Cuprins

Introducere

I Brainstorming

II Brainwriting

Bibliografie
 Introducere
În ultimii ani, una dintre căile cele mai sigure de rezolvare a problemelor
apărute în viaţa organizaţiilor a fost aceea de a forma echipe care, pe baza unor
metode recunoscute, să ofere soluţii ce valorifică potenţialul creator uman. Factorii
de decizie acceptă tot mai mult ideea că grupurile, de mărime variabilă, au şanse mai
ridicate de soluţionare a problemelor decât indivizii. În prezent, zeci de milioane de
oameni sunt reuniţi în nenumărate colective care nu au decât un singur scop –
inovarea în procesul muncii.
Creativitatea de grup s-a impus pentru că răspunde mai bine nevoilor de
rezolvare a problemelor nerezolvabile individual în timp util. În practică de multe ori
problemele depăşesc ca amploare posibilităţile de abordare ale unei singure
persoane, iar abordările interdisciplinare obligă la constituirea unor echipe mixte
pentru obţinerea unor soluţii originale.

I Brainstormingul
Brainstormingul este o metodă a discuţiei în grup (iniţiată de Alex Osborn) cu
funcţia de a înlesni căutarea şi găsirea celei mai adecvate soluţii a unei probleme
prin implicarea tuturor membrilor grupului, obiectivul fiind de a genera şi culege cât
mai multe idei de la toţi participanţii, fără critici sau opinii. Osborn spunea că, prin
utilizarea acestor proceduri, grupurile ar putea găsi idei mai multe şi mai valoroase
decât persoanele care lucreză pe cont propriu.
Reguli pentru desfăşurarea unei şedinţe de brainstorming:

- Odată problema lansată în discuţia unui grup, participanţii sunt încurajaţi să-
şi exprime spontan ideile care le vin în minte, oricât de absurde, nerealiste par ele în
acel moment.

- Este inadmisibil ca discuţia să aibă loc imediat pentru a evita inhibarea sau
blocajul intelectual al participanţilor.

-Nimănui nu îi este permis să critice ideea altcuiva.

 -Trebuie ascultate cu atenţie toate ideile participanţilor, fiecare putând
continua ideile generate de alţi membri ai grupului.

-Toate ideile sunt scrise pe tablă sau pe o foaie flip-chart, astfel încât tot
grupul să le poata vedea.

- Evaluarea şi selecţia ideilor emise şi a soluţiilor propuse se face de către

manager sau împreună cu participanţii, mai târziu (peste o zi, peste două zile), de
aici şi denumirea de „metoda evaluării amânate” . Această perioadă poate fi extinsă
sau se poate repeta până când se ajunge la promovarea unor idei interesante şi la
găsirea celei mai bune soluţii.

În concluzie, pentru aceasta este obligatorie respectarea a patru reguli

obligatorii:

1. Evaluarea negativă şi pozitivă a ideilor este interzisă. Autocenzura este

suprimată.

2. Ideile cele mai bizare sunt primite cu entuziasm.

3. Cantitatea este privilegiată în raport cu calitatea.

4. Asocierea de idei va fi practicată sistematic şi fără limite: fiecare propunere

a cuiva poate fi devoltată de ceilalţi.

Avantajele metodei brainstorming:

• Permite obţinerea rapidă şi uşoară a ideilor noi şi a soluţiilor posibile;

• Costuri reduse necesare aplicǎrii metodei;
• Aplicabilitate largă, în toate domeniile;
• Dezvoltă abilitatea de a lucra în echipă .

Dezavantajele şi limitele brainstorming-ului:

• Nu suplineşte cercetarea de durată, clasică;

• Depinde de calităţile liderului de a anima şi dirija discuţia;
 • Oferă doar soluţii posibile nu şi realizarea efectivă;
• Uneori poate fi prea obositor sau solicitant pentru unii participanţi

Există şi specialişti care nu cred în utilitatea acestei tehnici de stimulare a

creativităţii. „Productivitatea obţinută într-o şedinţă de brainstorming este doar
jumătate din ceea ce se poate obţine printr-o muncă individuală”, afirmă Andrei
Roşca, antreprenor şi managerul Pawnee Publishing.

El spune că prin brainstorming se blochează producţia de idei. „Fiecare

persoană are un ritm propriu în care produce idei şi cel mai bine o face atunci când
nu i se distrage atenţia. În schimb, când se află într-un grup trebuie să asculte ceea ce
spun ceilalţi, să aştepte să-i vină rândul, şi, astfel, uită o parte din idei. În plus,
concentrându-se să-şi ţină minte ideea, capacitatea lui de a veni cu altele noi, în
urma celor spuse de colegi, e dramatic redusă. Există şi riscul ca unii dintre
participanţi să nu considere că ideile lor sunt importante şi, în consecinţă, îi lasă pe
ceilalţi să facă toată treaba”, susţine Adrei Roşca.

El afirmă că unii se pot inhiba la ideea că soluţiile lor ar putea fi văzute ca

fiind banale, în comparaţie cu ideile formulate de ceilalţi.

II Brainwritingul

O nouă tehnică pentru îmbunătăţirea calităţilor ideilor este şi brainwritingul,

care, arată cercetări academice, generează cu 40% mai multe idei decât
brainstormingul obişnuit. Acest procedeu implică formula 6-3-5 (6 oameni, 3 idei de
persoană, 5 minute). Fiecare participant scrie, timp de cinci minute, trei idei. Când
timpul a expirat, participanţii dau hârtiile vecinului. Procesul se repetă până când se
ajunge ca fiecare grup să „producă” 108 idei.

Specialiştii spun că beneficiile brainwritingul sunt numeroase: anulează

nivelurile de ierarhie din cadrul grupului, redă fiecărui individ posibilitatea de a
participa şi generează multe idei valoroase.
 Bibliografie

Cerghit I., (2006), Metode de invatamant, Iasi, Editura Polirom

www.referat.ro

www.ro.wikipedia.com