Ca orice călătorie necesită multă nevoinţă iar mancarea nu este prea multă. Mergi mult şi mănânci puţin. Dar toate acestea nu contează când gândul îţi este îndreptat la ceea ce te aşteaptă la sfârşitul călătoriei. Bucuria de la sfârşitul călătoriei te inundă încă de la inceputul ei. La fel este şi cu acest pelerinaj pascal. E foarte adevarat că Postul Mare este o perioadă de întristare pentru păcatele noastre. E adevărat că în acest post mâncăm mai puţin si doar produse vegetale. Tristeţea este cuvântul ce caracterizează aceată perioadă. Dar........ nu trebuie echivalată cu disperarea . Dumnezeu ne iubeşte şi aşteaptă îndreptarea nostră. La sfârşitul acestei călătorii ne vom întâlnii cu El,cu braţele larg deschise aşteptându-ne. La asta să ne fie gândul când pornim la acest drum. Imaginea Tatălui iubitor să fie întipărită în mintea nostră pe tot acest parcurs ascetic şi totuşi dătător de speranţe. Iar pentru a ne ajuta, totuşi vine mai repede în întâmpinarea nostră. La fiecare Sfântă Liturghie ţi se dă şi mi se dă întreg pe Sine Însuşi în chipul Sfintei Împărtăşanii. Ni se împărtăşeşte nouă pentru a ne putea continua călătoria pascală. Brusc nu mai este vorba de tristeţe ci de o tristeţe radioasă, una strălucitoare căci cu noi este Dumnezeu. Apropie-te de El. Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste apropie-te!