VIOLENŢA ÎN SCOALĂ

Violenţa în şcoală nu este un subiect nou , deşi în ultimii ani acte

individuale de violenţă săvârşite de elevi au şocat opinia publică şi , ca
urmare , violenţa în şcoli a început să capete o tot mai mare atenţie .
Conflictele nu s-au schimbat prea mult . Problema este că în zilele noastre
ele se rezolvă diferit . Astăzi ,posibilitatea ca o ceartă între elevi să se
termine printr-o bătaie a crescut semnificativ . Aceste nefericite incidente au
loc pentru că societatea noastră tradiţională şi tinerimea , ca o parte
integrantă a acesteia , văd în violenţă un mod legitim de a-şi rezolva
problemele şi nu a învăţat să le rezolve printr-o modalitate paşnică . Pe de
altă parte , şcolile sunt mai sigure decât comunităţile în care majoritatea
elevilor locuiesc . În şcoli sunt reguli împotriva violenţei şi adulţi care să
aplice aceste reguli . Uneori cei însărcinaţi cu asigurarea disciplinei nu au
credibilitate în ochii elevilor .
Problema violenţei fizice sau psihice instituţionale , colective sau
individuale se dovedeşte a fi una extrem de complexă , un factor marcant al
comportamentului uman. Rezultat al tendinţelor biologice instinctive
necontrolate , violenţa se manifestă ca o izbucnire temporară sau o acţiune
brutală de durată, fie sub formă verbală , fie factuală , antrenând forţa fizică
sau constrângerea brutală , implicând violarea principiilor morale sau a
legilor juridice .
În ceea ce priveşte violenţa manifestată în şcoală se pot detecta
forme de violenţă chiar în învăţămîntul primar , însă lipsite , fără îndoială de
consecinţe grave , cum este cazul rezolvării unui conflict minor prin
recurgerea la agresiune .

1
 La nivelul şcolii generale lucurile se complică , iar pentru a lua
măsuri eficiente pentru prevenirea violenţei , trebuie să fim conşienţi de
cauzele şi situaţiile ce generează acest fenomen .
Au fost identificaţi următorii factori ce contribuie la manifestarea
violenţei :
1-Violenţa în familie .
Extinderea alarmantă a violenţei în familie afectează copiii care
sunt fie martori ai acestei violenţe , fie sunt ei înşişi victimele ei . Copiii
cărora nu le este satisfăcută la vârsta copilăriei nevoia de un mediu stabil şi
călduros , prezintă riscul de a fi lipsiţi ulterior de empatie şi ataşament faţă
de ceilalţi . Un copil martor al conflictelor şi agresărilor fizice se simte
dezamăgit , trădat de adulţi şi nu va putea cunoaşte încrederea şi fericirea
deplină . De-a lungul timpului el se va retrage într-o lume a indiferenţei , va
evita să-şi dezvăluie suferinţele şi va deveni agresiv , chiar violent .
2-Dezinteresul părinţilor pentru evoluţia şi educarea propriului copil .
3-Insuficienţa grijii paternale .
4-Prea multă îngăduinţă : unii părinţi au tendinţa să tolereze cu uşurinţă
deviaţiile comportamentale ale copiilor .
5-Autoritatea părinţilor : părinţii îşi impun uneori autoritatea într-un mod
tiranic .
6-Condiţiile economice
Un număr din ce în ce mai mare de copii trăiesc în sărăcie .
Şomajul părinţilor , lipsa locurilor de muncă pentru anumite meserii ,
salariile mici , exercită o anumită presiune asupra familiei . Într-o societate
peocupată de acumularea de bunuri , bani şi haine la modă , sentimentul că
toate aceste lucruri sunt inaccesibile poate provoca frustrare , furie şi
agresivitate .

2
7-Bandele de stradă , anturajul .
Copiii adoptă un comportament violent , se implică în lupte de
stradă pentru a-şi impresiona prietenii şi a se impune , sau pentru că şeful
bandei le ordonă .
8-Nesiguranţa mediului .
Lipsa stabilităţii se reflectă în relaţii trecătoare , în cazuri de
separare şi divorţ , unde părinţii singuri , în special mame , se confruntă cu
lipsă de sprijin şi fac mari eforturi să-şi ţină copiii departe de aspectele
negative ale societăţii .
9-Lipsa de discernământ
Unii elevi de gimnaziu ( în special cei de clasa a VIII a ) încă nu
pot distinge ce este bine de ce este rău de făcut şi pot fi uşor manipulaşi în
schimbul unei recompense
10-Lipsa încrederii în sine
Încrederea scîztă în propria persoană se caracterizează prin
sentientul lipsei de putere şi valoare . Implicarea în acţiuni violente poate
constitui o compensaţie pentru aceste neîmpliniri .
11-Înstrăinarea
Preadolescenţilor le pot fi deficiare legăturile cu comunitatea şi
sentimentul apartenenţei . Se simt uneori deznădăjduiţi în legătură cu
viitorul lor . Lipsiţi de interese sau hobby-uri ce le-ar putea consuma energia
, elevii găsesc adesea în violenţă motivul de entuziasm care le lipsea . Prin
intermediul acţiunilor de grup violente îşi pot redobândi sentimentul
apartenenţei .
12-Mediatizarea violenţei .
Violenţa face din ce în ce mai mult parte din preocupările noastre şi
ocupă , evident , mult prea mult spaţiu pe paginile ziarelor şi revistelor , pe

3
canalele de televiziune , în filme , muzică , documentare , chiar şi desene
animate . Expunerea prelungită a copiilor îi incită către acte violente .
Cunoscând o parte din cauzele care provoacă agresivitate , conflicte
şi violenţă , cred că responsabilitatea noastră principală ca profesori este de a
căuta în permanenţă cele mai bune căi de a preveni aceste fenomene .
În raport cu acest subiect , şcoala îşi defineşte responsabilităţile
prin identificarea acelor probleme sau elevi problemă şi antrenarea lor în
organizarea unor activităţi educative , consilierea unor persoane interesate ,
organzarea unor programe cu ajutorul liderilor informali ai claselor ,
încurajarea încrederii şi a siguranţei de sine a elevilor , construirea unui
suport moral pentru întreaga clasă ( şcoală ) , asigurarea unei atenţii
intensive pentru unii copii .
Succesul şcolar nu trebuie judecat numai prin notele sau
calificativele superoare obţinute la învăţătură . În sfera succesului /
insuccesului şcolar intră o diversitate de factori ( de personalitate , fizici ,
pedagogici , familial , sociali ) : gradul de dezvoltare a motivaţei ,
aptitudinile , inteligenţa , creativitatea , pregătrea pentru muncă) spirit
practic : nivelul de asimilare a vaorilor moral – civice , temperamentul ,
voinţa , memoria , atenţia , igiena muncii intelectuale , echilibrul emoţional ,
tehnicile şi stilul de învăţare , bogăţia vocabularului , capacitatea de
exprimare , mobilitatea ideilor , etc .
Insuccesul poate fi relativ şi tranzitoriu , depinzând uneori de factori
conjuncturali ( starea precară de sănătate , influenţa unor persoane sau
grupuri , etc . )
Insuccesul la învăţătură poate provoca : suferinţă morală ,
neîncredere în forţele proprii , conflicte cu membrii , acte de indisciplină şi
nonangajament ( aversiune faţă de profesori , bufonerie , deanjarea orelor ,

4
chiul , etc ) , atitudini parazitare , corijare şi repetenţie , modificări de
caracter , etc .
Printre cauzele insuccesului şcolar amintim :
a) cauze fizico-psihologice –emotivitate exagerată , lipsă de încredere în
forţele proprii , lipsa motivaţiei pozitive ori prezenţa unei motivaţii
greşite sau scăzute , refuzul efortului sau efort minim , frica de
sancţiune , imposibilitatea de a-şi domina conflictele interioare , etc .
b) cauze sociofamiliale – suprasolicitare la pretenţii exagerate /
dezinteres din partea părinţilor , neîncredere în copil şi în şansele lui
de reuşită , răsfăţ şi recompense inadecvate / reproşuri şi sancţiuni
exagerate , încurajarea copilului în direcţia unui comportament
speculativ , etc .
c) cauze pedagogice – prea multe sarcini şcolare , severitate prea mare ,
lipsă de tact , inconsecvenţă , limbaj inadecvat , etc .
d) relaţionare inadecvată cu cei din jur : colegi, grupuri , adulţi .