placă.
— O h , chiar sunt.
I z b u c n i în râs şi, auzind-o, cele d o u ă fete ridicară
E l e n a o îmbrăţişa din n o u , ca p e n t r u a-şi cere ier­
ochii.
tare p e n t r u c e a r c ă n e .
— S u n t p r e a fericită c h i a r şi p e n t r u a mă a p ă r a ,
— Ştii că trebuie să m e r g e m la şerif să discutăm
spuse Elena, întinzându-şi braţele către ele. Şi ştiu că
despre Tyler.
ar t r e b u i să-mi p a r ă r ă u p e n t r u ce am zis, şi îmi pare,
— D a . E l e n a scoase nişte suc d i n frigider şi îşi
d a r n u p o t să-mi iau u n a e r jalnic. A m fost g r o a z n i c ă
t u r n ă u n p a h a r . D a r p o t s ă m ă d u c m a i întâi p â n ă l a
şi m e r i t să fiu p u s ă la zid, şi a c u m p u t e m să pretin­
Vickie Bennett? Ştiu că t r e b u i e să fie t a r e necăjită,
d e m că nu s-a î n t â m p l a t nimic?
m a i ales că se p a r e că n i m e n i nu o c r e d e .
— Ar trebui să-ţi p a r ă r ă u , că ai p l e c a t şi ne-ai
— Tu o crezi, Elena? lăsat aşa, o c e r t ă B o n n i e , în t i m p ce t o a t e trei se
— D a , spuse ea încet. O cred. Şi, m ă t u ş ă J u d i t h , îmbrăţişau.
a d ă u g ă ea, l u â n d o h o t ă r â r e , şi mie mi s-a î n t â m p l a t — Şi tocmai cu Tyler Smallwood! exclamă
ceva în biserică. Mi s-a p ă r u t c ă . . . Meredith.
— Elena! Bonnie şi M e r e d i t h au venit să te vadă, — Ei b i n e , asta mi-a fost î n v ă ţ ă t u r ă de m i n t e ,
se auzi vocea lui R o b e r t din vestibul. spuse E l e n a şi p e n t r u o clipă se simţi d e p r i m a t ă .
î n c r e d e r e a în sine a Elenei dispăru. Apoi B o n n i e râse cristalin.
— O h . . . trimite-le aici, strigă E l e n a şi l u ă o — Şi pe u r m ă ai d a t lovitura cea m a r e — Ştefan
înghiţitură de suc de portocale. O să-ţi povestesc m a i Salvatore! Şi ce i n t r a r e d r a m a t i c ă v-aţi făcut! C â n d ai
târziu, îi promise mătuşii J u d i t h , în v r e m e ce se au­ a p ă r u t în uşă cu el, am crezut că am o halucinaţie.
zeau paşi apropiindu-se de b u c ă t ă r i e . C u m a i facut-o?
158 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 159

— N - a m făcut-o eu. A a p ă r u t el, a s e m e n e a cava­ — Vickie, s c u m p o , au venit nişte fete de la şcoală


leriei în filmele alea vechi. să te v a d ă . Să nu staţi p r e a m u l t , a d ă u g ă ea c ă t r e
— Ca să-ţi a p e r e o n o a r e a , spuse B o n n i e . C e - a r Elena, d e s c h i z â n d uşa.
p u t e a fi m a i palpitant? — N - o să stăm, p r o m i s e Elena.
— C r e d că-mi vin în m i n t e câteva chestii, spuse I n t r ă î n t r - u n d o r m i t o r d r ă g u ţ , în alb şi albastru,
M e r e d i t h . D a r p o a t e că şi pe-asta le-a rezolvat Elena. cu celelalte fete în u r m a ei. Vickie stătea întinsă pe
— O să vă povestesc totul, spuse Elena, dându-le pat, sprijinită pe p e r n e , cu o pilotă bleu trasă p â n ă
d r u m u l şi făcând un pas în spate. D a r m a i întâi, veniţi sub b ă r b i e . F a ţ a ei e r a a l b ă ca h â r t i a şi ochii cu
cu m i n e acasă la Vickie? V r e a u să vorbesc cu ea. pleoape grele priveau ţintă î n a i n t e .
— De fapt, poţi să vorbeşti cu noi în t i m p ce te îm­ — Aşa a r ă t a şi aseară, şopti B o n n i e .
braci, şi pe d r u m , şi în t i m p ce te speli pe dinţi, spuse E l e n a se a p r o p i e de p a t .
Bonnie cu h o t ă r â r e . Şi d a c ă laşi d e o p a r t e orice deta­ — Vickie, ^puse ea încet.
liu, cât de mic, o să ai de-a face cu Inchiziţia spaniolă. Vickie c o n t i n u a să privească înainte, d a r Elenei i
— Ştii, spuse M e r e d i t h ştrengăreşte, p â n ă la u r m ă se p ă r u că respiraţia ei se accelerează uşor.
eforturile d o m n u l u i T a n n e r au fost răsplătite. Bonnie — Vickie, mă auzi? S u n t E l e n a Gilbert.
ştie a c u m că Inchiziţia spaniolă nu e o formaţie rock. Se uită la B o n n i e şi M e r e d i t h , neştiind ce să facă.
Elena râdea plină de exuberanţă în timp ce urcau — Se p a r e că i-au d a t nişte c a l m a n t e , spuse
scările. Meredith.
D a r d o a m n a Bennett nu pomenise nimic de me­
D o a m n a B e n n e t t p ă r e a p a l i d ă ş i obosită, d a r l e dicamente, î n c r u n t a t ă , Elena se întoarse din n o u spre
invită să intre. fata care nu avea nici o reacţie.
— Vickie se odihneşte; doctorul a spus să stea în — Vickie, sunt eu, E l e n a . V o i a m d o a r să vorbesc
p a t , explică e a c u u n z â m b e t t r e m u r ă t o r . cu tine despre ce s-a î n t â m p l a t aseară. V r e a u să ştii
Elena, B o n n i e şi M e r e d i t h se înghesuiră în vesti­ că eu c r e d tot ce spui tu că s-a î n t â m p l a t . E l e n a
bulul strâmt. ignoră privirea a t e n t ă a lui M e r e d i t h şi c o n t i n u ă : Şi
D o a m n a Bennett bătu uşor în uşa camerei lui Vickie. v o i a m să te î n t r e b . . .
160 * Jurnalele Vampirilor Trezirea * 161

— Nu! — T r e b u i e să fie m e d i c a m e n t e l e , spuse B o n n i e


U n ţ i p ă t ascuţit, disperat, ţâşni din gâtul lui c â n d ajunseră în stradă. B ă t e a câmpii.
Vickie. T r u p u l c a r e p â n ă a t u n c i fusese la fel de — Şi mâinile ei, îi spuse M e r e d i t h Elenei. C â n d
nemişcat ca o statuie de c e a r ă începu brusc să se agite am î n c e r c a t să o liniştim, am a p u c a t - o de o m â n ă .
violent. P ă r u l castaniu-deschis al lui Vickie îi biciuia Era rece ca g h e a ţ a .
obrajii pe c â n d ea îşi s m u c e a c a p u l înainte şi î n a p o i E l e n a clătină din c a p , n e d u m e r i t ă . N i m i c n u avea
şi mâinile ei b ă t e a u aerul cu mişcări spasmodice. n o i m ă , d a r nu voia ca asta să-i strice ziua. Nu voia.
— N u ! N u ! ţipa ea. Disperată, c ă u t ă în m i n t e ceva c a r e să şteargă expe­
— Fă ceva! icni Bonnie. D o a m n ă Bennett! D o a m ­ rienţa avută, c a r e să-i îngăduie să-şi păstreze starea
nă Bennett! de fericire.
E l e n a şi M e r e d i t h î n c e r c a u să o ţ i n ă pe Vickie pe — Ştiu, spuse ea. P e n s i u n e a .
p a t şi ea se lupta cu ele. Ţipetele c o n t i n u a r ă , ascuţite. — Ce?
Apoi d e o d a t ă m a m a lui Vickie e r a lângă ele, încer­ — I-am spus lui Ştefan să mă sune azi, d a r ce-ar
c â n d să o ţină, î m p i n g â n d u - l e pe fete d e o p a r t e . fi să m e r g e m n o i în schimb p â n ă la pensiune? Nu e
— Ce i-aţi făcut? strigă ea. d e p a r t e de aici.
Vickie se a g ă ţ a de m a m a ei, î n c e p â n d să se — D o a r v r e o d o u ă z e c i d e m i n u t e d e m e r s p e jos,
liniştească, d a r apoi ochii cu p l e o a p e grele o v ă z u r ă spuse B o n n i e . Se l u m i n ă la faţă. M ă c a r am p u t e a în
p e E l e n a peste u m ă r u l d o a m n e i Bennett. sfârşit să-i v e d e m c a m e r a .
— Şi tu eşti în asta! Eşti r e a ! ţ i p ă ea isteric la — De fapt, spuse Elena, mă g â n d e a m că voi d o u ă
Elena. Pleacă de lângă m i n e ! aţi p u t e a aştepta jos. Eei, o să-1 v ă d d o a r câteva mi­
E l e n a e r a uluită. n u t e , a d ă u g ă ea a p ă r â n d u - s e , c â n d le v ă z u privirea.
— Vickie! Am venit d o a r să te î n t r e b . . . P o a t e că e r a ciudat, d a r nu voia î n c ă să-1 î m p a r t ă
— C r e d că ar fi b i n e să pleci a c u m . Lasă-ne în pe Ştefan cu prietenele ei. E r a a t â t de n o u p e n t r u ea,
pace, spuse d o a m n a Bennett, strângându-şi fiica p r o ­ încât p ă r e a a p r o a p e u n secret.
tector. Nu vezi ce-i faci? B ă t u r ă în uşa lucioasă de stejar şi d o a m n a Flowers
I n t r - o tăcere uluită, E l e n a ieşi din c a m e r ă . Bon­ le deschise. E r a o femeie m ă r u n ţ i c ă şi z b â r c i t ă , cu
nie şi M e r e d i t h o u r m a r ă . nişte ochi negri s u r p r i n z ă t o r de strălucitori.
162 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 163

— Tu trebuie să fii E l e n a , spuse ea. V - a m văzut abia l u m i n a t ă din c a p ă t u l treptelor, avu sentimentul
pe tine şi Ştefan ieşind aseară, şi c â n d s-a întors mi-a că intrase într-o cu totul altă l u m e .
spus c u m t e c h e a m ă . Bătu la uşă timid.
— N e - a ţ i văzut? î n t r e b ă E l e n a , u i m i t ă . Eu nu — Ştefan?
v-am văzut. N u a u z e a nici u n s u n e t d i n ă u n t r u , d a r d e o d a t ă
— N u , nu m-ai văzut, spuse d o a m n a Flowers şi uşa se deschise. T o a t ă l u m e a a r a t ă p a l i d ă şi obosită
chicoti. Ce d r ă g u ţ ă eşti, d r a g a m e a . O fată foarte astăzi, îşi spuse E l e n a , şi în clipa u r m ă t o a r e e r a în
drăguţă. braţele lui.
Şi o m â n g â i e pe o b r a z . Braţele acelea se strânseră convulsiv în j u r u l ei.
— A ă ă . . . m u l ţ u m e s c , spuse E l e n a stânjenită. — Elena. O h , Elena...
Nu-i plăcea felul în c a r e o fixau ochii aceia ca de Apoi el se trase î n a p o i . E r a exact aşa c u m fusese şi
p a s ă r e . Se uită pe lângă d o a m n a Flowers la scări. în seara prececlentă; Elena simţea abisul care se căsca
— E acasă Ştefan? între ei. V ă z u privirea rece, distantă, c a r e a p ă r e a în
— T r e b u i e să fie, d a c ă nu şi-a luat zborul de pe ochii lui.
acoperiş! spuse d o a m n a Flowers şi chicoti din n o u . — N u , spuse ea, fără să-şi d e a s e a m a că vorbeşte
E l e n a râse politicos. cu glas t a r e . N-o să te las.
— N o i r ă m â n e m aici cu d o a m n a Flowers, îi spuse Şi îi trase g u r a către a ei.
M e r e d i t h Elenei, în t i m p ce B o n n i e îşi d ă d e a ochii P e n t r u o clipă nu veni nici un răspuns, apoi el se
peste c a p cu un a e r de m a r t i r . c u t r e m u r ă şi sărutul lui deveni a r z ă t o r . Degetele lui
Ascunzându-şi zâmbetul, Elena încuviinţă din cap se î m p l e t i r ă în p ă r u l ei şi universul dispăru în j u r u l
şi u r c ă scările. Elenei. Nu m a i exista n i m i c în afară de Ştefan, şi de
Ce casă veche şi ciudată, se g â n d i din n o u în t i m p braţele lui c a r e o strângeau, şi de focul b u z e l o r lui pe
ce găsea al doilea şir de trepte ce p o r n e a u din c a m e r a g u r a ei.
de la etaj. Vocile de j o s se a u z e a u nedesluşit de aici, C â t e v a m i n u t e m a i târziu — sau câteva secole —
şi c â n d î n c e p u să u r c e t r e p t e l e vocile d i s p ă r u r ă cu se desprinseră din îmbrăţişare, şi a m â n d o i t r e m u r a u .
totul. E r a învăluită în t ă c e r e , şi c â n d ajunse la uşa D a r r ă m a s e r ă privindu-se în ochi, şi E l e n a văzu că
164 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 165

pupilele lui Ştefan e r a u p r e a dilatate c h i a r şi în P ă r e a că loveşte cu pantoful în b a l u s t r a d ă .


l u m i n a slabă din î n c ă p e r e , şi că nu e r a decât o b a n d ă Ştefan oftă.
subţire d e v e r d e î n j u r u l p u p i l e l o r n e g r e . P ă r e a — C r e d că ar t r e b u i să mă d u c să v ă d ce vrea.
ameţit, iar g u r a lui — g u r a aceea m i n u n a t ă ! — e r a Se desprinse de ea, cu chipul lipsit de expresie.
umflată.
R ă m a s ă singură, E l e n a îşi încrucişa b r a ţ e l e p e
— C r e d , spuse el, şi ea sesiză felul în care îşi stă­
piept şi se înfiora. E r a a t â t de frig aici. Ar t r e b u i să
p â n e a vocea, că ar t r e b u i să a v e m grijă c â n d fa­
aibă un foc, îşi spuse, rotindu-şi alene privirea p r i n
c e m asta.
c a m e r ă şi oprindu-şi-o pe c o m o d a de m a h o n pe care
Elena încuviinţă, la fel de ameţită. Nu în public, îşi
o cercetase cu o seară în u r m ă .
spuse. Şi nu c â n d Bonnie şi M e r e d i t h aşteptau jos. Şi
Caseta.
n u c â n d e r a u absolut singuri, d o a r d a c ă n u . . .
Se uită la uşa închisă. D a c ă Ştefan se î n t o r c e a şi o
— D a r poţi să mă ţii în b r a ţ e , spuse ea.
p r i n d e a . . . C h i a r nu t r e b u i a să o facă — d a r deja se
Ce ciudat că d u p ă toată acea pasiune se p u t e a
î n d r e p t a către c o m o d ă .
simţi în siguranţă, atât de liniştită, în braţele lui.
G â n d e ş t e - t e la n e v a s t a lui Barbă-Albastră, îşi
— Te iubesc, şopti ea în l â n a aspră a puloverului
spuse. Pe ea, curiozitatea a o m o r â t - o . D a r degetele ei
lui.
II simţi c u m se înfioară. e r a u deja p e c a p a c u l d e metal. C u i n i m a b ă t â n d u - i

— Elena, spuse el din nou, şi era un sunet a p r o a p e n e b u n e ş t e , îl ridică.

disperat. I n l u m i n a slabă d i n î n c ă p e r e , caseta p ă r u l a în­

E a înălţă capul. ceput goală, şi E l e n a râse nervos. La ce se aşteptase?

— Ce-i r ă u în asta? Ce p o a t e fi r ă u în asta, Şte­ La scrisori de dragoste de la Caroline? La un p u m n a l

fan? T u n u m ă iubeşti? plin de sânge?


— Eu... Apoi v ă z u fâşia subţire de m ă t a s e , î m p ă t u r i t ă cu
Se uită la ea n e a j u t o r a t . . . şi apoi auziră slab vocea grijă într-un colţ al casetei. O scoase şi şi-o trecu prin­
d o a m n e i Flowers strigând din josul scărilor. tre degete. E r a p a n g l i c a de c u l o a r e a caisei pe care o
— Băiete! Băiete! Ştefan! pierduse în a d o u a zi de şcoală.
10

7 octombrie, pe la 8 a.m.

ragă Jurnalule,
Scriu asta în timpul orei de trigonometrie,
şi sper ca doamna Halpern să nu mă vadă.
N-am avut timp să scriu aseară, deşi am vrut. Ieri
a fost o zi nebună, amestecată, la fel ca seara balului.
Stând aici la şcoală în această dimineaţă, am aproape
impresia că tot ce s-a întâmplat în weekendul acesta a
fost doar un vis. Lucrurile proaste au fost atât de
proaste, dar lucrurile bune au fost foarte, foarte bune.
N-am de gând să depun plângere împotriva lui
Tyler. Oricum a fost suspendat de la cursuri şi dat afară
din echipa de fotbal. La fel şi Dick, pentru că s-a
îmbătat la bal. Nimeni nu o spune, dar cred că multă
168 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 169

lume consideră că el e de vină pentru ce i s-a întâmplat mă iubeşte. Simt în el o foame aproape disperată atunci
lui Vickie. Sora lui Bonnie l-a văzut pe Tyler la spital când mă sărută, ca şi cum ar vrea să-mi smulgă sufle­
ieri şi a spus că avea amândoi ochii învineţiţi şi toată tul din trup. Ca o gaură neagră care
faţa vânătă. Nu pot să nu mă gândesc cu îngrijorare la
ce o să se întâmple când el şi Dick se vor întoarce la Tot 7 octombrie, pe la 2 p.m.
şcoală. Acum au mai mult ca niciodată un motiv să-l Ei, aici e o întrerupere, pentru că d o a m n a H a l -
urască pe Ştefan. p e r n m - a prins. Chiar a început să citească cu voce
Şi pentru că am ajuns la Ştefan... Când m-am tre­ tare ceea ce scrisesem, dar pe urmă cred că subiectul
zit azi-dimineaţă, am intrat în panică şi mi-am spus: i-a aburit ochelarii şi s-a oprit. Nu a fost deloc amu­
„Şi dacă nimic din toate astea nu e adevărat? Şi dacă zată. Oricum, sunt prea fericită ca să-mi pese de
nu s-a întâmplat niciodată, sau poate el s-a răzgân­ chestii minore, cum ar fi o corigentă la trigonometrie.
dit?" Iar mătuşa Judith a fost îngrijorată la micul Ştefan şi cum mine am mâncat la prânz împreună,
dejun pentru că din nou nu am putut înghiţi nimic. Dar sau cel puţin ne-am dus şi ne-am aşezat într-un colţ cu
pe urmă m-am dus la şcoală şi l-am văzut pe coridor prânzul meu. El nici nu s-a obosit să-şi aducă ceva de
lângă secretariat, şi ne-am uitat unul la altul, şi atunci mâncare şi, bineînţeles, până la urma nici eu n-am mân­
am ştiut. Chiar înainte să se întoarcă să plece, a zâm­ cat. Nu ne-am atins prea mult — nu, n-am Jăcut-o —
bit, într-un fel tainic. Şi am înţeles şi asta, şi avea dar am vorbit şi ne-am privit mult. Voiam să-l ating.
dreptate, era mai bine să nu ne apropiem într-un loc Mai mult decât pe orice alt băiat pe care îl cunoşteam.
public, asta dacă nu voiam să creăm senzaţie printre Şi ştiu că şi el vrea, dar se înfrânează.
secretare. A s t a e ce nu înţeleg, de ce luptă aşa, de ce îşi
Da, cu siguranţă suntem împreună. Acum nu mai înăbuşă dorinţa, de ce se înfrânează. Ieri în camera lui
trebuie decât să găsesc o modalitate sâ-i explic asta lui am găsit o dovadă clară că mă urmărea încă de la
Jean-Claude. Ha ha. început. Ţi-aduci aminte că ţi-am spus cum în a doua
Ceea ce nu înţeleg e de ce Ştefan nu se bucură la fel zi de şcoală am fost cu Bonnie şi Meredith în cimitir?
de mult ca şi mine. Când suntem împreună, pot să simt Ei bine, ieri am găsit în camera lui Ştefan panglica de
ceea ce simte el, şi ştiu cât de mult mă vrea, cât de mult culoarea caisei pe care o purtam în acea zi- Mi-aduc
170 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 171

aminte că mi-a căzut din mână în timp ce alergam, şi jurnal. Bonnie chicoteşte în spatele cărţii de istorie,
probabil că el a găsit-o şi a păstrat-o. Mu i-am spus că văd cum i se scutură umerii. Iar Ştefan, care stă în
ştiu, pentru că e clar că vrea să păstreze secretul, dar faţa mea, pare atât de tensionat de parcă în clipa
asta dovedeşte — nu-i aşa? — că ţine la mine. următoare o să sară din bancă. Matt îmi aruncă pri­
Şi să ştii că mai există cineva care nu e d e l o c virea aia care spune „ai înnebunit", iar Caroline mă
amuzată. Caroline. Se pare că în fiecare zi la prânz priveşte furioasă. Eu am un aer foarte, foarte nevino­
îl târâse în laboratorul foto, şi când astăzi el n-a vat, şi scriu cu ochii aţintiţi înainte la Tanner. Aşa
apărut, Caroline a pornit să-l caute, până când ne-a că dacă ce scriu e puţin tremurat şi dezlânat, o să
găsit. Bietul Ştefan, uitase cu totul de ea, şi chiar şi el înţelegi de ce.
a fost şocat cum de putuse uita. După ce ea a plecat — în ultima lună n-am fost eu însămi. M-am putut să
şi, aş putea adăuga, cu faţa într-o nuanţă destul de gândesc limpede şi să mă concentrez prea mult la
nesănătoasă de verde — Ştefan mi-a povestit cum se altceva în afară de Ştefan. Sunt atâtea lucruri pe care
ţinuse, scai de el din prima săptămână de şcoală. îi trebuia să le fac şi nu le-am făcut, încât mă sperii. Ar
spusese că observase că el nu prea mânca la prânz şi trebui să mă ocup de decoraţiunile pentru Casa Bân­
nici ea nu mânca pentru că era la regim, aşa că ce-ar tuită, şi n-am făcut a b s o l u t n i m i c . Acum mai am
fi să se ducă amândoi într-un loc plăcut şi să se rela­ exact trei săptămâni şi jumătate să rezolv totul — şi tot
xeze? M-a spus nimic rău despre ea (ceea ce cred că e ce vreau e să fiu cu Ştefan.
felul în care consideră el că ar trebui să se poarte, Aş putea să ies din comitet. Dar asta ar însemna că
adică un gentleman nu face aşa ceva), dar a spus că nu le las pe Bonnie şi Meredith să se descurce singure.
era absolut nimic între ei. Iar pentru Caroline, cred că Şi-mi tot aduc aminte de ce mi-a zis Matt când l-am
a fost mai rău să vadă că uitase de ea decât dacă arfi rugat să-l aducă pe Ştefan la bal: „ Tu vrei ca toţi şi
lovit-o cu pietre. toate să se învârtă în jurul Elenei Gilbert."

Mă întreb totuşi de ce Ştefan nu mănâncă la prânz. Dar nu e adevărat. Sau cel puţin, dacă aşa a fost în
E ciudat pentru un tip care joacăfotbal. trecut, nu vreau să mai fie adevărat de-acum înainte.
O-o. Domnul Tanner tocmai a trecut pe lângă Vreau... oh, asta o să sune total stupid, dar vreau săfiu
mine şi mi-am trântit la timp caietul de notiţe peste demnă de Ştefan. Ştiu că el nu i-ar lăsa baltă pe băieţii
172 • Jurnalele Vampirilor Trezirea * 173

din echipă doar pentru că aşa ar avea chef. Vreau săfie — P o a t e să trăiască şi fără tine o seară, spuse Bon­
mândru de mine. nie fără nici un pic de î n ţ e l e g e r e . D a c ă te d u c i să
Vreau să mă iubească la fel de mult cât îl iubesc şi eu. vorbeşti cu el n-o să m a i pleci de acolo, şi eu tare aş
vrea să ajung acasă la t i m p p e n t r u cină.
— Grăbeşte-te, strigă Bonnie din uşa sălii de gim­ — B u n ă , d o m n u l e Shelby, îi spuse E l e n a a d m i ­
nastică.
nistratorului, c a r e aştepta r ă b d ă t o r .
L â n g ă ea, administratorul liceului, d o m n u l Shelby,
S p r e s u r p r i n d e r e a ei, el îi făcu cu ochiul cu un a e r
aştepta.
solemn.
E l e n a a r u n c ă o u l t i m ă privire l u n g ă c ă t r e silue­
— U n d e e Meredith? adăugă Elena.
tele î n d e p ă r t a t e de pe terenul de fotbal, apoi traversă
— Aici, se a u z i o voce în spatele ei şi M e r e d i t h
fără t r a g e r e de i n i m ă z o n a asfaltată şi se a p r o p i e de
a p ă r u cu o cutie de c a r t o n cu dosare şi carneţele de
Bonnie.
note în b r a ţ e . Ara luat toate lucrurile din d u l a p u l tău.
— V o i a m d o a r să-i s p u n lui Ştefan u n d e mă d u c ,
spuse ea. — Astea sunteţi toate? î n t r e b ă d o m n u l Shelby.
Bun, a c u m , fetelor, ţineţi uşa închisă şi încuiată, da?
C h i a r şi d u p ă o s ă p t ă m â n ă cu Ştefan, tot m a i era
Aşa n i m e n i nu p o a t e să i n t r e .
e m o ţ i o n a t ă d o a r c â n d î i rostea n u m e l e . î n fiecare
seară din această s ă p t ă m â n ă , el venise la ea acasă, B o n n i e , c a r e t o c m a i p ă ş e a î n ă u n t r u , se opri.

a p ă r â n d la uşă la v r e m e a apusului, cu mâinile în bu­ — S u n t e ţ i sigur că nu e n i m e n i î n ă u n t r u deja?

z u n a r e , cu j a c h e t a lui cu gulerul ridicat. De obicei se întrebă ea prudentă.

p l i m b a u în l u m i n a a m u r g u l u i sau stăteau pe v e r a n d ă E l e n a îi d ă d u un ghiont în spate.

şi v o r b e a u . Deşi nu d i s c u t a s e r ă n i m i c d e s p r e asta, — Grăbeşte-te, o imită ea răutăcioasă. V r e a u să

E l e n a ştia că e r a felul în c a r e Ştefan se asigura că nu ajung acasă la t i m p p e n t r u cină.


erau singuri, într-un loc retras. De la n o a p t e a balului, — Nu e absolut n i m e n i î n ă u n t r u , spuse d o m n u l
el avusese grijă să fie m e r e u aşa. Să-i a p e r e o n o a r e a , Shelby, m u s t ă c i n d . D a r voi, fetelor, să strigaţi d a c ă
îşi spuse E l e n a cu un z â m b e t s t r â m b , d a r şi cu o vreţi ceva. Eu sunt pe aici.
strângere de inimă, p e n t r u că în a d â n c u l inimii ei ştia U ş a s e t r â n t i î n u r m a lor c u u n s u n e t c i u d a t d e
că era v o r b a de m a i mult. ferm.
174 • Jurnalele Vampirilor Trezirea * 175

— M u n c ă , spuse M e r e d i t h r e s e m n a t ă , şi puse — B u n , spuse E l e n a d u p ă ce t e r m i n a r ă . Să tre­


cutia jos. cem la t r e a b ă .
E l e n a încuviinţă din c a p şi î n c e p u să m ă s o a r e cu î n c e r c ă să-şi î n d e p ă r t e z e s e n z a ţ i a de nelinişte,
privirile î n c ă p e r e a m a r e şi goală. în fiecare an, de s p u n â n d u - ş i că e r a ridicol să se simtă t u l b u r a t ă în
H a l l o w e e n , Consiliul elevilor o r g a n i z a o C a s ă Bân­ sala de sport a şcolii, cu B o n n i e şi M e r e d i t h lângă ea
tuită p e n t r u a a d u n a fonduri. E l e n a fusese în comi­ şi cu o întreagă echipă de fotbal a n t r e n â n d u - s e la nici
tetul d e d e c o r a r e î n ultimii doi a n i , î m p r e u n ă c u d o u ă sute d e m e t r i d e p ă r t a r e .
Bonnie şi M e r e d i t h , d a r era cu totul altfel a c u m , c â n d C e l e trei fete se a ş e z a r ă în g r a d e n e cu p i x u r i şi
e r a p r e ş e d i n t ă . T r e b u i a să ia decizii c a r e a v e a u să c a r n e ţ e l e de n o t i ţ e în m â n ă . E l e n a şi M e r e d i t h se
afecteze pe t o a t ă l u m e a , şi nici m ă c a r nu se p u t e a uitară peste schiţele din anii p r e c e d e n ţ i , în t i m p ce
b a z a pe ceea ce fusese făcut în anii trecuţi. Bonnie îşi r o n ţ ă i a capătul pixului şi se uita î n j u r gân­
C a s a B â n t u i t ă e r a de obicei instalată într-o m a g a ­ ditoare.
zie din depozitul de cherestea, d a r în u r m a ultimelor — Aşa deci, asta e sala de sport, spuse M e r e d i t h ,
e v e n i m e n t e şi a sentimentului de n e s i g u r a n ţ ă tot m a i schiţând r e p e d e în carneţelul ei. Şi pe aici or să intre
m a r e din oraş, se h o t ă r â s e că sala de sport a şcolii era o a m e n i i . L a c a p ă t u l ăsta a m p u t e a p u n e C o r p u l
m a i sigură. P e n t r u E l e n a , asta î n s e m n a r e g â n d i r e a î n s â n g e r a t . . . A p r o p o , cine o să fie a n u l ăsta C o r p u l
întregului aspect interior, şi e r a u m a i p u ţ i n de trei însângerat?
săptămâni p â n ă la Halloween. — C r e d că a n t r e n o r u l L y m a n . S-a d e s c u r c a t gro­
— De fapt, e destul de s t r a n i u aici, spuse încet zav a n u l t r e c u t , şi îi ţine pe băieţii de la fotbal sub
Meredith. control. E l e n a a r ă t ă către schiţa lor. B u n , o să a v e m
Şi chiar era tulburătoare p r e z e n ţ a lor în sala m a r e , aici un p e r e t e d e s p ă r ţ i t o r şi o să facem C a m e r a M e ­
cu uşa închisă, îşi spuse E l e n a . Şi, fără să vrea, îşi co­ dievală de T o r t u r ă . C â n d or să iasă din ea or să intre
borî vocea. direct î n C a m e r a M o r ţ i l o r Vii...
— H a i să o m ă s u r ă m m a i întâi, spuse. — C r e d că ar t r e b u i să a v e m şi druizi, spuse
S t r ă b ă t u r ă î n c ă p e r e a , şi paşii lor s u n a r ă cu ecou. deodată Bonnie.
176 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 177

— Ce să avem? întrebă Elena, şi apoi, c â n d Bonnie — D a , şi E r o u l N o s t r u face duş, spuse M e r e d i t h ,

se pregătea să strige „druuu-vzi", flutură o m â n ă p e n t r u ridicând o s p r â n c e a n ă către E l e n a . Vrei să tragi cu

a o opri. Bine, bine, mi-aduc a m i n t e . D a r de ce? ochiul?

— P e n t r u că ei sunt cei c a r e au i n v e n t a t H a l l o - — Aş v r e a eu, spuse E l e n a , g l u m i n d d o a r pe

weenul. Pe b u n e . La î n c e p u t a fost u n a din zilele lor jumătate.

sfinte, c â n d făceau focuri şi şi a r u n c a u în ele n a p i cu Cumva, într-un fel nedesluşit, atmosfera din

c h i p u r i s ă p a t e în ei p e n t r u a ţine d e p a r t e spiritele î n c ă p e r e se î n t u n e c a s e . C h i a r în clipa în c a r e îşi d o ­

rele. Druizii c r e d e a u că e r a ziua c â n d g r a n i ţ a între rise să-l p o a t ă v e d e a pe Ştefan, să fie cu el.

vii şi m o r ţ i e r a cea m a i subţire. Şi e r a u înfricoşători, — Aţi m a i auzit ceva despre Vickie Bennett? în­
trebă ea d i n t r - o d a t ă .
Elena. F ă c e a u sacrificii omeneşti. Şi n o i l-am p u t e a
— Ei, spuse B o n n i e d u p ă o clipă, am a u z i t că
sacrifica p e a n t r e n o r u l L y m a n .
părinţii ei îi c ă u t a u un psihiatru.
— De fapt, nici nu e o idee p r o a s t ă , spuse M e r e -
— Un psihiatru? De ce?
dith. T r u p u l î n s â n g e r a t ar p u t e a fi sacrificat. Ştiţi voi,
— P ă i . . . cred că sunt convinşi că lucrurile alea pe
pe un altar, cu un cuţit şi o baltă de sânge lângă el. Şi
care le s p u n e a ea e r a u un fel de halucinaţie, sau ceva
pe u r m ă , c â n d te a p r o p i i de el, se ridică d e o d a t ă .
de g e n u l ăsta. Şi am auzit că a r e nişte c o ş m a r u r i
— Şi te face să m o r i de i n i m ă , spuse E l e n a , d a r
groaznice.
t r e b u i a să r e c u n o a s c ă totuşi că era o idee b u n ă , cu
— O h , făcu E l e n a .
a d e v ă r a t înfricoşătoare.
Z g o m o t e l e d i n vestiarul băieţilor se stingeau, şi
I se făcea r ă u d o a r c â n d se g â n d e a la ea. T o t sân­
a u z i r ă o u ş ă de afară t r â n t i n d u - s e . H a l u c i n a ţ i i , îşi
gele ă l a . . . d a r de fapt e r a d o a r sirop.
spuse, halucinaţii şi c o ş m a r u r i . D i n t r - u n m o t i v oare­
Şi celelalte fete r ă m ă s e s e r ă t ă c u t e . D i n vestiarul
care, îşi aduse d e o d a t ă a m i n t e de a c e a n o a p t e din ci­
băieţilor de alături, auzeau zgomotul apei care curgea,
mitir, a c e a n o a p t e c â n d B o n n i e le făcuse pe t o a t e să
şi uşile dulapurilor metalice trântindu-se, şi voci ne­
o ia la fugă, d e p a r t e de ceva ce nici u n a dintre ele nu
clare strigând.
p u t e a să v a d ă .
— S-a t e r m i n a t a n t r e n a m e n t u l , m u r m u r ă Bonnie. — M a i bine n e - a m î n t o a r c e la treburile n o a s t r e ,
C r e d că s-a î n t u n e c a t afară.
spuse M e r e d i t h .
178 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 179

E l e n a se s c u t u r ă d i n reveriile ei şi încuviinţă din — Nu p u t e m să t e r m i n ă m asta mâine? întrebă


cap.
Bonnie pe un ton plângăreţ.
— A m p u t e a . . . a m p u t e a s ă a v e m u n cimitir,
— M â i n e e s â m b ă t ă , r ă s p u n s e E l e n a . Şi t r e b u i a
spuse B o n n i e nesigură, ca şi c u m ar fi citit gândurile
să facem asta s ă p t ă m â n a t r e c u t ă .
Elenei. In C a s a Bântuită, adică.
— Nu, spuse E l e n a tăios. N u , o să ne m u l ţ u m i m — M ă d u c d u p ă Shelby, spuse din n o u M e r e d i t h .
d o a r cu c e e a ce a v e m , a d ă u g ă ea cu o voce m a i Haide, Bonnie, vino cu mine.
c a l m ă şi se aplecă peste carneţelul ei de notiţe. — Am putea merge toate..., începu Elena, dar
D i n n o u n u s e m a i auzi nimic, d o a r sunetul pixu­
Meredith o întrerupse.
rilor pe hârtie şi foşnetul paginilor întoarse.
— D a c ă p l e c ă m t o a t e şi nu-1 găsim, nu m a i p u t e m
— B u n , spuse în cele din u r m ă Elena. A c u m m a i
i n t r a aici. H a i d e , B o n n i e , e d o a r în şcoală.
a v e m d o a r d e m ă s u r a t u n d e p u n e m p e r e ţ i i des­
părţitori. C i n e v a trebuie să m e a r g ă în spatele grade- — D a r e întuneric acolo.

n e l o r . . . Ei, ce se-ntâmplă? — E peste tot î n t u n e r i c ; e n o a p t e . H a i d e odată; în

Luminile din sala de sport î n c e p u s e r ă să p â l p â i e d o u ă s u n t e m în s i g u r a n ţ ă . O trase pe B o n n i e , reti­


şi scăzuseră în intensitate. c e n t ă , c ă t r e uşă. E l e n a , n u deschide uşa n i m ă n u i .
— O h , nu, spuse M e r e d i t h exasperată. — De p a r c ă m a i t r e b u i a să-mi spui, zise E l e n a ,
Luminile p â l p â i r ă d i n n o u , se stinseră şi se a p r i n ­ d e s c h i z â n d u - l e u ş a şi u r m ă r i n d u - l e câţiva paşi pe
seră iar, foarte slabe. coridor.
— Nu reuşesc să citesc nimic, spuse Elena, uitân-
C â n d d i s p ă r u r ă în î n t u n e r i c , i n t r ă la loc în sală şi
du-se lung la ceea ce p ă r e a să fie o foaie albă şi goală
închise uşa.
de hârtie.
Ei, a s t a e r a o a d e v ă r a t ă belea, c u m o b i ş n u i a să
Ridică privirea către B o n n i e şi M e r e d i t h şi văzu
s p u n ă m a m a ei. E l e n a s e a p r o p i e d e cutia d e c a r t o n
d o u ă p e t e albe în loc de chipuri.
cu care venise M e r e d i t h şi începu să bage înapoi în ea
— C e v a s-a î n t â m p l a t p r o b a b i l cu g e n e r a t o r u l de
u r g e n ţ ă , spuse M e r e d i t h . M ă d u c să-1 c a u t p e d o m ­ dosarele şi carneţelele scoase. In l u m i n a pală le vedea

n u l Shelby. d o a r c a p e nişte c o n t u r u r i vagi. N u s e a u z e a nici u n


sunet, cu excepţia p r o p r i e i respiraţii şi a z g o m o t e l o r
180 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 181

p e c a r e l e făcea ea. E r a s i n g u r ă î n c a m e r a uriaşă, Ţ i p ă t u l i se opri în gât. Şi muşchii ei î n c r e m e n i ­


c u f u n d a t ă în o b s c u r i t a t e . . . seră, împietriţi de g r o a z ă — şi de o forţă fără n u m e .
C i n e v a o privea. N e p u t i n c i o a s ă , v ă z u c u m silueta din b e z n ă iese din
Nu-şi d ă d e a s e a m a c u m d e ştia, d a r e r a convinsă u m b r ă şi se î n d r e a p t ă către ea. E r a ca şi c u m însuşi
de asta. Cineva era în spatele ei în sala m a r e de sport,
întunericul prinsese viaţă şi se î n c h e g a în t i m p ce ea
privind-o. Ochi în întuneric, spusese b ă t r â n u l . Şi Vickie
îl privea, c ă p ă t â n d o f o r m ă — o formă o m e n e a s c ă ,
spusese acelaşi lucru. I a r a c u m ochii erau aţintiţi asu­
îşi spuse Elena, forma u n u i b ă r b a t t â n ă r .
p r a ei.
— î m i p a r e r ă u că te-am speriat.
Se răsuci r e p e d e în spate, chinuindu-se să v a d ă în
V o c e a e r a plăcută, cu un uşor accent pe care ea
u m b r ă , ţinându-şi răsuflarea. E r a îngrozită c ă d a c ă
nu îl p u t e a defini. Nu p ă r e a deloc să-i p a r ă r ă u .
va scoate un sunet, lucrul acela d i n î n t u n e r i c îi va
U ş u r a r e a veni a t â t de b r u s c şi de total î n c â t e r a
face rău. D a r n u v e d e a nimic, n u a u z e a nimic.
a p r o a p e d u r e r o a s ă . E l e n a se relaxa şi îşi auzi oftatul
G r a d e n e l e e r a u e s t o m p a t e , nişte c o n t u r u r i a m e ­
ieşind cu zgomot.
ninţătoare care se întindeau în neant. Iar capătul
E r a d o a r u n t â n ă r , p o a t e u n fost elev sau u n aju­
î n d e p ă r t a t al sălii e r a p u r şi simplu o c e a ţ ă cenuşie
fără nici o formă. O n e g u r ă î n t u n e c a t ă , îşi spuse, şi îşi t o r a l d o m n u l u i Shelby. U n t â n ă r o a r e c a r e , c a r e

simţi fiecare m u ş c h i din t r u p î n c o r d a t , în v r e m e ce z â m b e a uşor, ca şi c u m îl a m u z a să v a d ă că ea e r a

î n c e r c a d i s p e r a t ă s ă a u d ă ceva. O h , D o a m n e , ce-a a p r o a p e leşinată de frică.

fost sunetul acela ca o şoaptă uşoară? T r e b u i e să fie E i . . . p o a t e n u chiar oarecare. E r a e x t r a o r d i n a r d e


d o a r i m a g i n a ţ i a e i . . . Te rog, D o a m n e , fă să fie d o a r arătos. F a ţ a lui e r a p a l i d ă în l u m i n a artificială slabă,
imaginaţia. d a r ea p u t e a v e d e a că trăsăturile îi e r a u clar definite

D i n t r - o d a t ă , m i n t e a i se limpezi. T r e b u i a să iasă şi a p r o a p e perfecte sub c o a m a de p ă r n e g r u bogat.


din locul acesta, acum. Aici era un pericol a d e v ă r a t , P o m e ţ i i lui e r a u visul o r i c ă r u i sculptor. Şi fusese
nu d o a r o fantezie a ei. C e v a se afla aici, ceva m a l e ­ a p r o a p e invizibil p e n t r u că era î m b r ă c a t în n e g r u din
fic, ceva care voia să-i facă rău. Şi e r a singură. c a p p â n ă - n picioare: ghete m o i n e g r e , j e a n ş i negri,
C e v a se mişcă în semiîntunericul sălii. pulover n e g r u şi j a c h e t ă de piele n e a g r ă .
182 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 183

C o n t i n u a să z â m b e a s c ă uşor. U ş u r a r e a Elenei se vedea că ochii lui e r a u ciudaţi, a p r o a p e negri, d a r cu

transformă în furie. lumini stranii în ei. Ca şi c u m te-ai fi p u t u t u i t a în

— C u m ai intrat? î n t r e b ă ea tăios. Şi ce cauţi aici? a d â n c u l lor, tot m a i a d â n c , p â n ă c â n d c ă d e a i în ei, şi

N i m e n i nu t r e b u i a să intre în sala de sport. continuai să cazi î n t r u n a .

— Am i n t r a t pe uşă, spuse el. îşi d ă d u s e a m a că se h o l b a la el. De ce nu

V o c e a lui e r a b l â n d ă , cultivată, d a r E l e n a m a i s e - a p r i n d e a la loc l u m i n a ? V o i a să iasă de aici. Se

a u z e a în ea a m u z a m e n t u l şi asta o d e c o n c e r t a . trase înapoi, p u n â n d între ei c a p ă t u l u n u i g r a d e n , şi

— T o a t e uşile sunt încuiate, spuse ea h o t ă r â t , pe aşeză în cutie ultimele dosare. In seara asta p u t e a uita
un ton acuzator. de treburile ei. T o t ce voia a c u m e r a să plece.

El ridică din s p r â n c e n e şi z â m b i . D a r t ă c e r e a care se p r e l u n g e a o făcea să se simtă


— C h i a r sunt? stânjenită. El stătea acolo, fără să se mişte, privind-o.

Pe E l e n a o s t r ă b ă t u un alt fior de t e a m ă , şi simţi De ce nu s p u n e a nimic?

c u m i se ridică firişoarele de p ă r de pe ceafă. — Ai venit să cauţi pe cineva?

— T r e b u i a u să fie, spuse ea, î n c e r c â n d să-şi facă E l e n a e r a s u p ă r a t ă pe ea p e n t r u că vorbise p r i m a .

vocea cât m a i rece. El c o n t i n u a să o p r i v e a s c ă lung, cu ochii aceia

— Eşti s u p ă r a t ă , r e m a r c ă el pe un t o n grav. Am î n t u n e c a ţ i aţintiţi a s u p r a ei î n t r - u n fel care o făcea

spus că-mi p a r e r ă u că te-am speriat. să se s i m t ă tot m a i p u ţ i n în largul ei. î n g h i ţ i n o d u l

— Nu m-ai speriat! se răsti ea. Se simţea caraghios din gât.

în faţa lui, ca un copil căruia cineva mult m a i în vârstă Cu ochii pe buzele ei, el m u r m u r ă :

şi m a i ştiutor îi făcea pe plac, şi asta o înfurie şi m a i — O h , da.


mult. M-ai surprins doar, c o n t i n u ă ea. C e e a ce nici — Ce?
nu e de m i r a r e , d u p ă c u m te furişai în întuneric. E l e n a uitase ce întrebase. S i m ţ e a c u m îi a r d obra­
— M u l t e lucruri i n t e r e s a n t e se p e t r e c în î n t u n e ­ jii şi gâtul, c u m îi zvâcneşte sângele m a i t a r e . Se
ric... uneori. simţea a m e ţ i t ă . D a c ă n-ar m a i privi-o a ş a . . .

C o n t i n u a să-şi r â d ă de ea, E l e n a o v e d e a în ochii — D a , am venit aici ca să c a u t pe cineva, r e p e t ă

lui. M a i făcuse un pas către ea, şi a c u m E l e n a p u t e a el, la fel de încet ca î n a i n t e .


184 * Jurnalele Vampirilor Trezirea • 185

Apoi, d i n t r - u n pas, se a p r o p i e de ea, şi a c u m între — A c u m o să plec, spuse. D a c ă voiai să cauţi pe


ei nu se m a i afla decât colţul u n u i scaun din g r a d e n . cineva, c r e d că ar t r e b u i să cauţi în altă p a r t e .
E l e n a n u m a i p u t e a respira. E l stătea a t â t d e El o p r i v e a ciudat, cu o expresie pe c a r e ea nu o
a p r o a p e . Suficient de a p r o a p e p e n t r u a-1 atinge. p u t e a înţelege. E r a un a m e s t e c de enervare şi de res­
S i m ţ e a un p a r f u m u ş o r şi m i r o s u l j a c h e t e i lui de pect î n c i u d a t — şi î n c ă ceva. C e v a aprins şi sălbatic,
piele. I a r ochii lui c o n t i n u a u să fie aţintiţi în ai ei — şi care o speria î n t r - u n fel diferit.
ea nu-şi p u t e a lua privirea de la ei. Nu m a i văzuse El a ş t e p t ă p â n ă ce m â n a ei se aşeză pe m â n e r u l
n i c i o d a t ă a s e m e n e a ochi, negri p r e c u m miezul r o t u n d al uşii şi a b i a a t u n c i r ă s p u n s e , iar v o c e a lui
nopţii, cu pupilele dilatate ca ale u n e i pisici. îi u m ­ era m o a l e d a r serioasă, fără nici o u r m ă de a m u z a ­
p l u r ă privirea c â n d el se aplecă spre ea, lăsându-şi ment.
capul c ă t r e al ei. Ea îşi simţi ochii închizându-i-se pe — P o a t e că am găsit-o deja... Elena.
j u m ă t a t e , p i e r z â n d u - ş i c o n c e n t r a r e a . Simţi c u m C â n d e a s e întoarse, n u m a i v ă z u nimic î n întu-
capul i se lasă pe spate, c u m i se desfac uşor b u z e l e . . . neric.
N u ! îşi smuci capul într-o p a r t e la t i m p . Se simţea
ca şi c u m t o c m a i se trăsese î n a p o i de pe m a r g i n e a
u n u i abis. Ce fac? îşi spuse şocată. A p r o a p e că l-am
lăsat s ă m ă s ă r u t e . U n străin, total n e c u n o s c u t , ci­
neva p e care l-am întâlnit d o a r a c u m câteva m i n u t e .
D a r n u asta e r a cel m a i r ă u lucru. C ă c i î n acele
câteva m i n u t e se î n t â m p l a s e ceva incredibil. în acele
câteva m i n u t e uitase de Ştefan.
D a r a c u m i m a g i n e a lui îi u m p l u m i n t e a , şi simţi
d o r u l de el ca pe o d u r e r e fizică în t r u p . îl voia pe
Ştefan, voia braţele lui în j u r u l ei, voia să fie în sigu­
r a n ţ ă lângă el.
înghiţi n o d u l din gât. Răsuflă a d â n c şi nările i se
dilatară. î n c e r c ă să-şi păstreze vocea c a l m ă şi d e m n ă .
Trezirea • 187

11 privirea n e î n c r e z ă t o a r e a Elenei. D o r m e a . Şi pe
u r m ă n - a m reuşit să-1 trezim. Abia c â n d s-a a p r i n s
l u m i n a a deschis ochii. Pe u r m ă n e - a m întors la tine.
D a r ce cauţi aici?
E l e n a ezită.
— M - a m săturat să aştept, spuse ea pe un t o n cât
m a i d e t a ş a t . O r i c u m , c r e d c ă a m făcut suficientă
t r e a b ă p e n t r u o zi.
— A c u m ne spui!? explodă B o n n i e .
M e r e d i t h n u c o m e n t ă nimic, d a r î i a r u n c ă Elenei

e lena bâjbâi de-a lungul coridorului întunecat,


î n c e r c â n d să desluşească ce se afla în j u r u l ei.
Apoi totul se l u m i n ă brusc şi ea se trezi în­
conjurată de şirul familiar de d u l a p u r i metalice din
vestiar. Se simţi a t â t de u ş u r a t ă încât a p r o a p e că
o privire a t e n t ă , c e r c e t ă t o a r e . E l e n a avu s e n t i m e n t u l
s u p ă r ă t o r că ochii aceia negri v e d e a u dincolo de apa­
renţe.

T o t w e e k e n d u l şi în cursul s ă p t ă m â n i i u r m ă t o a r e ,
Elena l u c r ă la p l a n u r i p e n t r u C a s a Bântuită. Nicio­
scoase un strigăt. Niciodată nu crezuse că o să fie vreo­
d a t ă nu avea destul t i m p ca să fie cu Ştefan, şi asta
d a t ă atât de fericită d o a r să p o a t ă vedea. R ă m a s e câ­
e r a frustrant, d a r şi m a i frustrant e r a Ştefan însuşi. Ii
teva m i n u t e pe loc, uitându-se î n j u r recunoscătoare.
simţea dragostea p e n t r u ea, d a r simţea şi că el încerca
— Elena! Ce cauţi aici?
să lupte î m p o t r i v a ei, c o n t i n u â n d să evite să r ă m â n ă
E r a u M e r e d i t h şi Bonnie, venind r e p e d e pe cori­ singuri. Şi în m u l t e feluri rămăsese un mister p e n t r u
d o r către ea.
ea, la fel ca şi a t u n c i c â n d îl văzuse p r i m a o a r ă .
— Unde aţi fost? î n t r e b ă ea furioasă.
El nu v o r b e a n i c i o d a t ă despre familia lui sau des­
M e r e d i t h se s t r â m b ă .
p r e viaţa de d i n a i n t e de a veni în Fell's C h u r c h , iar
— Nu-1 g ă s e a m pe Shelby. Şi c â n d l-am găsit în d a c ă ea îi p u n e a v r e o î n t r e b a r e , evita să r ă s p u n d ă .
sfârşit, d o r m e a . V o r b e s c serios, a d ă u g ă ea, v ă z â n d O d a t ă îl î n t r e b a s e d a c ă îi e r a d o r de Italia, d a c ă
188 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 189

regreta că venise aici. Şi p e n t r u o clipă ochii i se lu­ iasă afară. N u , Yangtze, r ă m â i în casă. Y a n g t z e , n u !
m i n a s e r ă , şi verdele lor sclipise a s e m e n e a frunzelor Nu!
de stejar care se reflectă într-un p â r â u . „ C u m aş p u t e a D a r e r a p r e a târziu. Y a n g t z e scăpase şi se n ă p u s ­
să regret, c â n d tu eşti aici?" spusese, şi o sărutase tea p r i n c u r t e spre m e s t e a c ă n u l solitar, u n d e î n c e p u
într-un fel care îi îndepărtase din minte orice nelinişte. să latre ascuţit, cu capul în sus către r a m u r i , în v r e m e
In acea clipă, E l e n a ştiuse ce î n s e a m n ă să fii pe de­ ce colăceii de grăsime de pe spatele lui t r e m u r a u .
plin fericit. Simţise şi b u c u r i a lui, i a r c â n d el se des­ — O h , şi acum ce-a m a i văzut? spuse B o n n i e ,
prinsese din îmbrăţişare îi văzuse chipul radiind, ca şi punându-şi mâinile la u r e c h i .
c u m soarele poposise pe el. „ O h , E l e n a " , şoptise el.
— A r a t ă ca o cioară, spuse M e r e d i t h .
Aşa erau m o m e n t e l e p l ă c u t e . D a r î n ultimul t i m p
E l e n a î n c r e m e n i . F ă c u câţiva paşi către c o p a c şi
o sărutase din ce în ce m a i rar, şi ea simţea c u m dis­
se u i t ă spre frunzele aurii. Şi iat-o acolo. Aceeaşi
t a n ţ a dintre ei se m ă r e a .
cioară pe c a r e o m a i văzuse de d o u ă ori p â n ă atunci.
In acea vineri, ea şi M e r e d i t h hotărâseră să r ă m â n ă
P o a t e c h i a r de trei ori, îşi spuse, a m i n t i n d u - ş i de
peste n o a p t e acasă la B o n n i e . C e r u l e r a cenuşiu şi
forma î n t u n e c a t ă c a r e trecuse pe d e a s u p r a stejarilor
a m e n i n ţ a să reverse o burniţă m ă r u n t ă c â n d ea şi M e ­
din cimitir.
redith o p o r n i r ă către casa familiei M c C u l l o u g h . E r a
O privea, şi îşi simţea stomacul strângându-i-se de
neobişnuit de frig p e n t r u j u m ă t a t e a lui octombrie, şi
t e a m ă , iar mâinile îi d e v e n i r ă b r u s c reci. C i o a r a se
copacii care m ă r g i n e a u strada liniştită simţiseră deja
holba la ea cu ochiul ei n e g r u strălucitor, o privire
m u ş c ă t u r a vânturilor reci. Arţarii p ă r e a u nişte flăcări
aproape omenească. Ochiul acela... oare unde mai
purpurii, în vreme ce arborii ginkgo biloba erau de un
galben strălucitor. văzuse e a u n ochi a s e m ă n ă t o r ?

Bonnie le î n t â m p i n ă în uşă cu: D e o d a t ă , cele trei fete se traseră înapoi c â n d cioara

— T o a t ă l u m e a a plecat! A v e m casa î n t r e a g ă la scoase un croncănit răguşit şi b ă t u din aripi, ţâşnind

dispoziţia n o a s t r ă p â n ă m â i n e d u p ă - m a s ă , c â n d a i din copac în direcţia lor. Apoi, pe neaşteptate, coborî

m e i se î n t o r c de la L e e s b u r g . Le invită î n ă u n t r u , în picaj asupra căţelului, care a c u m lătra isteric. T r e c u

c ă u t â n d să p r i n d ă p e c h i n e z u l o b e z c a r e î n c e r c a să la câţiva centimetri de colţii tociţi ai lui Yangtze, d u p ă


190 • Jurnalele Vampirilor Trezirea * 191

care se înălţă din nou, z b u r â n d peste casă şi dispărând — Eu c r e d că o să fiu o vrăjitoare, spuse M e r e ­

în nucii din spatele ei. dith g â n d i t o a r e . T o t ce-mi trebuie e o rochie n e a g r ă

Fetele r ă m ă s e s e r ă î n c r e m e n i t e de u i m i r e . Apoi şi lungă. Şi tu, Elena?

B o n n i e şi M e r e d i t h se u i t a r ă u n a la alta şi tensiunea E l e n a z â m b i şi spuse:

dispăru î n t r - u n râs nervos. — Ei bine, ar trebui să fie un secret, d a r . . . M ă t u ş a


— P e n t r u o clipă am crezut că se r e p e d e la^noi, J u d i t h m-a lăsat să mă d u c la o croitoreasă. Am găsit
spuse B o n n i e , d u c â n d u - s e la p e c h i n e z u l înfuriat şi într-una din cărţile pe c a r e le-am folosit p e n t r u co­
târându-1 către casă, în t i m p ce el c o n t i n u a să latre m u n i c a r e a m e a o r a l ă u n desen c u o r o c h i e d i n
ascuţit. R e n a ş t e r e , şi am copiat-o. E din m ă t a s e v e n e ţ i a n ă ,
— Şi eu am crezut asta, spuse E l e n a încet. albastru metalic, şi e absolut superbă.
Şi le u r m ă pe cele d o u ă p r i e t e n e î n ă u n t r u , d a r nu — P a r e m i n u n a t ă , spuse B o n n i e . Şi s c u m p ă .
râse î m p r e u n ă cu ele. — E d i n b a n i i m e i , din cei lăsaţi de p ă r i n ţ i . Sper
D u p ă ce ea şi M e r e d i t h îşi d u s e r ă lucrurile în ca­ d o a r că o să-i p l a c ă lui Ştefan. E o surpriză p e n t r u
m e r e l e lor de la etaj, seara c ă p ă t ă un aspect plăcut, el, şi... ei, sper d o a r că o să-i placă.
r e c o n f o r t a n t . E r a greu să r ă m â n ă t e n s i o n a t ă în li-
— Şi Ştefan ce-o să p o a r t e ? Ajută şi el la C a s a
vingul înghesuit al lui Bonnie, lângă un foc vesel şi
Bântuită? î n t r e b ă B o n n i e curioasă.
cu o c a n ă de ciocolată fierbinte în m â n ă . C u r â n d ,
— Nu ştiu, spuse Elena d u p ă o clipă de tăcere. Nu
cele trei p r i e t e n e d i s c u t a u p l a n u r i l e finale p e n t r u
p a r e p r e a î n c â n t a t d e t o a t ă povestea asta c u H a l l o -
C a s a Bântuită, şi E l e n a se relaxa.
weenul.
— S u n t e m în formă b u n ă , spuse în cele din u r m ă
— E greu să ţi-1 imaginezi înfăşurat în cearşafuri
M e r e d i t h . D a r , evident, a m p i e r d u t a t â t a t i m p plă-
r u p t e şi a c o p e r i t cu sirop în chip de sânge, ca ceilalţi
n u i n d costumele celorlalţi, încât nici nu n e - a m gân­
băieţi, r e m a r c ă M e r e d i t h . E l p a r e . . . ei, m a i presus
dit la ale noastre.
de aşa ceva.
— P e n t r u m i n e e simplu, spuse B o n n i e . O să fiu o
— Ştiu! e x c l a m ă B o n n i e . Ştiu exact ce ar p u t e a să
p r e o t e a s ă druidă, şi n-am nevoie d e c â t de o c u n u n ă
fie, şi p e n t r u asta nici n-ar t r e b u i să aibă un c o s t u m
din frunze de stejar în p ă r şi o r o b ă albă. M a r y şi cu
m i n e o p u t e m coase într-o singură n o a p t e . special. P ă i e străin, e palid la faţă şi a r e figura aia
192 * Jurnalele Vampirilor Trezirea • 193

m e r e u î n c r u n t a t ă . . . P u n e - i un frac şi o să ai un Ceva e în neregulă cu mine şi Ştefan. E tristeţea asta


C o n t e D r a c u l a perfect! cumplită din sufletul lui la care eu nu pot să ajung, şi
E l e n a z â m b i fără să vrea. care îl îndepărtează de mine. Nu ştiu ce să fac.
— Ei, o să-1 î n t r e b , spuse. Nu suport gândul că l-aş putea pierde. Dar el e
— A p r o p o de Ştefan, spuse M e r e d i t h , cu ochii ei foarte nefericit, şi are o supărare, şi dacă nu vrea să-mi
negri aţintiţi a s u p r a Elenei, c u m m e r g lucrurile? spună despre ce e vorba, dacă nu vrea să aibă atâta
E l e n a oftă şi se uită în foc. încredere în mine, nu cred că există speranţă pentru

— E u . . . nu p r e a ştiu, spuse în cele d i n u r m ă , relaţia noastră.

încet. S u n t unele zile c â n d totul este m i n u n a t , şi apoi Ieri, când mă ţinea în braţe, am simţit ceva neted şi

sunt alte zile c â n d . . . rotund pe sub cămaşa lui, ceva atârnat pe un lanţ. L-am

M e r e d i t h şi B o n n i e se priviră iute, şi apoi M e r e ­ întrebat, în glumă, dacă era un dar de la Caroline. El

dith spuse cu b l â n d e ţ e : doar s-a crispat şi n-a mai vrut să vorbească. Brusc, l-am
simţit la o mie de mile depărtare, iar ochii lui... era atâta
— Alte zile c â n d ce?
durere în ochii lui încât am simţit că n-o pot suporta.
E l e n a ezită, nesigură. Apoi luă o h o t ă r â r e .
— Staţi o clipă, spuse ea şi se ridică şi u r c ă r e p e d e
E l e n a se o p r i d i n citit şi îşi t r e c u în t ă c e r e privirea
scările. Se întoarse cu o cărticică î m b r ă c a t ă în catifea
peste ultimele r â n d u r i scrise în j u r n a l . Simt că cineva
albastră. A m scris ceva aici aseară, c â n d n u p u t e a m
l-a rănit îngrozitor în trecut şi el n-a reuşit niciodată să treacă
s ă d o r m , spuse. C u v i n t e l e a s t e a explică m a i b i n e
peste această durere. Dar mai cred că există ceva de care i-e
d e c â t aş face-o eu.
frică, un secret pe care se teme că i-l voi afla. Dacă aş reuşi să
Găsi p a g i n a , trase a e r a d â n c în p i e p t şi î n c e p u :
aflu ce este, i-aş putea dovedi că poate avea încredere în mine.
Că poate avea încredere în mine indiferent ce se întâmplă, pen­
17 octombrie tru totdeauna.
Dragă Jurnalule,
— D a c ă aş şti..., şopti ea.
în seara asta mă simt groaznic. Şi trebuie să o spun — D a c ă ai şti ce? î n t r e b ă M e r e d i t h şi Elena ridică
cuiva. s u r p r i n s ă privirea.
194 . Trezirea »195

— O h . . . d a c ă aş şti ce are să se î n t â m p l e , spuse Se simţea c i u d a t de intrigată, d a r în acelaşi t i m p


ea r e p e d e , închizându-şi j u r n a l u l . V r e a u să s p u n că destul de speriată.
d a c ă aş şti că în cele din u r m ă o să ne despărţim, cred — E simplu. T r e b u i e să p r e g ă t i m totul înainte să
că aş v r e a să t e r m i n povestea asta cât m a i r e p e d e . Şi b a t ă miezul n o p ţ i i . . .
d a c ă aş şti că p â n ă la u r m ă totul va fi b i n e , nu mi-ar
p ă s a p r e a m u l t de ce se î n t â m p l ă a c u m . D a r să m e r g C u cinci m i n u t e î n a i n t e d e miezul nopţii, E l e n a
aşa, zi d u p ă zi, fără să ştiu, e groaznic. stătea în sufrageria familiei M c C u l l o u g h , simţindu-se

B o n n i e îşi m u ş c ă b u z e l e , a p o i se ridică de pe m a i c a r a g h i o a s ă ca niciodată. D i n c u r t e a din spate îl

scaun, cu ochii strălucind. a u z e a pe Y a n g t z e l ă t r â n d furios, d a r în casă nu se


desluşea nici un sunet, cu excepţia ticăitului leneş al
— P o t să-ţi a r ă t eu c u m să afli, E l e n a , spuse ea.
p e n d u l e i . U r m â n d instrucţiunile lui B o n n i e , pusese
B u n i c a m e a mi-a spus c u m să afli cu cine o să te
p e m a s a m a r e d i n l e m n d e n u c o farfurie, u n p a h a r
măriţi. Se n u m e ş t e „cina m u t ă " .
şi un set de t a c â m u r i de argint, fără să rostească nici
— N u - m i s p u n e , o v e c h e ş m e c h e r i e d r u i d ă ! ex­
un cuvânt. Apoi aprinsese o singură l u m â n a r e în
clamă Meredith.
sfeşnicul aşezat în centrul mesei şi se instalase în spa­
— Nu ştiu cât de veche e, spuse B o n n i e . Bunica
tele s c a u n u l u i din d r e p t u l farfuriei.
zice c ă a u existat î n t o t d e a u n a cine m u t e . O r i c u m ,
C o n f o r m spuselor lui Bonnie, atunci c â n d începea
funcţionează. M a m a a văzut chipul tatălui m e u c â n d
să b a t ă de miezul nopţii, ea t r e b u i a să t r a g ă scaunul
a încercat, şi o lună m a i târziu se m ă r i t a cu el. E uşor,
în spate şi să-1 invite pe viitorul ei soţ să i n t r e . In acel
Elena, şi pe u r m ă , ce-ai de p i e r d u t ?
m o m e n t l u m â n a r e a avea să se stingă şi o să v a d ă o si­
E l e n a se uită pe r â n d la Bonnie şi M e r e d i t h .
luetă f a n t o m a t i c ă aşezată pe scaun.
— Nu ştiu, spuse. D a r , zău, d o a r nu credeţi c ă . . . M a i d e v r e m e , E l e n a s e simţise p u ţ i n c a m n e ­
. B o n n i e se î n d r e p t ă de spate cu un a e r jignit. liniştită, şi nu fusese p r e a sigură că voia să v a d ă o si­
— V r e i să spui că m a m a m e a e m i n c i n o a s ă ? luetă fantomatică, fie ea şi cea a viitorului ei soţ. D a r
H a i d e , E l e n a , nu-i n i m i c r ă u s ă încerci. D e c e n u ? a c u m totul p ă r e a prostesc şi inofensiv. Auzi p e n d u l a
— C e - a r t r e b u i să fac? î n t r e b ă E l e n a cu îndoială. î n c e p â n d să b a t ă , se î n d r e p t ă de s p a t e şi a p u c ă
196 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 197

h o t ă r â t ă spătarul scaunului. Bonnie îi spusese să nu-i colină. D a r c â n d l u m â n a r e a d e p e m a s ă prinse d i n


d e a d r u m u l p â n ă ce nu se încheia c e r e m o n i a . n o u vi^ţă, E l e n a v ă z u m â n a albă, c u degete lungi,
O h , c h i a r e r a o p r o s t i e . P o a t e că n-ar t r e b u i să c a r e o ţ i n e a . Nu e r a m â n a roşie şi c ă r n o a s ă a lui
rostească cuvintele... d a r în v r e m e ce r ă s u n a u bătăile Tyler. P e n t r u o clipă, se g â n d i că e r a m â n a lui Şte­
ceasului, se auzi vorbind. fan, apoi ochii i se ridicară către faţă.
— I n t r ă , spuse ea stânjenită către î n c ă p e r e a goală, — T u ! e x c l a m ă ea uluită. Ce cauţi aici? Se uită de
t r ă g â n d scaunul î n spate. I n t r ă , i n t r ă . . . la el la uşa de sticlă, care era într-adevăr larg deschisă
L u m â n a r e a se stinse. c ă t r e p e l u z a de pe o l a t u r ă a casei. î n t o t d e a u n a intri
E l e n a tresări c â n d se trezi b r u s c în î n t u n e r i c . în casele o a m e n i l o r neinvitat?
Simţise p a l a de aer, o adiere rece care stinsese l u m â ­ — D a r tu m-ai invitat să intru.
n a r e a . V e n e a de la uşa d u b l ă de sticlă din spatele ei, V o c e a lui era exact aşa c u m şi-o a m i n t e a — calmă,
şi se întoarse r e p e d e , cu o m â n ă încă pe scaun. Ar fi ironică şi a m u z a t ă . Ea îşi a m i n t e a şi z â m b e t u l lui.
p u t u t j u r a că uşa fusese închisă. — M u l ţ u m e s c , a d ă u g ă el şi se aşeză graţios pe

C e v a se mişcă în î n t u n e r i c . scaunul pe care ea t o c m a i îl trăsese.

G r o a z a o cuprinse pe Elena, î n d e p ă r t â n d u - i orice E a îşi luă r e p e d e m â n a d e p e spătar.

u r m ă d e stânjeneală sau a m u z a m e n t . O h , D o a m n e , — Nu t e - a m invitat pe t i n e , spuse ea n e p u t i n ­

ce făcuse, ce forţe c h e m a s e a s u p r a ei? I n i m a i se cioasă, cu un a m e s t e c de disperare şi stânjeneală. Ce

strânse într-o g h e a r ă şi se simţi a r u n c a t ă , pe neaştep­ c ă u t a i lângă casa lui Bonnie?

tate, î n cel m a i cumplit coşmar. N u e r a d o a r î n t u n e ­ El z â m b i . în strălucirea l u m â n ă r i i , p ă r u l lui n e g r u

ric, ci şi o tăcere deplină; nu se v e d e a nimic, nu se lucea a s e m e n i u n u i lichid î n t u n e c a t , p r e a m o a l e şi fin

a u z e a nimic, iar e a c ă d e a . . . p e n t r u u n p ă r o m e n e s c . C h i p u l lui e r a foarte palid,

— Ingăduie-mi, spuse o voce, şi o flacără strălu­ d a r î n acelaşi t i m p e x t r a o r d i n a r d e a t r ă g ă t o r . I a r

citoare izbucni în b e z n ă . ochii lui îi p r i n s e r ă privirea şi i-o susţinură.

P e n t r u o clipă — o clipă atât de îngrozitoare încât — Elena, frumuseţea ta îmi pare/ Ca vechile corăbii ni-
ceene/ Care, pe-o blândă, 'nmiresmatâ mare...1
a p r o a p e că i se făcu r ă u — crezu că e Tyler, căci îşi
amintise de b r i c h e t a lui în biserica în r u i n e de pe 1
Edgar Allan Poe, La Elena.
198 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 199

— C r e d că a c u m ar trebui să pleci. Brusc, p u t e r e a îi reveni şi se trase de lângă el, lo-


Nu m a i voia să-1 a u d ă vorbind. V o c e a lui a c ţ i o n a vindu-se de scaun.

în m o d straniu a s u p r a ei, o făcea să se simtă ciudat de — Ţi-am spus să pleci, şi am vorbit serios. Pleacă —

slabă, să simtă c u m ceva se t o p e a î n ă u n t r u l ei. acum!

— N - a r t r e b u i să fii aici. Te rog. P e n t r u o clipă, ochii lui se u m p l u r ă de o furie

î n t i n s e m â n a spre l u m â n a r e , v r â n d să o ia şi să cumplită, u n val î n t u n e c a t d e a m e n i n ţ a r e . Apoi de-

plece, să se lupte cu a m e ţ e a l a care o cuprinsese. v e n i r ă c a l m i şi reci şi el z â m b i , un z â m b e t r a p i d ,


strălucitor, c a r e se stinse imediat.
D a r î n a i n t e s ă p o a t ă atinge l u m â n a r e a , e l făcu
— O să plec, spuse. D e o c a m d a t ă .
ceva s u r p r i n z ă t o r . Ii prinse m â n a întinsă, nu violent
Ea clătină din c a p şi îl privi ieşind pe uşa de sticlă
ci cu b l â n d e ţ e , şi o ţinu în degetele lui subţiri şi reci.
fără nici un c u v â n t . D u p ă ce uşa se închise în u r m a
Apoi o răsuci, îşi lăsă capul în jos şi o sărută în p a l m ă .
lui, ea r ă m a s e n e m i ş c a t ă , în t ă c e r e , î n c e r c â n d să-şi
— N u . . . , şopti Elena, uluită.
r e c a p e t e răsuflarea.
— V i n o cu m i n e , spuse el şi o privi în ochi.
T ă c e r e . . . d a r n-ar t r e b u i să fie t ă c e r e . Se întoarse
— Te rog, n u . . . , şopti ea din n o u , şi totul p l u t e a
u i m i t ă c ă t r e p e n d u l şi v ă z u că se oprise. D a r î n a i n t e
în j u r u l ei.
să-1 p o a t ă c e r c e t a m a i atent, auzi vocile ridicate ale
E r a n e b u n ; despre ce vorbea? Să vină cu el u n d e ?
lui B o n n i e şi M e r e d i t h .
D a r se simţea atât de ameţită, atât de lipsită de putere.
Ieşi repede în hol, simţindu-şi picioarele neobişnuit
El stătea drept, susţinând-o. Se r e z e m ă de el, simţi de m o i , în v r e m e ce îşi trăgea gulerul cămăşii la loc şi
acele degete reci pe p r i m u l n a s t u r e al cămăşii ei, la îşi î n c h e i a toţi nasturii. U ş a din spate a casei era des­
gât. chisă şi E l e n a v ă z u afară d o u ă siluete, g h e m u i t e pe
— T e rog, n u . . . peluză.
— T o t u l e bine. Ai să vezi. — Bonnie? M e r e d i t h ? Ce s-a î n t â m p l a t ?
Ii desfăcu cămaşa, dezvelindu-i gâtul, în v r e m e ce C â n d E l e n a ajunse lângă ele, B o n n i e ridică privi­
îi susţinea capul cu cealaltă m â n ă . rea. Avea ochii plini de lacrimi.
— Nu. — O h , Elena, a murit.
200 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 201

E l e n a simţi un fior de g r o a z ă s t r ă b ă t â n d - o şi se Băuse suficient. Cu delicateţe, îşi linse colţurile


uită în jos la g r ă m ă j o a r a de la picioarele lui Bonnie. gurii, simţindu-şi caninii r e t r ă g â n d u - s e şi p i e r z â n -
E r a pechinezul, întins ţ e a p ă n pe o p a r t e , cu ochii larg du-şi ascuţimea, foarte sensibili ca î n t o t d e a u n a d u p ă
deschişi. o p e r i o a d ă l u n g ă de h r ă n i r e . A c u m nu m a i ştia cât

— O h , Bonnie, e x c l a m ă ea. î n s e m n a suficient. N u m a i avusese ameţeli d u p ă cea

— E r a b ă t r â n , spuse Bonnie, d a r n u m ă a ş t e p t a m de la biserică, d a r trăia cu t e a m a că i-ar p u t e a reveni.

să se d u c ă aşa de r e p e d e . D o a r a c u m câteva m i n u t e De fapt, trăia cu o t e a m ă a n u m e : că într-o b u n ă zi

lătra. avea să îşi revină, cu m i n t e a confuză, şi să v a d ă în


braţele lui t r u p u l graţios al Elenei z ă c â n d m o a l e , cu
— C r e d că ar fi m a i bine să i n t r ă m în casă, spuse
d o u ă r ă n i î n s â n g e r a t e p e gâtul e i subţire, c u i n i m a
M e r e d i t h , iar Elena se uită la ea şi încuviinţă din cap.
oprită p e n t r u t o t d e a u n a .
Asta nu e r a o n o a p t e în c a r e să stai afară, în întu­
La asta t r e b u i a să se aştepte.
neric. Şi nu e r a nici o n o a p t e în care să inviţi ceva
Setea de sânge, cu miriadele ei de orori şi plăceri,
î n ă u n t r u . A c u m ştia asta, deşi tot nu înţelegea ce se
rămăsese chiar şi a c u m un mister p e n t r u el. Deşi trăia
întâmplase.
cu ea în fiecare zi, de secole întregi, tot nu o înţelegea.
Abia c â n d se î n t o a r s e r ă din n o u în living desco­
Ca o m , ar fi fost fără îndoială scârbit, oripilat de gân­
peri că j u r n a l u l ei dispăruse.
dul de a b e a sângele cald direct dintr-un trup viu. Asta,
evident, d a c ă cineva i-ar fi sugerat aşa ceva, în cuvinte.
Ştefan înălţă capul din gâtul moale ca de catifea al
D a r nici un c u v â n t nu fusese rostit în acea n o a p t e ,
căprioarei. P ă d u r e a e r a plină de zgomotele nopţii şi
n o a p t e a în c a r e K a t h e r i n e îl schimbase.
el nu-şi d ă d e a s e a m a care dintre ele îl tulburase. Chiar şi d u p ă atâta timp, amintirea era limpede
O d a t ă ce P u t e r e a minţii lui fu distrasă, c ă p r i o a r a în m i n t e a lui. D o r m e a c â n d ea a p ă r u s e în o d a i a lui,
se trezi din transă. Ştefan simţi c u m muşchii a n i m a ­ mişcându-se la fel de încet ca o fantasmă sau o stafie.
lului t r e m u r ă pe c â n d încerca să se ridice. El d o r m e a , singur...
Du-te, atunci, îşi spuse, dându-i d r u m u l cu totul.
C ă p r i o a r a se răsuci, se săltă în picioare şi o luă la fugă. Ea p u r t a o c ă m a ş ă fină de in c â n d venise la el.
202 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 203

E r a n o a p t e a d i n a i n t e a zilei h o t ă r â t e , ziua în care „Şşt", şopti ea din n o u şi el simţi r ă c e a l a a c e e a pe


ea avea să-şi a n u n ţ e alegerea. Şi ea venise la el. piele.
O m â n ă albă despărţi perdelele din j u r u l p a t u l u i Nu se p u t u abţine şi o cuprinse în b r a ţ e şi o strânse
şi Ştefan se trezi din s o m n , ridicându-se speriat în lângă el.
c a p u l oaselor. C â n d o văzu, cu p ă r u l ei a u r i u pal „ C e e a ce facem a c u m nu are nici o l e g ă t u r ă cu ce
strălucindu-i pe u m e r i , cu ochii albaştri cufundaţi în spui t u " , zise ea şi îşi întinse degetele subţiri p e n t r u a-1
u m b r e , r ă m a s e m u t d e uimire.
m â n g â i a p e gât.
Şi de iubire. Nu m a i văzuse niciodată ceva atât de
Şi el înţelese. Simţi un fior de t e a m ă , care dispăru
frumos. î n c e p u să t r e m u r e şi î n c e r c ă să vorbească,
sub m â n g â i e r e a d e g e t e l o r ei. V o i a asta, v o i a orice
d a r ea îi puse d o u ă degete reci pe b u z e .
i-ar fi îngăduit să r ă m â n ă cu K a t h e r i n e .
„Şşt", şopti, şi p a t u l se lăsă sub o n o u ă g r e u t a t e
„ î n t i n d e - t e , iubirea m e a " , şopti ea.
c â n d ea u r c ă alături de el.
Iubirea mea. Cuvintele c â n t a r ă în el pe c â n d se în­
Cu faţa aprinsă, Ştefan îşi simţea inima bătându-i
t i n d e a p e s p a t e şi-şi p u n e a c a p u l p e p e r n ă , ridi-
nebuneşte de ruşine şi de tulburare. Nu m a i avusese
cându-şi b ă r b i a p e n t r u a-şi oferi gâtul. T e a m a îi
niciodată o femeie în p a t u l lui. I a r aceasta era K a t h e -
dispăruse, şi în locul ei se simţea cuprins de o fericire
rine, K a t h e r i n e a cărei frumuseţe p ă r e a să vină din ce­
a t â t de m a r e î n c â t îşi spuse că îl va nimici.
ruri, K a t h e r i n e pe care o i u b e a m a i m u l t d e c â t îşi
iubea sufletul. Simţi a t i n g e r e a m o a l e a p ă r u l u i ei pe pieptul lui,

Şi p e n t r u că o iubea, făcu un efort uriaş. Pe c â n d şi î n c e r c ă să respire m a i calm. îi simţi răsuflarea pe

ea se strecura în aşternuturi, venind a t â t de a p r o a p e gât, a p o i buzele. Apoi dinţii.

încât el p u t e a simţi p r o s p e ţ i m e a r ă c o r o a s ă a aerului D u r e r e a veni ascuţită, d a r r ă m a s e nemişcat, fără

nopţii în c ă m a ş a ei subţire, Ştefan reuşi să vorbească. să scoată nici un sunet, gândindu-se d o a r la K a t h e ­

„ K a t h e r i n e " , m u r m u r ă . „ N o i . . . e u p o t s ă aştept. r i n e , la c â t d o r e a el să-i d e a . I a r d u r e r e a î n c e t ă


P â n ă c â n d ne c u n u n ă m în biserică. O să-i cer tatălui a p r o a p e imediat, şi simţi c u m i se trage sângele din
m e u s ă aranjeze p e n t r u s ă p t ă m â n a viitoare. N u . . . n u t r u p . Nu e r a a t â t de g r o a z n i c pe cât se t e m u s e că va
va mai dura mult..." fi. E r a s e n t i m e n t u l de a d a , de a h r ă n i .
204 • Jurnalele Vampirilor

12
A p o i m i n ţ i l e lor s e c o n t o p i r ă , d e v e n i n d u n a .
S i m ţ e a b u c u r i a lui K a t h e r i n e de a b e a din el, încân­
t a r e a ei de a p r i m i sângele cald care îi d ă d e a viaţă. Şi
ştia că şi ea simţea p l ă c e r e a lui de a d ă r u i . D a r reali­
t a t e a î n c e p e a să dispară, graniţele d i n t r e vis şi trezie
se estompau. El nu mai putea gândi limpede; nu mai
p u t e a g â n d i deloc. N u p u t e a d e c â t s ă simtă, i a r
senzaţiile lui creşteau în spirală, p u r t â n d u - 1 m a i sus,
tot m a i sus, r u p â n d u - i ultimele legături cu p ă m â n t u l .
L a u n m o m e n t dat, m a i t â r z i u , fără s ă ştie c u m
ajunsese acolo, se trezi în braţele ei. Ea îl ţinea aşa
c u m ţine o m a m ă un p r u n c , c o n d u c â n d u - i g u r a către ' l e n a se roti încet în faţa oglinzii înalte din
c a r n e a dezgolită a gâtului ei, d e a s u p r a cămăşii. Acolo d o r m i t o r u l mătuşii J u d i t h . M a r g a r e t stătea
e r a o r a n ă mică, o t ă i e t u r ă ce a p ă r e a î n t u n e c a t ă pe jos l â n g ă p a t u l m a r e cu b a l d a c h i n , cu ochii
pielea palidă. Şi c â n d îl m â n g â i e î n c u r a j a t o r pe p ă r , ei albaştri r o t u n z i şi plini de a d m i r a ţ i e .
el, fără să simtă t e a m ă sau să ezite, începu să-i soarbă — T a r e aş v r e a să am o rochie ca asta p e n t r u co­
sângele. linda c u „ n e daţi o r n u n e d a ţ i " , spuse ea.
— î m i placi m a i m u l t ca pisicuţă albă, spuse
Cu gesturi d e t a ş a t e , precise, Ştefan îşi s c u t u r ă Elena, s ă r u t â n d - o pe M a r g a r e t între urechiuşele albe
p ă m â n t u l d e p e g e n u n c h i . L u m e a o a m e n i l o r dor­ de catifea prinse de b a n d a de p ă r . Apoi se întoarse
m e a , toropită, d a r simţurile lui e r a u alerte. Ar fi tre­ c ă t r e m ă t u ş a ei, c a r e stătea lângă uşă, cu un ac şi a ţ ă
buit să se simtă sătul, d a r a m i n t i r e a îi trezise din n o u p r e g ă t i t e . E perfectă, spuse î n c â n t a t ă . Nu t r e b u i e să
poftele. Cu nările dilatate p e n t r u a p r i n d e m i r o s u l mai modificăm nimic.
m o s c a t al vulpii, p o r n i la v â n ă t o a r e . F a t a din oglindă ar fi p u t u t foarte bine să fi ieşit din
paginile cărţilor Elenei despre R e n a ş t e r e a italiană.
Gâtul şi umerii ei erau goi, iar corsajul strâmt al rochiei
albastru pal, cu reflexii metalice, îi p u n e a în evidenţă
206 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 207

talia subţire. Mânecile lungi, bogate, erau despicate şi chipul lui Ştefan. D a r apoi auzi c u m lui i se taie răsu­
lăsau să se vadă mătasea albă a cămăşii de dedesubt, iar flarea şi ridică r e p e d e p r i v i r e a — şi simţi c u m o
fusta largă, lungă p â n ă în p ă m â n t , abia atingea p o ­ g h e a r ă rece îi strânge i n i m a .
deaua. E r a o rochie frumoasă, iar albastrul pal p ă r e a să El o privea uluit, da. D a r nu e r a b u c u r i a u i m i t ă
adâncească albastrul-închis al ochilor Elenei. pe care o văzuse în ochii lui în a c e a p r i m ă n o a p t e în
C â n d se răsuci, p r i v i r e a E l e n e i c ă z u pe ceasul c a m e r a lui. Asta e r a ceva m a i a p r o a p e de şoc.
demodat de pe comodă. — Nu-ţi place, şopti ea, îngrozită de lacrimile care
— O h , n u , exclamă, e a p r o a p e şapte. Ştefan tre­ a m e n i n ţ a u să i se reverse din ochi.
buie să a p a r ă dintr-o clipă în alta. El îşi r e v e n i r e p e d e , ca î n t o t d e a u n a , clipind şi
— Uite-i maşina, spuse m ă t u ş a J u d i t h , a r u n c â n d c l ă t i n â n d din c a p .
o privire pe fereastră. C o b o r eu să-i deschid. — N u , n u , e frumoasă. Tu eşti frumoasă.
— E-n regulă, spuse scurt Elena. O să-1 p r i m e s c Şi a t u n c i , de ce stai acolo de p a r c ă ai fi v ă z u t o
c h i a r eu. Pa, să vă distraţi b i n e diseară cu „ n e daţi fantomă? îşi spuse ea. De ce nu mă iei în b r a ţ e , de ce
ori n u n e d a ţ i " . nu mă săruţi — fă ceva!
Şi coborî r e p e d e scările. — Arăţi m i n u n a t , spuse ea c a l m ă .
Asta e, îşi spuse. Pe c â n d î n t i n d e a m â n a spre m â ­ Şi e r a a d e v ă r a t ; e r a elegant şi frumos în s m o c h i n g
nerul uşii, îşi a m i n t i de a c e a zi din u r m ă cu a p r o a p e şi cu c a p a pe care şi-o pusese p e n t r u rolul său. C h i a r
d o u ă luni, c â n d se oprise d i r e c t în faţa lui Ştefan e r a surprinsă că acceptase, d a r c â n d îi sugerase asta
d u p ă o r a d e Istorie e u r o p e a n ă . Avea a c u m aceleaşi păruse mai degrabă amuzat. Iar acum arăta minu­
sentimente, de n e r ă b d a r e , de î n c â n t a r e şi tensiune. n a t , şi în largul lui, ca şi c u m a s e m e n e a h a i n e e r a u la
Sper d o a r ca asta să iasă m a i bine d e c â t atunci, îşi fel de fireşti p e n t r u el ca şi jeanşii.
spuse. C ă c i în u l t i m a s ă p t ă m â n ă şi j u m ă t a t e , îşi le­ — Ar t r e b u i să p l e c ă m , spuse el, la fel de calm şi
gase t o a t e s p e r a n ţ e l e d e acest m o m e n t , d e a c e a s t ă de serios.
seară. D a c ă ea şi Ştefan nu aveau să fie î m p r e u n ă în E l e n a încuviinţă din c a p şi u r c ă î m p r e u n ă cu el în
această seară, n-or să m a i fie niciodată. m a ş i n ă , d a r i n i m a e i n u m a i e r a d o a r rece, e r a c a d e
U ş a se deschise şi ea făcu un p a s în spate, cu ochii g h e a ţ ă . Ştefan e r a m a i d e p a r t e de ea ca niciodată, şi
lăsaţi în jos, a p r o a p e t i m i d ă , t e m â n d u - s e să v a d ă nu ştia c u m să îl a d u c ă î n a p o i .
208 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 209

T u n e t e l e b u b u i a u d e a s u p r a lor p e c â n d s e în­ putea vedea o oarecare organizare. în ora în care

d r e p t a u către liceu, şi Elena se uită pe g e a m u l maşinii Elena se dusese acasă, totul se schimbase. î n a i n t e să

cu o disperare confuză. P ă t u r a de n o r i e r a groasă şi plece, locul fusese plin de elevi din clasele m a r i : m e m ­

î n t u n e c a t ă , deşi î n c ă nu î n c e p u s e să p l o u ă . A e r u l brii Consiliului Elevilor, băieţii din echipa de fotbal,

p ă r e a încărcat, iar fulgerele p u r p u r i i d ă d e a u cerului cei din K e y C l u b 1 , toţi î n c e r c â n d să t e r m i n e cu a r a n ­


j a r e a decorului şi a recuzitei. A c u m era plin de străini,
un aspect coşmaresc. E r a o atmosferă perfectă p e n ­
cei m a i mulţi nici m ă c a r s e m ă n â n d cu o a m e n i i .
tru H a l l o w e e n , a m e n i n ţ ă t o a r e , d e p e altă l u m e , d a r
Câţiva zombi se întoarseră c â n d Elena intră în
î n E l e n a trezea d o a r groază. D i n a c e a n o a p t e p e t r e ­
sală, şi tigvele lor se v e d e a u rânjind p r i n c a r n e a pu­
c u t ă acasă la Bonnie, îşi p i e r d u s e apetitul p e n t r u lu­
t r e d ă a chipurilor lor. Un cocoşat grotesc şchiopată
crurile stranii şi sinistre.
către ea, alături de un c a d a v r u cu o piele albă lividă
J u r n a l u l ei nu m a i a p ă r u s e , deşi scotociseră t o a t ă
şi ochii goi. D i n altă direcţie se a p r o p i a un vârcolac,
casa lui Bonnie. T o t nu-i v e n e a să creadă că
cu b o t u l rânjit plin de sânge, î m p r e u n ă cu o vrăji­
dispăruse cu a d e v ă r a t şi ideea că un străin citeşte cele
toare întunecată, cu un aer dramatic.
m a i i n t i m e g â n d u r i ale ei o înfuria îngrozitor. P e n ­
Cu o strângere de inimă, E l e n a îşi d ă d u s e a m a că
tru că, evident, fusese furat; ce altă explicaţie p u t e a
nu p u t e a r e c u n o a ş t e nici j u m ă t a t e dintre cei de acolo
exista? î n n o a p t e a aceea, î n casa familiei M c C u l -
în costumele lor. In clipa u r m ă t o a r e erau cu toţii in
lough fuseseră deschise m a i m u l t e uşi; c i n e v a ar fi
j u r u l ei, a d m i r â n d u - i rochia albastru pal, a n u n ţ â n d - o
p u t u t p u r şi simplu să intre în casă. V o i a să îl omoare
de unele p r o b l e m e ivite deja. E l e n a le făcu s e m n să
pe cel care o făcuse.
tacâ^şi se întoarse către vrăjitoare, al cărei p ă r negru
I m a g i n e a u n o r ochi n e g r i î i a p ă r u î n m i n t e .
lung c ă d e a pe spatele unei rochii negre foarte strâmte.
Băiatul ăla, b ă i a t u l în faţa c ă r u i a a p r o a p e c e d a s e
1
Organizaţie şcolară pentru licee, condusă de elevi aleşi de
în casa lui Bonnie, băiatul c a r e o făcuse să îl uite pe
colegii lor, care oferă o varietate de oportunităţi pentru membrii
Ştefan. O a r e el să fie? săi: îndrumare profesională, burse la colegiu, programe speciale
M a ş i n a opri în faţa liceului şi ea se a d u n ă şi se forţă de perfecţionare, burse de studiu în străinătate. A fost înfiinţată
în 1925 în Sacramento, California, dar s-a extins, existând în
să z â m b e a s c ă în v r e m e ce s t r ă b ă t e a u c o r i d o a r e l e prezent în aproape 5.000 de licee, în principal în SUA şi Canada,
şcolii. Sala de sport e r a u un haos în care cu greu se dar recent şi în America Centrală şi de Sud, în Australia şi Asia.
210 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 211

— Ce e, M e r e d i t h ? î n t r e b ă ea. — în privinţa asta, spuse dezgustat d o m n u l T a n ­


— A n t r e n o r u l L y m a n e bolnav, răspunse încrun­ n e r , a c u r a t e ţ e a acestei întregi p u n e r i î n scenă este
tată M e r e d i t h , şi cineva 1-a pus în locul lui pe T a n n e r .
total i m p r o b a b i l ă . C o n t r a r credinţei p o p u l a r e , drui­
— D o m n u l Tanner? e x c l a m ă îngrozită Elena.
zii nu au construit S t o n e h e n g e ; a fost înălţat de o cul­
— D a , şi deja c r e e a z ă p r o b l e m e . Biata B o n n i e
t u r ă din E p o c a d e B r o n z c a r e . . .
a p r o a p e că a c e d a t nervos. Ar t r e b u i să te d u c i tu
E l e n a făcu u n p a s î n a i n t e .
acolo.
— D o m n u l e T a n n e r , nu d e s p r e asta e v o r b a
E l e n a oftă şi încuviinţă din c a p , a p o i o p o r n i pe
acum.
traseul î n t o r t o c h e a t al turului Casei B â n t u i t e . C â n d
trecu p r i n sinistra C a m e r ă de T o r t u r ă şi oribila C a ­ — N - o fi, p e n t r u tine, spuse el. Şi de-asta tu şi

m e r ă a C i o p â r ţ i t o r u l u i N e b u n , îşi spuse că făcuseră p r i e t e n a ta nevrotică sunteţi corigente la istorie.

totul a p r o a p e prea b i n e . L o c u l ăsta e r a neliniştitor — Asta e o r e m a r c ă total deplasată, se auzi o voce


chiar şi în plină l u m i n ă . în spate, şi E l e n a se uită r e p e d e peste u m ă r la Ştefan.

C a m e r a Druizilor era a p r o a p e de ieşire. Acolo, fu­ — D o m n u l Salvatore, spuse T a n n e r , rostind cu­


sese construit u n S t o n e h e n g e d e c a r t o n . D a r m i c u ţ a vintele ca şi c u m ar fi spus: Acum ziua mea e desăvârşită.
şi d r ă g u ţ a p r e o t e a s ă d r u i d ă c a r e stătea p r i n t r e m o ­ Bănuiesc că ai nişte î n v ă ţ ă t u r i n o i pline de înţelep­
noliţii destul de veridici, p u r t â n d o r o b ă a l b ă şi pe ciune de oferit. Sau ai de g â n d să-mi învineţeşti mie
cap o c o r o a n ă din frunze de stejar, p ă r e a g a t a să iz­ u n ochi?
b u c n e a s c ă în plâns. Privirea lui se î n d r e p t ă c ă t r e Ştefan, c a r e stătea
— D a r t r e b u i e să fiţi plin de sânge, s p u n e a ea acolo, elegant în smochingul lui perfect croit, şi Elena
rugător. F a c e p a r t e din scenă; sunteţi o jertfă. avu, şocată, u n p r e s e n t i m e n t .
— E suficient de r ă u că trebuie să p o r t r o b a asta T a n n e r nu este de fapt cu mult m a i în vârstă decât
ridicolă, r ă s p u n s e T a n n e r tăios. N i m e n i n u m-a
noi, îşi spuse. P a r e b ă t r â n p e n t r u că are acel î n c e p u t
a n u n ţ a t să trebuie să mă u n g cu sirop peste tot.
de chelie, d a r p u n p a r i u că nu a împlinit încă treizeci
D a r nu ajunge pe dumneavoastră, spuse B o n n i e .
de ani. Apoi, d i n t r - u n motiv o a r e c a r e , îşi a m i n t i c u m
E d o a r pe r o b ă şi pe altar. Sunteţi o jertfă, r e p e t ă ea,
arătase T a n n e r la bal, în costumul lui ieftin şi lucios
ca şi c u m asta l-ar p u t e a convinge în v r e u n fel.
c a r e nu i se potrivea.
212 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 213

P u n p a r i u că nici m ă c a r la balul lui n-a participat, p r i n t r e pereţii despărţitori şi ieşind în p r i m a c a m e r ă


îşi spuse ea. Şi apoi, p e n t r u p r i m a d a t ă , simţi o o a r e ­ pe u n d e intrau vizitatorii, î n t â m p i n a ţ i de un vârcolac.
care simpatie p e n t r u el. Probabil că şi Ştefan simţea Vârcolacul îşi scosese capul şi a c u m stătea de vorbă cu
acelaşi lucru, căci deşi se a p r o p i e de b ă r b a t u l m ă r u n t d o u ă m u m i i şi o prinţesă egipteană.
şi îl privi d r e p t în faţă, vocea lui era c a l m ă . E l e n a t r e b u i a să recunoască — da, C a r o l i n e a r ă t a
— N u , n - a m de g â n d . C r e d că t o a t ă povestea asta m i n u n a t î n c h i p d e C l e o p a t r ă , c u c o n t u r u l acelui
devine exagerată. De ce să n u . . . t r u p b r o n z a t foarte vizibil p r i n r o c h i a d r e a p t ă şi
E l e n a n u m a i auzi restul propoziţiei, d a r Ştefan subţire de in pe care o p u r t a . M a t t , vârcolacul, nici
v o r b e a p e u n t o n jos, calm, iar d o m n u l T a n n e r c h i a r nu p u t e a fi învinuit că privirea îi tot fugea în jos de la
p ă r e a să-1 asculte. Ea a r u n c ă o privire în spate, la faţa lui C a r o l i n e .
l u m e a care se strânsese în j u r u l lor: p a t r u sau cinci — C u m m e r g e aici? î n t r e b ă E l e n a cu o veselie
d e m o n i , vârcolacul, o gorilă şi un cocoşat. forţată.
— H e i , totul e sub control, spuse ea şi l u m e a se M a t t tresări uşor, apoi se întoarse către ea şi Bon­
împrăştie. nie. E l e n a nu-1 p r e a m a i văzuse din n o a p t e a balului,
Ştefan se o c u p a de „ t o t u l " , deşi ea nu p r e a ştia şi ştia că nici el şi Ştefan nu m a i e r a u a t â t de a p r o ­
c u m , căci nu-i v e d e a d e c â t ceafa. piaţi. D i n c a u z a ei. Şi deşi M a t t nu p u t e a fi învinuit
Ceafa... P e n t r u o clipă, în m i n t e îi a p ă r u o imagine nici p e n t r u asta, ea îşi d ă d e a s e a m a cât de m u l t îl
din p r i m a zi de şcoală. Ştefan s t â n d în secretariat şi d u r e a p e Ştefan.
vorbind cu d o a m n a Clarke, secretara, şi cât de ciudat — T o t u l e în regulă, spuse M a t t , p ă r â n d stânjenit.
se purtase d o a m n a Clarke. Şi într-adevăr, c â n d Elena — C â n d Ştefan t e r m i n ă cu T a n n e r , cred că o să-1
s e u i t ă a c u m l a d o m n u l T a n n e r , v ă z u p e faţa lui t r i m i t aici, spuse E l e n a . P o a t e să ajute la p r i m i r e a
aceeaşi expresie uşor n ă u c i t ă . E l e n a simţi un fior de vizitatorilor.
nelinişte. M a t t ridică indiferent d i n t r - u n u m ă r , apoi spuse:
— H a i d e , îi spuse lui B o n n i e . H a i să m e r g e m în — Ce t e r m i n ă cu T a n n e r ?
faţă. E l e n a se u i t ă la el s u r p r i n s ă . Ar fi p u t u t j u r a că
O tăiară drept prin C a m e r a de Aterizarea a Extra­ M a t t fusese c u c â t e v a m i n u t e î n u r m ă î n C a m e r a
terestrilor şi p r i n C a m e r a M o r ţ i l o r Vii, furişându-se Druizilor. îi explică.
214 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 215

Afară, t u n e t u l m u g i din n o u şi p r i n uşa deschisă O voce r ă s u n ă în sala de sport t r a n s f o r m a t ă într-o

E l e n a v ă z u u n fulger l u m i n â n d cerul î n t u n e c a t . C â ­ scenă sângeroasă.

teva s e c u n d e m a i târziu se auzi un alt t u n e t , de d a t a — B u n , a c u m or să intre cei care stau la c o a d ă în

asta m a i p u t e r n i c . parcare. Opreşte lumina, Ed!

— Sper că nu plouă, spuse B o n n i e . Dintr-odată, se făcu întuneric şi aerul se u m p l u cu

— D a , spuse C a r o l i n e , c a r e rămăsese t ă c u t ă cât gemete şi râsete sinistre, ca o orchestră care îşi acor­

t i m p E l e n a vorbise cu M a t t . Ar fi aşa de păcat d a c ă dează instrumentele. Elena oftă şi se întoarse către sală.

n-ar veni n i m e n i . — H a i d e ţ i , m a i bine ne p r e g ă t i m să-i c o n d u c e m

Elena o privi cu atenţie şi văzu o u r ă făţişă în ochii î n ă u n t r u , îi spuse c a l m ă lui B o n n i e .

înguşti, ca de pisică, ai lui C a r o l i n e . B o n n i e încuviinţă din c a p şi dispăru în î n t u n e r i c .

— C a r o l i n e , spuse ea d i n t r - u n i m p u l s , ascultă. M a t t îşi pusese din n o u capul de vârcolac şi t o c m a i

N - a m p u t e a tu şi cu m i n e să t e r m i n ă m cu asta? Nu d ă d e a d r u m u l u n e i b e n z i c a r e a d ă u g a nişte m u z i c ă
p u t e m să u i t ă m tot ce s-a-ntâmplat şi să o l u ă m de la stranie la cacofonia d i n ă u n t r u .
capăt? Ştefan a p ă r u de d u p ă un colţ, cu p ă r u l şi hainele
S u b o r n a m e n t u l în formă de c o b r ă de pe fruntea topindu-i-se în î n t u n e r i c . D o a r p l a s t r o n u l alb i se
ei, ochii lui C a r o l i n e se m ă r i r ă şi a p o i se î n g u s t a r ă v e d e a clar.
din n o u . G u r a i se s t r â m b ă şi ea se a p r o p i e de E l e n a . — Am rezolvat cu T a n n e r , spuse el. P o t să vă m a i
— N - a m să uit niciodată, spuse, apoi se întoarse şi ajut cu ceva?
se î n d e p ă r t ă . — Păi, ai p u t e a r ă m â n e aici, cu M a t t , să-i primeşti
U r m ă o clipă de t ă c e r e , în v r e m e ce B o n n i e şi p e cei c a r e i n t r ă . . .
M a t t priveau către p o d e a . E l e n a se a p r o p i e de uşă V o c e a Elenei se stinse. M a t t e r a aplecat d e a s u p r a
p e n t r u a simţi aerul rece pe obraji. V e d e a t e r e n u l de amplificatorului, p o t r i v i n d cu atenţie volumul, fără
fotbal şi r a m u r i l e l e g ă n a t e de v â n t ale stejarilor de să ridice privirea. E l e n a se uită la Ştefan şi văzu că
dincolo de el, şi din n o u se simţi copleşită de un p r e ­ avea faţa crispată, fără expresie.
sentiment ciudat. Asta e n o a p t e a , se gândi cu tristeţe. — Sau ai p u t e a să te duci în vestiarul băieţilor şi
Asta e n o a p t e a c â n d se î n t â m p l ă totul. D a r ce în­ să te o c u p i de cafea şi de restul gustărilor p e n t r u
s e m n a acest „ t o t u l " , h a b a r n-avea.
gazde, încheie e a p e u n t o n obosit.
216 • Jurnalele Vampirilor Trezirea * 217

— O să mă d u c în vestiar, spuse el. Bonnie s c h i m b ă u n z â m b e t c h i n u i t c u vrăjitoarea


Pe c â n d se î n d e p ă r t a , E l e n a o b s e r v ă o u ş o a r ă înaltă şi subţire c a r e d i r e c ţ i o n a vizitatorii în C a m e r a
clătinare în pasul lui. Păianjenilor. C â ţ i v a băieţi din primii a n i de liceu lo­
— Ştefan? Eşti bine? v e a u î n păianjenii d e c a u c i u c c a r e a t â r n a u d e t a v a n
— Bine, spuse el, r e c ă p ă t â n d u - ş i echilibrul. P u ţ i n şi ţipau, d e r a n j â n d pe t o a t ă l u m e a . Bonnie îi î n d r e p t ă
obosit, asta-i tot. h o t ă r â t ă c ă t r e C a m e r a Druizilor.
îl privi p l e c â n d , simţind cu fiecare m i n u t o greu­ Aici, l u m i n a stroboscopică d ă d e a scenei o a t m o s ­
tate tot m a i m a r e î n piept. feră de vis. B o n n i e simţi un soi de t r i u m f m a c a b r u
Se întoarse c ă t r e M a t t , v r â n d să-i s p u n ă ceva, d a r văzându-1 p e d o m n u l T a n n e r întins p e altarul d e sa­
în a c e a clipă şirul de vizitatori ajunse la uşă. crificiu, cu r o b a lui albă p ă t a t ă a b u n d e n t de sânge, cu
— A î n c e p u t spectacolul, spuse el şi se g h e m u i în privirea î n d r e p t a t ă c ă t r e t a v a n .
umbre. — M i ş t o ! strigă u n u l d i n t r e băieţi, apropiindu-se
în fugă de altar.
E l e n a trecu dintr-o c a m e r ă într-alta, c ă u t â n d s ă B o n n i e r ă m a s e în s p a t e , şi rânji, a ş t e p t â n d ca
v a d ă d a c ă sunt p r o b l e m e şi să le rezolve. în alţi ani, j e r t f a p l i n ă de s â n g e să se ridice şi să-1 sperie de
p a r t e a asta a serii îi plăcuse cel m a i m u l t — să v a d ă m o a r t e p e puşti.
c u m sunt interpretate scenele oribile şi c u m spectato­ D a r d o m n u l T a n n e r n u s e mişcă, nici m ă c a r
rii se înfioară —, d a r în seara aceasta exista un senti­ a t u n c i c â n d b ă i a t u l îşi b ă g ă m â n a î n b a l t a d e sânge
m e n t de t e a m ă şi o tensiune care îi însoţeau gândurile. de l â n g ă c a p u l jertfei.
Asta e n o a p t e a , îşi spuse din n o u , şi g h e a ţ a din piep­ E ciudat, îşi spuse B o n n i e , grăbindu-se c ă t r e puşti
tul ei p ă r u să devină m a i groasă. p e n t r u a-1 î m p i e d i c a să ia cuţitul de sacrificiu.
O D o a m n ă cu C o a s a — sau cel p u ţ i n asta crezu — Nu face asta! se răsti la el, iar el îşi ridică m â n a
E l e n a că e silueta în r o b ă n e a g r ă cu glugă — trecu pe p l i n ă de sânge c a r e a p ă r e a roşie la fiecare fulgerare
lângă ea şi Elena încercă, absentă, să-şi a d u c ă a m i n t e a luminii stroboscopice.
d a c ă o m a i văzuse la petrecerile de Halloween. E r a Brusc, B o n n i e simţi o frică i r a ţ i o n a l ă că d o m n u l
ceva familiar în felul în care se mişca silueta. T a n n e r avea de gând să aştepte p â n ă când ea se
218 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 219

apleca d e a s u p r a lui şi apoi să o sperie. D a r el conti­ e m o r t . Eu l-am atins, Elena, şi e m o r t , e m o r t de-ade-


n u a să se holbeze la tavan. văratelea...
— D o m n u l e T a n n e r , sunteţi bine? D o m n u l e T a n - L u m e a î n c e p e a să se a d u n e . Altcineva î n c e p u să
ner? D o m n u l e T a n n e r ! ţipe şi ţipetele se r e p e t a r ă , apoi toţi î n c e r c a u să iasă
Nici o mişcare, nici un sunet. Nici o clipire a acelor d e a c o l o , î m p i n g â n d u - s e p a n i c a ţ i , lovindu-se d e
ochi albi, larg deschişi. Nu-1 atinge, se ivi dintr-odată, pereţii despărţitori.
repede, un gând în mintea lui Bonnie. Nu-1 atinge nu-1 — Aprindeţi lumina! strigă E l e n a şi îşi auzi
atinge nu-1 atinge... strigătul r e p e t a t de alţii. M e r e d i t h , r e p e d e , du-te la
S u b l u m i n a stroboscopică, Bonnie văzu c u m un telefon şi c h e a m ă o a m b u l a n ţ ă , c h e a m ă poliţia...
m â n a ei se î n t i n d e , o văzu c u m a p u c ă u m ă r u l d o m ­ A p r i n d e ţ i odată l u m i n a aia!
n u l u i T a n n e r şi îl s c u t u r ă , v ă z u c u m c a p u l îi c a d e C â n d l u m i n a se aprinse, E l e n a se uită în j u r , d a r
moale către ea. Apoi îi văzu gâtul. nu v ă z u nici un adult, nici o p e r s o a n ă care p u t e a să
A t u n c i î n c e p u să ţipe. p r e i a controlul şi să se o c u p e de tot. O p a r t e d i n ea
e r a rece ca g h e a ţ a , şi gândurile îi alergau n e b u n e ş t e
Elena auzi ţipetele. E r a u ascuţite şi în ele se simţea pe c â n d î n c e r c a să-şi d e a s e a m a ce are de făcut. O
frica şi, spre deosebire de orice alte sunete din C a s a altă p a r t e era a m o r ţ i t ă d e groază. D o m n u l T a n n e r . . .
B â n t u i t ă , ea ştiu i m e d i a t că nu e r a u o glumă. Nu-1 plăcuse niciodată, d a r î n t r - u n fel asta nu făcea
Apoi totul deveni u n c o ş m a r . d e c â t să î n r ă u t ă ţ e a s c ă situaţia.
Ajunse în fugă în C a m e r a Druizilor şi văzu o scenă — Scoateţi toţi copiii de aici. Să r ă m â n ă d o a r per­
diferită de cea pregătită p e n t r u vizitatori. Bonnie tipa, sonalul, spuse ea.
iar M e r e d i t h o ţinea de u m e r i . T r e i băieţei încercau — N u ! î n c h i d e ţ i uşile! Nu lăsaţi pe nimeni să plece
să iasă pe uşa acoperită cu o draperie, şi doi paznici p â n ă nu ajunge aici poliţia, strigă lângă ea un vârco­
s e uitau î n ă u n t r u , b l o c â n d ieşirea. D o m n u l T a n n e r lac, scoţându-şi m a s c a .
zăcea pe p i a t r a altarului, cu braţele întinse în lături, Elena se întoarse surprinsă la auzul vocii şi văzu că
iar faţa lui... nu e r a M a t t , ci T y l e r Smallwood.
— E m o r t , p l â n g e a B o n n i e , iar ţipetele d e v e n e a u Fusese p r i m i t d i n n o u î n şcoală a b i a s ă p t ă m â n a
a c u m cuvinte. O h , D o a m n e , sângele e adevărat, şi el t r e c u t ă şi faţa lui p u r t a î n c ă u r m e l e bătăii pe c a r e o
220 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 221

încasase de la Ştefan. D a r vocea lui era a u t o r i t a r ă şi — C i n e v a c a r e a r e u n t r e c u t violent, c o n t i n u ă


E l e n a îi văzu pe paznici î n c h i z â n d uşa de ieşire. Apoi Tyler, dezgolindu-şi dinţii. C i n e v a care, din câte ne
auzi o altă uşă închizându-se în celălalt c a p ă t al sălii p u t e m da s e a m a , e un p s i h o p a t c a r e a venit în Fell's
de sport. C h u r c h doar ca să omoare.
A

In z o n a S t o n e h e n g e e r a u strânse c a m o d u z i n ă de — Tyler, despre ce vorbeşti?

p e r s o a n e , din c a r e E l e n a r e c u n o s c u u n a ca fiind din N e d u m e r i r e a ei dispăruse brusc. Furioasă, o p o r n i


C o m i t e t . Restul e r a u copii pe care îi ştia de la şcoală, către băiatul înalt şi solid.
d a r p e nici u n u l p r e a b i n e . U n u l d i n t r e ei, u n b ă i a t — Eşti n e b u n !
î m b r ă c a t în pirat, îi spuse lui Tyler: El a r ă t ă c ă t r e ea fără să o privească.
— A d i c ă . . . tu crezi că cineva de-aici a făcut-o? — Asta s p u n e iubita lui — d a r p o a t e că ea e p u ţ i n
— C i n e v a de-aici a făcut-o, cu s i g u r a n ţ ă , spuse c a m subiectivă!
Tyler, şi în v o c e a lui se a u z e a o n o t ă c i u d a t ă , de — Şi p o a t e că şi tu eşti c a m subiectiv, Tyler, spuse
e m o ţ i e , de p a r c ă c e e a ce se p e t r e c e a i-ar fi făcut o voce din spatele mulţimii şi E l e n a văzu un al doilea
a p r o a p e p l ă c e r e . A r ă t ă c ă t r e b a l t a d e sânge d e p e
vârcolac croindu-şi d r u m î n c a m e r ă .
p i a t r ă şi spuse: Nu s-a î n c h e g a t încă; cu siguranţă nu
Matt.
s-a î n t â m p l a t de mult. Şi uită-te la felul în c a r e i s-a
— Ah, da? Păi atunci, de ce nu ne spui şi n o u ă ce
tăiat gâtul. Asasinul a făcut-o p r o b a b i l cu ăsta — şi
ştii tu despre Salvatore? De u n d e vine? U n d e - i fami­
a r ă t ă către cuţitul de sacrificiu.
lia lui? De u n d e a r e toţi b a n i i ăia? T y l e r se întoarse
— A t u n c i asasinul ar p u t e a să se afle aici c h i a r
către ceilalţi şi î n t r e b ă : C i n e ştie ceva despre el?
a c u m , şopti o fată în c h i m o n o .
T o ţ i c l ă t i n a u d i n c a p . E l e n a v e d e a p e feţele lor
— Şi nu e greu de ghicit cine e, spuse Tyler. Ci­
n e v a care îl u r a pe T a n n e r , care î n t o t d e a u n a se certa c u m s e n ă ş t e a n e î n c r e d e r e a . N e î n c r e d e r e a faţă d e

cu el. C i n e v a c a r e s-a c e r t a t cu el m a i d e v r e m e ceea ce nu e r a cunoscut, faţă de orice e r a diferit. Şi

astă-seară. Eu l-am văzut. Ştefan e r a diferit. E r a un străin în mijlocul lor, iar

Aşadar, tu ai fost vârcolacul din c a m e r a asta, îşi a c u m ei a v e a u nevoie de un ţ a p ispăşitor.

spuse Elena n e d u m e r i t ă . D a r c e căutai t u aici? T u n u Fata în chimono începu:


faci p a r t e din C o m i t e t . — Am auzit un z v o n . . .
222 • Jurnalele Vampirilor Trezirea * 223

— Asta-i tot ce am auzit, zvonuri! spuse Tyler. Ni­ — Ştefan n-a făcut n i m i c ! T y l e r . . . , strigă E l e n a ,

m e n i nu ştie de fapt nimic d e s p r e el. D a r există un d a r z g o m o t u l mulţimii îi acoperi cuvintele.

lucru pe care eu îl ştiu. Atacurile din FelPs C h u r c h au Cuvintele lui T y l e r e r a u p r e l u a t e şi r e p e t a t e . Să-l


î n c e p u t în p r i m a s ă p t ă m â n ă de şcoală — săptămâna găsim... să-l găsim... să-l găsim. E l e n a le auzi t r e c â n d
când a venit Ştefan Salvatore. de la u n u l la altul. I a r pe feţele din C a m e r a Druizilor
La aceste cuvinte, se a u z i r ă m u r m u r e tot m a i pu­ se citea a c u m m a i m u l t d e c â t o simplă n e î n c r e d e r e ;
ternice, şi E l e n a însăşi simţi un şoc c â n d realiză că E l e n a m a i v e d e a pe ele şi furie, şi sete de r ă z b u n a r e .
T y l e r are d r e p t a t e . Desigur, e r a ridicol ce sugera el, M u l ţ i m e a se t r a n s f o r m a s e în ceva u r â t , ceva ce
e r a d o a r o coincidenţă. D a r aşa era, atacurile înce­ scăpase de sub control.
p u s e r ă o d a t ă cu sosirea lui Ştefan. — U n d e e, Elena? spuse Tyler, şi ea v ă z u strălu­
— O să vă m a i spun ceva, strigă Tyler, fâcându-le cirea triumfului în ochii lui, văzu p l ă c e r e a .
s e m n să se liniştească. Ascultaţi-mă! O să vă m a i
— Nu ştiu, spuse ea furioasă, v r â n d să-l lovească.
spun ceva! Aşteptă p â n ă ce t o a t ă l u m e a se uita la el
— T r e b u i e să fie pe aici! Găsiţi-1! strigă cineva, şi
şi apoi rosti încet, pe un t o n d r a m a t i c : A fost în cimi­
apoi p ă r u r ă cu toţii să se mişte, să gesticuleze, să se
tir în n o a p t e a c â n d Vickie B e n n e t t a fost a t a c a t ă .
împingă.
— Sigur că a fost în cimitir — şi ţi-a aranjat faţa,
Pereţii despărţitori e r a u d ă r â m a ţ i şi daţi d e o p a r t e .
spuse M a t t , d a r din vocea lui lipsea obişnuita forţă.
I n i m a E l e n e i b ă t e a c u p u t e r e . Asta n u m a i e r a
T y l e r prinse r e m a r c a şi profită de ea.
d o a r o m u l ţ i m e ; e r a o m u l ţ i m e a ţ â ţ a t ă , g a t a să
— D a , şi a p r o a p e m-a o m o r â t . I a r în seara asta
linşeze. E l e n a era îngrozită de ce i-ar p u t e a face lui
cineva chiar 1-a o m o r â t pe T a n n e r . Nu ştiu ce credeţi
Ştefan d a c ă l-ar găsi. D a r d a c ă ar î n c e r c a să îl aver­
voi, d a r eu c r e d că el a făcut-o. Eu cred că el e asasi­
tizeze, l-ar c o n d u c e pe T y l e r direct la el.
nul!
Se uită î n j u r disperată. Bonnie c o n t i n u a să se hol­
— D a r u n d e e? strigă cineva din m u l ţ i m e .
T y l e r se uită î n j u r . b e z e la faţa fără viaţă a d o m n u l u i T a n n e r . Nu o

— D a c ă el a făcut-o, t r e b u i e să fie î n c ă pe aici, p u t e a ajuta. Se întoarse p e n t r u a privi către m u l ţ i m e ,

strigă. H a i d e ţ i să-1 găsim. şi ochii ei î n t â l n i r ă privirea lui M a t t .


224 • Jurnalele Vampirilor Trezirea * 225

P ă r e a confuz şi furios, cu p ă r u l ciufulit, roşu în silueta î n v e ş m â n t a t ă în n e g r u întinsă pe dalele albe


obraji şi t r a n s p i r a t . E l e n a îşi a d u n ă t o a t ă forţa şi ale pardoselii.
voinţa într-o privire i m p l o r a t o a r e .
— Ştefan! Ce s-a-ntâmplat?
Te rog, M a t t , spuse în g â n d . Nu se p o a t e să crezi
P e n t r u o clipă îngrozitoare, M a t t crezu că se uita
asta. Ştii că nu e a d e v ă r a t .
l a a l doilea c a d a v r u . D a r c â n d î n g e n u n c h e l â n g ă
D a r ochii lui a r ă t a u că nu ştia. în ei se v e d e a tul­
Ştefan, îl v ă z u mişcându-se.
b u r a r e şi uimire.
— H e i , totul e-n regulă, ridică-te î n c e t . . . Te sirnţi
Te rog, spuse în g â n d Elena, uitându-se în ochii
b i n e , Ştefan?
aceia albaştri, d o r i n d u - ş i d i n t o a t ă i n i m a ca el să
— D a , spuse Ştefan.
înţeleagă. O h , te rog, M a t t , n u m a i tu îl p o ţ i salva.
D a r nu a r ă t a în regulă, îşi spuse M a t t . F a ţ a lui e r a
C h i a r d a c ă n u crezi, t e rog, î n c e a r c ă s ă a i î n c r e ­
lividă şi pupilele foarte dilatate. P ă r e a d e z o r i e n t a t şi
dere... te rog...
bolnav.
V ă z u s c h i m b a r e a pe faţa lui, v ă z u confuzia înlo­
— M u l ţ u m e s c , spuse.
cuită de h o t ă r â r e î n c r u n t a t ă . Se m a i uită o clipă lung
— E posibil ca peste un m i n u t să n u - m i m a i
la ea şi încuviinţă scurt din c a p . Apoi se răsuci şi intră
m u l ţ u m e ş t i . Ştefan, t r e b u i e să pleci de aici. îi auzi?
î n m u l ţ i m e a zgomotoasă, p o r n i t ă l a v â n ă t o a r e .
S u n t p e u r m e l e tale.

M a t t străbătu m u l ţ i m e a p â n ă ce ajunse în capătul Ştefan se întoarse către sala de sport, ca şi c u m ar

celălalt al sălii. L â n g ă uşa vestiarului băieţilor se aflau fi vrut să asculte. D a r pe faţa lui se citea n e d u m e r i r e a .
câţiva boboci; le ceru pe un ton autoritar să înceapă să — C i n e e pe u r m e l e mele? De ce?
m u t e pereţii despărţitori şi c â n d atenţia lor se î n d r e p t ă — T o a t ă l u m e a . Nu c o n t e a z ă . Ce c o n t e a z ă e că
c ă t r e sarcina p r i m i t ă , deschise uşa şi se s t r e c u r ă t r e b u i e să pleci î n a i n t e să a j u n g ă aici. V ă z â n d că
înăuntru. Ştefan c o n t i n u ă să se holbeze la el cu o privire goală,
Se uită r e p e d e î n j u r , n e v r â n d să strige. Deşi, îşi a d ă u g ă : A m a i fost un atac, de d a t a asta a s u p r a lui
spuse, Ştefan t r e b u i e să fi a u z i t z a r v a d i n sala de T a n n e r , d o m n u l T a n n e r . E m o r t , Ştefan, şi ei cred că
sport. P r o b a b i l c ă deja fugise. D a r a p o i M a t t v ă z u tu ai făcut-o.
226 • Jurnalele Vampirilor

A c u m , în sfârşit, v ă z u î n ţ e l e g e r e a în ochii lui


Ştefan. înţelegere, şi groază, şi un soi de înfrângere
r e s e m n a t ă c a r e e r a m a i înfricoşătoare d e c â t tot c e
13
văzuse M a t t în seara aceasta. Strânse cu p u t e r e u m e ­
rii lui Ştefan.
— Ştiu că nu tu ai făcut-o, spuse el, şi în a c e a clipă
era sincer. Or să-şi d e a s e a m a şi ei, c â n d or să se gân­
dească m a i bine. D a r p â n ă a t u n c i ar fi m a i bine să
pleci de aici.
— Să plec de aici... d a .

e
Privirea lui nu m a i e r a confuză, şi în felul în c a r e
rostise aceste cuvinte e r a o a m ă r ă c i u n e cumplită.
l e n a stătea în cercul de adulţi şi poliţişti,
— O să... plec de aici.
a ş t e p t â n d o ocazie de a scăpa. Ştia că M a t t
— Ştefan...
îl avertizase pe Ştefan la t i m p — citise asta
— Matt.
pe c h i p u l lui — d a r nu reuşise să se a p r o p i e de ea
O c h i i verzi erau întunecaţi şi a r d e a u , şi M a t t nu-şi
p e n t r u a-i vorbi.
p u t e a lua privirea de la ei.
î n cele d i n u r m ă , c â n d t o a t ă l u m e a îşi î n t o a r s e
— E l e n a e în siguranţă? B u n . Atunci, ai tu grijă
a t e n ţ i a c ă t r e c a d a v r u , se d e s p r i n s e d i n g r u p şi se
de ea. T e rog.
apropie de Matt.
— Ştefan, ce tot spui? Eşti nevinovat; o să se ter­
m i n e t o a t ă povestea a s t a . . . — Ştefan a reuşit să plece, spuse el, cu privirea în­

— Ai grijă de ea, M a t t . d r e p t a t ă c ă t r e grupul de adulţi. D a r mi-a spus să am

M a t t făcu un pas în spate, c o n t i n u â n d să se uite grijă de tine, şi v r e a u să r ă m â i aici.

în ochii aceia verzi. Apoi încuviinţă încet din c a p . — Să ai grijă de mine? E l e n a se simţi cuprinsă de
— O să a m , spuse el calm. p a n i c ă şi în acelaşi t i m p de suspiciune. Apoi, a p r o a p e
Şi îl u r m ă r i pe Ştefan p l e c â n d . în şoaptă, spuse: înţeleg. Se g â n d i o clipă, apoi rosti
cu grijă: M a t t , trebuie să mă d u c să mă spăl pe mâini.
228 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 229

B o n n i e m-a m u r d ă r i t c u sânge. A ş t e a p t ă aici; m ă ceea ce se întâmplase? Simţise slăbiciunea, ameţeala,


întorc. totul se învârtea cu el; apoi se cufundase în întuneric.
El începu să protesteze, dar Elena deja se C â n d se trezise, îl auzise pe M a t t s p u n â n d că o altă
î n d e p ă r t a . C â n d ajunse la uşa vestiarului fetelor, îşi fiinţă o m e n e a s c ă fusese atacată, lovită. Jefuită de d a t a
ridică mâinile m u r d a r e d r e p t explicaţie şi profesoara asta nu d o a r de sângele său, ci c h i a r de viaţă. C u m
care stătea a c u m de p a z ă acolo o lăsă să intre. D a r se p o a t e explica asta altfel d e c â t că el, Ştefan, e r a
ajunsă în vestiar, Elena merse m a i departe, ieşi pe uşa asasinul?
din celălalt c a p ă t al încăperii şi p ă t r u n s e în şcoala cu­ Asta e r a a c u m , un asasin. O fiinţă malefică. O
fundată în întuneric. I a r de acolo, în n o a p t e a de afară. c r e a t u r ă n ă s c u t ă în î n t u n e r i c , m e n i t ă să trăiască şi să
v â n e z e şi să se a s c u n d ă p e n t r u t o t d e a u n a în î n t u n e ­
Zuccone! îşi spuse Ştefan, a p u c â n d de rafturile cu ric. Şi a t u n c i , de ce să nu ucidă? De ce să nu-şi îm­
cărţi şi răsturnându-le, a r u n c â n d toate volumele p r i n p l i n e a s c ă m e n i r e a ? D a t f i i n d c ă n u p u t e a s ă şi-o
c a m e r ă . Prost! Prost, o r b şi vrednic de dispreţ! C u m s c h i m b e , ar p u t e a foarte b i n e să se b u c u r e de ea.
a p u t u t să fie atât de prost? Avea să-şi dezlănţuie forţele î n t u n e c a t e a s u p r a aces­
Să-şi găsească un loc aici, p r i n t r e ei? Să fíe accep­ tui oraş c a r e îl u r a , care pornise să îl vâneze chiar în
tat ca u n u l d i n t r e ei? T r e b u i e să fi fost n e b u n să această clipă.
c r e a d ă că e r a posibil. D a r m a i î n t â i . . . îi e r a sete. V e n e l e îi a r d e a u ca o
R i d i c ă u n u l d i n t r e cuferele m a r i şi grele şi îl reţea de fire încinse, uscate. Avea nevoie să b e a . . . cu­
a r u n c ă în celălalt c a p ă t al încăperii, u n d e se lovi de rând... acum.
p e r e t e şi sparse sticla u n e i ferestre. Prost, prost.
C i n e e r a p e u r m e l e lui? T o a t ă l u m e a . Aşa spu­ P e n s i u n e a e r a c u f u n d a t ă în b e z n ă . E l e n a b ă t u la
sese M a t t . „A m a i fost un a t a c . . . ei c r e d că tu ai uşă, d a r n u î i deschise n i m e n i . T u n e t e l e b u b u i a u
făcut-o." d e a s u p r a capului ei. î n c ă nu începuse ploaia.
Ei bine, de d a t a asta se p ă r e a că i barbari, fiinţele D u p ă a treia rafală de ciocănituri, î n c e r c ă uşa şi
omeneşti m ă r u n t e , c u t e a m a lor d e orice e r a n e c u ­ v ă z u c ă e r a d e s c u i a t ă . î n ă u n t r u , casa e r a t ă c u t ă ş i
noscut, aveau d r e p t a t e . Altfel c u m p u t e a să explice î n t u n e c a t ă . Bâjbâi p â n ă la scări şi u r c ă . La etaj era la
230 • Jurnalele Vampirilor Trezirea * 231

fel de î n t u n e r i c , şi î n a i n t a împiedicat, î n c e r c â n d să N u - m i pasă, g â n d i ea, şi m â n i a c a r e o cuprinse îi


găsească î n c ă p e r e a cu treptele care d u c e a u la al trei­ î n ă b u ş i t e a m a . N u - m i p a s ă d e n i m i c , Ştefan; tot
lea cat. în c a p ă t u l scărilor se v e d e a o l u m i n ă slabă şi v r e a u să te văd. D a r u n d e eşti?
E l e n a p o r n i în sus spre ea, simţindu-se a p ă s a t ă de T r a p a din tavan era deschisă, şi aerul rece p ă t r u n ­
pereţii c a r e p ă r e a u să o î n c h i d ă între ei. d e a în c a m e r ă . O h , îşi spuse E l e n a şi simţi un fior de
L u m i n a v e n e a pe sub uşa închisă. E l e n a b ă t u uşor t e a m ă . Acoperişul ăla era aşa de î n a l t . . .
şi r e p e d e în uşă. N u m a i u r c a s e n i c i o d a t ă scara c a r e d u c e a l a plat­
— Ştefan, şopti ea, apoi strigă m a i tare: Ştefan, eu f o r m a de pe acoperiş, şi r o c h i a ei l u n g ă o împiedica
sunt. să suie. Ieşi încet p r i n t r a p ă , î n g e n u n c h i n d pe aco­
Nici un r ă s p u n s . R ă s u c i m â n e r u l şi deschise uşa, periş şi apoi ridicându-se în picioare. V ă z u în colţ o
furişând o privire în c a m e r ă . siluetă î n t u n e c a t ă şi se î n d r e p t ă în g r a b ă către ea.
— Ştefan... — Ştefan, t r e b u i a să v i n . . . , î n c e p u , d a r se între­
V o r b e a singură, într-o c a m e r ă goală. rupse b r u s c p e n t r u că un fulger l u m i n ă cerul în clipa
Şi o c a m e r ă în c a r e d o m n e a haosul. A r ă t a ca şi în care silueta d i n colţ se răsuci spre ea.
c u m o t o r n a d ă o străbătuse, lăsând în u r m a ei d o a r Şi a p o i simţi că t o a t e presimţirile şi t e m e r i l e şi
distrugere. Cuferele c a r e se aflaseră în colţurile coşmarurile pe care le avusese p â n ă a t u n c i d e v e n e a u
încăperii zăceau în poziţii groteşti, cu capacele ridi­ d i n t r - o d a t ă realitate. Nu m a i e r a în stare nici să ţipe;
cate, cu c o n ţ i n u t u l risipit pe p o d e a . O fereastră e r a n u m a i e r a î n stare d e nimic.
spartă. T o a t e lucrurile lui Ştefan, t o a t e obiectele pe O h , D o a m n e . . . n u . M i n t e a e i refuza s ă înţeleagă
care le păstrase cu a t â t a grijă şi pe care p ă r u s e să le ceea ce ochii v e d e a u . N u . N u . Nu voia să se uite, nu
p r e ţ u i a s c ă e r a u împrăştiate p r e c u m nişte g u n o a i e . voia să c r e a d ă . . .
Un val de groază o străbătu pe Elena. F u r i a şi vio­ D a r nu p u t e a să nu vadă. C h i a r d a c ă ar fi reuşit să
lenţa din această i m a g i n e a devastării e r a u d u r e r o s î n c h i d ă ochii, fiecare detaliu al scenei e r a gravat în
de evidente şi o făceau să se simtă a p r o a p e a m e ţ i t ă . m i n t e a ei. Ca şi c u m fulgerul ar fi i m p r i m a t - o pe cre­
C i n e v a care are un t r e c u t violent, spusese Tyler. ierul ei p e n t r u t o t d e a u n a .
232 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 233

Ştefan. Ştefan, a t â t de elegant şi de frumos în hai­ Asta e r a m a i cumplit decât orice altceva, să-1 v a d ă
nele lui obişnuite, în j a c h e t a lui n e a g r ă de piele cu pe Ştefan privind-o de d u p ă acel c h i p de a n i m a l , să
gulerul ridicat. Ştefan, cu părul lui întunecat v a d ă rânjetul acela de fiară transformându-se într-o
a s e m ă n ă t o r cu u n u l dintre norii negri şi a m e n i n ţ ă t o r i expresie de şoc şi disperare.
din spatele lui. Ştefan fusese prins în a c e a fulgerare — E l e n a , te rog. Te rog, n u . . .
d e l u m i n ă , p e j u m ă t a t e întors c ă t r e ea, c u t r u p u l — O h , D o a m n e , nul
răsucit într-o g h e m u i r e de fiară, cu o grimasă feroce Ţ i p e t e l e î n c e r c a u să-şi croiască d r u m afară d i n
de furie pe chip. gâtul ei. Se trase m a i m u l t în spate, p o t i c n i n d u - s e ,
Şi sânge. A c e a g u r ă a r o g a n t ă , sensibilă, senzuală c â n d el făcu un p a s către ea.
e r a m u r d a r ă de sânge. A p ă r e a oribil de roşie pe pie­ — Nu!
lea p a l i d ă a feţei, pe a l b e a ţ a ascuţită a dinţilor. In — E l e n a , te r o g . . . ai grijă...
mâini ţinea trupul moale al unui porumbel muri­ C r e a t u r a aceea îngrozitoare, creatura cu chipul
b u n d , la fel de alb ca şi acei dinţi, cu aripile desfăcute. lui Ştefan, v e n e a către ea, cu ochii verzi a r z â n d . Se
Un altul z ă c e a pe j o s la picioarele lui, ca o batistă smuci î n spate c â n d e l m a i făcu u n p a s , c u m â n a
mototolită şi a r u n c a t ă . întinsă. M â n a a c e e a p r e l u n g ă , c u degetele subţiri,
— O h , D o a m n e , n u , şopti Elena. c a r e îi m â n g â i a s e cu a t â t a b l â n d e ţ e p ă r u l . . .
C o n t i n u ă să m u r m u r e cuvintele, dându-se înapoi, — Nu mă atingel strigă ea.
fără să-şi d e a s e a m a ce face. M i n t e a ei p u r şi simplu Şi apoi ţ i p ă în sfârşit, c â n d ajunse cu spatele lipit
nu p u t e a a c c e p t a această o r o a r e , g â n d u r i l e i se în- d e b a l u s t r a d a d e f i e r care î n c o n j u r a platforma. E r a
vârtejeau nebuneşte, în p a n i c ă , a s e m e n e a u n o r şoa­ aici de a p r o a p e un secol şi j u m ă t a t e , şi în unele lo­
reci care î n c e r c a u să scape dintr-o cuşcă. Nu voia să curi f i e r u l e r a m â n c a t c u totul d e rugină. G r e u t a t e a
c r e a d ă , nu voia să creadă. îşi simţea t r u p u l cuprins de Elenei pe el e r a p r e a m u l t şi ea simţi c u m fierul ce­
o tensiune insuportabilă, i n i m a îi spărgea pieptul, era dează. Auzi sunetul metalului şi al l e m n u l u i p o c n i n d
cuprinsă de a m e ţ e a l ă . a m e s t e c a t cu p r o p r i u l ei ţipăt. Apoi în spatele ei nu
— O h , D o a m n e , nu... m a i e r a nimic, n i m i c de care să se a p u c e , şi î n c e p u să
— Elena! cadă.
234 * Jurnalele Vampirilor Trezirea • 235

I n a c e a clipă, E l e n a v ă z u norii p u r p u r i i furioşi, în ea e r a u r ă î n d r e p t a t ă a s u p r a lui însuşi, a m e s t e c a t ă


silueta î n t u n e c a t ă a casei lângă ea. Se p ă r e a că avea cu regret şi învinuire a m a r ă . Nu o p u t e a î n d u r a .
suficient t i m p să le v a d ă limpede şi să simtă o t e r o a r e — Ştefan, şopti ea, s i m ţ i n d c u m tristeţea lui îi
infinită în t i m p ce ţipa şi cădea, şi c ă d e a . c u p r i n d e sufletul.
D a r acel i m p a c t teribil, d e v a s t a t o r c u p ă m â n t u l î n c ă m a i v e d e a u r m a d e roşu p e buzele lui, d a r
nu veni. Brusc, nişte b r a ţ e o a p u c a u , susţinând-o în a c u m , alături de groaza instinctivă, v e d e r e a ei îi stâr­
vid. Se auzi un z g o m o t înăbuşit şi b r a ţ e l e se strân­ n e a mila. Să fii a t â t de singur, a t â t de străin şi de
seră m a i tare în j u r u l ei, un alt t r u p p r i m i n d în locul singur...
ei lovitura. Apoi totul î n c r e m e n i . — O h , Ştefan, şopti ea.
E l e n a r ă m a s e n e m i ş c a t ă în braţele care o cuprin­ D a r nu p r i m i nici un r ă s p u n s în ochii aceia trişti,
d e a u , î n c e r c â n d să-şi d e a s e a m a ce se î n t â m p l ă . î n ­ pierduţi.
c e r c â n d să c r e a d ă un alt lucru incredibil. C ă z u s e de — V i n o , spuse el încet, şi o c o n d u s e î n a p o i către
pe acoperişul u n e i clădiri cu trei niveluri şi totuşi e r a casă.
în viaţă. S t ă t e a în p i c i o a r e , în g r ă d i n a d i n spatele
pensiunii, în t ă c e r e a absolută dintre d o u ă t u n e t e , cu Ştefan simţi un val de ruşine c â n d ajunseră la al
frunze căzute pe p ă m â n t u l u n d e ar fi trebuit să se afle treilea-cat, în c a m e r a lui distrusă. Că E l e n a , d i n t r e
t r u p u l ei. toţi o a m e n i i , t r e b u i a să v a d ă asta, e r a de n e s u p o r t a t .
încet, ridică privirea către faţa celui care o ţinea în D a r , în acelaşi t i m p , p o a t e că era totuşi potrivit ca ea
b r a ţ e . Ştefan. să v a d ă ce e r a el cu a d e v ă r a t , ce p u t e a face.
Fusese p r e a m u l t ă frică, p r e a m u l t e lovituri î n E a merse încet p r i n c a m e r ă , c a ameţită, către pat,
seara asta. N u m a i p u t e a r e a c ţ i o n a . N u p u t e a d e c â t şi se aşeză. A p o i ridică p r i v i r e a c ă t r e el, şi ochii ei
să se uite l u n g la el, cu un soi de m i r a r e . E r a a t â t a plini de u m b r e îi întâlniră privirea.
tristeţe în ochii lui. O c h i i aceia verzi a r z ă t o r i e r a u — Spune-mi.
acum întunecaţi, cu o privire goală, disperată. Asta fu tot ce rosti. El râse scurt, lipsit de veselie,
Aceeaşi privire pe care o văzuse în acea p r i m ă n o a p t e şi o v ă z u crispându-se. Şi asta îl făcu să se u r a s c ă şi
î n c a m e r a lui, d o a r c ă a c u m e r a m a i r ă u . C ă c i a c u m mai mult.
236 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 237

J
răsuci brusc şi simţi c u m creşte din n o u în el violenţa
— Ce vrei să ştii? o î n t r e b ă . Puse un picior pe ca­
patimii. Ai spus că sunt ca argintul viu — d a r exact
p a c u l u n u i cufăr r ă s t u r n a t şi o privi a p r o a p e sfidător,
asta nu sunt, E l e n a , viu. Viii şi morţii. Viu î n s e a m n ă
a r ă t â n d cu un gest larg c ă t r e c a m e r ă . C i n e a făcut
să fii în viaţă. Eu fac p a r t e d i n cealaltă j u m ă t a t e .
asta? Eu am făcut-o.
O v e d e a t r e m u r â n d . D a r v o c e a ei e r a c a l m ă şi
— Eşti p u t e r n i c , spuse ea, cu privirea c ă z u t ă pe
privirea îi r ă m ă s e s e aţintită în ochii lui.
un cufăr r ă s t u r n a t . Apoi ridică ochii în sus, ca şi c u m
— S p u n e - m i , zise din n o u . Ştefan, am d r e p t u l să
îşi a m i n t e a ce se î n t â m p l a s e pe acoperiş. Şi r a p i d , ca
argintul viu. ştiu.

— M a i p u t e r n i c decât orice o m , spuse el, a p ă s â n d El r e c u n o s c u acele c u v i n t e . Şi e r a u la fel de

d i n a d i n s pe ultimul cuvânt. a d e v ă r a t e ca a t u n c i c â n d le rostise p r i m a d a t ă .

De ce nu se trage î n a p o i de frică a c u m , de ce nu — D a , cred că ai, spuse el, şi v o c e a îi e r a obosită

se uită la el cu scârba pe c a r e o văzuse înainte? D a r şi aspră. Se uită câteva clipe la fereastra spartă şi apoi
nu-i m a i p ă s a ce c r e d e a ea. îşi î n t o a r s e p r i v i r e a c ă t r e ea şi v o r b i pe un t o n
— Reflexele m e l e s u n t m a i r a p i d e , şi s u n t m u l t h o t ă r â t . M - a m n ă s c u t la sfârşitul secolului al cinci­
m a i flexibil. T r e b u i e să fiu. S u n t un v â n ă t o r , spuse sprezecelea. Poţi să crezi asta?
el pe un t o n aspru. Ea se u i t ă la obiectele c a r e z ă c e a u acolo u n d e le
C e v a în privirea ei îl făcu să-şi a m i n t e a s c ă din ce împrăştiase el de pe c o m o d ă cu o mişcare furioasă a
îl întrerupsese. Se şterse la g u r ă cu dosul mâinii, apoi b r a ţ u l u i . Florinii, c u p a de agat, p u m n a l u l .
se duse r e p e d e să ia un p a h a r cu a p ă care r ă m ă s e s e — D a , spuse încet. D a , o cred.
întreg pe noptieră. Ii simţea ochii aţintiţi pe el în t i m p
— Şi vrei să ştii m a i multe? C u m am ajuns să fiu
ce b e a a p a şi îşi ştergea din n o u g u r a . O h , şi totuşi,
ceea ce sunt?
tot îi m a i p ă s a ce c r e d e a ea.
C â n d ea încuviinţă din c a p , el se întoarse din n o u
— Poţi să m ă n â n c i şi să b e i . . . alte lucruri, spuse
c ă t r e fereastră. C u m p u t e a să-i s p u n ă ? El, care evi­
ea.
tase a t â t a v r e m e î n t r e b ă r i l e , c a r e devenise a t â t d e
— Nu am nevoie, r ă s p u n s e el încet, simţindu-se
expert în t ă i n u i r e şi înşelăciune.
epuizat şi înfrânt. Nu am nevoie de n i m i c altceva. Se
238 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 239

Nu avea d e c â t o s i n g u r ă cale, să-i s p u n ă t o t — C e a care, spuse ea, ezitând m a i m u l t , ţi-a d a t


a d e v ă r u l , fără să-i a s c u n d ă n i m i c . Să-i dezvăluie inelul?
totul, să-i m ă r t u r i s e a s c ă ceea ce nu oferise n i c i o d a t ă El se uită la inelul de argint de pe degetul lui, apoi
v r e u n u i alt suflet. îi întâlni privirea. Scoase încet inelul pe care îl p u r t a
Şi voia să o facă. Deşi ştia că asta o va face p â n ă pe un lanţ la gât, sub c ă m a ş ă , şi se uită şi la el.
la u r m ă să se î n d e p ă r t e z e de el, simţea nevoia să îi — D a , a fost inelul ei, spuse. F ă r ă un astfel de ta-
a r a t e Elenei ceea ce era. lisman, n o i m u r i m în l u m i n a soarelui ca în vâlvătaia
Şi astfel, cu privirea p i r o n i t ă în întunericul de din­ u n u i foc.
colo de fereastră, u n d e fulgerele l u m i n a u c â n d şi — Atunci, ea e r a . . . ca tine?
c â n d cerul cu o strălucire albastră, începu. — Ea m-a făcut ceea ce sunt.
V o r b i fără p a t i m ă , fără e m o ţ i e , alegându-şi c u E z i t â n d , îi spuse d e s p r e K a t h e r i n e . D e s p r e fru­
grijă cuvintele. Ii povesti d e s p r e t a t ă l lui, acel om m u s e ţ e a şi drăgălăşenia lui K a t h e r i n e , şi despre dra­
serios al Renaşterii, şi despre l u m e a lui din F l o r e n ţ a , gostea lui p e n t r u ea. Şi despre d r a g o s t e a lui D a m o n .
şi despre p r o p r i e t a t e a lor din ţinutul rural. Ii spuse — E r a p r e a b l â n d ă , plină de p r e a m u l t ă afecţiune,
despre studiile şi ambiţiile lui. D e s p r e fratele lui, care spuse el în cele din u r m ă , cu d u r e r e . A dăruit-o tutu­
e r a a t â t de diferit de el, şi despre d u ş m ă n i a d i n t r e ei. ror, inclusiv fratelui m e u . D a r în cele din u r m ă , noi
— Nu ştiu c â n d a î n c e p u t D a m o n să mă urască, i-am spus că t r e b u i a să aleagă între noi doi. Şi a p o i . . .
zise el. î n t o t d e a u n a a fost aşa, de c â n d m i - a d u c a venit la m i n e .
a m i n t e . P o a t e p e n t r u c ă m a m a n o a s t r ă n u şi-a m a i A m i n t i r e a acelei nopţi, acelei dulci şi teribile nopţi
revenit niciodată d u p ă n a ş t e r e a m e a . A m u r i t câţiva îi reveni în aceeaşi clipă. Venise la el. I a r el fusese
ani m a i târziu. D a m o n o iubea foarte mult şi am avut atât de fericit, a t â t de copleşit de bucurie. î n c e r c ă să-i
î n t o t d e a u n a senzaţia c ă m-a învinuit p e m i n e p e n t r u s p u n ă Elenei despre asta, să găsească cele m a i potri­
m o a r t e a ei. T ă c u o clipă şi înghiţi n o d u l din gât. Şi vite cuvinte. în a c e a n o a p t e fusese a t â t de fericit, şi
apoi, m a i târziu, a fost o fată. c h i a r şi în d i m i n e a ţ a u r m ă t o a r e , c â n d se trezise şi ea
— C e a de care îţi amintesc? î n t r e b ă încet E l e n a . n u m a i e r a acolo, plutise î n e x t a z . . .
El încuviinţă din cap.
240 * Jurnalele Vampirilor Trezirea • 241

Ar fi p u t u t să fie un vis, d a r cele d o u ă u r m e mici „ M i - a ţ i c e r u t să fac o a l e g e r e " , spuse ea, u i t â n -

de pe gâtul lui e r a u reale. Fusese surprins să constate du-se m a i întâi la el, apoi la fratele lui. „Şi a c u m aţi
că nu îl d u r e a u şi că p ă r e a u deja să se vindece. O r i ­ venit la ceasul stabilit, şi eu o să vă s p u n ce am ales."
c u m , e r a u ascunse sub gulerul înalt al cămăşii. Ridică o m â n ă mică, cea cu inelul, şi Ştefan se uită
Sângele ei a r d e a a c u m în venele lui, îşi spuse, şi la p i a t r a lui, dându-şi s e a m a că e r a acelaşi albastru
g â n d u l acesta îi făcu i n i m a să b a t ă m a i t a r e . Ea îi intens ca al cerului n o p t a t i c . E r a ca şi c u m K a t h e ­
dăruise p u t e r e a ei; îl alesese pe el. rine p u r t a cu ea î n t o t d e a u n a o b u c a t ă de cer.
In a c e a seară, chiar îi z â m b i lui D a m o n c â n d se „Aţi v ă z u t a m â n d o i inelul acesta", spuse ea încet.
întâlniră în locul stabilit. D a m o n fusese plecat t o a t ă „Şi ştiţi că fără el aş m u r i . Nu e uşor să obţii un ase­
ziua, d a r îşi făcu apariţia la t i m p în g r ă d i n a îngrijită m e n e a t a l i s m a n , d a r servitoarea m e a G u d r e n e
c u m e t i c u l o z i t a t e , ş i a c u m stătea r e z e m a t d e u n
isteaţă. I a r în F l o r e n ţ a există mulţi a r g i n t a r i . "
c o p a c , aranjându-şi m a n ş e t a . K a t h e r i n e întârzia.
Ştefan asculta fără să înţeleagă, d a r c â n d ea se
„ P o a t e că e o b o s i t ă " , spuse Ştefan, p r i v i n d c u m
întoarse către el, îi z â m b i încurajator.
cerul p u r p u r i u devine d e u n albastru î n t u n e c a t . î n ­
„Şi a ş a " , spuse ea, u i t â n d u - s e în ochii lui, „ a m
cercă să-şi a s c u n d ă triumful timid din voce. „ P o a t e
cerut să mi se facă p e n t r u tine un d a r . " Ii luă m â n a
că are nevoie de m a i m u l t ă o d i h n ă ca de obicei."
şi îi puse ceva în p a l m ă . C â n d el se uită, văzu că era
D a m o n îl privi cu atenţie, cu ochii lui î n t u n e c a ţ i
un inel care s e m ă n a cu al ei, d o a r că era m a i m a r e şi
de sub p ă r u l n e g r u şi des.
m a i greu, şi făcut din argint în loc de aur.
„ P o a t e " , spuse el pe un t o n u r c ă t o r , ca şi c u m ar
„ î n c ă nu ai nevoie de el p e n t r u a înfrunta l u m i n a
fi v r u t să m a i adauge, ceva.
soarelui", spuse ea încet, zâmbind. „ D a r foarte c u r â n d
D a r apoi auziră nişte paşi uşori pe alee şi K a t h e ­
rine a p ă r u p r i n t r e tufele de cimişir. E r a î m b r ă c a t ă în vei a v e a . "

rochia ei albă şi e r a la fel de frumoasă ca un înger. M â n d r i a şi extazul îl a m u ţ i r ă . V r u să îi ia m â n a

Le z â m b i a m â n d u r o r a . Ştefan îi întoarse politicos să o sărute, simţind d o r i n ţ a de a o c u p r i n d e în b r a ţ e

z â m b e t u l , vorbindu-i d o a r c u ochii d e s p r e secretul c h i a r a t u n c i şi acolo, în faţa lui D a m o n . D a r K a t h e ­

lor. Apoi aşteptă. rine se întoarse de la el.


242 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 243

„Şi p e n t r u t i n e " , spuse ea, şi Ştefan c r e z u că nu vorbi. „Asta e alegerea m e a ! Vă iubesc pe a m â n d o i ,


a u d e bine, căci cu siguranţă c ă l d u r a şi afecţiunea din şi nu v r e a u să r e n u n ţ la nici u n u l . A c u m toţi trei v o m
vocea lui K a t h e r i n e nu p u t e a u fi p e n t r u fratele lui, „şi fi î m p r e u n ă , şi fericiţi."
p e n t r u tine. Şi tu vei avea nevoie de el foarte c u r â n d . " „ F e r i c i ţ i . . . " , r e p e t ă Ştefan, cu o voce s u g r u m a t ă .
P r o b a b i l că şi ochii îl înşelau pe Ştefan, căci îi „ D a , fericiţi! T o ţ i trei v o m f i tovarăşi, tovarăşi
a r ă t a u ceva imposibil, ceva ce nu p u t e a fi a d e v ă r a t . plini de b u c u r i e , p e n t r u t o t d e a u n a . " V o c e a ei crescu,
K a t h e r i n e p u n e a î n p a l m a lui D a m o n u n inel exact exaltată, iar ochii îi străluceau a s e m e n e a ochilor u n u i
ca al lui. copil î n c â n t a t . „ V o m fi m e r e u î m p r e u n ă , fără să fim
T ă c e r e a care u r m ă fu deplină, ca tăcerea d u p ă vreodată bolnavi, fără să îmbătrânim, p â n ă la
sfârşitul lumii. sfârşitul T i m p u l u i ! Asta e alegerea m e a . "
„ K a t h e r i n e . . . " Ştefan abia p u t e a rosti cuvintele. „ F e r i c i ţ i . . . cu el?" V o c e a lui D a m o n t r e m u r a m â ­
C u m poţi să-i dai asta lui? D u p ă tot ce-am î m p ă r ţ i t . . . " nioasă, şi Ştefan v ă z u că fratele lui, de obicei calm,
„ C e aţi î m p ă r ţ i t ? " V o c e a lui D a m o n era ca un ples- e r a livid de furie. „ C u băiatul ăsta î n t r e n o i , acest
n e t de bici, şi el se întoarse furios către Ştefan. m o d e l de virtute, flecar şi superficial? Nici nu suport
„Azi-noapte ea a venit la mine. Alegerea e deja făcută." să-1 m a i v ă d a c u m . Şi să d e a D o m n u l să nu-1 m a i v ă d
Şi D a m o n îşi trase în jos, cu un gest violent, gule­ niciodată, să nu-i m a i a u d n i c i o d a t ă glasul!"
rul înalt p e n t r u a a r ă t a d o u ă u r m e m i c u ţ e pe gâtul „Şi acelaşi l u c r u îl d o r e s c eu de la tine, f r a t e ! "
dezgolit. Ştefan se h o l b ă la ele, simţind c u m i se face m â r â i Ştefan, cu i n i m a sfâşiată în piept. Asta e r a vina
r ă u . E r a u identice cu u r m e l e de pe gâtul lui. lui D a m o n ; D a m o n otrăvise m i n t e a lui K a t h e r i n e
C l ă t i n ă din cap, total uluit. încât ea nu m a i ştia ce face. „Şi mă g â n d e s c să mă
„ D a r , K a t h e r i n e . . . n-a fost un vis. Ai venit la asigur că aşa va fi", a d ă u g ă el sălbatic.
mine..." D a m o n înţelese foarte b i n e ce voia să s p u n ă .
„ A m venit la a m â n d o i . " V o c e a lui K a t h e r i n e e r a „ A t u n c i ia-ţi spada, d a c ă o p o ţ i găsi", şuieră el, cu
calmă, c h i a r î n c â n t a t ă , iar privirea senină. îi z â m b i ochii î n t u n e c a ţ i d e a m e n i n ţ a r e .
lui D a m o n , a p o i lui Ştefan. „ M - a slăbit, d a r m ă „ D a m o n , Ştefan, v ă rog! V ă rog, n u ! " strigă K a ­
b u c u r m u l t c ă a m făcut-o. N u înţelegeţi?" c o n t i n u ă t h e r i n e , aşezându-se î n t r e ei, a p u c â n d u - 1 pe Ştefan
ea, pe c â n d ei o p r i v e a u lung, p r e a uluiţi p e n t r u a de b r a ţ . Se u i t ă de la u n u l la altul, şi ochii ei albaştri
244 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 245

e r a u m a r i , cu o privire şocată, şi străluceau î m p ă i e n ­ Ea stătea nemişcată pe pat, privindu-1 cu acei ochi


j e n i ţ i de lacrimi. „ G â n d i ţ i - v ă ce s p u n e ţ i . S u n t e ţ i c a r e s e m ă n a u a t â t de m u l t cu ai lui K a t h e r i n e . M a i
fraţi." ales a c u m , c â n d erau plini de p ă r e r e de r ă u şi spaimă.
„ N u e vina m e a " , scrâşni D a m o n , făcând din cu­ D a r E l e n a nu fugi. II î n t r e b ă :
vinte un blestem. — Şi... ce s-a î n t â m p l a t apoi?
„ D a r nu puteţi să vă împăcaţi? Pentru mine, Ştefan îşi încleşta mâinile a u t o m a t , într-un gest vio­
D a m o n . . . Ştefan? Vă rog.1" lent, şi p l e c ă b r u s c de la fereastră. Nu a m i n t i r e a
O p a r t e din Ştefan voia să cedeze în faţa privirii aceea. N u p u t e a suporta acea amintire, c u a t â t m a i
disperate a lui K a t h e r i n e , a lacrimilor ei. D a r m â n ­ m u l t să vorbească despre ea. C u m p u t e a s-o facă? Şi
d r i a r ă n i t ă şi gelozia e r a u p r e a p u t e r n i c e , şi ştiu că c u m p u t e a să o cufunde pe E l e n a în acea î n t u n e c i m e
faţa lui e r a la fel de aspră, de n e î n d u r ă t o a r e ca şi cea şi să-i arate lucrurile îngrozitoare care p â n d e a u acolo?
a lui D a m o n . — Mi, spuse el. Nu pot. Mu pot.
„ N u " , spuse. „ N u p u t e m . T r e b u i e să fie u n u l sau — T r e b u i e să-mi spui, zise ea încet. Ştefan, este
celălalt, K a t h e r i n e . N-o să te î m p a r t niciodată cu el." sfârşitul poveştii, nu? Asta se află în spatele zidurilor
M â n a lui K a t h e r i n e căzu de pe b r a ţ u l lui şi lacri­ pe c a r e le-ai înălţat în j u r u l tău. Asta ţi-e frică să mă
mile îi a l u n e c a r ă pe obraji, picături m a r i care c ă d e a u laşi să văd. D a r trebuie să mă laşi să văd. O h , Şte­
pe r o c h i a ei albă. Scoase un suspin î n d u r e r a t , apoi, fan, nu te poţi o p r i a c u m .
c o n t i n u â n d să p l â n g ă , îşi ridică poalele rochiei şi o Ştefan simţea c u m îl c u p r i n d e groaza, abisul acela
luă la fugă. cumplit pe c a r e îl văzuse atât de l i m p e d e , îl simţise
a t â t de l i m p e d e în a c e a zi de d e m u l t . Z i u a c â n d totul
— Şi a p o i D a m o n a l u a t inelul pe c a r e ea i-1 se sfârşise — c â n d începuse totul.
dăduse şi şi 1-a p u s pe deget, spuse Ştefan, cu vocea Simţi c u m cineva îi ia m â n a , şi c â n d se uită văzu
răguşită de oboseală şi e m o ţ i e . Şi mi-a spus: „ T o t a degetele E l e n e i c u p r i n z â n d u - 1 strâns, d â n d u - i căl­
m e a o să fie, frate." Şi apoi a plecat. d u r ă , d â n d u - i p u t e r e . îşi strânse şi el degetele peste
Se întoarse, clipind ca şi c u m intrase din î n t u n e r i c ale ei. O c h i i ei îl priveau în ochi.
într-o l u m i n ă strălucitoare, şi se uită la E l e n a . — Spune-mi.
246 • Jurnalele Vampirilor

— Vrei să ştii ce a u r m a t , ce s-a î n t â m p l a t cu K a t -


herine? şopti el.
Ea încuviinţă din c a p , cu ochii a p r o a p e orbiţi de
lacrimi, d a r c o n t i n u â n d să-1 privească.
— Atunci o să-ţi spun. A m u r i t a d o u a zi. Fratele
meu D a m o n şi cu mine am omorât-o.

| a auzul acestor cuvinte, Elena se c u t r e m u r ă ,


înfiorată de groază.
^ ^ ^ ^ — G l u m e ş t i , spuse ea, c u o voce t r e m u ­
r ă t o a r e , îşi a m i n t i de ceea ce văzuse pe acoperiş, de
buzele p ă t a t e de sânge ale lui Ştefan, şi se forţă să nu
se d e a î n a p o i cu repulsie din faţa lui. Ştefan, eu te cu­
nosc. Nu p u t e a i să faci aşa ceva...
El îi i g n o r ă protestele şi c o n t i n u ă să privească fix,
cu ochi c a r e a r d e a u a s e m e n e a gheţii verzui din fun­
dul u n u i g h e ţ a r . P r i v e a p r i n ea, c ă t r e u n p u n c t
î n d e p ă r t a t , neştiut. Apoi vorbi.
— în a c e a n o a p t e , pe c â n d s t ă t e a m întins în p a t ,
s p e r a m î n t r - u n m o d a b s u r d că va veni. Deja obser­
v a m nişte schimbări în m i n e . V e d e a m m a i bine în în­
tuneric; mi se p ă r e a că aud mai bine. Mă simţeam
248 * Jurnalele Vampirilor Trezirea * 249

m a i p u t e r n i c decât p â n ă atunci, plin de o energie ele­ Mi-o s p u n e a u strălucirea pielii lui, pasul alert. A r ă t a
m e n t a r ă . Şi mi-era foame. E r a o foame pe care nu a s e m e n e a u n u i cotoi c a r e m â n c a s e nişte s m â n t â n ă .
mi-o închipuisem v r e o d a t ă . La cină c o n s t a t a s e m că D a r nu fusese K a t h e r i n e . „ B a t e cât vrei", mi-a spus,
m â n c a r e a ş i b ă u t u r a obişnuite n u r e u ş e a u s ă m ă „ d a r d r a g o n u l d i n ă u n t r u n-o să te lase să intri. Am
m u l ţ u m e a s c ă , şi nu î n ţ e l e g e a m de ce. Şi a p o i am î n c e r c a t eu deja. Ce zici, o b i r u i m î m p r e u n ă ? " N - a m
văzut gâtul alb al u n e i servitoare şi am înţeles de ce. v r u t să-i r ă s p u n d . Expresia de pe faţa lui, vicleană şi
Ştefan răsuflă a d â n c , şi ochii îi e r a u î n t u n e c a ţ i şi chi­ m u l ţ u m i t ă d e sine, m ă d e z g u s t a . A m b ă t u t l a uşă,
nuiţi. In n o a p t e a aceea, c o n t i n u ă el, m - a m împotri­ a t â t de t a r e încât să trezesc... Ştefan se opri şi h o h o t i
vit d o r i n ţ e i , deşi a m a v u t nevoie d e t o a t ă v o i n ţ a d i n n o u , lipsit de u m o r . V o i a m să s p u n „să trezesc şi
p e n t r u a rezista. M ă g â n d e a m l a K a t h e r i n e ş i m ă m o r ţ i i " . D a r morţii n u sunt d e fapt a t â t d e greu d e
r u g a m s ă vină l a m i n e . M ă r u g a m ! Ştefan scoase u n trezit, nu-i aşa? F ă c u din n o u o p a u z ă , apoi continuă.
h o h o t de râs scurt şi a m a r . D a c ă o c r e a t u r ă ca m i n e C a m e r i s t a ei, G u d r e n , a deschis uşa. F a ţ a ei s e m ă n a
se p o a t e ruga! cu o farfurie albă, p l a t ă , i a r ochii e r a u ca sticla
Degetele Elenei amorţiseră în strânsoarea lui, d a r n e a g r ă . A m î n t r e b a t - o d a c ă o p o t vedea p e s t ă p â n a
ea încercă să le mişte, să-1 facă să simtă încurajarea ei. ei. M ă a ş t e p t a m să-mi s p u n ă c ă d o r m e a , d a r G u d r e n
— C o n t i n u ă , Ştefan! d o a r s-a u i t a t la m i n e , a p o i la D a m o n , peste u m ă r u l
A c u m el v o r b e a cu uşurinţă. P ă r e a a p r o a p e să fi m e u . „Lui n - a m v r u t să-i s p u n " , a zis ea în cele din
uitat de prezenţa ei, ca şi c u m îşi spunea sieşi povestea. u r m ă , „ d a r D o m n i e i T a l e o să-ţi spun. S t ă p â n a m e a
— în dimineaţa u r m ă t o a r e , nevoia era mai pu­ K a t h e r i n e nu e în c a m e r ă . A ieşit azi-dimineaţă de­
ternică, î m i s i m ţ e a m venele uscate şi c r ă p a t e , d o - v r e m e , să se p l i m b e în g r ă d i n ă . A zis că trebuie să se
rindu-şi cu disperare să fie u d a t e . Ş t i a m că nu m a i g â n d e a s c ă . " Eu am fost surprins. „Azi-dimineaţă de­
p u t e a m rezista mult. M - a m dus să o v ă d pe K a t h e ­ v r e m e ? " am î n t r e b a t . „ D a " , a r ă s p u n s ea. S-a uitat la
rine. V o i a m să o rog, să o i m p l o r . . . m i n e şi la D a m o n fără nici o u r m ă de s i m p a t i e .
V o c e a i se stinse, b r u s c răguşită. T ă c u o clipă, „ S t ă p â n a m e a a fost foarte tristă aseară", a spus ea cu
apoi c o n t i n u ă . subînţeles. „ A p l â n s t o a t ă n o a p t e a . " C â n d a spus
— D a r D a m o n e r a deja acolo, a ş t e p t â n d în faţa asta, m-a c u p r i n s u n s e n t i m e n t ciudat. N u e r a d o a r
uşii ei. M i - a m d a t s e a m a că el nu rezistase dorinţei. ruşine şi d u r e r e p e n t r u tristeţea lui K a t h e r i n e . E r a
250 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 251

t e a m ă . în acea clipă am uitat de f o a m e a şi slăbiciu­ — A fost c a . . . ca un c o ş m a r . . . totul s-a î n t â m p l a t


n e a m e a . Brusc, m - a m simţit copleşit de grabă, de o a t â t d e încet. N u m ă p u t e a m m i ş c a . . . ş i totuşi tre­
nevoie p r e s a n t ă . M - a m întors c ă t r e D a m o n şi i-am b u i a s ă m ă mişc. T r e b u i a s ă m e r g m a i d e p a r t e . C u
spus că trebuie să o găsim pe K a t h e r i n e şi, spre sur­ fiecare pas, t e a m a creştea tot m a i mult. A p r o a p e că
p r i n d e r e a m e a , d o a r a încuviinţat din c a p . Am înce­ îmi m i r o s e a m t e a m a . M i r o s e a a s e m e n i grăsimii arse.
put să o căutăm pe Katherine prin grădină, Nu trebuie să mă duc acolo... nu vreau să văd...
strigând-o m e r e u . M i - a d u c a m i n t e e x a c t c u m e r a V o c e a lui deveni ascuţită, grăbită. A c u m respira
totul în a c e a zi. Soarele strălucea pe chiparoşii înalţi s a c a d a t , cu i c n e t e . Avea ochii m a r i , dilataţi, ca un
şi pe pinii din g r ă d i n ă . D a m o n şi cu m i n e am t r e c u t copil îngrozit. E l e n a îi cuprinse cu cealaltă m â n ă de­
iute p r i n t r e ei, g r ă b i n d tot m a i m u l t pasul şi strigând. getele care o strângeau ca o m e n g h i n e , acoperindu-le
Şi am tot strigat-o... cu totul.
E l e n a simţea t r e m u r u l din t r u p u l lui Ştefan, îl — Ştefan, e-n regulă. Nu eşti acolo. Eşti aici, cu
simţea p r i n degetele încleştate în j u r u l mâinii ei. Res­ mine.
piraţia lui era r a p i d ă , cu răsuflări scurte. — Nu v r e a u să v ă d . . . d a r nu mă p o t împotrivi. E
— Ajunsesem a p r o a p e la c a p ă t u l g r ă d i n i i c â n d ceva alb. C e v a alb sub c o p a c . N u m ă face s ă m ă uit!
m i - a m a m i n t i t d e u n loc p e c a r e K a t h e r i n e î l — Ştefan, Ştefan, uită-te la m i n e !
î n d r ă g e a . E r a c ă t r e m a r g i n e , u n zid j o s l â n g ă u n D a r el nu m a i a u z e a . Cuvintele îi ieşeau ca nişte
lămâi. A m p o r n i t într-acolo, strigând-o. D a r p e c â n d s p a s m e î n t r e t ă i a t e , c a ş i c u m n u l e m a i p u t e a con­
mă a p r o p i a m , strigătele mi s-au stins. S i m ţ e a m . . . o trola, ca şi c u m nu p u t e a să le rostească suficient de
t e a m ă , o p r e s i m ţ i r e c u m p l i t ă . Şi ştiam că nu tre­ repede.
buia. .. nu trebuia să mă duc... — Nu p o t să mă m a i a p r o p i i . . . d a r o fac. V ă d co­
— Ştefan! e x c l a m ă Elena. p a c u l , zidul. Şi albul acela. în spatele copacului. Alb
Degetele lui îi striveau a c u m m â n a , făcând-o să o cu a u r i u pe d e d e s u b t . Şi pe u r m ă ştiu, ştiu, şi mă d u c
d o a r ă . T r u p u l lui t r e m u r a tot m a i tare, se c u t r e m u r a . către el, p e n t r u că e r o c h i a ei. R o c h i a albă a lui K a ­
— Ştefan, te rog! t h e r i n e . Şi m e r g în spatele c o p a c u l u i şi o v ă d pe
D a r el nu p ă r u să o a u d ă . p ă m â n t şi e a d e v ă r a t . E r o c h i a lui K a t h e r i n e . . .
252 * Jurnalele Vampirilor Trezirea • 253

V o c e a lui crescu şi a p o i se opri, î n e c a t ă într-o umerii care se zguduiau de plâns. îi şoptea tot felul de
g r o a z ă de neînchipuit. vorbe m e n i t e să-1 aline, î n c e r c â n d să nu se g â n d e a s c ă

— . . . d a r K a t h e r i n e nu e în ea. la p r o p r i a ei o r o a r e . Şi, în cele d i n u r m ă , el se linişti

E l e n a se simţi înfrigurată, ca şi c u m tot t r u p u l ei şi î n ă l ţ ă capul. V o r b i răguşit, d a r se v e d e a că se în­

fusese cufundat în a p ă rece ca gheaţa. I se făcu pie­ torsese în p r e z e n t , îşi revenise.

lea ca de g ă i n ă şi î n c e r c ă să-i s p u n ă ceva, d a r nu — P e r g a m e n t u l e r a un bilet, p e n t r u m i n e şi

reuşi. El povesti m a i d e p a r t e , gâfâit, ca şi c u m p u t e a D a m o n . în el scria că fusese egoistă, că voise să ne

să ţină groaza d e p a r t e de el d o a r c o n t i n u â n d să vor­ a i b ă p e a m â n d o i . S p u n e a . . . c ă n u s u p o r t a s ă fie

bească. c a u z a d u ş m ă n i e i d i n t r e n o i . S p e r a c ă o d a t ă dis­

— K a t h e r i n e nu e acolo, aşa că p o a t e totul nu e p ă r u t ă , noi doi nu ne v o m m a i urî. Că o făcea ca să

decât o glumă, d a r rochia ei e pe p ă m â n t şi e plină de ne împace.

cenuşă. La fel ca c e n u ş a din vatră, exact la fel, d o a r — O h , Ştefan, şopti Elena. S i m ţ e a c u m ochii i se

că c e n u ş a asta m i r o a s e a c a r n e arsă. Are o d u h o a r e u m p l u de lacrimi de milă. O h , Ştefan, îmi p a r e atât de

c a r e îmi face g r e a ţ ă , c a r e îmi î n m o a i e p i c i o a r e l e . r ă u . D a r , d u p ă tot acest t i m p , nu înţelegi că ceea ce a

L â n g ă o m â n e c ă a rochiei se află o b u c a t ă de perga­ făcut K a t h e r i n e a fost greşit? A fost c h i a r egoist, şi

m e n t . I a r pe o piatră, pe o p i a t r ă aflată nu d e p a r t e , a fost alegerea ei. î n t r - u n fel, nu are nimic de-a face cu

e un inel. Un inel cu o p i a t r ă albastră, inelul ei. I n e ­ tine sau cu D a m o n .

lul lui K a t h e r i n e . . . Brusc, Ştefan strigă cu o voce dis­ Ştefan c l ă t i n ă d i n c a p , ca şi c u m voia să în­

p e r a t ă : K a t h e r i n e , ce-aijacut? d e p ă r t e z e a d e v ă r u l cuvintelor ei.

Apoi căzu în genunchi, d â n d în cele din u r m ă dru­ — Şi-a d a t viaţa... p e n t r u asta. N o i am omorât-o.

m u l degetelor Elenei, şi îşi a c o p e r i faţa cu mâinile. A c u m stătea aşezat pe jos. D a r ochii îi e r a u tot di­

Elena îl ţinu în v r e m e ce el t r e m u r a , cuprins de jal­ lataţi, nişte discuri negre uriaşe, şi avea expresia u n u i

nice suspine. II ţinu de umeri, strângându-1 lângă ea. băieţel n e d u m e r i t .

— K a t h e r i n e şi-a scos inelul, şopti ea, şi nu era o — D a m o n s-a apropiat în spatele m e u . A luat bile­

î n t r e b a r e . S-a expus luminii soarelui. tul şi 1-a citit. Şi pe u r m ă . . . cred că a înnebunit. Amân­

Suspinele lui sfâşietoare c o n t i n u a r a , în v r e m e ce doi am î n n e b u n i t . Eu luasem inelul lui K a t h e r i n e şi el

ea îl ţinea lipit de r o c h i a ei a l b a s t r ă , m â n g â i n d u - i a încercat să mi-1 smulgă din m â n ă . N - a r fi trebuit să


254 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 255

o facă. N e - a m luptat. N e - a m spus nişte lucruri îngro­ servitorilor, d a r tot ce v e d e a m era chipul lui D a m o n .
zitoare. N e - a m învinuit u n u l pe altul p e n t r u ceea ce O c h i i aceia negri c a r e e r a u ca b e z n a u n e i n o p ţ i fără
se întâmplase. N u - m i a d u c aminte c â n d n e - a m întors l u n ă . V o i a m să-1 fac să sufere p e n t r u c e e a ce îmi
spre casă, d a r brusc a v e a m î n m â n ă spada. N e lup­ făcuse. P e n t r u tot ce îmi făcuse m i e , şi ce-i făcuse lui
t a m . V o i a m să distrug p e n t r u t o t d e a u n a chipul acela K a t h e r i n e . Ştefan t ă c u o clipă, a p o i spuse încet,
arogant, să-1 omor. î m i a d u c aminte c u m tata a strigat a p r o a p e ca în vis: Aşa că m i - a m ridicat sabia şi l-am
din casă. N e - a m l u p t a t m a i îndârjit, ca să î n c h e i e m o m o r â t . Cu ultimele puteri, m i - a m înjunghiat fratele
înainte să ajungă el la noi. Şi e r a m doi l u p t ă t o r i pe în i n i m ă .
măsură. D a r D a m o n fusese î n t o t d e a u n a m a i puternic,
şi în acea zi p ă r e a şi m a i iute, ca şi c u m se schimbase F u r t u n a trecuse, şi p r i n fereastra s p a r t ă E l e n a
m a i mult decât m i n e . Şi astfel că atunci c â n d tata încă a u z e a z g o m o t e l e b l â n d e ale nopţii, t â r â i t u l greieri­
m a i striga de la fereastră, am simţit tăişul spadei lui lor, v â n t u l t r e c â n d p r i n t r e copaci. în c a m e r a lui Şte­

D a m o n t r e c â n d pe lângă g a r d a m e a . Apoi l-am simţit fan, t ă c e r e a e r a a d â n c ă .

p ă t r u n z â n d u - m i în inimă. — N - a m m a i ştiut nimic, p â n ă ce m - a m trezit în


E l e n a făcu ochii m a r i , îngrozită, d a r el c o n t i n u ă , m o r m â n t u l m e u , spuse Ştefan.
fără să se oprească: Se aplecă în spate, d e p a r t e de ea, şi închise ochii.
— Am simţit d u r e r e a oţelului, l-am simţit străpun- F a ţ a lui e r a desfigurată şi obosită, d a r expresia a c e e a
g â n d u - m ă a d â n c . P â n ă în miezul inimii, o lovitură c u m p l i t ă , de copil în transă, dispăruse.
p u t e r n i c ă . Şi a p o i forţa s-a scurs d i n m i n e şi am — A t â t D a m o n cât şi eu a v e a m în n o i suficient
căzut. A m r ă m a s întins acolo, p e dalele d e p i a t r ă . d i n sângele lui Katherine ca să nu m u r i m cu
R i d i c ă p r i v i r e a c ă t r e E l e n a şi î n c h e i e simplu: Şi a d e v ă r a t . î n s c h i m b , n e - a m transformat. N e - a m tre­
aşa... am murit. zit a m â n d o i în m o r m â n t u l nostru, î m b r ă c a ţ i în cele
E l e n a stătea î n c r e m e n i t ă , ca şi c u m sloiul pe c a r e m a i b u n e h a i n e , aşezaţi p e d o u ă lespezi a l ă t u r a t e .
îl simţise în piept m a i d e v r e m e îi cuprinsese tot tru­ E r a m p r e a slăbiţi ca să ne m a i facem r ă u u n u l altuia;
pul într-o încleştare î n g h e ţ a t ă . sângele lui K a t h e r i n e abia ne fusese de ajuns să ne
— D a m o n se a p r o p i e şi se aplecă d e a s u p r a m e a . r e v e n i m . Ş i e r a m confuzi. L-am strigat p e D a m o n ,
A u z e a m în d e p ă r t a r e strigătele tatălui m e u şi ţipetele d a r el a fugit afară în n o a p t e . D i n fericire, fusesem
256 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 257

î n g r o p a ţ i cu inelele pe care ni le d ă d u s e K a t h e r i n e . — Un t i m p s-a a l ă t u r a t a ş a - n u m i t e l o r Compagnie

I a r e u a m găsit î n b u z u n a r inelul ei. A p r o a p e di ventura, m e r c e n a r i nemiloşi c a r e jefuiau şi devas­

inconştient, Ştefan duse m â n a la gât şi p i p ă i cercul t a u . A s t r ă b ă t u t ţ a r a a l ă t u r i de ei, l u p t â n d şi b â n d

mic de aur. Probabil că s-au gândit că ea mi-1 dăduse. sângele victimelor sale. In a c e a v r e m e eu t r ă i a m în

Am încercat să mă d u c acasă. Asta a fost o prostie. afara zidurilor cetăţii, a p r o a p e m o r t d e foame, o m o ­

C â n d m - a u văzut, servitorii au î n c e p u t să ţipe şi au r â n d animale, eu însumi animal. Mult timp n-am

alergat să a d u c ă un p r e o t . Am fugit de acolo şi eu. în ştiut n i m i c de D a m o n . Apoi, într-o zi, i-am a u z i t


vocea î n m i n t e a m e a . E r a m a i p u t e r n i c c a m i n e , pen­
singurul loc u n d e e r a m în siguranţă, în î n t u n e r i c . Şi
t r u c ă b e a sânge o m e n e s c . I a r c â n d o a m e n i i sunt
acolo am stat de a t u n c i . Acela e locul m e u , E l e n a .
o m o r â ţ i , esenţa vieţii pe care o dăruiesc este î n t r - u n
A m o m o r â t - o p e K a t h e r i n e c u m â n d r i a ş i gelozia
fel m a i p u t e r n i c ă d e c â t orice. E ca şi c u m în acele ul­
m e a , ş i l-am o m o r â t p e D a m o n c u u r a m e a . D a r a m
time clipe de groază şi luptă sufletul are cea m a i m a r e
făcut m a i r ă u d e c â t să-1 ucid. L-am c o n d a m n a t la o
vibraţie. P e n t r u c ă D a m o n o m o r a o a m e n i , e r a capa­
viaţă veşnică şi chinuită. D a c ă n-ar fi m u r i t atunci, cu
bil să se h r ă n e a s c ă din P u t e r i m a i m u l t d e c â t m i n e .
sângele lui K a t h e r i n e atât de p u t e r n i c în venele lui,
— C e . . . puteri? î n t r e b ă E l e n a .
ar fi avut o şansă. In t i m p , sângele i s-ar fi subţiat şi
U n g â n d p r i n d e a formă î n m i n t e a ei.
apoi a r f i d i s p ă r u t . E l a r f i d e v e n i t d i n n o u u n o m
— F o r ţ ă , aşa c u m s p u n e a i tu, şi r a p i d i t a t e . O
n o r m a l . D a r o m o r â n d u - 1 atunci, l-am c o n d a m n a t s ă
ascuţire a simţurilor, m a i ales n o a p t e a . Acestea sunt
trăiască în î n t u n e r i c . I-am luat singura şansă de sal­
cele d e b a z ă . P u t e m d e a s e m e n e a să... simţim
vare. Ştefan râse a m a r . Ştii ce î n s e a m n ă Salvatore în
minţile. Le p u t e m p e r c e p e p r e z e n ţ a , şi u n e o r i n a t u r a
italiană, Elena? î n s e a m n ă salvare, m â n t u i t o r . Aşa mă
g â n d u r i l o r . P u t e m să s e m ă n ă m confuzie în minţile
c h e a m ă , şi am primit şi n u m e l e Sfântului Ştefan, pri­
m a i slabe, fie să p u n e m s t ă p â n i r e pe ele, fie să le
m u l m a r t i r al creştinătăţii. I a r eu l-am osândit pe fra­
s u p u n e m voinţei n o a s t r e . M a i sunt şi altele. Cu sufi­
tele m e u să trăiască în iad. cient s â n g e o m e n e s c n e p u t e m s c h i m b a forma,
— N u , spuse E l e n a . Apoi, cu o voce m a i p u t e r ­ p u t e m deveni animale. Şi cu cât ucizi mai mult, cu atât
nică, r e p e t ă : N u , Ştefan. S-a osândit singur. El te-a m a i intense devin P u t e r i l e . . . V o c e a lui D a m o n e r a
o m o r â t pe tine. D a r ce s-a î n t â m p l a t a p o i cu el? foarte p u t e r n i c ă în m i n t e a m e a . S p u n e a că a c u m el
258 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 259

era condotierul propriei sale compagnia şi se întorcea în î n t â m p l a t e r a m î n cimitir, c h i a r l â n g ă biserică, î n


Florenţa. S p u n e a că d a c ă o să mă aflu acolo a t u n c i n o a p t e a c â n d Vickie B e n n e t t a fost a t a c a t ă .
c â n d va veni, o să mă o m o a r e . L-am crezut şi am ple­ — D a r nu tu ai făcut asta. Tu nu puteai să faci
cat. D e a t u n c i l-am v ă z u t d o a r d e câteva ori. A m e ­ a s t a . . . Ştefan?
n i n ţ a r e a a r ă m a s aceeaşi, şi el este î n t o t d e a u n a mult — Nu ştiu, spuse el pe un t o n aspru. Ce altă ex­

m a i p u t e r n i c decât m i n e . D a m o n a profitat din plin plicaţie m a i există? E u c h i a r a m b ă u t sânge din

de n a t u r a lui şi p a r e să se b u c u r e de latura ei întune­ b ă t r â n u l acela de sub p o d în n o a p t e a c â n d ai fugit cu

cată. D a r asta e şi n a t u r a m e a . Aceeaşi întunecime e şi fetele d i n cimitir. Aş fi j u r a t că nu i-am luat a t â t de

înlăuntrul m e u . C r e d e a m că o s-o înfrâng, d a r m - a m m u l t încât să-i fac v r e u n r ă u , d a r a fost cât pe ce să

înşelat. De aceea am venit aici, în FelPs C h u r c h . C r e ­ m o a r ă . Şi am fost, de a s e m e n e a , acolo c â n d Vickie şi


T a n n e r au fost atacaţi.
d e a m că d a c ă mă stabilesc într-un orăşel, d e p a r t e de
— D a r nu-ţi aduci a m i n t e să-i fi a t a c a t tu, spuse
vechile amintiri, aş p u t e a să mă eliberez de întuneric,
Elena, uşurată.
î n schimb, î n n o a p t e a asta a m o m o r â t u n o m .
I d e e a care p r i n d e a formă în m i n t e a ei e r a a c u m
— Nu, spuse E l e n a cu h o t ă r â r e . Nu c r e d asta,
a p r o a p e convingere.
Ştefan.
— Ce c o n t e a z ă ? C i n e altcineva ar fi p u t u t - o face,
Povestea lui o u m p l u s e de o r o a r e şi m i l ă . . . şi
d a c ă n u eu?
t e a m ă d e a s e m e n i . R e c u n o ş t e a asta. D a r s c â r b a e i
— D a m o n , spuse E l e n a .
dispăruse, şi de un lucru era foarte sigură. Ştefan nu
El tresări şi Elena văzu c u m umerii i se î n c o r d e a z ă
era u n criminal.
din n o u .
— Ce s-a î n t â m p l a t în s e a r a asta, Ştefan? T e - a i — E un g â n d plăcut. La î n c e p u t am sperat că ar
certat cu T a n n e r ? p u t e a exista o a s e m e n e a explicaţie. Că ar p u t e a fi
— E u . . . n u - m i a d u c a m i n t e , spuse el î n n e g u r a t . altcineva, cineva c a fratele m e u . D a r a m iscodit c u
Am folosit P u t e r e a p e n t r u a-1 convinge să facă ce m i n t e a şi nu am găsit nimic, nici o altă p r e z e n ţ ă . C e a
voiaţi voi. P e u r m ă a m plecat. D a r m a i târziu m - a m m a i simplă explicaţie este că eu sunt ucigaşul.
simţit a m e ţ i t şi cuprins de slăbiciune. La fel c u m s-a — N u , spuse Elena, nu înţelegi. Nu v r e a u să spun
m a i î n t â m p l a t . O privi în ochi. U l t i m a d a t ă c â n d s-a că cineva ca D a m o n ar p u t e a să facă lucrurile pe care
260 • Jurnalele Vampirilor Trezirea * 261

le-am v ă z u t . S p u n c ă D a m o n este aici, î n Fell's — D a r c h i a r tu ai spus că nu ai luat a t â t a cât să-i


C h u r c h . L-am văzut eu. faci r ă u . Ştefan, cine ştie ce i s-a î n t â m p l a t o m u l u i
Ştefan se h o l b ă la ea. d u p ă c e t u a i plecat? N u e r a cel m a i uşor p e n t r u
— El t r e b u i e să fie, spuse E l e n a , t r ă g â n d a e r D a m o n să-1 a t a c e atunci? M a i ales d a c ă D a m o n te-a
a d â n c în piept. L-am văzut deja de d o u ă , p o a t e chiar p â n d i t tot t i m p u l , p o a t e sub o altă f o r m ă . . .
de trei ori. Ştefan, tu mi-ai spus o poveste lungă, iar — Ca o cioară, m u r m u r ă Ştefan.
a c u m o să-ţi s p u n şi eu u n a . — Ca o c i o a r ă . C â t d e s p r e V i c k i e . . . Ştefan, ai
Pe cât de r e p e d e şi de simplu p u t u , îi istorisi ce se spus că tu poţi s e m ă n a confuzie în minţile m a i slabe,
î n t â m p l a s e în sala de sport şi acasă la B o n n i e . Buzele să le supui. N - a r fi p u t u t să facă asta şi D a m o n cu
lui se strânseră într-o linie albă c â n d îi povesti c u m tine? Să-ţi s u p u n ă m i n t e a , aşa c u m şi tu poţi s u p u n e
încercase D a m o n să o sărute. Obrajii ei se îmbujo­ mintea unui muritor?
r a r ă c â n d îşi a m i n t i de p r o p r i a reacţie, c u m a p r o a p e — D a , şi să-şi a s c u n d ă p r e z e n ţ a de m i n e .
că îi cedase. D a r îi spuse totul lui Ştefan. în v o c e a lui Ştefan se s i m ţ e a o t u l b u r a r e cres­
Şi despre c i o a r ă , şi t o a t e celelalte l u c r u r i stranii cândă.
care se p e t r e c u s e r ă de c â n d se întorsese din F r a n ţ a . — De aceea nu a răspuns chemărilor mele. Voia...
— Şi, Ştefan, eu c r e d că D a m o n a fost în s e a r a — V o i a să se î n t â m p l e e x a c t c e e a ce s-a î n t â m ­
asta în C a s a Bântuită, încheie ea. C h i a r d u p ă ce tu plat. V o i a să te îndoieşti de tine, să crezi că eşti un
te-ai simţit a m e ţ i t în c a m e r a d i n faţă, a t r e c u t pe ucigaş. Dar nu este adevărat, Ştefan. O h , Ştefan, a c u m
lângă m i n e cineva î m b r ă c a t c a . . . ca M o a r t e a , cu o ştii asta şi nu trebuie să te m a i temi.
r o b ă n e a g r ă şi glugă, şi nu i-am p u t u t v e d e a chipul. Se ridică, simţindu-se c u p r i n s ă de b u c u r i e şi
D a r e r a ceva familiar în felul în c a r e păşea. A fost el, uşurare. P â n ă la u r m ă , n o a p t e a asta oribilă se încheia
Ştefan. D a m o n a fost acolo. cu ceva m i n u n a t .
— D a r asta tot nu explică celelalte daţi. Vickie şi — De-asta ai fost atât de rece cu m i n e , nu-i aşa?
b ă t r â n u l . Eu am luat sânge de la b ă t r â n . spuse ea, întinzându-şi mâinile c ă t r e el. P e n t r u că te
F a ţ a lui Ştefan e r a î n c o r d a t ă , ca şi c u m a p r o a p e t e m i de ceea ce ai p u t e a face. D a r nu t r e b u i e să te
că se t e m e a să spere. m a i t e m i d e asta.
262 * Jurnalele Vampirilor Trezirea • 263

— Nu trebuie? Ştefan respira repede a c u m , şi îi privi — C r e d că ştiu. Mi-ai spus c u m a fost cu K a t h e ­


braţele întinse spre el ca şi c u m ar fi fost nişte şerpi. rine, Ştefan. V r e a u să fíe la fel şi cu n o i . Sigur, nu
C r e z i c ă n u m a i a m nici u n motiv s ă m ă tem? E p o ­ vreau să mă transformi. D a r p u t e m să î m p ă r ţ i m
sibil ca D a m o n să fi a t a c a t o a m e n i i aceia, d a r el p u ţ i n fără să se î n t â m p l e asta, nu-i aşa? Ştiu, a d ă u g ă
n u - m i c o n t r o l e a z ă gândurile. Şi tu nu ştii ce am gân­ ea, şi m a i încet, cât de m u l t ai iubit-o pe K a t h e r i n e .
dit despre tine. D a r ea nu m a i e a c u m , şi eu sunt aici. Şi te iubesc,
E l e n a îşi p ă s t r ă vocea calmă. Ştefan. V r e a u să fiu cu tine.
— Tu nu vrei să-mi faci rău, spuse ea cu convin­ — Nu ştii ce vorbeşti! Ştefan stătea rigid, cu chi­
gere. p u l cuprins de furie, cu ochii chinuiţi. D a c ă îmi d a u
— N u ? Au fost a t â t e a daţi, c â n d te p r i v e a m în o d a t ă frâu liber, ce mă va împiedica să te transform,
văzul lumii, c â n d cu greu mă a b ţ i n e a m să nu te ating. sau c h i a r să te o m o r ? P a t i m a e m a i p u t e r n i c ă decât
C â n d e r a m a t â t d e t e n t a t d e gâtul tău alb, d e gâtul îţi poţi imagina. T o t nu înţelegi ce sunt, nu înţelegi ce
tău subţire şi alb, cu venele p u l s â n d a b i a v ă z u t e sub p o t face?
piele... Ea stătea şi îl p r i v e a c a l m ă , cu b ă r b i a u ş o r ridi­
O c h i i lui e r a u aţintiţi pe gâtul ei î n t r - u n fel c a r e îi cată. Asta p ă r u să îl înfurie.
a m i n t e a d e ochii lui D a m o n , ş i E l e n a simţi c u m — Nu-ţi ajunge ce-ai văzut? Sau t r e b u i să-ţi a r ă t
i n i m a îi b a t e m a i t a r e . m a i m u l t ? N u - ţ i p o ţ i î n c h i p u i ce-aş p u t e a să-ţi fac?
— Daţi c â n d mă g â n d e a m că o să te a p u c şi o să Se î n d r e p t ă cu paşi m a r i către c ă m i n u l rece şi luă de
te forţez să-mi cedezi chiar acolo, în şcoală. acolo o bucată m a r e de lemn, m a i groasă decât
— Nu e nevoie să mă forţezi, spuse E l e n a . îşi b r a ţ e l e Elenei î m p r e u n ă . D i n t r - o singură mişcare, o
simţea pulsul zvâcnindu-i în tot t r u p u l ; în încheietu­ rupse în d o u ă ca şi c u m ar fi fost un b ă ţ de chibrit.
rile mâinilor şi în î n d o i t u r a cotului, şi în gât. Am luat Ce-aş p u t e a să le fac oaselor tale fragile? spuse el.
o h o t ă r â r e , Ştefan, spuse ea încet, privindu-1 în ochi. In p a r t e a cealaltă a c a m e r e i e r a o p e r n ă a r u n c a t ă
V r e a u să o faci. de pe p a t ; o luă d e j o s şi cu o mişcare a unghiilor sfâr­
El înghiţi cu greu. tecă faţa de m ă t a s e .
— Nu ştii ce-mi ceri. — Pielii tale moi?
264 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 265

Apoi se a p r o p i e de E l e n a cu o iuţeală nefireas< i despre K a t h e r i n e deveniseră p r e a d u r e r o a s e , d e n e ­


înainte ca ea să-şi d e a s e a m a ce se î n t â m p l ă , el era suportat. Apoi, cu gingăşie şi h o t ă r â r e , trase spre ea
l â n g ă ea şi o s t r â n g e a de u m e r i . O privi în o c h i Q gura aceea rânjită.
clipă, a p o i , cu un şuierat sălbatic c a r e făcu să i M El î n c e r c ă să se împotrivească. D a r b l â n d e ţ e a ei
ridice Elenei p ă r u l pe ceafa, îşi dezgoli dinţii. e r a m a i p u t e r n i c ă d e c â t t o a t ă p u t e r e a lui n e o m e ­
E r a acelaşi rânjet feroce p e care-1 văzuse p e ; n n nească. E l e n a închise ochii şi se g â n d i d o a r la Ştefan,
periş, aceiaşi dinţi albi în c a r e caninii deveniseră in nu la lucrurile î n g r o z i t o a r e pe c a r e le aflase în seara
credibil de lungi şi de ascuţiţi. E r a u colţii u n u i animal asta, ci d o a r la Ştefan, c a r e îi m â n g â i a s e p ă r u l a t â t
de p r a d ă , ai u n u i v â n ă t o r . de uşor, de p a r c ă ea s-ar fi p u t u t frânge în mâinile
— G â t u l u i tău alb, spuse el cu o voce schimbai a lui. Se g â n d i la asta, şi sărută a c e a g u r ă de a n i m a l de
E l e n a r ă m a s e ca p a r a l i z a t ă o clipă, u i t â n d u si p r a d ă c a r e o a m e n i n ţ a s e cu câteva m i n u t e în u r m ă .
lung, c o n s t r â n s ă p a r c ă , la acel chip înspăimântaţi >i, Simţi s c h i m b a r e a , t r a n s f o r m a r e a gurii lui pe
apoi ceva din a d â n c u l sufletului ei se dovedi mai pu m ă s u r ă ce el c e d a , r ă s p u n z â n d î m p o t r i v a voinţei lui,
ternic. R i d i c ă mâinile, în cercul s t r â m t al braţelor Iul p r i m i n d s ă r u t u r i l e ei b l â n d e cu aceeaşi b l â n d e ţ e .
c a r e o s t r â n g e a u , şi îi cuprinse faţa. Ii simţi obrajii Simţi t r u p u l lui Ştefan înfiorându-se şi s t r â n s o a r e a
reci în p a l m e . II ţinu în felul acesta, cu b l â n d e ţ e , < U aspră pe u m e r i i ei slăbind, d e v e n i n d î m b r ă ţ i ş a r e . Şi
a t â t a b l â n d e ţ e , ca şi c u m ar fi v r u t să-i r e p r o ş e z e ştiu că învinsese.
s t r â n s o a r e a furioasă pe u m e r i i ei goi. Şi v ă z u cuta — N-ai să-mi faci n i c i o d a t ă r ă u , şopti ea.
n e d u m e r i r e a i se aşterne încet pe faţă, c â n d înţelese E r a ca şi c u m , sărutându-se, a l u n g a u t o a t ă t e a m a
că ea nu se l u p t a cu el şi nici nu-1 respingea. şi d i s p e r a r e a şi s i n g u r ă t a t e a d i n l ă u n t r u l lor. E l e n a
E l e n a aşteptă p â n ă c â n d n e d u m e r i r e a i se reflect;! simţi c u m o s t r ă b a t e un fior de p a t i m ă , a s e m e n e a
şi în ochi, î m b l â n z i n d u - i privirea, făcând-o să parj u n u i fulger de v a r ă , şi simţi p a s i u n e a cu c a r e îi
a p r o a p e r u g ă t o a r e . Ştia c ă p e c h i p u l ei n u se citea răspunse Ştefan. D a r m a i presus de orice simţăminte,
t e a m a , ci d o a r b l â n d e ţ e a şi iubirea, şi că buzele ei copleşindu-le, e r a o t a n d r e ţ e de o intensitate a p r o a p e
e r a u u ş o r întredeschise. A m â n d o i r e s p i r a u repedl î n s p ă i m â n t ă t o a r e . N u e r a nevoie d e g r a b ă sau d e
a c u m , î m p r e u n ă , în acelaşi ritm. E l e n a simţi c u m el d u r i t a t e , îşi spuse E l e n a în v r e m e ce Ştefan o aşeza
î n c e p e să t r e m u r e , la fel ca a t u n c i c â n d amintirile cu b l â n d e ţ e pe p a t .
266 * Jurnalele Vampirilor Trezirea • 267

T r e p t a t , sărutările deveniră din ce în ce m a i stă­ boabele de ilice, d a r c â n d el o trase către el nu se îm­


ruitoare, şi E l e n a simţi fulgerul de v a r ă străbătându-i potrivi.
în valuri tot t r u p u l , î n c ă r c â n d u - 1 de electricitate, Apoi o ţinu în b r a ţ e m u l t t i m p , în v r e m e ce afară
făcându-i i n i m a să b a t ă m a i năvalnic şi să i se taie greierii c o n t i n u a u să-şi t â r â i e c â n t e c u l . In cele d i n

răsuflarea. O făcea să se simtă ciudat de m o a l e şi de u r m ă , el se mişcă.

ameţită, o făcea să î n c h i d ă ochii şi să-şi d e a c a p u l pe — Aş v r e a să poţi să r ă m â i aici, şopti. Aş v r e a să

spate, lăsându-se în voia patimii. poţi s ă r ă m â i p e n t r u t o t d e a u n a . D a r n u poţi.


— Ştiu, r ă s p u n s e ea, la fel de încet.
E timpul, Ştefan, gândi ea. Şi, cu b l â n d e ţ e , îi trase
O c h i i li se î n t â l n i r ă d i n n o u , într-o înţelegere
din n o u gura în jos, de d a t a asta către gâtul ei. Ii simţi
tăcută. Aveau a t â t de m u l t e lucruri să-şi s p u n ă , atâ­
buzele atingându-i pielea, îi simţi răsuflarea caldă şi
tea motive p e n t r u a fi î m p r e u n ă .
rece t o t o d a t ă . Apoi simţi o d u r e r e ascuţită.
— Mâine, spuse ea. Apoi, rezemându-se de
D a r d u r e r e a dispăru a p r o a p e imediat, înlocuită de
u m ă r u l lui, şopti: O r i c e s e - n t â m p l ă , Ştefan, voi fi
o p l ă c e r e c a r e o făcu să t r e m u r e . Un val i m e n s de
alături d e tine. S p u n e - m i c ă m ă crezi.
t a n d r e ţ e o străbătu, î n d r e p t a t către Ştefan.
V o c e a lui se auzi încet, înăbuşită de p ă r u l ei.
In cele din u r m ă îi privi chipul, un c h i p c a r e în
— O h , E l e n a , te cred. O r i c e se-ntâmplă, v o m fi
sfârşit i se dezvăluia, care nu se m a i a s c u n d e a în spa­
împreună.
tele zidurilor. I a r privirea pe care o v ă z u în ochii lui
o făcu să se simtă fără p u t e r e .
— Ai î n c r e d e r e în mine? şopti el.
Şi c â n d ea d o a r încuviinţă din c a p , r ă m a s e cu pri­
virea a ţ i n t i t ă în ochii ei în t i m p ce î n t i n d e a m â n a
d u p ă ceva aflat lângă p a t . E r a p u m n a l u l . Ea îl privi
fără t e a m ă şi apoi se uită din n o u fix în ochii lui.
F ă r ă să-şi ia privirea de la ea, el îl scoase din t e a c ă
şi-şi făcu o mică tăietură la b a z a gâtului. Elena o privi
cu ochii m a r i , privi sângele la fel de strălucitor ca
Trezirea • 269

Ş i p e n t r u p r i m a o a r ă d e c â n d venise î n Fell's

15 C h u r c h , simţi p â l p â i n d u n r ă s p u n s . D a r p ă r e a slab
şi t r e m u r ă t o r , şi nu-1 p u t e a localiza în spaţiu.
Oftă şi se î n t o a r s e . . . şi î n c r e m e n i .
D a m o n se afla în faţa lui, cu braţele încrucişate pe
p i e p t , r e z e m a t d e cel m a i m a r e stejar din luminiş.
A r ă t a ca şi c u m e r a acolo de m u l t e ore.
— Aşa deci, spuse Ştefan a p ă s a t , e a d e v ă r a t .
A t r e c u t m u l t ă v r e m e , frate.
— Nu a t â t de m u l t ă cât crezi tu, frate.
Ştefan îşi a m i n t i de acea voce, catifelată, ironică.
u p ă ce o lăsă pe E l e n a Ştefan se — Nu t e - a m p i e r d u t din ochi de-a lungul anilor,

duse în p ă d u r e . c o n t i n u ă calm D a m o n . î n d e p ă r t ă o bucăţică de coajă

O luă pe O l d Creek R o a d , m e r g â n d pe de c o p a c de pe m â n e c a j a c h e t e i de piele la fel de


d e t a ş a t c a p e v r e m e a c â n d îşi a r a n j a m a n ş e t e l e d e
sub norii cenuşii p r i n care nu se v e d e a nici un petic
b r o c a r t . D a r tu n-aveai c u m să ştii asta, nu? Ah, n u ,
de cer, către locul u n d e oprise în p r i m a zi de şcoală.
Puterile tale sunt la fel de slabe ca î n t o t d e a u n a .
Lăsă m a ş i n a şi încercă să regăsească d r u m u l c a r e
— Ai grijă, spuse î n c e t Ştefan, pe un t o n a m e ­
d u c e a către luminişul u n d e văzuse cioara. Instinctele
n i n ţ ă t o r . Ai m a r e grijă în n o a p t e a asta. Nu sunt p r e a
lui de v â n ă t o r îl ajutară, căci îşi a m i n t i de forma u n u i
îngăduitor.
a n u m e tufiş sau de un c o p a c n o d u r o s , p â n ă ce ajunse
— Sfântul Ştefan furios? Ca să vezi. Eşti supărat,
la locul deschis, înconjurat de stejari b ă t r â n i . b ă n u i e s c , din c a u z a micilor m e l e incursiuni în teri­
Aici era. S u b p ă t u r a frunzelor m a r o n i i p ă t a t e , toriul t ă u . Am făcu t-o d o a r p e n t r u că v r e a u să fiu
p o a t e că m a i existau încă oasele iepurelui. a p r o a p e de tine. Fraţii ar t r e b u i să fie apropiaţi.
R e s p i r â n d a d â n c p e n t r u a se c a l m a , p e n t r u a-şi — Ai omorât în seara asta. Şi ai î n c e r c a t să mă faci

a d u n a Puterile, a r u n c ă u n g â n d iscoditor, î n t r e b ă t o r . să c r e d că eu am fâcut-o.


270 * Jurnalele Vampirilor Trezirea • 271

— Eşti foarte sigur că n-ai făcut-o? P o a t e că am b ă r b a ţ i i în negru. în v r e m e ce Ştefan îl privea fix, în­
făcu t-o î m p r e u n ă . Ai grijă! spuse c â n d Ştefan î n a i n t a c e r c â n d să-şi controleze respiraţia, D a m o n a d ă u g ă ,
către el. Nici eu nu sunt p r e a îngăduitor în seara asta. a p r o a p e cu b l â n d e ţ e : Ştii, te înşeli în p r i v i n ţ a ei.
Eu am avut d o a r un profesor de istorie sfrijit; tu ai C r e z i că e dulce şi docilă, aşa c u m e r a K a t h e r i n e .
avut o fată d r ă g u ţ ă . D a r n u e . N u e deloc g e n u l t ă u , n e p r i h ă n i t u l m e u
F u r i a d i n a d â n c u l lui Ştefan se a d u n ă , p ă r â n d să frate. Are în ea un spirit şi un foc cu care tu n-ai şti
se s t r â n g ă î n t r - u n p u n c t fierbinte şi strălucitor, ca un ce să faci.
soare î n ă u n t r u l lui.
— Şi tu ai şti, n u ?
— Stai d e p a r t e de E l e n a , şopti el a t â t de a m e ­
D a m o n îşi desfăcu braţele şi z â m b i din n o u , încet.
n i n ţ ă t o r î n c â t D a m o n c h i a r îşi trase u ş o r c a p u l î n
— O h , da.
spate. Stai d e p a r t e de ea, D a m o n . Ştiu că ai pândit-o,
Ştefan voia să se r e p e a d ă la el, să-i şteargă de pe
ştiu că ai u r m ă r i t - o . D a r s-a t e r m i n a t . O singură d a t ă
faţă z â m b e t u l acela frumos şi plin de a r o g a n ţ ă , să-i
să te m a i a p r o p i i de ea şi-o să-ţi p a r ă r ă u .
frângă gâtul lui D a m o n . Spuse, a b i a controlându-şi
— întotdeauna ai fost egoist. S i n g u r u l t ă u defect.
glasul:
Nu vrei să î m p ă r ţ i nimic, nu-i aşa?
— Ai d r e p t a t e într-o s i n g u r ă p r i v i n ţ ă . E p u t e r ­
Brusc, buzele lui D a m o n se a r c u i r ă î n t r - u n z â m ­
nică. Suficient de p u t e r n i c ă p e n t r u a te respinge. I a r
b e t deosebit de frumos.
a c u m că ştie ce eşti tu cu a d e v ă r a t , o va face. T o t ce
— D a r , din fericire, î n c â n t ă t o a r e a E l e n a e m u l t
simte a c u m p e n t r u tine e dezgust.
m a i generoasă. Nu ţi-a spus de m i c a n o a s t r ă relaţie?
Ei, p r i m a d a t ă c â n d n e - a m văzut, a p r o a p e că mi s-a S p r â n c e n e l e lui D a m o n se ridicară.

d ă r u i t pe loc. — C h i a r aşa? M a i v e d e m noi. P o a t e că va desco­

— Asta e o m i n c i u n ă ! p e r i că îi place m a i m u l t a d e v ă r a t u l î n t u n e r i c d e c â t

— O h , n u , frate dragă. Eu nu m i n t niciodată c â n d amurgul palid. Eu, cel p u ţ i n , p o t s ă r e c u n o s c

e v o r b a de ceva i m p o r t a n t . Sau v r e a u să s p u n lipsit a d e v ă r u l despre n a t u r a m e a . D a r îmi fac griji p e n t r u

d e i m p o r t a n ţ ă ? O r i c u m , p r e a frumoasa t a d o m n i ţ ă t i n e , frăţioare. P a r i slăbit ş i p r o s t h r ă n i t . T e c a m


a p r o a p e că a leşinat în braţele m e l e . C r e d că îi p l a c aţâţă, nu?
272 * Jurnalele Vampirilor Trezirea • 273

O m o a r ă - 1 , spuse i m p e r i o s ceva în m i n t e a lui c u rădăcinile a t â r n â n d u - i . Ştefan s i m ţ e a m i r o s u l

Ştefan. O m o a r ă - 1 , rupe-i gâtul, sfâşie-i gâtul în fâşii p u t e r n i c al p ă m â n t u l u i jilav răscolit.

însângerate de c a r n e . D a r ştia că D a m o n se h r ă n i s e — O r i c u m , n u - m i p l ă c e a acolo, spuse D a m o n şi

foarte bine în a c e a seară. A u r a î n t u n e c a t ă a fratelui îl azvârli cât de d e p a r t e îi î n g ă d u i r ă r ă d ă c i n i l e

său era m ă r i t ă , pulsatilă, a p r o a p e că s t r ă l u c e a cu î n c u r c a t e . Apoi z â m b i fermecător. Şi-mi stârneşte şi


cheful să fac asta.
esenţa vieţii pe care el o luase.
Se văzu o mişcare r a p i d ă , o fulgerare, şi D a m o n
— D a , a m b ă u t din plin, spuse p e u n ton a m u z a t
dispăru. Ştefan se uită î n j u r , d a r nu v ă z u nici u r m ă
D a m o n , ca şi c u m ar fi ştiut ce g â n d e a Ştefan. Oftă
d e el.
şi îşi trecu limba peste b u z e , amintindu-şi satisfăcut.
— Sus, frate.
E r a mic, d a r avea în el o cantitate s u r p r i n z ă t o a r e de
V o c e a v e n e a de d e a s u p r a c a p u l u i său şi c â n d
sevă. Nu la fel de d r ă g u ţ ca E l e n a , şi cu siguranţă nu
Ştefan ridică privirea îl văzu pe D a m o n cocoţat prin­
mirosea la fel de bine. D a r e î n t o t d e a u n a înviorător
tre r a m u r i l e stejarului. Se auzi un foşnet de frunze
să simţi sângele n o u c u m c â n t ă în tine.
m a r o n i i şi el dispăru din n o u .
D a m o n răsuflă a d â n c şi se î n d e p ă r t ă de c o p a c ,
— Aici, în spate, frate.
uitându-se î n j u r . Ştefan îşi a m i n t i şi de acele mişcări
Ştefan simţi o bătaie pe u m ă r şi se răsuci, d a r nu
graţioase, de fiecare gest c o n t r o l a t şi precis. Secolele
văzu nimic în spatele lui.
d o a r cizelaseră eleganţa n a t u r a l ă a lui D a m o n .
— Aici, frate.
— î m i stârneşte cheful să fac asta, spuse D a m o n , Se răsuci din n o u .
apropiindu-se de un copăcel aflat la câţiva m e t r i m a i — N u , î n c e a r c ă aici.
departe. Furios, Ştefan se întoarse în cealaltă p a r t e , întin-
Avea o d a t ă şi j u m ă t a t e î n ă l ţ i m e a lui D a m o n şi z â n d m â n a ş i î n c e r c â n d să-1 a p u c e p e D a m o n . D a r
c â n d acesta îl a p u c ă degetele lui nu se u n i r ă în j u r u l degetele lui p r i n s e r ă d o a r aer.
t r u n c h i u l u i . D a r Ştefan v ă z u c u m răsuflarea lui Aici, Ştefan. De d a t a asta vocea e r a în m i n t e a lui şi
D a m o n se iuţeşte, c u m îi j o a c ă muşchii sub c ă m a ş a P u t e r e a ei îl z g u d u i p r o f u n d . E r a nevoie de o forţă
n e a g r ă subţire, şi apoi c o p a c u l fu smuls din p ă m â n t , e x t r a o r d i n a r ă p e n t r u a p r o i e c t a a t â t de clar g â n d u r i .
274 * Jurnalele Vampirilor
Trezirea • 275

î n c e t , se m a i răsuci o d a t ă , şi îl v ă z u pe D a m o n în
— C r e z i că nu p o t s-o fac? Nu te-nveţi m i n t e
poziţia lui iniţială, r e z e m a t de stejarul cel m a r e . niciodată, nu-i aşa, frăţioare?
D a r d e d a t a asta a m u z a m e n t u l din privire î i Ştefan avu t i m p d o a r cât s ă v a d ă c u m D a m o n cla­
dispăruse. O c h i i lui e r a u negri şi i m p e n e t r a b i l i , iar tină obosit d i n c a p , apoi ceva se mişcă i a r fulgerător
g u r a lui e r a strânsă într-o linie subţire.
A
• • • • i <

şi se simţi c u p r i n s de nişte m â i n i p u t e r n i c e . In clipa


De ce altă dovadă mai ai nevoie, Ştefan? Eu sunt mai pu­
u r m ă t o a r e lupta, cu violenţă, î n c e r c â n d din răsputeri
ternic decât tine, la fel cum tu eşti mai puternic decât aceste
să scape de ele. D a r e r a u ca nişte m â i n i de oţel.
jalnice făpturi omeneşti. Sunt şi mai rapid decât tine, şi am şi
Lovi cu sălbăticie, î n c e r c â n d să a j u n g ă la z o n a
alte Puteri de care tu nici măcar n-ai auzit. Vechile Puteri,
vulnerabilă de sub b ă r b i a lui D a m o n . D e g e a b a , avea
Ştefan. Şi nu mă tem să le folosesc. Dacă vei lupta împotriva
braţele ţintuite la spate, t r u p u l imobilizat. E r a la fel
mea, le voi folosi împotriva ta.
de n e p u t i n c i o s ca o p a s ă r e în g h e a r e l e u n e i pisici
— De-asta ai venit aici? Ca să mă chinui?
agile şi p r i c e p u t e .
Am fost îndurător cu tine, frate. Aş fi putut de multe ori să
Se lăsă m o a l e p e n t r u o clipă, trăgându-se în jos cu
te ucid, dar ţi-am cruţat de fiecare dată viaţa. Dar acum e
t o a t ă g r e u t a t e a , p e n t r u ca în clipa u r m ă t o a r e să-şi
diferit.
î n c o r d e z e brusc toţi muşchii, î n c e r c â n d să se elibe­
D a m o n se desprinse de copac şi spuse cu glas tare: reze, î n c e r c â n d să lovească. D a r mâinile nemiloase
— T e avertizez, Ştefan, n u m i t e î m p o t r i v i . N u d o a r îşi măriră strânsoarea, făcându-i zbaterile
c o n t e a z ă de ce am venit aici. C e e a ce v r e a u a c u m e inutile. J a l n i c e .
Elena. Şi d a c ă încerci să mă împiedici să o fac a m e a , întotdeauna ai fost încăpăţânat. Poate că asta te va con­
te o m o r . vinge. Ştefan privi chipul fratelui său, la fel de palid
— Poţi să încerci, spuse Ştefan. ca ferestrele cu g e a m jivrat de la p e n s i u n e , şi la acei
Miezul fierbinte în care se strânsese furia d i n ă u n ­ ochi negri ca un h ă u fără fund. Apoi simţi nişte de­

trul lui a r d e a m a i strălucitor ca n i c i o d a t ă , revăr- gete a p u c â n d u - 1 d e p ă r , t r ă g â n d u - i c a p u l p e spate,

sându-şi l u m i n a ca o î n t r e a g ă galaxie de aştri. Ştia, lăsându-i gâtul expus.

într-un fel, că a m e n i n ţ a î n t u n e c i m e a lui D a m o n . Z b a t e r i l e lui se înteţită, d e v e n i r ă sălbatice. Nu te


obosi, spuse v o c e a din capul lui, şi apoi simţi d u r e r e a
276 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 277

ascuţită a dinţilor. Simţi u m i l i n ţ a şi n e p u t i n ţ a victi­ Ştefan se simţi plin de u r ă , o u r ă c u m nu m a i cu­


mei, a v â n a t u l u i , a prăzii. Şi apoi d u r e r e a p r o v o c a t ă noscuse vreodată. E r a ca şi c u m t o a t ă u r a pe care o
de sângele luat î m p o t r i v a voinţei sale. avusese p â n ă a t u n c i p e n t r u D a m o n fusese d o a r o
Refuză să cedeze, şi d u r e r e a deveni m a i cumplită, p i c ă t u r ă de a p ă în acest o c e a n î n s p u m a t , furtunos. In
avea s e n z a ţ i a că i se s m u l g e a sufletul la fel c u m lungile veacuri care trecuseră, de multe ori regretase
fusese smuls din p ă m â n t acel c o p a c t â n ă r . II străpun­ ceea ce îi făcuse fratelui său, de m u l t e ori îşi dorise
gea ca nişte suliţe de foc, c o n c e n t r â n d u - s e pe acele din tot sufletul să-i p o a t ă s c h i m b a soarta. A c u m nu
p u n c t e d i n p i e l e a lui u n d e se înfipseseră dinţii lui voia decât să o facă din n o u .
D a m o n . O d u r e r e a g o n i z a n t ă îi a r d e a m a x i l a r u l şi — E l e n a nu este a ta, spuse el p r i n t r e dinţi, ridi-
o b r a z u l , c o b o r â n d u - i către u m ă r ş i piept. Simţi u n cându-se în picioare şi î n c e r c â n d să nu a r a t e cu ce
val de a m e ţ e a l ă şi îşi d ă d u s e a m a că îşi p i e r d e efort făcea asta. Şi nu va fi niciodată.
cunoştinţa. C o n c e n t r â n d u - s e pe fiecare pas, p u n â n d cu grijă
Apoi, b r u s c , m â i n i l e îi d ă d u r ă d r u m u l şi el se un picior în faţa celuilalt, î n c e p u să se î n d e p ă r t e z e . II
p r ă b u ş i l a p ă m â n t , p e u n strat d e frunze d e stejar d u r e a tot t r u p u l , iar r u ş i n e a pe c a r e o simţea e r a
u m e d e şi veştejite. Gâfâind să-şi r e c a p e t e răsuflarea, c h i a r m a i m a r e decât suferinţa fizică. Avea lipite pe
se chinui să se ridice în p a t r u labe. h a i n e b u c ă ţ i de frunze u d e şi p ă m â n t , d a r nu se scu­
— Vezi, frăţioare, sunt m a i p u t e r n i c d e c â t tine, t u r ă . Se chinui să m e a r g ă m a i d e p a r t e , să reziste în
suficient de p u t e r n i c p e n t r u a te nimici, p e n t r u a-ţi faţa slăbiciunii care îi î n m u i a picioarele.
lua sângele şi viaţa d a c ă v r e a u . Lasă-mi-o pe E l e n a , Mu te-nveţi minte niciodată, frate.
altfel o voi face. Ştefan nu se u i t ă î n a p o i şi nici nu î n c e r c ă să
Ştefan ridică privirea. D a m o n stătea cu c a p u l d a t r ă s p u n d ă . Scrâşni din dinţi şi îşi forţă picioarele să se
pe spate, cu picioarele uşor d e p ă r t a t e , a s e m e n e a u n u i mişte m a i d e p a r t e . î n c ă u n p a s . Ş i î n c ă u n p a s . Ş i
învingător care-şi p u n e piciorul pe gâtul celui învins. încă unul.
Ochii aceia întunecaţi ca n o a p t e a a r d e a u triumfători, D a c ă ar p u t e a d o a r să se aşeze p e n t r u o clipă, să
şi sângele lui Ştefan era pe buzele lui. se o d i h n e a s c ă . . .
278 • Jurnalele Vampirilor

î n c ă un pas, şi încă un pas. Maşina nu p u t e a fi


p r e a d e p a r t e . F r u n z e l e foşneau sub picioarele lui,
apoi auzi frunzele foşnind în spatele lui.
16
î n c e r c ă să se î n t o a r c ă r e p e d e , d a r reflexele îi dis­
p ă r u s e r ă a p r o a p e cu totul. I a r m i ş c a r e a fulgerătoare
fu p r e a m u l t p e n t r u el. î n t u n e r i c u l îi cuprinse t r u p u l
şi m i n t e a , şi î n c e p u să c a d ă . C ă z u î n t r u n a , în b e z n a
nopţii absolute. Şi apoi, C e r u l se î n d u r ă de el şi nu
m a i ştiu nimic.

e lena se î n d r e p t ă grăbită către liceul „ R o b e r t


E. L e e " , a v â n d sentimentul că nu se m a i du­
sese la şcoală de mulţi ani. N o a p t e a t r e c u t ă
i se p ă r e a un m o m e n t din t r e c u t u l î n d e p ă r t a t , d i n
copilărie, de c a r e cu greu îşi a d u c e a a m i n t e . D a r ştia
că astăzi va t r e b u i să înfrunte consecinţele ei.
N o a p t e a t r e c u t ă t r e b u i s e să se c o n f r u n t e cu
m ă t u ş a J u d i t h . M ă t u ş a ei fusese teribil de îngrijorată
c â n d vecinii îi spuseseră despre crimă, şi apoi şi m a i
î n g r i j o r a t ă c â n d n i m e n i n u p ă r e a s ă ştie u n d e e r a
E l e n a . C â n d E l e n a ajunsese acasă l a a p r o a p e d o u ă
d i m i n e a ţ a , m ă t u ş a era î n n e b u n i t ă d e îngrijorare.
Elena nu putuse să explice nimic. Nu putuse decât
să s p u n ă că fusese cu Ştefan şi că ştia că ei e r a
cel a c u z a t de crimă, d a r că ea ştia că era nevinovat.
280 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 281

Restul, tot ce se m a i întâmplase, trebuise să-1 păstreze U r c ă în fugă treptele şcolii şi i n t r ă pe coridoarele
p e n t r u ea. C h i a r d a c ă m ă t u ş a J u d i t h l-ar fi crezut, pustii. Se î n d r e p t ă c ă t r e a r i p a de limbi străine, p e n ­
n-ar fi înţeles niciodată. tru că ştia că p r i m a o r ă a lui Ştefan e r a latina. D a c ă
I a r în d i m i n e a ţ a asta E l e n a dormise p r e a m u l t şi îl p u t e a vedea m ă c a r p e n t r u o clipă, ştia că se va simţi
a c u m întârziase. Străzile e r a u pustii şi ea e r a singura bine.
t r e c ă t o a r e , în v r e m e ce se g r ă b e a c ă t r e şcoală. D e a ­ D a r e l n u e r a î n clasă. P r i n ferestruica d i n uşă,
s u p r a capului ei, cerul e r a cenuşiu şi se p o r n i s e vân­
E l e n a v ă z u că locul lui e r a gol.
tul, îşi d o r e a cu disperare să îl v a d ă pe Ştefan. T o a t ă
M a t t era însă acolo, şi expresia de pe faţa lui o spe­
n o a p t e a , în s o m n u l ei agitat şi chinuit, avusese
rie m a i m u l t ca niciodată. El se tot uita către locul lui
c o ş m a r u r i despre el.
Ştefan cu o privire p l i n ă de t e a m ă şi dezgust.
U n u l d i n t r e vise în special p ă r u s e a t â t de real. în
E l e n a se întoarse m e c a n i c cu spatele la uşă. Ca un
el văzuse chipul palid al lui Ştefan şi ochii lui furioşi,
a u t o m a t , u r c ă scările şi se duse spre clasa ei de trigo­
acuzatori. Ridica o carte către ea şi-i s p u n e a : „ C u m
n o m e t r i e . D e s c h i s e u ş a şi v ă z u t o a t e feţele întor-
ai p u t u t să faci asta, Elena? C u m ai p u t u t ? " Apoi lăsa
cându-se c ă t r e ea, d a r se furişă r e p e d e în locul gol de
c a r t e a să c a d ă la picioarele ei şi se î n d e p ă r t a grăbit.
lângă Meredith.
Ea striga d u p ă el, implorându-1, d a r el c o n t i n u a să
D o a m n a H a l p e r n se opri din predat pentru o
meargă mai departe p â n ă ce dispărea în întuneric.
C â n d se uitase la carte, văzuse că e r a legată în cati­ clipă, se uită la ea, apoi c o n t i n u ă . C â n d profesoara se

fea albastră. J u r n a l u l ei. întoarse din n o u cu faţa la tablă, E l e n a o privi pe M e ­

Un fior de furie o străbătu a c u m c â n d se gândi din redith.

n o u c u m îi fusese furat j u r n a l u l . D a r oare ce î n s e m n a M e r e d i t h se întinse şi îi luă m â n a .

visul? Ce e r a în j u r n a l u l ei c a r e să-1 facă pe Ştefan — Eşti bine? o î n t r e b ă în şoaptă.

a t â t de furios? — Nu ştiu, spuse E l e n a , prosteşte.

Nu ştia. T o t ce ştia e r a că avea nevoie să îl vadă, să Se simţea ca şi c u m e r a sufocată de aerul din j u r u l


îi a u d ă vocea, să-i simtă braţele cuprinzând-o. Simţea ei, ca şi c u m în j u r u l ei se afla o g r e u t a t e care o stri­
d e p ă r t a r e a de el ca pe s e p a r a r e a de p r o p r i u l ei t r u p . vea. Degetele lui M e r e d i t h e r a u calde şi uscate.
282 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 283

— M e r e d i t h , spuse, ştii ce s-a î n t â m p l a t cu Şte­ — Vrei să spui că cineva 1-a forţat s-o facă? D a r
fan? cine? T y l e r n-ar î n d r ă z n i . . .
— Vrei să spui că tu nu ştii? — L-a forţat, sau şi m a i r ă u , o î n t r e r u p s e E l e n a .
O c h i i n e g r i ai lui M e r e d i t h se făcură m a r i , şi A c u m , t o a t ă clasa se uita la ele, şi d o a m n a H a l -
E l e n a simţi c u m g r e u t a t e a o striveşte şi m a i mult. E r a p e r n t o c m a i d e s c h i d e a g u r a să vorbească. E l e n a se
ca şi c u m se afla în a d â n c u l u n e i a p e , foarte a d â n c , ridică brusc, uitându-se î n j u r fără să v a d ă n i m i c .
fară costum de scafandru. — Să-1 ferească D u m n e z e u d a c ă i-a făcut r ă u lui
— Nu l-au... nu l-au arestat încă, nu? spuse, chi- Ştefan, spuse ea. Să-1 ferească D u m n e z e u !
nuindu-se să rostească aceste cuvinte. Apoi se răsuci şi p o r n i către uşă.
— E l e n a , e şi m a i r ă u . A dispărut. Poliţiştii s-au — E l e n a , întoarce-te! E l e n a !
dus la p e n s i u n e azi-dimineaţă d e v r e m e şi el nu e r a Auzi strigătele în u r m a ei, ale lui M e r e d i t h şi ale
acolo. Au venit şi la şcoală, d a r n-a a p ă r u t azi deloc. d o a m n e i H a l p e r n . M e r s e m a i repede, tot m a i repede,
A u zis c ă i-au găsit m a ş i n a p e O l d C r e e k R o a d . privind d o a r înainte, c u u n singur g â n d î n m i n t e .
Elena, poliţia crede că a plecat, că a fugit din oraş, Ceilalţi credeau că se ducea d u p ă Tyler Smallwood.
p e n t r u că e vinovat. Bun. N-aveau d e c â t să-şi p i a r d ă t i m p u l a l e r g â n d în
— Nu e a d e v ă r a t , spuse E l e n a p r i n t r e dinţi. V ă z u direcţia greşită. Ea ştia ce are de făcut.
colegii întorcându-se şi uitându-se la ea, d a r nu-i m a i Ieşi d i n şcoală în aerul rece de t o a m n ă . M e r g e a
păsa. E nevinovat. r e p e d e , şi picioarele ei s t r ă b ă t u r ă r a p i d distanţa între
— Ştiu că asta crezi t u , Elena, d a r a t u n c i de ce-ar şcoală şi O l d C r e e k R o a d . De acolo o coti c ă t r e
fi plecat? P o d u l Wickery şi cimitir.
— N - a plecat. N u , n-a plecat. Un v â n t tăios îi sufla p ă r u l pe spate şi îi biciuia
C e v a a r d e a în Elena, un foc de m â n i e care înăbuşi o b r a z u l . In j u r u l ei z b u r a u frunze de stejar, învârte-
t e a m a z d r o b i t o a r e . Răsuflarea ei deveni s a c a d a t ă . jindu-se în aer. D a r focul distrugător din i n i m a ei era
— N - a r fi plecat niciodată de b u n ă v o i e din oraş, c u m p l i t de a r z ă t o r , t o p i n d frigul. A c u m ştia ce
spuse. î n s e a m n ă o furie de n e s t ă p â n i t . I n t r ă cu paşi m a r i ,
284 • Jurnalele Vampirilor

pe l â n g ă mesteceni şi sălcii, p â n ă în mijlocul cimiti­


rului şi se uită în j u r u l ei cu ochi înfriguraţi.
D e a s u p r a ei, norii curgeau pe cer a s e m e n e a u n u i
r â u d e c u l o a r e a p l u m b u l u i . R a m u r i l e dezgolite ale
stejarilor şi mestecenilor se z b ă t e a u sălbatic, împle­
tite. O p a l ă de v â n t îi a r u n c ă în faţă vârtejuri de
Nu pierdeţi
frunze. E r a ca şi c u m cimitirul încerca să o alunge de
acolo, ca şi c u m îi a r ă t a forţa lui, adunându-şi puterile
senzaţionala continuare:
p e n t r u a-i face r ă u .
E l e n a i g n o r ă totul. Se răsuci şi p r i v i r e a ei arză­
toare se p l i m b ă cercetătoare p r i n t r e lespezile de m o r ­
m â n t . Apoi se î n t o a r s e şi strigă direct în v â n t u l
m â n i o s . Un singur cuvânt, d a r cel care ştia că îl va
a d u c e acolo.
— Damon!
Jurnalele
VAMPIRILOR 2