P. 1
Jurnalele Vampirilor - 1 - Trezirea

Jurnalele Vampirilor - 1 - Trezirea

3.0

|Views: 9,532|Likes:
Published by Eugenia Iliescu

More info:

Published by: Eugenia Iliescu on Dec 12, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/15/2015

pdf

text

original

I

L. J.

rezirea
S M I T H

Jurnalele VAMPIRILOR 1
Traducere d i n limba engleză d e MIRELLA ACSENTE

GRUPUL,

L E D A EDITORIAL

CORINT

:!

4 septembrie ragă Jurnalule, Azi o să se întâmple ceva îngrozitor. Nu ştiu de ce am scris asta. E o nebunie. N-am nici un motiv să Jiu prost dispusă, ba chiar am /oale motivele să Jiu Jericită, dar... Dar iată-mă aici, la 5.30 dimineaţa, trează şi speriată. Continui să-mi spun că m-a zăpăcit diferenţa de fus orar între Franţa şi State, dar asta nu explică de i t mă simt atât de speriată. Atât de pierdută. Alaltăieri, când mătuşa Judith, Margaretşi cu mine veneam cu maşina de la aeroport, am avut un sentiment atât de ciudat. Când am intrat pe strada noastră, mi-am
\/>i/s

dintr-odată: „Mami şi tati.ne aşteaptă acasă.

8 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 9

Pun pariu că or să fie pe veranda din faţa casei sau în living, uitându-se pe fereastră. Cred că le-a fost atât de dor de mine." Ştiu. Sună total aiurea. Dar chiar şi când am văzut casa şi veranda goală, tot am crezut asta. Am urcat în fugă treptele şi am apăsat pe clanţă şi am bătut în uşă. Iar când mătuşa Judith a descuiat uşa, m-am năpustit înăuntru şi am rămas în hol ascultând, aşteptând s-o aud pe momi coborând scările sau pe tati strigând din living. în acea clipă, mătuşa Judith a dat drumul unei valize pe podea, cu un zgomot asurzitor, chiar în spa­ tele meu, a scos un oftat adânc şi a spus: „Suntem acasă." Şi Margaret a râs. Iar eu m-am simţit copleşită de cel mai îngrozitor sentiment pe care l-am avut vreodată. Niciodată nu m-am simţit atât de total şi de cumplit pierdută. Acasă. Sunt acasă. De ce sună asta ca o minciună? M-am născut aici, în Fell's Church. întotdeauna am locuit în casa asta. Iar asta e tot vechea mea cameră, cu urmele de ars pe duşumea de când Caro line şi cu mine am încercat să fumăm pe furiş nişte ţigări în clasa a cincea şi aproape ne-am sufocat. Mă uit pe fereastră şi văd gutuiul mare în care s-au urcat Matt şi băieţii acum doi ani, apărând neinvitaţi la petrecerea în pijama de ziua mea. Ăsta e patul meu, scaunul meu, comoda mea.

Dar în clipa asta totul mi se pare ciudat, ca şi cum nu aici ar fi locul meu. Eu sunt cea care nu are ce căuta aici. Şi cel mai rău e că simt că există un loc care e numai al meu, doar că nu-l pot găsi. Ieri am fost prea obosită şi am ratat prima zi de şcoală. Meredith a luat orarul pentru mine, dar n-am avut chefsă vorbesc cu ea la telefon. Mătuşa Judith le-a spus tuturor celor care au sunat că diferenţa de fus orar mă terminase şi că dormeam, dar la cină s-a tot uitat la mine cu o privire ciudată. Dar azi trebuie să mă văd cu ceilalţi. Ar trebui să ne întâlnim cu toţii în parcare înainte de ore. De-asta sunt oare speriată? Mi-e frică de ei? E l e n a Gilbert se opri din scris. Se uită la ultimul r â n d d i n j u r n a l , apoi clătină din c a p , cu stiloul în a e r d e a s u p r a caietului m i c cu coperţi de catifea albastră. Apoi, cu un gest b r u s c , înălţă c a p u l şi a r u n c ă stiloul şi caietul în b o v i n d o u , u n d e r i c o ş a r ă inofensiv şi a t e r i z a r ă p e b a n c h e t a c u p e r n e d e sub fereastră. E r a total r i d i c o l . De c â n d îi e r a ei, E l e n a Gilbert, frică să se v a d ă cu o a m e n i i ? De c â n d îi e r a ei frică de ceva? Se ridică în picioare şi îşi b ă g ă furioasă mâinile într-un c h i m o n o roşu de m ă t a s e . Nu a r u n c ă nici o privire înspre oglinda veneţiană bogat o r n a m e n t a t ă de deasupra

8 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 9

Pun pariu că or să Jie pe veranda din faţa casei sau în living, uitându-se pefereastră. Cred că le-a fost atât de dor de mine." Ştiu. Sună total aiurea. Dar chiar şi când am văzut casa şi veranda goală, tot am crezut asta. Am urcat în fugă treptele şi am apăsat pe clanţă şi am bătut în uşă. Iar când mătuşa Judith a descuiat uşa, m-am năpustit înăuntru şi am rămas în hol ascultând, aşteptând s-o aud pe mami coborând scările sau pe tati strigând din living. în acea clipă, mătuşa Judith a dat drumul unei valize pe podea, cu un zgomot asurzitor, chiar în spa­ tele meu, a scos un oftat adânc şi a spus: „Suntem acasă." Şi Margaret a râs. Iar eu m-am simţit copleşită de cel mai îngrozitor sentiment pe care l-am avut vreodată. Niciodată nu m-am simţit atât de total şi de cumplit pierdută. Acasă. Sunt acasă. De ce sună asta ca o minciună? M-am născut aici, în Fell's Church. întotdeauna am locuit în casa asta. Iar asta e tot vechea mea cameră, cu urmele de ars pe duşumea de când Caro line şi cu mine am încercat să fumăm pe furiş nişte ţigări în clasa a cincea şi aproape ne-am sufocat. Mă uit pe fereastră şi văd gutuiul mare în care s-au urcat Matt şi băieţii acum doi ani, apărând neinvitaţi la petrecerea în pijama de ziua mea. Ăsta e patul meu, scaunul meu, comoda mea.

Dar în clipa asta totul mi separe ciudat, ca şi cum nu aici ar fi locul meu. Eu sunt cea care nu are ce căuta aici. Şi cel mai rău e că simt că există un loc care e numai al meu, doar că nu-l pot găsi. Ieri am fost prea obosită şi am ratat prima zi de şcoală. Meredith a luat orarul pentru mine, dar n-am avut chef să vorbesc cu ea la telefon. Mătuşa Judith le-a spus tuturor celor care au sunat că diferenţa de fus orar mă terminase şi că dormeam, dar la cină s-a tot uitat la mine cu o privire ciudată. Dar azi trebuie să mă văd cu ceilalţi. Ar trebui să ne întâlnim cu toţii în parcare înainte de ore. De-asta sunt oare speriată? Mi-e frică de ei? E l e n a Gilbert se opri din scris. Se u i t ă la ultimul r â n d d i n j u r n a l , apoi clătină din c a p , cu stiloul în a e r d e a s u p r a caietului m i c cu coperţi de catifea albastră. Apoi, cu un gest b r u s c , î n ă l ţ ă c a p u l şi a r u n c ă stiloul şi c a i e t u l în b o v i n d o u , u n d e r i c o ş a r ă inofensiv şi aterizară p e b a n c h e t a c u p e r n e d e sub fereastră. E r a total ridicol. De c â n d îi e r a ei, E l e n a Gilbert, frică să se v a d ă cu oamenii? De c â n d îi e r a ei frică de ceva? Se ridică în picioare şi îşi b ă g ă furioasă mâinile într-un c h i m o n o roşu de m ă t a s e . Nu a r u n c ă nici o privire î n s p r e oglinda veneţiană bogat o r n a m e n t a t ă de deasupra

10 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea * 11

c o m o d e i d i n l e m n d e cireş; ştia c e a r v e d e a . E l e n a Gilbert, b l o n d ă , subţire şi calmă, cea care i m p u n e a m o d a în liceul ei, elevă în u l t i m u l a n , fata pe c a r e orice b ă i a t o voia şi în locul căreia orice fată voia să fie. C a r e în această clipă avea pe faţă o î n c r u n t a r e n e o b i ş n u i t ă şi buzele strânse. O baie fierbinte şi nişte cafea, şi o să mă calmez, se g â n d i ea. R i t u a l u l spălatului şi î m b r ă c a t u l u i din fiecare d i m i n e a ţ ă e r a liniştitor, şi ea îl prelungi, sco­ tocind p r i n t r e noile h a i n e c u m p ă r a t e d e l a Paris. î n cele din u r m ă alese un tricou roz p a l şi o fustă p a n ­ talon foarte scurtă din in alb care o făceau să a r a t e ca o î n g h e ţ a t ă de z m e u r ă . T o c m a i b u n ă de m â n c a t , îşi spuse, şi din oglindă o privi o fată cu un z â m b e t tai­ nic. T e m e r i l e ei de m a i d e v r e m e dispăruseră, uitate. — E l e n a ! U n d e eşti? O să întârzii la şcoală! V o c e a ajunse p â n ă la ea de la p a r t e r . Elena îşi m a i trecu o d a t ă peria prin p ă r u l mătăsos şi şi-1 prinse la spate cu o panglică roz aprins. Apoi îşi luă rucsacul şi coborî scările. In b u c ă t ă r i e , M a r g a r e t , surioara ei de p a t r u ani, m â n c a cereale la masă, iar m ă t u ş a J u d i t h prăjea ceva p e plită. M ă t u ş a J u d i t h e r a g e n u l d e femeie c a r e p ă r e a î n t o t d e a u n a vag agitată; avea o faţă îngustă şi plăcută, iar p ă r u l ei e r a deschis la c u l o a r e şi zburlit, strâns neglijent. E l e n a o sărută pe o b r a z .

- Bună dimineaţa la toată lumea. î m i pare rău că n - a m timp p e n t r u micul dejun. — D a r , E l e n a , nu p o ţ i să pleci fără să m ă n â n c i ceva. Ai nevoie de p r o t e i n e . . . - O să iau o gogoaşă pe d r u m , î n a i n t e de şcoală, spuse veselă E l e n a . O sărută pe M a r g a r e t în creştet, pe p ă r u l cânepiu, şi se întoarse către uşă. — Dar, Elena... — Şi o să mă d u c p r o b a b i l a c a s ă la M e r e d i t h sau B o n n i e d u p ă şcoală, aşa c ă n u m ă a ş t e p t a ţ i cu m a s a . P a ! — Elena... E l e n a e r a deja la uşa de la i n t r a r e . O închise în u r m a ei, î n t r e r u p â n d protestele mătuşii J u d i t h , şi păşi pe v e r a n d a casei. Şi se o p r i . T o a t e s e n t i m e n t e l e d e p r i m a n t e d i n a c e a dimi­ n e a ţ ă o copleşiră din n o u . Neliniştea, t e a m a . Şi p r e ­ simţirea că avea să se î n t â m p l e ceva îngrozitor. M a p l e Street e r a pustie. Casele victoriene înalte p ă r e a u c i u d a t e şi t ă c u t e , ca şi c u m ar fi fost t o a t e goale pe d i n ă u n t r u , la fel ca nişte case de pe un pla­ t o u de filmare p ă r ă s i t . P ă r e a u goale de oameni, d a r pline de lucruri stranii care o u r m ă r e a u .

12 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 13

Asta era; cineva o u r m ă r e a . C e r u l de d e a s u p r a nu e r a albastru, ci lăptos şi o p a c , a s e m e n e a u n u i cas­ t r o n uriaş r ă s t u r n a t c u g u r a î n j o s . A e r u l e r a înă­ b u ş i t o r şi E l e n a e r a c o n v i n s ă că nişte o c h i e r a u aţintiţi a s u p r a ei. Z ă r i ceva î n t u n e c a t p r i n t r e r a m u r i l e b ă t r â n u l u i gutui din faţa casei. E r a o cioară, stând la fel de n e m i ş c a t ă ca şi frun­ zele p ă t a t e cu g a l b e n d i n j u r u l ei. Ai ei e r a u ochii c a r e o priveau. î n c e r c ă să-şi s p u n ă că era ridicol, d a r într-un fel ştia. E r a cea m a i m a r e cioară pe care o văzuse vreo­ d a t ă , grasă şi lucioasă, cu c u r c u b e i e s t r ă l u c i n d în p e n e l e ei î n t u n e c a t e . îi v e d e a l i m p e d e fiecare deta­ liu: g h e a r e l e n e g r e l a c o m e , ciocul ascuţit, ochiul n e g r u care lucea. Stătea complet nemişcată, încât p u t e a foarte bine să fie o statuie de c e a r ă a unei păsări. D a r în t i m p ce se u i t a la ea, E l e n a simţi c u m se înroşeşte, c u m c ă l d u r a o c u p r i n d e în valuri, a r z â n d u - i obrajii şi gâtul. C ă c i c i o a r a . . . o p r i v e a . O p r i v e a în felul în c a r e o priveau băieţii a t u n c i c â n d p u r t a c o s t u m de baie sau o bluză t r a n s p a r e n t ă . Ca şi c u m o d e z b r ă c a din ochi. î n a i n t e să-şi d e a s e a m a ce face, îşi lăsă j o s rucsa­ cul şi ridică o p i a t r ă din d r u m .

— P l e a c ă de-aici, spuse, şi-şi a u z i v o c e a t r e m u ­ r â n d de furie. Pleacă! D u - t e de-aici\ Şi, rostind ultimul cuvânt, a r u n c ă p i a t r a . U r m ă o ploaie de frunze, însă cioara se înălţă spre cer neatinsă. Aripile ei e r a u uriaşe şi făceau z g o m o t cât p e n t r u un stol întreg de ciori. E l e n a se g h e m u i , brusc p a n i c a t ă a t u n c i c â n d p a s ă r e a trecu c h i a r peste c a p u l ei, iar p a l a de v â n t stârnită de m i ş c a r e a aripi­ lor îi ciufuli p ă r u l blond. D a r cioara se înălţă din n o u şi se roti în înalturi, o siluetă î n t u n e c a t ă profilată p e cerul alb c a h â r t i a . Apoi, cu un c r o n c ă n i t răguşit, se î n d e p ă r t ă în direcţia pădurii. E l e n a se î n d r e p t ă încet de spate, a p o i se u i t ă în jur, stânjenită. Nu-i v e n e a să c r e a d ă că t o c m a i făcuse aşa ceva. D a r a c u m că p a s ă r e a dispăruse, cerul p ă r e a la fel ca în fiecare zi. Un v â n t uşor făcea frunzele să se mişte şi E l e n a trase a e r a d â n c în p i e p t . In j o s u l si lăzii, o u ş ă se deschise şi m a i m u l ţ i copii ieşiră afară, r â z â n d . L e z â m b i , apoi respiră din n o u , u n val d e u ş u r a r e s l r ă b ă t â n d - o a s e m e n e a căldurii soarelui. Cum a

p u t u t să fie a t â t de p r o a s t ă ? E r a o zi frumoasă, care p r o m i t e a m u l t e l u c r u r i frumoase, ş i n i m i c r ă u n u avea să se î n t â m p l e .

14 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 15

N i m i c r ă u nu avea să se î n t â m p l e — d o a r că ea o să întârzie la şcoală. T o a t ă l u m e a o să stea s-o aştepte în p a r c a r e . D a r p o ţ i să le spui că te-ai o p r i t să a r u n c i cu o p i a t r ă î n t r - u n tip c a r e t r ă g e a cu ochiul, îşi spuse şi a p r o a p e chicoti. Ei, asta le va da de gândit. F ă r ă să m a i a r u n c e o privire în spate la gutui, o p o r n i cât p u t u de r e p e d e în josul străzii. n

Venise să se h r ă n e a s c ă în a d â n c u l p ă d u r i i , acolo unde n i m e n i nu-1 p u t e a v e d e a . A c u m îşi t r e c e a c u limba peste gingii şi b u z e , să se asigure că nu rămăsese nici u n strop d e sânge p e ele. N u voia

in.II

.1 i işte nimic. M a s c a r a d a asta e r a şi aşa suficient de r i , I I d e dus p â n ă l a c a p ă t . Pentru o clipă se î n t r e b ă , d i n n o u , d a c ă n-ar tre­ i m i pur şi simplu să r e n u n ţ e la tot. P o a t e că ar t r e b u i i II întoarcă în Italia, î n a p o i în ascunzişul lui. C u m • I' , • gândise că ar p u t e a să t r ă i a s c ă d i n n o u în < lumină? I )ar se săturase de viaţa în u m b r ă . Se săturase de întuneric şi d e lucrurile c a r e vieţuiau î n el. Şi în pri­ m u l r â n d s e săturase s ă fie singur. Nu ştia exact de ce alesese FelPs C h u r c h , din Virriin.i. ni.ii

C i o a r a se n ă p u s t i p r i n frunzişul din vârful steja­ rului uriaş şi Ştefan îşi î n ă l ţ ă a u t o m a t c a p u l . C â n d văzu că era d o a r o p a s ă r e , se relaxa. O c h i i îi cobor â r ă la forma albă şi i n e r t ă pe care o ţinea în m â i n i , şi chipul i se crispa uşor a p ă r e r e de r ă u . Nu avusese de g â n d să o o m o a r e . Ar fi v â n a t ceva m a i m a r e decât un i e p u r e d a c ă ar fi ştiut cât de înfometat era. D a r , sigur, asta e r a c h i a r c e e a ce îl speria: nu ştia niciodată cât de m a r e avea să-i fie foamea, sau ce ar trebui să facă p e n t r u a şi-o satisface. Avea n o r o c că d e d a t a asta o m o r â s e d o a r u n i e p u r e . R ă m a s e în picioare, lângă stejarii b ă t r â n i , cu soa­ rele filtrat p r i n t r e frunze căzându-i pe p ă r u l ondulat, în jeanşi şi tricou, Ştefan Salvatore a r ă t a î n t o c m a i ca un elev obişnuit de liceu. D a r n u era.

D u p ă s t a n d a r d e l e lui, e r a u n oraş t â n ă r ; cele

vechi clădiri fuseseră ridicate c u d o a r u n secol şi

|umătate în u r m ă . D a r amintirile şi stafiile R ă z b o i u ­ lui Civil î n c ă m a i d ă i n u i a u acolo, la fel de reale ca .upermarketurile şi m a g a z i n e l e cu fast-food. Ştefan a p r e c i a respectul p e n t r u trecut. Se g â n d i • i p o a t e ar ajunge să-i p l a c ă o a m e n i i din Fell's < lliurch. Şi p o a t e —poate — ar reuşi să-şi găsească u n loc p r i n t r e ei. Desigur, n i c i o d a t ă n-o să fie a c c e p t a t cu totul. Gândul îi a r c u i b u z e l e î n t r - u n z â m b e t a m a r . Ştia

16 * Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 17

p r e a b i n e că nu t r e b u i a să spere asta. Nu va exista nicicând un loc căruia să-i a p a r ţ i n ă pe de-a-ntregul, u n d e va p u t e a să fie el însuşi. D o a r d a c ă alegea s ă trăiască p r i n t r e u m b r e . . . î n d e p ă r t ă iute g â n d u l . R e n u n ţ a s e l a î n t u n e r i c ; lăsase u m b r e l e în u r m ă . Ştergea din viaţa lui toţi acei ani lungi şi o lua de la c a p ă t , astăzi. Ştefan îşi d ă d u s e a m a că încă m a i ţinea în m â i n i i e p u r e l e . îl aşeză cu grijă j o s , pe un p a t de frunze a r ă m i i d e stejar. D e p a r t e , m u l t p r e a d e p a r t e p e n t r u a fi desluşite de o u r e c h e o m e n e a s c ă , r e c u n o s c u zgo­ motele făcute de un vulpoi. H a i d e , v i n o î n c o a c e , frate v â n ă t o r , îşi spuse el trist. M i c u l dejun te-aşteaptă. îşi a r u n c ă p e u n u m ă r j a c h e t a ş i a t u n c i observă c i o a r a care îl tulburase m a i d e v r e m e . E r a tot coco­ ţ a t ă în stejar şi p ă r e a să-1 privească. E r a ceva în n e ­ regulă cu ea. V r u să trimită spre ea un g â n d iscoditor, p e n t r u a o cerceta, d a r se opri. Adu-ţi a m i n t e de p r o m i s i u n e a făcută, îşi spuse. Nu foloseşti Puterile decât d a c ă este absolut necesar. D o a r d a c ă nu ai altă soluţie. M i ş c â n d u - s e a p r o a p e n e a u z i t p r i n t r e frunzele m o a r t e şi crenguţele uscate, se î n d r e p t ă către margi­ n e a p ă d u r i i . Acolo îşi lăsase m a ş i n a . Se uită o d a t ă

înapoi si văzu că c i o a r a părăsise c o p a c u l şi c o b o r â s e I " iepure. Era ceva sinistru în felul în care îşi î n t i n d e a aripile I li ite trupul alb fără viaţă, ceva sinistru şi triumfător. Ştefan simţi c u m i se p u n e un n o d în gât şi vru să se întoarcă şi să a l u n g e p a s ă r e a . D a r şi ea e r a la fel de îndreptăţită să m ă n â n c e ca şi vulpea, îşi spuse.
I ..i

fel ca şi el.

I >acă a v e a să v a d ă d i n n o u p a s ă r e a , o să-i iscodi .1 i ;i mintea, hotărî el. D a r a c u m îşi l u ă privirea de li I ii >ară şi grăbi pasul p r i n p ă d u r e , h o t ă r â t . Nu voia i i n i . i i z i e la liceul „ R o b e r t E. L e e " .

Trezirea * 19

2
du l e n a fu î n c o n j u r a t ă de ceilalţi d i n clipa în c a r e păşi î n p a r c a r e a liceului. T o a t ă l u m e a e r a a c o l o , t o a t ă gaşca p e c a r e n u o m a i văzuse de la sfârşitul lui iunie, plus p a t r u sau cinci pisălogi care sperau să câştige p o p u l a r i t a t e p r i n aso­ cierea cu ei. Pe r â n d , E l e n a p r i m i îmbrăţişările de b u n venit ale m e m b r i l o r grupului ei. C a r o l i n e se înălţase cu cel p u ţ i n doi c e n t i m e t r i şi e r a m a i suplă ca niciodată, tot m a i a s e m ă n ă t o a r e cu un m a n e c h i n din Vogue. O salută cu răceală pe E l e n a şi se d ă d u înapoi, cu ochii ei verzi îngustaţi ca ai u n e i pisici. B o n n i e nu crescuse deloc, şi c a p u l ei b u c l a t şi roşcat abia ajungea la b ă r b i a Elenei c â n d îşi a r u n c ă braţele în j u r u l ei. Stai p u ţ i n — bucle? îşi spuse Elena. O împinse d e o p a r t e pe fata m a i mică. "i

Bonnie! Ce ţi-ai făcut la p ă r ? I|i place? C r e d c ă m ă face s ă p a r m a i înaltă. Bl >uiiie îşi înfoie buclele deja înfoiate şi z â m b i , cu • I < ă p r u i scânteind de î n c â n t a r e , cu feţişoara ei u i l " i m ă d e i n i m ă strălucind. Elena trecu m a i d e p a r t e . M c r e d i t h . N u te-ai s c h i m b a t deloc. Si n 111 >răţişară cu d r a g . De M e r e d i t h îi fusese m a i doi ca de oricine altcineva, se g â n d i E l e n a , u i t â n 1

la lata înaltă. M e r e d i t h nu se farda niciodată, şi negre, nici n u avea nevoie. A c u m , o studia Ei, p ă r u l t ă u e cu d o u ă n u a n ţ e m a i deschis de

•i II o r i c u m , cu pielea ei măslinie perfectă şi genele
lunii

i II I li na cu o s p r â n c e a n ă ridicată. i i i" o a r e . . . D a r u n d e e b r o n z u l ? C r e d e a m că te disi | i c Riviera franceză. Şl ii d o a r că eu nu mă b r o n z e z niciodată.
I.l'ii.i

îşi ridică mâinile p e n t r u a le cerceta. Pielea

• i i I" i fectă, p r e c u m p o r ţ e l a n u l , d a r la fel de albă şi i i i n.inslucidă ca a lui B o n n i e . Si ai puţin, e x c l a m ă Bonnie, a p u c â n d o m â n ă a I li in i mi-am a d u s a m i n t e de ceva. Ia ghiciţi ce am i ^ . i i vara asta d e l a verişoara m e a ! î n a i n t e c a vreu­ Cititul în p a l m ă ! n u l dintre cei din j u r s ă s p u n ă ceva, e a î i i n f o r m ă tri111111.11o.ne:

Il auziră câteva g e m e t e , a p o i câteva râsete.

20 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 21

— R â d e ţ i c â t vreţi, spuse B o n n i e , n e t u l b u r a t ă . V e r i ş o a r a m e a mi-a spus c ă sunt u n m e d i u m b u n . I a să v e d e m . . . Studie p a l m a Elenei — Grăbeşte-te, altfel o să î n t â r z i e m , spuse Elena, puţin nerăbdătoare. — Bine, b i n e . U i t e , asta e linia vieţii tale — sau e linia inimii? C i n e v a din g r u p chicoti. — Şşt, făcu Bonnie, p ă t r u n d în abis. V ă d . . . v ă d . . . D e o d a t ă , chipul lui B o n n i e se albi, ca şi c u m fata s-ar fi speriat brusc. O c h i i ei c ă p r u i se făcură m a r i , d a r a c u m nu m a i p ă r e a să se uite la p a l m a Elenei, ci prin ea — la ceva înfricoşător. — O să cunoşti un străin înalt şi b r u n e t , m u r m u r ă M e r e d i t h din spatele ei, şi se a u z i r ă iar chicoteli. — Brunet, da, şi s t r ă i n . . . D a r nu înalt, spuse Bon­ nie cu o voce şoptită, î n d e p ă r t a t ă . Deşi, c o n t i n u ă ea d u p ă o clipă, cu un a e r n e d u m e r i t , a fost înalt o d a t ă . O c h i i ei căprui, m a r i , se ridicară uimiţi către E l e n a . D a r asta e imposibil... nu? D ă d u brusc d r u m u l m â i ­ nii Elenei, a p r o a p e a r u n c â n d - o d e p a r t e d e ea. N u vreau să m a i v ă d nimic. — In regulă, spectacolul s-a t e r m i n a t . H a i d e ţ i să m e r g e m , le spuse E l e n a celorlalţi, vag iritată. î n t o t d e a u n a considerase că şmecheriile astea cu m e d i u m u r i l e e r a u d o a r a t â t — nişte ş m e c h e r i i . Şi

Munci, de ce se simţea neliniştită? D o a r p e n t r u că în illimm aţa aceea se speriase a t â t de t a r e . . .
Ivi<-lc i , iii/.uI

porniră către clădirea liceului, d a r se o p r i r ă zg<>motului u n u i m o t o r b i n e a m b a l a t .

I M , spuse C a r o l i n e , c u ochii m a r i . Asta d a
IU

i .ni.) \ . i i da Porsche, o c o r e c t ă sec M e r e d i t h . I urbo-ul 911 n e g r u şi lucios t r e c u t o r c â n d p r i n

i , i . ... < a u t â n d u n loc, mişcându-se l a fel d e lenei 1i p a n t e r ă c a r e îşi p â n d e ş t e p r a d a . ' lud m a ş i n a se o p r i , p o r t i e r a se deschise şi îl I Iau! făcu încet C a r o l i n e . Poţi s-o m a i spui o d a t ă , şopti B o n n i e . P i n locul în care se afla, Elena p u t e a vedea un t r u p Iii M U C , musculos. J e a n ş i decoloraţi, atât d e mulaţi c ă pi'ol iubii scara cu greu reuşea să-i tragă de pe el, un 1 1 1 1 « M I L i I c i d e mulat, ş i o jachetă d e piele c u u n model
I.i 111iil.

I u i . i p e şofer.

Avea p ă r u l o n d u l a t — şi b r u n e t .

I I c i a însă înalt. O înălţime m e d i e . 1.1. n.i expiră p r e l u n g . (line e tipul ăla cu m a s c ă ? spuse M e r e d i t h . R e m a rea e r a foarte potrivită — ochelari negri de ... i .pereau ochii băiatului, ascunzându-i faţa ca o masei. Străinul m a s c a t , spuse cineva, şi t o a t ă l u m e a i m ,.i vorbească î n acelaşi t i m p .

22 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 23

— I-ai văzut j a c h e t a ? E italiană, din R o m a . — De u n d e ştii? Tu n-ai fost n i c i o d a t ă m a i de­ p a r t e d e R o m e , N e w York. — H o p a . E l e n a a r e din n o u privirea aia. Privirea de v â n ă t o a r e . — D o m n u l Frumos-şi-Brunet-şi-Scund ar face bine să aibă grijă. — Nu e scund; e perfect! In t o a t ă a c e a pălăvrăgeală, se auzi l i m p e d e vocea lui C a r o l i n e : — Ei, h a i d e , E l e n a . îl ai deja pe M a t t . Ce m a i vrei? Ce poţi să faci cu doi din ce nu poţi să faci cu unul? — Acelaşi l u c r u — d o a r că d u r e a z ă m a i m u l t , răspunse t ă r ă g ă n a t M e r e d i t h şi t o a t ă l u m e a izbucni în râs. B ă i a t u l îşi încuiase p o r t i e r a şi se î n d r e p t a a c u m spre şcoală. E l e n a p o r n i d u p ă e l c u u n a e r degajat, u r m a t ă d e celelalte fete î n t r - u n g r u p strâns. P e n t r u o clipă, simţi c u m o c u p r i n d e e n e r v a r e a . C h i a r nu se p u t e a d u c e nicăieri fără un alai în p i c i o a r e l e ei? D a r M e r e d i t h îi p r i n s e p r i v i r e a şi ea z â m b i fără să vrea. — JVoblesse oblige, spuse încet M e r e d i t h . — Ce? i
...
> I

I >acă vrei să fii regina şcolii, t r e b u i e să accepţi in inţele. K l r n a se î n c r u n t ă la aceste cuvinte şi i n t r ă în . I idirra liceului. în faţa lor se î n t i n d e a un c o r i d o r i si o siluetă în j e a n ş i şi j a c h e t ă de piele t o c m a i h |i ii< .1 pe uşa secretariatului din faţă. E l e n a încetini m <> ii sc opri în faţa biroului, uitându-se g â n d i t o a r e i sa jele prinse pe avizierul de p l u t ă de l â n g ă uşă. . . . i.malul avea o fereastră m a r e , p r i n c a r e se . . I. .i perfect tot interiorul. < li I. lai te fete se u i t a u fără j e n ă pe fereastră şi
I . ' . H I .

I )i ă g u ţ ă privelişte d i n spate! A i a c cu siguranţă o j a c h e t ă A r m â n i ! < a c/.i că nu e d i n Virginia? K l r n a asculta cu atenţie, î n c e r c â n d să p r i n d ă nu|i
II.

naiului.

Se p ă r e a că în secretariat lucrurile n u

. u i p r e a b i n e : d o a m n a C l a r k e , s e c r e t a r a resilulă cu a d m i t e r e a noilor elevi, se uita la o listă . . l a m a din c a p . Băiatul rosti ceva şi d o a m n a Clarke llillifl mâinile î n t r - u n gest c a r e s p u n e a „ C e p o t s ă m m ? " Parcurse d i n n o u lista, u r m ă r i n d - o c u u n i i .i ( lalină iarăşi d i n c a p , h o t ă r â t . Băiatul vru

11)|rcc, apoi se întoarse iar. Şi c â n d d o a m n a Clarke flilii i | >i ivirea c ă t r e el, expresia i se s c h i m b ă .

24 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 25

Ochelarii de soare ai băiatului erau a c u m în mâinile lui. D o a m n a Clarke p ă r e a surprinsă de ceva; E l e n a o v ă z u clipind de m a i m u l t e ori. G u r a i se deschise şi se închise la loc, ca şi c u m î n c e r c a să s p u n ă ceva. E l e n a ar fi vrut să v a d ă m a i m u l t d e c â t d o a r ceafa băiatului. D o a m n a Clarke scotocea a c u m p r i n t e a n ­ curile de hârtii cu un aer năucit. In cele din u r m ă găsi un f o r m u l a r o a r e c a r e şi scrise ceva pe el, a p o i îl răsuci şi îl întinse spre băiat. Băiatul scrise câteva cuvinte pe formular — îl s e m n ă p r o b a b i l — şi i-1 d ă d u î n a p o i . D o a m n a C l a r k e se h o l b ă la el p e n t r u o clipă, a p o i frunzări p r i n t r - u n alt t e a n c de hârtii şi în cele din u r m ă îi în­ tinse b ă i a t u l u i ceea ce p ă r e a a fi un o r a r . O c h i i ei r ă m a s e r ă aţintiţi a s u p r a lui, în t i m p ce el îl luă, înclină c a p u l în s e m n de m u l ţ u m i r e şi se î n t o a r s e către uşă. Elena nu mai p u t e a de curiozitate a c u m . Ce se p e t r e c u s e î n ă u n t r u ? Ş i c u m a r ă t a c h i p u l acestui n e c u n o s c u t ? C â n d ieşi însă din secretariat, avea din n o u ochelarii pe nas. E l e n a se simţi d e z a m ă g i t ă . D a r îi p u t u vedea restul feţei atunci c â n d el se opri p e n t r u o clipă în p r a g u l uşii. P ă r u l n e g r u o n d u l a t în­ c a d r a nişte t r ă s ă t u r i a t â t d e f i n e î n c â t p ă r e a u luate d e p e o veche m o n e d ă r o m a n ă , sau d e p e u n m e d a ­ lion. P o m e ţ i înalţi, nas d r e p t clasic... şi o g u r ă care

| nu tc lase să d o r m i n o a p t e a , îşi spuse E l e n a . B u z a Up< ni iară era m i n u n a t dăltuită, sensibilă, foarte senI M I . I

Sporovăială fetelor în h o l se oprise brusc. uitându-se î n altă p a r t e . E l e n a r ă m a s e l â n g ă

(lele m a i m u l t e îşi î n t o r c e a u a c u m privirile de la I.
II.ii

Ibrrastră şi-şi mişcă uşor capul, scoţându-şi panglica I i i u n e a p ă r u l şi lăsându-1 să-i c a d ă liber pe u m e r i . I II .1 .1 se uite nici în stânga şi nici în d r e a p t a , băiatul 0 porni în jos pe coridor. C â n d se î n d e p ă r t ă suficient, Un cor de suspine şi şoapte se ridică în u r m a lui. Elena nu auzi n i m i c . I recuse pe l â n g ă ea, îşi spuse, uluită. Pe l â n g ă ea, 1 M i ..i -i a r u n c e nici o privire. \ . I I ; , îşi d ă d u s e a m a că s u n a clopoţelul. M e r e d i t h
• • II
u l u i a

de braţ.

Ce-i? Am zis, uite orarul. Avem t r i g o n o m e t r i e la etaj II mu Haide! Elena o lăsă pe M e r e d i t h să o t r a g ă d u p ă ea pe • < > 1 1 * 14 >i si în sus pe scară, apoi într-o clasă. Se aşeză I ii i m . .ni mecanice într-o b a n c ă goală şi îşi fixă priI I I i p e profesoara aflată î n faţa clasei, d a r fără s ă o . l i d e fapt. Şocul î n c ă nu-i t r e c u s e . T r e c u s e p e i inuA ea. F ă r ă să-i a r u n c e o singură privire. Nici
. i i 111.11 a i

n i n t e a d e c â n d n u m a i făcuse aşa ceva u n

!• II a llpri iu

Toţi se uitau, cel p u ţ i n . U n i i fluierau. U n i i se i i vorbească. U n i i d o a r se h o l b a u .

26 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea * 27

Şi Elenei îi plăcuse î n t o t d e a u n a asta. I n fond, c e e r a m a i i m p o r t a n t d e c â t băieţii? Ei a r ă t a u cât de p o p u l a r ă erai, cât de frumoasă erai. Şi p u t e a u fi de folos în m u l t e feluri. U n e o r i e r a u i n c i t a n ţ i , d a r d e obicei asta n u d u r a m u l t . U n e o r i e r a u nişte jigodii î n c ă de la început. M a j o r i t a t e a băieţilor, reflectă Elena, e r a u ca nişte căţeluşi. Adorabili, d a r de c a r e te p u t e a i uşor lipsi. Câţiva p u t e a u f i m a i m u l t d e c â t atât, p u t e a u deveni nişte a d e v ă r a ţ i prieteni. C a M a t t . O h , M a t t . Anul trecut sperase că el e r a cel pe care îl c ă u t a , b ă i a t u l c a r e p u t e a să o facă să s i m t ă . . . ei bine, ceva m a i mult. M a i m u l t d e c â t e m o ţ i a t r i u m ­ fului de a face o cucerire, m â n d r i a de a-ţi p r e z e n t a o n o u ă achiziţie celorlalte fete. I a r ea ajunsese să ţ i n ă foarte m u l t l a M a t t . D a r peste v a r ă , c â n d avusese t i m p să se g â n d e a s c ă m a i bine, îşi d ă d u s e s e a m a că ceea ce simţea p e n t r u el e r a s e n t i m e n t u l pe c a r e îl ai p e n t r u un văr sau o soră. D o a m n a H a l p e r n î m p ă r ţ e a cărţile d e t r i g o n o m e ­ trie. E l e n a îşi luă c a r t e a m e c a n i c şi îşi scrise n u m e l e p e p r i m a pagină, cufundată î n c ă î n g â n d u r i . M a t t î i p l ă c e a m a i m u l t d e c â t orice alt b ă i a t p e care îl cunoştea. Şi de aceea va t r e b u i să-i s p u n ă că totul se terminase între ei.
ii.

Nu ştiuse c u m să i-o s p u n ă într-o scrisoare. Nu ştia să i-o s p u n ă a c u m . Nu se t e m e a că M a t t o să I M , scandal; d a r p u r ş i simplu n-o s ă înţeleagă. D e l a d e v ă r u l e r a c ă nici e a n u înţelegea. I M a c a ş i c u m e a î n t o t d e a u n a c ă u t a . . . ceva. D o a r . i ui clipa în c a r e e r a convinsă că găsise acel ceva, , , d ă d e a s e a m a că nu e r a aşa. I se î n t â m p l a s e asta RU n u m a i cu M a t t , ci şi cu oricare dintre băieţii cu i M I I fusese împreună. Şi apoi t r e b u i a să o ia de la c a p ă t . D i n fericire, îni . . 1 . leauna exista „ m a t e r i a l " disponibil. Nici u n b ă i a t . i i ase să îi reziste, şi nici un b ă i a t nu o ignorase
I I

u d a t ă .

Până acum.

Până a c u m . Amintindu-şi de acel i n c i d e n t din co­ iului
11

Elena îşi încleşta degetele pe stilou. T o t nu-i

* a să c r e a d ă că trecuse pe l â n g ă ea aşa.

I llnpoţelul s u n ă şi t o a t ă l u m e a ieşi din clasă, d a r i 1« nu se opri în p r a g . îşi m u ş c ă b u z a , c e r c e t â n d cu , . i . I M . i valul d e elevi c a r e s e r e v ă r s a u de-a lungul I . , i u h u . Apoi o zări p e u n a dintre fetele din par. a n

Frances! V i n o aici. i i . i n . es v e n i imediat, cu faţa ei c o m u n ă strălucind
iii nu A n l a r e .
A .. u i t ă , iţai'

Frances, m a i ştii băiatul d e azi-dimi-

28 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 29

— C e l cu P o r s c h e şi... ă ă ă . . . b i n e d o t a t ? C u m să-1 uit? — Ei b i n e , v r e a u o r a r u l lui. Fă rost de el de la s e c r e t a r i a t d a c ă p o ţ i , sau c h i a r de la el d a c ă altfel nu se p o a t e . D a r adu-mi-1! F r a n c e s p ă r u p e n t r u o clipă surprinsă, apoi rânji şi încuviinţă din c a p . — O K , E l e n a , o să î n c e r c . Ne v e d e m la p r â n z d a c ă p o t să fac rost de el. — M e r s i , spuse E l e n a şi o u r m ă r i pe fată î n d e părtându-se. — Ştii, chiar eşti n e b u n ă , rosti vocea lui M e r e d i t h în u r e c h e a ei. — La ce b u n să fii regina şcolii d a c ă nu poţi să dai d i n c â n d î n c â n d câte u n o r d i n ? r ă s p u n s e c a l m ă Elena. A c u m u n d e m ă duc? — Ai E c o n o m i e generală. U i t e , ia-1 tu, spuse M e ­ redith şi îi întinse un orar. Eu trebuie să fug la chimie. N e v e d e m m a i târziu. E c o n o m i a g e n e r a l ă şi restul dimineţii t r e c u r ă ca prin vis. Elena sperase să-1 m a i zărească pe n o u l elev, d a r el nu e r a în nici u n a din clasele ei. D a r M a t t era î n t r - u n a , şi E l e n a simţi o s t r â n g e r e de i n i m ă c â n d ochii lui albaştri îi întâlniră privirea cu un z â m b e t . C â n d clopoţelul care a n u n ţ a p r â n z u l sună, Elena intră în cafeteria salutând din cap în dreapta şi-n stânga. Caroline era afară, r e z e m a t ă cu un a e r n o n ş a l a n t de

un perete, cu b ă r b i a ridicată, spatele drept, şoldurile împinse în faţă. Cei doi băieţi cu care v o r b e a t ă c u r ă şi îşi d ă d u r ă coate c â n d Elena se a p r o p i e . — B u n ă , le spuse scurt băieţilor, iar lui C a r o l i n e : Eşti gata să intri să m ă n â n c i ? O c h i i verzi ai lui C a r o l i n e se î n d r e p t a r ă p e n t r u o clipă spre E l e n a şi fata îşi d ă d u d e o p a r t e de pe faţă p ă r u l roşu-închis, strălucitor. — C u m , la masa regală? spuse ea. E l e n a se u i t ă la ea surprinsă. Ea şi C a r o l i n e se cunoşteau din grădiniţă, şi î n t o t d e a u n a fuseseră într-o competiţie prietenească. D a r în ultimul t i m p ceva se întâmplase cu C a r o l i n e . î n c e p u s e să ia rivalitatea din ce în ce m a i în serios. I a r a c u m E l e n a era u i m i t ă de persiflarea evidentă din răspunsul prietenei ei. — Păi, nu p r e a p a r i să aparţii plebei, spuse ea pe u n t o n vesel. — O h , ai a t â t a d r e p t a t e cu asta, spuse C a r o l i n e , întorcându-se p e n t r u a o privi pe E l e n a în faţă. O c h i i ei verzi, ca de pisică, e r a u îngustaţi şi c ă p ă t a s e r ă o t e n t ă f u m u r i e , iar E l e n a fu ş o c a t ă de ostilitatea pe c a r e o citi în ei. C e i doi băieţi z â m b i r ă stânjeniţi şi se î n d e p ă r t a r ă încet. C a r o l i n e n u p ă r u s ă observe. — O m u l ţ i m e de lucruri s-au s c h i m b a t cât ai fost tu p l e c a t ă în v a r a asta, Elena, c o n t i n u ă ea. Şi p o a t e că t i m p u l t ă u pe t r o n se încheie.

30 * Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 31

E l e n a se înroşise, o simţea. Se s t r ă d u i să-şi p ă s ­ treze v o c e a c a l m ă . — Poate, spuse ea. D a r , în locul tău, încă nu mi-aş c u m p ă r a u n sceptru, C a r o l i n e . Se întoarse şi i n t r ă în sala de mese, u ş u r a t ă să le v a d ă pe M e r e d i t h şi B o n n i e , şi pe F r a n c e s lângă ele. îşi alese m â n c a r e a şi se duse la fete, s i m ţ i n d c u m r o ş e a ţ a îi d i s p a r e d i n obraji. Nu voia să o lase pe C a r o l i n e să o supere; n-o să se m a i g â n d e a s c ă deloc la ea. — Am făcut rost de o r a r u l lui, spuse F r a n c e s , flu­ t u r â n d o b u c a t ă de h â r t i e în t i m p ce E l e n a se aşeza la m a s ă . — I a r eu am c â t e v a veşti b u n e , spuse B o n n i e , plină de i m p o r t a n ţ ă . Elena, ia ascultă aici. E la clasa m e a de biologie, şi am stat c h i a r lângă el. îl c h e a m ă Ştefan, Ştefan Salvatore, şi e din Italia, şi stă la bă­ t r â n a d o a m n ă Flowers, l a m a r g i n e a oraşului. B o n n i e oftă. E atât de r o m a n t i c . Caroline şi-a scăpat cărţile şi el i le-a ridicat. E l e n a se s t r â m b ă . — Ce n e î n d e m â n a t i c ă e C a r o l i n e . Ce altceva s-a mai întâmplat? — Păi, asta-i tot. De fapt, nici n-a vorbit cu ea. E f o a a a a r t e misterios, ştii. D o a m n a E n d i c o t t , p r o f a m e a de biologie, a încercat să-1 convingă să-şi scoată

ochelarii, d a r n-a vrut. A zis că a r e o p r o b l e m ă m e ­ dicală. - Ce fel de p r o b l e m ă ? - H a b a r n - a m . P o a t e e în fază t e r m i n a l ă şi zilele I I sunt n u m ă r a t e . N - a r f i asta r o m a n t i c ? i * O h , foartel spuse M e r e d i t h . Elena se uita peste hârtia lui Frances, muşcându-şi buza. - E în al şaptelea m e u curs, Istoria e u r o p e a n ă . Mai vine cineva la cursul ăsta? - Eu, spuse Bonnie. Şi cred că şi C a r o l i n e . O h , şi I H tate şi M a t t ; a zis ceva ieri despre n o r o c u l lui de a-1 a v e a profesor p e d o m n u l T a n n e r . M i n u n a t , îşi spuse Elena, înfigându-şi furculiţa in piure. Se p ă r e a că al şaptelea curs avea să fie extrem de interesant. Ştefan se b u c u r a că orele a p r o a p e se t e r m i n a s e r ă . Voia să iasă d i n c o r i d o a r e l e şi sălile a s t e a de clasă a g l o m e r a t e , m ă c a r p e n t r u câteva m i n u t e . Atât d e m u l t e m i n ţ i . A p ă s a r e a a t â t o r m o d e l e d e gândire, a t â t e a voci m i n t a l e c a r e îl î n c o n j u r a u , toate il Tăceau să se s i m t ă a m e ţ i t . De m u l ţ i ani nu m a i fusese în mijlocul u n e i a s e m e n e a m u l ţ i m i . Şi d i n t r e t o a t e , o a n u m i t ă m i n t e ieşea în evidenţă. F u s e s e p r i n t r e cele c a r e îl u r m ă r i s e r ă în c o r i d o r u l

32 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 33

principal al şcolii. Nu ştia c u m a r a t ă , d a r personali­ t a t e a ei era puternică. E r a convins că ar recunoaşte-o d a c ă a r vedea-o din n o u . Cel p u ţ i n supravieţuise d e o c a m d a t ă primei zile ale m a s c a r a d e i . Folosise Puterile d o a r de d o u ă ori, şi foarte p u ţ i n . D a r e r a obosit şi, r e c u n o s c u plin de p ă r e r e de r ă u , flămând. Iepurele nu fusese suficient. Avea să-şi facă griji p e n t r u asta m a i târziu. Găsi u l t i m a sală de clasă şi l u ă loc. Şi i m e d i a t simţi d i n n o u p r e z e n ţ a acelei m i n ţ i speciale. L u c e a la m a r g i n e a conştiinţei lui, o l u m i n ă aurie, dulce şi totuşi vibrantă. Şi, p e n t r u p r i m a o a r ă , p u t e a localiza fata de la care venea. Stătea aşezată c h i a r în faţa lui. în aceeaşi clipă în c a r e g â n d i asta, ea se întoarse şi el îi v ă z u faţa. Cu greu se a b ţ i n u să nu ţipe, şocat. K a t h e r i n e ! D a r , desigur, nu era posibil. K a t h e r i n e e r a m o a r t ă ; şi el o ştia cel m a i bine. Şi totuşi, a s e m ă n a r e a era tulburătoare. Părul acela b l o n d pal, a t â t d e deschis l a c u l o a r e î n c â t a p r o a p e p ă r e a să sclipească. Pielea a l b ă ca laptele, c a r e întot­ d e a u n a îl făcuse să se g â n d e a s c ă la l e b e d e , sau la alabastru, cu o u ş o a r ă u r m ă de r o ş e a ţ ă pe p o m e ţ i . Şi o c h i i . . . O c h i i lui K a t h e r i n e avuseseră o c u l o a r e c u m e l n u m a i văzuse niciodată p â n ă a c u m : m a i în­ t u n e c a t ă d e c â t azuriul cerului, la fel de intensă ca şi

pietrele d e lapislázuli d i n b a n d a ei d e p ă r . F a t a asta avea aceiaşi ochi. Şi e r a u aţintiţi a s u p r a lui, în v r e m e ce ea z â m b e a . Işi l u ă r e p e d e p r i v i r e a d e l a acel z â m b e t . M a i mult d e c â t orice, nu voia să se g â n d e a s c ă la K a t h e i m c . N u voia s ă s e uite l a fata c a r e î i a d u c e a a m i n t e de ea, şi nu voia să-i m a i simtă p r e z e n ţ a . R ă m a s e cu Ochii la b a n c ă , blocându-şi m i n t e a cât p u t u de t a r e . Şi în cele d i n u r m ă , încet, fata se î n t o a r s e din n o u • u spatele la el. Se simţea jignită. C h i a r şi p r i n blocajele minţii, el ini^ea asta. D a r nu-i păsa. De fapt, c h i a r se b u c u r a , si spera că aşa o să stea d e p a r t e de el. în afară de asta, nu avea nici un s e n t i m e n t p e n t r u ea. C o n t i n u ă să şi-o r e p e t e în g â n d , pe c â n d stătea aşezat în b a n c ă , fără să a u d ă v o c e a m o n o t o n ă şi b â z â i t ă a profesorului. D a r a j u n g e a p â n ă la el un parfum u ş o r — violete, îşi spuse. I a r gâtul ei alb şi delicat e r a aplecat d e a s u p r a cărţii, şi p ă r u l b l o n d îi c ă d e a de-o p a r t e şi de alta a lui. Cu furie şi frustrare, r e c u n o s c u a c e a senzaţie cu­ noscută în dinţi — m a i d e g r a b ă o zvâcnire sau o fur­ n i c ă t u r ă d e c â t o d u r e r e . E r a foame, un anumit fel de foame. Şi nu u n a pe c a r e avea să şi-o potolească p r e a curând.

34 * Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 35

Profesorul m ă s u r a î n c ă p e r e a în lung şi-n lat ca un d i h o r , p u n â n d î n t r e b ă r i , şi Ştefan îşi c o n c e n t r a în m o d deliberat a t e n ţ i a a s u p r a lui. La î n c e p u t fu ne­ d u m e r i t , căci deşi nici u n u l d i n t r e elevi nu ştia r ă s p u n s u r i l e , î n t r e b ă r i l e c o n t i n u a u să vină. A p o i înţelese că acesta e r a scopul o m u l u i . Să-i facă de râs pe elevi p e n t r u ceea ce nu ştiau. A c u m îşi găsise o altă victimă, o fată m i c u ţ ă cu o m u l ţ i m e de bucle roşu-închis şi o feţişoară în formă de i n i m ă . Ştefan privi scârbit c u m profesorul o h ă r ţ u i a c u î n t r e b ă r i . F a t a avea u n a e r j a l n i c c â n d profesorul se î n t o a r s e cu spatele la ea p e n t r u a se adresa clasei: — înţelegeţi a c u m ce v r e a u să spun? C r e d e ţ i că sunteţi grozavi; sunteţi în ultimul a n , a p r o a p e absol­ venţi. Ei b i n e , o să vă s p u n că unii d i n t r e voi nu sunteţi gata nici m ă c a r grădiniţa s-o absolviţi. Ca ea! A r ă t ă c u m â n a către fata c u p ă r roşcat. H a b a r n-are de Revoluţia franceză. C r e d e că M ă r i a A n t o a n e t a a fost o divă a filmului m u t ! ~ Elevii d i n j u r u l lui Ştefan se foiau stânjeniţi. Simţea resentimentele din m i n t e a lor, şi umilinţa. Şi t e a m a . Cu toţii se t e m e a u de omuleţul acesta slab, cu ochi de nevăstuică, p â n ă şi băieţii solizi care erau m a i înalţi decât el.

B u n , h a i să î n c e r c ă m cu o altă p e r i o a d ă . P r o ­ fesorul se întoarse din n o u către fata pe c a r e o inte­
rni',.i.

î n t i m p u l R e n a ş t e r i i . . . Se î n t r e r u p s e . Ştii ce e

K< naşterea, nu? P e r i o a d a dintre secolele al treisprelecclea şi al ş a p t e s p r e z e c e l e a , în c a r e E u r o p a a K d e s c o p e r i t m a r i l e idei ale Greciei şi R o m e i antice. I'ei'ioada care a d a t lumii mulţi d i n t r e cei m a i m a r i .11 ii.şti şi gânditori ai E u r o p e i . Fata încuviinţă din c a p cu un a e r confuz şi profe|l irul c o n t i n u ă : '- în t i m p u l R e n a ş t e r i i , ce făceau la şcoală elevii de vârsta ta? Ei? Ai vreo idee? Poţi să ghiceşti? F a t a înghiţi n o d u l d i n gât, apoi, cu o u m b r ă de /.imbet, spuse: - J u c a u fotbal? A u z i n d râsetele clasei, faţa profesorului se întuneeă. - Nici g â n d ! rosti el tăios şi clasa se linişti. C r e z i < .i asta e o g l u m ă ? Ei b i n e , în acel t i m p , elevii de \ aista ta c u n o ş t e a u deja foarte b i n e m a i m u l t e limbi străine. S t ă p â n e a u logica, m a t e m a t i c a , a s t r o n o m i a , lilosofia şi g r a m a t i c a . E r a u gata să m e a r g ă m a i de­ parte la o universitate, în care fiecare curs e r a p r e d a t i n latină. F o t b a l u l era c h i a r ultimul l u c r u . . . — Scuzaţi-mă.

36 * Jurnalele Vampirilor C â n d ajunse la uşă, cineva strigă:

Trezirea * 37

V o c e a c a l m ă îl o p r i pe profesor în mijlocul dis­ cursului. T o a t ă l u m e a se întoarse să îl privească pe Ştefan. — C e ? Ce-ai spus? — Am spus: scuzaţi-mă, r e p e t ă Ştefan, scoţându-şi ochelarii şi r i d i c â n d u - s e în p i c i o a r e . D a r vă înşelaţi. Elevii din R e n a ş t e r e e r a u încurajaţi să p a r ­ ticipe la j o c u r i sportive. E r a u î n v ă ţ a ţ i că o m i n t e s ă n ă t o a s ă a r e nevoie şi de un c o r p sănătos. Şi cu si­ g u r a n ţ ă j u c a u s p o r t u r i d e e c h i p ă , p r e c u m crichet, tenis — şi chiar şi fotbal. Se întoarse către fata cu p ă r roşcat şi îi z â m b i , şi ea îi r ă s p u n s e cu un z â m b e t plin de r e c u n o ş t i n ţ ă . Apoi Ştefan a d ă u g ă c ă t r e profesor: D a r cele m a i i m p o r t a n t e lucruri p e c a r e l e î n v ă ţ a u e r a u bunele m a n i e r e şi politeţea. S u n t sigur că m a ­ nualul vă va s p u n e asta. Elevii rânjeau. Profesorul se înroşise la faţă şi în­ c e p u să se b â l b â i e furios. D a r Ştefan c o n t i n u ă să-1 privească în ochi, şi d u p ă un alt m i n u t profesorul fu cel care se uită în altă p a r t e . Se auzi clopoţelul. Ştefan îşi puse repede ochelarii şi îşi strânse cărţile. Deja atrăsese m a i m u l t ă atenţie a s u p r a lui d e c â t tre­ buia, şi nu voia să fie obligat să o privească din n o u pe fata b l o n d ă . Şi, pe u r m ă , t r e b u i a să iasă r e p e d e de aici: simţea deja în vene acea a r s u r ă familiară.

— H e i ! C h i a r j u c a u fotbal pe atunci? N u rezistă ş i a r u n c ă u n z â m b e t larg peste u m ă r : — O h , d a . U n e o r i cu capetele retezate ale p r i z o ­ nierilor de război. E l e n a î l u r m ă r i p l e c â n d . î i întorsese spatele î n m o d deliberat. O umilise d i n a d i n s , şi asta în faţa lui C a r o l i n e , c a r e p â n d e a a s e m e n e a u n u i şoim. Simţi c u m lacrimile îi a r d în ochi, d a r în a c e a clipă un sin­ gur g â n d o s t ă p â n e a . V a p u n e m â n a p e el, c h i a r d a c ă asta a v e a s ă o o m o a r e . C h i a r d a c ă asta î i o m o r a p e a m â n d o i , v a f i al ei.

Trezirea • 39

3

îi spusese adeseori: Un aristocrat trebuie să se îmbrace pe măsura poziţiei sale. Dacă nu o face, înseamnă că îşi arată dispreţul pentru ceilalţi. T o a t ă l u m e a are un loc în l u m e , iar locul lui fusese o d a t ă în r â n d u l nobilimii. O d a t ă . De ce se m a i g â n d e a la lucrurile astea? Sigur, ar fi trebuit să-şi d e a s e a m a că d a c ă j u c a rolul u n u i elev, asta avea să-i a d u c ă a m i n t e de v r e m e a c â n d fusese cu a d e v ă r a t elev. A c u m a m i n t i r i l e îl copleşeau, in­ tens, cu r e p e z i c i u n e , ca şi c u m f r u n z ă r e a paginile u n u i j u r n a l şi privirea lui p r i n d e a , ici şi colo, câte un paragraf. U n a în special îi a p ă r u vie: chipul tatălui

rimele licăriri ale zorilor vârstau cerul în­ t u n e c a t al nopţii cu roz şi v e r d e pal. Şte­ fan privea de la fereastra c a m e r e i sale din pensiune. î n c h i n a s e această c a m e r ă p e n t r u t r a p a din tavan, o t r a p ă c a r e se d e s c h i d e a pe o p l a t f o r m ă de pe acoperiş. A c u m uşa a c e e a e r a deschisă şi un v â n t rece sufla pe scara de sub ea. Ştefan era î m b r ă c a t , d a r nu p e n t r u că se trezise d e v r e m e , ci p e n t r u că nici nu se culcase. T o c m a i se întorsese d i n p ă d u r e , şi pe o l a t u r ă a ghetei m a i a v e a lipite c â t e v a b u c ă ţ e l e d e frunză u m e d ă . Le î n d e p ă r t ă cu grijă. Auzise c o m e n t a r i i l e elevilor cu o zi în u r m ă şi ştia că îi priviseră l u n g hai­ nele, î n t o t d e a u n a se î m b r ă c a foarte bine, nu d o a r din vanitate, ci p e n t r u că aşa se cuvenea. P r e c e p t o r u l lui

său c â n d D a m o n a n u n ţ a s e c ă r e n u n ţ a l a universitate. N-o să uite n i c i o d a t ă acel m o m e n t . Nu-1 m a i văzuse nicicând a t â t de furios pe tatăl s ă u . . .

„ C u m adică nu te mai duci?" G i u s e p p e e r a u n o m d r e p t , d a r s e a p r i n d e a uşor, şi fiul său m a i m a r e îi s t â r n e a î n t o t d e a u n a l a t u r a violentă. Fiul acela îşi ştergea a c u m buzele cu o batistă de m ă t a s e de c u l o a r e a şofranului. „ C r e d e a m că p â n ă şi tu ai p u t e a înţelege o p r o ­ poziţie a t â t de simplă, t a t ă " , spuse el. „ V r e i să ţi-o repet în latină?" „ D a m o n . . . " , î n c e p u Ştefan crispat, îngrozit d e această lipsă de respect.

40 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 41

D a r tatăl îl întrerupse. „ C e e a ce-mi spui tu a c u m e că eu, G i u s e p p e , c o n t e di Salvatori, va t r e b u i să d a u ochii cu prietenii m e i ştiind că fiul m e u e un scioparto? Un iresponsabil? U n t r â n d a v c a r e n u îşi a d u c e c o n t r i b u ţ i a folositoare la b u n ă s t a r e a F l o r e n ţ e i ? " Servitorii se r e t r ă g e a u încet în faţa furiei cres­ c â n d e a lui G i u s e p p e . D a m o n nici n u clipi. „Aşa se p a r e . Asta d a c ă îi p o ţ i n u m i p r i e t e n i pe toţi cei care îţi c â n t ă osanalele în s p e r a n ţ a că le vei împrumuta bani." „Sporco parassita!" strigă Giuseppe, ridicându-se din s c a u n . „ N u ajunge că a t u n c i c â n d eşti la şcoală îţi iroseşti timpul şi banii? O h , da, ştiu totul despre j o ­ curile de n o r o c , despre beţii şi femei. Şi ştiu că d a c ă n-ar fi fost secretarul t ă u şi preceptorii tăi, ai fi r a t a t f i e c a r e curs. D a r a c u m vrei s ă m ă faci c u totul d e ruşine. Şi de ce? De c e ? " M â n a lui m a r e se ridică brusc şi îl a p u c ă pe D a m o n de b ă r b i e . „ C a să te poţi î n t o a r c e la p a r t i d e l e tale de v â n ă t o a r e cu şoimi şi copoi?" Ştefan trebuia să r e c u n o a s c ă : D a m o n nici m ă c a r n u tresări. R ă m a s e n e m i ş c a t î n s t r â n s o a r e a t a t ă l u i său, un aristocrat din c a p p â n ă - n picioare, de la be­ reta de o simplitate elegantă de pe c a p u l său p â n ă la

pelerina tivită cu h e r m i n ă şi pantofii din piele m o a l e . Buza s u p e r i o a r ă îi e r a arcuită cu o a r o g a n ţ ă deplină. De d a t a asta ai mers p r e a d e p a r t e , îşi spuse Ştefan, privindu-i pe cei doi b ă r b a ţ i c a r e se î n f r u n t a u d i n priviri. De d a t a asta nici m ă c a r tu n-ai să fii în stare să ieşi cu faţa c u r a t ă dintr-o a s e m e n e a t r e a b ă folosindu-ţi farmecul. D a r c h i a r a t u n c i se auzi un pas uşor în p r a g u l ca­ merei de lucru. Ştefan se întoarse şi fu orbit de ochii de lapislázuli, mărginiţi de gene dese. E r a K a t h e r i n e . T a t ă l ei, b a r o n u l v o n Swartzschild, o adusese d i n t ă r â m u r i l e reci ale prinţilor g e r m a n i în ţinutul r u r a l al Italiei, s p e r â n d că asta o va ajuta să îşi revină d u p ă o lungă boală. Şi din ziua în care sosise K a t h e r i n e , totul se schimbase p e n t r u Ştefan. „ î m i cer iertare. N - a m vrut să deranjez." V o c e a ei e r a dulce şi l i m p e d e . F ă c u o mişcare u ş o a r ă î n a p o i către uşă, ca şi c u m ar fi vrut să plece. „ N u , n u pleca. R ă m â i " , spuse r e p e d e Ştefan. V o i a să s p u n ă m a i m u l t e , să o ia de m â n ă — d a r n u î n d r ă z n e a . N u î n p r e z e n ţ a t a t ă l u i său. T o t c e p u t e a să facă e r a să privească l u n g în acei ochi albaştri ca nişte g e m e ce e r a u ridicaţi către el. „ D a , r ă m â i " , spuse G i u s e p p e , şi Ştefan v ă z u că expresia furioasă a t a t ă l u i său se c a l m a s e şi el îi d ă d u s e d r u m u l lui D a m o n . F ă c u u n p a s î n a i n t e ,

42 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 43

îndreptându-şi faldurile grele ale robei sale lungi, gar­ nisită cu b l a n ă . „ T a t ă l t ă u ar t r e b u i să se î n t o a r c ă astăzi de la treburile lui din oraş şi va fi î n c â n t a t să te v a d ă . D a r obrajii tăi sunt palizi, m i c u ţ ă K a t h e r i n e . S p e r că nu eşti iarăşi b o l n a v ă ? " „Ştiţi c ă î n t o t d e a u n a s u n t p a l i d ă , d o m n u l e . N u folosesc d r e s u r i p r e c u m î n d r ă z n e ţ e l e v o a s t r e fete italiene." „ N - a i nevoie de e l e " , spuse Ştefan î n a i n t e să se p o a t ă opri, şi K a t h e r i n e îi z â m b i . E r a a t â t de fru­ m o a s ă . Ştefan simţi o d u r e r e în piept. T a t ă l lui c o n t i n u ă : „Şi te văd p r e a p u ţ i n în timpul zilei. Atât de r a r ne oferi p l ă c e r e a c o m p a n i e i tale înainte de a m u r g . " „ A m studiile şi r u g ă c i u n i l e pe c a r e să le fac în c a m e r a m e a , d o m n u l e " , spuse încet K a t h e r i n e , lăsându-şi genele lungi în jos. Ştefan ştia că asta nu era a d e v ă r a t . D a r nu spuse n i m i c ; n u avea să-i t r ă d e z e n i c i o d a t ă secretul. E a ridică din n o u privirea c ă t r e tatăl lui. „ D a r a c u m sunt aici, d o m n u l e . " „ D a , da, e a d e v ă r a t . Şi trebuie să mă îngrijesc ca în seara a c e a s t a să a v e m o c i n ă foarte specială în cinstea î n t o a r c e r i i t a t ă l u i t ă u . D a m o n . . . n o i d o i o să v o r b i m m a i t â r z i u . "

G i u s e p p e îi făcu s e m n u n u i servitor şi ieşi cu paşi mari din î n c ă p e r e , iar Ştefan se întoarse î n c â n t a t spre K a t h e r i n e , căci r a r e o r i p u t e a u vorbi fără p r e z e n ţ a tatălui lui sau a lui G u d r e n , t r u p e ş a ei d o i c ă ger­ mană. D a r ceea ce Ştefan văzu în a c e a clipă fu ca o lovi­ t u r ă p u t e r n i c ă în s t o m a c . K a t h e r i n e z â m b e a — acel z â m b e t uşor, tainic, pe care adeseori i-1 adresa. D o a r că a c u m nu se u i t a la el. Privirea ei e r a î n d r e p t a t ă spre D a m o n . In acel m o m e n t , Ştefan îl urî pe fratele lui, îi urî frumuseţea î n t u n e c a t ă şi graţia şi senzualitatea care a t r ă g e a u femeile c ă t r e el p r e c u m o flacără atrage flu­ turii de n o a p t e . In a c e a clipă v r u să-1 lovească pe D a m o n , să distrugă pentru t o t d e a u n a frumuseţea aceea. în schimb, trebui să stea acolo şi să o privească pe K a t h e r i n e c u m se î n d r e a p t ă încet către fratele lui, p a s cu pas, cu r o c h i a ei l u n g ă de b r o c a r t a t i n g â n d cu un foşnet uşor p a r d o s e a l a de p i a t r ă . Şi, în v r e m e ce el privea, D a m o n întinse o m â n ă spre K a t h e r i n e , a v â n d pe b u z e z â m b e t u l nemilos al triumfului... Ştefan se î n t o a r s e cu o m i ş c a r e b r u s c ă de la fe­ reastră. De ce d e s c h i d e a r ă n i vechi? D a r , chiar pe c â n d îşi s p u n e a asta, scoase de sub c ă m a ş ă lanţul subţire de

44 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 45

a u r pe care îl p u r t a la gât. M â n g â i e cu degetul m a r e şi a r ă t ă t o r u l inelul a t â r n a t de el, apoi îl ridică în sus, în l u m i n ă . C e r c u l îngust e r a l u c r a t cu m ă i e s t r i e în a u r , iar cele cinci secole scurse nu îi şterseseră strălucirea. Avea încrustată în el o singură p i a t r ă , un lapislázuli de m ă r i m e a unghiei de la degetul m i c al lui Ştefan. A c u m el se uită la piatră, a p o i la inelul greu de ar­ gint, tot cu lapislázuli, de pe m â n a lui, şi simţi în piept o d u r e r e familiară. N u p u t e a u i t a t r e c u t u l , ş i d e fapt nici n u d o r e a asta. In c i u d a a tot ce se întâmplase, îşi a m i n t e a cu dragoste de K a t h e r i n e . D a r exista o a m i n t i r e pe c a r e t r e b u i a să nu o tulbure, o p a g i n ă a j u r n a l u l u i pe c a r e t r e b u i a să nu o î n t o a r c ă . D a c ă ar t r e b u i să retrăiască acea oroare, acea... monstruozitate, ar înnebuni. La fel c u m înnebunise de d u r e r e în acea zi, acea u l t i m ă zi, c â n d îşi privise p r o p r i a d a m n a r e . . . Ştefan se r e z e m ă de fereastră, lipindu-şi fruntea de g e a m u l rece. P r e c e p t o r u l lui avea o altă v o r b ă : Răul nu-şi va găsi nicicând pacea. Poate că va triumfa, dar nu-şi va găsi nicicând pacea: '• O a r e de ce venise în Fell's C h u r c h ? Sperase să găsească aici p a c e a , d a r asta e r a i m p o ­ sibil. Nu va fi n i c i o d a t ă a c c e p t a t , nu se va linişti niciodată. N u p u t e a s c h i m b a ceea c e era.

î n d i m i n e a ţ a aceea, E l e n a s e trezi m a i d e v r e m e decât de obicei. O a u z e a pe m ă t u ş a J u d i t h foindu-se prin c a m e r a ei, pregătindu-se să-şi facă duşul. M a r garet î n c ă m a i d o r m e a , g h e m u i t ă c a u n şoricel î n p a t u l ei. E l e n a t r e c u fără z g o m o t p r i n faţa uşii, pe j u m ă t a t e deschisă, de la c a m e r a surorii ei m a i mici şi o luă de-a lungul coridorului p e n t r u a ieşi din casă. Aerul e r a p r o a s p ă t şi l i m p e d e în d i m i n e a ţ a asta; în gutui nu se aflau d e c â t obişnuitele gaiţe şi vrăbii. Elena, care cu o seară înainte se culcase cu o d u r e r e n ă u c i t o a r e de c a p , îşi ridică faţa c ă t r e cerul a z u r i u fără n o r i şi respiră a d â n c . Se s i m ţ e a m u l t m a i b i n e d e c â t se simţise ieri. Ii promisese lui M a t t că se întâlneşte cu el î n a i n t e de şcoală şi, deşi nu aştepta cu n e r ă b d a r e întâlnirea asta, e r a convinsă că totul avea să fie în regulă. M a t t locuia la d o a r d o u ă străzi de liceu. E r a o casă simplă, cu b â r n e din l e m n , la fel ca t o a t e celelalte de p e a c e a stradă, p o a t e d o a r c ă leagănul d e p e v e r a n d ă e r a p u ţ i n m a i tocit, v o p s e a u a ceva m a i cojită. M a t t e r a deja afară, şi p e n t r u o clipă i n i m a ei b ă t u m a i tare la v e d e r e a lui, aşa c u m făcuse î n t o t d e a u n a . M a t t era frumuşel. Nu exista nici o î n d o i a l ă în acest sens. Nu în felul acela uluitor, a p r o a p e t u l b u r ă t o r î n c a r e . . . î n c a r e a r ă t a u unii b ă r b a ţ i , c i î n t r - u n fel a m e r i c a n , sănătos. M a t t H o n e y c u t t e r a sută la sută a m e r i c a n . P ă r u l lui b l o n d e r a tuns scurt,

46 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 47

aşa c u m îl aveau toţi cei din echipa de fotbal, şi era b r o n z a t p e n t r u că muncise în a e r liber la ferma buni­ cilor săi. Avea ochi albaştri, cu o privire deschisă şi cinstită. D a r astăzi, c â n d îşi întinse braţele către Elena p e n t r u a o c u p r i n d e uşor, ochii lui e r a u c a m trişti. — Vrei să intri? — N u . H a i să ne p l i m b ă m p u ţ i n , spuse Elena. P o r n i r ă u n u l lângă altul, fără să se atingă. S t r a d a e r a m ă r g i n i t ă de a r ţ a r i şi nuci, iar aerul î n c ă era plin de t ă c e r e a d i m i n e ţ i i . E l e n a îşi p r i v e a p i c i o a r e l e î n a i n t â n d p e t r o t u a r u l u d , simţindu-se d i n t r - o d a t ă nesigură. Nu ştia c u m să î n c e a p ă . — Nu mi-ai povestit î n c ă n i m i c d e s p r e F r a n ţ a , spuse el. — O h , a fost grozav, r ă s p u n s e E l e n a . Se uită cu c o a d a ochiului la M a t t : şi el stătea cu privirile în­ d r e p t a t e în jos, către t r o t u a r . T o t u l acolo a fost gro­ zav, c o n t i n u ă ea, î n c e r c â n d să a d u n e ceva e n t u z i a s m în voce. O a m e n i i , m â n c a r e a , totul. A fost c h i a r . . . V o c e a i se stinse şi râse nervos. — M d a . Ştiu. G r o z a v , încheie el în locul ei. M a t t se opri şi r ă m a s e uitându-se în jos, la tenişii lui roşi în vârf. Elena îi recunoscu, erau aceiaşi de anul trecut. Familia lui M a t t o d u c e a greu; p o a t e că nu pu­ tuse să-şi p e r m i t ă o p e r e c h e n o u ă . Ridică privirea şi-i văzu ochii albaştri aţintiţi a s u p r a chipului ei. — Ştii, tu arăţi grozav a c u m , spuse el.

E l e n a deschise gura, b r u s c p a n i c a t ă , d a r el c o n ­ tinuă. — Şi cred că vrei să-mi spui ceva. Ea îl privi lung, şi el z â m b i , un z â m b e t s t r â m b , jalnic. Apoi îşi întinse iar braţele către ea. — O h , Matt, spuse Elena, îmbrăţişându-1 strâns. Apoi se d ă d u î n a p o i ca să-1 privească în faţă. M a t t , eşti cel m a i d r ă g u ţ b ă i a t pe care l-am c u n o s c u t vreo­ dată. N u t e m e r i t . — O h , deci de-asta mă părăseşti, spuse M a t t c â n d p o r n i r ă m a i d e p a r t e . P e n t r u c ă sunt p r e a b u n p e n t r u tine. T r e b u i a să-mi d a u s e a m a de asta m a i demult. Ea îi trase un g h i o n t în b r a ţ . — N u , nu de-asta, şi nu te părăsesc. O să r ă m â ­ n e m prieteni, da? — O h , sigur. O h , absolut. — P e n t r u că m i - a m d a t s e a m a că asta s u n t e m . Se opri şi ridică d i n n o u privirea către el. Prieteni b u n i . H a i d e , M a t t , fii sincer, nu asta simţi p e n t r u mine? El o privi lung, a p o i îşi înălţă ochii la cer. — P o t să invoc al Cincilea A m e n d a m e n t ? spuse. Şi a d ă u g ă , pe c â n d faţa Elenei se lungea: Asta n-are n i m i c de-a face cu tipul ăla n o u , nu? — N u , spuse E l e n a d u p ă o u ş o a r ă ezitare, a p o i a d ă u g ă r e p e d e : Nici nu l-am cunoscut încă. Nu-1 ştiu. — D a r vrei să-1 cunoşti. N u , nu s p u n e nimic. O cuprinse cu un b r a ţ şi o întoarse uşor către el. H a i să

48 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 49

m e r g e m la şcoală. D a c ă m a i a v e m timp, p o a t e o să-ţi iau o gogoaşă. La un m o m e n t dat, ceva se mişcă în n u c u l pe sub care t o c m a i t r e c e a u . M a t t fluieră şi a r ă t ă cu degetul. — Ia uită-te! C e a mai m a r e cioară pe care am văzut-o v r e o d a t ă . E l e n a ridică privirea, d a r c i o a r a dispăruse. In acea zi, şcoala se dovedi p e n t r u E l e n a d o a r un loc în care să-şi revizuiască p l a n u l . D i m i n e a ţ a , se trezise ştiind foarte b i n e ce avea d e făcut. I a r a c u m a d u n a c â t d e m u l t e informaţii p u t e a despre Ştefan Salvatore. C e e a c e n u e r a greu, p e n t r u că t o a t ă l u m e a de la „ R o b e r t E. L e e " v o r b e a despre el. Devenise un fapt bine c u n o s c u t că ieri avusese un soi de c o n f r u n t a r e cu secretara responsabilă cu ad­ miterile. I a r astăzi fusese c h e m a t la biroul directoru­ lui. C e v a în l e g ă t u r ă cu actele lui. D a r directorul îl trimisese înapoi la clasă (după, se s p u n e a , o convor­ bire i n t e r n a ţ i o n a l ă cu R o m a — sau era W a s h i n g t o ­ nul?) şi totul p ă r e a să fie în regulă a c u m . Cel p u ţ i n oficial. C â n d E l e n a ajunse la cursul de Istorie e u r o p e a n ă în a c e a după-amiază, fu î n t â m p i n a t ă de un fluierat în s u r d i n ă pe coridor. Dick C a r t e r şi T y l e r S m a l l w o o d

pierdeau v r e m e a pe acolo. D o i idioţi notorii, îşi spuse ea, i g n o r â n d fluieratul şi privirile lor h o l b a t e . Cei doi erau convinşi că d a c ă făceau p a r t e din e c h i p a de fot­ bal a universităţii e r a u idolii fetelor. R ă m a s e cu ochi la ei pe c â n d s t r ă b ă t e a alene c o r i d o r u l , trecându-şi din n o u rujul peste b u z e şi j u c â n d u - s e cu p u d r i e r a . îi d ă d u s e instrucţiuni speciale lui B o n n i e , şi pla­ nul era gata de pus în aplicare în m o m e n t u l c â n d Şte­ fan îşi făcea apariţia. Oglinjoara p u d r i e r e i îi oferea o v e d e r e perfectă a s u p r a coridorului din spatele ei. Şi totuşi, î n t r - u n fel sau altul nu-1 zări la t i m p . Se p o m e n i d e o d a t ă cu el alături, şi închise p u d r i e r a cu z g o m o t în v r e m e ce el t r e c e a m a i d e p a r t e . V o i a să-1 o p r e a s c ă , d a r î n a i n t e să o p o a t ă face se î n t â m p l ă ceva. Ştefan se crispa — sau, cel p u ţ i n , se simţi o pru­ d e n ţ ă în el. C h i a r a t u n c i Dick şi T y l e r se opriseră în faţa uşii clasei u n d e a v e a u o r a d e Istorie. B l o c â n d drumul. Ticăloşi notorii, îşi spuse Elena. Furioasă, se uită u r â t la ei peste u m ă r u l lui Ştefan. C e i d o i s e a m u z a u d e j o c , s t â n d r e z e m a ţ i într-o r â n ă d e c a n a t u l uşii, p r e f ă c â n d u - s e c ă nu-1 v ă d p e Ştefan, care se afla în faţa lor. — Scuzaţi-mă. E r a acelaşi t o n pe care îl folosise şi cu profesorul de istorie — calm, detaşat.

50 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 51

— Scuuzi? făcu T y l e r în falset. S c u u z i m i ? Mi scuuzi? J a c u z z i ? Şi cei doi râseră. E l e n a văzu muşchii î n c o r d â n d u - s e sub tricoul d i n faţa ei. Asta e r a t o t a l n e d r e p t : a m â n d o i e r a u m a i înalţi d e c â t Ştefan, iar T y l e r e r a de d o u ă ori m a i lat. — E v r e o p r o b l e m ă aici? E l e n a fu la fel de surprinsă ca şi băieţii să a u d ă o voce în spatele ei. Se î n t o a r s e şi îl v ă z u pe M a t t . O c h i i lui albaştri aveau o privire d u r ă . E l e n a îşi m u ş c ă buzele p e n t r u a-şi înăbuşi un z â m ­ bet, v ă z â n d c u m T y l e r şi D i c k se m i ş c ă î n c e t şi cu ciudă din uşă. Bunul ei prieten M a t t , îşi spuse ea. D a r a c u m b u n u l ei p r i e t e n M a t t i n t r a în clasă alături de Ştefan, şi ea r ă m a s e în u r m a lor, privindu-i. C â n d ei se a ş e z a r ă , ea se s t r e c u r ă în b a n c a d i n spatele lui Ştefan, de u n d e îl p u t e a privi fără să fie la r â n d u l ei u r m ă r i t ă . Planul ei trebuia să aştepte p â n ă la sfârşitul orei. M a t t se j u c a încet cu nişte m o n e d e d i n b u z u n a r , ceea ce î n s e m n a că voia să s p u n ă ceva şi nu ştia c u m . — Ă ă ă . . . auzi, î n c e p u el în cele d i n u r m ă , stânje­ nit. T i p i i ăia, ştii... Ştefan râse, un râs a m a r . — C i n e sunt eu să-i j u d e c ?

î n v o c e a lui s e s i m ţ e a m a i m u l t ă e m o ţ i e d e c â t auzise p â n ă a t u n c i E l e n a , c h i a r şi a t u n c i c â n d vor­ bise c u d o m n u l T a n n e r . I a r a c e a e m o ţ i e e r a p u r ă nefericire. O r i c u m , de ce aş fi bine-venit aici? încheie el, .ipioape ca p e n t r u sine. - De ce n-ai fi? M a t t îl privise cu a t e n ţ i e pe Ştefan; a c u m m a x i l a r u l lui ferm îi a r ă t a h o t ă r â r e a . Ascultă, zise. V o r b e a i ieri despre fotbal. Ei bine, cel mai b u n W R , a t a c a n t , al nostru şi-a r u p t un ligament ieri d u p ă - a m i a z ă şi a v e m nevoie de un î n l o c u i t o r . Selecţiile sunt în d u p ă - m a s a asta. Ce zici? — E u ? î n t r e b ă Ştefan, luat pe n e p r e g ă t i t e . A h . . . N u ştiu d a c ă p o t . — Poţi să alergi? — D a c ă p o t . . . ? Ştefan s e î n t o a r s e p e j u m ă t a t e spre M a t t şi Elena văzu o u m b r ă de z â m b e t pe buzele lui. D a . — Poţi să p r i n z i mingea? — Da. — Asta e c e e a ce a r e de făcut un W R . Eu s u n t Q B , c ă p i t a n u l . D a c ă poţi s ă p r i n z i m i n g e a p e c a r e ţi-o a r u n c eu şi alergi cu ea, a t u n c i poţi să joci. — înţeleg. A c u m Ştefan c h i a r z â m b e a şi, deşi g u r a lui M a t t e r a serioasă, ochii lui r â d e a u . E l e n a îşi d ă d u s e a m a că

52 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 53

e r a geloasă, şi fu u i m i t ă de p r o p r i a ei reacţie. Exista o c ă l d u r ă între cei doi băieţi care o excludea pe ea. D a r î n clipa u r m ă t o a r e dispăru şi el spuse distant: — M u l ţ u m e s c . . . d a r n u . Am alte obligaţii. In acel m o m e n t sosiră B o n n i e şi C a r o l i n e şi o r a începu. I n v r e m e c e T a n n e r v o r b e a despre E u r o p a , E l e n a îşi r e p e t a : „ B u n ă . Eu sunt E l e n a Gilbert. F a c p a r t e din C o m i t e t u l de î n t â m p i n a r e al elevilor din ultimul an, şi am p r i m i t sarcina de a-ţi a r ă t a şcoala. Sper că nu vrei să am p r o b l e m e şi să nu mă laşi să-mi fac treaba, n u ? " I a r aceste ultime cuvinte trebuiau rostite cu ochii m a r i , rugători — d a r asta d o a r d a c ă el ar da s e m n e că î n c e a r c ă să scape. Practic, era o m a n e v r ă absolut sigură. Ştefan p ă r e a gata î n t o t d e a u n a să sară în ajutorul d o m n i ţ e l o r aflate la a n a n g h i e . Pe la j u m ă t a t e a orei, fata c a r e stătea în d r e a p t a ei îi strecură un bilet. E l e n a îl desfăcu şi recunoscu scri­ sul r o t u n d şi copilăresc al lui B o n n i e . Scria: „ A m ţinut-o p e C . d e p a r t e cât d e m u l t a m p u t u t . C e s-a î n t â m p l a t ? A mers???" E l e n a ridică p r i v i r e a şi o v ă z u pe B o n n i e răsucindu-se î n b a n c a e i d i n p r i m u l r â n d . E l e n a a r ă t ă spre bilet şi clătină din c a p , şoptind „ D u p ă o r ă " . I se p ă r u că d u r e a z ă un secol p â n ă ce T a n n e r le d ă d u ultimele indicaţii despre c o m u n i c ă r i l e orale şi z â m b e t u l lui Ştefan

puse c a p ă t orei. Apoi t o a t ă l u m e a se ridică imediat. A . u m , îşi spuse E l e n a şi, cu i n i m a b ă t â n d u - i p u t e r ­ nic, păşi h o t ă r â t ă şi se o p r i în c a l e a lui Ştefan, blo­ c â n d intervalul p e n t r u c a e l s ă n u p o a t ă t r e c e p e lângă ea. La fel ca Dick şi Tyler, îşi spuse, simţind o d o r i n ţ ă isterică de a chicoti. R i d i c ă p r i v i r e a şi descoperi că ochii ei e r a u exact în d r e p t u l g u r i i lui. în a c e a clipă m i n t e a i se goli. O a r e ce t r e b u i a să spună? Deschise g u r a şi, î n t r - u n fel sau altul, cuvin­ tele pe c a r e le tot r e p e t a s e î n c e p u r ă să se reverse: - B u n ă . E u sunt E l e n a G i l b e r t . F a c p a r t e d i n C o m i t e t u l de î n t â m p i n a r e al elevilor din ultimul a n , şi am p r i m i t s a r c i n a . . . — î m i pare rău, n-am timp. P e n t r u o clipă, nu-i veni să c r e a d ă că el v o r b e a , că nu o lăsa nici m ă c a r să t e r m i n e ce avea de spus. G u r a ei c o n t i n u ă discursul. — .. .de a-ţi a r ă t a şcoala... — î m i p a r e r ă u , nu p o t . T r e b u i e să... să ajung la selecţii. Ştefan se î n t o a r s e c ă t r e ore, nu? — D a , r ă s p u n s e M a t t încet. D . a r . . . — A t u n c i ar t r e b u i s-o iau d i n loc. P o a t e că-mi arăţi u n d e t r e b u i e s ă m e r g . M a t t , c a r e stătea alături c u u n a e r uimit. A i spus c ă sunt c h i a r d u p ă

54 • Jurnalele Vampirilor

M a t t se uită n e a j u t o r a t la E l e n a , apoi ridică din umeri. — P ă i . . . Sigur. H a i d e . A r u n c ă o privire peste u m ă r pe c â n d se î n d e ­ p ă r t a u . Ştefan nu se uită înapoi. E l e n a se trezi î n c o n j u r a t ă de un cerc de observa­ tori interesaţi, p r i n t r e care şi Caroline, care îi z â m b e a c o m p ă t i m i t o r . E l e n a simţi o a m o r ţ e a l ă în t r u p şi un n o d î n gât. N u m a i p u t e a r ă m â n e acolo nici o se­ c u n d ă în plus. Se răsuci şi ieşi cât p u t u de r e p e d e din încăpere.

4

C

â n d Elena ajunse la dulapul ei, a m o r ţ e a l a în­ c e p e a să-i t r e a c ă şi n o d u l din gâtul ei a m e ­ ninţa să se transforme în lacrimi. D a r nu avea

să p l â n g ă la şcoală, îşi spuse, în nici un caz. D u p ă ce-şi E r a a d o u a zi la r â n d c â n d pleca de la şcoală ime­ diat ce s u n a clopoţelul d u p ă u l t i m a oră, şi p l e c a sin­ gură. M ă t u ş a J u d i t h v a f i total n e d u m e r i t ă . D a r c â n d Elena ajunse acasă, văzu că m a ş i n a mătuşii J u d i t h nu se afla pe alee — p r o b a b i l că se dusese la p i a ţ ă cu M a r g a r e t . C a s a era t ă c u t ă şi tihnită c â n d Elena intră. Se b u c u r a p e n t r u a c e a linişte; voia să fie singură a c u m . D a r , pe de altă parte, nu p r e a ştia ce să facă sin­ gură. A c u m , c â n d în sfârşit putea să plângă, descoperi că lacrimile nu voiau să-i curgă. îşi lăsă rucsacul pe p o d e a în holul de la intrare şi intră încet în living.

închise dulapul, se î n d r e p t ă spre ieşirea principală.

56 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 57

E r a o î n c ă p e r e frumoasă, i m p r e s i o n a n t ă , singura p a r t e a casei, în afară de c a m e r a E l e n e i , c a r e a p a r ţ i n e a structurii originare. Acea p r i m ă casă fusese construită înainte de 1861 şi arsese a p r o a p e c o m p l e t în t i m p u l R ă z b o i u l u i Civil. T o t ce p u t u s e să fie salvat a fost această c a m e r ă , cu şemineul ei b o g a t î m p o d o ­ bit, î n c a d r a t de m u l u r i , şi m a r e l e d o r m i t o r de deasu­ p r a . S t r ă b u n i c u l tatălui Elenei construise p r a c t i c o n o u ă casă în c o n t i n u a r e a lor, şi de a t u n c i familia Gilb e r t locuise aici. E l e n a se întoarse şi se uită afară pe u n a din feres­ trele care se întindeau din tavan p â n ă la p o d e a . Sticla era atât de veche încât era groasă şi uşor vălurită, şi tot ce se vedea p r i n ea era distorsionat, dându-ţi falsa impresie c-ai fi uşor ameţit. E l e n a îşi aminti de p r i m a d a t ă c â n d tatăl ei îi arătase sticla aceea veche şi vălu­ rită, c â n d fusese m a i mică decât era M a r g a r e t a c u m . N o d u l din gât e r a iar acolo, d a r lacrimile tot n u voiau să vină. T o t u l în ea era contradictoriu. Nu voia pe n i m e n i lângă ea şi totuşi singurătatea o d u r e a . Voia să se g â n d e a s c ă , d a r a c u m , c â n d î n c e r c a să o facă, gândurile îi fugeau d e p a r t e , la fel ca nişte şoareci de o bufniţă albă. Bufniţă a l b ă . . . p a s ă r e d e p r a d ă . . . m â n c ă t o r d e stârvuri... cioară, se g â n d i ea. „ C e a m a i m a r e cioară p e care a m văzut-o v r e o d a t ă " , spusese M a t t .

Simţi d i n n o u o u s t u r i m e în ochi. Bietul M a t t . II rănise, d a r el se purtase m i n u n a t . C h i a r fusese d r ă g u ţ cu Ştefan. Ştefan. O b ă t a i e de i n i m ă m a i p u t e r n i c ă , c a r e îi aduse în ochi d o u ă lacrimi fierbinţi. U i t e , în sfârşit p l â n g e a . P l â n g e a de furie şi u m i l i n ţ ă şi frustrare — şi m a i ce? De fapt, ce p i e r d u s e astăzi? Ce simţea ea cu a d e v ă r a t p e n t r u străinul ăsta, acest Ştefan Salvatore? E r a o p r o v o c a r e , d a , şi asta îl făcea să p a r ă diferit, interesant. Ştefan e r a exotic... incitant. Ce c i u d a t , exact asta îi s p u n e a u u n e o r i băieţii Elenei că e r a ea. I a r m a i apoi afla de la ei, sau de la prietenii sau surorile lor, cât de agitaţi e r a u î n a i n t e de a ieşi la o întâlnire cu ea, c u m li se u m e z e a u pal­ mele şi a v e a u fluturi în stomac. Astfel de poveşti i se p ă r u s e r ă î n t o t d e a u n a a m u z a n t e Elenei. Nici u n b ă i a t nu o făcuse v r e o d a t ă să se simtă nervoasă. D a r astăzi, c â n d vorbise cu Ştefan, îşi simţise pulsul accelerându-se şi picioarele m o i . Palmele i se umeziseră. ci lilieci. E r a o a r e interesată de tipul ăsta p e n t r u că o făcea să se simtă nervoasă? Nu e un motiv p r e a b u n , Elena, îşi spuse ea. De fapt, e un motiv foarte prost. D a r m a i era şi gura aceea. G u r a aceea p a r c ă sculp­ tată care îi î n m u i a genunchii de cu totul altceva decât Iar în stomac nu avusese fluturi —

58 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 59

nervozitate. Şi p ă r u l î n t u n e c a t ca n o a p t e a — dege­ tele ei voiau să se împleticească p r i n moliciunea lui. T r u p u l acela zvelt, musculos, picioarele l u n g i . . . şi vocea. V o c e a lui e r a cea c a r e o făcuse ieri să ia h o t ă r â r e a să fie al ei. V o c e a lui fusese rece şi dis­ p r e ţ u i t o a r e c â n d î i vorbise d o m n u l u i T a n n e r , d a r c u t o a t e acestea c i u d a t de irezistibilă. E l e n a se î n t r e b ă d a c ă p u t e a şi vocea deveni î n t u n e c a t ă ca n o a p t e a , şi c u m a r s u n a rostindu-i n u m e l e , şoptindu-i n u m e l e . . . — Elena! E l e n a tresări, şi reveria se d e s t r a m ă . D a r nu Şte­ fan Salvatore e r a cel care o striga, ci m ă t u ş a J u d i t h b ă t â n d la uşa din faţă. — E l e n a ? E l e n a ! se auzi şi v o c e a lui M a r g a r e t , ascuţită şi subţire. Eşti acasă? E l e n a se simţi din n o u copleşită de nefericire şi se u i t ă î n j u r u l e i p r i n b u c ă t ă r i e . N u p u t e a face faţă a c u m întrebărilor îngrijorate ale mătuşii J u d i t h şi nici veseliei i n o c e n t e a lui M a r g a r e t . Nu c â n d a v e a ge­ nele u d e de lacrimi şi c â n d stătea gata să izbucnească din n o u în p l â n s . î n t r - o fracţiune de s e c u n d ă se h o t ă r î şi se furişă în t ă c e r e afară pe uşa d i n spate chiar în clipa în care se î n c h i d e a uşa din faţă. S t r ă b ă t u v e r a n d a din spate, iar în curte ezită. Nu voia s ă v a d ă p e n i m e n i cunoscut. D a r u n d e s e p u t e a d u c e p e n t r u a fi singură?

R ă s p u n s u l veni a p r o a p e în aceeaşi clipă. Bine­ înţeles. O să se d u c ă să-i v a d ă pe m a m i şi tati. Era u n d r u m destul d e lung, a p r o a p e p â n ă l a m a r ­ ginea oraşului, d a r în ultimii trei ani devenise fami­ liar p e n t r u E l e n a . T r e c u peste P o d u l Wickery şi u r c ă dealul, pe lângă biserica în ruine, apoi coborî în mica vale de sub ea. P a r t e a a c e a s t a a cimitirului e r a foarte îngrijită, d o a r p a r t e a m a i veche fusese lăsată o a r e c u m d e iz­ belişte. Aici, i a r b a era tunsă cu grijă, iar buchetele de flori alcătuiau p e t e vesele de culoare. E l e n a se aşeză lângă lespedea m a r e d e m a r m u r ă p e care e r a gravat numele „Gilbert". — B u n ă , m a m i , b u n ă , tati, şopti ea. Se a p l e c ă p e n t r u a lăsa în faţa lespezii o floare p u r p u r i e de sporul casei pe c a r e o culesese pe d r u m . Apoi îşi strânse picioarele sub ea şi r ă m a s e acolo. Venise de m u l t e ori aici d u p ă accident. La v r e m e a a c c i d e n t u l u i d e m a ş i n ă M a r g a r e t avea d o a r u n a n ; n u şi-i a d u c e a p r e a b i n e a m i n t e . D a r E l e n a avea multe amintiri. A c u m m i n t e a ei p o r n i să r ă t ă c e a s c ă p r i n t r e aceste amintiri, şi n o d u l din gâtul ei se făcu m a i m a r e , ş i lacrimile p o r n i r ă m a i uşor. î n c ă l e m a i simţea m u l t lipsa. M a m a , a t â t de t â n ă r ă şi de fru­ moasă, şi t a t a , cu z â m b e t u l care îi î n c r e ţ e a ochii. Desigur, E l e n a era n o r o c o a s ă să o aibă pe m ă t u ş a J u d i t h . Nu orice m ă t u ş ă ar fi r e n u n ţ a t la slujba ei şi

60 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea * 61

s-ar fi m u t a t î n a p o i într-un orăşel ca să aibă grijă de d o u ă n e p o a t e orfane. I a r R o b e r t , logodnicul mătuşii J u d i t h , e r a m a i d e g r a b ă u n t a t ă vitreg p e n t r u M a r ­ garet decât u n viitor u n c h i p r i n căsătorie. D a r Elena îşi a m i n t e a de părinţii ei. La un m o m e n t dat, chiar d u p ă î n m o r m â n t a r e , venise aici ca să ţipe furioasă la ei, s u p ă r a t ă pe ei p e n t r u că fuseseră atât de proşti să se lase o m o r â ţ i . Pe v r e m e a a c e e a nu o cunoştea p r e a bine pe m ă t u ş a J u d i t h şi simţise că nu m a i exista nici un loc pe l u m e a asta care să fie al ei. Şi a c u m , c a r e e r a locul ei? se î n t r e b ă ea. R ă s p u n ­ sul cel m a i simplu era: aici, în FelPs C h u r c h , u n d e trăise t o a t ă viaţa. D a r î n u l t i m a v r e m e r ă s p u n s u l acesta p ă r u s e greşit. In ultima v r e m e simţise că tre­ buie să m a i existe ceva p e n t r u ea în l u m e , un loc pe care să îl recunoască imediat şi pe care să îl considere acasă. O u m b r ă căzu a s u p r a ei şi E l e n a ridică privirea, speriată. P e n t r u o clipă, cele d o u ă siluete care stăteau l â n g ă e a p ă r u r ă străine, nefamiliare, v a g a m e n i n ­ ţ ă t o a r e . R ă m a s e privindu-le, î n c r e m e n i t ă . — Elena, spuse afectată silueta m a i m ă r u n t ă , cu mâinile în şolduri, c â t e o d a t ă îmi fac atâtea griji p e n ­ tru tine, z ă u că da. E l e n a clipi şi a p o i râse scurt. E r a u B o n n i e şi M e redith.

- Ce trebuie să facă cineva p e n t r u a avea p u ţ i n ă Ini unitate pe aici? spuse ea în t i m p ce fetele se aşezau. S p u n e - n e s ă p l e c ă m , sugeră M e r e d i t h , d a r Elena d o a r ridică d i n u m e r i . Meredith şi Bonnie veniseră de multe ori să o caute aici în lunile de d u p ă accident. Brusc, se simţi bucuK iasă p e n t r u asta şi r e c u n o s c ă t o a r e a m â n d u r o r a . Locul ei era alături de prietenii care ţineau la ea. Ştiau că plânsese, d a r ei nu-i păsa, şi luă batista mototolită Be care i-o întinse Bonnie şi-şi şterse ochii. R ă m a s e r ă toate trei un t i m p în tăcere, privind c u m v â n t u l trece prin şirul de stejari de la m a r g i n e a cimitirului. — î m i p a r e r ă u p e n t r u ce s-a î n t â m p l a t , spuse în cele d i n u r m ă B o n n i e , cu o voce b l â n d ă . A fost groaznic. — I a r al doilea n u m e al t ă u e „ T a c t " , spuse M e r e ­ dith. Nu se p o a t e să fi fost chiar atât de rău, Elena. — N-aţi fost acolo. O d a t ă cu a m i n t i r e a , E l e n a se simţi din n o u c u p r i n s ă de un val de c ă l d u r ă . C h i a r a fost groaznic. D a r n u - m i m a i pasă, a d ă u g ă e a p e u n ton plat, cu un a e r sfidător. Am t e r m i n a t cu el. Nu-1 mai v r e a u . — Elena! — N u , B o n n i e . E l i m p e d e că se c r e d e m u l t p r e a b u n p e n t r u . . . p e n t r u a m e r i c a n i . Aşa c ă n-are d e c â t să-şi ia ochelarii ăia de fiţe şi...

62 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea * 63

Celelalte fete pufniră în râs. E l e n a îşi şterse nasul şi clătină din cap. — A ş a d a r , îi spuse ea lui B o n n i e , s c h i m b â n d h o t ă r â t ă subiectul, cel p u ţ i n T a n n e r p ă r e a azi m a i binedispus. Bonnie îşi luă un a e r de m a r t i r . — Ştii că m-a forţat să accept să fiu p r i m a care îşi ţine c o m u n i c a r e a orală? D a r nu-mi pasă, a m d e g â n d să vorbesc despre druizi, şi... — D e s p r e ce? — Druuuu-izi. Tipii ăia b ă t r â n i şi ciudaţi care au construit S t o n e h e n g e şi au făcut tot felul de magii în Anglia antică. Eu sunt u r m a ş a lor, şi de aceea sunt un medium bun. M e r e d i t h pufni d i s p r e ţ u i t o a r e , d a r E l e n a s e în­ c r u n t ă la firul de iarbă pe care îl răsucea între degete. — Bonnie, c h i a r ai v ă z u t ceva în p a l m a m e a ieri? î n t r e b ă brusc. Bonnie ezită. — Nu ştiu, spuse în cele din u r m ă . E u . . . am crezut că văd. D a r u n e o r i i m a g i n a ţ i a m e a o ia r a z n a . — A ştiut că eşti aici, spuse pe n e a ş t e p t a t e M e r e ­ dith. Eu mă g â n d i s e m să te c ă u t ă m la cafenea, d a r Bonnie a spus: „E la cimitir." — Aşa am zis? Bonnie p ă r e a uşor surprinsă, d a r impresionată. Ei bine, şi c h i a r eşti aici. B u n i c a m e a

• i u , I . I m l m r g h e c l a r v ă z ă t o a r e , şi la fel sunt şi eu. i Iriim Păi, e a d e v ă r a t ! în Scoţia se p ă s t r e a z ă vechile ii ii 11111 Nici n-aţi crede u n e l e d i n lucrurile pe c a r e le i n i i i u i i c a m e a . Are un a n u m e fel de a afla cu cine (I ni i ir măriţi şi c â n d o să m o r i . Mi-a spus că eu o să pede. Honnie! Serios. O să fiu t â n ă r ă şi f r u m o a s ă în sicriul n u I I N u credeţi c ă e ceva r o m a n t i c ? Nu, nu cred. C r e d că e ceva scârbos, spuse
I
i

Icauna sare la a d o u a generaţie. Şi eşti u r m a ş a druizilor, spuse M e r e d i t h so-

na.

I 1 1 nbrele se lungiseră, iar vântul devenise m a i rece. I )eci cu cine o să te măriţi, Bonnie? î n t r e b ă reiII . L I Meredith. Nu ştiu. Bunica mi-a spus ritualul de aflare, d a r n u l ain î n c e r c a t niciodată. Evident — B o n n i e luă o i. .i sofisticată — trebuie să fie scandalos de b o g a t şi . 1 . .ilui s u p e r b . C a străinul n o s t r u î n t u n e c a t , d e pildă. M a i ales d a c ă n i m e n i altcineva nu-1 vrea. A i u n c ă o privire maliţioasă către Elena. Elena refuză să c a d ă în c a p c a n ă . (ie zici de Tyler Smallwood? î n t r e b ă ea cu ino­ cenţă. T a t ă l lui cu siguranţă e suficient de bogat.

64 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 65
A

— I a r el nu a r a t ă deloc r ă u , a p r o b ă s o l e m n ă M e r e d i t h . Asta, evident, d a c ă iubeşti animalele. T o ţ i dinţii ăia m a r i şi albi... Fetele se u i t a r ă u n a la alta şi a p o i i z b u c n i r ă în acelaşi t i m p în râs. Bonnie a r u n c ă o m â n ă de iarbă în M e r e d i t h , c a r e o î n d e p ă r t ă de pe ea şi azvârli î n a p o i o p ă p ă d i e . L a u n m o m e n t dat, î n t i m p u l j o c u l u i , Elena îşi d ă d u s e a m a că totul are să fie bine. E r a din n o u e a însăşi, n u m a i e r a p i e r d u t ă , n u m a i e r a o străină, ci E l e n a Gilbert, regina liceului „ R o b e r t E. L e e " . îşi trase d i n p ă r p a n g l i c a d e c u l o a r e a caisei şi-şi s c u t u r ă p ă r u l , lăsându-1 să-i c a d ă liber pe lângă obraji. — Am decis d e s p r e ce să fie c o m u n i c a r e a mea orală, spuse ea, privind-o cu ochii îngustaţi pe Bonnie c u m îşi trece degetele p r i n t r e bucle. — D e s p r e ce? î n t r e b ă M e r e d i t h . E l e n a îşi ridică b ă r b i a p e n t r u a se u i t a la cerul roşu şi p u r p u r i u de d e a s u p r a colinei. R e s p i r ă a d â n c , g â n d i t o a r e , şi lăsă suspansul să c r e a s c ă p e n t r u o clipă. Apoi spuse pe un t o n detaşat: — R e n a ş t e r e a italiană. Bonnie şi M e r e d i t h se h o l b a r ă la ea, apoi se uitară u n a la alta şi i z b u c n i r ă din n o u în h o h o t e de râs. — A h a , spuse M e r e d i t h c â n d se p o t o l i r ă . Deci tigrul s-a întors!
In

Elena îi a r u n c ă un rânjet de fiară. î n c r e d e r e a in line, (-are p e n t r u scurt t i m p p ă r u s e să dispară, reve­ n i ic. Ş i deşi n u înţelegea p r e a b i n e d e ce, ştia u n I M . I I I : n u avea d e gând să-1 lase p e Ştefan Salvatore
i

li ape. Bun, spuse ea scurt. A c u m , ascultaţi-mă b i n e .

Nimeni nu t r e b u i e să ştie asta, altfel o să fiu batjo. n i . i întregii şcoli. I a r C a r o l i n e se-agaţă d e orice f i r . li aţă ca să mă facă să p a r ridicolă. D a r îl vreau, şi o i fie al m e u . î n c ă nu ştiu c u m , d a r o să fie. O r i c u m , P n i . i ce am un plan bine conturat, o să ne p u r t ă m Inaile rece cu el. 0 să ne p u r t ă m ? D a , o să ne. Nu poţi să-1 ai tu, Bonnie; e al m e u . Ş i i rebuie s ă p o t avea î n c r e d e r e d e p l i n ă î n tine. Staţi p u ţ i n , zise M e r e d i t h , cu o strălucire în Ol I n . Îşi desfăcu b r o ş a cu cloisonné p r i n s ă pe bluză şi, i n I n ându-şi d e g e t u l m a r e , s e î n ţ e p ă r e p e d e , a p o i pune: Bonnie, d ă - m i m â n a . De ce? î n t r e b ă B o n n i e , p r i v i n d cu suspiciune uşa. l'entru că v r e a u să te iau de nevastă. Tu de ce l n i, deşteapto? 1 ) a r . . . d a r . . . O h , bine. Au! A c u m tu, E l e n a . M e r e d i t h î n ţ e p ă iute degetul i u I I c a l Elenei, ş i a p o i stoarse u n s t r o p d e sânge.

66 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 67

A c u m , c o n t i n u ă ea, uitându-se la cele d o u ă fete cu ochii ei negri strălucitori, o să ne u n i m cu toatele de­ getele m a r i şi o să j u r ă m . M a i ales tu, Bonnie. J u r ă să păstrezi secretul şi să faci orice ne cere E l e n a în l e g ă t u r ă cu Ştefan. — Ascultă, j u r ă m â n t u l întărit cu sânge e pericu­ los, protestă foarte serioasă Bonnie. î n s e a m n ă că tre­ b u i e să-ţi ţii j u r ă m â n t u l indiferent ce se î n t â m p l ă , indiferent ce, M e r e d i t h . — Ştiu, r ă s p u n s e M e r e d i t h î n c r u n t a t ă . D e - a s t a îţi s p u n să o faci. N - a m u i t a t ce s-a î n t â m p l a t cu Michael Martin. Bonnie făcu o grimasă. — Asta a fost cu a n i în u r m ă , şi o r i c u m n e - a m despărţit i m e d i a t şi... O h , foarte b i n e . O să j u r . închise ochii şi rosti: J u r să păstrez secretul şi să fac orice vrea E l e n a în l e g ă t u r ă cu Ştefan. Meredith repetă jurământul. Iar Elena, privind l u n g la u m b r e l e pale ale degetelor lor unite în a m u r ­ gul care se lăsa, respiră a d â n c şi şopti: — I a r e u j u r s ă r t i i m ă liniştesc p â n ă c â n d n u v a f i al m e u . O p a l ă de v â n t rece s t r ă b ă t u cimitirul, răsfirând p ă r u l fetelor şi t r i m i ţ â n d la p ă m â n t frunze u s c a t e . B o n n i e icni scurt şi se d ă d u î n a p o i , şi t o a t e trei se u i t a r ă în j u r u l lor, apoi chicotiră nervoase.

S-a î n t u n e c a t , r e m a r c ă E l e n a , surprinsă. M a i b i n e a m p o r n i - o spre casă, spuse M e r e ln h. i idicându-se şi p r i n z â n d u - ş i la loc broşa. Bonnie se ridică şi ea, b ă g â n d u - ş i în g u r ă vârful l< in-i ului m a r e . I ,a revedere, spuse E l e n a încet, u i t â n d u - s e la ilulni de m o r m â n t . Floarea p u r p u r i e e r a o p a t ă n e c l a r ă p e p ă m â n t . I l. n.i ridică de l â n g ă floare p a n g l i c a de c u l o a r e a . 1 1 ri, s e î n t o a r s e ş i d ă d u d i n c a p c ă t r e B o n n i e ş i Mi I ' dith. I lai să m e r g e m , spuse, încet, u r c a r ă d i n n o u d e a l u l c ă t r e biserica î n mini 11 i r ă m â n t u l rostit cu sânge le d ă d u s e o senzaţie 11| H demnitate, şi B o n n i e se înfiora c â n d t r e c u r ă pe I imşi biserică. S o a r e l e c o b o r â s e d i n c o l o de deal şi ... ui se răcise b r u s c , iar v â n t u l se stârnise. F i e c a r e |.li l. de v â n t făcea i a r b a să ş o p t e a s c ă şi stejarii să foşnească din frunze. Am îngheţat, spuse Elena, oprindu-se p e n t r u o i'llpfl in faţa găurii n e g r e c a r e fusese o d i n i o a r ă uşa i., • . 1 . ii şi p r i v i n d în j o s c ă t r e peisajul c a r e se iii l.işuia în valea de d i n a i n t e a lor. Luna nu răsărise încă, şi abia p u t e a desluşi vechiul 1 imit ii şi Podul Wickery dincolo de el. V e c h i u l cimi|(l . i . . acolo din v r e m e a R ă z b o i u l u i Civil şi pe m u l t e

111.1111

68 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 69

lespezi d e m o r m â n t e r a u înscrise n u m e d e soldaţi. Avea un aspect sălbatic; m u r i şi bălării înalte creşteau p e m o r m i n t e , i a r i e d e r a s e î n t i n d e a peste g r a n i t u l sfărâmat de t i m p . Elenei nu-i plăcuse n i c i o d a t ă locul acela. — A r a t ă altfel, n u ? V r e a u să spun, în î n t u n e r i c , zise ea cu o voce t r e m u r a t ă . Nu ştia c u m să s p u n ă ceea ce g â n d e a , că acela nu era un loc p e n t r u cei vii. — Am p u t e a să o l u ă m pe d r u m u l m a i lung, spuse M e r e d i t h . D a r asta a r î n s e m n a d o u ă z e c i d e m i n u t e în plus de m e r s . — Pe m i n e nu mă d e r a n j e a z ă să o l u ă m pe aici, spuse Bonnie, înghiţind n o d u l care i se pusese în gât. î n t o t d e a u n a am zis că vreau să fiu î n g r o p a t ă acolo, în cimitirul vechi. — Nu vrei să t e r m i n i cu povestea asta cu îngro­ patul? se răsti la ea Elena, şi o p o r n i în j o s u l colinei. D a r cu cât înainta pe c ă r a r e a îngustă, cu atât m a i p u ţ i n se simţea în largul ei. încetini pasul şi aşteptă ca B o n n i e şi M e r e d i t h să o ajungă din u r m ă . C â n d se a p r o p i a r a de p r i m a lespede, i n i m a î n c e p u să-i b a t ă m a i repede. î n c e r c ă să o ignore, d a r simţi c u m pielea i se furnică de t e a m ă şi perişorii fini de pe b r a ţ e i se ridică. î n t r e d o u ă rafale de vânt, fiecare sunet p ă r e a amplificat î n t r - u n fel î n s p ă i m â n t ă t o r , i a r z g o m o t u l paşilor pe p o t e c a acoperită cu frunze e r a asurzitor.

A c u m , biserica în r u i n e e r a o siluetă n e a g r ă în spatele lor. C ă r a r e a îngustă t r e c e a p r i n t r e lespezi de m o r m â n t a c o p e r i t e d e m u ş c h i , m u l t e dintre ele m a i înalte decât M e r e d i t h . Suficient de m a r i p e n t r u ca ci­ neva să se p o a t ă ascunde îndărătul lor, îşi spuse Elena neliniştită. U n e l e dintre m o r m i n t e e r a u ele însele tul­ b u r ă t o a r e , ca de pildă cel cu îngeraşul care a r ă t a ca un bebeluş a d e v ă r a t , n u m a i că îi căzuse c a p u l şi aceasta fusese aşezat cu grijă l â n g ă corpul lui. O c h i i mari de granit ai capului e r a u goi. E l e n a nu-şi p u t e a lua ochii de la el şi i n i m a î n c e p u să-i b a t ă şi m a i t a r e . — De ce n e - a m oprit? spuse M e r e d i t h . — E u . . . î m i p a r e r ă u , m u r m u r ă Elena, d a r c â n d se forţă să se î n t o a r c ă r ă m a s e i m e d i a t n e m i ş c a t ă . Bonnie? spuse. B o n n i e , ce s-a î n t â m p l a t ? B o n n i e s t ă t e a cu p r i v i r e a a ţ i n t i t ă în cimitir, cu gura întredeschisă, cu ochii la fel de m a r i şi de goi ca şi cei ai îngerului de p i a t r ă . E l e n a simţi c u m t e a m a îi strânge stomacul. — Bonnie, termină. T e r m i n ă ! Nu e nimic amuzant. B o n n i e n u r ă s p u n s e nimic. — B o n n i e ! spuse M e r e d i t h . Ea şi E l e n a se u i t a r ă u n a la alta şi d e o d a t ă E l e n a ştiu că t r e b u i a să plece de acolo. Se întoarse şi vru să p o r n e a s c ă m a i d e p a r t e pe c ă r a r e în jos, d a r o voce c i u d a t ă vorbi în spatele ei, şi ea se răsuci cu o mişcare bruscă.

70 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 71

— E l e n a , spuse vocea. N u e r a vocea lui Bonnie, d a r v e n e a din g u r a lui Bonnie. Palidă în întuneric, Bonnie c o n t i n u a să pri­ vească în cimitir. C h i p u l ei era total lipsit de expresie. — Elena, spuse din n o u vocea, şi a d ă u g ă , pe c â n d capul lui B o n n i e se întoarse către ea: C i n e v a te aş­ t e a p t ă acolo. E l e n a îşi p i e r d u luciditatea p e n t r u u r m ă t o a r e l e câteva minute. Ceva p ă r u să se mişte printre formele întunecate şi cocoşate ale lespezilor de m o r m â n t , răsucindu-se şi ridicându-se între ele. Elena ţipă, şi M e r e ­ dith începu şi ea să ţipe, apoi o luară a m â n d o u ă la fugă, iar Bonnie alerga cu ele, ţipând şi ea cât o ţinea gura. E l e n a alerga pe c ă r a r e a îngustă, împiedicându-se de pietre şi de pâlcuri de rădăcini de iarbă. Bonnie se c h i n u i a să respire în spatele ei, i a r M^eredith, cea calmă şi cinică, gâfâia disperată. Se auzi un foşnet pu­ ternic şi un ţipăt strident într-un stejar d e a s u p r a lor şi Elena descoperi că p u t e a alerga încă şi m a i r e p e d e . — E ceva în spatele nostru, strigă ascuţit B o n n i e . O h , D o a m n e , c e se-ntâmplă? — M e r g i spre p o d , gâfâi E l e n a , în c i u d a arsurii din p l ă m â n i . Nu ştia de ce, d a r simţea că t r e b u i a u să ajungă p â n ă acolo. N u t e opri, B o n n i e ! N u t e uita î n spate! O a p u c ă pe cealaltă fată de m â n e c ă şi o trase d u p ă ea.

- Nu p o t să ajung acolo, scânci B o n n i e , p r i n indu-se cu m â n a de coaste, încetinind pasul. B a poţi, m â r â i Elena, a p u c â n d - o d i n n o u d e mânecă şi silind-o să alerge m a i departe. H a i d e . Haide! V ă z u lucirea argintie a apei în faţa lor. Şi iată şi luniinişul d i n t r e stejari, şi p o d u l de d i n c o l o de el. Picioarele îi t r e m u r a u şi răsufla şuierat, d a r E l e n a se |1răduia s ă n u r ă m â n ă î n u r m ă . A c u m v e d e a scânHurile de l e m n ale p o d u l u i . P o d u l e r a la şase m e t r i de ele, la trei, la un m e t r u . - A m reuşit, spuse gâfâind M e r e d i t h , c ă l c â n d apăsat p e l e m n u l p o d u l u i . - Nu te opri! M e r g i p â n ă în c a p ă t u l celălalt! Podul scârţâi c â n d ele alergară pe el clătinându-se, e c o u l paşilor lor p i e r z â n d u - s e peste a p ă . C â n d sări pe p ă m â n t u l de pe celălalt mal, E l e n a d ă d u în sfârşit d r u m u l m â n e c i i lui B o n n i e şi le î n g ă d u i picioarelor sale să se oprească, împiedicat. Meredith era aplecată în faţă, cu mâinile pe coapse, lăsuflând a d â n c . Bonnie plângea. - C e - a fost asta? O h , ce-a fost? spuse ea. M a i vine d u p ă noi? — C r e d e a m că tu eşti e x p e r t a , spuse M e r e d i t h (ii vocea t r e m u r a t ă . P e n t r u n u m e l e lui D u m n e z e u , Elena, h a i să p l e c ă m de aici. — N u , a c u m e în regulă, şopti E l e n a .

72 • Jurnalele Vampirilor

Avea lacrimi în ochi şi t r e m u r a t o a t ă , d a r răsufla­ r e a fierbinte pe c a r e o simţise în ceafa d i s p ă r u s e . R ă m ă s e s e dincolo de r â u , ale cărui a p e se învolbu­ rau întunecate. — Nu ne p o a t e u r m a aici, spuse ea. M e r e d i t h se h o l b ă la ea, apoi la celălalt m a l , cu stejarii lui deşi, a p o i la B o n n i e . îşi u m e z i b u z e l e şi râse scurt. — Sigur. Nu p o a t e veni d u p ă noi. D a r hai totuşi să m e r g e m acasă, ce ziceţi? D o a r d a c ă n-aveţi chef să petreceţi n o a p t e a aici. Un sentiment nedesluşit o s t r ă b ă t u pe E l e n a , în­ fiorând-o. — Nu n o a p t e a asta, mersi, spuse ea. O cuprinse c u u n b r a ţ p e B o n n i e , c a r e î n c ă m a i fornăia. E-n regulă, Bonnie. A c u m s u n t e m î n siguranţă. H a i d e . M e r e d i t h se uita din n o u pe malul celălalt al râului. — Ştii, nu v ă d absolut n i m i c acolo, spuse ea cu o voce m a i c a l m ă a c u m . P o a t e că de fapt nici nu e r a ceva în spatele nostru, p o a t e că d o a r n e - a m p a n i c a t singure şi n e - a m speriat degeaba. Cu p u ţ i n ajutor din p a r t e a preotesei d r u i d e de aici. P o r n i r ă m a i d e p a r t e , s t â n d foarte a p r o a p e u n a de alta pe c ă r a r e , iar E l e n a nu spuse nimic. D a r e r a intrigată. F o a r t e intrigată.

5

u n a plină strălucea exact d e a s u p r a capului său c â n d Ştefan se întoarse la p e n s i u n e . E r a ameţit, a p r o a p e se clătina, din c a u z a obose­ lii şi a cantităţii p r e a m a r i de sânge pe care o înghi­ ţise. T r e c u s e m u l t ă v r e m e de c â n d nu se m a i ghiftuise aşa. D a r i z b u c n i r e a Puterii sălbatice de lângă cimitir îl prinsese în vârtejul ei, distrugându-i controlul deja slăbit. T o t n u ştia p r e a bine d e u n d e venise P u t e r e a asta. Stătuse şi le privise pe fetele m u r i t o a r e din as­ c u n z ă t o a r e a lui d i n u m b r e , c â n d P u t e r e a izbucnise din spatele lui, alungându-le. El oscilase între t e a m a că ele ar p u t e a c ă d e a în r â u şi d o r i n ţ a de a cerceta această P u t e r e , p e n t r u a-i descoperi sursa. In final, o u r m a s e pe ea, căci nu voise să rişte să i se î n t â m p l e ceva.

74 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 75

C e v a negru zburase către p ă d u r e c â n d fetele ajun­ seseră în siguranţă pe p o d , d a r nici m ă c a r simţurile de n o a p t e ale lui Ştefan nu reuşiseră să desluşească ce era. Privise c u m ea şi celelalte d o u ă p o r n i s e r ă în direcţia oraşului, apoi se întorsese în cimitir. E r a gol a c u m , c u r ă ţ a t de ceea ce fusese acolo. Pe p ă m â n t se afla o fâşie îngustă de m ă t a s e c a r e u n u i ochi obişnuit ar fi p ă r u t cenuşie în întuneric. D a r el îi văzu a d e v ă r a t a culoare, şi c â n d o strânse între degete şi o ridică încet la buze, simţi parfumul p ă r u l u i ei. Amintirile îl copleşiră. Fusese suficient de r ă u c â n d nu o p u t e a vedea, p e n t r u că strălucirea rece a minţii ei d o a r îl a ţ â ţ a la m a r g i n e a conştiinţei lui. D a r să se afle în aceeaşi încăpere cu ea la şcoală, să-i simtă p r e z e n ţ a în spatele lui, să simtă p a r f u m u l a m e ţ i t o r al pielii ei p l u t i n d în j u r u l lui, asta era m a i m u l t d e c â t p u t e a suporta. Auzise fiecare răsuflare u ş o a r ă a ei, îi simţise c ă l d u r a radiindu-i în spate, p e r c e p u s e flecare zvâc­ nire a pulsului ei d u l c e . Şi în cele d i n u r m ă , spre groaza lui, cedase. L i m b ă lui i se plimbase peste ca­ nini, bucurându-se de plăcerea dureroasă care creştea acolo, încurajând-o chiar. îi aspirase parfu­ m u l în m o d deliberat în nări, şi îngăduise viziunilor să p r i n d ă c o n t u r , imaginându-şi totul. C â t de m o a l e va fi gâtul ei, şi c u m buzele lui se vor lipi de el la fel

de m o i , d e p u n â n d sărutări m i c u ţ e ici şi colo, p â n ă ce ajungea la a d â n c i t u r a dulce a g r u m a z u l u i . C u m îşi va cuibări acolo faţa, în locul în care i n i m a ei se simte b ă t â n d a t â t de p u t e r n i c sub pielea delicată. Şi c u m în cele din u r m ă buzele lui se vor desface, vor dezgoli dinţii a c u m ascuţiţi ca nişte mici p u m n a l e , şi... N u . Se smulse d i n t r a n s ă cu o tresărire, cu p r o ­ priul puls b ă t â n d sălbatic, cu tot trupul t r e m u r â n d u - i . O r a se t e r m i n a s e , în j u r u l lui t o a t ă l u m e a se agita, şi tot ce s p e r a e r a ca n i m e n i să nu-1 p r i v e a s c ă p r e a atent. C â n d ea îi vorbise, nu reuşise să c r e a d ă că t r e b u i a să stea faţă în faţă cu ea, în t i m p ce venele îi a r d e a u şi simţea o d u r e r e p u t e r n i c ă în m a x i l a r . P e n t r u o clipă se t e m u s e că nu va reuşi să se controleze, că o va a p u c a de u m e r i şi îşi va potoli foamea chiar acolo, în faţa t u t u r o r . Nici nu ştia c u m reuşise să plece, d o a r că ceva m a i t â r z i u îşi c a n a l i z a e n e r g i a în nişte exerciţii fizice grele, v a g conştient că nu t r e b u i e să folosească Puterile. Nu conta; chiar şi fără ele e r a din loate p u n c t e l e de v e d e r e superior băieţilor m u r i t o r i care se înfruntau cu el pe t e r e n u l de fotbal. V e d e r e a ii era m a i ascuţită, reflexele m a i r a p i d e , muşchii m a i puternici. C u r â n d , o m â n ă îl bătuse pe spate şi au­ zise vocea lui M a t t în u r e c h i : — Felicitări! Bine ai venit în echipă!

76 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 77

Privind acel chip onest şi zâmbitor, Ştefan fusese copleşit de ruşine. D a c ă ai ştii ce sunt, nu mi-ai m a i zâmbi, îşi spusese el m o h o r â t . Am câştigat competiţia asta a ta p r i n înşelăciune. I a r fata pe care o iubeşti — căci o iubeşti, nu-i aşa? — e a c u m în gândurile mele. Şi în a c e a d u p ă - a m i a z ă rămăsese în gândurile lui, cu toate eforturile sale de a o îndepărta. Rătăcise p r i n cimitir orbeşte, alungat din p ă d u r e de o forţă pe care nu o înţelesese. O d a t ă ajuns acolo, o privise, luptându-se c u sine, l u p t â n d î m p o t r i v a d o r i n ţ e i , p â n ă c â n d apariţia Puterii le făcuse pe ea şi prietenele ei să o ia la fugă de acolo. Şi apoi el se întorsese acasă — d a r n u m a i d u p ă ce se h r ă n i s e . D u p ă ce-şi p i e r d u s e controlul. Nu-şi a m i n t e a exact c u m s e î n t â m p l a s e , c u m îngăduise să se î n t â m p l e . Acea izbucnire a Puterii de­ clanşase totul, trezind în el lucruri care ar fi t r e b u i t lăsate să d o a r m ă . N e v o i a de a v â n a . D o r i n ţ a de u r m ă r i r e , de a simţi mirosul fricii şi triumful sălbatic al uciderii. T r e c u s e r ă a n i — secole — de c â n d nu m a i simţise d o r i n ţ a asta cu o a s e m e n e a forţă. V e n e l e î n c e p u s e r ă să-i a r d ă ca focul. Şi toate g â n d u r i l e lui c ă p ă t a s e r ă culoarea roşie: nu se p u t e a g â n d i la n i m i c altceva, d o a r la gustul fierbinte, de a r a m ă , al sânge­ lui, la vibraţia lui primitivă. Cu acele senzaţii î n c ă în t r u p , făcuse câţiva paşi î n u r m a fetelor. E r a m a i b i n e s ă n u g â n d e a s c ă c e

s-ar fi putut î n t â m p l a d a c ă nu l-ar fi mirosit pe b ă t r â n . D a r c â n d ajunse la c a p ă t u l p o d u l u i , nările lui se u m ­ i l i r ă d e o d a t ă , simţind mirosul distinct, p ă t r u n z ă t o r , de c a r n e o m e n e a s c ă . Sânge omenesc. Elixirul suprem, vinul interzis. M a i a m e ţ i t o r d e c â t orice b ă u t u r ă , esenţa plină de forţă a vieţii înseşi. I a r el obosise să se m a i î m p o t r i v e a s c ă dorinţei. Fusese o m i ş c a r e pe m a l , sub p o d , c â n d o gră­ m a d ă de z d r e n ţ e se agită. In clipa u r m ă t o a r e , Ştefan aterizase plin de graţie, a s e m e n i u n e i pisici, lângă ea. întinse m â n a şi trase d e o p a r t e zdrenţele, descoperind un chip zbârcit pe un gât sfrijit. Dinţii lui Ştefan se dezgoliră. Şi a p o i nu se m a i a u z i d e c â t z g o m o t u l sângelui supt. A c u m , p e c â n d u r c a împleticit p e scara pensiunii, încercă să nu se g â n d e a s c ă la asta, şi să nu se gân­ dească la ea — la fata c a r e îl ispitea cu c ă l d u r a ei, cu viaţa ei. Ea fusese cea pe care o dorise el de fapt, d a r trebuia să p u n ă p u n c t aici, t r e b u i a să-şi înăbuşe ast­ fel de g â n d u r i d e - a c u m î n a i n t e . P e n t r u binele lui, şi p e n t r u binele ei. El e r a cel m a i c u m p l i t c o ş m a r al ei devenit realitate, i a r ea nici m ă c a r nu ştia asta. — Cine-i acolo? Tu eşti, băiete? strigă ascuţit o voce gâjâită. O uşă se deschise la etaj şi a p ă r u un c a p cenuşiu.

78 « Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 79

— D a , signora — d o a m n ă Flowers. î m i p a r e r ă u d a c ă v-am deranjat. — Ah, e nevoie de m a i m u l t decât o p o d e a care scârţâie ca să mă deranjeze. Ai încuiat uşa d u p ă tine? — D a , signora. S u n t e ţ i . . . în siguranţă. — D a , asta e. T r e b u i e să fim în siguranţă aici. Nu p o ţ i să ştii n i c i o d a t ă ce se află în p ă d u r i l e alea de-acolo, nu? Ştefan se uită r e p e d e la faţa m i c u ţ ă şi z â m b i t o a r e î n c o n j u r a t ă de şuviţe de p ă r c ă r u n t , la ochii vioi şi strălucitori. A s c u n d e a u o a r e un secret? — N o a p t e b u n ă , signora. — N o a p t e b u n ă , băiete. Şi închise uşa. Ajuns în c a m e r a lui, Ştefan se întinse pe p a t şi r ă m a s e uitându-se la t a v a n u l jos, înclinat. De obicei, n o a p t e a nu se simţea în largul lui dor­ m i n d ; n u era p e r i o a d a lui obişnuită d e s o m n . D a r î n n o a p t e a asta era obosit. Avea nevoie de a t â t a energie ca să înfrunte l u m i n a soarelui, iar cina îmbelşugată nu făcea decât să-i m ă r e a s c ă letargia. C u r â n d , deşi ochii nu i se închiseră, nu m a i văzu t a v a n u l văruit de d e a s u p r a lui. P r i n m i n t e i se p e r i n d a r ă f r a g m e n t e de amintiri. Katherine, atât de frumoasă în seara aceea lângă f â n t â n ă , cu p ă r u l ei a u r i u a r g i n t a t de l u n ă . C â t de

m â n d r u fusese să stea l â n g împărtăşeşte secretul e i . . .

fie

cel c ă r u i a îi

„ D a r nu poţi să ieşi n i c i o d a t ă în l u m i n a soarelui?" „Ba da, pot, a t â t a v r e m e cât p o r t asta." R i d i c ă o m â n ă m i c ă şi albă, şi o r a z ă de l u n ă d a n s ă pe inelul cu lapislázuli. „ D a r soarele mă oboseşte atât de mult. N-am fost n i c i o d a t ă p r e a p u t e r n i c ă . " Ştefan o privi, se uită la trăsăturile ei delicate şi la I m p u i subţire. E r a a p r o a p e la fel de i m a t e r i a l ă ca şi vata de sticlă. N u , nu fusese n i c i o d a t ă p u t e r n i c ă . „Pe c â n d e r a m copil m ă î m b o l n ă v e a m foarte des", spuse e a încet, c u ochii p e j o c u l apei d i n f â n t â n ă . „ U l t i m a d a t ă , d o c t o r u l a spus în cele din u r m ă că o să m o r . M i - a d u c a m i n t e că t a t a a plâns, şi m i - a d u c a m i n t e c u m z ă c e a m în p a t u l m e u , p r e a slăbită ca să mă m a i mişc. Fiecare răsuflare e r a un efort mult p r e a m a r e . E r a m a t â t d e tristă c ă p ă r ă s e a m l u m e a , ş i mi-era frig, a t â t de frig." Se înfiora, şi apoi z â m b i . „ D a r ce s-a î n t â m p l a t ? " „ M - a m trezit î n c r u c e a n o p ţ i i ş i a m văzut-o p e ( m d r e n , servitoarea m e a , l â n g ă p a t . Şi apoi s-a d a t d e o p a r t e şi am v ă z u t b ă r b a t u l pe c a r e îl adusese. Mi s-a făcut frică. N u m e l e lui e r a K l a u s , şi a u z i s e m o a m e n i i d i n sat s p u n â n d că era r ă u . I-am strigat lui C u d r e n s ă m ă salveze, d a r e a d o a r a r ă m a s acolo,

80 * Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 81

privind. C â n d el şi-a a p r o p i a t gura de gâtul m e u , am crezut c ă v r e a s ă m ă o m o a r e . " K a t h e r i n e se opri. Ştefan se h o l b a la ea, oripilat şi cuprins de milă, şi ea îi z â m b i p e n t r u a-1 linişti. „ D e fapt, nici n-a fost aşa de î n g r o z i t o r " , spuse. „ L a î n c e p u t am simţit o m i c ă d u r e r e , d a r a trecut re­ p e d e . Şi apoi senzaţia a fost chiar plăcută. C â n d mi-a d a t să b e a u din sângele lui, m - a m simţit m a i p u t e r ­ nică decât fusesem în ultimele luni. Şi apoi am aştep­ tat î m p r e u n ă p â n ă în zori. C â n d a venit doctorul, nu i-a venit să c r e a d ă că p u t e a m să mă ridic în c a p u l oaselor şi să vorbesc. T a t a a spus că e r a o m i n u n e şi a plâns din n o u , de d a t a asta de fericire." Se î n t u n e c ă la faţă. „ C u r â n d va trebui să-1 părăsesc pe tata. într-o b u n ă zi o să-şi d e a s e a m a că de la b o a l a a c e e a eu n-am mai îmbătrânit deloc." „Şi n-ai să î m b ă t r â n e ş t i n i c i o d a t ă ? " „ N u . Asta e m i n u n e a , Ş t e f a n ! " R i d i c ă p r i v i r e a către el, cu o b u c u r i e de copil. „O să fiu de-a p u r u r i t â n ă r ă , şi n-o să m o r niciodată! Poţi să-ţi î n c h i p u i ? " El nu şi-o p u t e a i m a g i n a altfel d e c â t e r a a c u m : fermecătoare, i n o c e n t ă , perfectă. „ D a r nu ţi s-a p ă r u t î n s p ă i m â n t ă t o r la î n c e p u t ? " „ L a început, p u ţ i n . D a r G u d r e n mi-a a r ă t a t c e s ă fac. Ea a fost cea care mi-a spus să cer să mi se facă inelul ăsta, cu o p i a t r ă care să mă a p e r e de l u m i n a soarelui. C â t ă v r e m e a m stat î n p a t , mi-a a d u s s ă

b e a u l a p t e fierbinte a m e s t e c a t cu vin şi m i r o d e n i i . Mai târziu, mi-a a d u s a n i m a l e mici pe c a r e fiul ei le p r i n d e a în c u r s ă . " „Nu... oameni?" K a t h e r i n e râse din n o u . „Sigur că n u . P o t să iau tot ce îmi trebuie într-o n o a p t e d e l a u n p o r u m b e l . G u d r e n zice c ă d a c ă vreau să fiu p u t e r n i c ă trebuie să b e a u sânge de o m , căci esenţa vieţii o a m e n i l o r este cea m a i p u t e r n i c ă . Şi K l a u s mă tot î n d e m n a , voia să s c h i m b e din n o u sânge cu m i n e . D a r i-am spus lui G u d r e n că nu vreau putere. C â t despre K l a u s . . . " Se opri şi-şi lăsă ochii în jos, şi genele ei grele îi u m ­ briră obrajii. V o c e a abia i se a u z e a c â n d continuă: „ N u c r e d că e ceva ce se p o a t e face fără chib­ zuinţă. O să b e a u sânge de om d o a r a t u n c i c â n d îmi voi fi găsit tovarăşul de viaţă, cel care va fi alături de mine p e n t r u o veşnicie." Şi ridică o privire serioasă către el. Ştefan îi z â m b i , simţindu-se a m e ţ i t şi n e m a i î n căpându-şi în piele de m â n d r i e . Abia îşi p u t e a stăpâni Icricirea pe c a r e o simţea în acea clipă. D a r asta fusese î n a i n t e ca fratele său D a m o n să se întoarcă de la universitate. înainte ca D a m o n să i rvină acasă şi să v a d ă ochii albaştri de n e s t e m a t ă ai lui K a t h e r i n e .

82 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 83

Pe p a t u l lui din c a m e r a cu l u c a r n ă , Ştefan g e m u . A p o i î n t u n e r i c u l îl trase m a i în a d â n c u l lui şi n o i imagini î n c e p u r ă să i se ivească î n a i n t e a ochilor. E r a u fragmente răzleţe din trecut care n u f o r m a u o secvenţă legată. Le v e d e a ca pe nişte scene lumi­ n a t e scurt de izbucniri de fulger. C h i p u l fratelui său, s c h i m o n o s i t într-o m a s c ă d e furie n e o m e n e a s c ă . O c h i i albaştri ai lui K a t h e r i n e strălucind şi j u c â n d u - i în cap pe c â n d se r o t e a într-o p i r u e t ă în n o u a ei r o ­ chie albă. Sclipirea albă din spatele u n u i lămâi. V ă z u din n o u chipul lui D a m o n , d a r d e d a t a asta fratele lui r â d e a sălbatic. C o n t i n u a să r â d ă , un s u n e t ase­ m e n e a scrâşnetului de sticlă spartă. I a r l ă m â i u l e r a mai aproape acum... „ D a m o n . . . K a t h e r i n e . . . nul" Stătea în c a p u l oaselor în p a t , î n c o r d a t . îşi trecu mâinile t r e m u r ă t o a r e p r i n p ă r şi î n c e r c ă să respire m a i încet. U n vis îngrozitor. T r e c u s e m u l t ă v r e m e d e c â n d nu mai fusese t o r t u r a t de a s e m e n e a vise; m u l t ă v r e m e chiar de c â n d nu m a i visase ceva. R e v ă z u în m i n t e , iar şi iar, ultimele s e c u n d e ale visului, şi d i n n o u îi a p ă r u lămâiul şi auzi din n o u râsul fratelui său. Ii r ă s u n a în m i n t e mult prea l i m p e d e . Brusc, fără să fie conştient de h o t ă r â r e a de a se mişca, Ştefan se trezi lângă fereastra deschisă. Simţi aerul nopţii rece

pe obraji, pe c â n d se u i t a în î n t u n e r i c u l a r g i n t a t de l u n ă . „Damon?" T r i m i s e g â n d u l într-o i z b u c n i r e d e P u t e r e , î n c ă u t a r e a u n u i r ă s p u n s . Apoi r ă m a s e total nemişcat, ascultând cu t o a t e simţurile î n c o r d a t e . N u s i m ţ e a n i m i c , nici u n t r e m u r d e a e r d r e p t răspuns. A p r o a p e , o p e r e c h e de p ă s ă r i de n o a p t e se ridică î n z b o r . I n oraş, m u l t e m i n ţ i d o r m e a u ; î n p ă d u r e , a n i m a l e l e n o c t u r n e îşi v e d e a u de treburile l i i r tainice. Oftă şi se întoarse în c a m e r ă . P o a t e că se înşelase (ii râsul acela; p o a t e că se înşelase c h i a r şi cu a m e ­ n i n ţ a r e a din cimitir. Fell's C h u r c h se cufundase în tăcere şi linişte, şi acelaşi lucru t r e b u i a să-1 facă şi el. Avea nevoie de s o m n . 5 septembrie (de fapt 6 septembrie, foarte devreme — pe la 1 noaptea) Dragă Jurnalule. Ar trebui să mă culc la loc curând. în urmă cu câ­ teva minute m-am trezit având impresia că strigă ci­ neva, dar acum casa e tăcută. Atâtea lucruri ciudate i au întâmplat în seara trecută, încât probabil că nervii mei sunt întinşi la maximum. Cel puţin m-am trezit ştiind exact ce am să fac în ceea ce-l priveşte pe Ştefan. Toată chestia asta pur şi

84 « Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 85

simplu mi-a apărut dintr-odată foarte clară în minte. Planul B, etapa 1, începe mâine. O c h i i lui F r a n c e s a r d e a u şi obrajii ei e r a u roşii c â n d se a p r o p i e de m a s a celor trei fete. — O h , E l e n a , t r e b u i e să auzi asta! E l e n a îi z â m b i , politicos d a r nu foarte prietenos. F r a n c e s îşi lăsă în j o s c a p u l cu p ă r castaniu. — V r e a u să s p u n . . . p o t să stau cu voi? T o c m a i am auzit o chestie absolut incredibilă despre Ştefan. — Stai jos, spuse a m a b i l ă Elena. D a r , a d ă u g ă ea, ungându-şi cu u n t o chiflă, de fapt vestea nu p r e a ne interesează. — Nu p r e a . . . ? F r a n c e s se h o l b ă la ea, u i m i t ă . Apoi se uită pe r â n d la M e r e d i t h şi B o n n i e . C r e d că glumiţi, nu? — D e l o c , spuse M e r e d i t h , înfigându-şi furculiţa într-o păstaie de fasole şi privind-o g â n d i t o a r e . Astăzi avem alte lucruri la c a r e să ne g â n d i m . — Exact, spuse B o n n i e , d u p ă o s c u r t ă t r e s ă r i r e . Ştii, Ştefan deja nu m a i e o n o u t a t e . Passe. Se aplecă şi-şi frecă glezna. F r a n c e s se uită r u g ă t o a r e la Elena. — D a r c r e d e a m că voiai să ştii totul despre el. — Simplă curiozitate, spuse Elena. In definitiv, e străin de oraş şi v o i a m să-i u r e z b u n - v e n i t în FelPs

C h u r c h . D a r , desigur, t r e b u i e să-i fiu loială lui Jean-Claude. —Jean-Claude? —Jean-Claude, spuse M e r e d i t h , ridicându-şi •piâncenele şi oftând. — J e a n - C l a u d e , rosti, ca un ecou, şi Bonnie pe un
ion

vag. C u u n gest delicat, c u d o u ă degete, E l e n a scoase

din rucsacul ei o fotografie. — Aici e în faţa căsuţei u n d e am stat. C h i a r d u p ă ce mi-a cules o floare şi mi-a spus... ei — z â m b i ea misterios — n-ar t r e b u i să o repet. F r a n c e s s e u i t a l u n g l a fotografie. I n e a e r a u n tânăr b r o n z a t , fără c ă m a ş ă , s t â n d în faţa u n u i hibist u s ş i z â m b i n d timid. — E m a i m a r e , nu? spuse F r a n c e s cu respect. — D o u ă z e c i şi u n u . Sigur — E l e n a se uită peste u m ă r u l ei — m ă t u ş a m e a n-ar a c c e p t a niciodată, aşa că nu-i s p u n e m nimic p â n ă nu t e r m i n eu şcoala. T r e I iu ie să ne scriem în secret. — Ce r o m a n t i c , e x c l a m ă F r a n c e s . N-o să scot o vorbă, p r o m i t . D a r Ştefan... E l e n a îi a r u n c ă un z â m b e t plin de superioritate. — D a c ă , spuse ea, e să m ă n â n c ca pe c o n t i n e n t , prefer o r i c â n d m â n c ă r u r i l e franţuzeşti celor italie­ n e ş t i . Se întoarse spre M e r e d i t h : N u ?

86 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 87

— WLm-hmm. Oricând. M e r e d i t h şi E l e n a îşi z â m b i r ă cu subînţeles, a p o i se î n t o a r s e r ă către F r a n c e s . — Nu eşti de a c o r d ? — O h , da, spuse r e p e d e F r a n c e s . Şi eu. O r i c â n d . Z â m b i şi ea cu înţeles, d ă d u de câteva ori a p r o ­ b a t o r din c a p , apoi se ridică şi plecă. D u p ă c e dispăru, B o n n i e spuse p e u n t o n jalnic: — Asta o să mă t e r m i n e , Elena, o să m o r d a c ă nu a u d bârfa asta. — O h , asta era? Pot să-ţi spun eu, răspunse c a l m ă Elena. Bonnie, Frances voia să ne povestească despre zvonul care circulă c u m că Ştefan Salvatore ia d r o ­ guri. — C e ? B o n n i e se h o l b ă la ea, apoi izbucni în râs. D a r e ridicol. Ce tip c a r e ia d r o g u r i s-ar î m b r ă c a aşa şi ar p u r t a ochelari negri? V r e a u să spun că a făcut tot ce-a p u t u t ca să a t r a g ă a t e n ţ i a a s u p r a l u i . . . V o c e a i se stinse, şi ochii ei c ă p r u i se făcură m a i m a r i . Apoi c o n t i n u ă : — D a r p o a t e că t o c m a i de-aia o şi face. C i n e ar b ă n u i pe cineva care iese aşa de m u l t în evidenţă? Şi locuieşte singur, şi e grozav de secretos... E l e n a ! Şi d a c ă e adevărat? — Nu e, spuse M e r e d i t h . — De u n d e ştii?

— P e n t r u că de la m i n e a plecat zvonul. V ă z â n d expresia lui Bonnie, M e r e d i t h rânji şi a d ă u g ă : E l e n a mi-a spus s-o fac. — O o o o ! B o n n i e se u i t ă cu a d m i r a ţ i e la E l e n a . Işti parşivă. P o t să s p u n o a m e n i l o r că are o b o a l ă în fază t e r m i n a l ă ? — N u , nu p o ţ i . Nu v r e a u să v ă d o m u l ţ i m e de aşa-zise infirmiere s t â n d la c o a d ă ca să-1 ţ i n ă de m â n ă . D a r poţi să le spui t u t u r o r tot ce vrei despre Jean-Claude. Bonnie l u ă fotografia de pe m a s ă . — De fapt, cine e? — G r ă d i n a r u l . E r a î n n e b u n i t d u p ă hibiscusul ăsta. Şi e şi însurat, cu doi copii. — P ă c a t , făcu B o n n i e , foarte serioasă. Şi i-ai spus lui F r a n c e s să nu v o r b e a s c ă cu n i m e n i despre el... — Exact. E l e n a se uită la ceas. C e e a ce î n s e a m n ă că pe l a . . . ei, să zicem o r a d o u ă , ar trebui să ştie deja toată şcoala. D u p ă ore, fetele se d u s e r ă acasă la B o n n i e . La uşă le î n t â m p i n ă un lătrat ascuţit, şi c â n d Bonnie deschise uşa, un p e c h i n e z foarte b ă t r â n şi foarte gras încercă să se strecoare afară. N u m e l e lui e r a Y a n g t z e şi era a t â t de răsfăţat î n c â t n i m e n i , în afară de m a m a lui Bonnie, nu îl suporta. în trecere, îşi înfipse gingiile, ce

88 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea * 89

m a i p ă s t r a u u r m e a ceea ce fuseseră o d a t ă colţi, în glezna Elenei. Livingul e r a î n t u n e c o s şi înghesuit, cu m u l t ă m o b i l ă î n c ă r c a t ă şi d r a p e r i i grele la ferestre. S o r a lui B o n n i e , M a r y , e r a acolo, scoţându-şi o şapcă de pe p ă r u l ei roşu o n d u l a t . E r a cu doi ani m a i m a r e d e c â t Bonnie şi lucra la clinica din FelPs G h u r c h . — O h , B o n n i e , spuse ea. Mă b u c u r că ai ajuns acasă. B u n ă , Elena, M e r e d i t h . — B u n ă , spuseră E l e n a şi M e r e d i t h . — Ce-i cu tine? Arăţi obosită, spuse B o n n i e . M a r y îşi puse şapca pe m ă s u ţ a de cafea. în loc să r ă s p u n d ă , î n t r e b ă la r â n d u l ei: — Aseară, c â n d ai venit aşa de s u p ă r a t ă , u n d e zi­ ceai că ai fost cu fetele? — î n . . . la P o d u l Wickery. — Aşa m - a m g â n d i t şi eu. M a r y răsuflă a d â n c , apoi spuse: A c u m , ascultă-mă b i n e , B o n n i e M c C u l lough. Niciodată să nu te m a i duci acolo, şi m a i ales nu singură, şi n o a p t e a . Ai înţeles? — D a r de ce? î n t r e b ă u i m i t ă B o n n i e . — P e n t r u că a s e a r ă cineva a fost a t a c a t acolo, de asta. Şi ştii u n d e a fost găsit? Pe mal, chiar sub Podul Wickery. E l e n a şi M e r e d i t h o priviră lung, n e î n c r e z ă t o a r e , iar Bonnie o a p u c ă strâns pe E l e n a de braţ.

- C i n e v a a fost a t a c a t sub p o d ? î n t r e b ă ea. D a r cine a fost? Ce s-a-ntâmplat? - Nu ştiu. Azi-dimineaţă, u n u l d i n t r e m u n c i t o r i i din cimitir 1-a v ă z u t z ă c â n d acolo. E r a un om fără adăpost, aşa cred, şi p r o b a b i l d o r m e a sub p o d c â n d a fost a t a c a t . D a r e r a pe j u m ă t a t e m o r t c â n d l-au adus la spital, şi î n c ă nu şi-a revenit din c o m ă . E p o ­ sibil să m o a r ă . Elena înghiţi greu. — C u m adică, atacat? — Adică, spuse M a r y foarte clar, gâtul i-a fost a p r o a p e spintecat. A p i e r d u t o cantitate incredibilă de sânge. La î n c e p u t au crezut că a fost un a n i m a l , dar a c u m doctorul Lowen spune că e vorba de un o m . I a r p o l i ţ i a x r e d e că cine a făcu t-o se ascunde p r o ­ babil în cimitir. M a r y se uită pe r â n d la fete, cu bu­ zele strânse într-o linie h o t ă r â t ă . Aşa că d a c ă aţi fost acolo l â n g ă p o d — sau în cimitir, E l e n a Gilbert — a t u n c i e posibil ca p e r s o a n a asta să fi fost acolo cu voi. Aţi p r i c e p u t ? — Nu e nevoie să ne m a i sperii, spuse abia auzit Bonnie. A m p r i c e p u t , M a r y . — O K . Bine. U m e r i i lui M a r y se r e l a x a r ă şi ea îşi frecă obosită ceafa. T r e b u i e să mă î n t i n d p u ţ i n . N - a m v r u t să fiu rea. Şi ieşi d i n living. R ă m a s e singure, cele trei fete se priviră.

90 • Jurnalele Vampirilor

— P u t e a să fíe u n a dintre noi, spuse încet M e r e dith. M a i ales tu, Elena, tu ai fost acolo singură. E l e n a simţea c u m o furnică t o a t ă pielea, aceeaşi senzaţie g r o a z n i c ă de p a n i c ă pe c a r e o avusese în ve­ chiul cimitir. S i m ţ e a v â n t u l rece şi v e d e a şirurile de lespezi înalte de m o r m â n t în j u r u l ei. Strălucirea soa­ relui şi liceul „ R o b e r t E. L e e " nu p ă r u s e r ă n i c i o d a t ă atât de departe. — B o n n i e , spuse ea încet, ai v ă z u t pe c i n e v a acolo? Asta ai vrut să spui c â n d ai zis că cineva mă aşteaptă? In c a m e r a slab l u m i n a t ă , B o n n i e o privea fără să înţeleagă. — D e s p r e ce vorbeşti? N - a m spus aşa ceva. — Ba da, ai spus. — N u , n - a m spus asta. — B o n n i e , spuse M e r e d i t h , t e - a m auzit a m â n ­ d o u ă . Te uitai fix la vechile m o r m i n t e , şi pe u r m ă i-ai spus E l e n e i . . . — Nu ştiu d e s p r e ce vorbiţi voi, şi n - a m spus nimic, izbucni Bonnie, cu faţa schimonosită de furie şi cu lacrimi în ochi. Nu v r e a u să m a i vorbesc despre asta. E l e n a şi M e r e d i t h se priviră n e p u t i n c i o a s e . Afară, soarele se ascunse d u p ă un n o r .

6

26 septembrie ragă Jurnalule, îmi pare rău că a trecut atâta timp de când n-am mai scris, şi nu prea pot să-ţi explic de ce n-am Jacut-o — doar că sunt atât de multe lu­ cruri despre care mi-e frică să vorbesc, chiar şi cu tine. Mai întâi, s-a întâmplat un lucru absolut îngrozi­ tor, în ziua în care Bonnie şi Meredith şi cu mine am fost la cimitir, un bătrân a fost atacat acolo, şi aproape omorât. Poliţia încă nu l-a găsit pe cel care a Jacut-o. Oamenii cred că bătrânul era nebun, pentru că atunci când şi-a revenit a început să delireze despre „ochi în beznă" şi stejari şi alte lucruri asemănătoare. Dar eu nu am uitat ce ni s-a întâmplat în seara aceea, şi mă tot gândesc la asta. Şi mă sperie.

92 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 93

Toată lumea a fost un timp speriată, şi toţi copiii au trebuit să rămână acasă după ce se întuneca sau să iasă în grup. Dar au trecut deja trei săptămâni şi n-au mai existat atacuri, aşa că agitaţia se potoleşte. Mătuşa Judith zice că trebuie să fi fost un alt vagabond care a făcut-o. Tatăl lui Tyler Smallwood chiar a sugerat că e posibil ca bătrânul s-o fi făcut chiar el — deşi tare aş vrea eu să văd cum se poate muşca cineva singur de gât. Dar ceea ce mi-a ocupat aproape tot timpul a fost Planul B. Deocamdată merge bine. Am primit câ­ teva scrisori şi un buchet de trandafiri roşii de la „Jean-Claude" (unchiul lui Meredith are o florărie), şi toată lumea pare să fi uitat că m-a interesat vreo­ dată Ştefan. Aşa că poziţia mea socială e sigură. Mei măcar Caroline nu mi-a mai creat probleme. De fapt, nu ştiu ce face în prezent Caroline, dar nici nu-mi pasă. N-o mai văd deloc la prânz sau după ore; pare să se fi îndepărtat cu totul de vechea ei gaşcă. Dar în momentul acesta nu-mi pasă decât de un singur lucru. Ştefan. Nici măcar Bonnie şi Meredith nu-şi dau seama cât de important e el pentru mine. Mă tem să le spun: mă tem că or să mă creadă nebună. La şcoală port o mască, par calmă şi în deplin control, dar înăuntru — ei bine, cu fiecare zi care trece e tot mai rău. Mătuşa Judith a început sâ-şi facă griji pentru mine. Spune că mănânc mult prea puţin, şi are dreptate.

Separe că nu mă mai pot concentra la ore, şi nici măcar la ceva amuzant cum ar fi adunarea de fonduri cu Casa Bântuită. Nu mă pot concentra decât la el. Şi nici nu înţeleg de ce. El n-a mai vorbit cu mine din după-amiaza aia ori­ bilă. Dar o să-ţi spun ceva ciudat. Săptămâna trecută, la ora de istorie, am ridicat privirea şi l-am surprins uitându-se la mine. Stătea la distanţă de câteva bănci, şi era întors într-o parte în banca lui şi mă privea. Pen­ tru o clipă m-am simţit de-a dreptul speriată şi inima a început să-mi bată cu putere, şi am stat şi ne-am pri­ vit un timp — pe urmă el şi-a întors ochii. Dar de atunci asta s-a mai întâmplat de două ori, şi de fiecare dată i-am simţit privirea înainte să văd că se uită. Ăsta e adevărul adevărat. Ştiu că nu e doar imaginaţia mea. Nu seamănă cu nici un băiat pe care l-am cunoscut până acum. Pare atât de izolat, atât de singuratic. A creat destul de multă senzaţie în echipa de fotbal, dar nu stă cu nici unul dintre băieţi, poate doar cu Matt. Matt este singu­ rul cu care vorbeşte. Nu umblă nici cu fetele; asta văd chiar eu, aşa că poate zvonurile despre droguri sunt de folos. Dar mai degrabă pare să evite el oamenii decât îl evită oamenii pe el. Dispare între ore şi după antrena­ mentele de fotbal, şi nu l-am văzut nici măcar o dată la cantină. Nu a invitat niciodată pe nimeni în camera lui de la pensiune. Nu vine niciodată după şcoală la cafenea.

94 * Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 95

Şi atunci, cum să-l fac să vină într-un loc unde să nu mai poată fugi de mine? Asta e marea problemă cu Planul B. Bonnie zice: „ Ce-ar fi să te prindă cu el o furtună, şi să trebuiască să vă lipiţi unul de altul ca să vă încălziţi?" Iar Meredith sugerase că motorul maşinii mele s-ar putea opri dintr-odată în faţa pensiunii lui. Dar nici una dintre ideile astea nu epractică, şi simt că înnebunesc încercând să găsesc ceva mai bun. în fiecare zi e tot mai rău. Mă simt ca un fel de ceas la care arcul se strânge tot mai mult. Dacă nu găsesc mai repede o soluţie, o să... Voiam să zic că „o să mor". Soluţia îi veni în m i n t e brusc, şi foarte firesc. Ii p ă r e a r ă u p e n t r u M a t t ; ştia că îl duruse zvonul d e s p r e J e a n - C l a u d e . D e - a b i a m a i vorbise c u e a d e c â n d se r ă s p â n d i s e povestea, t r e c â n d de obicei pe lângă ea d o a r cu o înclinare din cap r a p i d ă . I a r c â n d se întâlniră într-o zi pe un coridor gol în faţa clasei de C r e a ţ i e literară, el refuză să o privească în ochi. — M a t t . . . , î n c e p u ea. Voia să-i s p u n ă că nu e r a adevărat, că n-ar fi în­ c e p u t n i c i o d a t ă să se v a d ă cu alt b ă i a t î n a i n t e să-i s p u n ă m a i întâi lui. V o i a să îl asigure că nu avusese de g â n d să-l facă să sufere şi că a c u m se simţea în­ grozitor. D a r n u ştia c u m s ă î n c e a p ă . I n cele d i n

m i n ă , spuse d o a r „ î m i p a r e r ă u ! " şi se î n t o a r s e să intre în clasă. — Elena, spuse el, şi ea se întoarse către el. A c u m se uita la ea, în sfârşit, cu ochii î n t â r z i i n d pe buzele ei, pe p ă r . T i p u l ăsta, francezul, e pe b u n e ? î n t r e b ă el în cele din u r m ă . - N u , spuse E l e n a imediat, fără să şovăie. L-am inventat, a d ă u g ă e a simplu, c a s ă a r ă t t u t u r o r c ă nu-mi p a s ă d e . . . Se opri. — Ştefan. înţeleg. M a t t încuviinţă din cap, p ă r â n d m a i î n c r u n t a t d a r şi m a i înţelegător. Ascultă, Elena, ce a făcut atunci chiar a fost foarte u r â t din pâr­ lea lui. D a r nu cred că a fost ceva personal. Aşa se p o a r t ă el cu t o a t ă l u m e a . . . — în afară de tine. — N u . U n e o r i vorbeşte c u m i n e , d a r n i c i o d a t ă despre ceva p e r s o n a l . N u s p u n e n i c i o d a t ă n i m i c des­ pre familia lui sau ce face c â n d nu e la şcoală. E . . . e ca şi c u m ar exista în j u r u l lui un zid p r i n care eu nu pot să trec. Nu c r e d că va lăsa v r e o d a t ă pe cineva să treacă p r i n zidul ăla. Şi e m a r e p ă c a t , p e n t r u că sunt convins că în spatele zidului el e un om foarte trist. E l e n a se g â n d i la cuvintele lui M a t t , fascinată de o i m a g i n e a lui Ştefan la c a r e nu se g â n d i s e p â n ă alunei. P ă r e a î n t o t d e a u n a a t â t de s t ă p â n pe el, atât

96 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 97

de calm şi n e t u l b u r a t . D a r ştia că la fel o v e d e a u şi pe ea ceilalţi. E r a oare posibil ca sub această m a s c ă să fie la fel de confuz şi nefericit ca şi ea? Şi a t u n c i îi veni ideea, ridicol de simplă. F ă r ă scheme complicate, fără furtuni şi m o t o a r e oprite. — M a t t , spuse ea încet, nu crezi că ar fi bine ca cineva să ajungă totuşi dincolo de zidul ăla? A d i c ă bine p e n t r u Ştefan. Nu crezi că ăsta ar fi cel m a i b u n lucru care i s-ar p u t e a î n t â m p l a ? îl privi cu ochii aprinşi, dorindu-şi să-l facă să înţeleagă. El se u i t ă l u n g la ea, a p o i închise scurt ochii şi clătină din c a p n e î n c r e z ă t o r . — E l e n a , spuse, eşti incredibilă. îi j o c i pe toţi d u p ă c u m vrei, şi cred că nici m ă c a r nu-ţi dai s e a m a că o faci. I a r a c u m o să-mi ceri să fac ceva să-l p ă c ă l e s c pe Ştefan, i a r eu sunt a t â t de fraier că aş p u t e a chiar să accept s-o fac. — Nu eşti fraier, eşti un g e n t l e m a n . Şi v r e a u î n t r - a d e v ă r să-ţi cer o favoare, d a r n u m a i d a c ă tu crezi că e bine. Nu v r e a u să-l rănesc pe Ştefan, şi nu v r e a u să te rănesc nici pe tine. — Nu? — Nu. Ştiu c u m t r e b u i e să s u n e asta, d a r e a d e v ă r a t . N u v r e a u decât să... Se î n t r e r u p s e din n o u . C u m p u t e a să explice ce voia c â n d nici m ă c a r ea nu înţelegea p r e a bine?

- Nu vrei d e c â t ca t o a t ă l u m e a şi totul să se în­ vârtă în j u r u l Elenei Gilbert, spuse el cu a m ă r ă c i u n e . Nu vrei d e c â t ceea ce nu ai. Ş o c a t ă , E l e n a făcu un p a s î n a p o i şi îl privi. I se puse un n o d în gât şi lacrimile i se a d u n a r ă în ochi. - Nu face asta, spuse el. Elena, nu lua figura asta. lini p a r e rău. M a t t oftă. în regulă, ce-ar trebui să fac? S.i-1 leg fedeleş şi să ţi-1 las în p r a g u l casei? — N u , spuse Elena, străduindu-se încă să-şi reţină lacrimile. Nu v o i a m d e c â t să-l convingi să v i n ă la balul a n u a l al liceului, o r g a n i z a t p e n t r u viitorii ab­ solvenţi, s ă p t ă m â n a viitoare. Expresia d e p e chipul lui M a t t e r a c i u d a t ă . — Nu vrei d e c â t să vină la bal. E l e n a încuviinţă din c a p . — Bine. S u n t foarte sigur că v"k fi acolo. Şi, E l e n a . . . c h i a r nu e n i m e n i altcineva în afară de tine cu c a r e aş v r e a să vin la bal. — î n r e g u l ă , spuse E l e n a d u p ă u n m o m e n t . Şi, ei b i n e , m u l ţ u m e s c . Expresia lui M a t t e r a tot c i u d a t ă . — N u - m i m u l ţ u m i , Elena. C h i a r n-ai de c e . . . zău. Ea c o n t i n u ă să se î n t r e b e de ce spusese asta, în v r e m e ce el se întoarse şi se î n d e p ă r t ă de-a lungul co­ ridorului. — N u t e m a i mişca, spuse M e r e d i t h , t r ă g â n d - o uşor d e p ă r p e E l e n a , c u reproş.

98 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 99

— Şi eu tot cred, spuse B o n n i e de pe b a n c h e t a de sub fereastră, că au fost a m â n d o i fantastici. — C i n e ? m u r m u r ă a b s e n t ă Elena. — De p a r c ă n-ai ştii, spuse Bonnie. Tipii ăia doi ai tăi care au reuşit miracolul în ultimul m i n u t în m e ­ ciul de ieri. C â n d Ştefan a prins acea ultimă pasă, am crezut că o să leşin. Sau să vomit. — O h , te rog, făcu M e r e d i t h . — Şi M a t t — băiatul ăla e p u r şi simplu o poezie în m i ş c a r e . . . — Şi nici u n u l d i n t r e ei nu e al m e u , spuse cate­ goric Elena. S u b degetele experte ale lui M e r e d i t h , p ă r u l ei de­ v e n e a o a d e v ă r a t ă o p e r ă de a r t ă , o m a s ă m o a l e de a u r răsucit. I a r r o c h i a e r a perfectă, violetul e i p a l d â n d reflexii violete ochilor ei. D a r c h i a r şi ea v e d e a c â t d e p a l i d ă ş i rece a r ă t a , n u u ş o r î m b u j o r a t ă d e emoţie şi n e r ă b d a r e , ci albă şi h o t ă r â t ă , ca un soldat foarte t â n ă r c a r e e trimis pe linia frontului. Ieri, stând pe terenul de fotbal în timp ce n u m e l e ei era a n u n ţ a t ca fiind cel al Reginei Balului, avea un sin­ gur g â n d în minte. El nu putea să refuze să danseze cu ea. D a c ă venea la bal, nu p u t e a să o refuze pe Regină. I a r a c u m , stând în faţa oglinzii, şi-o r e p e t a din n o u . — In seara asta, oricine vei dori va fi al t ă u , o asi­ g u r a B o n n i e . Şi ascultă, d u p ă ce scapi de M a t t , p o t să-l iau eu şi să-l consolez? ei

M e r e d i t h pufni. — Şi R a y m o n d ce-o să c r e a d ă ? — O h , poţi tu să-l consolezi pe el. D a r zău, E l e n a , mii place foarte m u l t M a t t . Şi o d a t ă ce îl vei avea pe Ştefan, grupul vostru de trei va fi c a m aglomerat. Aşa
că...

— O h , fă ce vrei. M a t t m e r i t ă p u ţ i n ă atenţie. Şi cu siguranţă nu o c a p ă t ă de la m i n e , îşi spuse Elena. T o t nu-i v e n e a să c r e a d ă ce îi făcea lui M a t t . I > . i r a c u m nu-şi p u t e a p e r m i t e să se certe, avea n e ­ vi >ie de t o a t ă p u t e r e a şi c o n c e n t r a r e a . — Aşa. M e r e d i t h prinse ultimul ac în p ă r u l Ele­ nei. Şi-acum, uită-te la noi, R e g i n a Balului şi c u r t e a - sau cel p u ţ i n o p a r t e din ea. S u n t e m frumoase. — E pluralul regal? spuse ironică E l e n a . D a r e r a a d e v ă r a t , erau frumoase. R o c h i a lui M e ­ redith e r a o u n d u i r e de satin g r e n a , strânsă bine în talie şi a p o i r e v ă r s â n d u - s e în falduri de pe şolduri. Tarul ei n e g r u a t â r n a despletit pe spate. I a r B o n n i e , e â n d se ridică şi veni lângă celelalte în faţa oglinzii, strălucea în tafta roz şi p a i e t e n e g r e . I a r e a . . . E l e n a îşi c e r c e t ă i m a g i n e a cu o privire e x p e r i m e n t a t ă şi îşi spuse d i n n o u : R o c h i a e în regulă. Singurele cuvinte care îi m a i v e n e a u în m i n t e erau violete cristalizate. B u n i c a ei a v e a un b o r c ă n e l cu ele, flori a d e v ă r a t e m u i a t e în cristale de z a h ă r şi îngheţate.

100 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 101

C o b o r â r ă î m p r e u n ă la p a r t e r , aşa c u m făcuseră la fiecare bal î n c e p â n d din clasa a ş a p t e a — d o a r că înainte C a r o l i n e fusese î n t o t d e a u n a cu ele. E l e n a îşi d ă d u s e a m a , uşor surprinsă, că nici m ă c a r nu ştia cu cine v e n e a C a r o l i n e în seara asta. M ă t u ş a J u d i t h şi R o b e r t — curând unchiul R o bert — erau în living, împreună cu Margaret, î m b r ă c a t ă deja în pijama. — O h , fetelor, a r ă t a ţ i m i n u n a t , spuse m ă t u ş a J u d i t h , a g i t a t ă şi e m o ţ i o n a t ă de p a r c ă ea însăşi se d u c e a la bal, şi o sărută pe E l e n a , iar M a r g a r e t în­ tinse mâinile p e n t r u a fi îmbrăţişată. — Eşti d r ă g u ţ ă , spuse ea cu simplitatea celor p a t r u ani ai săi. R o b e r t o privea şi el pe E l e n a . Clipi m ă r u n t , des­ chise gura, apoi o închise la loc. — Ce e, Bob? — O h . Se uită la m ă t u ş a J u d i t h cu un a e r stânje­ nit. Păi, de fapt, nu ştiu de ce, mă g â n d e a m la E l e n a din T r o i a . — F r u m o a s ă şi m e n i t ă u n e i sorţi tragice, spuse veselă B o n n i e . — Ei, da, spuse R o b e r t , cu un a e r nefericit. E l e n a nu spuse nimic. Se auzi soneria. M a t t e r a în p r a g , în bine cunos­ cutul lui sacou casual albastru. Alături de el e r a u

Kd Goff, p r i e t e n u l lui M e r e d i t h , şi R a y m o n d H e r n.mdez, prietenul lui Bonnie. E l e n a îl c ă u t ă cu privirca pe Ştefan. - P r o b a b i l că e deja a c o l o , spuse M a t t , înţeleKându-i privirea. Ascultă, E l e n a . . . D a r c e e a ce v o i a să s p u n ă fu î n t r e r u p t de spoI I >văiala celor d o u ă cupluri. Bonnie ş i R a y m o n d m e r ­ se ră cu ei în m a ş i n a lui M a t t şi tot d r u m u l p â n ă la | i i >ală r e v ă r s a r ă î n c o n t i n u u g l u m e şi r e m a r c i spirituale. Pe uşile deschise ale sălii se r e v ă r s a m u z i c a . In n m p ce E l e n a c o b o r a din maşină, o siguranţă ciudată o copleşi. C e v a u r m a să se î n t â m p l e , îşi spuse, pri­ vind c l ă d i r e a p ă t r a t ă a şcolii. R i t m u l calm, p a ş n i c .il ultimelor câteva s ă p t ă m â n i e r a pe p u n c t u l de a se accelera. S u n t p r e g ă t i t ă , îşi spuse. Şi speră să fie adevărat, î n ă u n t r u e r a un caleidoscop de culoare şi agitaţie. I I I clipa î n c a r e i n t r a r ă , e a ş i M a t t s e treziră înconjuraţi de l u m e , şi c o m p l i m e n t e l e se r e v ă r s a r ă a s u p r a a m â n d u r o r a . R o c h i a E l e n e i . . . P ă r u l e i . . . florile ei. M a t t e r a pe cale de a d e v e n i o l e g e n d ă : un alt J o e M o n t a n a , un p a r i u sigur p e n t r u o b u r s ă sportivă. î n vârtejul a m e ţ i t o r c a r e a r f i trebuit s ă f i e p e n t r u ca a m b r o z i e şi nectar, Elena c o n t i n u a să caute cu pri­ virea u n c a p c u p ă r î n t u n e c a t .

102 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 103

T y l e r Smallwood răsufla greu lângă ea, mirosind a p u n c i şi g u m ă de m e s t e c a t D o u b l e m i n t . P r i e t e n a lui avea o privire ucigătoare. Elena îl ignoră, s p e r â n d că avea să plece. D o m n u l T a n n e r trecu pe lângă ei cu un p a h a r î n m u i a t de hârtie în m â n ă , a r ă t â n d ca şi c u m gulerul l-ar fi s u g r u m a t . Sue C a r s o n , c a r e fusese aleasă Prin­ ţesă a Balului, se învârtea pe lângă ea şi-i g â n g u r e a c o m p l i m e n t e p e n t r u r o c h i a violet. B o n n i e e r a deja p e ringul d e d a n s , strălucind sub lumini. D a r E l e n a nu îl v e d e a nicăieri pe Ştefan. î n c ă un d a m f de D o u b l e m i n t şi avea să v o m i t e . îi trase un ghiont lui M a t t şi o l u a r ă d i n loc a m â n d o i către bufet, u n d e a n t r e n o r u l L y m a n se lansase în co­ m e n t a r i i critice despre meci. Alte cupluri şi g r u p u r i se a p r o p i a r a de ei, r ă m a s e r ă a c o l o c â t e v a m i n u t e , apoi se retraseră, p e n t r u a face loc u r m ă t o r i l o r care stăteau la coadă. Ca şi c u m chiar am fi familia regală, îşi spuse Elena, r â z â n d în sinea ei. îşi întoarse capul către M a t t , ca să v a d ă d a c ă şi el e r a a m u z a t , d a r el privea fix u n d e v a în stânga. îi u r m ă r i privirea. Şi acolo, pe j u m ă t a t e ascuns în spatele u n u i g r u p de j u c ă t o r i de fotbal, e r a c a p u l cu p ă r î n t u n e c a t pe care îl căutase ea. De n e c o n f u n d a t , chiar şi în l u m i n a slabă. Un fior o străbătu, m a i de­ g r a b ă de d u r e r e decât de altceva. II

- Şi a c u m ? î n t r e b ă M a t t , cu m a x i l a r e l e încleşi.iic Legatul fedeleş? — N u . O să-1 invit la d a n s , a t â t a d o a r . D a c ă vrei, 111 >i să aştept să d a n s ă m noi m a i întâi. M a t t c l ă t i n ă d i n c a p , şi E l e n a o p o r n i p r i n mulţime către Ştefan. l'e m ă s u r ă ce se a p r o p i a , E l e n a înregistra n o i Informaţii despre el. Sacoul lui n e g r u avea o croială Uşor diferită de a celorlalţi băieţi, şi pe sub el p u r t a un sveter alb de caşmir. S t ă t e a a p r o a p e n e m i ş c a t , puţin m a i d e p a r t e de g r u p u r i l e d i n j u r u l lui. Şi deşi nu îl p u t e a v e d e a d e c â t d i n profil, v e d e a că n u | >oartă ochelarii. Desigur, îi scotea c â n d j u c a fotbal, d a r ea nu-1 Văzuse n i c i o d a t ă de a p r o a p e fără ei. Asta îi d ă d e a o s e n z a ţ i e de a m e ţ e a l ă d a r şi de emoţie, ca şi c u m aici Gra o mascaradă şi venise momentul scoaterii Rlăştilor. Ii privi fix u m ă r u l , c o n t u r u l maxilarului, şi ipoi el se întoarse către ea. In clipa aceea, E l e n a e r a conştientă de frumuseţea N u e r a v o r b a d o a r d e rochie, sau d e felul î n care le p i e p t ă n a s e . E r a f r u m o a s ă ea însăşi: zveltă, cu o ţinută regească, o fiinţă făcută din m ă t a s e şi foc intei I I ir. V ă z u c u m buzele lui s e desfac uşor, g â n d i t o a r e , .ipoi se uită în ochii lui. — Bună! i

104 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 105

O a r e asta e r a p r o p r i a ei voce, a t â t de c a l m ă şi s t ă p â n ă pe sine? O c h i i lui e r a u verzi. Verzi ca frun­ zele de stejar v a r a . — Te distrezi? spuse ea. Acum da. El nu o spuse, d a r ea ştiu că o g â n d e a ; o v e d e a în felul în c a r e o privea. N i c i o d a t ă nu fusese atât de sigură de p u t e r e a ei. D o a r că, de fapt, el nu a r ă t a ca şi c u m c h i a r se distra; p ă r e a î n d u r e r a t , sufe­ rind, ca şi c u m nu m a i p u t e a suporta nici un m i n u t în plus aici.

D a r nu se mişcă. Aceeaşi forţă c a r e o î n g r o z e a o (intuia în loc. Asta e ceva ce nu p o t controla, îi veni brusc în m i n t e . O r i c e se î n t â m p l a aici îi d e p ă ş e a înţelegerea, nu era nimic n o r m a l sau logic. D a r a c u m nu se m a i p u t e a opri, şi deşi e r a speriată, îi plăcea. Era cel m a i intens m o m e n t pe c a r e îl trăise v r e o d a t ă ( i i un băiat, d a r nu se î n t â m p l a nimic. El d o a r o pri­ vea, ca h i p n o t i z a t , şi ea îl privea la r â n d u l său, i a r intre ei aerul a r d e a şi era a t â t a energie ca într-un ful­ ger din nopţile fierbinţi de vară. V ă z u c u m ochii lui se î n t u n e c ă şi m a i mult, înfrânţi, şi simţi b ă t a i a sălbatică a inimii c â n d el întinse încet către ea o m â n ă . Şi apoi totul se d e s t r a m ă . — Vai, Elena, ce dulce arăţi, se auzi o voce, şi ochii Elenei fură orbiţi de strălucirea aurului. E r a C a r o l i n e , cu p ă r u l ei roşcat des şi strălucitor, cu pielea ei perfect b r o n z a t ă . P u r t a o rochie aurie de lame, c a r e d e z v ă l u i a o suprafaţă incredibil de în­ d r ă z n e a ţ ă din acea piele perfectă. îşi strecură un b r a ţ gol pe sub b r a ţ u l lui Ştefan şi îşi ridică privirile către el, z â m b i n d u - i leneş. A r ă t a u uluitor î m p r e u n ă , ca un cuplu d e m o d e l e i n t e r n a ţ i o n a l e c a r e ajunseseră l a balul u n o r liceeni, m u l t m a i sofisticaţi şi m a i strălu­ citori d e c â t oricine altcineva din acea î n c ă p e r e .

S e a u z e a u p r i m e l e a c o r d u r i ale o r c h e s t r e i , u n dans lent. El c o n t i n u a să o privească, fascinat de ea. O c h i i aceia verzi se î n t u n e c a u , d e v e n e a u n e g r i de d o r i n ţ ă . Ea avu d e o d a t ă senzaţia că el ar p u t e a să o tragă lângă el, să o sărute apăsat, fără să scoată un cuvânt. — Vrei să dansezi? spuse ea încet. Mă j o c cu focul, cu ceva ce nu înţeleg, se g â n d i ea d e o d a t ă . Şi în aceeaşi clipă îşi d ă d u s e a m a că e spe­ riată. I n i m a î n c e p u să-i b a t ă cu p u t e r e . E r a ca şi c u m ochii aceia verzi v o r b e a u u n e i p ă r ţ i ascunse a d â n c în miezul fiinţei ei — iar a c e a p a r t e ţipa „ p e r i c o l " . Un instinct m a i vechi decât l u m e a îi s p u n e a să fugă, să dispară de acolo.

106 * Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 107

— I a r r o c h i ţ a ta e aşa de drăguţă, c o n t i n u ă C a r o line, în t i m p ce m i n t e a Elenei se setase pe funcţio­ nare automată. B r a ţ u l acela p e t r e c u t c u a t â t a d e t a ş a r e p e sub b r a ţ u l lui Ştefan îi spuse Elenei totul: u n d e fusese la p r â n z C a r o l i n e în ultimele s ă p t ă m â n i , ce făcuse în tot acest t i m p . — I-am spus lui Ştefan că p u r şi simplu t r e b u i a să t r e c e m pe aici, d a r nu v r e m să stăm p r e a mult. Aşa că sper că nu te d e r a n j e a z ă d a c ă o să-1 ţin să danseze d o a r cu m i n e , nu? E l e n a e r a ciudat d e c a l m ă a c u m , c u m i n t e a c o m ­ plet goală. Spuse că n u , sigur că nu o deranja, şi o privi pe Caroline îndepărtându-se, o simfonie în roşu şi auriu. Ştefan plecă î m p r e u n ă cu ea. In j u r u l Elenei se a d u n a s e un cerc de chipuri; se întoarse cu spatele la ele şi d ă d u cu ochii de M a t t . — Ştiai că vine cu ea. — Ştiam că ea voia să-1 a d u c ă . S-a tot ţinut d u p ă el la p r â n z şi d u p ă şcoală, şi într-un fel s-a b ă g a t în sufletul lui. D a r . . . — înţeleg... Păstrându-şi acel calm ciudat, artificial, cercetă cu ochii m u l ţ i m e a şi o văzu pe B o n n i e v e n i n d spre ea, şi p e M e r e d i t h ridicându-se d e l a m a s a ei. A ş a d a r , văzuseră. Probabil că t o a t ă l u m e a văzuse. F ă r ă să-i

Riai s p u n ă nimic lui M a t t , o p o r n i în î n t â m p i n a r e a lor, lacându-le s e m n din c a p către toaleta fetelor. Era plină, şi M e r e d i t h şi B o n n i e îşi p ă s t r a r ă aerul vesel şi r e m a r c i l e n o n ş a l a n t e , în t i m p ce o p r i v e a u îngrijorate. — Ai v ă z u t r o c h i a aia? spuse B o n n i e , s t r â n g â n du-i pe furiş degetele Elenei. Corsajul t r e b u i e că Itătea prins cu superglue. Şi la balul u r m ă t o r ce-o să mai p o a r t e ? Celofan? — Bandaje, spuse M e r e d i t h . Apoi î n t r e b ă încet: Eşti bine? — Da. E l e n a văzu în oglindă că ochii ei străluceau p r e a tare şi pe fiecare o b r a z a r d e a o p a t ă roşie. îşi trecu o m â n ă peste p ă r şi se întoarse cu spatele la oglindă. T o a l e t a se goli, şi r ă m a s e r ă d o a r ele trei. B o n n i e se j u c a nervoasă cu funda cu paiete pe care o avea prinsă în talie. — P o a t e că totuşi nu e chiar aşa de r ă u , spuse ea încet. V r e a u s ă s p u n c ă î n ultimele s ă p t ă m â n i n u tc-ai gândit d e c â t la el. A p r o a p e o l u n ă întreagă. Şi de-aceea p o a t e că aşa e m a i bine, şi p o ţ i să treci la alte lucruri a c u m , în loc să... ei, să u m b l i d u p ă el. Et tu, Brutus? îşi spuse E l e n a . — M u l ţ u m e s c foarte m u l t p e n t r u sprijinul t ă u , rosti ea cu voce t a r e .

108 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 109

— H a i , E l e n a , nu fi aşa, interveni M e r e d i t h . Nu v r e a să te r ă n e a s c ă , d o a r crede c ă . . . — Şi b ă n u i e s c că asta crezi şi tu, n u ? Ei bine, aşa să fie. O să mă d u c să c a u t alte lucruri la care să trec. C a d e pildă alte p r i e t e n e b u n e . Şi plecă, lăsându-le să privească l u n g în u r m a ei. In sala de bal, se a r u n c ă în vârtejul de m u z i c ă şi culoare. E r a m a i veselă decât fusese la t o a t e balurile de p â n ă atunci. Dansă cu toată lumea, răzând prea tare, flirtând cu fiecare băiat care îi ieşea în cale. Apoi o strigară să u r c e pe scenă ca să fie încoro­ n a t ă . Stătu pe scenă, privind în jos la m u l ţ i m e a de si­ luete s t r ă l u c i t o a r e ca nişte fluturi. C i n e v a îi d ă d u nişte flori; altcineva îi p u s e o t i a r ă cu strasuri. Se auziră a p l a u z e . T o t u l trecu ca într-un vis. Flirta cu T y l e r p e n t r u că el e r a cel m a i a p r o a p e de ea c â n d coborî de pe scenă. Apoi îşi a m i n t i ce îi făcuseră el şi Dick lui Ştefan, şi rupse un trandafir din b u c h e t u l ei şi i-1 d ă d u . M a t t privea de pe m a r g i n e , cu buzele strânse. P r i e t e n a lui Tyler, c o m p l e t uitată, se l u p t a cu lacrimile. A c u m E l e n a simţea miros de b u r b o n alături de cel de m e n t ă în răsuflarea lui Tyler, iar faţa lui era roşie. Prietenii lui e r a u în j u r u l ei, o m u l ţ i m e c a r e striga şi r â d e a , şi îl văzu pe Dick t u r n â n d ceva dintr-o p u n g ă m a r o d e hârtie î n p a h a r u l lui d e p u n c i .

Elena nu m a i fusese niciodată cu grupul acesta. O I II uniră cu e n t u z i a s m , a d m i r â n d - o , luptându-se p e n i i u a t e n ţ i a ei. G l u m e l e z b u r a u î n j u r u l ei, ş i E l e n a râdea c h i a r ş i a t u n c i c â n d n u a v e a u nici u n h a z . Braţul lui T y l e r o cuprinse pe d u p ă mijloc, şi ea râse di >ar m a i t a r e . V ă z u cu colţul ochiului c u m M a t t claliuă d i n c a p şi p l e a c ă . Fetele ţ i p a u tot m a i s o n o r , băieţii d e v e n e a u scandalagii. T y l e r îşi freca nasul de valul ei, p u p â n d - o u m e d . — Am o idee, a n u n ţ ă el grupul, s t r â n g â n d - o m a i tare p e E l e n a l â n g ă el. H a i s ă m e r g e m î n t r - u n loc u n d e să ne d i s t r ă m m a i bine. C i n e v a strigă: — U n d e , Tyler? Acasă la tăticu' tău? T y l e r rânjea, un rânjet larg, prostesc, de om b e a t . — N u , v r e a u să s p u n u n d e v a u n d e să ne l ă s ă m u r m a . D e pildă, î n cimitir. Fetele ţ i p a r ă ascuţit. Băieţii îşi t r a s e r ă c o a t e şi se prefăcură că se lovesc cu p u m n i i . P r i e t e n a lui T y l e r stătea în afara cercului. — T y l e r , e o n e b u n i e , spuse ea, cu o voce sub­ ţirică şi s t r i d e n t ă . Ştii ce s-a î n t â m p l a t cu b ă t r â n u l ăla. N u v r e a u s ă m e r g acolo. — G r o z a v , a t u n c i tu r ă m â i aici. T y l e r îşi scoase cheile d i n b u z u n a r şi le flutură în faţa celorlalţi. Cui nu-i e frică? spuse el.

110 • Jurnalele Vampirilor

— H e i , eu m e r g , spuse Dick, şi se auzi un cor de aprobări. — Şi eu, spuse Elena, t a r e şi sfidător. Ii z â m b i lui T y l e r şi el practic o ridică în b r a ţ e . în clipa u r m ă t o a r e , ea şi Tyler c o n d u c e a u un g r u p vesel care se î n d r e p t a foarte zgomotos către p a r c a r e , u n d e se înghesuiră cu toţii la maşini. Apoi T y l e r îşi d é c a p o t a m a ş i n a şi ea u r c ă alături de el, iar Dick şi o fată p e n u m e Vickie B e n n e t t p e b a n c h e t a din spate. — E l e n a ! strigă cineva de d e p a r t e , din uşa lumi­ n a t ă a şcolii. — Porneşte! îi spuse ea lui Tyler, scoţându-şi tiara, şi m o t o r u l prinse viaţă. Ieşiră cu scârţâit de roţi din p a r c a r e , şi E l e n a simţi pe faţă v â n t u l rece al nopţii.

7

o n n i e " e r a p e ringul d e d a n s , c u ochii închişi, l ă s â n d m u z i c a să c u r g ă p r i n ea. C â n d deschise ochii p e n t r u o clipă, o văzu pe M e r e d i t h făcându-i s e m n de pe m a r g i n e . B o n n i e îşi î m p i n s e î n a i n t e b ă r b i a , î n c ă p ă ţ â n a t ă , d a r c u m semnele d e v e n e a u tot m a i insistente, îşi d ă d u ochii peste c a p către R a y m o n d şi se supuse. R a y m o n d o urmă. în spatele lui M e r e d i t h e r a u M a t t şi Ed. M a t t e r a î n c r u n t a t , E d p ă r e a stânjenit. — E l e n a t o c m a i a plecat, spuse M e r e d i t h . — E o ţ a r ă liberă, r e m a r c ă B o n n i e . — A plecat cu T y l e r Smallwood, spuse M e r e d i t h . M a t t , eşti sigur că n-ai auzit u n d e se duc? M a t t clătină sin c a p .

112 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 113

— Aş zice că E l e n a m e r i t ă tot ce-o să se-ntâmple — d a r e şi vina m e a , î n t r - u n fel, spuse el m o h o ­ rât. C r e d că ar t r e b u i să m e r g e m d u p ă ea. — Să p l e c ă m de la bal? spuse Bonnie şi se u i t ă la M e r e d i t h , c a r e rosti pe m u t e ş t e ai promis. Nu p o t să cred, m u r m u r ă e a furioasă. — Nu ştiu c u m o s-o găsim, spuse M e r e d i t h , d a r trebuie să î n c e r c ă m . Apoi a d ă u g ă , cu o voce ciudat de ezitantă: Bonnie, nu c u m v a ştii tu u n d e e? — C e ? N u , sigur că n u ; eu d a n s a m . Ai auzit de asta, nu? C ă c i de ce te duci la un bal? — Tu şi R a y r ă m â n e ţ i aici, îi spuse M a t t lui E d . D a c ă se î n t o a r c e , spuneţi-i că am p l e c a t să o căutăm. — I a r d a c ă e să plecăm, hai să plecăm acum, spuse B o n n i e cu răceală. Se întoarse şi în aceeaşi clipă se ciocni de un sacou n e g r u . O h , scuză-mă, se răsti, ridicând privirea şi văzându-1 pe Ştefan Salvatore. Ştefan nu spuse nimic, în v r e m e ce ea, M e r e d i t h şi M a t t s e î n d r e p t a r ă către uşă, lăsându-i î n u r m ă p e R a y m o n d , cu un a e r nefericit, şi pe E d . Stelele e r a u î n d e p ă r t a t e , cu o strălucire de g h e a ţ ă pe cerul senin. Elena se simţea a s e m e n e a lor. O p a r t e din ea r â d e a şi striga î m p r e u n ă cu Dick şi Vickie şi Tyler, a c o p e r i n d v â n t u l , d a r o altă p a r t e stătea şi privea de u n d e v a de d e p a r t e .
,i

Tyler p a r c ă la j u m ă t a t e a p a n t e i în vârful căreia se găsea biserica în ruine, lăsând farurile aprinse c â n d I (>l >orâră din maşină. Deşi c â n d plecaseră de la şcoală iu spatele lor m a i fuseseră câteva maşini, a c u m p ă r e a u Nă lie singurii care ajunseseră t o c m a i p â n ă la cimitir. 'Tyler deschise portbagajul şi scoase şase d o z e de

pere.
- Cu a t â t m a i b i n e p e n t r u noi, spuse. Ii oferi o b e r e Elenei, care s c u t u r ă din cap, încer| . n u l s ă ignore senzaţia d e r ă u î n a d â n c u l stomacului.
Si11iţea

că n u are ce c ă u t a aici — d a r în nici u n caz

n u avea d e g â n d să>o r e c u n o a s c ă a c u m . U r c a r ă pe aleea p a v a t ă cu dale, în v r e m e ce fetele Chicoteau, clătinându-se în pantofii lor cu toc înalt şi |n ijinindu-se de băieţi. C â n d ajunseră în vârful co­
linei,

E l e n a icni şi Vickie scoase u n m i c ţipăt. E l e n e i îi t r e b u i d o a r o clipă p e n t r u a-şi d a

C h i a r d e a s u p r a liniei orizontului plutea ceva uriaş
IOŞU.

M a m a că de fapt e r a l u n a . E r a la fel de m a r e şi de
a cală

ca u n d e c o r într-un film SF, iar discul ei umflat

I m e a m o h o r â t , c u o l u m i n ă bolnăvicioasă. - Ca un dovleac m a r e şi stricat, spuse Tyler, şi a / \ ârli o p i a t r ă către ea. Elena se forţă să-i a r u n c e un z â m b e t strălucitor. De ce nu i n t r ă m ? spuse Vickie, a r ă t â n d cu o
m a n ă alic

albă către d e s c h i z ă t u r a u n d e ar fi trebuit să se

uşa bisericii,

114 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 115

C e a m a i m a r e p a r t e a acoperişului se prăbuşise, deşi clopotniţa era încă intactă, un t u r n care se înălţa m u l t d e a s u p r a lor. T r e i dintre pereţi stăteau încă în picioare; din al p a t r u l e a rămăsese d o a r o b u c a t ă de zid care le ajungea p â n ă la g e n u n c h i . Peste tot erau grămezi de moloz. O l u m i n ă p â l p â i pe o b r a z u l Elenei, iar ea se în­ toarse, surprinsă, şi-1 văzu pe Tyler ţ i n â n d în m â n ă o b r i c h e t ă . Băiatul rânji, dezvelindu-şi dinţii albi şi pu­ ternici, şi spuse: — Nu vrei să-mi faci un clic pe Bic? Râsul Elenei răsună cel mai tare, p e n t r u a-i ascunde stânjeneala. L u ă bricheta şi lumină cu ea m o r m â n t u l aflat pe o latură a bisericii. Nu semăna cu nici un mor­ m â n t din cimitir, deşi tatăl ei spusese că m a i văzuse şi altele asemănătoare în Anglia. Arăta ca o cutie m a r e din piatră, suficient de încăpătoare p e n t r u doi oameni, cu d o u ă statui de m a r m u r ă întinse pe capac. — T h o m a s K e e p i n g Fell şi H o n o r i a Fell, spuse T y l e r cu un gest larg, ca şi c u m i-ar fi p r e z e n t a t . Se zice că b ă t r â n u l T h o m a s a î n t e m e i a t FelPs C h u r c h . Deşi la a c e a v r e m e şi familia S m a l l w o o d e r a aici. S t r ă - s t r ă b u n i c u l s t r ă b u n i c u l u i m e u locuia î n vale, lângă p â r â u l D r o w n i n g . . . — .. . p â n ă c â n d a fost m â n c a t de lupi, spuse Dick şi-şi d ă d u c a p u l pe spate şi scoase un urlet, i m i t â n d u n lup.

Apoi râgâi. Vickie chicoti. O u m b r ă de e n e r v a r e i i < < u peste trăsăturile frumoase ale lui T y l e r Smallpood, d a r se forţă să z â m b e a s c ă . T h o m a s ş i H o n o r i a p a r c a m palizi, spuse Vickie, c o n t i n u â n d să chicotească. C r e d că le trebuie puţină culoare. Scoase din g e a n t ă un ruj şi începu să a c o p e r e g u r a il<- m a r m u r ă a l b ă a statuii H o n o r i e i cu un strat de H isu lucios. E l e n a simţi din n o u că i se face rău. C â n d | r a copil, privise î n t o t d e a u n a cu t e a m ă şi respect la (lo;imna p a l i d ă şi b ă r b a t u l sever care z ă c e a u cu ochii I I K hişi, cu m â i n i l e - î m p r e u n a t e pe piept. Şi, d u p ă ce părinţii săi m u r i s e r ă , se gândise la ei z ă c â n d u n u l lângă celălalt, în cimitir, la fel ca aceste statui. D a r mm b r i c h e t a în v r e m e ce Vickie d e s e n a cu ruj o mustaţă şi îi făcea un nas de clovn lui T h o m a s Fell. T y l e r le privea. - H e i , s u n t î m b r ă c a ţ i de gală, şi nu se d u c nicăieri. îşi puse mâinile pe c a p a c u l de p i a t r ă şi se aplecă peste el, î n c e r c â n d să-1 mişte într-o p a r t e . — Ce zici, D i c k — le oferim o n o a p t e în oraş? Poate c h i a r în centrul oraşului? Mu, îşi spuse E l e n a , î n g r o z i t ă , în v r e m e ce D i c k pufni în râs, iar Vickie ţipa î n c â n t a t ă . D a r Dick e r a deja lângă Tyler, pregătihdu-se să î m p i n g ă , cu p o d u l pe linelor pe c a p a c u l de p i a t r ă .

116 • Jurnalele Vampirilor — Tyler, n u . . .

Trezirea • 117

— La trei, spuse T y l e r şi n u m ă r ă : U n u , doi, trei. O c h i i Elenei e r a u aţintiţi pe faţa îngrozitoare, ca de clovn, a lui T h o m a s Fell, pe c â n d băieţii se chi­ n u i a u şi gemeau, cu muşchii încordaţi sub h a i n e . D a r n u p u t u r ă s ă mişte nici u n c e n t i m e t r u c a p a c u l . — Blestematul ăsta de c a p a c trebuie să fie prins cumva, spuse T y l e r furios şi r e n u n ţ ă . E l e n a îşi simţi picioarele m o i de u ş u r a r e . î n c e r ­ c â n d s ă p a r ă destinsă, s e r e z e m ă d e c a p a c u l d e p i a t r ă — şi a t u n c i se î n t â m p l ă . Auzi scrâşnetul pietrei şi simţi imediat capacul mişcându-se sub m â n a ei stângă. Se î n d e p ă r t a de ea, făcând-o să-şi p i a r d ă echilibrul. S c ă p ă b r i c h e t a din m â n ă şi începu să ţipe, şi continuă să ţipe, încercând să r ă m â n ă pe picioare. C ă d e a în m o r m â n t u l deschis, şi un vânt îngheţat urla în jurul ei. Auzea ţipete în urechi. Apoi e r a din n o u afară, în l u m i n a lunii suficient de p u t e r n i c ă p e n t r u ca E l e n a să-i p o a t ă v e d e a pe cei­ lalţi. Tyler o ţinea strâns. Ea se uită î n j u r cu o privire sălbatică. — Eşti n e b u n ă ? Ce-ai păţit? Tyler o scutura. — S-a mişcat! C a p a c u l s-a mişcat! S-a deschis şi... n u ştiu... a p r o a p e c ă a m căzut î n ă u n t r u . E r a frig... Băieţii r â d e a u . — Bietul copilaş s-a speriat, spuse Tyler. H a i d e , Dick-boy, ia să verificăm noi.

D a r ei se î n t o a r s e r ă î n ă u n t r u . Vickie r ă m ă s e s e în c a d r u l uşii, p r i v i n d , î n t i m p c e E l e n a t r e m u r a . î n scurt t i m p , T y l e r îi făcea s e m n să se a p r o p i e . — U i t e , spuse el, c â n d ea făcu încet un p a s i n ă u n t r u , fără tragere de i n i m ă . T y l e r luase din n o u bricheta şi a c u m o ţ i n e a d e a s u p r a pieptului de m a r ­ m u r ă al lui T h o m a s Fell. U i t e , e nemişcat, culcuşit confortabil în locul lui. Vezi? E l e n a se uită l u n g în jos, la c a p a c u l aşezat exact peste m o r m â n t . — D a r s-a mişcat. Am fost cât pe ce să c a d înăuntru... — Sigur, c u m spui tu, iubito. T y l e r o cuprinse cu braţele şi o trase lângă el, cu spatele lipit de p i e p t u l lui. Ea întoarse c a p u l într-o p a r t e şi îi văzu şi pe Dick şi Vickie în aceeaşi poziţie, d o a r că Vickie stătea cu Ochii închişi şi p ă r e a să-i placă. T y l e r îşi frecă b ă r b i a de p ă r u l ei. — A c u m aş v r e a să mă î n t o r c la bal, spuse ea pe un ton h o t ă r â t . Bărbia îşi opri mişcarea. Apoi T y l e r oftă şi spuse: — Sigur, iubito. Se uită la Dick şi Vickie. V o i ce faceţi? Dick rânji şi spuse: — N o i m a i s t ă m p u ţ i n aici. *

118 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 119

Vickie chicoti, cu ochii tot închişi. — Bine, spuse E l e n a . Se î n t r e b ă c u m aveau să se î n t o a r c ă , d a r îl lăsă pe T y l e r să o d u c ă afară. Acolo el se opri. — Nu p o t să plec fără să a r u n c o privire la m o r ­ m â n t u l b u n i c u l u i m e u , spuse el. Ei, h a i d e , E l e n a , făcu el c â n d ea î n c e p u să protesteze, n u - m i r ă n i sen­ timentele. T r e b u i e să-1 vezi, e m â n d r i a familiei mele. Elena se forţă să zâmbească, deşi simţea un sloi de g h e a ţ ă în stomac. P o a t e că dacă-i făcea pe plac, o să o d u c ă de aici. — Bine, spuse ea, şi o p o r n i către cimitir. — Nu pe acolo, pe aici, spuse Tyler, şi în clipa u r m ă t o a r e o c o n d u c e a c ă t r e vechiul cimitir. E-n regulă, zău, nu e d e p a r t e de alee. U i t e , acolo, vezi? Şi îi a r ă t ă spre ceva care strălucea în l u m i n a lunii. E l e n a icni, simţind c u m o g h e a r ă îi strânge inima. P ă r e a că acolo stătea o p e r s o a n ă , un uriaş cu un cap r o t u n d , lipsit de p ă r . Şi nu-i plăcea deloc că se afla aici, p r i n t r e pietrele de granit vechi de secole, tocite şi a p l e c a t e de v r e m e . L u m i n a p u t e r n i c ă a lunii a r u n c a u m b r e ciudate şi peste tot e r a u z o n e de întu­ neric de n e p ă t r u n s . — E d o a r sfera de d e a s u p r a . N i m i c de c a r e să te sperii, spuse Tyler, t r ă g â n d - o d u p ă el afară de pe alee, către lespedea strălucitoare.

E r a făcută d i n m a r m u r ă roşie, i a r sfera u r i a ş ă tflată d e a s u p r a ei îi a m i n t e a Elenei de l u n a umflată de pe linia orizontului. A c u m , aceeaşi l u n ă îşi a r u n c a lumina p u t e r n i c ă peste ei, la fel de albă ca şi mâinile albe d e m a r m u r ă ale lui T h o m a s Fell. E l e n a nu-şi putu s t ă p â n i u n f i o r . — B i a t a fetiţă, i-e frig. T r e b u i e să o î n c ă l z i m , spuse Tyler. E l e n a î n c e r c ă să-1 î m p i n g ă d e o p a r t e , d a r el e r a prea p u t e r n i c , şi o cuprinse în b r a ţ e şi o strânse lângă

ei.
— Tyler, v r e a a să plec, v r e a u să plec acum... — Sigur, iubito, p l e c ă m , spuse el. D a r m a i întâi trebuie să te încălzesc. U u h , eşti rece ca g h e a ţ a . — Tyler, termină, spuse ea. Braţele lui c a r e o ţ i n e a u strâns o deranjaseră, d a r a c u m , şocată, îi simţi mâinile pe t r u p u l ei, pipăind-o, c ă u t â n d pielea. E l e n a nu se m a i aflase n i c i o d a t ă într-o astfel de situaţie, şi fără să p o a t ă c ă p ă t a v r e u n ajutor. î n c e r c ă să-şi înfigă un toc ascuţit în p i c i o r u l lui î n c ă l ţ a t în pantofi de lac, d a r T y l e r se feri. — Tyler, ia-ţi mâinile de pe mine. — Hai, Elena, nu fi aşa. V r e a u d o a r să te încălzesc peste t o t . . . — Tyler, dă-mi d r u m u l , spuse ea gâfâind.

120 • Jurnalele Vampirilor
A

Trezirea • 121

î n c e r c ă să se smulgă din s t r â n s o a r e a lui. T y l e r se împiedică, d a r în clipa u r m ă t o a r e e r a peste ea, stri­ vind-o în hăţişul de i e d e r ă şi b u r u i e n i de pe p ă m â n t . — Te o m o r , Tyler, spuse d i s p e r a t ă E l e n a . Vor­ besc serios. Dă-tejos de pe mine. T y l e r m i m ă că î n c e a r c ă să se rostogolească de pe ea, chicotind dintr-odată, cu mişcări greoaie şi dez­ l â n a t e , a p r o a p e caraghioase. — O h , h a i d e , Elena, nu t-enerva. V o i a m d o a r să te-ncălzesc. E l e n a , P r i n ţ e s a de G h e a ţ ă , să se-ncălzească... A c u ' te-ai-ncălzit, nu? In clipa u r m ă t o a r e E l e n a îi simţi g u r a fierbinte şi u m e d ă pe faţă. E r a p r i n s ă sub el, şi s ă r u t u r i l e lui u m e d e c o b o r a u p e gâtul ei. Apoi auzi u n z g o m o t d e m a t e r i a l rupt. — H o p a , m u r m u r ă Tyler. î m i p a r e r ă u . E l e n a îşi răsuci capul, şi g u r a ei întâlni m â n a lui Tyler, care o m â n g â i a stângaci pe o b r a z . O muşcă, înfigându-şi dinţii în p a l m a c ă r n o a s ă . M u ş c ă cu p u ­ tere, simţind în g u r ă gustul sângelui, a u z i n d urletul de d u r e r e al lui T y l e r . M â n a se smuci d e p a r t e de obrazul ei. — H e i ! Am spus că-mi p a r e r ă u ! Tyler se uită î n d u r e r a t la m â n a r ă n i t ă . A p o i chi­ pul i se î n t u n e c ă şi, în t i m p ce îşi privea m â n a , şi-o strânse în p u m n .

Asta e, îşi spuse Elena cu o groază calmă. Mă b a t e HUU mă o m o a r ă . Şi se p r e g ă t i p e n t r u lovitură. Ştefan încercase să nu vină în cimitir; t o a t ă fiinţa lui o refuzase. U l t i m a d a t ă c â n d venise aici fusese noaptea b ă t r â n u l u i . A m i n t i r e a îl făcu să se înfioare din n o u de g r o a z ă . Ar fi j u r a t că nu îl golise de sânge pe o m u l de sub pod, că nu îi luase suficient sânge cât să-i facă r ă u . D a r totul î n acea n o a p t e , d u p ă apariţia Puterii, e r a amestecat, confuz. D a c ă fusese într-adevăr o apariţie a Puterii. Poate^că e r a d o a r p r o p r i a lui i m a g i n a ţ i e , sau chiar o făcuse. C ă c i atunci c â n d d o r i n ţ a scapă de sub control, se p o t p e t r e c e lucruri ciudate. închise ochii. C â n d auzise că b ă t r â n u l fusese dus la spital, pe m o a r t e , şocul lui fusese imens. C u m pu­ tuse să-şi p i a r d ă a t â t de m u l t controlul? Să o m o a r e a p r o a p e , c â n d el nu m a i o m o r â s e de l a . . . D a r nu-şi p u t e a î n g ă d u i să se g â n d e a s c ă la asta. A c u m , s t â n d în faţa porţii cimitirului, în î n t u n e r i ­ cul de la miezul nopţii, tot ce voia e r a să se î n t o a r c ă şi să plece. Să se î n t o a r c ă la balul u n d e o lăsase pe C a r o l i n e , a c e a c r e a t u r ă suplă, b r o n z a t ă , c a r e e r a într-o siguranţă totală p e n t r u că nu î n s e m n a absolut nimic p e n t r u el. D a r nu p u t e a pleca, p e n t r u că E l e n a se afla în ci­ mitir. O simţea, şi simţea d i s p e r a r e a ei tot m a i m a r e .

122 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 123

E l e n a e r a în cimitir şi se afla la a n a n g h i e , i a r el tre­ b u i a să o găsească. E r a la j u m ă t a t e a d r u m u l u i în sus pe colină c â n d îl c u p r i n s e a m e ţ e a l a . II î m p i n s e m a i d e p a r t e , clătinându-se, străduindu-se să m e a r g ă spre biserică, pen­ t r u că e r a singurul l u c r u la c a r e se p u t e a g â n d i . F u i o a r e m a r i şi cenuşii de c e a ţ ă îi învăluiau m i n t e a , şi se c h i n u i a să păşească m a i d e p a r t e . Se simţea atât de slăbit. Şi neputincios în faţa forţei i m e n s e a aces­ tei ameţeli. T r e b u i a . . . să ajungă la E l e n a . D a r e r a lipsit de forţă. Nu p u t e a fi,,., slăbit... d a c ă avea să o ajute pe Elena. T r e b u i a . . . să... U ş a bisericii se căsca n e a g r ă î n a i n t e a lui.

D a r nu avea nevoie de aşa ceva. C e v a se mişcă în ml mierie şi E l e n a v ă z u că p e r s o a n a care îl trăsese pe I \'Ier de pe ea e r a Ştefan Salvatore. D a r e r a un Şte­ fan pe care nu îl m a i văzuse p â n ă a t u n c i : chipul lui . II Irăsături fine e r a alb şi î m p i e t r i t de furie, iar în neIiii aceia verzi e r a o strălucire u c i g ă t o a r e . C h i a r şi lîlră să se mişte, Ştefan e m a n a a t â t a m â n i e şi a m e ­ ninţare încât Elenei i se făcu m a i frică de el d e c â t îi fusese de Tyler. - D e c u m t e - a m v ă z u t p r i m a o a r ă , a m ştiut c ă u-ai să înveţi n i c i o d a t ă să te p o r ţ i c u m t r e b u i e , spuse Sl elan. V o c e a lui e r a j o a s ă , rece şi detaşată, şi a u z i n d - o Elena se simţi a m e ţ i t ă . Nu-şi p u t e a lua ochii de la el, « i u n se a p r o p i a de Tyler, care scutura confuz din c a p

E l e n a văzu l u n a peste u m ă r u l stâng al lui Tyler. E r a ciudat de potrivit ca să fie ultimul lucru pe c a r e îl va v e d e a v r e o d a t ă , îşi spuse. Ţ i p ă t u l i se o p r i în gâtlej, înăbuşit de frică. Şi apoi ceva îl ridică pe T y l e r şi îl a r u n c ă spre les­ p e d e a bunicului său. Aşa i se p ă r u Elenei, care se rostogoli pe o p a r t e , gâfâind, cu o m â n ă ţinându-şi strâns r o c h i a sfâşiată, cu cealaltă p i p ă i n d d u p ă o p i a t r ă sau un b ă ţ cu c a r e să se a p e r e .

şi încerca să se ridice. Ştefan se mişca a s e m e n e a u n u i «lansator, cu fiecare m i ş c a r e fluidă şi precis c o n t r o lală. — D a r h a b a r n-aveam că ai un caracter atât de imatur, a d ă u g ă el. îl lovi pe Tyler. Băiatul m a i solid întinsese î n a i n t e o m â n ă c ă r n o a s ă , şi Ştefan îl lovi a p r o a p e într-o «Ic iară pe o l a t u r ă a feţei, înainte ca m â n a să îl atingă. T y l e r se lovi de altă p i a t r ă de m o r m â n t . Se c h i n u i dă se ridice în p i c i o a r e şi r ă m a s e gâfâind, cu albul

124 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 125

ochilor sclipind în î n t u n e r i c . E l e n a văzu un firişor de sânge curgându-i din nas. Apoi T y l e r se năpusti. — Un gentleman nu-şi i m p u n e c o m p a n i a , spuse Ştefan, şi îl lovi într-o p a r t e . T y l e r c ă z u d i n n o u p e j o s , c u faţa î n b u r u i e n i şi rugi. De d a t a asta se ridică m a i încet, şi sângele îi curgea din a m b e l e n ă r i şi din b u z ă . F o r n ă i a ca un cal speriat c â n d se a r u n c ă a s u p r a lui Ştefan. Ştefan îl înşfacă de piepţii j a c h e t e i şi se răsuci o d a t ă cu Tyler, a b s o r b i n d i m p a c t u l atacului său. II scutură de d o u ă ori, cu p u t e r e , în v r e m e ce p u m n i i aceia cărnoşi se mişcau b e z m e t i c în j u r u l lui, fără să n i m e r e a s c ă n i m i c . Apoi îi d ă d u d r u m u l lui T y l e r , care se p r ă b u ş i la p ă m â n t . — Şi nu insultă o femeie, a d ă u g ă Ştefan.

\ ( d e a , îi e r a t e a m ă de ceea ce p u t e a face Ştefan. Şi • el mai t e a m ă îi e r a de vocea lui Ştefan, v o c e a a c e e a
Pece

c a r e e r a c a o sabie ce d a n s a , f r u m o a s ă şi

Ucigătoare şi îngrozitor de nemiloasă. Ştefan, terminal El îşi întoarse c a p u l brusc spre ea, surprins, ca şi Cum uitase de p r e z e n ţ a ei. P e n t r u o clipă o privi fără II o r e c u n o a s c ă , şi ochii lui p ă r e a u negri în l u m i n a lunii, i a r ea se g â n d i la o fiară sălbatică, o p a s ă r e mare sau o felină c a r n i v o r ă i n c a p a b i l ă de o emoţie o m e n e a s c ă . A p o L p e c h i p u l lui se citi î n ţ e l e g e r e a şi privirea lui îşi p i e r d u o p a r t e din a d â n c i m e a î n t u n e ­ cată. Ştefan se u i t ă în j o s la c a p u l lui T y l e r c a r e se li.ilăngănea, a p o i îl r e z e m ă încet de p i a t r a roşie de m o r m â n t . G e n u n c h i i lui Tyler, m o i , c e d a r ă , şi el alu­ necă de-a lungul pietrei, d a r , spre u ş u r a r e a Elenei, deschise ochii — sau cel p u ţ i n ochiul stâng. O c h i u l d r e p t î n c e p u s e să se umfle, şi a c u m e r a ca o desl>ieătură în c a r n e a tumefiată. — O să fie b i n e , spuse Ştefan cu o voce goală. A c u m , c â n d frica î n c e p e a să îi dispară, E l e n a se simţi şi ea goală pe d i n ă u n t r u . Şocul, îşi spuse. S u n t m ^oc. P r o b a b i l că în clipa u r m ă t o a r e o să î n c e p să urlu isterică.

C h i p u l lui T y l e r e r a contorsionat, ochii i se învâr­ t e a u în orbite, d a r se întinse d u p ă piciorul lui Ştefan. Ştefan îl trase în sus şi îl scutură din n o u , şi T y l e r se î n m u i e ca o p ă p u ş ă de c â r p ă , şi-şi d ă d u ochii peste c a p . Ştefan c o n t i n u ă să vorbească, ţ i n â n d t r u p u l greu în p i c i o a r e şi însoţindu-şi fiecare c u v â n t cu o scuturătură puternică. — Şi, m a i presus de orice, nu o loveşte... — Ştefan! strigă Elena. C a p u l lui Tyler se b ă l ă n g ă n e a înainte şi î n a p o i cu fiecare s c u t u r ă t u r ă . E l e n e i îi e r a t e a m ă de c e e a ce

126 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 127

— A r e cine să te d u c ă acasă? spuse Ştefan, cu aceeaşi voce î n s p ă i m â n t ă t o r de t e r n ă . E l e n a se g â n d i la Dick şi Vickie, făcând D u m n e ­ zeu ştie ce lângă efigia lui T h o m a s Fell. — N u , spuse. M i n t e a ei î n c e p e a să funcţioneze din n o u , să înre­ gistreze ce se afla în j u r u l ei. R o c h i a violetă era sfâ­ şiată î n p a r t e a din faţă p â n ă jos; e r a distrusă. C u u n gest m e c a n i c , E l e n a o a d u n ă strâns peste furou. — O să te d u c eu, spuse Ştefan. C h i a r şi în a m o r ţ e a l a de c a r e era cuprinsă, E l e n a simţi un fior r a p i d de t e a m ă . îl privi, o siluetă ciudat d e elegantă p r i n t r e pietrele d e m o r m â n t , c u chipul palid în l u m i n a lunii. N i c i o d a t ă nu i se p ă r u s e Ştefan atât d e . . . de frumos ca a c u m , d a r frumuseţea aceasta e r a a p r o a p e nefirească. Nu din altă l u m e , ci n e o m e ­ n e a s c ă , p e n t r u c ă nici o f i i n ţ ă u m a n ă n u p u t e a r ă s p â n d i acea a u r ă de forţă, sau de distanţă. — M u l ţ u m e s c . Eşti foarte amabil, spuse ea încet. E r a singurul lucru pe care îl p u t e a face. II lăsară pe T y l e r chinuindu-se să se ridice în pi­ cioare l â n g ă p i a t r a de m o r m â n t a s t r ă m o ş u l u i său. E l e n a simţi un alt fior rece c â n d ajunseră la p o t e c ă şi Ştefan o luă înspre P o d u l Wickery. — M i - a m lăsat m a ş i n a la p e n s i u n e , spuse el. Asta e cea m a i r a p i d ă m o d a l i t a t e de a ne î n t o a r c e .

— Pe aici ai venit? — N u , n - a m t r e c u t peste p o d . D a r o să fim în siguranţă. Elena îl crezu. Palid şi tăcut, Ştefan m e r g e a alături de ea fără să o atingă, în afară de m o m e n t u l c â n d îşi roase sacoul p e n t r u a i-1 aşeza pe umerii goi. Elena avea un s e n t i m e n t ciudat de siguranţă că Ştefan va (imorî pe oricine va încerca să-i facă ceva. Podul Wickery p ă r e a alb în l u m i n a lunii, şi sub el •ipele î n g h e ţ a t e se învârtejeau peste pietrele vechi de lecole. L u m e a d i n j u r e r a t ă c u t ă şi frumoasă şi rece, pe c â n d ei p ă ş e a u p r i n t r e stejari către d r u m u l îngust de (ară care-1 traversa. T r e c u r ă apoi pe lângă p ă ş u n i îngrădite şi c â m p u r i iulunecate şi în cele din u r m ă ajunseră la o alee lungă si şerpuită. Pensiunea era o clădire m a r e din cărămizi i uginii făcute din lutul locului, î n c a d r a t ă de cedri şi ,u (ari b ă t r â n i . T o a t e ferestrele e r a u î n t u n e c a t e , cu excepţia u n e i a . Ştefan descuie uşa cu d o u ă c a n a t u r i şi i n t r a r ă mlr-un vestibul m i c , d e u n d e p o r n e a , c h i a r î n faţa b r , un şir de t r e p t e . Balustrada, la fel ca şi uşa, e r a din l e m n de stejar deschis la c u l o a r e , a t â t de b i n e înşiruit încât p ă r e a să strălucească. U r c a r ă scara p â n ă la palierul de la al doilea etaj, l u m i n a t . S p r e s u r p r i n d e r e a Elenei, Ştefan o

llab

128 • Jurnalele Vampirilor

c o n d u s e î n t r - u n a d i n c a m e r e şi deschise c e e a ce p ă r e a a fi uşa u n u i d u l a p . Prin ea E l e n a văzu o scară îngustă şi a b r u p t ă . Ce loc ciudat, îşi spuse. Scara asta tainică, ascunsă î n i n i m a casei, u n d e n u a j u n g e a nici u n s u n e t d e afară. U r c ă treptele şi păşi într-o c a m e r ă m a r e care o c u p a tot catul al treilea al casei. E r a a p r o a p e la fel de slab l u m i n a t ca şi scara de la i n t r a r e , d a r E l e n a p u t e a desluşi p o d e a u a d e l e m n vopsit şi grinzile tavanului în p a n t ă . Pe t o a t e laturile î n c ă p e r i i se v e d e a u ferestre înalte şi m u l t e cufere r ă s p â n d i t e p r i n t r e câteva piese masive de mobilier. îşi d ă d u s e a m a că el o privea. — Există o baie u n d e să...? El făcu un s e m n cu capul către o uşă. Ea îşi scoase sacoul, i-1 întinse fără să-1 privească şi i n t r ă în baie.

8

e
era furie.

l e n a i n t r a s e în b a i e a m e ţ i t ă şi r e c u n o s c ă ­ t o a r e . Ieşi furioasă. N u ştia p r e a b i n e c u m avusese loc schimba­

rea. D a r la un m o m e n t dat, în t i m p ce îşi spăla zgâ­ rieturile de pe faţă şi b r a ţ e , s u p ă r a t ă că nu exista o oglindă şi că îşi lăsase g e a n t a în m a ş i n a d e c a p o t a b i l ă a lui Tyler, î n c e p u să simtă din n o u . Şi ceea ce simţea Să-1 ia n a i b a pe Ştefan Salvatore. Atât de rece şi de c o n t r o l a t c h i a r şi c â n d îi salva viaţa. Să-1 ia n a i b a p e n t r u politeţea lui, şi p e n t r u galanteria lui, şi p e n t r u pereţii pe c a r e îi ridicase în j u r u l lui şi care p ă r e a u mai groşi şi m a i înalţi ca niciodată. îşi scoase din p ă r acele c a r e m a i r ă m ă s e s e r ă şi le folosi p e n t r u a-şi p r i n d e r o c h i a în faţă. Apoi îşi trecu

130 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea * 131

r e p e d e p r i n p ă r u l desfăcut un p i e p t e n e de os gravat pe care îl găsi lângă chiuvetă. Ieşi din baie cu b ă r b i a ridicată şi cu ochii îngustaţi de furie. El nu-şi pusese la loc sacoul. S t ă t e a în p i c i o a r e l â n g ă fereastră, în sveterul lui alb, cu c a p u l aplecat, crispat, a ş t e p t â n d . F ă r ă să-şi ridice privirea, a r ă t ă spre ceea ce p ă r e a o b u c a t ă de catifea î n t u n e c a t ă aşezată pe spătarul u n u i scaun, şi spuse: — P o a t e că vrei să o p u i peste rochie. E r a o p e l e r i n ă l u n g ă , largă şi m o a l e , cu glugă. E l e n a trase ţ e s ă t u r a grea peste u m e r i i ei. D a r gestul nu o î m b u n a ; observă că Ştefan nu se apropiase de ea şi nici nu o privise în t i m p ce vorbea. I n m o d deliberat, e a î i i n v a d a spaţiul p e r s o n a l , s t r â n g â n d p e l e r i n a în j u r u l ei şi simţind, c h i a r şi în acele m o m e n t e , o p l ă c e r e s e n z u a l ă în felul în c a r e c ă d e a u faldurile, m ă t u r â n d în spatele ei p o d e a u a . Se a p r o p i e de el şi cercetă c o m o d a masivă de m a h o n de lângă fereastră. Pe ea se aflau un p u m n a l cu aspect ucigător, cu t e a c ă de ivoriu, şi o m i n u n a t ă c u p ă de agat m o n t a t ă în argint. Se m a i vedea şi o sferă aurie cu un fel de ca-, d r a n în ea şi câteva m o n e d e de a u r . Luă u n a dintre monede, în parte pentru că părea i n t e r e s a n t ă şi în p a r t e p e n t r u că ştia că îl d e r a n j a să o v a d ă u m b l â n d cu lucrurile lui. — Ce-i asta?

D u p ă o clipă de t ă c e r e , el r ă s p u n s e : — Un florin de a u r . O m o n e d ă florentină. — Şi asta ce e? — Un ceas-pandantiv g e r m a n . De la sfârşitul se­ colului al cincisprezecelea, spuse absent. Apoi adăugă:

Elena...
Ea întinse m â n a c ă t r e o casetă m i c ă de fier, cu un • .ipac cu b a l a m a l e . — Şi asta? Se deschide? — Nu. El avea reflexele u n e i pisici; m â n a lui co­ borî peste casetă, ţ i n â n d c a p a c u l închis. E p e r s o n a l , spuse, şi în voce i se simţea tensiunea. Ea observă că degetele lui atinseseră d o a r c a p a c u l I >ombat de m e t a l , nu şi m â n a ei. Ea şi-o ridică şi el se retrase i m e d i a t . Brusc, furia ei d e v e n i p r e a m a r e p e n t r u a m a i putea fi s t ă p â n i t ă . — Ai grijă, spuse ea cu o voce m â n i o a s ă . Nu mă atinge, sau te-ai p u t e a îmbolnăvi. El se î n t o a r s e c ă t r e fereastră. Şi totuşi, pe c â n d se î n d e p ă r t a şi ea, îndreptându-se spre- centrul c a m e r e i , simţea c u m el îi u r m ă r e ş t e rellcxia în g e a m . Şi d e o d a t ă îşi d ă d u s e a m a c u m tre­ buia să o v a d ă , cu p ă r u l b l o n d revărsându-se peste pelerina î n t u n e c a t ă , cu o m â n ă albă ţ i n â n d catifeaua a d u n a t ă la gât. O prinţesă distrusă u m b l â n d p r i n tur­
nul

ei.

132 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 133

îşi d ă d u capul pe spate şi se uită la t r a p a din tavan, şi auzi un sunet moale, ca o răsuflare tăiată. Se întoarse şi văzu că privirea lui era aţintită asupra gâtului ei des­ coperit; expresia din ochii lui o n e d u m e r i . D a r în clipa u r m ă t o a r e chipul lui se înăspri, respingând-o. — C r e d , spuse el, că ar fi m a i bine să te duc acasă. In acea clipă, ea simţi nevoia să îl r ă n e a s c ă , să îl facă să se simtă la fel de r ă u c u m o făcuse şi pe ea să se simtă. D a r în acelaşi t i m p voia şi adevărul. Se sătu­ rase de j o c u l acesta, se săturase să p l ă n u i a s c ă şi să comploteze şi să încerce să citească gândurile lui Şte­ fan. E r a î n s p ă i m â n t ă t o r şi în acelaşi t i m p o m i n u n a t ă u ş u r a r e să-şi a u d ă p r o p r i a voce rostind cuvintele pe care le g â n d e a de a t â t a t i m p . — De ce mă urăşti? El o privi lung, uluit. P e n t r u o clipă p ă r u , să nu-şi p o a t ă găsi cuvintele. Apoi spuse: — Nu te urăsc. — Ba mă urăşti, spuse Elena. Ştiu că nu e . . . nu e politicos să s p u n asta, d a r n u - m i pasă. Ştiu că ar tre­ b u i să-ţi fiu r e c u n o s c ă t o a r e că m-ai salvat în seara asta, d a r nici de asta n u - m i pasă. Nu eu ţi-am cerut să mă salvezi. Nici m ă c a r nu ştiu de ce erai în cimi­ tir. Şi în m o d sigur nu înţeleg de ce ai făcut-o, ţ i n â n d s e a m a de ceea ce crezi despre m i n e . El clătina din c a p , d a r vocea îi e r a b l â n d ă . — Nu te urăsc.

î n c ă din p r i m a clipă, m-ai evitat ca şi c u m . . . ca li c u m aş fi leproasă. Am î n c e r c a t să fiu d r ă g u ţ ă cu jbie, şi tu m-ai respins. Asta face u n gentleman a t u n c i i .nul cineva î n c e a r c ă să-1 facă să se simtă bine-venit? A c u m el voia să s p u n ă ceva, d a r ea c o n t i n u ă , fără ..i i d e a atenţie. - Mi-ai d a t peste n a s în p u b l i c de fiecare d a t ă ; n i a i umilit l a şcoală. N i c i a c u m n u mi-ai f i vorbit, dacă n-ar fi fost o t r e a b ă de viaţă şi de m o a r t e . De Iţa ceva e nevoie ca să scot o v o r b ă de la tine? T r e I >i iic ca cineva să fie a p r o a p e o m o r â t p e n t r u asta? Şi I lnar şi a c u m , c o n t i n u ă ea plină de a m ă r ă c i u n e , nu \ rei să mă a p r o p i i de tine. Ce se î n t â m p l ă cu t i n e , Btefan Salvatore, de t r e b u i e să trăieşti în felul ăsta? I )c trebuie să ridici în j u r u l t ă u ziduri p e n t r u a ţine oamenii d e p a r t e de tine? De nu p o ţ i avea î n c r e d e r e în nimeni? Ce se întâmplă cu tine? A c u m el t ă c e a , cu c h i p u l î n t o r s de la ea. E l e n a i rase a e r a d â n c în p i e p t şi îşi î n d r e p t ă umerii, ţinându-şi c a p u l sus, deşi ochii îi a r d e a u , şi o d u r e a u . - Şi ce e în neregulă cu m i n e , a d ă u g ă , m a i c a l m ă acum, că nici m ă c a r nu vrei să mă priveşti, d a r o laşi be C a r o l i n e F o r b e s să stea g r ă m a d ă peste tine? Am m ă c a r d r e p t u l să ştiu asta. N - o să te m a i d e r a n j e z niciodată. Nici m ă c a r n-o să mai vorbesc cu tine la scoală, dar, înainte să plec, v r e a u să ştiu adevărul. De Ce mă urăşti a t â t de mult, Ştefan?

134 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 135

î n c e t , el se întoarse şi-şi înălţă capul. O c h i i îi erau goi, nu v e d e a u n i m i c , şi E l e n a simţi c u m i se strânge i n i m a v ă z â n d d u r e r e a d e p e chipul lui. î n c ă îşi m a i c o n t r o l a vocea — d a r nu p r e a bine. Ea îşi d ă d u s e a m a de efortul pe care îl făcea el p e n ­ tru a şi-o p ă s t r a calmă. — D a , spuse Ştefan. C r e d că ai d r e p t u l să ştii, Elena. Şi o privi, ochii li se î n t â l n i r ă şi E l e n a îşi spuse: Atât de r ă u e? Ce ar p u t e a fi a t â t de r ă u ? — Nu te urăsc, c o n t i n u ă el, rostind fiecare c u v â n t c u grijă, clar. N u te-am u r â t niciodată. D a r t u . . . îmi aduci a m i n t e de cineva. E l e n a fu surprinsă. Se aşteptase la orice, d a r nu şi la asta. — Iţi a d u c a m i n t e de o p e r s o a n ă pe c a r e ai cunoscut-o? — De o p e r s o a n ă pe care am cunoscut-o, spuse el calm. D a r , a d ă u g ă încet, ca şi c u m ar fi v o r b i t cu sine, de fapt nu eşti ca ea. Ea s e m ă n a cu tine, d a r e r a fragilă, delicată. V u l n e r a b i l ă . în i n t e r i o r , ca şi pe dinafară. — I a r eu nu sunt. E l scoase u n sunet c a r e a r f i p u t u t f i u n h o h o t d e râs, d a c ă ar fi existat ceva a m u z a t în el. — N u . Tu eşti o l u p t ă t o a r e . Tu eşti... tu.
lui.

E l e n a t ă c u c â t e v a clipe. V ă z â n d d u r e r e a d e p e l Ilipul lui, simţi că furia îi păleşte. — Aţi fost foarte apropiaţi? — Da. — Ce s-a î n t â m p l a t ? U r m ă o tăcere lungă, a t â t de l u n g ă î n c â t E l e n a se i'.indi că nu avea să-i r ă s p u n d ă . D a r în cele din u r m ă Ştefan spuse: — A murit. Elena răsuflă l u n g şi t r e m u r a t . Ultimele r ă m ă ş i ţ e .ilc furiei se stinseră. — C r e d că «i suferit î n g r o z i t o r , spuse ea, gân­ di ndu-se la p i a t r a a l b ă de m o r m â n t a familiei Gilbert, aşezată în i a r b a înaltă. î m i p a r e a t â t de r ă u . El t ă c u . Pe chip nu i se m a i citea din n o u n i m i c , şi p ă r e a să p r i v e a s c ă u n d e v a d e p a r t e , la ceva teribil, ( a r e îi sfâşia i n i m a şi pe care d o a r el p u t e a să-1 v a d ă . D a r în expresia lui nu era d o a r d u r e r e . P r i n zidurile din j u r u l lui, p r i n t o a t ă s t ă p â n i r e a lui de sine, ea vedea privirea t o r t u r a t ă a vinovăţiei şi singurătăţii de nesuportat. O privire a t â t de p i e r d u t ă şi de c h i n u i t ă încât, î n a i n t e de a-şi da s e a m a ce face, era l â n g ă el. — Ştefan, şopti ea. El nu p ă r u să o a u d ă ; p ă r e a cufundat în l u m e a lui de d u r e r e . E a n u s e p u t u abţine s ă nu-şi p u n ă m â n a p e b r a ţ u l

136 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 137

— Ştefan, ştiu cât p o a t e să d o a r ă . . . — N-ai cum să ştii, izbucni el, şi tot calmul lui apa­ r e n t explodă într-o furie cumplită. Se uită în jos la m â n a ei, ca şi c u m abia atunci îşi d ă d e a s e a m a că e r a acolo, ca şi c u m î n d r ă z n e a l a ei de a-1 atinge îl înfuriase. O c h i i lui verzi e r a u dilataţi şi î n t u n e c a ţ i c â n d îşi trase violent b r a ţ u l , r i d i c â n d p a l m a către ea p e n t r u a o împiedica să îl m a i atingă... ...şi c u m v a , în loc de asta, o prinsese de m â n ă , şi a c u m degetele lui se î m p l e t e a u strâns cu ale ei, în­ t r - u n gest disperat. îşi lăsă ochii în jos, uluit, c ă t r e mâinile lor î m p r e u n a t e . Apoi, încet, privirea îi alu­ n e c ă de la degetele lor strânse către chipul ei. — E l e n a . . . , şopti el. Şi a p o i ea o văzu, a c e a suferinţă c a r e îi t u l b u r ă privirea, ca şi c u m p u r şi simplu el nu m a i era în stare să lupte. î n f r â n g e r e a , c â n d zidurile se p r ă b u ş i r ă în cele din u r m ă şi ea văzu ce se afla dincolo de ele. Şi apoi, fără să m a i p o a t ă lupta, el îşi lăsă c a p u l în jos către buzele ei. — S t a i . . . opreşte aici, spuse B o n n i e . C r e d că am văzut ceva. F o r d u l h â r b u i t a l lui M a t t încetini, î n d r e p t â n du-se c ă t r e m a r g i n e a d r u m u l u i , u n d e tufişurile şi rugii creşteau m a i deşi. C e v a alb licărea acolo, înd r e p t â n d u - s e către ei.

— D u m n e z e u l e , exclamă M e r e d i t h . E Vickie Bennett. F a t a se ivi, m e r g â n d împiedicat, în l u m i n a faruri­ lor şi r ă m a s e acolo, clătinându-se, c â n d M a t t apăsă pe frână. P ă r u l ei castaniu-deschis e r a ciufulit şi îni;ilcit, iar ochii aveau o privire sticloasă pe o faţă m u r (Luă de p ă m â n t . E r a d o a r într-un furou alb minuscul. — Bag-o în maşină, spuse M a t t . M e r e d i t h deja deschidea portiera. Sări din maşină şi alergă către fata n ă u c i t ă . — Vickie, eşti bine? Ce-ai păţit? Vickie g e m u , cu privirea aţintită tot î n a i n t e . Apoi brusc p ă r u să o v a d ă pe M e r e d i t h şi se prinse strâns de ea, înfigându-şi unghiile în braţele ei. — Plecaţi de aici, spuse ea, cu o privire plină de disI icrare, cu vocea groasă, ciudată, ca şi c u m ar fi avut ceva în gură. Plecaţi cu toţii — plecaţi de-aici! Vine! — Ce vine? Vickie, u n d e e Elena? — Plecaţi acum... M e r e d i t h se uită în lungul d r u m u l u i , apoi o con­ duse către m a ş i n ă pe fata care t r e m u r a . — O să te l u ă m de aici, îi zise, d a r trebuie să ne spui ce s-a î n t â m p l a t . B o n n i e , d ă - m i şalul t ă u . A îngheţat de tot. — A fost a t a c a t ă , spuse M a t t cu o voce aspră. Şi c într-un fel de şoc. î n t r e b a r e a e, u n d e sunt ceilalţi? Vickie, E l e n a a fost cu tine?

138 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea * 139

Vickie î n c e p u să p l â n g ă , a c o p e r i n d u - ş i faţa cu m â i n i l e , în t i m p ce M e r e d i t h îi înfăşură u m e r i i cu şalul roz strălucitor al lui B o n n i e . — N u . . . Dick, spuse ea neclar. P ă r e a să o d o a r ă c â n d vorbeşte. E r a m în biserică... a fost oribil. A venit... ca o n e g u r ă în j u r u l nostru. O n e g u r ă întu­ necată. Şi ochi. I-am văzut ochii în întuneric, a r z â n d . M-au a r s . . . — E în delir, spuse B o n n i e . S a u isterie, sau c u m vrei să-i spui. M a t t rosti încet şi clar: — Vickie, te rog, spune-ne un singur lucru. U n d e e Elena? Ce s-a-ntâmplat cu ea? — Nu ştiu. Vickie ridică spre cer o faţă p ă t a t ă de lacrimi. Dick şi cu m i n e . . . e r a m singuri. N o i . . . şi pe u r m ă d i n t r - o d a t ă e r a î n j u r u l nostru. N u p u t e a m s ă fug. E l e n a a zis că s-a deschis m o r m â n t u l . P o a t e că de-acolo a venit. A fost oribil... — Au fost în cimitir, în biserica în r u i n e , t r a d u s e M e r e d i t h . Şi E l e n a a fost cu ei. Şi uitaţi-vă la asta. în l u m i n a plafonierei, v ă z u r ă cu toţii zgârieturile p r o a s p e t e şi a d â n c i c a r e c o b o r a u de pe gâtul lui Vickie p â n ă la corsajul de d a n t e l ă al furoului. — A r a t ă ca nişte u r m e de a n i m a l e , spuse B o n n i e . C a u r m e l e u n o r g h e a r e d e pisică, p o a t e . — Pe b ă t r â n u l ăla de sub p o d nu l-au t e r m i n a t nişte g h e a r e de pisică, spuse M a t t .

F a ţ a lui e r a p a l i d ă şi fălcile îi e r a u încleştate, cu muşchii încordaţi. M e r e d i t h îi u r m ă r i privirea în lun­ gul d r u m u l u i şi apoi clătină din c a p . — M a t t , t r e b u i e să o d u c e m întâi pe ea î n a p o i . 7 rebuie să o d u c e m , spuse ea. Ascultă, şi eu sunt la fel de îngrijorată p e n t r u E l e n a ca şi tine. D a r Vickie are nevoie d e u n d o c t o r , i a r n o i t r e b u i e s ă c h e m ă m poliţia. N - a v e m ce face. T r e b u i e să ne î n t o a r c e m . M a t t m a i privi câteva clipe lungi către d r u m , apoi respiră a d â n c , şuierat. î n c h i s e c u p u t e r e uşa, p o r n i m o t o r u l şi întoarse m a ş i n a , cu mişcări violente. Pe tot d r u m u l către oraş, Vickie vorbi, p r i n t r e ge­ mete, despre ochi. E l e n a simţi b u z e l e lui Ştefan atingându-i-le pe ale ei. Şi... totul deveni foarte simplu. T o a t e întrebările îşi p r i m i r ă răspunsul, t o a t e temerile se liniştiră, toate îndoielile d i s p ă r u r ă . C e e a ce simţea nu e r a d o a r p a ­ siune, ci o t a n d r e ţ e d u r e r o a s ă şi o d r a g o s t e a t â t de p u t e r n i c ă î n c â t o făcea să se c u t r e m u r e . Ar fi p u t u t fi î n s p ă i m â n t ă t o a r e î n i n t e n s i t a t e a ei, d o a r c ă a t u n c i c â n d e r a cu el, nu se t e m e a de nimic. îşi găsise locul. Aici e r a locul ei, şi îl găsise în sfârşit. Cu Ştefan, se simţea acasă. El se trase p u ţ i n î n a p o i şi ea îl simţi t r e m u r â n d .

140 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 141 ei. Nu

— Oh, putem...

Elena,

şopti el l â n g ă buzele

ura cea care îl făcuse să o evite a t â t a v r e m e . N u , nu fusese deloc u r a . E l e n a nu ştia cât t i m p trecuse p â n ă ce c o b o r â r ă m tăcere scările pensiunii. In oricare altă î m p r e j u r a r e ar fi fost î n c â n t a t ă să intre în s u p e r b a m a ş i n ă n e a g r ă a lui Ştefan, d a r în seara aceasta abia o observă. El o ijuu de m â n ă în t i m p ce s t r ă b ă t e a u străzile pustii. P r i m u l lucru pe care îl v ă z u E l e n a c â n d se a p r o piară de casa ei fură luminile. — Poliţia, spuse ea, găsindu-şi v o c e a destul de greu. I se p ă r e a ciudat să vorbească d u p ă ce tăcuse a t â t a vreme. — Şi aia e m a ş i n a lui R o b e r t , pe alee, uite şi m a ­ şina lui M a t t , spuse. Se uită la Ştefan, şi p a c e a c a r e o cuprinsese p ă r u d i n t r - o d a t ă fragilă. Mă î n t r e b ce s-o li î n t â m p l a t . C r e z i că T y l e r le-a spus deja...? — Nici m ă c a r T y l e r n - a r p u t e a f i a t â t d e p r o s t , spuse Ştefan. O p r i l â n g ă u n a d i n t r e maşinile de poliţie şi E l e n a îşi desfăcu fără tragere de i n i m ă m â n a dintr-a lui. îşi d o r e a din tot sufletul ca ea şi Ştefan să p o a t ă fi sin­ guri, să nu m a i fie n i c i o d a t ă nevoiţi să d e a ochii cu restul lumii. D a r nu aveau ce face. Merseră pe alee p â n ă la uşă, care era deschisă. înăuntru, toate luminile erau aprinse.

— Am făcut-o deja, şopti ea, şi îl trase d i n n o u lângă ea. E r a ca şi c u m îi p u t e a auzi gândurile, îi p u t e a simţi s e n t i m e n t e l e . P l ă c e r e a şi d o r i n ţ a îi s t r ă b ă t e a u , legându-i, apropiindu-i m a i mult. I a r E l e n a m a i simţea şi un izvor de emoţii m a i p r o f u n d e în a d â n c u l lui. El voia să o ţină lângă el p e n t r u t o t d e a u n a , să o p r o t e ­ jeze de orice r ă u . Voia să o a p e r e de orice r ă u c a r e o a m e n i n ţ a . V o i a să îşi u n e a s c ă viaţa cu a ei. Simţi a p ă s a r e a t a n d r ă a buzelor lui pe g u r a ei, şi cu greu p u t e a î n d u r a d u l c e a ţ a ei. Da, îşi spuse. Senzaţiile o s t r ă b ă t e a u a s e m e n e a u n o r valuri pe su­ prafaţa u n u i iaz l i m p e d e şi nemişcat. Se î n e c a în ele, în b u c u r i a pe care o simţea în Ştefan şi în delicioasa reacţie care se n ă ş t e a în ea. D r a g o s t e a lui Ştefan o scălda, strălucea p r i n ea, a p r i n z â n d fiecare colţişor î n t u n e c a t din a d â n c u l sufletului ei la fel ca un soare. T r e m u r a d e plăcere, d e dragoste, d e dor. El se trase încet înapoi, ca şi c u m nu p u t e a suporta să se d e s p a r t ă de ea, şi se priviră în ochii cu o b u c u ­ rie m i r a t ă . Nu spuseră nimic. Nu era nevoie de cuvinte. El o m â n g â i e pe p ă r , cu o atingere a t â t de u ş o a r ă încât ea de-abia o simţi, ca şi c u m el se t e m e a că ar p u t e a să se spargă în mâinile lui. Şi a t u n c i ea ştiu că nu fusese

142 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea * 143

E l e n a i n t r ă şi v ă z u o m u l ţ i m e de feţe î n t o r c â n du-se către ea. îşi d ă d u brusc s e a m a c u m t r e b u i a să a r a t e , s t â n d acolo în p r a g în pelerina n e a g r ă de cati­ fea, l u n g ă p â n ă la p ă m â n t , cu Ştefan Salvatore lângă ea. Şi apoi m ă t u ş a J u d i t h scoase un ţipăt şi în clipa u r m ă t o a r e o s t r â n g e a în b r a ţ e , s c u t u r â n d - o şi îm­ brăţişând-o în acelaşi t i m p . — E l e n a ! O h , slavă D o m n u l u i că eşti b i n e ! D a r u n d e ai fost? Şi de ce n-ai telefonat? Iţi dai s e a m a p r i n ce-am trecut cu toţii? E l e n a îşi roti u i m i t ă privirile p r i n î n c ă p e r e . N u înţelegea nimic. — Ne b u c u r ă m să te v e d e m din n o u acasă, spuse Robert. — Am fost la p e n s i u n e , cu Ştefan, spuse ea încet. M ă t u ş ă J u d i t h , el e Ştefan S a l v a t o r e ; a î n c h i r i a t o c a m e r ă acolo. El m-a a d u s acasă. — Iţi m u l ţ u m e s c , îi spuse m ă t u ş a J u d i t h lui Ştefan peste capul Elenei. Apoi se d ă d u î n a p o i să o privească p e E l e n a ş i î n t r e b ă : D a r r o c h i a t a . . . p ă r u l . . . ce s-a-ntâmplât? — Nu ştii? Deci T y l e r nu v-a spus. Atunci de ce e poliţia aici? E l e n a se a p r o p i e instinctiv de Ştefan, şi îl simţi şi pe el v e n i n d m a i a p r o a p e , p e n t r u a o proteja. — E aici p e n t r u că Vickie Bennett a fost a t a c a t ă în cimitir în seara asta, spuse M a t t .

El, B o n n i e şi M e r e d i t h stăteau în spatele mătuşii J u d i t h şi al lui R o b e r t , p ă r â n d uşuraţi şi p u ţ i n stân|ciiiţi, şi foarte obosiţi. - Am găsit-o a c u m v r e o d o u ă - t r e i o r e , şi de .iiunci te tot c ă u t ă m , a d ă u g ă M a t t . — Atacată? spuse Elena, uluită. A t a c a t ă de cine? — N i m e n i nu ştie, spuse M e r e d i t h . — Ei, p o a t e că nici nu a v e m de ce să ne facem riiji, spuse R o b e r t pe un t o n liniştitor. D o c t o r u l a .pus că s-a speriat foarte t a r e şi că b ă u s e . P o a t e că ii >ală povestea a fost d o a r în i m a g i n a ţ i a ei. - Zgârieturile alea n-au fost în i m a g i n a ţ i e , spuse Matt, politicos d a r cu î n c ă p ă ţ â n a r e . - Ce zgârieturi? D e s p r e ce vorbiţi voi? î n t r e b ă Elena, uitându-se pe r â n d la fiecare dintre ei. - O să-ţi s p u n eu, zise M e r e d i t h şi îi povesti pe icurt c u m ea şi ceilalţi o găsiseră pe Vickie. Ne tot .punea că nu ştia u n d e eşti, că e r a singură cu Dick când s-a î n t â m p l a t . Şi c â n d am adus-o aici, d o c t o r u l a spus că nu p o a t e găsi n i m i c c o n c l u d e n t . Nu păţise ui mic, cu excepţia zgârieturilor, şi ele p u t e a u fi făcute de o pisică. - Nu m a i e r a u şi alte s e m n e pe ea? î n t r e b ă Stel . u i tăios. E r a p e n t r u p r i m a d a t ă c ă v o r b e a d e c â n d intrase ni casă, şi E l e n a îl privi, surprinsă de t o n u l lui.

144 * Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 145

— N u , spuse M e r e d i t h . Bineînţeles, o pisică n-ar fi p u t u t să-i d e a j o s hainele, d a r Dick p u t e a . O h , şi avea l i m b a m u ş c a t ă . — Ce? e x c l a m ă Elena. — M u ş c a t ă r ă u de tot. P r o b a b i l că sângerase mult, şi a c u m o d u r e a c â n d vorbea. L â n g ă E l e n a , Ştefan rămăsese c o m p l e t nemişcat. — A avut vreo explicaţie p e n t r u ce s-a î n t â m p l a ! ? î n t r e b ă el. — E r a isterică, spuse M a t t . D e - a d r e p t u l isterică; v o r b e a fără n o i m ă . Zicea î n t r u n a de nişte ochi şi de o n e g u r ă î n t u n e c a t ă şi că nu p u t e a să fugă — şi de-asta doctorul crede că e v o r b a de un soi de halu­ cinaţie. D a r din câte ne p u t e m da seama, ea şi Dick C a r t e r au fost în biserica r u i n a t ă d i n cimitir pe la miezul nopţii şi ceva a venit acolo şi i-a atacat. — Nu 1-a a t a c a t şi pe Dick, a d ă u g ă B o n n i e , ceea ce dovedeşte că acel ceva avea bun-gust. Poliţia 1-a găsit leşinat pe p o d e a u a bisericii, aminteşte absolut nimic. D a r E l e n a n u m a i auzi ultimele cuvinte. C e v a în­ grozitor se î n t â m p l a s e cu Ştefan. Nu-şi d ă d e a s e a m a c u m de ştia ea asta, d a r ştia. El î n c r e m e n i s e pe m ă s u r ă ce M a t t vorbea, iar a c u m , deşi nu se mişcase, E l e n a simţea că între ei se căscase o distanţă uriaşă, ca şi c u m se aflau pe malurile opuse ale u n u i sloi de g h e a ţ ă plutitor, s t r ă b ă t u t d e n e n u m ă r a t e c r ă p ă t u r i . şi nu-şi m a i

Ştefan spuse, cu a c e a voce foarte c o n t r o l a t ă pe , are ea o m a i auzise î n a i n t e , în c a m e r a lui: - în biserică, M a t t ? - D a , în biserica în r u i n e , răspunse M a t t . - Şi eşti sigur că a zis că era miezul nopţii? - Nu p u t e a fi sigură, d a r trebuie să fi fost c a m pe .aunci. N o i am găsit-o la scurt t i m p d u p ă . De ce? Ştefan nu răspunse. Elena simţea distanţa dintre ei i i escând. — Ştefan, şopti ea. Apoi, cu voce t a r e , cu disperare: Ştefan, ce e? El clătină din c a p . N u m ă î n d e p ă r t a , gândi ea, d a r Ştefan nici m ă c a r nu o privea. • — O să scape? î n t r e b ă el brusc. — D o c t o r u l zice că nu p r e a e n i m i c în n e r e g u l ă cu ea, spuse M a t t . N i m e n i nu a p o m e n i t ceva de moarte. Ştefan î n c u v i i n ţ ă din c a p scurt; a p o i se î n t o a r s e către Elena. — T r e b u i e să plec, spuse. A c u m eşti în siguranţă. Ea îl prinse de m â n ă pe c â n d el se î n t o r c e a spre uşă. — Bineînţeles că s u n t în siguranţă, spuse E l e n a . D a t o r i t ă ţie. — D a , spuse el.

146 • Jurnalele Vampirilor

D a r în ochii lui nu se vedea nici un r ă s p u n s . E r a u fără viaţă, cu privirea ferită. — S u n ă - m ă m â i n e , spuse ea, şi îi strânse m â n a , î n c e r c â n d să-i t r a n s m i t ă ce simţea, sub privirile aten­ te ale celorlalţi; îşi d o r e a ca el să înţeleagă. El se uită, lipsit de expresie, la mâinile lor, apoi, încet, c ă t r e ea. Şi în cele d i n u r m ă îi strânse şi el degetele. — D a , Elena, şopti el şi îşi aţinti privirea într-a ei. In clipa u r m ă t o a r e plecase. E l e n a răsuflă a d â n c şi se î n t o a r s e c ă t r e c a m e r a plină de l u m e . M ă t u ş a J u d i t h c o n t i n u a să stea lângă ea, privind fix la ceea ce se vedea din rochia r u p t ă de sub pelerină. — Elena, spuse ea, ce s-a întâmplat? Şi ochii ei se î n d r e p t a r ă către uşa pe care Ştefan t o c m a i ieşise. Un soi de râs isteric u r c ă în gâtul Elenei, d a r şi-1 înăbuşi. — Nu Ştefan a făcut asta, spuse ea. Ştefan m-a salvat. Simţi c u m chipul i se înăspreşte şi se u i t ă la poliţistul d i n spatele mătuşii J u d i t h . T y l e r a fost, Tyler Smallwood...

9

e

a nu e r a r e î n c a r n a r e a lui K a t h e r i n e . îndreptându-se către pensiune în tăcerea violacee de dinainte de ivirea zorilor. Ştefan

se g â n d i la lucrul acesta. Asta îi spusese şi ei, şi e r a adevărat, d a r abia a c u m îşi d ă d e a s e a m a cât de m u l t îi trebuise ca să ajungă la această concluzie. Fusese conştient de fiecare răsu­ flare şi mişcare a Elenei t i m p de m u l t e s ă p t ă m â n i , şi înregistrase fiecare diferenţă. P ă r u l ei avea o n u a n ţ ă m a i deschisă d e c â t cel al lui K a t h e r i n e , iar s p r â n c e n e l e şi genele e r a u m a i în­ chise la c u l o a r e . Ale lui K a t h e r i n e fuseseră a p r o a p e argintii. Şi e r a m a i înaltă d e c â t K a t h e r i n e , c a m cu o p a l m ă . Se mişca şi m u l t m a i liber; fetele d i n e p o c a aceasta se s i m ţ e a u m u l t m a i b i n e în trupurile lor.

148 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 149

Nici m ă c a r ochii ei, ochii aceia care în p r i m a zi îl făcuseră să î n c r e m e n e a s c ă în şocul recunoaşterii, nu e r a u de fapt la fel. O c h i i lui K a t h e r i n e fuseseră de obicei m a r i de o uimire copilărească sau lăsaţi în jos, aşa c u m se c u v e n e a p e n t r u o fată de la sfârşitul seco­ lului al cincisprezecelea. D a r ochii E l e n e i îţi întâl­ n e a u deschis privirea, se u i t a u la t i n e direct, fără şovăială. I a r u n e o r i se îngustau, plini de h o t ă r â r e , sau p r o v o c a t o r i , aşa c u m nu făcuseră n i c i o d a t ă ochii lui Katherine. C â t priveşte graţia şi fascinaţia, cele d o u ă e r a u a s e m ă n ă t o a r e . D a r î n v r e m e c e K a t h e r i n e fusese u n pisoiaş alb, E l e n a e r a o tigroaică a l b ă ca z ă p a d a . T r e c â n d pe l â n g ă siluetele înalte ale arţarilor, Şte­ fan se crispa la a m i n t i r e a ivită brusc în m i n t e a lui. Nu voia să se g â n d e a s c ă la asta, nu voia să-şi îngă­ duie să... d a r imaginile deja se d e r u l a u în faţa ochi­ lor săi. E r a ca şi c u m j u r n a l u l se deschisese d e o d a t ă şi el nu avea î n c o t r o şi trebuia să privească p a g i n a în t i m p ce povestea se desfăşura în m i n t e a lui. Alb, K a t h e r i n e fusese î m b r ă c a t ă în alb în a c e a zi. O rochie n o u ă , albă, din m ă t a s e v e n e ţ i a n ă , cu m â ­ neci despicate, p e n t r u a lăsa să se v a d ă c ă m a ş a fină de in de sub ea. P u r t a un colier de a u r cu p e r l e în j u r u l gâtului şi cercei mici, tot cu perle, la u r e c h i . Fusese a t â t d e î n c â n t a t ă d e r o c h i a n o u ă p e c a r e «a.8. d o c o m a n d a s e p e n t r u ea.

Făcuse o p i r u e t ă în faţa lui Ştefan, r i d i c â n d cu o m â n ă m i c u ţ ă r o c h i a plină, l u n g ă p â n ă l a p ă m â n t , şi d e z v ă l u i n d j u p o n u l g a l b e n d i n b r o c a r t de d e d e ­ subt... „Vezi, e c h i a r b r o d a t cu iniţialele m e l e . P a p a a cerut asta. Mein lieber Papa..." V o c e a ei se stinse şi ea se opri din piruetele ei, cu o m â n ă lăsându-i-se uşor pe lângă t r u p . „ D a r c e s-a-ntâmplat, Ştefan? N u z â m b e ş t i . " Nici m ă c a r n u p u t e a s ă î n c e r c e s ă z â m b e a s c ă . C â n d o v e d e a .acolo, albă şi aurie ca o viziune ete­ rică, simţea o d u r e r e fizică. D a c ă o p i e r d e a , nu ştia c u m m a i p u t e a trăi. Degetele i se strânseră convulsiv în j u r u l metalu­ lui gravat. „Katherine, c u m aş putea să zâmbesc, c u m aş p u t e a să fiu fericit, c â n d . . . " „Când?" „ C â n d v ă d c u m te uiţi la D a m o n . " G a t a , a spus-o. C o n t i n u ă , cu d u r e r e în glas: „ î n a i n t e ca el să v i n ă acasă, tu şi cu m i n e e r a m în fiecare zi î m p r e u n ă . T a t ă l m e u şi al t ă u e r a u m u l ţ u m i ţ i şi v o r b e a u chiar de p l a n u r i de căsătorie. D a r a c u m zilele sunt tot m a i scurte, v a r a a p r o a p e că a trecut — şi tu petreci la fel de mult timp cu D a m o n ca şi cu mine. Singurul motiv p e n t r u care t a t a îi î n g ă d u i e să stea aici e că tu

150 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 151

l-ai r u g a t asta. D a r de ce l-ai r u g a t asta, K a t h e r i n e ? C r e d e a m că ţii la m i n e . " O c h i i ei albaştri se întristară. „ D a r ţin m u l t la tine, Ştefan. O h , ştii că ţ i n ! " „Atunci de ce ai intervenit p e n t r u D a m o n la tatăl m e u ? D a c ă n u erai tu, l-ar f i a r u n c a t p e D a m o n î n stradă..." „ C e e a ce sunt sigur că ţie ţi-ar fi făcut m a r e plăcere, frăţioare." V o c e a de la uşă e r a c a l m ă şi a r o g a n t ă , d a r c â n d Ştefan se întoarse văzu că ochii lui D a m o n a r d e a u de furie. „ O h , n u , nu e a d e v ă r a t " , spuse K a t h e r i n e . „Ştefan n-ar vrea niciodată să te v a d ă suferind." Buzele lui D a m o n z v â c n i r ă u ş o r şi el îi a r u n c ă lui Ştefan o privire c i u d a t ă în t i m p ce se a p r o p i a de Katherine. „Poate că n u " , spuse el, şi vocea i se îmblânzi uşor. „ D a r fratele m e u a r e d r e p t a t e într-o p r i v i n ţ ă cel p u ţ i n . Zilele devin tot m a i scurte, şi c u r â n d tatăl t ă u va părăsi Florenţa. Şi te va lua cu el — asta d a c ă nu vei avea un motiv ca să r ă m â i . " Dacă nu vei avea un soţ cu care să rămâi. C u v i n t e l e nu fuseseră rostite, d a r le auziseră cu toţii. B a r o n u l îşi iubea p r e a mult fiica p e n t r u a o forţa să se m ă r i t e îm­ p o t r i v a voinţei sale. P â n ă la u r m ă va t r e b u i să fie h o t ă r â r e a lui K a t h e r i n e . Alegerea lui K a t h e r i n e .

A c u m , că subiectul fusese deschis, Ştefan nu m a i putea să t a c ă . „ K a t h e r i n e ştie că t r e b u i e să-şi p ă r ă s e a s c ă în c u r â n d t a t ă l . . . " , î n c e p u el, a r ă t â n d ostentativ că îi cunoştea secretul, d a r fratele lui îl întrerupse. „Ah, d a , î n a i n t e ca b ă t r â n u l să devină b ă n u i t o r " , spuse n o n ş a l a n t D a m o n . „ C h i a r ş i cel m a i i u b i t o r tată î n c e p e să-şi p u n ă u n e l e î n t r e b ă r i c â n d fata lui apare n u m a i noaptea." Un val de furie şi d u r e r e îl s t r ă b ă t u pe Ştefan. Aşadar, e r a a d e v ă r a t ; D a m o n ştia. K a t h e r i n e î i împărtăşise secretul ei şi fratelui său. „ D e ce i-ai spus, K a t h e r i n e ? De ce? Ce poţi să vezi în el: un om c ă r u i a nu-i p a s ă de n i m i c altceva decât de propriile plăceri? C u m p o a t e el să te facă fericită c â n d se gândeşte n u m a i la el?" „Şi c u m p o a t e băiatul ăsta să te facă fericită c â n d nu ştie n i m i c despre v i a ţ ă ? " îl întrerupse D a m o n , cu o voce tăioasă, p l i n ă de dispreţ. „ C u m te p o a t e p r o ­ teja el c â n d nu a d a t n i c i o d a t ă p i e p t cu greutăţile? Şi-a p e t r e c u t tot t i m p u l p r i n t r e cărţi şi picturi; lasă-1 să r ă m â n ă acolo." K a t h e r i n e c l ă t i n a d i n c a p , necăjită, i a r ochii ei albaştri ca o g e m ă e r a u înceţoşaţi de lacrimi. „Nici u n u l din voi nu înţelege", spuse ea. „ C r e d e ţ i că eu p o t să mă m ă r i t şi să r ă m â n aici în F l o r e n ţ a , ca orice altă d o a m n ă . D a r eu nu p o t să fiu ca orice altă

152 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 153

d o a m n ă . C u m aş p u t e a să am servitori c a r e să îmi u r m ă r e a s c ă fiecare mişcare? C u m aş p u t e a să locu­ iesc î n t r - u n singur loc u n d e o a m e n i i v o r v e d e a că scurgerea vremii n u m ă atinge? P e n t r u m i n e n u v a exista n i c i o d a t ă o viaţă n o r m a l ă . " T r a s e a e r a d â n c în piept şi se uită pe r â n d la cei doi. „ C i n e alege să-mi fie soţ trebuie să r e n u n ţ e la viaţa în l u m i n a soarelui", şopti ea. „ T r e b u i e să a l e a g ă să t r ă i a s c ă la l u m i n a lunii şi în ceasurile î n t u n e r i c u l u i . " „ A t u n c i tu t r e b u i e să alegi pe cineva c a r e nu se t e m e de u m b r e " , spuse D a m o n , şi Ştefan fu surprins de intensitatea vocii lui. Nu-1 m a i auzise niciodată pe D a m o n v o r b i n d a t â t de sincer sau cu a t â t de p u ţ i n ă afectare. „ K a t h e r i n e , uită-te la fratele m e u ; va fi el în stare să r e n u n ţ e la l u m i n a soarelui? Este mult p r e a ataşat de lucrurile obişnuite: prietenii lui, familia lui, d a t o r i a lui faţă de F l o r e n ţ a . î n t u n e r i c u l l-ar dis­ truge." „ M i n ţ i ! " strigă Ştefan. S p u m e g a de furie a c u m . „ S u n t la fel de p u t e r n i c ca şi tine,Jrate, şi nu mă t e m de nimic, nici în u m b r ă , nici în l u m i n a soarelui. Şi o iubesc pe K a t h e r i n e m a i mult d e c â t îmi iubesc prie­ tenii şi familia..." „ . . . sau d a t o r i a ta? O iubeşti suficient de m u l t ca să r e n u n ţ i şi la a s t a ? " „ D a " , spuse Ştefan sfidător. „Suficient cât să r e n u n ţ la t o t . "

D a m o n îi a r u n c ă u n u l dintre zâmbetele lui bruşte, tulburătoare. Apoi se întoarse d i n n o u către K a t h e ­ rine. „Se p a r e " , spuse el, „ c ă a l e g e r e a este d o a r a ta. Ai doi p r e t e n d e n ţ i la m â n a ta; vrei să accepţi pe u n u l dintre noi, sau pe nici u n u l ? " K a t h e r i n e îşi înclină încet c a p u l a u r i u . A p o i îşi ridică ochii albaştri u m e z i şi îi privi pe a m â n d o i . „Lăsaţi-mă să mă gândesc p â n ă duminică. Iar până atunci nu mă întrebaţi nimic." Ştefan încuviinţă din c a p , fără tragere de i n i m ă . I ) a m o n spuse: „Şi d u m i n i c ă ? " „ D u m i n i c ă seara, la apusul soarelui, îmi voi face alegerea." A m u r g u l . . . î n t u n e r i c u l a d â n c , violet, al a m u r g u ­ lui... N u a n ţ e l e liliachii dispăreau în j u r u l lui Ştefan şi el îşi r e v e n i . N u e r a a p u s u l , c i răsăritul, c a r e c o l o r a cerul din j u r u l lui. P i e r d u t în g â n d u r i , Ştefan ajun­ sese p â n ă la m a r g i n e a p ă d u r i i . S p r e nord-vest v e d e a P o d u l Wickery şi cimitirul. O altă a m i n t i r e îi acceleră pulsul. îi spusese lui D a m o n că voia să r e n u n ţ e la tot pen­ tru K a t h e r i n e . Şi exact asta şi făcuse. R e n u n ţ a s e la dreptul de a v e d e a l u m i n a soarelui şi devenise p e n t r u

154 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 155

ea o c r e a t u r ă a întunericului. Un v â n ă t o r c o n d a m ­ n a t să fie veşnic el însuşi vânat, un h o ţ care trebuia să fure viaţă p e n t r u a-şi u m p l e propriile vene. Şi p o a t e un criminal. N u , spuseseră că fata a c e e a , Vickie, nu avea să m o a r ă . D a r p o a t e c ă u r m ă t o a r e a lui victimă d a . Cel m a i r ă u lucru în l e g ă t u r ă cu ultimul lui atac e r a că nu-şi a m i n t e a nimic de el. îşi a d u c e a a m i n t e de slăbi­ c i u n e , de d o r i n ţ a copleşitoare, şi îşi a m i n t e a c u m p ă t r u n s e s e clătinându-se în biserică, d a r n i m i c d u p ă a c e e a . îşi revenise afară, cu ţ i p ă t u l E l e n e i răsun â n d u - i în u r e c h i — şi alergase spre ea fără să se oprească să se î n t r e b e ce se p u t u s e î n t â m p l a . E l e n a . . . P e n t r u o clipă, simţi un val de b u c u r i e şi î n c â n t a r e p u r ă , şi uită de orice altceva. Elena, caldă p r e c u m l u m i n a soarelui, dulce ca d i m i n e a ţ a , d a r cu u n miez d e oţel c a r e n u p u t e a f i frânt. E r a a s e m e n e a u n u i foc a r z â n d în g h e a ţ ă , p r e c u m tăişul ascuţit al u n u i p u m n a l d e argint. D a r avea el d r e p t u l de a o iubi? Sentimentele lui p e n t r u ea o p u n e a u în pericol. Şi d a c ă , d a t a u r m ă ­ toare c â n d îl copleşea dorinţa, E l e n a avea să fie fiinţa o m e n e a s c ă aflată în a p r o p i e r e a lui, cel m a i a p r o p i a t potir u m p l u t cu sângele cald şi d ă t ă t o r de viaţă? Am să m o r şi n - a m să mă ating de ea, îşi spuse, făcând d i n g â n d u n j u r ă m â n t . A m s ă m o r d e sete înainte să mă ating de venele ei. Şi j u r că n u - m i va

cunoaşte n i c i c â n d secretul. Nu va t r e b u i n i c i c â n d să r e n u n ţ e la l u m i n a soarelui p e n t r u m i n e . în spatele lui cerul se l u m i n a . D a r înainte să plece, îşi trimise în e t e r un g â n d iscoditor, cu t o a t ă forţa durerii din spatele lui, c ă u t â n d o altă P u t e r e care s-ar p u t e a afla p r i n p r e a j m ă . C ă u t â n d o altă explicaţie p e n t r u ceea ce se î n t â m p l a s e în biserică. D a r nu e r a nimic, nici o u r m ă de r ă s p u n s . Cimi­ tirul îşi râse de el în t ă c e r e . E l e n a se trezi cu soarele strălucindu-i în fereastră. Se simţi d i n t r - o d a t ă ca şi c u m t o c m a i îşi revenise d u p ă o l u n g ă răceală, şi ca şi c u m ar fi fost d i m i n e a ţ a de C r ă c i u n . Se ridică în c a p u l oaselor, cu g â n d u r i l e învălmăşite. Au. O d u r e a tot t r u p u l . D a r ea şi Ştefan — totul e r a a c u m î n regulă. T i c ă l o s u l ăla b e a t d e T y l e r . . . D a r Tyler n u m a i conta. N i m i c n u m a i c o n t a î n afară de faptul că Ştefan o iubea. C o b o r î l a p a r t e r î n c ă m a ş ă d e n o a p t e , dându-şi s e a m a d u p ă l u m i n a d i n ferestre c ă d o r m i s e foarte mult. M ă t u ş a J u d i t h şi M a r g a r e t e r a u în living. — Bună dimineaţa, mătuşă Judith. O îmbrăţişa strâns pe m ă t u ş a uimită. Şi b u n ă d i m i n e a ţ a , dovle­ cel. O l u ă în b r a ţ e pe M a r g a r e t şi d a n s ă cu ea p r i n c a m e r ă . Şi... o h , b u n ă d i m i n e a ţ a , R o b e r t !

156 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 157

P u ţ i n stânjenită de e x u b e r a n ţ a ei şi de c ă m a ş a de n o a p t e , o puse jos pe M a r g a r e t şi se duse r e p e d e în bucătărie. M ă t u ş a J u d i t h veni d u p ă ea. Deşi avea c e a r c ă n e negre sub ochi, z â m b e a . — Pari foarte binedispusă în d i m i n e a ţ a asta. — O h , chiar sunt. E l e n a o îmbrăţişa din n o u , ca p e n t r u a-şi cere ier­ tare p e n t r u c e a r c ă n e . — Ştii că trebuie să m e r g e m la şerif să discutăm despre Tyler. — D a . E l e n a scoase nişte suc d i n frigider şi îşi t u r n ă u n p a h a r . D a r p o t s ă m ă d u c m a i întâi p â n ă l a Vickie Bennett? Ştiu că t r e b u i e să fie t a r e necăjită, m a i ales că se p a r e că n i m e n i nu o c r e d e . — Tu o crezi, Elena? — D a , spuse ea încet. O cred. Şi, m ă t u ş ă J u d i t h , a d ă u g ă ea, l u â n d o h o t ă r â r e , şi mie mi s-a î n t â m p l a t ceva în biserică. Mi s-a p ă r u t c ă . . . — Elena! Bonnie şi M e r e d i t h au venit să te vadă, se auzi vocea lui R o b e r t din vestibul. î n c r e d e r e a în sine a Elenei dispăru. — O h . . . trimite-le aici, strigă E l e n a şi l u ă o înghiţitură de suc de portocale. O să-ţi povestesc m a i târziu, îi promise mătuşii J u d i t h , în v r e m e ce se au­ zeau paşi apropiindu-se de b u c ă t ă r i e .

B o n n i e şi M e r e d i t h se o p r i r ă în p r a g , cu un a e r neobişnuit de formal. E l e n a se simţea şi ea stânjenită şi aşteptă p â n ă ce m ă t u ş a ei ieşi din b u c ă t ă r i e ca să vorbească. Apoi îşi drese glasul, cu ochii aţintiţi pe o p l a c ă tocită de linoleum. Furişă o privire în sus şi văzu că Bonnie şi M e r e d i t h p r i v e a u la aceeaşi placă. I z b u c n i în râs şi, auzind-o, cele d o u ă fete ridicară ochii. — S u n t p r e a fericită c h i a r şi p e n t r u a mă a p ă r a , spuse Elena, întinzându-şi braţele către ele. Şi ştiu că ar t r e b u i să-mi p a r ă r ă u p e n t r u ce am zis, şi îmi pare, d a r n u p o t să-mi iau u n a e r jalnic. A m fost g r o a z n i c ă şi m e r i t să fiu p u s ă la zid, şi a c u m p u t e m să pretin­ d e m că nu s-a î n t â m p l a t nimic? — Ar trebui să-ţi p a r ă r ă u , că ai p l e c a t şi ne-ai lăsat aşa, o c e r t ă B o n n i e , în t i m p ce t o a t e trei se îmbrăţişau. — Şi Meredith. — Ei b i n e , asta mi-a fost î n v ă ţ ă t u r ă de m i n t e , spuse E l e n a şi p e n t r u o clipă se simţi d e p r i m a t ă . Apoi B o n n i e râse cristalin. — Şi pe u r m ă ai d a t lovitura cea m a r e — Ştefan Salvatore! Şi ce i n t r a r e d r a m a t i c ă v-aţi făcut! C â n d ai a p ă r u t în uşă cu el, am crezut că am o halucinaţie. C u m a i facut-o? tocmai cu Tyler Smallwood! exclamă

158 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 159

N - a m făcut-o eu. A a p ă r u t el, a s e m e n e a cava­

— Vickie, s c u m p o , au venit nişte fete de la şcoală să te v a d ă . Să nu staţi p r e a m u l t , a d ă u g ă ea c ă t r e Elena, d e s c h i z â n d uşa. — N - o să stăm, p r o m i s e Elena. I n t r ă î n t r - u n d o r m i t o r d r ă g u ţ , în alb şi albastru, cu celelalte fete în u r m a ei. Vickie stătea întinsă pe pat, sprijinită pe p e r n e , cu o pilotă bleu trasă p â n ă sub b ă r b i e . F a ţ a ei e r a a l b ă ca h â r t i a şi ochii cu pleoape grele priveau ţintă î n a i n t e . — Aşa a r ă t a şi aseară, şopti B o n n i e . E l e n a se a p r o p i e de p a t . — Vickie, ^puse ea încet. Vickie c o n t i n u a să privească înainte, d a r Elenei i se p ă r u că respiraţia ei se accelerează uşor. — Vickie, mă auzi? S u n t E l e n a Gilbert. Se uită la B o n n i e şi M e r e d i t h , neştiind ce să facă. — Se p a r e că i-au d a t nişte c a l m a n t e , spuse Meredith. D a r d o a m n a Bennett nu pomenise nimic de me­ dicamente, î n c r u n t a t ă , Elena se întoarse din n o u spre fata care nu avea nici o reacţie. — Vickie, sunt eu, E l e n a . V o i a m d o a r să vorbesc cu tine despre ce s-a î n t â m p l a t aseară. V r e a u să ştii că eu c r e d tot ce spui tu că s-a î n t â m p l a t . E l e n a ignoră privirea a t e n t ă a lui M e r e d i t h şi c o n t i n u ă : Şi v o i a m să te î n t r e b . . .

leriei în filmele alea vechi. — Ca să-ţi a p e r e o n o a r e a , spuse B o n n i e . C e - a r p u t e a fi m a i palpitant? — C r e d că-mi vin în m i n t e câteva chestii, spuse M e r e d i t h . D a r p o a t e că şi pe-asta le-a rezolvat Elena. — O să vă povestesc totul, spuse Elena, dându-le d r u m u l şi făcând un pas în spate. D a r m a i întâi, veniţi cu m i n e acasă la Vickie? V r e a u să vorbesc cu ea. — De fapt, poţi să vorbeşti cu noi în t i m p ce te îm­ braci, şi pe d r u m , şi în t i m p ce te speli pe dinţi, spuse Bonnie cu h o t ă r â r e . Şi d a c ă laşi d e o p a r t e orice deta­ liu, cât de mic, o să ai de-a face cu Inchiziţia spaniolă. — Ştii, spuse M e r e d i t h ştrengăreşte, p â n ă la u r m ă eforturile d o m n u l u i T a n n e r au fost răsplătite. Bonnie ştie a c u m că Inchiziţia spaniolă nu e o formaţie rock. Elena râdea plină de exuberanţă în timp ce urcau scările. D o a m n a B e n n e t t p ă r e a p a l i d ă ş i obosită, d a r l e invită să intre. — Vickie se odihneşte; doctorul a spus să stea în p a t , explică e a c u u n z â m b e t t r e m u r ă t o r . Elena, B o n n i e şi M e r e d i t h se înghesuiră în vesti­ bulul strâmt. D o a m n a Bennett bătu uşor în uşa camerei lui Vickie.

160 * Jurnalele Vampirilor

Trezirea * 161

— Nu! U n ţ i p ă t ascuţit, disperat, ţâşni din gâtul lui Vickie. T r u p u l c a r e p â n ă a t u n c i fusese la fel de nemişcat ca o statuie de c e a r ă începu brusc să se agite violent. P ă r u l castaniu-deschis al lui Vickie îi biciuia obrajii pe c â n d ea îşi s m u c e a c a p u l înainte şi î n a p o i şi mâinile ei b ă t e a u aerul cu mişcări spasmodice. — N u ! N u ! ţipa ea. — Fă ceva! icni Bonnie. D o a m n ă Bennett! D o a m ­ nă Bennett! E l e n a şi M e r e d i t h î n c e r c a u să o ţ i n ă pe Vickie pe p a t şi ea se lupta cu ele. Ţipetele c o n t i n u a r ă , ascuţite. Apoi d e o d a t ă m a m a lui Vickie e r a lângă ele, încer­ c â n d să o ţină, î m p i n g â n d u - l e pe fete d e o p a r t e . — Ce i-aţi făcut? strigă ea. Vickie se a g ă ţ a de m a m a ei, î n c e p â n d să se liniştească, d a r apoi ochii cu p l e o a p e grele o v ă z u r ă p e E l e n a peste u m ă r u l d o a m n e i Bennett. — Şi tu eşti în asta! Eşti r e a ! ţ i p ă ea isteric la Elena. Pleacă de lângă m i n e ! E l e n a e r a uluită. — Vickie! Am venit d o a r să te î n t r e b . . . — C r e d că ar fi b i n e să pleci a c u m . Lasă-ne în pace, spuse d o a m n a Bennett, strângându-şi fiica p r o ­ tector. Nu vezi ce-i faci? I n t r - o tăcere uluită, E l e n a ieşi din c a m e r ă . Bon­ nie şi M e r e d i t h o u r m a r ă .

— T r e b u i e să fie m e d i c a m e n t e l e , spuse B o n n i e c â n d ajunseră în stradă. B ă t e a câmpii. — Şi mâinile ei, îi spuse M e r e d i t h Elenei. C â n d am î n c e r c a t să o liniştim, am a p u c a t - o de o m â n ă . Era rece ca g h e a ţ a . E l e n a clătină din c a p , n e d u m e r i t ă . N i m i c n u avea n o i m ă , d a r nu voia ca asta să-i strice ziua. Nu voia. Disperată, c ă u t ă în m i n t e ceva c a r e să şteargă expe­ rienţa avută, c a r e să-i îngăduie să-şi păstreze starea de fericire. — Ştiu, spuse ea. P e n s i u n e a . — Ce? — I-am spus lui Ştefan să mă sune azi, d a r ce-ar fi să m e r g e m n o i în schimb p â n ă la pensiune? Nu e d e p a r t e de aici. — D o a r v r e o d o u ă z e c i d e m i n u t e d e m e r s p e jos, spuse B o n n i e . Se l u m i n ă la faţă. M ă c a r am p u t e a în sfârşit să-i v e d e m c a m e r a . — De fapt, spuse Elena, mă g â n d e a m că voi d o u ă aţi p u t e a aştepta jos. Eei, o să-1 v ă d d o a r câteva mi­ n u t e , a d ă u g ă ea a p ă r â n d u - s e , c â n d le v ă z u privirea. P o a t e că e r a ciudat, d a r nu voia î n c ă să-1 î m p a r t ă pe Ştefan cu prietenele ei. E r a a t â t de n o u p e n t r u ea, încât p ă r e a a p r o a p e u n secret. B ă t u r ă în uşa lucioasă de stejar şi d o a m n a Flowers le deschise. E r a o femeie m ă r u n ţ i c ă şi z b â r c i t ă , cu nişte ochi negri s u r p r i n z ă t o r de strălucitori.

162 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 163

— Tu trebuie să fii E l e n a , spuse ea. V - a m văzut pe tine şi Ştefan ieşind aseară, şi c â n d s-a întors mi-a spus c u m t e c h e a m ă . — N e - a ţ i văzut? î n t r e b ă E l e n a , u i m i t ă . Eu nu v-am văzut. — N u , nu m-ai văzut, spuse d o a m n a Flowers şi chicoti. Ce d r ă g u ţ ă eşti, d r a g a m e a . O fată foarte drăguţă. Şi o m â n g â i e pe o b r a z . — A ă ă . . . m u l ţ u m e s c , spuse E l e n a stânjenită. Nu-i plăcea felul în c a r e o fixau ochii aceia ca de p a s ă r e . Se uită pe lângă d o a m n a Flowers la scări. — E acasă Ştefan? — T r e b u i e să fie, d a c ă nu şi-a luat zborul de pe acoperiş! spuse d o a m n a Flowers şi chicoti din n o u . E l e n a râse politicos. — N o i r ă m â n e m aici cu d o a m n a Flowers, îi spuse M e r e d i t h Elenei, în t i m p ce B o n n i e îşi d ă d e a ochii peste c a p cu un a e r de m a r t i r . Ascunzându-şi zâmbetul, Elena încuviinţă din cap şi u r c ă scările. Ce casă veche şi ciudată, se g â n d i din n o u în t i m p ce găsea al doilea şir de trepte ce p o r n e a u din c a m e r a de la etaj. Vocile de j o s se a u z e a u nedesluşit de aici, şi c â n d î n c e p u să u r c e t r e p t e l e vocile d i s p ă r u r ă cu totul. E r a învăluită în t ă c e r e , şi c â n d ajunse la uşa

abia l u m i n a t ă din c a p ă t u l treptelor, avu sentimentul că intrase într-o cu totul altă l u m e . Bătu la uşă timid. — Ştefan? N u a u z e a nici u n s u n e t d i n ă u n t r u , d a r d e o d a t ă uşa se deschise. T o a t ă l u m e a a r a t ă p a l i d ă şi obosită astăzi, îşi spuse E l e n a , şi în clipa u r m ă t o a r e e r a în braţele lui. Braţele acelea se strânseră convulsiv în j u r u l ei. — Elena. O h , Elena... Apoi el se trase î n a p o i . E r a exact aşa c u m fusese şi în seara prececlentă; Elena simţea abisul care se căsca între ei. V ă z u privirea rece, distantă, c a r e a p ă r e a în ochii lui. — N u , spuse ea, fără să-şi d e a s e a m a că vorbeşte cu glas t a r e . N-o să te las. Şi îi trase g u r a către a ei. P e n t r u o clipă nu veni nici un răspuns, apoi el se c u t r e m u r ă şi sărutul lui deveni a r z ă t o r . Degetele lui se î m p l e t i r ă în p ă r u l ei şi universul dispăru în j u r u l Elenei. Nu m a i exista n i m i c în afară de Ştefan, şi de braţele lui c a r e o strângeau, şi de focul b u z e l o r lui pe g u r a ei. C â t e v a m i n u t e m a i târziu — sau câteva secole — se desprinseră din îmbrăţişare, şi a m â n d o i t r e m u r a u . D a r r ă m a s e r ă privindu-se în ochi, şi E l e n a văzu că

164 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 165

pupilele lui Ştefan e r a u p r e a dilatate c h i a r şi în l u m i n a slabă din î n c ă p e r e , şi că nu e r a decât o b a n d ă subţire d e v e r d e î n j u r u l p u p i l e l o r n e g r e . P ă r e a ameţit, iar g u r a lui — g u r a aceea m i n u n a t ă ! — e r a umflată. — C r e d , spuse el, şi ea sesiză felul în care îşi stă­ p â n e a vocea, că ar t r e b u i să a v e m grijă c â n d fa­ c e m asta. Elena încuviinţă, la fel de ameţită. Nu în public, îşi spuse. Şi nu c â n d Bonnie şi M e r e d i t h aşteptau jos. Şi n u c â n d e r a u absolut singuri, d o a r d a c ă n u . . . — D a r poţi să mă ţii în b r a ţ e , spuse ea. Ce ciudat că d u p ă toată acea pasiune se p u t e a simţi în siguranţă, atât de liniştită, în braţele lui. — Te iubesc, şopti ea în l â n a aspră a puloverului lui. II simţi c u m se înfioară. — Elena, spuse el din nou, şi era un sunet a p r o a p e disperat. E a înălţă capul. — Ce-i r ă u în asta? Ce p o a t e fi r ă u în asta, Şte­ fan? T u n u m ă iubeşti? — Eu... Se uită la ea n e a j u t o r a t . . . şi apoi auziră slab vocea d o a m n e i Flowers strigând din josul scărilor. — Băiete! Băiete! Ştefan!

P ă r e a că loveşte cu pantoful în b a l u s t r a d ă . Ştefan oftă. — C r e d că ar t r e b u i să mă d u c să v ă d ce vrea. Se desprinse de ea, cu chipul lipsit de expresie. R ă m a s ă singură, E l e n a îşi încrucişa b r a ţ e l e p e piept şi se înfiora. E r a a t â t de frig aici. Ar t r e b u i să aibă un foc, îşi spuse, rotindu-şi alene privirea p r i n c a m e r ă şi oprindu-şi-o pe c o m o d a de m a h o n pe care o cercetase cu o seară în u r m ă . Caseta. Se uită la uşa închisă. D a c ă Ştefan se î n t o r c e a şi o p r i n d e a . . . C h i a r nu t r e b u i a să o facă — d a r deja se î n d r e p t a către c o m o d ă . G â n d e ş t e - t e la n e v a s t a lui Barbă-Albastră, îşi spuse. Pe ea, curiozitatea a o m o r â t - o . D a r degetele ei e r a u deja p e c a p a c u l d e metal. C u i n i m a b ă t â n d u - i n e b u n e ş t e , îl ridică. I n l u m i n a slabă d i n î n c ă p e r e , caseta p ă r u l a în­ ceput goală, şi E l e n a râse nervos. La ce se aşteptase? La scrisori de dragoste de la Caroline? La un p u m n a l plin de sânge? Apoi v ă z u fâşia subţire de m ă t a s e , î m p ă t u r i t ă cu grijă într-un colţ al casetei. O scoase şi şi-o trecu prin­ tre degete. E r a p a n g l i c a de c u l o a r e a caisei pe care o pierduse în a d o u a zi de şcoală.

1 0

7 octombrie, pe la 8 a.m.

ragă Jurnalule, Scriu asta în timpul orei de trigonometrie, şi sper ca doamna Halpern să nu mă vadă. N-am avut timp să scriu aseară, deşi am vrut. Ieri a fost o zi nebună, amestecată, la fel ca seara balului. Stând aici la şcoală în această dimineaţă, am aproape impresia că tot ce s-a întâmplat în weekendul acesta a fost doar un vis. Lucrurile proaste au fost atât de proaste, dar lucrurile bune au fost foarte, foarte bune. N-am de gând să depun plângere împotriva lui Tyler. Oricum a fost suspendat de la cursuri şi dat afară din echipa de fotbal. La fel şi Dick, pentru că s-a îmbătat la bal. Nimeni nu o spune, dar cred că multă

168 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 169

lume consideră că el e de vină pentru ce i s-a întâmplat lui Vickie. Sora lui Bonnie l-a văzut pe Tyler la spital ieri şi a spus că avea amândoi ochii învineţiţi şi toată faţa vânătă. Nu pot să nu mă gândesc cu îngrijorare la ce o să se întâmple când el şi Dick se vor întoarce la şcoală. Acum au mai mult ca niciodată un motiv să-l urască pe Ştefan. Şi pentru că am ajuns la Ştefan... Când m-am tre­ zit azi-dimineaţă, am intrat în panică şi mi-am spus: „Şi dacă nimic din toate astea nu e adevărat? Şi dacă nu s-a întâmplat niciodată, sau poate el s-a răzgân­ dit?" Iar mătuşa Judith a fost îngrijorată la micul dejun pentru că din nou nu am putut înghiţi nimic. Dar pe urmă m-am dus la şcoală şi l-am văzut pe coridor lângă secretariat, şi ne-am uitat unul la altul, şi atunci am ştiut. Chiar înainte să se întoarcă să plece, a zâm­ bit, într-un fel tainic. Şi am înţeles şi asta, şi avea dreptate, era mai bine să nu ne apropiem într-un loc public, asta dacă nu voiam să creăm senzaţie printre secretare. Da, cu siguranţă suntem împreună. Acum nu mai trebuie decât să găsesc o modalitate sâ-i explic asta lui Jean-Claude. Ha ha. Ceea ce nu înţeleg e de ce Ştefan nu se bucură la fel de mult ca şi mine. Când suntem împreună, pot să simt ceea ce simte el, şi ştiu cât de mult mă vrea, cât de mult

mă iubeşte. Simt în el o foame aproape disperată atunci când mă sărută, ca şi cum ar vrea să-mi smulgă sufle­ tul din trup. Ca o gaură neagră care Tot 7 octombrie, pe la 2 p.m. Ei, aici e o întrerupere, pentru că d o a m n a H a l p e r n m - a prins. Chiar a început să citească cu voce tare ceea ce scrisesem, dar pe urmă cred că subiectul i-a aburit ochelarii şi s-a oprit. Nu a fost deloc amu­ zată. Oricum, sunt prea fericită ca să-mi pese de chestii minore, cum ar fi o corigentă la trigonometrie. Ştefan şi cum mine am mâncat la prânz împreună, sau cel puţin ne-am dus şi ne-am aşezat într-un colţ cu prânzul meu. El nici nu s-a obosit să-şi aducă ceva de mâncare şi, bineînţeles, până la urma nici eu n-am mân­ cat. Nu ne-am atins prea mult — nu, n-am Jăcut-o — dar am vorbit şi ne-am privit mult. Voiam să-l ating. Mai mult decât pe orice alt băiat pe care îl cunoşteam. Şi ştiu că şi el vrea, dar se înfrânează. A s t a e ce nu înţeleg, de ce luptă aşa, de ce îşi înăbuşă dorinţa, de ce se înfrânează. Ieri în camera lui am găsit o dovadă clară că mă urmărea încă de la început. Ţi-aduci aminte că ţi-am spus cum în a doua zi de şcoală am fost cu Bonnie şi Meredith în cimitir? Ei bine, ieri am găsit în camera lui Ştefan panglica de culoarea caisei pe care o purtam în acea zi- Mi-aduc

170 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 171

aminte că mi-a căzut din mână în timp ce alergam, şi probabil că el a găsit-o şi a păstrat-o. Mu i-am spus că ştiu, pentru că e clar că vrea să păstreze secretul, dar asta dovedeşte — nu-i aşa? — că ţine la mine. Şi să ştii că mai există cineva care nu e d e l o c amuzată. Caroline. Se pare că în fiecare zi la prânz îl târâse în laboratorul foto, şi când astăzi el n-a apărut, Caroline a pornit să-l caute, până când ne-a găsit. Bietul Ştefan, uitase cu totul de ea, şi chiar şi el a fost şocat cum de putuse uita. După ce ea a plecat — şi, aş putea adăuga, cu faţa într-o nuanţă destul de nesănătoasă de verde — Ştefan mi-a povestit cum se ţinuse, scai de el din prima săptămână de şcoală. îi spusese că observase că el nu prea mânca la prânz şi nici ea nu mânca pentru că era la regim, aşa că ce-ar fi să se ducă amândoi într-un loc plăcut şi să se rela­ xeze? M-a spus nimic rău despre ea (ceea ce cred că e felul în care consideră el că ar trebui să se poarte, adică un gentleman nu face aşa ceva), dar a spus că nu era absolut nimic între ei. Iar pentru Caroline, cred că a fost mai rău să vadă că uitase de ea decât dacă arfi lovit-o cu pietre. Mă întreb totuşi de ce Ştefan nu mănâncă la prânz. E ciudat pentru un tip care joacăfotbal. O-o. Domnul Tanner tocmai a trecut pe lângă mine şi mi-am trântit la timp caietul de notiţe peste

jurnal. Bonnie chicoteşte în spatele cărţii de istorie, văd cum i se scutură umerii. Iar Ştefan, care stă în faţa mea, pare atât de tensionat de parcă în clipa următoare o să sară din bancă. Matt îmi aruncă pri­ virea aia care spune „ai înnebunit", iar Caroline mă priveşte furioasă. Eu am un aer foarte, foarte nevino­ vat, şi scriu cu ochii aţintiţi înainte la Tanner. Aşa că dacă ce scriu e puţin tremurat şi dezlânat, o să înţelegi de ce. în ultima lună n-am fost eu însămi. M-am putut să gândesc limpede şi să mă concentrez prea mult la altceva în afară de Ştefan. Sunt atâtea lucruri pe care trebuia să le fac şi nu le-am făcut, încât mă sperii. Ar trebui să mă ocup de decoraţiunile pentru Casa Bân­ tuită, şi n-am făcut a b s o l u t n i m i c . Acum mai am exact trei săptămâni şi jumătate să rezolv totul — şi tot ce vreau e să fiu cu Ştefan. Aş putea să ies din comitet. Dar asta ar însemna că le las pe Bonnie şi Meredith să se descurce singure. Şi-mi tot aduc aminte de ce mi-a zis Matt când l-am rugat să-l aducă pe Ştefan la bal: „ Tu vrei ca toţi şi toate să se învârtă în jurul Elenei Gilbert." Dar nu e adevărat. Sau cel puţin, dacă aşa a fost în trecut, nu vreau să mai fie adevărat de-acum înainte. Vreau... oh, asta o să sune total stupid, dar vreau săfiu demnă de Ştefan. Ştiu că el nu i-ar lăsa baltă pe băieţii

172 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea * 173

din echipă doar pentru că aşa ar avea chef. Vreau săfie mândru de mine. Vreau să mă iubească la fel de mult cât îl iubesc şi eu. — Grăbeşte-te, strigă Bonnie din uşa sălii de gim­ nastică. L â n g ă ea, administratorul liceului, d o m n u l Shelby, aştepta. E l e n a a r u n c ă o u l t i m ă privire l u n g ă c ă t r e silue­ tele î n d e p ă r t a t e de pe terenul de fotbal, apoi traversă fără t r a g e r e de i n i m ă z o n a asfaltată şi se a p r o p i e de Bonnie. — V o i a m d o a r să-i s p u n lui Ştefan u n d e mă d u c , spuse ea. C h i a r şi d u p ă o s ă p t ă m â n ă cu Ştefan, tot m a i era e m o ţ i o n a t ă d o a r c â n d î i rostea n u m e l e . î n fiecare seară din această s ă p t ă m â n ă , el venise la ea acasă, a p ă r â n d la uşă la v r e m e a apusului, cu mâinile în bu­ z u n a r e , cu j a c h e t a lui cu gulerul ridicat. De obicei se p l i m b a u în l u m i n a a m u r g u l u i sau stăteau pe v e r a n d ă şi v o r b e a u . Deşi nu d i s c u t a s e r ă n i m i c d e s p r e asta, E l e n a ştia că e r a felul în c a r e Ştefan se asigura că nu erau singuri, într-un loc retras. De la n o a p t e a balului, el avusese grijă să fie m e r e u aşa. Să-i a p e r e o n o a r e a , îşi spuse E l e n a cu un z â m b e t s t r â m b , d a r şi cu o strângere de inimă, p e n t r u că în a d â n c u l inimii ei ştia că era v o r b a de m a i mult.

— P o a t e să trăiască şi fără tine o seară, spuse Bon­ nie fără nici un pic de î n ţ e l e g e r e . D a c ă te d u c i să vorbeşti cu el n-o să m a i pleci de acolo, şi eu tare aş vrea să ajung acasă la t i m p p e n t r u cină. — B u n ă , d o m n u l e Shelby, îi spuse E l e n a a d m i ­ nistratorului, c a r e aştepta r ă b d ă t o r . S p r e s u r p r i n d e r e a ei, el îi făcu cu ochiul cu un a e r solemn. — U n d e e Meredith? adăugă Elena. — Aici, se a u z i o voce în spatele ei şi M e r e d i t h a p ă r u cu o cutie de c a r t o n cu dosare şi carneţele de note în b r a ţ e . Ara luat toate lucrurile din d u l a p u l tău. — Astea sunteţi toate? î n t r e b ă d o m n u l Shelby. Bun, a c u m , fetelor, ţineţi uşa închisă şi încuiată, da? Aşa n i m e n i nu p o a t e să i n t r e . B o n n i e , c a r e t o c m a i p ă ş e a î n ă u n t r u , se opri. — S u n t e ţ i sigur că nu e n i m e n i î n ă u n t r u deja? întrebă ea prudentă. E l e n a îi d ă d u un ghiont în spate. — Grăbeşte-te, o imită ea răutăcioasă. V r e a u să ajung acasă la t i m p p e n t r u cină. — Nu e absolut n i m e n i î n ă u n t r u , spuse d o m n u l Shelby, m u s t ă c i n d . D a r voi, fetelor, să strigaţi d a c ă vreţi ceva. Eu sunt pe aici. U ş a s e t r â n t i î n u r m a lor c u u n s u n e t c i u d a t d e ferm.

174 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea * 175

— M u n c ă , spuse M e r e d i t h r e s e m n a t ă , şi puse cutia jos. E l e n a încuviinţă din c a p şi î n c e p u să m ă s o a r e cu privirile î n c ă p e r e a m a r e şi goală. în fiecare an, de H a l l o w e e n , Consiliul elevilor o r g a n i z a o C a s ă Bân­ tuită p e n t r u a a d u n a fonduri. E l e n a fusese în comi­ tetul d e d e c o r a r e î n ultimii doi a n i , î m p r e u n ă c u Bonnie şi M e r e d i t h , d a r era cu totul altfel a c u m , c â n d e r a p r e ş e d i n t ă . T r e b u i a să ia decizii c a r e a v e a u să afecteze pe t o a t ă l u m e a , şi nici m ă c a r nu se p u t e a b a z a pe ceea ce fusese făcut în anii trecuţi. C a s a B â n t u i t ă e r a de obicei instalată într-o m a g a ­ zie din depozitul de cherestea, d a r în u r m a ultimelor e v e n i m e n t e şi a sentimentului de n e s i g u r a n ţ ă tot m a i m a r e din oraş, se h o t ă r â s e că sala de sport a şcolii era m a i sigură. P e n t r u E l e n a , asta î n s e m n a r e g â n d i r e a întregului aspect interior, şi e r a u m a i p u ţ i n de trei săptămâni p â n ă la Halloween. — De fapt, e destul de s t r a n i u aici, spuse încet Meredith. Şi chiar era tulburătoare p r e z e n ţ a lor în sala m a r e , cu uşa închisă, îşi spuse E l e n a . Şi, fără să vrea, îşi co­ borî vocea. — H a i să o m ă s u r ă m m a i întâi, spuse. S t r ă b ă t u r ă î n c ă p e r e a , şi paşii lor s u n a r ă cu ecou.

— B u n , spuse E l e n a d u p ă ce t e r m i n a r ă . Să tre­ cem la t r e a b ă . î n c e r c ă să-şi î n d e p ă r t e z e s e n z a ţ i a de nelinişte, s p u n â n d u - ş i că e r a ridicol să se simtă t u l b u r a t ă în sala de sport a şcolii, cu B o n n i e şi M e r e d i t h lângă ea şi cu o întreagă echipă de fotbal a n t r e n â n d u - s e la nici d o u ă sute d e m e t r i d e p ă r t a r e . C e l e trei fete se a ş e z a r ă în g r a d e n e cu p i x u r i şi c a r n e ţ e l e de n o t i ţ e în m â n ă . E l e n a şi M e r e d i t h se uitară peste schiţele din anii p r e c e d e n ţ i , în t i m p ce Bonnie îşi r o n ţ ă i a capătul pixului şi se uita î n j u r gân­ ditoare. — Aşa deci, asta e sala de sport, spuse M e r e d i t h , schiţând r e p e d e în carneţelul ei. Şi pe aici or să intre o a m e n i i . L a c a p ă t u l ăsta a m p u t e a p u n e C o r p u l î n s â n g e r a t . . . A p r o p o , cine o să fie a n u l ăsta C o r p u l însângerat? — C r e d că a n t r e n o r u l L y m a n . S-a d e s c u r c a t gro­ zav a n u l t r e c u t , şi îi ţine pe băieţii de la fotbal sub control. E l e n a a r ă t ă către schiţa lor. B u n , o să a v e m aici un p e r e t e d e s p ă r ţ i t o r şi o să facem C a m e r a M e ­ dievală de T o r t u r ă . C â n d or să iasă din ea or să intre direct î n C a m e r a M o r ţ i l o r Vii... — C r e d că ar t r e b u i să a v e m şi druizi, spuse deodată Bonnie.

176 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 177

— Ce să avem? întrebă Elena, şi apoi, c â n d Bonnie se pregătea să strige „druuu-vzi", flutură o m â n ă p e n t r u a o opri. Bine, bine, mi-aduc a m i n t e . D a r de ce? — P e n t r u că ei sunt cei c a r e au i n v e n t a t H a l l o weenul. Pe b u n e . La î n c e p u t a fost u n a din zilele lor sfinte, c â n d făceau focuri şi şi a r u n c a u în ele n a p i cu c h i p u r i s ă p a t e în ei p e n t r u a ţine d e p a r t e spiritele rele. Druizii c r e d e a u că e r a ziua c â n d g r a n i ţ a între vii şi m o r ţ i e r a cea m a i subţire. Şi e r a u înfricoşători, Elena. F ă c e a u sacrificii omeneşti. Şi n o i l-am p u t e a sacrifica p e a n t r e n o r u l L y m a n . — De fapt, nici nu e o idee p r o a s t ă , spuse M e r e dith. T r u p u l î n s â n g e r a t ar p u t e a fi sacrificat. Ştiţi voi, pe un altar, cu un cuţit şi o baltă de sânge lângă el. Şi pe u r m ă , c â n d te a p r o p i i de el, se ridică d e o d a t ă . — Şi te face să m o r i de i n i m ă , spuse E l e n a , d a r t r e b u i a să r e c u n o a s c ă totuşi că era o idee b u n ă , cu a d e v ă r a t înfricoşătoare. I se făcea r ă u d o a r c â n d se g â n d e a la ea. T o t sân­ gele ă l a . . . d a r de fapt e r a d o a r sirop. Şi celelalte fete r ă m ă s e s e r ă t ă c u t e . D i n vestiarul băieţilor de alături, auzeau zgomotul apei care curgea, şi uşile dulapurilor metalice trântindu-se, şi voci ne­ clare strigând. — S-a t e r m i n a t a n t r e n a m e n t u l , m u r m u r ă Bonnie. C r e d că s-a î n t u n e c a t afară.

— D a , şi E r o u l N o s t r u face duş, spuse M e r e d i t h , ridicând o s p r â n c e a n ă către E l e n a . Vrei să tragi cu ochiul? — Aş v r e a eu, spuse E l e n a , g l u m i n d d o a r pe jumătate. Cumva, într-un fel nedesluşit, atmosfera din î n c ă p e r e se î n t u n e c a s e . C h i a r în clipa în c a r e îşi d o ­ rise să-l p o a t ă v e d e a pe Ştefan, să fie cu el. — Aţi m a i auzit ceva despre Vickie Bennett? în­ trebă ea d i n t r - o d a t ă . — Ei, spuse B o n n i e d u p ă o clipă, am a u z i t că părinţii ei îi c ă u t a u un psihiatru. — Un psihiatru? De ce? — P ă i . . . cred că sunt convinşi că lucrurile alea pe care le s p u n e a ea e r a u un fel de halucinaţie, sau ceva de g e n u l ăsta. Şi am auzit că a r e nişte c o ş m a r u r i groaznice. — O h , făcu E l e n a . Z g o m o t e l e d i n vestiarul băieţilor se stingeau, şi a u z i r ă o u ş ă de afară t r â n t i n d u - s e . H a l u c i n a ţ i i , îşi spuse, halucinaţii şi c o ş m a r u r i . D i n t r - u n m o t i v oare­ care, îşi aduse d e o d a t ă a m i n t e de a c e a n o a p t e din ci­ mitir, a c e a n o a p t e c â n d B o n n i e le făcuse pe t o a t e să o ia la fugă, d e p a r t e de ceva ce nici u n a dintre ele nu p u t e a să v a d ă . — M a i bine n e - a m î n t o a r c e la treburile n o a s t r e , spuse M e r e d i t h .

178 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 179

E l e n a se s c u t u r ă d i n reveriile ei şi încuviinţă din cap. — A m p u t e a . . . a m p u t e a s ă a v e m u n cimitir, spuse B o n n i e nesigură, ca şi c u m ar fi citit gândurile Elenei. In C a s a Bântuită, adică. — Nu, spuse E l e n a tăios. N u , o să ne m u l ţ u m i m d o a r cu c e e a ce a v e m , a d ă u g ă ea cu o voce m a i c a l m ă şi se aplecă peste carneţelul ei de notiţe. D i n n o u n u s e m a i auzi nimic, d o a r sunetul pixu­ rilor pe hârtie şi foşnetul paginilor întoarse. — B u n , spuse în cele din u r m ă Elena. A c u m m a i a v e m d o a r d e m ă s u r a t u n d e p u n e m p e r e ţ i i des­ părţitori. C i n e v a trebuie să m e a r g ă în spatele graden e l o r . . . Ei, ce se-ntâmplă? Luminile din sala de sport î n c e p u s e r ă să p â l p â i e şi scăzuseră în intensitate. — O h , nu, spuse M e r e d i t h exasperată. Luminile p â l p â i r ă d i n n o u , se stinseră şi se a p r i n ­ seră iar, foarte slabe. — Nu reuşesc să citesc nimic, spuse Elena, uitându-se lung la ceea ce p ă r e a să fie o foaie albă şi goală de hârtie. Ridică privirea către B o n n i e şi M e r e d i t h şi văzu d o u ă p e t e albe în loc de chipuri. — C e v a s-a î n t â m p l a t p r o b a b i l cu g e n e r a t o r u l de u r g e n ţ ă , spuse M e r e d i t h . M ă d u c să-1 c a u t p e d o m ­ n u l Shelby.

— Nu p u t e m să t e r m i n ă m asta mâine? întrebă Bonnie pe un ton plângăreţ. — M â i n e e s â m b ă t ă , r ă s p u n s e E l e n a . Şi t r e b u i a să facem asta s ă p t ă m â n a t r e c u t ă . — M ă d u c d u p ă Shelby, spuse din n o u M e r e d i t h . Haide, Bonnie, vino cu mine. — Am putea merge toate..., începu Elena, dar Meredith o întrerupse. — D a c ă p l e c ă m t o a t e şi nu-1 găsim, nu m a i p u t e m i n t r a aici. H a i d e , B o n n i e , e d o a r în şcoală. — D a r e întuneric acolo. — E peste tot î n t u n e r i c ; e n o a p t e . H a i d e odată; în d o u ă s u n t e m în s i g u r a n ţ ă . O trase pe B o n n i e , reti­ c e n t ă , c ă t r e uşă. E l e n a , n u deschide uşa n i m ă n u i . — De p a r c ă m a i t r e b u i a să-mi spui, zise E l e n a , d e s c h i z â n d u - l e u ş a şi u r m ă r i n d u - l e câţiva paşi pe coridor. C â n d d i s p ă r u r ă în î n t u n e r i c , i n t r ă la loc în sală şi închise uşa. Ei, a s t a e r a o a d e v ă r a t ă belea, c u m o b i ş n u i a să s p u n ă m a m a ei. E l e n a s e a p r o p i e d e cutia d e c a r t o n cu care venise M e r e d i t h şi începu să bage înapoi în ea dosarele şi carneţelele scoase. In l u m i n a pală le vedea d o a r c a p e nişte c o n t u r u r i vagi. N u s e a u z e a nici u n sunet, cu excepţia p r o p r i e i respiraţii şi a z g o m o t e l o r

180 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 181

p e c a r e l e făcea ea. E r a s i n g u r ă î n c a m e r a uriaşă, c u f u n d a t ă în o b s c u r i t a t e . . . C i n e v a o privea. Nu-şi d ă d e a s e a m a c u m d e ştia, d a r e r a convinsă de asta. Cineva era în spatele ei în sala m a r e de sport, privind-o. Ochi în întuneric, spusese b ă t r â n u l . Şi Vickie spusese acelaşi lucru. I a r a c u m ochii erau aţintiţi asu­ p r a ei. Se răsuci r e p e d e în spate, chinuindu-se să v a d ă în u m b r ă , ţinându-şi răsuflarea. E r a îngrozită c ă d a c ă va scoate un sunet, lucrul acela d i n î n t u n e r i c îi va face rău. D a r n u v e d e a nimic, n u a u z e a nimic. G r a d e n e l e e r a u e s t o m p a t e , nişte c o n t u r u r i a m e ­ ninţătoare care se întindeau în neant. Iar capătul î n d e p ă r t a t al sălii e r a p u r şi simplu o c e a ţ ă cenuşie fără nici o formă. O n e g u r ă î n t u n e c a t ă , îşi spuse, şi îşi simţi fiecare m u ş c h i din t r u p î n c o r d a t , în v r e m e ce î n c e r c a d i s p e r a t ă s ă a u d ă ceva. O h , D o a m n e , ce-a fost sunetul acela ca o şoaptă uşoară? T r e b u i e să fie d o a r i m a g i n a ţ i a e i . . . Te rog, D o a m n e , fă să fie d o a r imaginaţia. D i n t r - o d a t ă , m i n t e a i se limpezi. T r e b u i a să iasă din locul acesta, acum. Aici era un pericol a d e v ă r a t , nu d o a r o fantezie a ei. C e v a se afla aici, ceva m a l e ­ fic, ceva care voia să-i facă rău. Şi e r a singură. C e v a se mişcă în semiîntunericul sălii.

Ţ i p ă t u l i se opri în gât. Şi muşchii ei î n c r e m e n i ­ seră, împietriţi de g r o a z ă — şi de o forţă fără n u m e . N e p u t i n c i o a s ă , v ă z u c u m silueta din b e z n ă iese din u m b r ă şi se î n d r e a p t ă către ea. E r a ca şi c u m însuşi întunericul prinsese viaţă şi se î n c h e g a în t i m p ce ea îl privea, c ă p ă t â n d o f o r m ă — o formă o m e n e a s c ă , îşi spuse Elena, forma u n u i b ă r b a t t â n ă r . — î m i p a r e r ă u că te-am speriat. V o c e a e r a plăcută, cu un uşor accent pe care ea nu îl p u t e a defini. Nu p ă r e a deloc să-i p a r ă r ă u . U ş u r a r e a veni a t â t de b r u s c şi de total î n c â t e r a a p r o a p e d u r e r o a s ă . E l e n a se relaxa şi îşi auzi oftatul ieşind cu zgomot. E r a d o a r u n t â n ă r , p o a t e u n fost elev sau u n aju­ t o r a l d o m n u l u i Shelby. U n t â n ă r o a r e c a r e , c a r e z â m b e a uşor, ca şi c u m îl a m u z a să v a d ă că ea e r a a p r o a p e leşinată de frică. E i . . . p o a t e n u chiar oarecare. E r a e x t r a o r d i n a r d e arătos. F a ţ a lui e r a p a l i d ă în l u m i n a artificială slabă, d a r ea p u t e a v e d e a că trăsăturile îi e r a u clar definite şi a p r o a p e perfecte sub c o a m a de p ă r n e g r u bogat. P o m e ţ i i lui e r a u visul o r i c ă r u i sculptor. Şi fusese a p r o a p e invizibil p e n t r u că era î m b r ă c a t în n e g r u din c a p p â n ă - n picioare: ghete m o i n e g r e , j e a n ş i negri, pulover n e g r u şi j a c h e t ă de piele n e a g r ă .

182 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 183

C o n t i n u a să z â m b e a s c ă uşor. U ş u r a r e a Elenei se transformă în furie. — C u m ai intrat? î n t r e b ă ea tăios. Şi ce cauţi aici? N i m e n i nu t r e b u i a să intre în sala de sport. — Am i n t r a t pe uşă, spuse el. V o c e a lui e r a b l â n d ă , cultivată, d a r E l e n a m a i a u z e a în ea a m u z a m e n t u l şi asta o d e c o n c e r t a . — T o a t e uşile sunt încuiate, spuse ea h o t ă r â t , pe un ton acuzator. El ridică din s p r â n c e n e şi z â m b i . — C h i a r sunt? Pe E l e n a o s t r ă b ă t u un alt fior de t e a m ă , şi simţi c u m i se ridică firişoarele de p ă r de pe ceafă. — T r e b u i a u să fie, spuse ea, î n c e r c â n d să-şi facă vocea cât m a i rece. — Eşti s u p ă r a t ă , r e m a r c ă el pe un t o n grav. Am spus că-mi p a r e r ă u că te-am speriat. — Nu m-ai speriat! se răsti ea. Se simţea caraghios în faţa lui, ca un copil căruia cineva mult m a i în vârstă şi m a i ştiutor îi făcea pe plac, şi asta o înfurie şi m a i mult. M-ai surprins doar, c o n t i n u ă ea. C e e a ce nici nu e de m i r a r e , d u p ă c u m te furişai în întuneric. — M u l t e lucruri i n t e r e s a n t e se p e t r e c în î n t u n e ­ ric... uneori. C o n t i n u a să-şi r â d ă de ea, E l e n a o v e d e a în ochii lui. M a i făcuse un pas către ea, şi a c u m E l e n a p u t e a

vedea că ochii lui e r a u ciudaţi, a p r o a p e negri, d a r cu lumini stranii în ei. Ca şi c u m te-ai fi p u t u t u i t a în a d â n c u l lor, tot m a i a d â n c , p â n ă c â n d c ă d e a i în ei, şi continuai să cazi î n t r u n a . îşi d ă d u s e a m a că se h o l b a la el. De ce nu s e - a p r i n d e a la loc l u m i n a ? V o i a să iasă de aici. Se trase înapoi, p u n â n d între ei c a p ă t u l u n u i g r a d e n , şi aşeză în cutie ultimele dosare. In seara asta p u t e a uita de treburile ei. T o t ce voia a c u m e r a să plece. D a r t ă c e r e a care se p r e l u n g e a o făcea să se simtă stânjenită. El stătea acolo, fără să se mişte, privind-o. De ce nu s p u n e a nimic? — Ai venit să cauţi pe cineva? E l e n a e r a s u p ă r a t ă pe ea p e n t r u că vorbise p r i m a . El c o n t i n u a să o p r i v e a s c ă lung, cu ochii aceia î n t u n e c a ţ i aţintiţi a s u p r a ei î n t r - u n fel care o făcea să se s i m t ă tot m a i p u ţ i n în largul ei. î n g h i ţ i n o d u l din gât. Cu ochii pe buzele ei, el m u r m u r ă : — O h , da. — Ce? E l e n a uitase ce întrebase. S i m ţ e a c u m îi a r d obra­ jii şi gâtul, c u m îi zvâcneşte sângele m a i t a r e . Se simţea a m e ţ i t ă . D a c ă n-ar m a i privi-o a ş a . . . — D a , am venit aici ca să c a u t pe cineva, r e p e t ă el, la fel de încet ca î n a i n t e .

184 * Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 185

Apoi, d i n t r - u n pas, se a p r o p i e de ea, şi a c u m între ei nu se m a i afla decât colţul u n u i scaun din g r a d e n . E l e n a n u m a i p u t e a respira. E l stătea a t â t d e a p r o a p e . Suficient de a p r o a p e p e n t r u a-1 atinge. S i m ţ e a un p a r f u m u ş o r şi m i r o s u l j a c h e t e i lui de piele. I a r ochii lui c o n t i n u a u să fie aţintiţi în ai ei — ea nu-şi p u t e a lua privirea de la ei. Nu m a i văzuse n i c i o d a t ă a s e m e n e a ochi, negri p r e c u m miezul nopţii, cu pupilele dilatate ca ale u n e i pisici. îi u m ­ p l u r ă privirea c â n d el se aplecă spre ea, lăsându-şi capul c ă t r e al ei. Ea îşi simţi ochii închizându-i-se pe j u m ă t a t e , p i e r z â n d u - ş i c o n c e n t r a r e a . Simţi c u m capul i se lasă pe spate, c u m i se desfac uşor b u z e l e . . . N u ! îşi smuci capul într-o p a r t e la t i m p . Se simţea ca şi c u m t o c m a i se trăsese î n a p o i de pe m a r g i n e a u n u i abis. Ce fac? îşi spuse şocată. A p r o a p e că l-am lăsat s ă m ă s ă r u t e . U n străin, total n e c u n o s c u t , ci­ neva p e care l-am întâlnit d o a r a c u m câteva m i n u t e . D a r n u asta e r a cel m a i r ă u lucru. C ă c i î n acele câteva m i n u t e se î n t â m p l a s e ceva incredibil. în acele câteva m i n u t e uitase de Ştefan. D a r a c u m i m a g i n e a lui îi u m p l u m i n t e a , şi simţi d o r u l de el ca pe o d u r e r e fizică în t r u p . îl voia pe Ştefan, voia braţele lui în j u r u l ei, voia să fie în sigu­ r a n ţ ă lângă el. înghiţi n o d u l din gât. Răsuflă a d â n c şi nările i se dilatară. î n c e r c ă să-şi păstreze vocea c a l m ă şi d e m n ă .

— A c u m o să plec, spuse. D a c ă voiai să cauţi pe cineva, c r e d că ar t r e b u i să cauţi în altă p a r t e . El o p r i v e a ciudat, cu o expresie pe c a r e ea nu o p u t e a înţelege. E r a un a m e s t e c de enervare şi de res­ pect î n c i u d a t — şi î n c ă ceva. C e v a aprins şi sălbatic, şi care o speria î n t r - u n fel diferit. El a ş t e p t ă p â n ă ce m â n a ei se aşeză pe m â n e r u l r o t u n d al uşii şi a b i a a t u n c i r ă s p u n s e , iar v o c e a lui era m o a l e d a r serioasă, fără nici o u r m ă de a m u z a ­ ment. — P o a t e că am găsit-o deja... Elena. C â n d e a s e întoarse, n u m a i v ă z u nimic î n întuneric.

Trezirea • 187

1 1

privirea n e î n c r e z ă t o a r e a Elenei. D o r m e a . Şi pe u r m ă n - a m reuşit să-1 trezim. Abia c â n d s-a a p r i n s l u m i n a a deschis ochii. Pe u r m ă n e - a m întors la tine. D a r ce cauţi aici? E l e n a ezită. — M - a m săturat să aştept, spuse ea pe un t o n cât m a i d e t a ş a t . O r i c u m , c r e d c ă a m făcut suficientă t r e a b ă p e n t r u o zi. — A c u m ne spui!? explodă B o n n i e . M e r e d i t h n u c o m e n t ă nimic, d a r î i a r u n c ă Elenei o privire a t e n t ă , c e r c e t ă t o a r e . E l e n a avu s e n t i m e n t u l s u p ă r ă t o r că ochii aceia negri v e d e a u dincolo de apa­ renţe. T o t w e e k e n d u l şi în cursul s ă p t ă m â n i i u r m ă t o a r e , Elena l u c r ă la p l a n u r i p e n t r u C a s a Bântuită. Nicio­ d a t ă nu avea destul t i m p ca să fie cu Ştefan, şi asta e r a frustrant, d a r şi m a i frustrant e r a Ştefan însuşi. Ii simţea dragostea p e n t r u ea, d a r simţea şi că el încerca să lupte î m p o t r i v a ei, c o n t i n u â n d să evite să r ă m â n ă singuri. Şi în m u l t e feluri rămăsese un mister p e n t r u ea, la fel ca şi a t u n c i c â n d îl văzuse p r i m a o a r ă . El nu v o r b e a n i c i o d a t ă despre familia lui sau des­ p r e viaţa de d i n a i n t e de a veni în Fell's C h u r c h , iar d a c ă ea îi p u n e a v r e o î n t r e b a r e , evita să r ă s p u n d ă . O d a t ă îl î n t r e b a s e d a c ă îi e r a d o r de Italia, d a c ă

e

lena bâjbâi de-a lungul coridorului întunecat,

î n c e r c â n d să desluşească ce se afla în j u r u l ei.

Apoi totul se l u m i n ă brusc şi ea se trezi în­

conjurată de şirul familiar de d u l a p u r i metalice din

vestiar. Se simţi a t â t de u ş u r a t ă încât a p r o a p e că scoase un strigăt. Niciodată nu crezuse că o să fie vreo­ d a t ă atât de fericită d o a r să p o a t ă vedea. R ă m a s e câ­ teva m i n u t e pe loc, uitându-se î n j u r recunoscătoare. — Elena! Ce cauţi aici? E r a u M e r e d i t h şi Bonnie, venind r e p e d e pe cori­ d o r către ea. — Unde aţi fost? î n t r e b ă ea furioasă. M e r e d i t h se s t r â m b ă . — Nu-1 g ă s e a m pe Shelby. Şi c â n d l-am găsit în sfârşit, d o r m e a . V o r b e s c serios, a d ă u g ă ea, v ă z â n d

188 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 189

regreta că venise aici. Şi p e n t r u o clipă ochii i se lu­ m i n a s e r ă , şi verdele lor sclipise a s e m e n e a frunzelor de stejar care se reflectă într-un p â r â u . „ C u m aş p u t e a să regret, c â n d tu eşti aici?" spusese, şi o sărutase într-un fel care îi îndepărtase din minte orice nelinişte. In acea clipă, E l e n a ştiuse ce î n s e a m n ă să fii pe de­ plin fericit. Simţise şi b u c u r i a lui, i a r c â n d el se des­ prinsese din îmbrăţişare îi văzuse chipul radiind, ca şi c u m soarele poposise pe el. „ O h , E l e n a " , şoptise el. Aşa erau m o m e n t e l e p l ă c u t e . D a r î n ultimul t i m p o sărutase din ce în ce m a i rar, şi ea simţea c u m dis­ t a n ţ a dintre ei se m ă r e a . In acea vineri, ea şi M e r e d i t h hotărâseră să r ă m â n ă peste n o a p t e acasă la B o n n i e . C e r u l e r a cenuşiu şi a m e n i n ţ a să reverse o burniţă m ă r u n t ă c â n d ea şi M e ­ redith o p o r n i r ă către casa familiei M c C u l l o u g h . E r a neobişnuit de frig p e n t r u j u m ă t a t e a lui octombrie, şi copacii care m ă r g i n e a u strada liniştită simţiseră deja m u ş c ă t u r a vânturilor reci. Arţarii p ă r e a u nişte flăcări purpurii, în vreme ce arborii ginkgo biloba erau de un galben strălucitor. Bonnie le î n t â m p i n ă în uşă cu: — T o a t ă l u m e a a plecat! A v e m casa î n t r e a g ă la dispoziţia n o a s t r ă p â n ă m â i n e d u p ă - m a s ă , c â n d a i m e i se î n t o r c de la L e e s b u r g . Le invită î n ă u n t r u , c ă u t â n d să p r i n d ă p e c h i n e z u l o b e z c a r e î n c e r c a să

iasă afară. N u , Yangtze, r ă m â i în casă. Y a n g t z e , n u ! Nu! D a r e r a p r e a târziu. Y a n g t z e scăpase şi se n ă p u s ­ tea p r i n c u r t e spre m e s t e a c ă n u l solitar, u n d e î n c e p u să latre ascuţit, cu capul în sus către r a m u r i , în v r e m e ce colăceii de grăsime de pe spatele lui t r e m u r a u . — O h , şi acum ce-a m a i văzut? spuse B o n n i e , punându-şi mâinile la u r e c h i . — A r a t ă ca o cioară, spuse M e r e d i t h . E l e n a î n c r e m e n i . F ă c u câţiva paşi către c o p a c şi se u i t ă spre frunzele aurii. Şi iat-o acolo. Aceeaşi cioară pe c a r e o m a i văzuse de d o u ă ori p â n ă atunci. P o a t e c h i a r de trei ori, îşi spuse, a m i n t i n d u - ş i de forma î n t u n e c a t ă c a r e trecuse pe d e a s u p r a stejarilor din cimitir. O privea, şi îşi simţea stomacul strângându-i-se de t e a m ă , iar mâinile îi d e v e n i r ă b r u s c reci. C i o a r a se holba la ea cu ochiul ei n e g r u strălucitor, o privire aproape omenească. Ochiul acela... oare unde mai văzuse e a u n ochi a s e m ă n ă t o r ? D e o d a t ă , cele trei fete se traseră înapoi c â n d cioara scoase un croncănit răguşit şi b ă t u din aripi, ţâşnind din copac în direcţia lor. Apoi, pe neaşteptate, coborî în picaj asupra căţelului, care a c u m lătra isteric. T r e c u la câţiva centimetri de colţii tociţi ai lui Yangtze, d u p ă

190 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea * 191

care se înălţă din nou, z b u r â n d peste casă şi dispărând în nucii din spatele ei. Fetele r ă m ă s e s e r ă î n c r e m e n i t e de u i m i r e . Apoi B o n n i e şi M e r e d i t h se u i t a r ă u n a la alta şi tensiunea dispăru î n t r - u n râs nervos. — P e n t r u o clipă am crezut că se r e p e d e la^noi, spuse B o n n i e , d u c â n d u - s e la p e c h i n e z u l înfuriat şi târându-1 către casă, în t i m p ce el c o n t i n u a să latre ascuţit. — Şi eu am crezut asta, spuse E l e n a încet. Şi le u r m ă pe cele d o u ă p r i e t e n e î n ă u n t r u , d a r nu râse î m p r e u n ă cu ele. D u p ă ce ea şi M e r e d i t h îşi d u s e r ă lucrurile în ca­ m e r e l e lor de la etaj, seara c ă p ă t ă un aspect plăcut, r e c o n f o r t a n t . E r a greu să r ă m â n ă t e n s i o n a t ă în livingul înghesuit al lui Bonnie, lângă un foc vesel şi cu o c a n ă de ciocolată fierbinte în m â n ă . C u r â n d , cele trei p r i e t e n e d i s c u t a u p l a n u r i l e finale p e n t r u C a s a Bântuită, şi E l e n a se relaxa. — S u n t e m în formă b u n ă , spuse în cele din u r m ă M e r e d i t h . D a r , evident, a m p i e r d u t a t â t a t i m p plăn u i n d costumele celorlalţi, încât nici nu n e - a m gân­ dit la ale noastre. — P e n t r u m i n e e simplu, spuse B o n n i e . O să fiu o p r e o t e a s ă druidă, şi n-am nevoie d e c â t de o c u n u n ă din frunze de stejar în p ă r şi o r o b ă albă. M a r y şi cu m i n e o p u t e m coase într-o singură n o a p t e .

— Eu c r e d că o să fiu o vrăjitoare, spuse M e r e ­ dith g â n d i t o a r e . T o t ce-mi trebuie e o rochie n e a g r ă şi lungă. Şi tu, Elena? E l e n a z â m b i şi spuse: — Ei bine, ar trebui să fie un secret, d a r . . . M ă t u ş a J u d i t h m-a lăsat să mă d u c la o croitoreasă. Am găsit într-una din cărţile pe c a r e le-am folosit p e n t r u co­ m u n i c a r e a m e a o r a l ă u n desen c u o r o c h i e d i n R e n a ş t e r e , şi am copiat-o. E din m ă t a s e v e n e ţ i a n ă , albastru metalic, şi e absolut superbă. — P a r e m i n u n a t ă , spuse B o n n i e . Şi s c u m p ă . — E d i n b a n i i m e i , din cei lăsaţi de p ă r i n ţ i . Sper d o a r că o să-i p l a c ă lui Ştefan. E o surpriză p e n t r u el, şi... ei, sper d o a r că o să-i placă. — Şi Ştefan ce-o să p o a r t e ? Ajută şi el la C a s a Bântuită? î n t r e b ă B o n n i e curioasă. — Nu ştiu, spuse Elena d u p ă o clipă de tăcere. Nu p a r e p r e a î n c â n t a t d e t o a t ă povestea asta c u H a l l o weenul. — E greu să ţi-1 imaginezi înfăşurat în cearşafuri r u p t e şi a c o p e r i t cu sirop în chip de sânge, ca ceilalţi băieţi, r e m a r c ă M e r e d i t h . E l p a r e . . . ei, m a i presus de aşa ceva. — Ştiu! e x c l a m ă B o n n i e . Ştiu exact ce ar p u t e a să fie, şi p e n t r u asta nici n-ar t r e b u i să aibă un c o s t u m special. P ă i e străin, e palid la faţă şi a r e figura aia

192 * Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 193

m e r e u î n c r u n t a t ă . . . P u n e - i un frac şi o să ai un C o n t e D r a c u l a perfect! E l e n a z â m b i fără să vrea. — Ei, o să-1 î n t r e b , spuse. — A p r o p o de Ştefan, spuse M e r e d i t h , cu ochii ei negri aţintiţi a s u p r a Elenei, c u m m e r g lucrurile? E l e n a oftă şi se uită în foc. — E u . . . nu p r e a ştiu, spuse în cele d i n u r m ă , încet. S u n t unele zile c â n d totul este m i n u n a t , şi apoi sunt alte zile c â n d . . . M e r e d i t h şi B o n n i e se priviră iute, şi apoi M e r e ­ dith spuse cu b l â n d e ţ e : — Alte zile c â n d ce? E l e n a ezită, nesigură. Apoi luă o h o t ă r â r e . — Staţi o clipă, spuse ea şi se ridică şi u r c ă r e p e d e scările. Se întoarse cu o cărticică î m b r ă c a t ă în catifea albastră. A m scris ceva aici aseară, c â n d n u p u t e a m s ă d o r m , spuse. C u v i n t e l e a s t e a explică m a i b i n e d e c â t aş face-o eu. Găsi p a g i n a , trase a e r a d â n c în p i e p t şi î n c e p u :

Ceva e în neregulă cu mine şi Ştefan. E tristeţea asta cumplită din sufletul lui la care eu nu pot să ajung, şi care îl îndepărtează de mine. Nu ştiu ce să fac. Nu suport gândul că l-aş putea pierde. Dar el e foarte nefericit, şi are o supărare, şi dacă nu vrea să-mi spună despre ce e vorba, dacă nu vrea să aibă atâta încredere în mine, nu cred că există speranţă pentru relaţia noastră. Ieri, când mă ţinea în braţe, am simţit ceva neted şi rotund pe sub cămaşa lui, ceva atârnat pe un lanţ. L-am întrebat, în glumă, dacă era un dar de la Caroline. El doar s-a crispat şi n-a mai vrut să vorbească. Brusc, l-am simţit la o mie de mile depărtare, iar ochii lui... era atâta durere în ochii lui încât am simţit că n-o pot suporta. E l e n a se o p r i d i n citit şi îşi t r e c u în t ă c e r e privirea peste ultimele r â n d u r i scrise în j u r n a l . Simt că cineva l-a rănit îngrozitor în trecut şi el n-a reuşit niciodată să treacă peste această durere. Dar mai cred că există ceva de care i-e frică, un secret pe care se teme că i-l voi afla. Dacă aş reuşi să aflu ce este, i-aş putea dovedi că poate avea încredere în mine. Că poate avea încredere în mine indiferent ce se întâmplă, pen­ tru totdeauna. — D a c ă aş şti..., şopti ea. — D a c ă ai şti ce? î n t r e b ă M e r e d i t h şi Elena ridică s u r p r i n s ă privirea.

17 octombrie Dragă Jurnalule, în seara asta mă simt groaznic. Şi trebuie să o spun cuiva.

194 .

Trezirea

»195

— O h . . . d a c ă aş şti ce are să se î n t â m p l e , spuse ea r e p e d e , închizându-şi j u r n a l u l . V r e a u să s p u n că d a c ă aş şti că în cele din u r m ă o să ne despărţim, cred că aş v r e a să t e r m i n povestea asta cât m a i r e p e d e . Şi d a c ă aş şti că p â n ă la u r m ă totul va fi b i n e , nu mi-ar p ă s a p r e a m u l t de ce se î n t â m p l ă a c u m . D a r să m e r g aşa, zi d u p ă zi, fără să ştiu, e groaznic. B o n n i e îşi m u ş c ă b u z e l e , a p o i se ridică de pe scaun, cu ochii strălucind. — P o t să-ţi a r ă t eu c u m să afli, E l e n a , spuse ea. B u n i c a m e a mi-a spus c u m să afli cu cine o să te măriţi. Se n u m e ş t e „cina m u t ă " . — N u - m i s p u n e , o v e c h e ş m e c h e r i e d r u i d ă ! ex­ clamă Meredith. — Nu ştiu cât de veche e, spuse B o n n i e . Bunica zice c ă a u existat î n t o t d e a u n a cine m u t e . O r i c u m , funcţionează. M a m a a văzut chipul tatălui m e u c â n d a încercat, şi o lună m a i târziu se m ă r i t a cu el. E uşor, Elena, şi pe u r m ă , ce-ai de p i e r d u t ? E l e n a se uită pe r â n d la Bonnie şi M e r e d i t h . — Nu ştiu, spuse. D a r , zău, d o a r nu credeţi c ă . . . . B o n n i e se î n d r e p t ă de spate cu un a e r jignit. — V r e i să spui că m a m a m e a e m i n c i n o a s ă ? H a i d e , E l e n a , nu-i n i m i c r ă u s ă încerci. D e c e n u ? — C e - a r t r e b u i să fac? î n t r e b ă E l e n a cu îndoială.

Se simţea c i u d a t de intrigată, d a r în acelaşi t i m p destul de speriată. — E simplu. T r e b u i e să p r e g ă t i m totul înainte să b a t ă miezul n o p ţ i i . . . C u cinci m i n u t e î n a i n t e d e miezul nopţii, E l e n a stătea în sufrageria familiei M c C u l l o u g h , simţindu-se m a i c a r a g h i o a s ă ca niciodată. D i n c u r t e a din spate îl a u z e a pe Y a n g t z e l ă t r â n d furios, d a r în casă nu se desluşea nici un sunet, cu excepţia ticăitului leneş al p e n d u l e i . U r m â n d instrucţiunile lui B o n n i e , pusese p e m a s a m a r e d i n l e m n d e n u c o farfurie, u n p a h a r şi un set de t a c â m u r i de argint, fără să rostească nici un cuvânt. Apoi aprinsese o singură l u m â n a r e în sfeşnicul aşezat în centrul mesei şi se instalase în spa­ tele s c a u n u l u i din d r e p t u l farfuriei. C o n f o r m spuselor lui Bonnie, atunci c â n d începea să b a t ă de miezul nopţii, ea t r e b u i a să t r a g ă scaunul în spate şi să-1 invite pe viitorul ei soţ să i n t r e . In acel m o m e n t l u m â n a r e a avea să se stingă şi o să v a d ă o si­ luetă f a n t o m a t i c ă aşezată pe scaun. M a i d e v r e m e , E l e n a s e simţise p u ţ i n c a m n e ­ liniştită, şi nu fusese p r e a sigură că voia să v a d ă o si­ luetă fantomatică, fie ea şi cea a viitorului ei soţ. D a r a c u m totul p ă r e a prostesc şi inofensiv. Auzi p e n d u l a î n c e p â n d să b a t ă , se î n d r e p t ă de s p a t e şi a p u c ă

196 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 197

h o t ă r â t ă spătarul scaunului. Bonnie îi spusese să nu-i d e a d r u m u l p â n ă ce nu se încheia c e r e m o n i a . O h , c h i a r e r a o p r o s t i e . P o a t e că n-ar t r e b u i să rostească cuvintele... d a r în v r e m e ce r ă s u n a u bătăile ceasului, se auzi vorbind. — I n t r ă , spuse ea stânjenită către î n c ă p e r e a goală, t r ă g â n d scaunul î n spate. I n t r ă , i n t r ă . . . L u m â n a r e a se stinse. E l e n a tresări c â n d se trezi b r u s c în î n t u n e r i c . Simţise p a l a de aer, o adiere rece care stinsese l u m â ­ n a r e a . V e n e a de la uşa d u b l ă de sticlă din spatele ei, şi se întoarse r e p e d e , cu o m â n ă încă pe scaun. Ar fi p u t u t j u r a că uşa fusese închisă. C e v a se mişcă în î n t u n e r i c . G r o a z a o cuprinse pe Elena, î n d e p ă r t â n d u - i orice u r m ă d e stânjeneală sau a m u z a m e n t . O h , D o a m n e , ce făcuse, ce forţe c h e m a s e a s u p r a ei? I n i m a i se strânse într-o g h e a r ă şi se simţi a r u n c a t ă , pe neaştep­ tate, î n cel m a i cumplit coşmar. N u e r a d o a r î n t u n e ­ ric, ci şi o tăcere deplină; nu se v e d e a nimic, nu se a u z e a nimic, iar e a c ă d e a . . . — Ingăduie-mi, spuse o voce, şi o flacără strălu­ citoare izbucni în b e z n ă . P e n t r u o clipă — o clipă atât de îngrozitoare încât a p r o a p e că i se făcu r ă u — crezu că e Tyler, căci îşi amintise de b r i c h e t a lui în biserica în r u i n e de pe

colină. D a r c â n d l u m â n a r e a d e p e m a s ă prinse d i n n o u vi^ţă, E l e n a v ă z u m â n a albă, c u degete lungi, c a r e o ţ i n e a . Nu e r a m â n a roşie şi c ă r n o a s ă a lui Tyler. P e n t r u o clipă, se g â n d i că e r a m â n a lui Şte­ fan, apoi ochii i se ridicară către faţă. — T u ! e x c l a m ă ea uluită. Ce cauţi aici? Se uită de la el la uşa de sticlă, care era într-adevăr larg deschisă c ă t r e p e l u z a de pe o l a t u r ă a casei. î n t o t d e a u n a intri în casele o a m e n i l o r neinvitat? — D a r tu m-ai invitat să intru. V o c e a lui era exact aşa c u m şi-o a m i n t e a — calmă, ironică şi a m u z a t ă . Ea îşi a m i n t e a şi z â m b e t u l lui. — M u l ţ u m e s c , a d ă u g ă el şi se aşeză graţios pe scaunul pe care ea t o c m a i îl trăsese. E a îşi luă r e p e d e m â n a d e p e spătar. — Nu t e - a m invitat pe t i n e , spuse ea n e p u t i n ­ cioasă, cu un a m e s t e c de disperare şi stânjeneală. Ce c ă u t a i lângă casa lui Bonnie? El z â m b i . în strălucirea l u m â n ă r i i , p ă r u l lui n e g r u lucea a s e m e n i u n u i lichid î n t u n e c a t , p r e a m o a l e şi fin p e n t r u u n p ă r o m e n e s c . C h i p u l lui e r a foarte palid, d a r î n acelaşi t i m p e x t r a o r d i n a r d e a t r ă g ă t o r . I a r ochii lui îi p r i n s e r ă privirea şi i-o susţinură. — Elena, frumuseţea ta îmi pare/ Ca vechile corăbii niceene/ Care, pe-o blândă, 'nmiresmatâ mare...1
1

Edgar Allan Poe, La Elena.

198 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 199

— C r e d că a c u m ar trebui să pleci. Nu m a i voia să-1 a u d ă vorbind. V o c e a lui a c ţ i o n a în m o d straniu a s u p r a ei, o făcea să se simtă ciudat de slabă, să simtă c u m ceva se t o p e a î n ă u n t r u l ei. — N - a r t r e b u i să fii aici. Te rog. î n t i n s e m â n a spre l u m â n a r e , v r â n d să o ia şi să plece, să se lupte cu a m e ţ e a l a care o cuprinsese. D a r î n a i n t e s ă p o a t ă atinge l u m â n a r e a , e l făcu ceva s u r p r i n z ă t o r . Ii prinse m â n a întinsă, nu violent ci cu b l â n d e ţ e , şi o ţinu în degetele lui subţiri şi reci. Apoi o răsuci, îşi lăsă capul în jos şi o sărută în p a l m ă . — N u . . . , şopti Elena, uluită. — V i n o cu m i n e , spuse el şi o privi în ochi. — Te rog, n u . . . , şopti ea din n o u , şi totul p l u t e a în j u r u l ei. E r a n e b u n ; despre ce vorbea? Să vină cu el u n d e ? D a r se simţea atât de ameţită, atât de lipsită de putere. El stătea drept, susţinând-o. Se r e z e m ă de el, simţi acele degete reci pe p r i m u l n a s t u r e al cămăşii ei, la gât. — T e rog, n u . . . — T o t u l e bine. Ai să vezi. Ii desfăcu cămaşa, dezvelindu-i gâtul, în v r e m e ce îi susţinea capul cu cealaltă m â n ă . — Nu.

Brusc, p u t e r e a îi reveni şi se trase de lângă el, lovindu-se de scaun. — Ţi-am spus să pleci, şi am vorbit serios. Pleacă — acum! P e n t r u o clipă, ochii lui se u m p l u r ă de o furie cumplită, u n val î n t u n e c a t d e a m e n i n ţ a r e . Apoi dev e n i r ă c a l m i şi reci şi el z â m b i , un z â m b e t r a p i d , strălucitor, c a r e se stinse imediat. — O să plec, spuse. D e o c a m d a t ă . Ea clătină din c a p şi îl privi ieşind pe uşa de sticlă fără nici un c u v â n t . D u p ă ce uşa se închise în u r m a lui, ea r ă m a s e n e m i ş c a t ă , în t ă c e r e , î n c e r c â n d să-şi r e c a p e t e răsuflarea. T ă c e r e . . . d a r n-ar t r e b u i să fie t ă c e r e . Se întoarse u i m i t ă c ă t r e p e n d u l şi v ă z u că se oprise. D a r î n a i n t e să-1 p o a t ă c e r c e t a m a i atent, auzi vocile ridicate ale lui B o n n i e şi M e r e d i t h . Ieşi repede în hol, simţindu-şi picioarele neobişnuit de m o i , în v r e m e ce îşi trăgea gulerul cămăşii la loc şi îşi î n c h e i a toţi nasturii. U ş a din spate a casei era des­ chisă şi E l e n a v ă z u afară d o u ă siluete, g h e m u i t e pe peluză. — Bonnie? M e r e d i t h ? Ce s-a î n t â m p l a t ? C â n d E l e n a ajunse lângă ele, B o n n i e ridică privi­ rea. Avea ochii plini de lacrimi. — O h , Elena, a murit.

200 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 201

E l e n a simţi un fior de g r o a z ă s t r ă b ă t â n d - o şi se uită în jos la g r ă m ă j o a r a de la picioarele lui Bonnie. E r a pechinezul, întins ţ e a p ă n pe o p a r t e , cu ochii larg deschişi. — O h , Bonnie, e x c l a m ă ea. — E r a b ă t r â n , spuse Bonnie, d a r n u m ă a ş t e p t a m să se d u c ă aşa de r e p e d e . D o a r a c u m câteva m i n u t e lătra. — C r e d că ar fi m a i bine să i n t r ă m în casă, spuse M e r e d i t h , iar Elena se uită la ea şi încuviinţă din cap. Asta nu e r a o n o a p t e în c a r e să stai afară, în întu­ neric. Şi nu e r a nici o n o a p t e în care să inviţi ceva î n ă u n t r u . A c u m ştia asta, deşi tot nu înţelegea ce se întâmplase. Abia c â n d se î n t o a r s e r ă din n o u în living desco­ peri că j u r n a l u l ei dispăruse.

Băuse suficient. Cu delicateţe, îşi linse colţurile gurii, simţindu-şi caninii r e t r ă g â n d u - s e şi p i e r z â n du-şi ascuţimea, foarte sensibili ca î n t o t d e a u n a d u p ă o p e r i o a d ă l u n g ă de h r ă n i r e . A c u m nu m a i ştia cât î n s e m n a suficient. N u m a i avusese ameţeli d u p ă cea de la biserică, d a r trăia cu t e a m a că i-ar p u t e a reveni. De fapt, trăia cu o t e a m ă a n u m e : că într-o b u n ă zi avea să îşi revină, cu m i n t e a confuză, şi să v a d ă în braţele lui t r u p u l graţios al Elenei z ă c â n d m o a l e , cu d o u ă r ă n i î n s â n g e r a t e p e gâtul e i subţire, c u i n i m a oprită p e n t r u t o t d e a u n a . La asta t r e b u i a să se aştepte. Setea de sânge, cu miriadele ei de orori şi plăceri, rămăsese chiar şi a c u m un mister p e n t r u el. Deşi trăia cu ea în fiecare zi, de secole întregi, tot nu o înţelegea. Ca o m , ar fi fost fără îndoială scârbit, oripilat de gân­ dul de a b e a sângele cald direct dintr-un trup viu. Asta, evident, d a c ă cineva i-ar fi sugerat aşa ceva, în cuvinte. D a r nici un c u v â n t nu fusese rostit în acea n o a p t e , n o a p t e a în c a r e K a t h e r i n e îl schimbase. Chiar şi d u p ă atâta timp, amintirea era limpede în m i n t e a lui. D o r m e a c â n d ea a p ă r u s e în o d a i a lui, mişcându-se la fel de încet ca o fantasmă sau o stafie. El d o r m e a , singur... Ea p u r t a o c ă m a ş ă fină de in c â n d venise la el.

Ştefan înălţă capul din gâtul moale ca de catifea al căprioarei. P ă d u r e a e r a plină de zgomotele nopţii şi el nu-şi d ă d e a s e a m a care dintre ele îl tulburase. O d a t ă ce P u t e r e a minţii lui fu distrasă, c ă p r i o a r a se trezi din transă. Ştefan simţi c u m muşchii a n i m a ­ lului t r e m u r ă pe c â n d încerca să se ridice. Du-te, atunci, îşi spuse, dându-i d r u m u l cu totul. C ă p r i o a r a se răsuci, se săltă în picioare şi o luă la fugă.

202 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 203

E r a n o a p t e a d i n a i n t e a zilei h o t ă r â t e , ziua în care ea avea să-şi a n u n ţ e alegerea. Şi ea venise la el. O m â n ă albă despărţi perdelele din j u r u l p a t u l u i şi Ştefan se trezi din s o m n , ridicându-se speriat în c a p u l oaselor. C â n d o văzu, cu p ă r u l ei a u r i u pal strălucindu-i pe u m e r i , cu ochii albaştri cufundaţi în u m b r e , r ă m a s e m u t d e uimire. Şi de iubire. Nu m a i văzuse niciodată ceva atât de frumos. î n c e p u să t r e m u r e şi î n c e r c ă să vorbească, d a r ea îi puse d o u ă degete reci pe b u z e . „Şşt", şopti, şi p a t u l se lăsă sub o n o u ă g r e u t a t e c â n d ea u r c ă alături de el. Cu faţa aprinsă, Ştefan îşi simţea inima bătându-i nebuneşte de ruşine şi de tulburare. Nu m a i avusese niciodată o femeie în p a t u l lui. I a r aceasta era K a t h e rine, K a t h e r i n e a cărei frumuseţe p ă r e a să vină din ce­ ruri, K a t h e r i n e pe care o i u b e a m a i m u l t d e c â t îşi iubea sufletul. Şi p e n t r u că o iubea, făcu un efort uriaş. Pe c â n d ea se strecura în aşternuturi, venind a t â t de a p r o a p e încât el p u t e a simţi p r o s p e ţ i m e a r ă c o r o a s ă a aerului nopţii în c ă m a ş a ei subţire, Ştefan reuşi să vorbească. „ K a t h e r i n e " , m u r m u r ă . „ N o i . . . e u p o t s ă aştept. P â n ă c â n d ne c u n u n ă m în biserică. O să-i cer tatălui m e u s ă aranjeze p e n t r u s ă p t ă m â n a viitoare. N u . . . n u va mai dura mult..."

„Şşt", şopti ea din n o u şi el simţi r ă c e a l a a c e e a pe piele. Nu se p u t u abţine şi o cuprinse în b r a ţ e şi o strânse lângă el. „ C e e a ce facem a c u m nu are nici o l e g ă t u r ă cu ce spui t u " , zise ea şi îşi întinse degetele subţiri p e n t r u a-1 m â n g â i a p e gât. Şi el înţelese. Simţi un fior de t e a m ă , care dispăru sub m â n g â i e r e a d e g e t e l o r ei. V o i a asta, v o i a orice i-ar fi îngăduit să r ă m â n ă cu K a t h e r i n e . „ î n t i n d e - t e , iubirea m e a " , şopti ea. Iubirea mea. Cuvintele c â n t a r ă în el pe c â n d se în­ t i n d e a p e s p a t e şi-şi p u n e a c a p u l p e p e r n ă , ridicându-şi b ă r b i a p e n t r u a-şi oferi gâtul. T e a m a îi dispăruse, şi în locul ei se simţea cuprins de o fericire a t â t de m a r e î n c â t îşi spuse că îl va nimici. Simţi a t i n g e r e a m o a l e a p ă r u l u i ei pe pieptul lui, şi î n c e r c ă să respire m a i calm. îi simţi răsuflarea pe gât, a p o i buzele. Apoi dinţii. D u r e r e a veni ascuţită, d a r r ă m a s e nemişcat, fără să scoată nici un sunet, gândindu-se d o a r la K a t h e ­ r i n e , la c â t d o r e a el să-i d e a . I a r d u r e r e a î n c e t ă a p r o a p e imediat, şi simţi c u m i se trage sângele din t r u p . Nu e r a a t â t de g r o a z n i c pe cât se t e m u s e că va fi. E r a s e n t i m e n t u l de a d a , de a h r ă n i .

204 • Jurnalele Vampirilor

A p o i m i n ţ i l e lor s e c o n t o p i r ă , d e v e n i n d u n a . S i m ţ e a b u c u r i a lui K a t h e r i n e de a b e a din el, încân­ t a r e a ei de a p r i m i sângele cald care îi d ă d e a viaţă. Şi ştia că şi ea simţea p l ă c e r e a lui de a d ă r u i . D a r reali­ t a t e a î n c e p e a să dispară, graniţele d i n t r e vis şi trezie se estompau. El nu mai putea gândi limpede; nu mai p u t e a g â n d i deloc. N u p u t e a d e c â t s ă simtă, i a r senzaţiile lui creşteau în spirală, p u r t â n d u - 1 m a i sus, tot m a i sus, r u p â n d u - i ultimele legături cu p ă m â n t u l . L a u n m o m e n t dat, m a i t â r z i u , fără s ă ştie c u m ajunsese acolo, se trezi în braţele ei. Ea îl ţinea aşa c u m ţine o m a m ă un p r u n c , c o n d u c â n d u - i g u r a către c a r n e a dezgolită a gâtului ei, d e a s u p r a cămăşii. Acolo e r a o r a n ă mică, o t ă i e t u r ă ce a p ă r e a î n t u n e c a t ă pe pielea palidă. Şi c â n d îl m â n g â i e î n c u r a j a t o r pe p ă r , el, fără să simtă t e a m ă sau să ezite, începu să-i soarbă sângele. Cu gesturi d e t a ş a t e , precise, Ştefan îşi s c u t u r ă p ă m â n t u l d e p e g e n u n c h i . L u m e a o a m e n i l o r dor­ m e a , toropită, d a r simţurile lui e r a u alerte. Ar fi tre­ buit să se simtă sătul, d a r a m i n t i r e a îi trezise din n o u poftele. Cu nările dilatate p e n t r u a p r i n d e m i r o s u l m o s c a t al vulpii, p o r n i la v â n ă t o a r e .

1 2

' l e n a se roti încet în faţa oglinzii înalte din d o r m i t o r u l mătuşii J u d i t h . M a r g a r e t stătea jos l â n g ă p a t u l m a r e cu b a l d a c h i n , cu ochii ei albaştri r o t u n z i şi plini de a d m i r a ţ i e . — T a r e aş v r e a să am o rochie ca asta p e n t r u co­ linda c u „ n e daţi o r n u n e d a ţ i " , spuse ea. — î m i placi m a i m u l t ca pisicuţă albă, spuse Elena, s ă r u t â n d - o pe M a r g a r e t între urechiuşele albe de catifea prinse de b a n d a de p ă r . Apoi se întoarse c ă t r e m ă t u ş a ei, c a r e stătea lângă uşă, cu un ac şi a ţ ă p r e g ă t i t e . E perfectă, spuse î n c â n t a t ă . Nu t r e b u i e să mai modificăm nimic. F a t a din oglindă ar fi p u t u t foarte bine să fi ieşit din paginile cărţilor Elenei despre R e n a ş t e r e a italiană. Gâtul şi umerii ei erau goi, iar corsajul strâmt al rochiei albastru pal, cu reflexii metalice, îi p u n e a în evidenţă

206 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 207

talia subţire. Mânecile lungi, bogate, erau despicate şi lăsau să se vadă mătasea albă a cămăşii de dedesubt, iar fusta largă, lungă p â n ă în p ă m â n t , abia atingea p o ­ deaua. E r a o rochie frumoasă, iar albastrul pal p ă r e a să adâncească albastrul-închis al ochilor Elenei. C â n d se răsuci, p r i v i r e a E l e n e i c ă z u pe ceasul demodat de pe comodă. — O h , n u , exclamă, e a p r o a p e şapte. Ştefan tre­ buie să a p a r ă dintr-o clipă în alta. — Uite-i maşina, spuse m ă t u ş a J u d i t h , a r u n c â n d o privire pe fereastră. C o b o r eu să-i deschid. — E-n regulă, spuse scurt Elena. O să-1 p r i m e s c c h i a r eu. Pa, să vă distraţi b i n e diseară cu „ n e daţi ori n u n e d a ţ i " . Şi coborî r e p e d e scările. Asta e, îşi spuse. Pe c â n d î n t i n d e a m â n a spre m â ­ nerul uşii, îşi a m i n t i de a c e a zi din u r m ă cu a p r o a p e d o u ă luni, c â n d se oprise d i r e c t în faţa lui Ştefan d u p ă o r a d e Istorie e u r o p e a n ă . Avea a c u m aceleaşi sentimente, de n e r ă b d a r e , de î n c â n t a r e şi tensiune. Sper d o a r ca asta să iasă m a i bine d e c â t atunci, îşi spuse. C ă c i în u l t i m a s ă p t ă m â n ă şi j u m ă t a t e , îşi le­ gase t o a t e s p e r a n ţ e l e d e acest m o m e n t , d e a c e a s t ă seară. D a c ă ea şi Ştefan nu aveau să fie î m p r e u n ă în această seară, n-or să m a i fie niciodată. U ş a se deschise şi ea făcu un p a s în spate, cu ochii lăsaţi în jos, a p r o a p e t i m i d ă , t e m â n d u - s e să v a d ă

chipul lui Ştefan. D a r apoi auzi c u m lui i se taie răsu­ flarea şi ridică r e p e d e p r i v i r e a — şi simţi c u m o g h e a r ă rece îi strânge i n i m a . El o privea uluit, da. D a r nu e r a b u c u r i a u i m i t ă pe care o văzuse în ochii lui în a c e a p r i m ă n o a p t e în c a m e r a lui. Asta e r a ceva m a i a p r o a p e de şoc. — Nu-ţi place, şopti ea, îngrozită de lacrimile care a m e n i n ţ a u să i se reverse din ochi. El îşi r e v e n i r e p e d e , ca î n t o t d e a u n a , clipind şi c l ă t i n â n d din c a p . — N u , n u , e frumoasă. Tu eşti frumoasă. Şi a t u n c i , de ce stai acolo de p a r c ă ai fi v ă z u t o fantomă? îşi spuse ea. De ce nu mă iei în b r a ţ e , de ce nu mă săruţi — fă ceva! — Arăţi m i n u n a t , spuse ea c a l m ă . Şi e r a a d e v ă r a t ; e r a elegant şi frumos în s m o c h i n g şi cu c a p a pe care şi-o pusese p e n t r u rolul său. C h i a r e r a surprinsă că acceptase, d a r c â n d îi sugerase asta păruse mai degrabă amuzat. Iar acum arăta minu­ n a t , şi în largul lui, ca şi c u m a s e m e n e a h a i n e e r a u la fel de fireşti p e n t r u el ca şi jeanşii. — Ar t r e b u i să p l e c ă m , spuse el, la fel de calm şi de serios. E l e n a încuviinţă din c a p şi u r c ă î m p r e u n ă cu el în m a ş i n ă , d a r i n i m a e i n u m a i e r a d o a r rece, e r a c a d e g h e a ţ ă . Ştefan e r a m a i d e p a r t e de ea ca niciodată, şi nu ştia c u m să îl a d u c ă î n a p o i .

208 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 209

T u n e t e l e b u b u i a u d e a s u p r a lor p e c â n d s e în­ d r e p t a u către liceu, şi Elena se uită pe g e a m u l maşinii cu o disperare confuză. P ă t u r a de n o r i e r a groasă şi î n t u n e c a t ă , deşi î n c ă nu î n c e p u s e să p l o u ă . A e r u l p ă r e a încărcat, iar fulgerele p u r p u r i i d ă d e a u cerului un aspect coşmaresc. E r a o atmosferă perfectă p e n ­ tru H a l l o w e e n , a m e n i n ţ ă t o a r e , d e p e altă l u m e , d a r î n E l e n a trezea d o a r groază. D i n a c e a n o a p t e p e t r e ­ c u t ă acasă la Bonnie, îşi p i e r d u s e apetitul p e n t r u lu­ crurile stranii şi sinistre. J u r n a l u l ei nu m a i a p ă r u s e , deşi scotociseră t o a t ă casa lui Bonnie. T o t nu-i v e n e a să creadă că dispăruse cu a d e v ă r a t şi ideea că un străin citeşte cele m a i i n t i m e g â n d u r i ale ei o înfuria îngrozitor. P e n ­ tru că, evident, fusese furat; ce altă explicaţie p u t e a exista? î n n o a p t e a aceea, î n casa familiei M c C u l lough fuseseră deschise m a i m u l t e uşi; c i n e v a ar fi p u t u t p u r şi simplu să intre în casă. V o i a să îl omoare pe cel care o făcuse. I m a g i n e a u n o r ochi n e g r i î i a p ă r u î n m i n t e . Băiatul ăla, b ă i a t u l în faţa c ă r u i a a p r o a p e c e d a s e în casa lui Bonnie, băiatul c a r e o făcuse să îl uite pe Ştefan. O a r e el să fie? M a ş i n a opri în faţa liceului şi ea se a d u n ă şi se forţă să z â m b e a s c ă în v r e m e ce s t r ă b ă t e a u c o r i d o a r e l e şcolii. Sala de sport e r a u un haos în care cu greu se

putea vedea o oarecare organizare. în ora în care Elena se dusese acasă, totul se schimbase. î n a i n t e să plece, locul fusese plin de elevi din clasele m a r i : m e m ­ brii Consiliului Elevilor, băieţii din echipa de fotbal, cei din K e y C l u b 1 , toţi î n c e r c â n d să t e r m i n e cu a r a n ­ j a r e a decorului şi a recuzitei. A c u m era plin de străini, cei m a i mulţi nici m ă c a r s e m ă n â n d cu o a m e n i i . Câţiva zombi se întoarseră c â n d Elena intră în sală, şi tigvele lor se v e d e a u rânjind p r i n c a r n e a pu­ t r e d ă a chipurilor lor. Un cocoşat grotesc şchiopată către ea, alături de un c a d a v r u cu o piele albă lividă şi ochii goi. D i n altă direcţie se a p r o p i a un vârcolac, cu b o t u l rânjit plin de sânge, î m p r e u n ă cu o vrăji­ toare întunecată, cu un aer dramatic. Cu o strângere de inimă, E l e n a îşi d ă d u s e a m a că nu p u t e a r e c u n o a ş t e nici j u m ă t a t e dintre cei de acolo în costumele lor. In clipa u r m ă t o a r e erau cu toţii in j u r u l ei, a d m i r â n d u - i rochia albastru pal, a n u n ţ â n d - o de unele p r o b l e m e ivite deja. E l e n a le făcu s e m n să tacâ^şi se întoarse către vrăjitoare, al cărei p ă r negru lung c ă d e a pe spatele unei rochii negre foarte strâmte. Organizaţie şcolară pentru licee, condusă de elevi aleşi de colegii lor, care oferă o varietate de oportunităţi pentru membrii săi: îndrumare profesională, burse la colegiu, programe speciale de perfecţionare, burse de studiu în străinătate. A fost înfiinţată în 1925 în Sacramento, California, dar s-a extins, existând în prezent în aproape 5.000 de licee, în principal în SUA şi Canada, dar recent şi în America Centrală şi de Sud, în Australia şi Asia.
1

210 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 211

— Ce e, M e r e d i t h ? î n t r e b ă ea. — A n t r e n o r u l L y m a n e bolnav, răspunse încrun­ tată M e r e d i t h , şi cineva 1-a pus în locul lui pe T a n n e r . — D o m n u l Tanner? e x c l a m ă îngrozită Elena. — D a , şi deja c r e e a z ă p r o b l e m e . Biata B o n n i e a p r o a p e că a c e d a t nervos. Ar t r e b u i să te d u c i tu acolo. E l e n a oftă şi încuviinţă din c a p , a p o i o p o r n i pe traseul î n t o r t o c h e a t al turului Casei B â n t u i t e . C â n d trecu p r i n sinistra C a m e r ă de T o r t u r ă şi oribila C a ­ m e r ă a C i o p â r ţ i t o r u l u i N e b u n , îşi spuse că făcuseră totul a p r o a p e prea b i n e . L o c u l ăsta e r a neliniştitor chiar şi în plină l u m i n ă . C a m e r a Druizilor era a p r o a p e de ieşire. Acolo, fu­ sese construit u n S t o n e h e n g e d e c a r t o n . D a r m i c u ţ a şi d r ă g u ţ a p r e o t e a s ă d r u i d ă c a r e stătea p r i n t r e m o ­ noliţii destul de veridici, p u r t â n d o r o b ă a l b ă şi pe cap o c o r o a n ă din frunze de stejar, p ă r e a g a t a să iz­ b u c n e a s c ă în plâns. — D a r t r e b u i e să fiţi plin de sânge, s p u n e a ea rugător. F a c e p a r t e din scenă; sunteţi o jertfă. — E suficient de r ă u că trebuie să p o r t r o b a asta ridicolă, r ă s p u n s e T a n n e r tăios. N i m e n i n u m-a a n u n ţ a t să trebuie să mă u n g cu sirop peste tot. D a r nu ajunge pe dumneavoastră, spuse B o n n i e . E d o a r pe r o b ă şi pe altar. Sunteţi o jertfă, r e p e t ă ea, ca şi c u m asta l-ar p u t e a convinge în v r e u n fel.

— în privinţa asta, spuse dezgustat d o m n u l T a n ­ n e r , a c u r a t e ţ e a acestei întregi p u n e r i î n scenă este total i m p r o b a b i l ă . C o n t r a r credinţei p o p u l a r e , drui­ zii nu au construit S t o n e h e n g e ; a fost înălţat de o cul­ t u r ă din E p o c a d e B r o n z c a r e . . . E l e n a făcu u n p a s î n a i n t e . — D o m n u l e T a n n e r , nu d e s p r e asta e v o r b a acum. — N - o fi, p e n t r u tine, spuse el. Şi de-asta tu şi p r i e t e n a ta nevrotică sunteţi corigente la istorie. — Asta e o r e m a r c ă total deplasată, se auzi o voce în spate, şi E l e n a se uită r e p e d e peste u m ă r la Ştefan. — D o m n u l Salvatore, spuse T a n n e r , rostind cu­ vintele ca şi c u m ar fi spus: Acum ziua mea e desăvârşită. Bănuiesc că ai nişte î n v ă ţ ă t u r i n o i pline de înţelep­ ciune de oferit. Sau ai de g â n d să-mi învineţeşti mie u n ochi? Privirea lui se î n d r e p t ă c ă t r e Ştefan, c a r e stătea acolo, elegant în smochingul lui perfect croit, şi Elena avu, şocată, u n p r e s e n t i m e n t . T a n n e r nu este de fapt cu mult m a i în vârstă decât noi, îşi spuse. P a r e b ă t r â n p e n t r u că are acel î n c e p u t de chelie, d a r p u n p a r i u că nu a împlinit încă treizeci de ani. Apoi, d i n t r - u n motiv o a r e c a r e , îşi a m i n t i c u m arătase T a n n e r la bal, în costumul lui ieftin şi lucios c a r e nu i se potrivea.

212 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 213

P u n p a r i u că nici m ă c a r la balul lui n-a participat, îşi spuse ea. Şi apoi, p e n t r u p r i m a d a t ă , simţi o o a r e ­ care simpatie p e n t r u el. Probabil că şi Ştefan simţea acelaşi lucru, căci deşi se a p r o p i e de b ă r b a t u l m ă r u n t şi îl privi d r e p t în faţă, vocea lui era c a l m ă . — N u , n - a m de g â n d . C r e d că t o a t ă povestea asta devine exagerată. De ce să n u . . . E l e n a n u m a i auzi restul propoziţiei, d a r Ştefan v o r b e a p e u n t o n jos, calm, iar d o m n u l T a n n e r c h i a r p ă r e a să-1 asculte. Ea a r u n c ă o privire în spate, la l u m e a care se strânsese în j u r u l lor: p a t r u sau cinci d e m o n i , vârcolacul, o gorilă şi un cocoşat. — H e i , totul e sub control, spuse ea şi l u m e a se împrăştie. Ştefan se o c u p a de „ t o t u l " , deşi ea nu p r e a ştia c u m , căci nu-i v e d e a d e c â t ceafa. Ceafa... P e n t r u o clipă, în m i n t e îi a p ă r u o imagine din p r i m a zi de şcoală. Ştefan s t â n d în secretariat şi vorbind cu d o a m n a Clarke, secretara, şi cât de ciudat se purtase d o a m n a Clarke. Şi într-adevăr, c â n d Elena s e u i t ă a c u m l a d o m n u l T a n n e r , v ă z u p e faţa lui aceeaşi expresie uşor n ă u c i t ă . E l e n a simţi un fior de nelinişte. — H a i d e , îi spuse lui B o n n i e . H a i să m e r g e m în faţă. O tăiară drept prin C a m e r a de Aterizarea a Extra­ terestrilor şi p r i n C a m e r a M o r ţ i l o r Vii, furişându-se

p r i n t r e pereţii despărţitori şi ieşind în p r i m a c a m e r ă pe u n d e intrau vizitatorii, î n t â m p i n a ţ i de un vârcolac. Vârcolacul îşi scosese capul şi a c u m stătea de vorbă cu d o u ă m u m i i şi o prinţesă egipteană. E l e n a t r e b u i a să recunoască — da, C a r o l i n e a r ă t a m i n u n a t î n c h i p d e C l e o p a t r ă , c u c o n t u r u l acelui t r u p b r o n z a t foarte vizibil p r i n r o c h i a d r e a p t ă şi subţire de in pe care o p u r t a . M a t t , vârcolacul, nici nu p u t e a fi învinuit că privirea îi tot fugea în jos de la faţa lui C a r o l i n e . — C u m m e r g e aici? î n t r e b ă E l e n a cu o veselie forţată. M a t t tresări uşor, apoi se întoarse către ea şi Bon­ nie. E l e n a nu-1 p r e a m a i văzuse din n o a p t e a balului, şi ştia că nici el şi Ştefan nu m a i e r a u a t â t de a p r o ­ piaţi. D i n c a u z a ei. Şi deşi M a t t nu p u t e a fi învinuit nici p e n t r u asta, ea îşi d ă d e a s e a m a cât de m u l t îl d u r e a p e Ştefan. — T o t u l e în regulă, spuse M a t t , p ă r â n d stânjenit. — C â n d Ştefan t e r m i n ă cu T a n n e r , cred că o să-1 t r i m i t aici, spuse E l e n a . P o a t e să ajute la p r i m i r e a vizitatorilor. M a t t ridică indiferent d i n t r - u n u m ă r , apoi spuse: — Ce t e r m i n ă cu T a n n e r ? E l e n a se u i t ă la el s u r p r i n s ă . Ar fi p u t u t j u r a că M a t t fusese c u c â t e v a m i n u t e î n u r m ă î n C a m e r a Druizilor. îi explică.

214 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 215

Afară, t u n e t u l m u g i din n o u şi p r i n uşa deschisă E l e n a v ă z u u n fulger l u m i n â n d cerul î n t u n e c a t . C â ­ teva s e c u n d e m a i târziu se auzi un alt t u n e t , de d a t a asta m a i p u t e r n i c . — Sper că nu plouă, spuse B o n n i e . — D a , spuse C a r o l i n e , c a r e rămăsese t ă c u t ă cât t i m p E l e n a vorbise cu M a t t . Ar fi aşa de păcat d a c ă n-ar veni n i m e n i . Elena o privi cu atenţie şi văzu o u r ă făţişă în ochii înguşti, ca de pisică, ai lui C a r o l i n e . — C a r o l i n e , spuse ea d i n t r - u n i m p u l s , ascultă. N - a m p u t e a tu şi cu m i n e să t e r m i n ă m cu asta? Nu p u t e m să u i t ă m tot ce s-a-ntâmplat şi să o l u ă m de la capăt? S u b o r n a m e n t u l în formă de c o b r ă de pe fruntea ei, ochii lui C a r o l i n e se m ă r i r ă şi a p o i se î n g u s t a r ă din n o u . G u r a i se s t r â m b ă şi ea se a p r o p i e de E l e n a . — N - a m să uit niciodată, spuse, apoi se întoarse şi se î n d e p ă r t ă . U r m ă o clipă de t ă c e r e , în v r e m e ce B o n n i e şi M a t t priveau către p o d e a . E l e n a se a p r o p i e de uşă p e n t r u a simţi aerul rece pe obraji. V e d e a t e r e n u l de fotbal şi r a m u r i l e l e g ă n a t e de v â n t ale stejarilor de dincolo de el, şi din n o u se simţi copleşită de un p r e ­ sentiment ciudat. Asta e n o a p t e a , se gândi cu tristeţe. Asta e n o a p t e a c â n d se î n t â m p l ă totul. D a r ce în­ s e m n a acest „ t o t u l " , h a b a r n-avea.

O voce r ă s u n ă în sala de sport t r a n s f o r m a t ă într-o scenă sângeroasă. — B u n , a c u m or să intre cei care stau la c o a d ă în parcare. Opreşte lumina, Ed! Dintr-odată, se făcu întuneric şi aerul se u m p l u cu gemete şi râsete sinistre, ca o orchestră care îşi acor­ dează instrumentele. Elena oftă şi se întoarse către sală. — H a i d e ţ i , m a i bine ne p r e g ă t i m să-i c o n d u c e m î n ă u n t r u , îi spuse c a l m ă lui B o n n i e . B o n n i e încuviinţă din c a p şi dispăru în î n t u n e r i c . M a t t îşi pusese din n o u capul de vârcolac şi t o c m a i d ă d e a d r u m u l u n e i b e n z i c a r e a d ă u g a nişte m u z i c ă stranie la cacofonia d i n ă u n t r u . Ştefan a p ă r u de d u p ă un colţ, cu p ă r u l şi hainele topindu-i-se în î n t u n e r i c . D o a r p l a s t r o n u l alb i se v e d e a clar. — Am rezolvat cu T a n n e r , spuse el. P o t să vă m a i ajut cu ceva? — Păi, ai p u t e a r ă m â n e aici, cu M a t t , să-i primeşti p e cei c a r e i n t r ă . . . V o c e a Elenei se stinse. M a t t e r a aplecat d e a s u p r a amplificatorului, p o t r i v i n d cu atenţie volumul, fără să ridice privirea. E l e n a se uită la Ştefan şi văzu că avea faţa crispată, fără expresie. — Sau ai p u t e a să te duci în vestiarul băieţilor şi să te o c u p i de cafea şi de restul gustărilor p e n t r u gazde, încheie e a p e u n t o n obosit.

216 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea * 217

— O să mă d u c în vestiar, spuse el. Pe c â n d se î n d e p ă r t a , E l e n a o b s e r v ă o u ş o a r ă clătinare în pasul lui. — Ştefan? Eşti bine? — Bine, spuse el, r e c ă p ă t â n d u - ş i echilibrul. P u ţ i n obosit, asta-i tot. îl privi p l e c â n d , simţind cu fiecare m i n u t o greu­ tate tot m a i m a r e î n piept. Se întoarse c ă t r e M a t t , v r â n d să-i s p u n ă ceva, d a r în a c e a clipă şirul de vizitatori ajunse la uşă. — A î n c e p u t spectacolul, spuse el şi se g h e m u i în umbre. E l e n a trecu dintr-o c a m e r ă într-alta, c ă u t â n d s ă v a d ă d a c ă sunt p r o b l e m e şi să le rezolve. în alţi ani, p a r t e a asta a serii îi plăcuse cel m a i m u l t — să v a d ă c u m sunt interpretate scenele oribile şi c u m spectato­ rii se înfioară —, d a r în seara aceasta exista un senti­ m e n t de t e a m ă şi o tensiune care îi însoţeau gândurile. Asta e n o a p t e a , îşi spuse din n o u , şi g h e a ţ a din piep­ tul ei p ă r u să devină m a i groasă. O D o a m n ă cu C o a s a — sau cel p u ţ i n asta crezu E l e n a că e silueta în r o b ă n e a g r ă cu glugă — trecu pe lângă ea şi Elena încercă, absentă, să-şi a d u c ă a m i n t e d a c ă o m a i văzuse la petrecerile de Halloween. E r a ceva familiar în felul în care se mişca silueta.

Bonnie s c h i m b ă u n z â m b e t c h i n u i t c u vrăjitoarea înaltă şi subţire c a r e d i r e c ţ i o n a vizitatorii în C a m e r a Păianjenilor. C â ţ i v a băieţi din primii a n i de liceu lo­ v e a u î n păianjenii d e c a u c i u c c a r e a t â r n a u d e t a v a n şi ţipau, d e r a n j â n d pe t o a t ă l u m e a . Bonnie îi î n d r e p t ă h o t ă r â t ă c ă t r e C a m e r a Druizilor. Aici, l u m i n a stroboscopică d ă d e a scenei o a t m o s ­ feră de vis. B o n n i e simţi un soi de t r i u m f m a c a b r u văzându-1 p e d o m n u l T a n n e r întins p e altarul d e sa­ crificiu, cu r o b a lui albă p ă t a t ă a b u n d e n t de sânge, cu privirea î n d r e p t a t ă c ă t r e t a v a n . — M i ş t o ! strigă u n u l d i n t r e băieţi, apropiindu-se în fugă de altar. B o n n i e r ă m a s e în s p a t e , şi rânji, a ş t e p t â n d ca j e r t f a p l i n ă de s â n g e să se ridice şi să-1 sperie de m o a r t e p e puşti. D a r d o m n u l T a n n e r n u s e mişcă, nici m ă c a r a t u n c i c â n d b ă i a t u l îşi b ă g ă m â n a î n b a l t a d e sânge de l â n g ă c a p u l jertfei. E ciudat, îşi spuse B o n n i e , grăbindu-se c ă t r e puşti p e n t r u a-1 î m p i e d i c a să ia cuţitul de sacrificiu. — Nu face asta! se răsti la el, iar el îşi ridică m â n a p l i n ă de sânge c a r e a p ă r e a roşie la fiecare fulgerare a luminii stroboscopice. Brusc, B o n n i e simţi o frică i r a ţ i o n a l ă că d o m n u l T a n n e r avea de gând să aştepte p â n ă când ea se

218 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 219

apleca d e a s u p r a lui şi apoi să o sperie. D a r el conti­ n u a să se holbeze la tavan. — D o m n u l e T a n n e r , sunteţi bine? D o m n u l e T a n ner? D o m n u l e T a n n e r ! Nici o mişcare, nici un sunet. Nici o clipire a acelor ochi albi, larg deschişi. Nu-1 atinge, se ivi dintr-odată, repede, un gând în mintea lui Bonnie. Nu-1 atinge nu-1 atinge nu-1 atinge... S u b l u m i n a stroboscopică, Bonnie văzu c u m m â n a ei se î n t i n d e , o văzu c u m a p u c ă u m ă r u l d o m ­ n u l u i T a n n e r şi îl s c u t u r ă , v ă z u c u m c a p u l îi c a d e moale către ea. Apoi îi văzu gâtul. A t u n c i î n c e p u să ţipe. Elena auzi ţipetele. E r a u ascuţite şi în ele se simţea frica şi, spre deosebire de orice alte sunete din C a s a B â n t u i t ă , ea ştiu i m e d i a t că nu e r a u o glumă. Apoi totul deveni u n c o ş m a r . Ajunse în fugă în C a m e r a Druizilor şi văzu o scenă diferită de cea pregătită p e n t r u vizitatori. Bonnie tipa, iar M e r e d i t h o ţinea de u m e r i . T r e i băieţei încercau să iasă pe uşa acoperită cu o draperie, şi doi paznici s e uitau î n ă u n t r u , b l o c â n d ieşirea. D o m n u l T a n n e r zăcea pe p i a t r a altarului, cu braţele întinse în lături, iar faţa lui... — E m o r t , p l â n g e a B o n n i e , iar ţipetele d e v e n e a u a c u m cuvinte. O h , D o a m n e , sângele e adevărat, şi el

e m o r t . Eu l-am atins, Elena, şi e m o r t , e m o r t de-adevăratelea... L u m e a î n c e p e a să se a d u n e . Altcineva î n c e p u să ţipe şi ţipetele se r e p e t a r ă , apoi toţi î n c e r c a u să iasă d e a c o l o , î m p i n g â n d u - s e p a n i c a ţ i , lovindu-se d e pereţii despărţitori. — Aprindeţi lumina! strigă E l e n a şi îşi auzi strigătul r e p e t a t de alţii. M e r e d i t h , r e p e d e , du-te la un telefon şi c h e a m ă o a m b u l a n ţ ă , c h e a m ă poliţia... A p r i n d e ţ i odată l u m i n a aia! C â n d l u m i n a se aprinse, E l e n a se uită în j u r , d a r nu v ă z u nici un adult, nici o p e r s o a n ă care p u t e a să p r e i a controlul şi să se o c u p e de tot. O p a r t e d i n ea e r a rece ca g h e a ţ a , şi gândurile îi alergau n e b u n e ş t e pe c â n d î n c e r c a să-şi d e a s e a m a ce are de făcut. O altă p a r t e era a m o r ţ i t ă d e groază. D o m n u l T a n n e r . . . Nu-1 plăcuse niciodată, d a r î n t r - u n fel asta nu făcea d e c â t să î n r ă u t ă ţ e a s c ă situaţia. — Scoateţi toţi copiii de aici. Să r ă m â n ă d o a r per­ sonalul, spuse ea. — N u ! î n c h i d e ţ i uşile! Nu lăsaţi pe nimeni să plece p â n ă nu ajunge aici poliţia, strigă lângă ea un vârco­ lac, scoţându-şi m a s c a . Elena se întoarse surprinsă la auzul vocii şi văzu că nu e r a M a t t , ci T y l e r Smallwood. Fusese p r i m i t d i n n o u î n şcoală a b i a s ă p t ă m â n a t r e c u t ă şi faţa lui p u r t a î n c ă u r m e l e bătăii pe c a r e o

220 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 221

încasase de la Ştefan. D a r vocea lui era a u t o r i t a r ă şi E l e n a îi văzu pe paznici î n c h i z â n d uşa de ieşire. Apoi auzi o altă uşă închizându-se în celălalt c a p ă t al sălii de sport.
A

— C i n e v a c a r e a r e u n t r e c u t violent, c o n t i n u ă Tyler, dezgolindu-şi dinţii. C i n e v a care, din câte ne p u t e m da s e a m a , e un p s i h o p a t c a r e a venit în Fell's C h u r c h doar ca să omoare. — Tyler, despre ce vorbeşti? N e d u m e r i r e a ei dispăruse brusc. Furioasă, o p o r n i către băiatul înalt şi solid. — Eşti n e b u n ! El a r ă t ă c ă t r e ea fără să o privească. — Asta s p u n e iubita lui — d a r p o a t e că ea e p u ţ i n c a m subiectivă! — Şi p o a t e că şi tu eşti c a m subiectiv, Tyler, spuse o voce din spatele mulţimii şi E l e n a văzu un al doilea vârcolac croindu-şi d r u m î n c a m e r ă . Matt. — Ah, da? Păi atunci, de ce nu ne spui şi n o u ă ce ştii tu despre Salvatore? De u n d e vine? U n d e - i fami­ lia lui? De u n d e a r e toţi b a n i i ăia? T y l e r se întoarse către ceilalţi şi î n t r e b ă : C i n e ştie ceva despre el? T o ţ i c l ă t i n a u d i n c a p . E l e n a v e d e a p e feţele lor c u m s e n ă ş t e a n e î n c r e d e r e a . N e î n c r e d e r e a faţă d e ceea ce nu e r a cunoscut, faţă de orice e r a diferit. Şi Ştefan e r a diferit. E r a un străin în mijlocul lor, iar a c u m ei a v e a u nevoie de un ţ a p ispăşitor. Fata în chimono începu: — Am auzit un z v o n . . .

In z o n a S t o n e h e n g e e r a u strânse c a m o d u z i n ă de p e r s o a n e , din c a r e E l e n a r e c u n o s c u u n a ca fiind din C o m i t e t . Restul e r a u copii pe care îi ştia de la şcoală, d a r p e nici u n u l p r e a b i n e . U n u l d i n t r e ei, u n b ă i a t î m b r ă c a t în pirat, îi spuse lui Tyler: — A d i c ă . . . tu crezi că cineva de-aici a făcut-o? — C i n e v a de-aici a făcut-o, cu s i g u r a n ţ ă , spuse Tyler, şi în v o c e a lui se a u z e a o n o t ă c i u d a t ă , de e m o ţ i e , de p a r c ă c e e a ce se p e t r e c e a i-ar fi făcut a p r o a p e p l ă c e r e . A r ă t ă c ă t r e b a l t a d e sânge d e p e p i a t r ă şi spuse: Nu s-a î n c h e g a t încă; cu siguranţă nu s-a î n t â m p l a t de mult. Şi uită-te la felul în c a r e i s-a tăiat gâtul. Asasinul a făcut-o p r o b a b i l cu ăsta — şi a r ă t ă către cuţitul de sacrificiu. — A t u n c i asasinul ar p u t e a să se afle aici c h i a r a c u m , şopti o fată în c h i m o n o . — Şi nu e greu de ghicit cine e, spuse Tyler. Ci­ n e v a care îl u r a pe T a n n e r , care î n t o t d e a u n a se certa cu el. C i n e v a c a r e s-a c e r t a t cu el m a i d e v r e m e astă-seară. Eu l-am văzut. Aşadar, tu ai fost vârcolacul din c a m e r a asta, îşi spuse Elena n e d u m e r i t ă . D a r c e căutai t u aici? T u n u faci p a r t e din C o m i t e t .

222 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea * 223

— Asta-i tot ce am auzit, zvonuri! spuse Tyler. Ni­ m e n i nu ştie de fapt nimic d e s p r e el. D a r există un lucru pe care eu îl ştiu. Atacurile din FelPs C h u r c h au î n c e p u t în p r i m a s ă p t ă m â n ă de şcoală — săptămâna când a venit Ştefan Salvatore. La aceste cuvinte, se a u z i r ă m u r m u r e tot m a i pu­ ternice, şi E l e n a însăşi simţi un şoc c â n d realiză că T y l e r are d r e p t a t e . Desigur, e r a ridicol ce sugera el, e r a d o a r o coincidenţă. D a r aşa era, atacurile înce­ p u s e r ă o d a t ă cu sosirea lui Ştefan. — O să vă m a i spun ceva, strigă Tyler, fâcându-le s e m n să se liniştească. Ascultaţi-mă! O să vă m a i spun ceva! Aşteptă p â n ă ce t o a t ă l u m e a se uita la el şi apoi rosti încet, pe un t o n d r a m a t i c : A fost în cimi­ tir în n o a p t e a c â n d Vickie B e n n e t t a fost a t a c a t ă . — Sigur că a fost în cimitir — şi ţi-a aranjat faţa, spuse M a t t , d a r din vocea lui lipsea obişnuita forţă. T y l e r prinse r e m a r c a şi profită de ea. — D a , şi a p r o a p e m-a o m o r â t . I a r în seara asta cineva chiar 1-a o m o r â t pe T a n n e r . Nu ştiu ce credeţi voi, d a r eu c r e d că el a făcut-o. Eu cred că el e asasi­ nul! — D a r u n d e e? strigă cineva din m u l ţ i m e . T y l e r se uită î n j u r . — D a c ă el a făcut-o, t r e b u i e să fie î n c ă pe aici, strigă. H a i d e ţ i să-1 găsim.

— Ştefan n-a făcut n i m i c ! T y l e r . . . , strigă E l e n a , d a r z g o m o t u l mulţimii îi acoperi cuvintele. Cuvintele lui T y l e r e r a u p r e l u a t e şi r e p e t a t e . Să-l găsim... să-l găsim... să-l găsim. E l e n a le auzi t r e c â n d de la u n u l la altul. I a r pe feţele din C a m e r a Druizilor se citea a c u m m a i m u l t d e c â t o simplă n e î n c r e d e r e ; E l e n a m a i v e d e a pe ele şi furie, şi sete de r ă z b u n a r e . M u l ţ i m e a se t r a n s f o r m a s e în ceva u r â t , ceva ce scăpase de sub control. — U n d e e, Elena? spuse Tyler, şi ea v ă z u strălu­ cirea triumfului în ochii lui, văzu p l ă c e r e a . — Nu ştiu, spuse ea furioasă, v r â n d să-l lovească. — T r e b u i e să fie pe aici! Găsiţi-1! strigă cineva, şi apoi p ă r u r ă cu toţii să se mişte, să gesticuleze, să se împingă. Pereţii despărţitori e r a u d ă r â m a ţ i şi daţi d e o p a r t e . I n i m a E l e n e i b ă t e a c u p u t e r e . Asta n u m a i e r a d o a r o m u l ţ i m e ; e r a o m u l ţ i m e a ţ â ţ a t ă , g a t a să linşeze. E l e n a era îngrozită de ce i-ar p u t e a face lui Ştefan d a c ă l-ar găsi. D a r d a c ă ar î n c e r c a să îl aver­ tizeze, l-ar c o n d u c e pe T y l e r direct la el. Se uită î n j u r disperată. Bonnie c o n t i n u a să se hol­ b e z e la faţa fără viaţă a d o m n u l u i T a n n e r . Nu o p u t e a ajuta. Se întoarse p e n t r u a privi către m u l ţ i m e , şi ochii ei î n t â l n i r ă privirea lui M a t t .

224 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea * 225

P ă r e a confuz şi furios, cu p ă r u l ciufulit, roşu în obraji şi t r a n s p i r a t . E l e n a îşi a d u n ă t o a t ă forţa şi voinţa într-o privire i m p l o r a t o a r e . Te rog, M a t t , spuse în g â n d . Nu se p o a t e să crezi asta. Ştii că nu e a d e v ă r a t . D a r ochii lui a r ă t a u că nu ştia. în ei se v e d e a tul­ b u r a r e şi uimire. Te rog, spuse în g â n d Elena, uitându-se în ochii aceia albaştri, d o r i n d u - ş i d i n t o a t ă i n i m a ca el să înţeleagă. O h , te rog, M a t t , n u m a i tu îl p o ţ i salva. C h i a r d a c ă n u crezi, t e rog, î n c e a r c ă s ă a i î n c r e ­ dere... te rog... V ă z u s c h i m b a r e a pe faţa lui, v ă z u confuzia înlo­ cuită de h o t ă r â r e î n c r u n t a t ă . Se m a i uită o clipă lung la ea şi încuviinţă scurt din c a p . Apoi se răsuci şi intră î n m u l ţ i m e a zgomotoasă, p o r n i t ă l a v â n ă t o a r e . M a t t străbătu m u l ţ i m e a p â n ă ce ajunse în capătul celălalt al sălii. L â n g ă uşa vestiarului băieţilor se aflau câţiva boboci; le ceru pe un ton autoritar să înceapă să m u t e pereţii despărţitori şi c â n d atenţia lor se î n d r e p t ă c ă t r e sarcina p r i m i t ă , deschise uşa şi se s t r e c u r ă înăuntru. Se uită r e p e d e î n j u r , n e v r â n d să strige. Deşi, îşi spuse, Ştefan t r e b u i e să fi a u z i t z a r v a d i n sala de sport. P r o b a b i l c ă deja fugise. D a r a p o i M a t t v ă z u

silueta î n v e ş m â n t a t ă în n e g r u întinsă pe dalele albe ale pardoselii. — Ştefan! Ce s-a-ntâmplat? P e n t r u o clipă îngrozitoare, M a t t crezu că se uita l a a l doilea c a d a v r u . D a r c â n d î n g e n u n c h e l â n g ă Ştefan, îl v ă z u mişcându-se. — H e i , totul e-n regulă, ridică-te î n c e t . . . Te sirnţi b i n e , Ştefan? — D a , spuse Ştefan. D a r nu a r ă t a în regulă, îşi spuse M a t t . F a ţ a lui e r a lividă şi pupilele foarte dilatate. P ă r e a d e z o r i e n t a t şi bolnav. — M u l ţ u m e s c , spuse. — E posibil ca peste un m i n u t să n u - m i m a i m u l ţ u m e ş t i . Ştefan, t r e b u i e să pleci de aici. îi auzi? S u n t p e u r m e l e tale. Ştefan se întoarse către sala de sport, ca şi c u m ar fi vrut să asculte. D a r pe faţa lui se citea n e d u m e r i r e a . — C i n e e pe u r m e l e mele? De ce? — T o a t ă l u m e a . Nu c o n t e a z ă . Ce c o n t e a z ă e că t r e b u i e să pleci î n a i n t e să a j u n g ă aici. V ă z â n d că Ştefan c o n t i n u ă să se holbeze la el cu o privire goală, a d ă u g ă : A m a i fost un atac, de d a t a asta a s u p r a lui T a n n e r , d o m n u l T a n n e r . E m o r t , Ştefan, şi ei cred că tu ai făcut-o.

226 • Jurnalele Vampirilor

A c u m , în sfârşit, v ă z u î n ţ e l e g e r e a în ochii lui Ştefan. înţelegere, şi groază, şi un soi de înfrângere r e s e m n a t ă c a r e e r a m a i înfricoşătoare d e c â t tot c e văzuse M a t t în seara aceasta. Strânse cu p u t e r e u m e ­ rii lui Ştefan. — Ştiu că nu tu ai făcut-o, spuse el, şi în a c e a clipă era sincer. Or să-şi d e a s e a m a şi ei, c â n d or să se gân­ dească m a i bine. D a r p â n ă a t u n c i ar fi m a i bine să pleci de aici. — Să plec de aici... d a . Privirea lui nu m a i e r a confuză, şi în felul în c a r e rostise aceste cuvinte e r a o a m ă r ă c i u n e cumplită. — O să... plec de aici. — Ştefan... — Matt. O c h i i verzi erau întunecaţi şi a r d e a u , şi M a t t nu-şi p u t e a lua privirea de la ei. — E l e n a e în siguranţă? B u n . Atunci, ai tu grijă de ea. T e rog. — Ştefan, ce tot spui? Eşti nevinovat; o să se ter­ m i n e t o a t ă povestea a s t a . . . — Ai grijă de ea, M a t t . M a t t făcu un pas în spate, c o n t i n u â n d să se uite în ochii aceia verzi. Apoi încuviinţă încet din c a p . — O să a m , spuse el calm. Şi îl u r m ă r i pe Ştefan p l e c â n d .

13

e

l e n a stătea în cercul de adulţi şi poliţişti, a ş t e p t â n d o ocazie de a scăpa. Ştia că M a t t îl avertizase pe Ştefan la t i m p — citise asta

pe c h i p u l lui — d a r nu reuşise să se a p r o p i e de ea p e n t r u a-i vorbi. î n cele d i n u r m ă , c â n d t o a t ă l u m e a îşi î n t o a r s e a t e n ţ i a c ă t r e c a d a v r u , se d e s p r i n s e d i n g r u p şi se apropie de Matt. — Ştefan a reuşit să plece, spuse el, cu privirea în­ d r e p t a t ă c ă t r e grupul de adulţi. D a r mi-a spus să am grijă de tine, şi v r e a u să r ă m â i aici. — Să ai grijă de mine? E l e n a se simţi cuprinsă de p a n i c ă şi în acelaşi t i m p de suspiciune. Apoi, a p r o a p e în şoaptă, spuse: înţeleg. Se g â n d i o clipă, apoi rosti cu grijă: M a t t , trebuie să mă d u c să mă spăl pe mâini.

228 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 229

B o n n i e m-a m u r d ă r i t c u sânge. A ş t e a p t ă aici; m ă întorc. El începu să protesteze, dar Elena deja se î n d e p ă r t a . C â n d ajunse la uşa vestiarului fetelor, îşi ridică mâinile m u r d a r e d r e p t explicaţie şi profesoara care stătea a c u m de p a z ă acolo o lăsă să intre. D a r ajunsă în vestiar, Elena merse m a i departe, ieşi pe uşa din celălalt c a p ă t al încăperii şi p ă t r u n s e în şcoala cu­ fundată în întuneric. I a r de acolo, în n o a p t e a de afară. Zuccone! îşi spuse Ştefan, a p u c â n d de rafturile cu cărţi şi răsturnându-le, a r u n c â n d toate volumele p r i n c a m e r ă . Prost! Prost, o r b şi vrednic de dispreţ! C u m a p u t u t să fie atât de prost? Să-şi găsească un loc aici, p r i n t r e ei? Să fíe accep­ tat ca u n u l d i n t r e ei? T r e b u i e să fi fost n e b u n să c r e a d ă că e r a posibil. R i d i c ă u n u l d i n t r e cuferele m a r i şi grele şi îl a r u n c ă în celălalt c a p ă t al încăperii, u n d e se lovi de p e r e t e şi sparse sticla u n e i ferestre. Prost, prost. C i n e e r a p e u r m e l e lui? T o a t ă l u m e a . Aşa spu­ sese M a t t . „A m a i fost un a t a c . . . ei c r e d că tu ai făcut-o." Ei bine, de d a t a asta se p ă r e a că i barbari, fiinţele omeneşti m ă r u n t e , c u t e a m a lor d e orice e r a n e c u ­ noscut, aveau d r e p t a t e . Altfel c u m p u t e a să explice

ceea ce se întâmplase? Simţise slăbiciunea, ameţeala, totul se învârtea cu el; apoi se cufundase în întuneric. C â n d se trezise, îl auzise pe M a t t s p u n â n d că o altă fiinţă o m e n e a s c ă fusese atacată, lovită. Jefuită de d a t a asta nu d o a r de sângele său, ci c h i a r de viaţă. C u m se p o a t e explica asta altfel d e c â t că el, Ştefan, e r a asasinul? Asta e r a a c u m , un asasin. O fiinţă malefică. O c r e a t u r ă n ă s c u t ă în î n t u n e r i c , m e n i t ă să trăiască şi să v â n e z e şi să se a s c u n d ă p e n t r u t o t d e a u n a în î n t u n e ­ ric. Şi a t u n c i , de ce să nu ucidă? De ce să nu-şi îm­ p l i n e a s c ă m e n i r e a ? D a t f i i n d c ă n u p u t e a s ă şi-o s c h i m b e , ar p u t e a foarte b i n e să se b u c u r e de ea. Avea să-şi dezlănţuie forţele î n t u n e c a t e a s u p r a aces­ tui oraş c a r e îl u r a , care pornise să îl vâneze chiar în această clipă. D a r m a i î n t â i . . . îi e r a sete. V e n e l e îi a r d e a u ca o reţea de fire încinse, uscate. Avea nevoie să b e a . . . cu­ rând... acum. P e n s i u n e a e r a c u f u n d a t ă în b e z n ă . E l e n a b ă t u la uşă, d a r n u î i deschise n i m e n i . T u n e t e l e b u b u i a u d e a s u p r a capului ei. î n c ă nu începuse ploaia. D u p ă a treia rafală de ciocănituri, î n c e r c ă uşa şi v ă z u c ă e r a d e s c u i a t ă . î n ă u n t r u , casa e r a t ă c u t ă ş i î n t u n e c a t ă . Bâjbâi p â n ă la scări şi u r c ă . La etaj era la

230 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea * 231

fel de î n t u n e r i c , şi î n a i n t a împiedicat, î n c e r c â n d să găsească î n c ă p e r e a cu treptele care d u c e a u la al trei­ lea cat. în c a p ă t u l scărilor se v e d e a o l u m i n ă slabă şi E l e n a p o r n i în sus spre ea, simţindu-se a p ă s a t ă de pereţii c a r e p ă r e a u să o î n c h i d ă între ei. L u m i n a v e n e a pe sub uşa închisă. E l e n a b ă t u uşor şi r e p e d e în uşă. — Ştefan, şopti ea, apoi strigă m a i tare: Ştefan, eu sunt. Nici un r ă s p u n s . R ă s u c i m â n e r u l şi deschise uşa, furişând o privire în c a m e r ă . — Ştefan...

N u - m i pasă, g â n d i ea, şi m â n i a c a r e o cuprinse îi î n ă b u ş i t e a m a . N u - m i p a s ă d e n i m i c , Ştefan; tot v r e a u să te văd. D a r u n d e eşti? T r a p a din tavan era deschisă, şi aerul rece p ă t r u n ­ d e a în c a m e r ă . O h , îşi spuse E l e n a şi simţi un fior de t e a m ă . Acoperişul ăla era aşa de î n a l t . . . N u m a i u r c a s e n i c i o d a t ă scara c a r e d u c e a l a plat­ f o r m a de pe acoperiş, şi r o c h i a ei l u n g ă o împiedica să suie. Ieşi încet p r i n t r a p ă , î n g e n u n c h i n d pe aco­ periş şi apoi ridicându-se în picioare. V ă z u în colţ o siluetă î n t u n e c a t ă şi se î n d r e p t ă în g r a b ă către ea. — Ştefan, t r e b u i a să v i n . . . , î n c e p u , d a r se între­ rupse b r u s c p e n t r u că un fulger l u m i n ă cerul în clipa în care silueta d i n colţ se răsuci spre ea. Şi a p o i simţi că t o a t e presimţirile şi t e m e r i l e şi coşmarurile pe care le avusese p â n ă a t u n c i d e v e n e a u d i n t r - o d a t ă realitate. Nu m a i e r a în stare nici să ţipe; n u m a i e r a î n stare d e nimic. O h , D o a m n e . . . n u . M i n t e a e i refuza s ă înţeleagă ceea ce ochii v e d e a u . N u . N u . Nu voia să se uite, nu voia să c r e a d ă . . . D a r nu p u t e a să nu vadă. C h i a r d a c ă ar fi reuşit să î n c h i d ă ochii, fiecare detaliu al scenei e r a gravat în m i n t e a ei. Ca şi c u m fulgerul ar fi i m p r i m a t - o pe cre­ ierul ei p e n t r u t o t d e a u n a .

V o r b e a singură, într-o c a m e r ă goală. Şi o c a m e r ă în c a r e d o m n e a haosul. A r ă t a ca şi c u m o t o r n a d ă o străbătuse, lăsând în u r m a ei d o a r distrugere. Cuferele c a r e se aflaseră în colţurile

încăperii zăceau în poziţii groteşti, cu capacele ridi­ cate, cu c o n ţ i n u t u l risipit pe p o d e a . O fereastră e r a spartă. T o a t e lucrurile lui Ştefan, t o a t e obiectele pe care le păstrase cu a t â t a grijă şi pe care p ă r u s e să le p r e ţ u i a s c ă e r a u împrăştiate p r e c u m nişte g u n o a i e . Un val de groază o străbătu pe Elena. F u r i a şi vio­ lenţa din această i m a g i n e a devastării e r a u d u r e r o s de evidente şi o făceau să se simtă a p r o a p e a m e ţ i t ă . C i n e v a care are un t r e c u t violent, spusese Tyler.

232 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 233

Ştefan. Ştefan, a t â t de elegant şi de frumos în hai­ nele lui obişnuite, în j a c h e t a lui n e a g r ă de piele cu gulerul ridicat. Ştefan, cu părul lui întunecat a s e m ă n ă t o r cu u n u l dintre norii negri şi a m e n i n ţ ă t o r i din spatele lui. Ştefan fusese prins în a c e a fulgerare d e l u m i n ă , p e j u m ă t a t e întors c ă t r e ea, c u t r u p u l răsucit într-o g h e m u i r e de fiară, cu o grimasă feroce de furie pe chip. Şi sânge. A c e a g u r ă a r o g a n t ă , sensibilă, senzuală e r a m u r d a r ă de sânge. A p ă r e a oribil de roşie pe pie­ lea p a l i d ă a feţei, pe a l b e a ţ a ascuţită a dinţilor. In mâini ţinea trupul moale al unui porumbel muri­ b u n d , la fel de alb ca şi acei dinţi, cu aripile desfăcute. Un altul z ă c e a pe j o s la picioarele lui, ca o batistă mototolită şi a r u n c a t ă . — O h , D o a m n e , n u , şopti Elena. C o n t i n u ă să m u r m u r e cuvintele, dându-se înapoi, fără să-şi d e a s e a m a ce face. M i n t e a ei p u r şi simplu nu p u t e a a c c e p t a această o r o a r e , g â n d u r i l e i se învârtejeau nebuneşte, în p a n i c ă , a s e m e n e a u n o r şoa­ reci care î n c e r c a u să scape dintr-o cuşcă. Nu voia să c r e a d ă , nu voia să creadă. îşi simţea t r u p u l cuprins de o tensiune insuportabilă, i n i m a îi spărgea pieptul, era cuprinsă de a m e ţ e a l ă . — O h , D o a m n e , nu... — Elena!

Asta e r a m a i cumplit decât orice altceva, să-1 v a d ă pe Ştefan privind-o de d u p ă acel c h i p de a n i m a l , să v a d ă rânjetul acela de fiară transformându-se într-o expresie de şoc şi disperare. — E l e n a , te rog. Te rog, n u . . . — O h , D o a m n e , nul Ţ i p e t e l e î n c e r c a u să-şi croiască d r u m afară d i n gâtul ei. Se trase m a i m u l t în spate, p o t i c n i n d u - s e , c â n d el făcu un p a s către ea. — Nu! — E l e n a , te r o g . . . ai grijă... C r e a t u r a aceea îngrozitoare, creatura cu chipul lui Ştefan, v e n e a către ea, cu ochii verzi a r z â n d . Se smuci î n spate c â n d e l m a i făcu u n p a s , c u m â n a întinsă. M â n a a c e e a p r e l u n g ă , c u degetele subţiri, c a r e îi m â n g â i a s e cu a t â t a b l â n d e ţ e p ă r u l . . . — Nu mă atingel strigă ea. Şi apoi ţ i p ă în sfârşit, c â n d ajunse cu spatele lipit d e b a l u s t r a d a d e f i e r care î n c o n j u r a platforma. E r a aici de a p r o a p e un secol şi j u m ă t a t e , şi în unele lo­ curi f i e r u l e r a m â n c a t c u totul d e rugină. G r e u t a t e a Elenei pe el e r a p r e a m u l t şi ea simţi c u m fierul ce­ dează. Auzi sunetul metalului şi al l e m n u l u i p o c n i n d a m e s t e c a t cu p r o p r i u l ei ţipăt. Apoi în spatele ei nu m a i e r a nimic, n i m i c de care să se a p u c e , şi î n c e p u să cadă.

234 * Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 235

I n a c e a clipă, E l e n a v ă z u norii p u r p u r i i furioşi, silueta î n t u n e c a t ă a casei lângă ea. Se p ă r e a că avea suficient t i m p să le v a d ă limpede şi să simtă o t e r o a r e infinită în t i m p ce ţipa şi cădea, şi c ă d e a . D a r acel i m p a c t teribil, d e v a s t a t o r c u p ă m â n t u l nu veni. Brusc, nişte b r a ţ e o a p u c a u , susţinând-o în vid. Se auzi un z g o m o t înăbuşit şi b r a ţ e l e se strân­ seră m a i tare în j u r u l ei, un alt t r u p p r i m i n d în locul ei lovitura. Apoi totul î n c r e m e n i . E l e n a r ă m a s e n e m i ş c a t ă în braţele care o cuprin­ d e a u , î n c e r c â n d să-şi d e a s e a m a ce se î n t â m p l ă . î n ­ c e r c â n d să c r e a d ă un alt lucru incredibil. C ă z u s e de pe acoperişul u n e i clădiri cu trei niveluri şi totuşi e r a în viaţă. S t ă t e a în p i c i o a r e , în g r ă d i n a d i n spatele pensiunii, în t ă c e r e a absolută dintre d o u ă t u n e t e , cu frunze căzute pe p ă m â n t u l u n d e ar fi trebuit să se afle t r u p u l ei. încet, ridică privirea către faţa celui care o ţinea în b r a ţ e . Ştefan. Fusese p r e a m u l t ă frică, p r e a m u l t e lovituri î n seara asta. N u m a i p u t e a r e a c ţ i o n a . N u p u t e a d e c â t să se uite l u n g la el, cu un soi de m i r a r e . E r a a t â t a tristeţe în ochii lui. O c h i i aceia verzi a r z ă t o r i e r a u acum întunecaţi, cu o privire goală, disperată. Aceeaşi privire pe care o văzuse în acea p r i m ă n o a p t e î n c a m e r a lui, d o a r c ă a c u m e r a m a i r ă u . C ă c i a c u m

în ea e r a u r ă î n d r e p t a t ă a s u p r a lui însuşi, a m e s t e c a t ă cu regret şi învinuire a m a r ă . Nu o p u t e a î n d u r a . — Ştefan, şopti ea, s i m ţ i n d c u m tristeţea lui îi c u p r i n d e sufletul. î n c ă m a i v e d e a u r m a d e roşu p e buzele lui, d a r a c u m , alături de groaza instinctivă, v e d e r e a ei îi stâr­ n e a mila. Să fii a t â t de singur, a t â t de străin şi de singur... — O h , Ştefan, şopti ea. D a r nu p r i m i nici un r ă s p u n s în ochii aceia trişti, pierduţi. — V i n o , spuse el încet, şi o c o n d u s e î n a p o i către casă. Ştefan simţi un val de ruşine c â n d ajunseră la al treilea-cat, în c a m e r a lui distrusă. Că E l e n a , d i n t r e toţi o a m e n i i , t r e b u i a să v a d ă asta, e r a de n e s u p o r t a t . D a r , în acelaşi t i m p , p o a t e că era totuşi potrivit ca ea să v a d ă ce e r a el cu a d e v ă r a t , ce p u t e a face. E a merse încet p r i n c a m e r ă , c a ameţită, către pat, şi se aşeză. A p o i ridică p r i v i r e a c ă t r e el, şi ochii ei plini de u m b r e îi întâlniră privirea. — Spune-mi. Asta fu tot ce rosti. El râse scurt, lipsit de veselie, şi o v ă z u crispându-se. Şi asta îl făcu să se u r a s c ă şi mai mult.

236 • Jurnalele Vampirilor
J

Trezirea • 237

— Ce vrei să ştii? o î n t r e b ă . Puse un picior pe ca­ p a c u l u n u i cufăr r ă s t u r n a t şi o privi a p r o a p e sfidător, a r ă t â n d cu un gest larg c ă t r e c a m e r ă . C i n e a făcut asta? Eu am făcut-o. — Eşti p u t e r n i c , spuse ea, cu privirea c ă z u t ă pe un cufăr r ă s t u r n a t . Apoi ridică ochii în sus, ca şi c u m îşi a m i n t e a ce se î n t â m p l a s e pe acoperiş. Şi r a p i d , ca argintul viu. — M a i p u t e r n i c decât orice o m , spuse el, a p ă s â n d d i n a d i n s pe ultimul cuvânt. De ce nu se trage î n a p o i de frică a c u m , de ce nu se uită la el cu scârba pe c a r e o văzuse înainte? D a r nu-i m a i p ă s a ce c r e d e a ea. — Reflexele m e l e s u n t m a i r a p i d e , şi s u n t m u l t m a i flexibil. T r e b u i e să fiu. S u n t un v â n ă t o r , spuse el pe un t o n aspru. C e v a în privirea ei îl făcu să-şi a m i n t e a s c ă din ce îl întrerupsese. Se şterse la g u r ă cu dosul mâinii, apoi se duse r e p e d e să ia un p a h a r cu a p ă care r ă m ă s e s e întreg pe noptieră. Ii simţea ochii aţintiţi pe el în t i m p ce b e a a p a şi îşi ştergea din n o u g u r a . O h , şi totuşi, tot îi m a i p ă s a ce c r e d e a ea. — Poţi să m ă n â n c i şi să b e i . . . alte lucruri, spuse ea. — Nu am nevoie, r ă s p u n s e el încet, simţindu-se epuizat şi înfrânt. Nu am nevoie de n i m i c altceva. Se

răsuci brusc şi simţi c u m creşte din n o u în el violenţa patimii. Ai spus că sunt ca argintul viu — d a r exact asta nu sunt, E l e n a , viu. Viii şi morţii. Viu î n s e a m n ă să fii în viaţă. Eu fac p a r t e d i n cealaltă j u m ă t a t e . O v e d e a t r e m u r â n d . D a r v o c e a ei e r a c a l m ă şi privirea îi r ă m ă s e s e aţintită în ochii lui. — S p u n e - m i , zise din n o u . Ştefan, am d r e p t u l să ştiu. El r e c u n o s c u acele c u v i n t e . Şi e r a u la fel de a d e v ă r a t e ca a t u n c i c â n d le rostise p r i m a d a t ă . — D a , cred că ai, spuse el, şi v o c e a îi e r a obosită şi aspră. Se uită câteva clipe la fereastra spartă şi apoi îşi î n t o a r s e p r i v i r e a c ă t r e ea şi v o r b i pe un t o n h o t ă r â t . M - a m n ă s c u t la sfârşitul secolului al cinci­ sprezecelea. Poţi să crezi asta? Ea se u i t ă la obiectele c a r e z ă c e a u acolo u n d e le împrăştiase el de pe c o m o d ă cu o mişcare furioasă a b r a ţ u l u i . Florinii, c u p a de agat, p u m n a l u l . — D a , spuse încet. D a , o cred. — Şi vrei să ştii m a i multe? C u m am ajuns să fiu ceea ce sunt? C â n d ea încuviinţă din c a p , el se întoarse din n o u c ă t r e fereastră. C u m p u t e a să-i s p u n ă ? El, care evi­ tase a t â t a v r e m e î n t r e b ă r i l e , c a r e devenise a t â t d e expert în t ă i n u i r e şi înşelăciune.

238 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 239

Nu avea d e c â t o s i n g u r ă cale, să-i s p u n ă t o t a d e v ă r u l , fără să-i a s c u n d ă n i m i c . Să-i dezvăluie totul, să-i m ă r t u r i s e a s c ă ceea ce nu oferise n i c i o d a t ă v r e u n u i alt suflet. Şi voia să o facă. Deşi ştia că asta o va face p â n ă la u r m ă să se î n d e p ă r t e z e de el, simţea nevoia să îi a r a t e Elenei ceea ce era. Şi astfel, cu privirea p i r o n i t ă în întunericul de din­ colo de fereastră, u n d e fulgerele l u m i n a u c â n d şi c â n d cerul cu o strălucire albastră, începu. V o r b i fără p a t i m ă , fără e m o ţ i e , alegându-şi c u grijă cuvintele. Ii povesti d e s p r e t a t ă l lui, acel om serios al Renaşterii, şi despre l u m e a lui din F l o r e n ţ a , şi despre p r o p r i e t a t e a lor din ţinutul rural. Ii spuse despre studiile şi ambiţiile lui. D e s p r e fratele lui, care e r a a t â t de diferit de el, şi despre d u ş m ă n i a d i n t r e ei. — Nu ştiu c â n d a î n c e p u t D a m o n să mă urască, zise el. î n t o t d e a u n a a fost aşa, de c â n d m i - a d u c a m i n t e . P o a t e p e n t r u c ă m a m a n o a s t r ă n u şi-a m a i revenit niciodată d u p ă n a ş t e r e a m e a . A m u r i t câţiva ani m a i târziu. D a m o n o iubea foarte mult şi am avut î n t o t d e a u n a senzaţia c ă m-a învinuit p e m i n e p e n t r u m o a r t e a ei. T ă c u o clipă şi înghiţi n o d u l din gât. Şi apoi, m a i târziu, a fost o fată. — C e a de care îţi amintesc? î n t r e b ă încet E l e n a . El încuviinţă din cap.

— C e a care, spuse ea, ezitând m a i m u l t , ţi-a d a t inelul? El se uită la inelul de argint de pe degetul lui, apoi îi întâlni privirea. Scoase încet inelul pe care îl p u r t a pe un lanţ la gât, sub c ă m a ş ă , şi se uită şi la el. — D a , a fost inelul ei, spuse. F ă r ă un astfel de talisman, n o i m u r i m în l u m i n a soarelui ca în vâlvătaia u n u i foc. — Atunci, ea e r a . . . ca tine? — Ea m-a făcut ceea ce sunt. E z i t â n d , îi spuse d e s p r e K a t h e r i n e . D e s p r e fru­ m u s e ţ e a şi drăgălăşenia lui K a t h e r i n e , şi despre dra­ gostea lui p e n t r u ea. Şi despre d r a g o s t e a lui D a m o n . — E r a p r e a b l â n d ă , plină de p r e a m u l t ă afecţiune, spuse el în cele din u r m ă , cu d u r e r e . A dăruit-o tutu­ ror, inclusiv fratelui m e u . D a r în cele din u r m ă , noi i-am spus că t r e b u i a să aleagă între noi doi. Şi a p o i . . . a venit la m i n e . A m i n t i r e a acelei nopţi, acelei dulci şi teribile nopţi îi reveni în aceeaşi clipă. Venise la el. I a r el fusese atât de fericit, a t â t de copleşit de bucurie. î n c e r c ă să-i s p u n ă Elenei despre asta, să găsească cele m a i potri­ vite cuvinte. în a c e a n o a p t e fusese a t â t de fericit, şi c h i a r şi în d i m i n e a ţ a u r m ă t o a r e , c â n d se trezise şi ea n u m a i e r a acolo, plutise î n e x t a z . . .

240 * Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 241

Ar fi p u t u t să fie un vis, d a r cele d o u ă u r m e mici de pe gâtul lui e r a u reale. Fusese surprins să constate că nu îl d u r e a u şi că p ă r e a u deja să se vindece. O r i ­ c u m , e r a u ascunse sub gulerul înalt al cămăşii. Sângele ei a r d e a a c u m în venele lui, îşi spuse, şi g â n d u l acesta îi făcu i n i m a să b a t ă m a i t a r e . Ea îi dăruise p u t e r e a ei; îl alesese pe el. In a c e a seară, chiar îi z â m b i lui D a m o n c â n d se întâlniră în locul stabilit. D a m o n fusese plecat t o a t ă ziua, d a r îşi făcu apariţia la t i m p în g r ă d i n a îngrijită c u m e t i c u l o z i t a t e , ş i a c u m stătea r e z e m a t d e u n c o p a c , aranjându-şi m a n ş e t a . K a t h e r i n e întârzia. „ P o a t e că e o b o s i t ă " , spuse Ştefan, p r i v i n d c u m cerul p u r p u r i u devine d e u n albastru î n t u n e c a t . î n ­ cercă să-şi a s c u n d ă triumful timid din voce. „ P o a t e că are nevoie de m a i m u l t ă o d i h n ă ca de obicei." D a m o n îl privi cu atenţie, cu ochii lui î n t u n e c a ţ i de sub p ă r u l n e g r u şi des. „ P o a t e " , spuse el pe un t o n u r c ă t o r , ca şi c u m ar fi v r u t să m a i adauge, ceva. D a r apoi auziră nişte paşi uşori pe alee şi K a t h e ­ rine a p ă r u p r i n t r e tufele de cimişir. E r a î m b r ă c a t ă în rochia ei albă şi e r a la fel de frumoasă ca un înger. Le z â m b i a m â n d u r o r a . Ştefan îi întoarse politicos z â m b e t u l , vorbindu-i d o a r c u ochii d e s p r e secretul lor. Apoi aşteptă.

„ M i - a ţ i c e r u t să fac o a l e g e r e " , spuse ea, u i t â n du-se m a i întâi la el, apoi la fratele lui. „Şi a c u m aţi venit la ceasul stabilit, şi eu o să vă s p u n ce am ales." Ridică o m â n ă mică, cea cu inelul, şi Ştefan se uită la p i a t r a lui, dându-şi s e a m a că e r a acelaşi albastru intens ca al cerului n o p t a t i c . E r a ca şi c u m K a t h e ­ rine p u r t a cu ea î n t o t d e a u n a o b u c a t ă de cer. „Aţi v ă z u t a m â n d o i inelul acesta", spuse ea încet. „Şi ştiţi că fără el aş m u r i . Nu e uşor să obţii un ase­ m e n e a t a l i s m a n , d a r servitoarea m e a G u d r e n e isteaţă. I a r în F l o r e n ţ a există mulţi a r g i n t a r i . " Ştefan asculta fără să înţeleagă, d a r c â n d ea se întoarse către el, îi z â m b i încurajator. „Şi a ş a " , spuse ea, u i t â n d u - s e în ochii lui, „ a m cerut să mi se facă p e n t r u tine un d a r . " Ii luă m â n a şi îi puse ceva în p a l m ă . C â n d el se uită, văzu că era un inel care s e m ă n a cu al ei, d o a r că era m a i m a r e şi m a i greu, şi făcut din argint în loc de aur. „ î n c ă nu ai nevoie de el p e n t r u a înfrunta l u m i n a soarelui", spuse ea încet, zâmbind. „ D a r foarte c u r â n d vei a v e a . " M â n d r i a şi extazul îl a m u ţ i r ă . V r u să îi ia m â n a să o sărute, simţind d o r i n ţ a de a o c u p r i n d e în b r a ţ e c h i a r a t u n c i şi acolo, în faţa lui D a m o n . D a r K a t h e ­ rine se întoarse de la el.

242 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 243

„Şi p e n t r u t i n e " , spuse ea, şi Ştefan c r e z u că nu a u d e bine, căci cu siguranţă c ă l d u r a şi afecţiunea din vocea lui K a t h e r i n e nu p u t e a u fi p e n t r u fratele lui, „şi p e n t r u tine. Şi tu vei avea nevoie de el foarte c u r â n d . " P r o b a b i l că şi ochii îl înşelau pe Ştefan, căci îi a r ă t a u ceva imposibil, ceva ce nu p u t e a fi a d e v ă r a t . K a t h e r i n e p u n e a î n p a l m a lui D a m o n u n inel exact ca al lui. T ă c e r e a care u r m ă fu deplină, ca tăcerea d u p ă sfârşitul lumii. „ K a t h e r i n e . . . " Ştefan abia p u t e a rosti cuvintele. C u m poţi să-i dai asta lui? D u p ă tot ce-am î m p ă r ţ i t . . . " „ C e aţi î m p ă r ţ i t ? " V o c e a lui D a m o n era ca un plesn e t de bici, şi el se întoarse furios către Ştefan. „Azi-noapte ea a venit la mine. Alegerea e deja făcută." Şi D a m o n îşi trase în jos, cu un gest violent, gule­ rul înalt p e n t r u a a r ă t a d o u ă u r m e m i c u ţ e pe gâtul dezgolit. Ştefan se h o l b ă la ele, simţind c u m i se face r ă u . E r a u identice cu u r m e l e de pe gâtul lui. C l ă t i n ă din cap, total uluit. „ D a r , K a t h e r i n e . . . n-a fost un vis. Ai venit la mine..." „ A m venit la a m â n d o i . " V o c e a lui K a t h e r i n e e r a calmă, c h i a r î n c â n t a t ă , iar privirea senină. îi z â m b i lui D a m o n , a p o i lui Ştefan. „ M - a slăbit, d a r m ă b u c u r m u l t c ă a m făcut-o. N u înţelegeţi?" c o n t i n u ă ea, pe c â n d ei o p r i v e a u lung, p r e a uluiţi p e n t r u a

vorbi. „Asta e alegerea m e a ! Vă iubesc pe a m â n d o i , şi nu v r e a u să r e n u n ţ la nici u n u l . A c u m toţi trei v o m fi î m p r e u n ă , şi fericiţi." „ F e r i c i ţ i . . . " , r e p e t ă Ştefan, cu o voce s u g r u m a t ă . „ D a , fericiţi! T o ţ i trei v o m f i tovarăşi, tovarăşi plini de b u c u r i e , p e n t r u t o t d e a u n a . " V o c e a ei crescu, exaltată, iar ochii îi străluceau a s e m e n e a ochilor u n u i copil î n c â n t a t . „ V o m fi m e r e u î m p r e u n ă , fără să fim vreodată bolnavi, fără să îmbătrânim, p â n ă la sfârşitul T i m p u l u i ! Asta e alegerea m e a . " „ F e r i c i ţ i . . . cu el?" V o c e a lui D a m o n t r e m u r a m â ­ nioasă, şi Ştefan v ă z u că fratele lui, de obicei calm, e r a livid de furie. „ C u băiatul ăsta î n t r e n o i , acest m o d e l de virtute, flecar şi superficial? Nici nu suport să-1 m a i v ă d a c u m . Şi să d e a D o m n u l să nu-1 m a i v ă d niciodată, să nu-i m a i a u d n i c i o d a t ă glasul!" „Şi acelaşi l u c r u îl d o r e s c eu de la tine, f r a t e ! " m â r â i Ştefan, cu i n i m a sfâşiată în piept. Asta e r a vina lui D a m o n ; D a m o n otrăvise m i n t e a lui K a t h e r i n e încât ea nu m a i ştia ce face. „Şi mă g â n d e s c să mă asigur că aşa va fi", a d ă u g ă el sălbatic. D a m o n înţelese foarte b i n e ce voia să s p u n ă . „ A t u n c i ia-ţi spada, d a c ă o p o ţ i găsi", şuieră el, cu ochii î n t u n e c a ţ i d e a m e n i n ţ a r e . „ D a m o n , Ştefan, v ă rog! V ă rog, n u ! " strigă K a ­ t h e r i n e , aşezându-se î n t r e ei, a p u c â n d u - 1 pe Ştefan de b r a ţ . Se u i t ă de la u n u l la altul, şi ochii ei albaştri

244 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 245

e r a u m a r i , cu o privire şocată, şi străluceau î m p ă i e n ­ j e n i ţ i de lacrimi. „ G â n d i ţ i - v ă ce s p u n e ţ i . S u n t e ţ i fraţi." „ N u e vina m e a " , scrâşni D a m o n , făcând din cu­ vinte un blestem. „ D a r nu puteţi să vă împăcaţi? Pentru mine, D a m o n . . . Ştefan? Vă rog.1" O p a r t e din Ştefan voia să cedeze în faţa privirii disperate a lui K a t h e r i n e , a lacrimilor ei. D a r m â n ­ d r i a r ă n i t ă şi gelozia e r a u p r e a p u t e r n i c e , şi ştiu că faţa lui e r a la fel de aspră, de n e î n d u r ă t o a r e ca şi cea a lui D a m o n . „ N u " , spuse. „ N u p u t e m . T r e b u i e să fie u n u l sau celălalt, K a t h e r i n e . N-o să te î m p a r t niciodată cu el." M â n a lui K a t h e r i n e căzu de pe b r a ţ u l lui şi lacri­ mile îi a l u n e c a r ă pe obraji, picături m a r i care c ă d e a u pe r o c h i a ei albă. Scoase un suspin î n d u r e r a t , apoi, c o n t i n u â n d să p l â n g ă , îşi ridică poalele rochiei şi o luă la fugă. — Şi a p o i D a m o n a l u a t inelul pe c a r e ea i-1 dăduse şi şi 1-a p u s pe deget, spuse Ştefan, cu vocea răguşită de oboseală şi e m o ţ i e . Şi mi-a spus: „ T o t a m e a o să fie, frate." Şi apoi a plecat. Se întoarse, clipind ca şi c u m intrase din î n t u n e r i c într-o l u m i n ă strălucitoare, şi se uită la E l e n a .

Ea stătea nemişcată pe pat, privindu-1 cu acei ochi c a r e s e m ă n a u a t â t de m u l t cu ai lui K a t h e r i n e . M a i ales a c u m , c â n d erau plini de p ă r e r e de r ă u şi spaimă. D a r E l e n a nu fugi. II î n t r e b ă : — Şi... ce s-a î n t â m p l a t apoi? Ştefan îşi încleşta mâinile a u t o m a t , într-un gest vio­ lent, şi p l e c ă b r u s c de la fereastră. Nu a m i n t i r e a aceea. N u p u t e a suporta acea amintire, c u a t â t m a i m u l t să vorbească despre ea. C u m p u t e a s-o facă? Şi c u m p u t e a să o cufunde pe E l e n a în acea î n t u n e c i m e şi să-i arate lucrurile îngrozitoare care p â n d e a u acolo? — Mi, spuse el. Nu pot. Mu pot. — T r e b u i e să-mi spui, zise ea încet. Ştefan, este sfârşitul poveştii, nu? Asta se află în spatele zidurilor pe c a r e le-ai înălţat în j u r u l tău. Asta ţi-e frică să mă laşi să văd. D a r trebuie să mă laşi să văd. O h , Şte­ fan, nu te poţi o p r i a c u m . Ştefan simţea c u m îl c u p r i n d e groaza, abisul acela cumplit pe c a r e îl văzuse atât de l i m p e d e , îl simţise a t â t de l i m p e d e în a c e a zi de d e m u l t . Z i u a c â n d totul se sfârşise — c â n d începuse totul. Simţi c u m cineva îi ia m â n a , şi c â n d se uită văzu degetele E l e n e i c u p r i n z â n d u - 1 strâns, d â n d u - i căl­ d u r ă , d â n d u - i p u t e r e . îşi strânse şi el degetele peste ale ei. O c h i i ei îl priveau în ochi. — Spune-mi.

246 • Jurnalele Vampirilor

— Vrei să ştii ce a u r m a t , ce s-a î n t â m p l a t cu K a t herine? şopti el. Ea încuviinţă din c a p , cu ochii a p r o a p e orbiţi de lacrimi, d a r c o n t i n u â n d să-1 privească. — Atunci o să-ţi spun. A m u r i t a d o u a zi. Fratele meu D a m o n şi cu mine am omorât-o.

|

a auzul acestor cuvinte, Elena se c u t r e m u r ă , înfiorată de groază.

^ ^ ^ ^ — G l u m e ş t i , spuse ea, c u o voce t r e m u ­ r ă t o a r e , îşi a m i n t i de ceea ce văzuse pe acoperiş, de buzele p ă t a t e de sânge ale lui Ştefan, şi se forţă să nu se d e a î n a p o i cu repulsie din faţa lui. Ştefan, eu te cu­ nosc. Nu p u t e a i să faci aşa ceva... El îi i g n o r ă protestele şi c o n t i n u ă să privească fix, cu ochi c a r e a r d e a u a s e m e n e a gheţii verzui din fun­ dul u n u i g h e ţ a r . P r i v e a p r i n ea, c ă t r e u n p u n c t î n d e p ă r t a t , neştiut. Apoi vorbi. — în a c e a n o a p t e , pe c â n d s t ă t e a m întins în p a t , s p e r a m î n t r - u n m o d a b s u r d că va veni. Deja obser­ v a m nişte schimbări în m i n e . V e d e a m m a i bine în în­ tuneric; mi se p ă r e a că aud mai bine. Mă simţeam

248 * Jurnalele Vampirilor

Trezirea * 249

m a i p u t e r n i c decât p â n ă atunci, plin de o energie ele­ m e n t a r ă . Şi mi-era foame. E r a o foame pe care nu mi-o închipuisem v r e o d a t ă . La cină c o n s t a t a s e m că m â n c a r e a ş i b ă u t u r a obişnuite n u r e u ş e a u s ă m ă m u l ţ u m e a s c ă , şi nu î n ţ e l e g e a m de ce. Şi a p o i am văzut gâtul alb al u n e i servitoare şi am înţeles de ce. Ştefan răsuflă a d â n c , şi ochii îi e r a u î n t u n e c a ţ i şi chi­ nuiţi. In n o a p t e a aceea, c o n t i n u ă el, m - a m împotri­ vit d o r i n ţ e i , deşi a m a v u t nevoie d e t o a t ă v o i n ţ a p e n t r u a rezista. M ă g â n d e a m l a K a t h e r i n e ş i m ă r u g a m s ă vină l a m i n e . M ă r u g a m ! Ştefan scoase u n h o h o t de râs scurt şi a m a r . D a c ă o c r e a t u r ă ca m i n e se p o a t e ruga! Degetele Elenei amorţiseră în strânsoarea lui, d a r ea încercă să le mişte, să-1 facă să simtă încurajarea ei. — C o n t i n u ă , Ştefan! A c u m el v o r b e a cu uşurinţă. P ă r e a a p r o a p e să fi uitat de prezenţa ei, ca şi c u m îşi spunea sieşi povestea. — în dimineaţa u r m ă t o a r e , nevoia era mai pu­ ternică, î m i s i m ţ e a m venele uscate şi c r ă p a t e , d o rindu-şi cu disperare să fie u d a t e . Ş t i a m că nu m a i p u t e a m rezista mult. M - a m dus să o v ă d pe K a t h e ­ rine. V o i a m să o rog, să o i m p l o r . . . V o c e a i se stinse, b r u s c răguşită. T ă c u o clipă, apoi c o n t i n u ă . — D a r D a m o n e r a deja acolo, a ş t e p t â n d în faţa uşii ei. M i - a m d a t s e a m a că el nu rezistase dorinţei.

Mi-o s p u n e a u strălucirea pielii lui, pasul alert. A r ă t a a s e m e n e a u n u i cotoi c a r e m â n c a s e nişte s m â n t â n ă . D a r nu fusese K a t h e r i n e . „ B a t e cât vrei", mi-a spus, „ d a r d r a g o n u l d i n ă u n t r u n-o să te lase să intri. Am î n c e r c a t eu deja. Ce zici, o b i r u i m î m p r e u n ă ? " N - a m v r u t să-i r ă s p u n d . Expresia de pe faţa lui, vicleană şi m u l ţ u m i t ă d e sine, m ă d e z g u s t a . A m b ă t u t l a uşă, a t â t de t a r e încât să trezesc... Ştefan se opri şi h o h o t i d i n n o u , lipsit de u m o r . V o i a m să s p u n „să trezesc şi m o r ţ i i " . D a r morţii n u sunt d e fapt a t â t d e greu d e trezit, nu-i aşa? F ă c u din n o u o p a u z ă , apoi continuă. C a m e r i s t a ei, G u d r e n , a deschis uşa. F a ţ a ei s e m ă n a cu o farfurie albă, p l a t ă , i a r ochii e r a u ca sticla n e a g r ă . A m î n t r e b a t - o d a c ă o p o t vedea p e s t ă p â n a ei. M ă a ş t e p t a m să-mi s p u n ă c ă d o r m e a , d a r G u d r e n d o a r s-a u i t a t la m i n e , a p o i la D a m o n , peste u m ă r u l m e u . „Lui n - a m v r u t să-i s p u n " , a zis ea în cele din u r m ă , „ d a r D o m n i e i T a l e o să-ţi spun. S t ă p â n a m e a K a t h e r i n e nu e în c a m e r ă . A ieşit azi-dimineaţă de­ v r e m e , să se p l i m b e în g r ă d i n ă . A zis că trebuie să se g â n d e a s c ă . " Eu am fost surprins. „Azi-dimineaţă de­ v r e m e ? " am î n t r e b a t . „ D a " , a r ă s p u n s ea. S-a uitat la m i n e şi la D a m o n fără nici o u r m ă de s i m p a t i e . „ S t ă p â n a m e a a fost foarte tristă aseară", a spus ea cu subînţeles. „ A p l â n s t o a t ă n o a p t e a . " C â n d a spus asta, m-a c u p r i n s u n s e n t i m e n t ciudat. N u e r a d o a r ruşine şi d u r e r e p e n t r u tristeţea lui K a t h e r i n e . E r a

250 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 251

t e a m ă . în acea clipă am uitat de f o a m e a şi slăbiciu­ n e a m e a . Brusc, m - a m simţit copleşit de grabă, de o nevoie p r e s a n t ă . M - a m întors c ă t r e D a m o n şi i-am spus că trebuie să o găsim pe K a t h e r i n e şi, spre sur­ p r i n d e r e a m e a , d o a r a încuviinţat din c a p . Am înce­ put să o căutăm pe Katherine prin grădină, strigând-o m e r e u . M i - a d u c a m i n t e e x a c t c u m e r a totul în a c e a zi. Soarele strălucea pe chiparoşii înalţi şi pe pinii din g r ă d i n ă . D a m o n şi cu m i n e am t r e c u t iute p r i n t r e ei, g r ă b i n d tot m a i m u l t pasul şi strigând. Şi am tot strigat-o... E l e n a simţea t r e m u r u l din t r u p u l lui Ştefan, îl simţea p r i n degetele încleştate în j u r u l mâinii ei. Res­ piraţia lui era r a p i d ă , cu răsuflări scurte. — Ajunsesem a p r o a p e la c a p ă t u l g r ă d i n i i c â n d m i - a m a m i n t i t d e u n loc p e c a r e K a t h e r i n e î l î n d r ă g e a . E r a c ă t r e m a r g i n e , u n zid j o s l â n g ă u n lămâi. A m p o r n i t într-acolo, strigând-o. D a r p e c â n d mă a p r o p i a m , strigătele mi s-au stins. S i m ţ e a m . . . o t e a m ă , o p r e s i m ţ i r e c u m p l i t ă . Şi ştiam că nu tre­ buia. .. nu trebuia să mă duc... — Ştefan! e x c l a m ă Elena. Degetele lui îi striveau a c u m m â n a , făcând-o să o d o a r ă . T r u p u l lui t r e m u r a tot m a i tare, se c u t r e m u r a . — Ştefan, te rog! D a r el nu p ă r u să o a u d ă .

— A fost c a . . . ca un c o ş m a r . . . totul s-a î n t â m p l a t a t â t d e încet. N u m ă p u t e a m m i ş c a . . . ş i totuşi tre­ b u i a s ă m ă mişc. T r e b u i a s ă m e r g m a i d e p a r t e . C u fiecare pas, t e a m a creştea tot m a i mult. A p r o a p e că îmi m i r o s e a m t e a m a . M i r o s e a a s e m e n i grăsimii arse. Nu trebuie să mă duc acolo... nu vreau să văd... V o c e a lui deveni ascuţită, grăbită. A c u m respira s a c a d a t , cu i c n e t e . Avea ochii m a r i , dilataţi, ca un copil îngrozit. E l e n a îi cuprinse cu cealaltă m â n ă de­ getele care o strângeau ca o m e n g h i n e , acoperindu-le cu totul. — Ştefan, e-n regulă. Nu eşti acolo. Eşti aici, cu mine. — Nu v r e a u să v ă d . . . d a r nu mă p o t împotrivi. E ceva alb. C e v a alb sub c o p a c . N u m ă face s ă m ă uit! — Ştefan, Ştefan, uită-te la m i n e ! D a r el nu m a i a u z e a . Cuvintele îi ieşeau ca nişte s p a s m e î n t r e t ă i a t e , c a ş i c u m n u l e m a i p u t e a con­ trola, ca şi c u m nu p u t e a să le rostească suficient de repede. — Nu p o t să mă m a i a p r o p i i . . . d a r o fac. V ă d co­ p a c u l , zidul. Şi albul acela. în spatele copacului. Alb cu a u r i u pe d e d e s u b t . Şi pe u r m ă ştiu, ştiu, şi mă d u c către el, p e n t r u că e r o c h i a ei. R o c h i a albă a lui K a ­ t h e r i n e . Şi m e r g în spatele c o p a c u l u i şi o v ă d pe p ă m â n t şi e a d e v ă r a t . E r o c h i a lui K a t h e r i n e . . .

252 * Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 253

V o c e a lui crescu şi a p o i se opri, î n e c a t ă într-o g r o a z ă de neînchipuit. — . . . d a r K a t h e r i n e nu e în ea. E l e n a se simţi înfrigurată, ca şi c u m tot t r u p u l ei fusese cufundat în a p ă rece ca gheaţa. I se făcu pie­ lea ca de g ă i n ă şi î n c e r c ă să-i s p u n ă ceva, d a r nu reuşi. El povesti m a i d e p a r t e , gâfâit, ca şi c u m p u t e a să ţină groaza d e p a r t e de el d o a r c o n t i n u â n d să vor­ bească. — K a t h e r i n e nu e acolo, aşa că p o a t e totul nu e decât o glumă, d a r rochia ei e pe p ă m â n t şi e plină de cenuşă. La fel ca c e n u ş a din vatră, exact la fel, d o a r că c e n u ş a asta m i r o a s e a c a r n e arsă. Are o d u h o a r e c a r e îmi face g r e a ţ ă , c a r e îmi î n m o a i e p i c i o a r e l e . L â n g ă o m â n e c ă a rochiei se află o b u c a t ă de perga­ m e n t . I a r pe o piatră, pe o p i a t r ă aflată nu d e p a r t e , e un inel. Un inel cu o p i a t r ă albastră, inelul ei. I n e ­ lul lui K a t h e r i n e . . . Brusc, Ştefan strigă cu o voce dis­ p e r a t ă : K a t h e r i n e , ce-aijacut? Apoi căzu în genunchi, d â n d în cele din u r m ă dru­ m u l degetelor Elenei, şi îşi a c o p e r i faţa cu mâinile. Elena îl ţinu în v r e m e ce el t r e m u r a , cuprins de jal­ nice suspine. II ţinu de umeri, strângându-1 lângă ea. — K a t h e r i n e şi-a scos inelul, şopti ea, şi nu era o î n t r e b a r e . S-a expus luminii soarelui. Suspinele lui sfâşietoare c o n t i n u a r a , în v r e m e ce ea îl ţinea lipit de r o c h i a ei a l b a s t r ă , m â n g â i n d u - i

umerii care se zguduiau de plâns. îi şoptea tot felul de vorbe m e n i t e să-1 aline, î n c e r c â n d să nu se g â n d e a s c ă la p r o p r i a ei o r o a r e . Şi, în cele d i n u r m ă , el se linişti şi î n ă l ţ ă capul. V o r b i răguşit, d a r se v e d e a că se în­ torsese în p r e z e n t , îşi revenise. — P e r g a m e n t u l e r a un bilet, p e n t r u m i n e şi D a m o n . în el scria că fusese egoistă, că voise să ne a i b ă p e a m â n d o i . S p u n e a . . . c ă n u s u p o r t a s ă fie c a u z a d u ş m ă n i e i d i n t r e n o i . S p e r a c ă o d a t ă dis­ p ă r u t ă , noi doi nu ne v o m m a i urî. Că o făcea ca să ne împace. — O h , Ştefan, şopti Elena. S i m ţ e a c u m ochii i se u m p l u de lacrimi de milă. O h , Ştefan, îmi p a r e atât de r ă u . D a r , d u p ă tot acest t i m p , nu înţelegi că ceea ce a făcut K a t h e r i n e a fost greşit? A fost c h i a r egoist, şi a fost alegerea ei. î n t r - u n fel, nu are nimic de-a face cu tine sau cu D a m o n . Ştefan c l ă t i n ă d i n c a p , ca şi c u m voia să în­ d e p ă r t e z e a d e v ă r u l cuvintelor ei. — Şi-a d a t viaţa... p e n t r u asta. N o i am omorât-o. A c u m stătea aşezat pe jos. D a r ochii îi e r a u tot di­ lataţi, nişte discuri negre uriaşe, şi avea expresia u n u i băieţel n e d u m e r i t . — D a m o n s-a apropiat în spatele m e u . A luat bile­ tul şi 1-a citit. Şi pe u r m ă . . . cred că a înnebunit. Amân­ doi am î n n e b u n i t . Eu luasem inelul lui K a t h e r i n e şi el a încercat să mi-1 smulgă din m â n ă . N - a r fi trebuit să

254 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 255

o facă. N e - a m luptat. N e - a m spus nişte lucruri îngro­ zitoare. N e - a m învinuit u n u l pe altul p e n t r u ceea ce se întâmplase. N u - m i a d u c aminte c â n d n e - a m întors spre casă, d a r brusc a v e a m î n m â n ă spada. N e lup­ t a m . V o i a m să distrug p e n t r u t o t d e a u n a chipul acela arogant, să-1 omor. î m i a d u c aminte c u m tata a strigat din casă. N e - a m l u p t a t m a i îndârjit, ca să î n c h e i e m înainte să ajungă el la noi. Şi e r a m doi l u p t ă t o r i pe măsură. D a r D a m o n fusese î n t o t d e a u n a m a i puternic, şi în acea zi p ă r e a şi m a i iute, ca şi c u m se schimbase m a i mult decât m i n e . Şi astfel că atunci c â n d tata încă m a i striga de la fereastră, am simţit tăişul spadei lui D a m o n t r e c â n d pe lângă g a r d a m e a . Apoi l-am simţit p ă t r u n z â n d u - m i în inimă. E l e n a făcu ochii m a r i , îngrozită, d a r el c o n t i n u ă , fără să se oprească: — Am simţit d u r e r e a oţelului, l-am simţit străpung â n d u - m ă a d â n c . P â n ă în miezul inimii, o lovitură p u t e r n i c ă . Şi a p o i forţa s-a scurs d i n m i n e şi am căzut. A m r ă m a s întins acolo, p e dalele d e p i a t r ă . R i d i c ă p r i v i r e a c ă t r e E l e n a şi î n c h e i e simplu: Şi aşa... am murit. E l e n a stătea î n c r e m e n i t ă , ca şi c u m sloiul pe c a r e îl simţise în piept m a i d e v r e m e îi cuprinsese tot tru­ pul într-o încleştare î n g h e ţ a t ă . — D a m o n se a p r o p i e şi se aplecă d e a s u p r a m e a . A u z e a m în d e p ă r t a r e strigătele tatălui m e u şi ţipetele

servitorilor, d a r tot ce v e d e a m era chipul lui D a m o n . O c h i i aceia negri c a r e e r a u ca b e z n a u n e i n o p ţ i fără l u n ă . V o i a m să-1 fac să sufere p e n t r u c e e a ce îmi făcuse. P e n t r u tot ce îmi făcuse m i e , şi ce-i făcuse lui K a t h e r i n e . Ştefan t ă c u o clipă, a p o i spuse încet, a p r o a p e ca în vis: Aşa că m i - a m ridicat sabia şi l-am o m o r â t . Cu ultimele puteri, m i - a m înjunghiat fratele în i n i m ă . F u r t u n a trecuse, şi p r i n fereastra s p a r t ă E l e n a a u z e a z g o m o t e l e b l â n d e ale nopţii, t â r â i t u l greieri­ lor, v â n t u l t r e c â n d p r i n t r e copaci. în c a m e r a lui Şte­ fan, t ă c e r e a e r a a d â n c ă . — N - a m m a i ştiut nimic, p â n ă ce m - a m trezit în m o r m â n t u l m e u , spuse Ştefan. Se aplecă în spate, d e p a r t e de ea, şi închise ochii. F a ţ a lui e r a desfigurată şi obosită, d a r expresia a c e e a c u m p l i t ă , de copil în transă, dispăruse. — A t â t D a m o n cât şi eu a v e a m în n o i suficient d i n sângele lui Katherine ca să nu m u r i m cu a d e v ă r a t . î n s c h i m b , n e - a m transformat. N e - a m tre­ zit a m â n d o i în m o r m â n t u l nostru, î m b r ă c a ţ i în cele m a i b u n e h a i n e , aşezaţi p e d o u ă lespezi a l ă t u r a t e . E r a m p r e a slăbiţi ca să ne m a i facem r ă u u n u l altuia; sângele lui K a t h e r i n e abia ne fusese de ajuns să ne r e v e n i m . Ş i e r a m confuzi. L-am strigat p e D a m o n , d a r el a fugit afară în n o a p t e . D i n fericire, fusesem

256 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 257

î n g r o p a ţ i cu inelele pe care ni le d ă d u s e K a t h e r i n e . I a r e u a m găsit î n b u z u n a r inelul ei. A p r o a p e inconştient, Ştefan duse m â n a la gât şi p i p ă i cercul mic de aur. Probabil că s-au gândit că ea mi-1 dăduse. Am încercat să mă d u c acasă. Asta a fost o prostie. C â n d m - a u văzut, servitorii au î n c e p u t să ţipe şi au alergat să a d u c ă un p r e o t . Am fugit de acolo şi eu. în singurul loc u n d e e r a m în siguranţă, în î n t u n e r i c . Şi acolo am stat de a t u n c i . Acela e locul m e u , E l e n a . A m o m o r â t - o p e K a t h e r i n e c u m â n d r i a ş i gelozia m e a , ş i l-am o m o r â t p e D a m o n c u u r a m e a . D a r a m făcut m a i r ă u d e c â t să-1 ucid. L-am c o n d a m n a t la o viaţă veşnică şi chinuită. D a c ă n-ar fi m u r i t atunci, cu sângele lui K a t h e r i n e atât de p u t e r n i c în venele lui, ar fi avut o şansă. In t i m p , sângele i s-ar fi subţiat şi apoi a r f i d i s p ă r u t . E l a r f i d e v e n i t d i n n o u u n o m n o r m a l . D a r o m o r â n d u - 1 atunci, l-am c o n d a m n a t s ă trăiască în î n t u n e r i c . I-am luat singura şansă de sal­ vare. Ştefan râse a m a r . Ştii ce î n s e a m n ă Salvatore în italiană, Elena? î n s e a m n ă salvare, m â n t u i t o r . Aşa mă c h e a m ă , şi am primit şi n u m e l e Sfântului Ştefan, pri­ m u l m a r t i r al creştinătăţii. I a r eu l-am osândit pe fra­ tele m e u să trăiască în iad. — N u , spuse E l e n a . Apoi, cu o voce m a i p u t e r ­ nică, r e p e t ă : N u , Ştefan. S-a osândit singur. El te-a o m o r â t pe tine. D a r ce s-a î n t â m p l a t a p o i cu el?

— Un t i m p s-a a l ă t u r a t a ş a - n u m i t e l o r Compagnie di ventura, m e r c e n a r i nemiloşi c a r e jefuiau şi devas­ t a u . A s t r ă b ă t u t ţ a r a a l ă t u r i de ei, l u p t â n d şi b â n d sângele victimelor sale. In a c e a v r e m e eu t r ă i a m în afara zidurilor cetăţii, a p r o a p e m o r t d e foame, o m o ­ r â n d animale, eu însumi animal. Mult timp n-am ştiut n i m i c de D a m o n . Apoi, într-o zi, i-am a u z i t vocea î n m i n t e a m e a . E r a m a i p u t e r n i c c a m i n e , pen­ t r u c ă b e a sânge o m e n e s c . I a r c â n d o a m e n i i sunt o m o r â ţ i , esenţa vieţii pe care o dăruiesc este î n t r - u n fel m a i p u t e r n i c ă d e c â t orice. E ca şi c u m în acele ul­ time clipe de groază şi luptă sufletul are cea m a i m a r e vibraţie. P e n t r u c ă D a m o n o m o r a o a m e n i , e r a capa­ bil să se h r ă n e a s c ă din P u t e r i m a i m u l t d e c â t m i n e . — C e . . . puteri? î n t r e b ă E l e n a . U n g â n d p r i n d e a formă î n m i n t e a ei. — F o r ţ ă , aşa c u m s p u n e a i tu, şi r a p i d i t a t e . O ascuţire a simţurilor, m a i ales n o a p t e a . Acestea sunt cele d e b a z ă . P u t e m d e a s e m e n e a să... simţim minţile. Le p u t e m p e r c e p e p r e z e n ţ a , şi u n e o r i n a t u r a g â n d u r i l o r . P u t e m să s e m ă n ă m confuzie în minţile m a i slabe, fie să p u n e m s t ă p â n i r e pe ele, fie să le s u p u n e m voinţei n o a s t r e . M a i sunt şi altele. Cu sufi­ cient s â n g e o m e n e s c n e p u t e m s c h i m b a forma, p u t e m deveni animale. Şi cu cât ucizi mai mult, cu atât m a i intense devin P u t e r i l e . . . V o c e a lui D a m o n e r a foarte p u t e r n i c ă în m i n t e a m e a . S p u n e a că a c u m el

258 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 259

era condotierul propriei sale compagnia şi se întorcea în Florenţa. S p u n e a că d a c ă o să mă aflu acolo a t u n c i c â n d va veni, o să mă o m o a r e . L-am crezut şi am ple­ cat. D e a t u n c i l-am v ă z u t d o a r d e câteva ori. A m e ­ n i n ţ a r e a a r ă m a s aceeaşi, şi el este î n t o t d e a u n a mult m a i p u t e r n i c decât m i n e . D a m o n a profitat din plin de n a t u r a lui şi p a r e să se b u c u r e de latura ei întune­ cată. D a r asta e şi n a t u r a m e a . Aceeaşi întunecime e şi înlăuntrul m e u . C r e d e a m că o s-o înfrâng, d a r m - a m înşelat. De aceea am venit aici, în FelPs C h u r c h . C r e ­ d e a m că d a c ă mă stabilesc într-un orăşel, d e p a r t e de vechile amintiri, aş p u t e a să mă eliberez de întuneric, î n schimb, î n n o a p t e a asta a m o m o r â t u n o m . — Nu, spuse E l e n a cu h o t ă r â r e . Nu c r e d asta, Ştefan. Povestea lui o u m p l u s e de o r o a r e şi m i l ă . . . şi t e a m ă d e a s e m e n i . R e c u n o ş t e a asta. D a r s c â r b a e i dispăruse, şi de un lucru era foarte sigură. Ştefan nu era u n criminal. — Ce s-a î n t â m p l a t în s e a r a asta, Ştefan? T e - a i certat cu T a n n e r ? — E u . . . n u - m i a d u c a m i n t e , spuse el î n n e g u r a t . Am folosit P u t e r e a p e n t r u a-1 convinge să facă ce voiaţi voi. P e u r m ă a m plecat. D a r m a i târziu m - a m simţit a m e ţ i t şi cuprins de slăbiciune. La fel c u m s-a m a i î n t â m p l a t . O privi în ochi. U l t i m a d a t ă c â n d s-a

î n t â m p l a t e r a m î n cimitir, c h i a r l â n g ă biserică, î n n o a p t e a c â n d Vickie B e n n e t t a fost a t a c a t ă . — D a r nu tu ai făcut asta. Tu nu puteai să faci a s t a . . . Ştefan? — Nu ştiu, spuse el pe un t o n aspru. Ce altă ex­ plicaţie m a i există? E u c h i a r a m b ă u t sânge din b ă t r â n u l acela de sub p o d în n o a p t e a c â n d ai fugit cu fetele d i n cimitir. Aş fi j u r a t că nu i-am luat a t â t de m u l t încât să-i fac v r e u n r ă u , d a r a fost cât pe ce să m o a r ă . Şi am fost, de a s e m e n e a , acolo c â n d Vickie şi T a n n e r au fost atacaţi. — D a r nu-ţi aduci a m i n t e să-i fi a t a c a t tu, spuse Elena, uşurată. I d e e a care p r i n d e a formă în m i n t e a ei e r a a c u m a p r o a p e convingere. — Ce c o n t e a z ă ? C i n e altcineva ar fi p u t u t - o face, d a c ă n u eu? — D a m o n , spuse E l e n a . El tresări şi Elena văzu c u m umerii i se î n c o r d e a z ă din n o u . — E un g â n d plăcut. La î n c e p u t am sperat că ar p u t e a exista o a s e m e n e a explicaţie. Că ar p u t e a fi altcineva, cineva c a fratele m e u . D a r a m iscodit c u m i n t e a şi nu am găsit nimic, nici o altă p r e z e n ţ ă . C e a m a i simplă explicaţie este că eu sunt ucigaşul. — N u , spuse Elena, nu înţelegi. Nu v r e a u să spun că cineva ca D a m o n ar p u t e a să facă lucrurile pe care

260 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea * 261

le-am v ă z u t . S p u n c ă D a m o n este aici, î n Fell's C h u r c h . L-am văzut eu. Ştefan se h o l b ă la ea. — El t r e b u i e să fie, spuse E l e n a , t r ă g â n d a e r a d â n c în piept. L-am văzut deja de d o u ă , p o a t e chiar de trei ori. Ştefan, tu mi-ai spus o poveste lungă, iar a c u m o să-ţi s p u n şi eu u n a . Pe cât de r e p e d e şi de simplu p u t u , îi istorisi ce se î n t â m p l a s e în sala de sport şi acasă la B o n n i e . Buzele lui se strânseră într-o linie albă c â n d îi povesti c u m încercase D a m o n să o sărute. Obrajii ei se îmbujo­ r a r ă c â n d îşi a m i n t i de p r o p r i a reacţie, c u m a p r o a p e că îi cedase. D a r îi spuse totul lui Ştefan. Şi despre c i o a r ă , şi t o a t e celelalte l u c r u r i stranii care se p e t r e c u s e r ă de c â n d se întorsese din F r a n ţ a . — Şi, Ştefan, eu c r e d că D a m o n a fost în s e a r a asta în C a s a Bântuită, încheie ea. C h i a r d u p ă ce tu te-ai simţit a m e ţ i t în c a m e r a d i n faţă, a t r e c u t pe lângă m i n e cineva î m b r ă c a t c a . . . ca M o a r t e a , cu o r o b ă n e a g r ă şi glugă, şi nu i-am p u t u t v e d e a chipul. D a r e r a ceva familiar în felul în c a r e păşea. A fost el, Ştefan. D a m o n a fost acolo. — D a r asta tot nu explică celelalte daţi. Vickie şi b ă t r â n u l . Eu am luat sânge de la b ă t r â n . F a ţ a lui Ştefan e r a î n c o r d a t ă , ca şi c u m a p r o a p e că se t e m e a să spere.

— D a r c h i a r tu ai spus că nu ai luat a t â t a cât să-i faci r ă u . Ştefan, cine ştie ce i s-a î n t â m p l a t o m u l u i d u p ă c e t u a i plecat? N u e r a cel m a i uşor p e n t r u D a m o n să-1 a t a c e atunci? M a i ales d a c ă D a m o n te-a p â n d i t tot t i m p u l , p o a t e sub o altă f o r m ă . . . — Ca o cioară, m u r m u r ă Ştefan. — Ca o c i o a r ă . C â t d e s p r e V i c k i e . . . Ştefan, ai spus că tu poţi s e m ă n a confuzie în minţile m a i slabe, să le supui. N - a r fi p u t u t să facă asta şi D a m o n cu tine? Să-ţi s u p u n ă m i n t e a , aşa c u m şi tu poţi s u p u n e mintea unui muritor? — D a , şi să-şi a s c u n d ă p r e z e n ţ a de m i n e . în v o c e a lui Ştefan se s i m ţ e a o t u l b u r a r e cres­ cândă. — De aceea nu a răspuns chemărilor mele. Voia... — V o i a să se î n t â m p l e e x a c t c e e a ce s-a î n t â m ­ plat. V o i a să te îndoieşti de tine, să crezi că eşti un ucigaş. Dar nu este adevărat, Ştefan. O h , Ştefan, a c u m ştii asta şi nu trebuie să te m a i temi. Se ridică, simţindu-se c u p r i n s ă de b u c u r i e şi uşurare. P â n ă la u r m ă , n o a p t e a asta oribilă se încheia cu ceva m i n u n a t . — De-asta ai fost atât de rece cu m i n e , nu-i aşa? spuse ea, întinzându-şi mâinile c ă t r e el. P e n t r u că te t e m i de ceea ce ai p u t e a face. D a r nu t r e b u i e să te m a i t e m i d e asta.

262 * Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 263

— Nu trebuie? Ştefan respira repede a c u m , şi îi privi braţele întinse spre el ca şi c u m ar fi fost nişte şerpi. C r e z i c ă n u m a i a m nici u n motiv s ă m ă tem? E p o ­ sibil ca D a m o n să fi a t a c a t o a m e n i i aceia, d a r el n u - m i c o n t r o l e a z ă gândurile. Şi tu nu ştii ce am gân­ dit despre tine. E l e n a îşi p ă s t r ă vocea calmă. — Tu nu vrei să-mi faci rău, spuse ea cu convin­ gere. — N u ? Au fost a t â t e a daţi, c â n d te p r i v e a m în văzul lumii, c â n d cu greu mă a b ţ i n e a m să nu te ating. C â n d e r a m a t â t d e t e n t a t d e gâtul tău alb, d e gâtul tău subţire şi alb, cu venele p u l s â n d a b i a v ă z u t e sub piele... O c h i i lui e r a u aţintiţi pe gâtul ei î n t r - u n fel c a r e îi a m i n t e a d e ochii lui D a m o n , ş i E l e n a simţi c u m i n i m a îi b a t e m a i t a r e . — Daţi c â n d mă g â n d e a m că o să te a p u c şi o să te forţez să-mi cedezi chiar acolo, în şcoală. — Nu e nevoie să mă forţezi, spuse E l e n a . îşi simţea pulsul zvâcnindu-i în tot t r u p u l ; în încheietu­ rile mâinilor şi în î n d o i t u r a cotului, şi în gât. Am luat o h o t ă r â r e , Ştefan, spuse ea încet, privindu-1 în ochi. V r e a u să o faci. El înghiţi cu greu. — Nu ştii ce-mi ceri.

— C r e d că ştiu. Mi-ai spus c u m a fost cu K a t h e ­ rine, Ştefan. V r e a u să fíe la fel şi cu n o i . Sigur, nu vreau să mă transformi. D a r p u t e m să î m p ă r ţ i m p u ţ i n fără să se î n t â m p l e asta, nu-i aşa? Ştiu, a d ă u g ă ea, şi m a i încet, cât de m u l t ai iubit-o pe K a t h e r i n e . D a r ea nu m a i e a c u m , şi eu sunt aici. Şi te iubesc, Ştefan. V r e a u să fiu cu tine. — Nu ştii ce vorbeşti! Ştefan stătea rigid, cu chi­ p u l cuprins de furie, cu ochii chinuiţi. D a c ă îmi d a u o d a t ă frâu liber, ce mă va împiedica să te transform, sau c h i a r să te o m o r ? P a t i m a e m a i p u t e r n i c ă decât îţi poţi imagina. T o t nu înţelegi ce sunt, nu înţelegi ce p o t face? Ea stătea şi îl p r i v e a c a l m ă , cu b ă r b i a u ş o r ridi­ cată. Asta p ă r u să îl înfurie. — Nu-ţi ajunge ce-ai văzut? Sau t r e b u i să-ţi a r ă t m a i m u l t ? N u - ţ i p o ţ i î n c h i p u i ce-aş p u t e a să-ţi fac? Se î n d r e p t ă cu paşi m a r i către c ă m i n u l rece şi luă de acolo o bucată m a r e de lemn, m a i groasă decât b r a ţ e l e Elenei î m p r e u n ă . D i n t r - o singură mişcare, o rupse în d o u ă ca şi c u m ar fi fost un b ă ţ de chibrit. Ce-aş p u t e a să le fac oaselor tale fragile? spuse el. In p a r t e a cealaltă a c a m e r e i e r a o p e r n ă a r u n c a t ă de pe p a t ; o luă d e j o s şi cu o mişcare a unghiilor sfâr­ tecă faţa de m ă t a s e . — Pielii tale moi?

264 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 265

Apoi se a p r o p i e de E l e n a cu o iuţeală nefireas< i înainte ca ea să-şi d e a s e a m a ce se î n t â m p l ă , el era l â n g ă ea şi o s t r â n g e a de u m e r i . O privi în o c h i Q clipă, a p o i , cu un şuierat sălbatic c a r e făcu să i M ridice Elenei p ă r u l pe ceafa, îşi dezgoli dinţii. E r a acelaşi rânjet feroce p e care-1 văzuse p e ; n n periş, aceiaşi dinţi albi în c a r e caninii deveniseră in credibil de lungi şi de ascuţiţi. E r a u colţii u n u i animal de p r a d ă , ai u n u i v â n ă t o r . — G â t u l u i tău alb, spuse el cu o voce schimbai a E l e n a r ă m a s e ca p a r a l i z a t ă o clipă, u i t â n d u si lung, c o n s t r â n s ă p a r c ă , la acel chip înspăimântaţi >i, apoi ceva din a d â n c u l sufletului ei se dovedi mai pu ternic. R i d i c ă mâinile, în cercul s t r â m t al braţelor Iul c a r e o s t r â n g e a u , şi îi cuprinse faţa. Ii simţi obrajii reci în p a l m e . II ţinu în felul acesta, cu b l â n d e ţ e , < U a t â t a b l â n d e ţ e , ca şi c u m ar fi v r u t să-i r e p r o ş e z e s t r â n s o a r e a furioasă pe u m e r i i ei goi. Şi v ă z u cuta n e d u m e r i r e a i se aşterne încet pe faţă, c â n d înţelese că ea nu se l u p t a cu el şi nici nu-1 respingea. E l e n a aşteptă p â n ă c â n d n e d u m e r i r e a i se reflect;! şi în ochi, î m b l â n z i n d u - i privirea, făcând-o să parj a p r o a p e r u g ă t o a r e . Ştia c ă p e c h i p u l ei n u se
citea

despre K a t h e r i n e deveniseră p r e a d u r e r o a s e , d e n e ­ suportat. Apoi, cu gingăşie şi h o t ă r â r e , trase spre ea gura aceea rânjită. El î n c e r c ă să se împotrivească. D a r b l â n d e ţ e a ei e r a m a i p u t e r n i c ă d e c â t t o a t ă p u t e r e a lui n e o m e ­ nească. E l e n a închise ochii şi se g â n d i d o a r la Ştefan, nu la lucrurile î n g r o z i t o a r e pe c a r e le aflase în seara asta, ci d o a r la Ştefan, c a r e îi m â n g â i a s e p ă r u l a t â t de uşor, de p a r c ă ea s-ar fi p u t u t frânge în mâinile lui. Se g â n d i la asta, şi sărută a c e a g u r ă de a n i m a l de p r a d ă c a r e o a m e n i n ţ a s e cu câteva m i n u t e în u r m ă . Simţi s c h i m b a r e a , t r a n s f o r m a r e a gurii lui pe m ă s u r ă ce el c e d a , r ă s p u n z â n d î m p o t r i v a voinţei lui, p r i m i n d s ă r u t u r i l e ei b l â n d e cu aceeaşi b l â n d e ţ e . Simţi t r u p u l lui Ştefan înfiorându-se şi s t r â n s o a r e a aspră pe u m e r i i ei slăbind, d e v e n i n d î m b r ă ţ i ş a r e . Şi ştiu că învinsese. — N-ai să-mi faci n i c i o d a t ă r ă u , şopti ea. E r a ca şi c u m , sărutându-se, a l u n g a u t o a t ă t e a m a şi d i s p e r a r e a şi s i n g u r ă t a t e a d i n l ă u n t r u l lor. E l e n a simţi c u m o s t r ă b a t e un fior de p a t i m ă , a s e m e n e a u n u i fulger de v a r ă , şi simţi p a s i u n e a cu c a r e îi răspunse Ştefan. D a r m a i presus de orice simţăminte, copleşindu-le, e r a o t a n d r e ţ e de o intensitate a p r o a p e î n s p ă i m â n t ă t o a r e . N u e r a nevoie d e g r a b ă sau d e d u r i t a t e , îşi spuse E l e n a în v r e m e ce Ştefan o aşeza cu b l â n d e ţ e pe p a t .

t e a m a , ci d o a r b l â n d e ţ e a şi iubirea, şi că buzele ei e r a u u ş o r întredeschise. A m â n d o i r e s p i r a u repedl a c u m , î m p r e u n ă , în acelaşi ritm. E l e n a simţi c u m el î n c e p e să t r e m u r e , la fel ca a t u n c i c â n d amintirile

266 * Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 267

T r e p t a t , sărutările deveniră din ce în ce m a i stă­ ruitoare, şi E l e n a simţi fulgerul de v a r ă străbătându-i în valuri tot t r u p u l , î n c ă r c â n d u - 1 de electricitate, făcându-i i n i m a să b a t ă m a i năvalnic şi să i se taie răsuflarea. O făcea să se simtă ciudat de m o a l e şi de ameţită, o făcea să î n c h i d ă ochii şi să-şi d e a c a p u l pe spate, lăsându-se în voia patimii. E timpul, Ştefan, gândi ea. Şi, cu b l â n d e ţ e , îi trase din n o u gura în jos, de d a t a asta către gâtul ei. Ii simţi buzele atingându-i pielea, îi simţi răsuflarea caldă şi rece t o t o d a t ă . Apoi simţi o d u r e r e ascuţită. D a r d u r e r e a dispăru a p r o a p e imediat, înlocuită de o p l ă c e r e c a r e o făcu să t r e m u r e . Un val i m e n s de t a n d r e ţ e o străbătu, î n d r e p t a t către Ştefan. In cele din u r m ă îi privi chipul, un c h i p c a r e în sfârşit i se dezvăluia, care nu se m a i a s c u n d e a în spa­ tele zidurilor. I a r privirea pe care o v ă z u în ochii lui o făcu să se simtă fără p u t e r e . — Ai î n c r e d e r e în mine? şopti el. Şi c â n d ea d o a r încuviinţă din c a p , r ă m a s e cu pri­ virea a ţ i n t i t ă în ochii ei în t i m p ce î n t i n d e a m â n a d u p ă ceva aflat lângă p a t . E r a p u m n a l u l . Ea îl privi fără t e a m ă şi apoi se uită din n o u fix în ochii lui. F ă r ă să-şi ia privirea de la ea, el îl scoase din t e a c ă şi-şi făcu o mică tăietură la b a z a gâtului. Elena o privi cu ochii m a r i , privi sângele la fel de strălucitor ca

boabele de ilice, d a r c â n d el o trase către el nu se îm­ potrivi. Apoi o ţinu în b r a ţ e m u l t t i m p , în v r e m e ce afară greierii c o n t i n u a u să-şi t â r â i e c â n t e c u l . In cele d i n u r m ă , el se mişcă. — Aş v r e a să poţi să r ă m â i aici, şopti. Aş v r e a să poţi s ă r ă m â i p e n t r u t o t d e a u n a . D a r n u poţi. — Ştiu, r ă s p u n s e ea, la fel de încet. O c h i i li se î n t â l n i r ă d i n n o u , într-o înţelegere tăcută. Aveau a t â t de m u l t e lucruri să-şi s p u n ă , atâ­ tea motive p e n t r u a fi î m p r e u n ă . — Mâine, spuse ea. Apoi, rezemându-se de u m ă r u l lui, şopti: O r i c e s e - n t â m p l ă , Ştefan, voi fi alături d e tine. S p u n e - m i c ă m ă crezi. V o c e a lui se auzi încet, înăbuşită de p ă r u l ei. — O h , E l e n a , te cred. O r i c e se-ntâmplă, v o m fi împreună.

Trezirea • 269

15

Ş i p e n t r u p r i m a o a r ă d e c â n d venise î n Fell's C h u r c h , simţi p â l p â i n d u n r ă s p u n s . D a r p ă r e a slab şi t r e m u r ă t o r , şi nu-1 p u t e a localiza în spaţiu. Oftă şi se î n t o a r s e . . . şi î n c r e m e n i . D a m o n se afla în faţa lui, cu braţele încrucişate pe p i e p t , r e z e m a t d e cel m a i m a r e stejar din luminiş. A r ă t a ca şi c u m e r a acolo de m u l t e ore. — Aşa deci, spuse Ştefan a p ă s a t , e a d e v ă r a t . A t r e c u t m u l t ă v r e m e , frate. — Nu a t â t de m u l t ă cât crezi tu, frate. Ştefan îşi a m i n t i de acea voce, catifelată, ironică.

u p ă ce o lăsă pe E l e n a duse în p ă d u r e .

Ştefan se

— Nu t e - a m p i e r d u t din ochi de-a lungul anilor, c o n t i n u ă calm D a m o n . î n d e p ă r t ă o bucăţică de coajă de c o p a c de pe m â n e c a j a c h e t e i de piele la fel de d e t a ş a t c a p e v r e m e a c â n d îşi a r a n j a m a n ş e t e l e d e b r o c a r t . D a r tu n-aveai c u m să ştii asta, nu? Ah, n u , Puterile tale sunt la fel de slabe ca î n t o t d e a u n a . — Ai grijă, spuse î n c e t Ştefan, pe un t o n a m e ­ n i n ţ ă t o r . Ai m a r e grijă în n o a p t e a asta. Nu sunt p r e a îngăduitor. — Sfântul Ştefan furios? Ca să vezi. Eşti supărat, b ă n u i e s c , din c a u z a micilor m e l e incursiuni în teri­ toriul t ă u . Am făcu t-o d o a r p e n t r u că v r e a u să fiu a p r o a p e de tine. Fraţii ar t r e b u i să fie apropiaţi. — Ai omorât în seara asta. Şi ai î n c e r c a t să mă faci să c r e d că eu am fâcut-o.

O luă pe O l d Creek R o a d , m e r g â n d pe sub norii cenuşii p r i n care nu se v e d e a nici un petic de cer, către locul u n d e oprise în p r i m a zi de şcoală. Lăsă m a ş i n a şi încercă să regăsească d r u m u l c a r e d u c e a către luminişul u n d e văzuse cioara. Instinctele lui de v â n ă t o r îl ajutară, căci îşi a m i n t i de forma u n u i a n u m e tufiş sau de un c o p a c n o d u r o s , p â n ă ce ajunse la locul deschis, înconjurat de stejari b ă t r â n i . Aici era. S u b p ă t u r a frunzelor m a r o n i i p ă t a t e , p o a t e că m a i existau încă oasele iepurelui. R e s p i r â n d a d â n c p e n t r u a se c a l m a , p e n t r u a-şi a d u n a Puterile, a r u n c ă u n g â n d iscoditor, î n t r e b ă t o r .

270 * Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 271

— Eşti foarte sigur că n-ai făcut-o? P o a t e că am făcu t-o î m p r e u n ă . Ai grijă! spuse c â n d Ştefan î n a i n t a către el. Nici eu nu sunt p r e a îngăduitor în seara asta. Eu am avut d o a r un profesor de istorie sfrijit; tu ai avut o fată d r ă g u ţ ă . F u r i a d i n a d â n c u l lui Ştefan se a d u n ă , p ă r â n d să se s t r â n g ă î n t r - u n p u n c t fierbinte şi strălucitor, ca un soare î n ă u n t r u l lui. — Stai d e p a r t e de E l e n a , şopti el a t â t de a m e ­ n i n ţ ă t o r î n c â t D a m o n c h i a r îşi trase u ş o r c a p u l î n spate. Stai d e p a r t e de ea, D a m o n . Ştiu că ai pândit-o, ştiu că ai u r m ă r i t - o . D a r s-a t e r m i n a t . O singură d a t ă să te m a i a p r o p i i de ea şi-o să-ţi p a r ă r ă u . — întotdeauna ai fost egoist. S i n g u r u l t ă u defect. Nu vrei să î m p ă r ţ i nimic, nu-i aşa? Brusc, buzele lui D a m o n se a r c u i r ă î n t r - u n z â m ­ b e t deosebit de frumos. — D a r , din fericire, î n c â n t ă t o a r e a E l e n a e m u l t m a i generoasă. Nu ţi-a spus de m i c a n o a s t r ă relaţie? Ei, p r i m a d a t ă c â n d n e - a m văzut, a p r o a p e că mi s-a d ă r u i t pe loc. — Asta e o m i n c i u n ă ! — O h , n u , frate dragă. Eu nu m i n t niciodată c â n d e v o r b a de ceva i m p o r t a n t . Sau v r e a u să s p u n lipsit d e i m p o r t a n ţ ă ? O r i c u m , p r e a frumoasa t a d o m n i ţ ă a p r o a p e că a leşinat în braţele m e l e . C r e d că îi p l a c

b ă r b a ţ i i în negru. în v r e m e ce Ştefan îl privea fix, în­ c e r c â n d să-şi controleze respiraţia, D a m o n a d ă u g ă , a p r o a p e cu b l â n d e ţ e : Ştii, te înşeli în p r i v i n ţ a ei. C r e z i că e dulce şi docilă, aşa c u m e r a K a t h e r i n e . D a r n u e . N u e deloc g e n u l t ă u , n e p r i h ă n i t u l m e u frate. Are în ea un spirit şi un foc cu care tu n-ai şti ce să faci. — Şi tu ai şti, n u ? D a m o n îşi desfăcu braţele şi z â m b i din n o u , încet. — O h , da. Ştefan voia să se r e p e a d ă la el, să-i şteargă de pe faţă z â m b e t u l acela frumos şi plin de a r o g a n ţ ă , să-i frângă gâtul lui D a m o n . Spuse, a b i a controlându-şi glasul: — Ai d r e p t a t e într-o s i n g u r ă p r i v i n ţ ă . E p u t e r ­ nică. Suficient de p u t e r n i c ă p e n t r u a te respinge. I a r a c u m că ştie ce eşti tu cu a d e v ă r a t , o va face. T o t ce simte a c u m p e n t r u tine e dezgust. S p r â n c e n e l e lui D a m o n se ridicară. — C h i a r aşa? M a i v e d e m noi. P o a t e că va desco­ p e r i că îi place m a i m u l t a d e v ă r a t u l î n t u n e r i c d e c â t amurgul palid. Eu, cel p u ţ i n , p o t s ă r e c u n o s c a d e v ă r u l despre n a t u r a m e a . D a r îmi fac griji p e n t r u t i n e , frăţioare. P a r i slăbit ş i p r o s t h r ă n i t . T e c a m aţâţă, nu?

272 * Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 273

O m o a r ă - 1 , spuse i m p e r i o s ceva în m i n t e a lui Ştefan. O m o a r ă - 1 , rupe-i gâtul, sfâşie-i gâtul în fâşii însângerate de c a r n e . D a r ştia că D a m o n se h r ă n i s e foarte bine în a c e a seară. A u r a î n t u n e c a t ă a fratelui său era m ă r i t ă , pulsatilă, a p r o a p e că s t r ă l u c e a cu esenţa vieţii pe care el o luase. — D a , a m b ă u t din plin, spuse p e u n ton a m u z a t D a m o n , ca şi c u m ar fi ştiut ce g â n d e a Ştefan. Oftă şi îşi trecu limba peste b u z e , amintindu-şi satisfăcut. E r a mic, d a r avea în el o cantitate s u r p r i n z ă t o a r e de sevă. Nu la fel de d r ă g u ţ ca E l e n a , şi cu siguranţă nu mirosea la fel de bine. D a r e î n t o t d e a u n a înviorător să simţi sângele n o u c u m c â n t ă în tine. D a m o n răsuflă a d â n c şi se î n d e p ă r t ă de c o p a c , uitându-se î n j u r . Ştefan îşi a m i n t i şi de acele mişcări graţioase, de fiecare gest c o n t r o l a t şi precis. Secolele d o a r cizelaseră eleganţa n a t u r a l ă a lui D a m o n . — î m i stârneşte cheful să fac asta, spuse D a m o n , apropiindu-se de un copăcel aflat la câţiva m e t r i m a i departe. Avea o d a t ă şi j u m ă t a t e î n ă l ţ i m e a lui D a m o n şi c â n d acesta îl a p u c ă degetele lui nu se u n i r ă în j u r u l t r u n c h i u l u i . D a r Ştefan v ă z u c u m răsuflarea lui D a m o n se iuţeşte, c u m îi j o a c ă muşchii sub c ă m a ş a n e a g r ă subţire, şi apoi c o p a c u l fu smuls din p ă m â n t ,

c u rădăcinile a t â r n â n d u - i . Ştefan s i m ţ e a m i r o s u l p u t e r n i c al p ă m â n t u l u i jilav răscolit. — O r i c u m , n u - m i p l ă c e a acolo, spuse D a m o n şi îl azvârli cât de d e p a r t e îi î n g ă d u i r ă r ă d ă c i n i l e î n c u r c a t e . Apoi z â m b i fermecător. Şi-mi stârneşte şi cheful să fac asta. Se văzu o mişcare r a p i d ă , o fulgerare, şi D a m o n dispăru. Ştefan se uită î n j u r , d a r nu v ă z u nici u r m ă d e el. — Sus, frate. V o c e a v e n e a de d e a s u p r a c a p u l u i său şi c â n d Ştefan ridică privirea îl văzu pe D a m o n cocoţat prin­ tre r a m u r i l e stejarului. Se auzi un foşnet de frunze m a r o n i i şi el dispăru din n o u . — Aici, în spate, frate. Ştefan simţi o bătaie pe u m ă r şi se răsuci, d a r nu văzu nimic în spatele lui. — Aici, frate. Se răsuci din n o u . — N u , î n c e a r c ă aici. Furios, Ştefan se întoarse în cealaltă p a r t e , întinz â n d m â n a ş i î n c e r c â n d să-1 a p u c e p e D a m o n . D a r degetele lui p r i n s e r ă d o a r aer. Aici, Ştefan. De d a t a asta vocea e r a în m i n t e a lui şi P u t e r e a ei îl z g u d u i p r o f u n d . E r a nevoie de o forţă e x t r a o r d i n a r ă p e n t r u a p r o i e c t a a t â t de clar g â n d u r i .

274 * Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 275

î n c e t , se m a i răsuci o d a t ă , şi îl v ă z u pe D a m o n în poziţia lui iniţială, r e z e m a t de stejarul cel m a r e . D a r d e d a t a asta a m u z a m e n t u l din privire î i dispăruse. O c h i i lui e r a u negri şi i m p e n e t r a b i l i , iar g u r a lui e r a strânsă într-o linie subţire. De ce altă dovadă mai ai nevoie, Ştefan? Eu sunt mai pu­ ternic decât tine, la fel cum tu eşti mai puternic decât aceste jalnice făpturi omeneşti. Sunt şi mai rapid decât tine, şi am şi alte Puteri de care tu nici măcar n-ai auzit. Vechile Puteri, Ştefan. Şi nu mă tem să le folosesc. Dacă vei lupta împotriva mea, le voi folosi împotriva ta. — De-asta ai venit aici? Ca să mă chinui? Am fost îndurător cu tine, frate. Aş fi putut de multe ori să te ucid, dar ţi-am cruţat de fiecare dată viaţa. Dar acum e diferit. D a m o n se desprinse de copac şi spuse cu glas tare: — T e avertizez, Ştefan, n u m i t e î m p o t r i v i . N u c o n t e a z ă de ce am venit aici. C e e a ce v r e a u a c u m e Elena. Şi d a c ă încerci să mă împiedici să o fac a m e a , te o m o r . — Poţi să încerci, spuse Ştefan. Miezul fierbinte în care se strânsese furia d i n ă u n ­ trul lui a r d e a m a i strălucitor ca n i c i o d a t ă , revărsându-şi l u m i n a ca o î n t r e a g ă galaxie de aştri. Ştia, într-un fel, că a m e n i n ţ a î n t u n e c i m e a lui D a m o n .

— C r e z i că nu p o t s-o fac? Nu te-nveţi m i n t e niciodată, nu-i aşa, frăţioare? Ştefan avu t i m p d o a r cât s ă v a d ă c u m D a m o n cla­ tină obosit d i n c a p , apoi ceva se mişcă i a r fulgerător
• • • • i <
A

şi se simţi c u p r i n s de nişte m â i n i p u t e r n i c e . In clipa u r m ă t o a r e lupta, cu violenţă, î n c e r c â n d din răsputeri să scape de ele. D a r e r a u ca nişte m â i n i de oţel. Lovi cu sălbăticie, î n c e r c â n d să a j u n g ă la z o n a vulnerabilă de sub b ă r b i a lui D a m o n . D e g e a b a , avea braţele ţintuite la spate, t r u p u l imobilizat. E r a la fel de n e p u t i n c i o s ca o p a s ă r e în g h e a r e l e u n e i pisici agile şi p r i c e p u t e . Se lăsă m o a l e p e n t r u o clipă, trăgându-se în jos cu t o a t ă g r e u t a t e a , p e n t r u ca în clipa u r m ă t o a r e să-şi î n c o r d e z e brusc toţi muşchii, î n c e r c â n d să se elibe­ reze, î n c e r c â n d să lovească. D a r mâinile nemiloase d o a r îşi măriră strânsoarea, făcându-i zbaterile inutile. J a l n i c e . întotdeauna ai fost încăpăţânat. Poate că asta te va con­ vinge. Ştefan privi chipul fratelui său, la fel de palid ca ferestrele cu g e a m jivrat de la p e n s i u n e , şi la acei ochi negri ca un h ă u fără fund. Apoi simţi nişte de­ gete a p u c â n d u - 1 d e p ă r , t r ă g â n d u - i c a p u l p e spate, lăsându-i gâtul expus. Z b a t e r i l e lui se înteţită, d e v e n i r ă sălbatice. Nu te obosi, spuse v o c e a din capul lui, şi apoi simţi d u r e r e a

276 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 277

ascuţită a dinţilor. Simţi u m i l i n ţ a şi n e p u t i n ţ a victi­ mei, a v â n a t u l u i , a prăzii. Şi apoi d u r e r e a p r o v o c a t ă de sângele luat î m p o t r i v a voinţei sale. Refuză să cedeze, şi d u r e r e a deveni m a i cumplită, avea s e n z a ţ i a că i se s m u l g e a sufletul la fel c u m fusese smuls din p ă m â n t acel c o p a c t â n ă r . II străpun­ gea ca nişte suliţe de foc, c o n c e n t r â n d u - s e pe acele p u n c t e d i n p i e l e a lui u n d e se înfipseseră dinţii lui D a m o n . O d u r e r e a g o n i z a n t ă îi a r d e a m a x i l a r u l şi o b r a z u l , c o b o r â n d u - i către u m ă r ş i piept. Simţi u n val de a m e ţ e a l ă şi îşi d ă d u s e a m a că îşi p i e r d e cunoştinţa. Apoi, b r u s c , m â i n i l e îi d ă d u r ă d r u m u l şi el se p r ă b u ş i l a p ă m â n t , p e u n strat d e frunze d e stejar u m e d e şi veştejite. Gâfâind să-şi r e c a p e t e răsuflarea, se chinui să se ridice în p a t r u labe. — Vezi, frăţioare, sunt m a i p u t e r n i c d e c â t tine, suficient de p u t e r n i c p e n t r u a te nimici, p e n t r u a-ţi lua sângele şi viaţa d a c ă v r e a u . Lasă-mi-o pe E l e n a , altfel o voi face. Ştefan ridică privirea. D a m o n stătea cu c a p u l d a t pe spate, cu picioarele uşor d e p ă r t a t e , a s e m e n e a u n u i învingător care-şi p u n e piciorul pe gâtul celui învins. Ochii aceia întunecaţi ca n o a p t e a a r d e a u triumfători, şi sângele lui Ştefan era pe buzele lui.

Ştefan se simţi plin de u r ă , o u r ă c u m nu m a i cu­ noscuse vreodată. E r a ca şi c u m t o a t ă u r a pe care o avusese p â n ă a t u n c i p e n t r u D a m o n fusese d o a r o p i c ă t u r ă de a p ă în acest o c e a n î n s p u m a t , furtunos. In lungile veacuri care trecuseră, de multe ori regretase ceea ce îi făcuse fratelui său, de m u l t e ori îşi dorise din tot sufletul să-i p o a t ă s c h i m b a soarta. A c u m nu voia decât să o facă din n o u . — E l e n a nu este a ta, spuse el p r i n t r e dinţi, ridicându-se în picioare şi î n c e r c â n d să nu a r a t e cu ce efort făcea asta. Şi nu va fi niciodată. C o n c e n t r â n d u - s e pe fiecare pas, p u n â n d cu grijă un picior în faţa celuilalt, î n c e p u să se î n d e p ă r t e z e . II d u r e a tot t r u p u l , iar r u ş i n e a pe c a r e o simţea e r a c h i a r m a i m a r e decât suferinţa fizică. Avea lipite pe h a i n e b u c ă ţ i de frunze u d e şi p ă m â n t , d a r nu se scu­ t u r ă . Se chinui să m e a r g ă m a i d e p a r t e , să reziste în faţa slăbiciunii care îi î n m u i a picioarele. Mu te-nveţi minte niciodată, frate. Ştefan nu se u i t ă î n a p o i şi nici nu î n c e r c ă să r ă s p u n d ă . Scrâşni din dinţi şi îşi forţă picioarele să se mişte m a i d e p a r t e . î n c ă u n p a s . Ş i î n c ă u n p a s . Ş i încă unul. D a c ă ar p u t e a d o a r să se aşeze p e n t r u o clipă, să se o d i h n e a s c ă . . .

278 • Jurnalele Vampirilor

î n c ă un pas, şi încă un pas. Maşina nu p u t e a fi p r e a d e p a r t e . F r u n z e l e foşneau sub picioarele lui, apoi auzi frunzele foşnind în spatele lui. î n c e r c ă să se î n t o a r c ă r e p e d e , d a r reflexele îi dis­ p ă r u s e r ă a p r o a p e cu totul. I a r m i ş c a r e a fulgerătoare fu p r e a m u l t p e n t r u el. î n t u n e r i c u l îi cuprinse t r u p u l şi m i n t e a , şi î n c e p u să c a d ă . C ă z u î n t r u n a , în b e z n a nopţii absolute. Şi apoi, C e r u l se î n d u r ă de el şi nu m a i ştiu nimic.

16

e

lena se î n d r e p t ă grăbită către liceul „ R o b e r t E. L e e " , a v â n d sentimentul că nu se m a i du­ sese la şcoală de mulţi ani. N o a p t e a t r e c u t ă

i se p ă r e a un m o m e n t din t r e c u t u l î n d e p ă r t a t , d i n copilărie, de c a r e cu greu îşi a d u c e a a m i n t e . D a r ştia că astăzi va t r e b u i să înfrunte consecinţele ei. N o a p t e a t r e c u t ă t r e b u i s e să se c o n f r u n t e cu m ă t u ş a J u d i t h . M ă t u ş a ei fusese teribil de îngrijorată c â n d vecinii îi spuseseră despre crimă, şi apoi şi m a i

î n g r i j o r a t ă c â n d n i m e n i n u p ă r e a s ă ştie u n d e e r a E l e n a . C â n d E l e n a ajunsese acasă l a a p r o a p e d o u ă d i m i n e a ţ a , m ă t u ş a era î n n e b u n i t ă d e îngrijorare. Elena nu putuse să explice nimic. Nu putuse decât să s p u n ă că fusese cu Ştefan şi că ştia că ei e r a cel a c u z a t de crimă, d a r că ea ştia că era nevinovat.

280 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 281

Restul, tot ce se m a i întâmplase, trebuise să-1 păstreze p e n t r u ea. C h i a r d a c ă m ă t u ş a J u d i t h l-ar fi crezut, n-ar fi înţeles niciodată. I a r în d i m i n e a ţ a asta E l e n a dormise p r e a m u l t şi a c u m întârziase. Străzile e r a u pustii şi ea e r a singura t r e c ă t o a r e , în v r e m e ce se g r ă b e a c ă t r e şcoală. D e a ­ s u p r a capului ei, cerul e r a cenuşiu şi se p o r n i s e vân­ tul, îşi d o r e a cu disperare să îl v a d ă pe Ştefan. T o a t ă n o a p t e a , în s o m n u l ei agitat şi chinuit, avusese c o ş m a r u r i despre el. U n u l d i n t r e vise în special p ă r u s e a t â t de real. în el văzuse chipul palid al lui Ştefan şi ochii lui furioşi, acuzatori. Ridica o carte către ea şi-i s p u n e a : „ C u m ai p u t u t să faci asta, Elena? C u m ai p u t u t ? " Apoi lăsa c a r t e a să c a d ă la picioarele ei şi se î n d e p ă r t a grăbit. Ea striga d u p ă el, implorându-1, d a r el c o n t i n u a să meargă mai departe p â n ă ce dispărea în întuneric. C â n d se uitase la carte, văzuse că e r a legată în cati­ fea albastră. J u r n a l u l ei. Un fior de furie o străbătu a c u m c â n d se gândi din n o u c u m îi fusese furat j u r n a l u l . D a r oare ce î n s e m n a visul? Ce e r a în j u r n a l u l ei c a r e să-1 facă pe Ştefan a t â t de furios? Nu ştia. T o t ce ştia e r a că avea nevoie să îl vadă, să îi a u d ă vocea, să-i simtă braţele cuprinzând-o. Simţea d e p ă r t a r e a de el ca pe s e p a r a r e a de p r o p r i u l ei t r u p .

U r c ă în fugă treptele şcolii şi i n t r ă pe coridoarele pustii. Se î n d r e p t ă c ă t r e a r i p a de limbi străine, p e n ­ tru că ştia că p r i m a o r ă a lui Ştefan e r a latina. D a c ă îl p u t e a vedea m ă c a r p e n t r u o clipă, ştia că se va simţi bine. D a r e l n u e r a î n clasă. P r i n ferestruica d i n uşă, E l e n a v ă z u că locul lui e r a gol. M a t t era însă acolo, şi expresia de pe faţa lui o spe­ rie m a i m u l t ca niciodată. El se tot uita către locul lui Ştefan cu o privire p l i n ă de t e a m ă şi dezgust. E l e n a se întoarse m e c a n i c cu spatele la uşă. Ca un a u t o m a t , u r c ă scările şi se duse spre clasa ei de trigo­ n o m e t r i e . D e s c h i s e u ş a şi v ă z u t o a t e feţele întorcându-se c ă t r e ea, d a r se furişă r e p e d e în locul gol de lângă Meredith. D o a m n a H a l p e r n se opri din predat pentru o clipă, se uită la ea, apoi c o n t i n u ă . C â n d profesoara se întoarse din n o u cu faţa la tablă, E l e n a o privi pe M e ­ redith. M e r e d i t h se întinse şi îi luă m â n a . — Eşti bine? o î n t r e b ă în şoaptă. — Nu ştiu, spuse E l e n a , prosteşte. Se simţea ca şi c u m e r a sufocată de aerul din j u r u l ei, ca şi c u m în j u r u l ei se afla o g r e u t a t e care o stri­ vea. Degetele lui M e r e d i t h e r a u calde şi uscate.

282 • Jurnalele Vampirilor

Trezirea • 283

— M e r e d i t h , spuse, ştii ce s-a î n t â m p l a t cu Şte­ fan? — Vrei să spui că tu nu ştii? O c h i i n e g r i ai lui M e r e d i t h se făcură m a r i , şi E l e n a simţi c u m g r e u t a t e a o striveşte şi m a i mult. E r a ca şi c u m se afla în a d â n c u l u n e i a p e , foarte a d â n c , fară costum de scafandru. — Nu l-au... nu l-au arestat încă, nu? spuse, chinuindu-se să rostească aceste cuvinte. — E l e n a , e şi m a i r ă u . A dispărut. Poliţiştii s-au dus la p e n s i u n e azi-dimineaţă d e v r e m e şi el nu e r a acolo. Au venit şi la şcoală, d a r n-a a p ă r u t azi deloc. A u zis c ă i-au găsit m a ş i n a p e O l d C r e e k R o a d . Elena, poliţia crede că a plecat, că a fugit din oraş, p e n t r u că e vinovat. — Nu e a d e v ă r a t , spuse E l e n a p r i n t r e dinţi. V ă z u colegii întorcându-se şi uitându-se la ea, d a r nu-i m a i păsa. E nevinovat. — Ştiu că asta crezi t u , Elena, d a r a t u n c i de ce-ar fi plecat? — N - a plecat. N u , n-a plecat. C e v a a r d e a în Elena, un foc de m â n i e care înăbuşi t e a m a z d r o b i t o a r e . Răsuflarea ei deveni s a c a d a t ă . — N - a r fi plecat niciodată de b u n ă v o i e din oraş, spuse.

— Vrei să spui că cineva 1-a forţat s-o facă? D a r cine? T y l e r n-ar î n d r ă z n i . . . — L-a forţat, sau şi m a i r ă u , o î n t r e r u p s e E l e n a . A c u m , t o a t ă clasa se uita la ele, şi d o a m n a H a l p e r n t o c m a i d e s c h i d e a g u r a să vorbească. E l e n a se ridică brusc, uitându-se î n j u r fără să v a d ă n i m i c . — Să-1 ferească D u m n e z e u d a c ă i-a făcut r ă u lui Ştefan, spuse ea. Să-1 ferească D u m n e z e u ! Apoi se răsuci şi p o r n i către uşă. — E l e n a , întoarce-te! E l e n a ! Auzi strigătele în u r m a ei, ale lui M e r e d i t h şi ale d o a m n e i H a l p e r n . M e r s e m a i repede, tot m a i repede, privind d o a r înainte, c u u n singur g â n d î n m i n t e . Ceilalţi credeau că se ducea d u p ă Tyler Smallwood. Bun. N-aveau d e c â t să-şi p i a r d ă t i m p u l a l e r g â n d în direcţia greşită. Ea ştia ce are de făcut. Ieşi d i n şcoală în aerul rece de t o a m n ă . M e r g e a r e p e d e , şi picioarele ei s t r ă b ă t u r ă r a p i d distanţa între şcoală şi O l d C r e e k R o a d . De acolo o coti c ă t r e P o d u l Wickery şi cimitir. Un v â n t tăios îi sufla p ă r u l pe spate şi îi biciuia o b r a z u l . In j u r u l ei z b u r a u frunze de stejar, învârtejindu-se în aer. D a r focul distrugător din i n i m a ei era c u m p l i t de a r z ă t o r , t o p i n d frigul. A c u m ştia ce î n s e a m n ă o furie de n e s t ă p â n i t . I n t r ă cu paşi m a r i ,

284 • Jurnalele Vampirilor

pe l â n g ă mesteceni şi sălcii, p â n ă în mijlocul cimiti­ rului şi se uită în j u r u l ei cu ochi înfriguraţi. D e a s u p r a ei, norii curgeau pe cer a s e m e n e a u n u i r â u d e c u l o a r e a p l u m b u l u i . R a m u r i l e dezgolite ale stejarilor şi mestecenilor se z b ă t e a u sălbatic, împle­ tite. O p a l ă de v â n t îi a r u n c ă în faţă vârtejuri de frunze. E r a ca şi c u m cimitirul încerca să o alunge de acolo, ca şi c u m îi a r ă t a forţa lui, adunându-şi puterile p e n t r u a-i face r ă u . E l e n a i g n o r ă totul. Se răsuci şi p r i v i r e a ei arză­ toare se p l i m b ă cercetătoare p r i n t r e lespezile de m o r ­ m â n t . Apoi se î n t o a r s e şi strigă direct în v â n t u l m â n i o s . Un singur cuvânt, d a r cel care ştia că îl va a d u c e acolo. — Damon!

Nu pierdeţi senzaţionala continuare:

Jurnalele VAMPIRILOR 2

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->