Drept Penal Special Pretty Good

Consideraţii generale privind infracţiunea
contra-siguranţei statului
Doctrina defineşte infracţiunea contra-siguranţei statului ca fiind fapta prevăzută de codul

penal sau legi speciale săvârşite cu vinovăţie şi care sunt de natură să aducă atingere siguranţei
naţionale interioare şi exterioare şi prin aceasta fiinţei statului, atributelor sale fundamentale,
suveranitatea, independenţa, unitatea şi indivizibilitatea statului.
Obiectul juridic generic – al infracţiunilor este siguranţa naţională ca valoare fundamentală şi
relaţiile sociale care se nasc şi evoluează în jurul şi în strânsă legătură cu această valoare.
Conceptul de siguranţă naţională este definit prin legea 51/ 1991 legea siguranţei naţionale care
prevede următoarele: „prin siguranţa naţională a României se înţelege starea de legalitate, de echilibru şi
stabilitate socială, economică şi politică necesară existenţei şi dezvoltării statului naţional român ca stat
suveran unitar, independent şi indivizibil menţineri ordini de drept precum şi a climatului de exercitare
neîngrădită a drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale a cetăţenilor potrivit principiilor şi
normelor democratice”
Obiectul juridic complex – pe lângă siguranţa naţională, infracţiunea contra-siguranţei naţionale
mai pot avea ca obiect integritatea corporală sau sănătatea unei persoane care are o funcţie deosebită în
stat, sănătatea unor grupuri de persoane proprietate publică sau economia naţională.
Obiectul material - al infracţiuni îl găsim doar la unele din faptele incriminate.
Ex: trădarea prin admitere de secrete, la atentate contra persoanelor
Subiect activ – nemijlocit poate fi orice persoană care răspunde penal cu precizarea că la unele
infracţiuni trebuie să fie cetăţean român sau apatrid cu domiciliul în România, la altele lucrători în
domeniul siguranţei naţionale.
Subiect pasiv – este statul român pentru unele din infracţiunii, legea impunând existenţa unor
condiţii.
Latura obiectivă – elementul material al laturi obiective este format în cele mai multe cazuri din
acţiuni. În concret elementul material se realizează prin una din următoarele acţiunii:
 planuri şi acţiuni care vizează ştirbirea suveranităţi, unităţi sau independenţei ţării;
 acţiuni care au ca urmare provocarea războiului;
 trădarea prin ajutarea inamicului;
 acţiuni armate sau alte acţiuni care urmăresc în mod evident slăbirea puteri în stat;
 spionajul, transmiterea secretelor, procurarea ori deţinerea ilegală de documente secrete şi
divulgarea conţinutului lor;
 subminarea, sabotajul ori alte acţiuni care urmăresc înlăturarea în forţă a instituţiilor democratice
ale statului, acte de distrugere, degradare ori aducere în stare de neîntrebuinţare a unor bunuri,
instalaţii, utilaje dacă prin aceasta se pune în pericol siguranţa statului;
 acţiuni care atentează la viaţa, sănătatea, integritatea corporală a persoanelor cu funcţii deosebite în
stat sau a reprezentanţilor unor puteri străine;
 iniţierea, organizarea, săvârşirea ori sprijinirea unor acţiuni totalitariste sau extremiste;
 actele teroriste, atentatele, sustragerea de armament, explozibili, substanţe radioactive, toxice sau
biologice, producerea, deţinerea , înstrăinarea, transportul sau folosirea acestora;
 iniţierea sau constituirea unor organizaţii sau grupări ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a
acestora;
 sunt excluse organizaţiile care apără cauze legitime;
 exprimarea liberă a opiniei politice;
1
 manifestarea de protest sau dezacord ideologic, politic, religios;
 urmarea imediată este crearea unei stări de pericol indiferent dacă pericolul s-a produs sau nu;
Latura subiectivă:
• forma – de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă la infracţiunile de nedenunţare şi
infracţiunilor contra reprezentanţilor unui stat străin, forma de vinovăţie poate fi şi culpa;
• mobilul – la infracţiunile contra-siguranţei statului poate fi ura, răzbunarea, avariţia, parvenirea
etc.;
• scopul – trebuie stabilit chiar dacă nu rezultă explicit din textul de lege. Stabilirea scopului este
necesară pentru corecta încadrare a faptei;
Forme, modalităţi, sancţiuni
Infracţiunile contra-siguranţei statului pot cunoaşte toate formele începând cu acte pregătitoare
asimilate uneori cu cele de execuţie, poate fi tentativă, infracţiunea consumată sau epuizată.
Modalităţile normative sunt diverse iar cele faptice sunt variate.
Sancţiunile sunt deosebit de aspre fiind în general prevăzute şi pedepse complementare
(expulzarea).
În vederea preveniri de asemenea fapte, legiuitorul a prevăzut şi unele cazuri de nepedepsire.
Pe lângă infracţiunile din Codul penal, legea 51/1991 prin siguranţa naţională a României, prevede
şi sancţionează 3 infracţiuni şi anume:
 infracţiunea de organizare de activităţi infirmative care periclitează siguranţa statului, pot fi
săvârşite de orice persoană;
 abuzul în serviciu de natură să pericliteze siguranţa statului, poate fi săvârşită doar de funcţionari
publici cu atribuţiuni operative în cadrul S.R.I; S.I.E.; S.P.P.
 divulgarea de informaţii confidenţiale care periclitează siguranţa statului;
Caracterizarea generală a infracţiunilor contra persoanelor
Obiectul juridic generic – îl formează relaţiile sociale care privesc apărarea persoanei privită sub
totalitatea atributelor sale (viaţa, integritatea corporală, inviolabilitatea sexuală, libertate, demnitate).
Omul rămâne în societatea românească valoarea socială cea mai importantă.
Obiectul juridic special – îl formează relaţiile sociale referitoare la fiecare dintre atributele
esenţiale enumerate mai sus şi sunt în general drepturi personale nepatrimoniale.
Obiectul material – îl constituie corpul victimei cu condiţia să fie în momentul săvârşiri faptei.
Subiectul activ – orice persoană care răspunde penal cu excepţia unor infracţiuni sau agravante de
infracţiuni în care se cere ca subiectul activ să fie circumstanţial (calificat).
Ex: subiectul activ la infracţiunea de pruncucidere nu poate fi decât mama noului-născut aflată în stare de
tulburare pricinuită de naştere.
Subiectul pasiv – este o persoană fizică aflată în viaţă
Latura obiectivă – în general este realizată prin acţiune cum ar fi, ucidere, lovire, ameninţare,act
sexual, atingerea onoarei.
Urmarea imediată – este explicită în textul de lege. Mijloacele de realizare a urmări imediate sunt
irelevante pentru existenţa infracţiuni.
Legătura de cauzalitate între faptă şi rezultat trebuie să existe.
Latura subiectivă – vinovăţia poate lua forma intenţiei în cazul omorului, preteintenţiei la lovitura
cauzatoare de moarte sau culpei în cazul ucideri din culpă.
Scopul şi mobilul – nu sunt relevante pentru existenţa faptei dar pot conta la individualizarea
pedepsei.
Forme, modalităţi, sancţiuni:
2
• infracţiunile contra persoanei pot fi incriminate sub toate formele (acte pregătitoare, tentativă,
infracţiune consumată)
• modalităţile – normative expres prevăzute în lege, pot fi agravante sau atenuante şi le corespund
variante, modalităţi, fapte
• sancţiunile – prevăzute de lege sunt pe măsura pericolului social fiind posibilă aplicarea inclusiv a
pedepsei detenţiuni pe viaţă.
Omorul
Conţinutul legal – art. 174 Cod penal, incriminează omorul şi-l defineşte ca fiind uciderea unei
persoane.
Obiectul juridic special – îl formează relaţiile sociale a căror desfăşurare şi normală dezvoltare,
implică respectul valori sociale care este viaţa omului.
Obiectul material – corpul unui om în viaţă, indiferent de sex, starea sănătăţi sau a normalităţi
bioantropologice (viu, viabil, cu malformaţii).
Subiect activ – poate fi orice persoană care răspunde penal, este posibilă participaţia sub toate
formele.
Subiect pasiv – victima
Conţinutul constitutiv – elementul material este o acţiune, indiferent care, inclusiv dacă foloseşte
forţa victimei. Poate fi şi o inacţiune sau o omisiune (nu-l hrăneşte până moare).
Urmarea imediată – este cerută de lege în toate cazurile.
Legătura de cauzalitate – trebuie dovedită
Latura subiectivă – intenţia directă şi indirectă.
• formele – infracţiunile cunosc toate formele dar se pedepseşte doar tentativa şi infracţiunea
consumată
• modalităţii – singura modalitate normativă (uciderea) are o mare varietate de modalităţi, faptice.
• Pedeapsa – este închisoarea de la 10-20 ani, iar tentativa de la 5-10 ani.
Omorul calificat
Art. 175 Cod penal stabileşte că este omor calificat în următoarele împrejurări:
 cu premeditare – ceea ce presupune o gândire anticipată, chibzuinţă, trecerea unui interval de timp
între luarea hotărâri infracţionale şi executarea ei;
 din interes material – pot exista diverse forme, nu interesează valoarea interesului material. În caz
de participare împrejurarea nu se transmite şi celorlalţi participanţi, dispoziţiile legale fiind
aplicabile doar cu privire la cel care a avut şi urmărit interesul material;
 asupra soţului sau asupra unei rude apropriate - justificarea unui tratament special este motivată
de faptul că mizând pe afecţiune victima nu este avizată şi nu i-a măsuri de prevedere. În cazul
soţului trebuie să existe o căsnicie legal încheiată şi fapta să se comită în timpul căsniciei.
Prin rude apropriate în sensul prevederilor legale se înţeleg ascendenţi şi descendeţi fără ai interesa
gradul de rudenie.
Dacă autorul a fost în eroare cu privire la calitatea de soţ sau rudă a victimei este omor simplu.
Fiind o circumstanţă personală această împrejurare nu are efect asupra eventualilor participanţi.
 profitând de neputinţa victimei de a se apăra – este justificat tratamentul mai sever al faptei
deoarece fizic acest omor se săvârşeşte mai uşor. Neputinţa de a se apăra se poate datora stării
fizice sau psihice, imposibilităţi de reacţie a victimei. Este necesar ca starea de neputinţă a
victimei să fie exterioară voinţei şi activităţi autorului, să nu se datoreze acestuia.
3
 prin mijloace care pun în pericol viaţa mai multor persoane – este posibilă această împrejurare
când se folosesc mijloace capabile sau apte de consecinţe mai grave (bombe, gaze).
 în legătură cu îndeplinirea îndatoririle de serviciu sau publice ale victimei – împrejurarea poate
fi generală de o stare de nemulţumire, de dorinţa de răzbunare a autorului. Trebuie menţionat că
în cazul în care victima îndeplineşte o funcţie importantă, politică sau de stat, încadrarea faptei
va fi la art. 160 Cod penal, atentatul care pune în pericol siguranţa naţională.
 pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la urmărire, arestarea ori de la executarea
unei pedepse – împrejurarea presupune o urmărire fizică, constatarea în flagrant a unei infracţiuni
şi nu urmărirea penală în interesul codului de procedură penală.
 pentru a înlesni sau a ascunde săvârşirea altei infracţiuni – nu contează gravitatea şi consecinţele
infracţiuni iniţiale.
 Săvârşirea în public – este necesar să fie îndeplinite prevederile părţilor generale a Codului penal
care definesc expresia fapta săvârşită în public (stradă, parc. gară)
• formele – infracţiunile cunosc toate formele dar se pedepseşte doar tentativa şi infracţiunea
consumată
• modalităţii – singura modalitate normativă (uciderea) are o mare varietate de modalităţi, faptice.
• pedeapsa – până la 25 ani
Omorul deosebit de grav
Art. 176 Cod penal incriminează ca fiind deosebit de grav omorul săvârşit în următoarele
împrejurări:
 prin cruzimi – legislaţia penală nu explică înţelesul cuvântului cruzimi. Conform dicţionarului
cruzimea este o manifestare de ferocitate în comiterea unor infracţiuni de natură să producă
suferinţe lungi chinuitoare. În practică prin cruzime se urmăreşte provocarea chinului fizic şi moral
iar ulterior se săvârşeşte omorul. Pentru calificarea faptei nu este relevant dacă actele de cruzime
au dus efectiv la moartea victimei sau doar i-au pricinuit suferinţă
 asupra a 2 sau mai multor persoane – legea cere pentru exigenţa acestei circumstanţe ca autorul să
aibă voinţa, intenţia de a ucide 2 sau mai multe persoane (bombă, mâncare otrăvită, gaze)
 de o persoană care a mai săvârşit un omor – împrejurarea se referă la situaţia în care autorul are în
antecedente comiterea unei alte infracţiuni de omor cu intenţie. Nu sunt luate în calcul loviturile
cauzatoare de moarte sau uciderile din culpă.
 pentru a comite sau a ascunde comiterea unei tâlhări sau piraterii
 asupra unei femei gravide este necesar şi obligatoriu ca autorul să cunoască starea victimei fără
a avea importanţă stadiul evoluţiei sarcini.
 Asupra unui magistrat, poliţist, jandarm ori asupra unui militar în timpul sau în legătură cu
îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestuia.
Pruncuciderea
Art. 177 Cod penal prevede şi pedepseşte pruncuciderea ca fiind omorul săvârşit de mamă aflată în
stare de tulburare psihică, determinată de naştere asupra copilului nou-născut.
Obiectul juridic – relaţiile sociale care ocrotesc dreptul la viaţă a copilului nou-născut.
Obiectul material – corpul nou-născutului.
Subiect activ – este calificat în sensul că autor al infracţiuni nu poate fi decât mama copilului. Cu
alte cuvinte nu există participaţie.
Subiect pasiv – copilul nou-născut, viu sau viabil chiar în timpul travaliului, doctrina apreciază că
împrejurările în care poate exista infracţiunea de pruncucidere pot dura 10-14 zile.
4
Conţinutul constitutiv – elementul material poate fi atât o inacţiune cât şi o acţiune.
Urmarea imediată – cerută de lege este moartea nou-născutului.
Legătura de cauzalitate – trebuie să existe şi trebuie dovedită.
• formele – legea pedepseşte actele pregătitoare, tentativa şi infracţiunea consumată
• modalităţile – normative ăi corespund variate, modalităţi faptice a căror stabilire poate fi
importantă pentru o corectă individualizare a pedepsei.
• pedeapsa – închisoare de la 2-7 ani
Uciderea din culpă
Art. 178 Cod penal prevede şi sancţionează uciderea din culpă.

Obiectul juridic special – relaţiile sociale a căror naştere, dezvoltare şi normală dezvoltare nu este
posibilă fără ocrotirea vieţii chiar în raport cu faptele săvârşite din culpă.
Obiectul material – corpul victimei
Subiect activ – orice persoană care răspunde penal
Subiect pasiv – victima
Latura obiectivă – elementul material poate fi o inacţiune sau acţiune.
Urmarea imediată – este condiţionată de procedura consecinţelor
Legătura de cauzalitate – între faptă şi consecinţe trebuie dovedite.
Latura subiectivă – vinovăţia poate lua doar forma culpei respectiv uşurinţa sau neglijenţa.
• forme – fiind inacţiuni săvârşite din culpă sunt excluse actele pregătitoare şi tentative
• modalităţi – celor 3 modalităţi normative prevăzute de lege le mai corespund mai multe modalităţi
faptice
• pedeapsa – de la 2-7 ani, de la 5-15 la agravante.
Determinarea sau înlesnirea sinuciderii
Fapta prevăzută şi pedepsită de art. 179 Cod penal.

Obiectul juridic special – relaţia referitoare la dreptul la viaţă
Obiectul material – corpul persoanei
Subiectul activ – orice persoană care răspunde penal
Subiectul pasiv – victima
Latura obiectivă – elementul material este acţiunea de a determina sau înlesni sinuciderea. Nu are
importanţă dacă motivarea este de ordin tradiţional, medical, religios. Nu are importanţă dacă s-a făcut
prin constrângere.
Urmarea imediată – producerea rezultatului
Legătura de cauzalitate – intenţia directă sau indirectă.
• forme – poate exista sub forma actelor pregătitoare, tentativă, infracţiune consumată
• modalităţi – normative, simple, 2 agravante, faptice cu duiumul (multe)
• pedepse – de la 2-7 ani, de la 3-10 ani la agravante
Lovirea şi vătămarea integrităţii corporale şi sănătăţii
Lovirea sau alte violenţe
5
Faptă prevăzută de art. 180.
Obiectul juridic special - îl formează relaţiile sociale care se referă la ocrotirea integrităţii
corporale sau a sănătăţii fiecărei persoane împotriva faptelor care aduc atingere integrităţi corporale sau
sănătăţi persoanei indiferent că este o persoană oarecare sau un membru al familiei.
Obiectul material – îl formează corpul persoanei privind integritatea sa psiho-fizică.
Subiectul activ – orice persoană care răspunde penal. Participaţia fiind posibilă sub orice formă.
Subiectul pasiv – orice persoană indiferent de starea ei.
Latura obiectivă – elementul material îl reprezintă lovirea sau orice altă formă de violenţă de
natură să producă suferinţă fizică. Prin alte violenţe în sensul legi penale înţelegem orice manifestare
brutală aplicată victimei.
Urmarea imediată – este producerea unei suferinţe fizice.
Legătura de cauzalitate – între lovire sau alte violenţe şi suferinţa fizică trebuie să existe pentru
că este o infracţiune de rezultat.
Latura subiectivă – vinovăţia îmbracă forma intenţiei directe sau indirecte. Nu interesează
mobilul. Nu are relevanţă juridică dacă fapta fost săvârşită în glumă. Excepţie fac situaţiile în care lovirile
sau alte violenţe se aplică în timpul întrecerilor sportive, datorită faptului că se apreciază lipsa de pericol.
• forme – se pedepseşte doar infracţiunea consumată, tentativa nefiind posibilă, în cazul mai multor
loviri în baza aceluiaşi rezoluţii poate fi o formă continuată a infracţiuni.
• modalităţi – celor 2 modalităţi normative (lovire sau alte violenţe) le corespunde o mare varietate
de modalităţi faptice
• sancţiuni – 1 lună – 2 ani dacă se aplică membrilor familiei
Vătămare corporală
Subiect activ – orice persoană care răspunde penal, fapta fiind mai gravă dacă subiectul activ este
un membru al familiei în raport cu subiectul pasiv.
Subiectul pasiv – orice persoană.
Latura obiectivă – elementul material este orice acţiune care are ca rezultat producerea unor
vătămări corporale care necesită cel mult 60 de zile de îngrijire medicală.
Legătura de cauzalitate – trebuie să existe între lovitură şi vătămare corporală.
• forme – actele pregătitoare şi tentative nu se pedepsesc
• modalităţi – singura modalitate normativă are o mare varietate de modalităţi faptice
• sancţiunea – 6 luni – 5 ani; 1-5 ani la membri familiei.
Vătămare corporală gravă
Subiect pasiv – orice persoană care „încasează”.
6
Latura obiectivă – elementul material poate fi o acţiune sau o inacţiune care are drept rezultat
producerea consecinţelor cerute de lege, şi anume:
• vătămare corporală care necesită îngrijire medicală peste 61 de zile
• pierderea unui simţ sau organ ori încetarea funcţionări acestuia
• producerea unei infirmităţi fizice sau psihice permanente
• slutirea care înseamnă un prejudiciu estetic grav care conferă victimei o înfăţişare respingătoare
• avortul cu condiţia ca făptuitorul să fi cunoscut starea de gravitate
• punerea în primejdie a persoanei cu precizarea că trebuie dovedit că făptuitorul nu a urmărit
moartea victimei
Latura subiectivă – vinovăţia poate îmbrăca forma intenţiei directe sau preteintenţiei.
• forme – se pedepseşte tentativa doar în cazul în care făptuitorul urmăreşte producerea consecinţelor
• modalităţi – celor 2 modalităţi normative le corespund o varietate de modalităţi faptice
• sancţiunea – până la 12 ani
Lovirea sau vătămări cauzatoare de moarte

Este prevăzută de art. 183.
Obiectul juridic special – fiind o formă agravantă faţă de infracţiunile anterioare, obiectul juridic
special îl formează relaţiile sociale care ocrotesc viaţa persoanelor împotriva faptelor de lovire sau
vătămare susceptibile să producă atingere acestei valori.
Obiectul material – este identic cu celelalte infracţiuni de lovire.
Subiect activ – orice persoană fizică care răspunde penal
Subiect pasiv – orice persoană
Latura obiectivă – elementul material constă într-o acţiune sau inacţiune care are drept consecinţă
moartea victimei.
Legătura de cauzalitate – trebuie să existe şi mai ales trebuie dovedită chiar dacă moartea
survine la mai mult timp de la săvârşirea infracţiuni.
Latura subiectivă – vinovăţia îmbracă forma intenţiei şi preteintenţiei.
• forme – nu există acte pregătitoare, nu există tentativă pentru că orice alte lovituri care nu au drept
urmare moartea victimei întrunesc elementele constitutive ale altor infracţiuni.
• Modalităţi – normative sunt cele prevăzute la art. 180, 181, 182 cărora le corespund o mare
varietate de modalităţi faptice
• Sancţiuni – 5-15 ani, este mai severă ca la uciderea din culpă dar mai mică decât la omor.
Vătămare corporală din culpă

Este prevăzută de art. 184
Subiect pasiv – orice persoană care „încasează”.
Latura obiectivă – elementul material îl formează orice acţiune sau inacţiune care are drept
consecinţă producerea de vătămări corporale
Urmarea imediată – este producerea consecinţelor prevăzute de art. 180 alin. 2 , 181, 182
Legătura de cauzalitate – trebuie să existe
Latura subiectivă – forma de vinovăţie este culpa.
7
• forme – nu există tentativă şi acte pregătitoare
• modalităţi – simple şi agravante prevăzute de articolele anterioare le corespund o mare varietate de
modalităţi faptice.
• Sancţiuni – pedepse cu închisoarea în diverse limite în funcţie de pericolul faptei.
Provocarea ilegală a avortului

Este prevăzută de art. 185.
Obiectul juridic special – îl formează relaţiile sociale de apărare a vieţii şi integrităţi corporale a
femei împotriva faptelor de întrerupere ilegală a cursului sarcini, dezvoltarea intrauterină a produsului de
concepţie şi asigurarea natalităţii.
Obiectul material – îl constituie femeia însărcinată şi fătul.
Subiect activ – orice persoană care răspunde penal. În situaţia în care vârsta sarcini depăşeşte de
14 săptămâni subiectul activ poate fi doar medicul.
Subiectul pasiv – femeia însărcinată.
Latura obiectivă – elementul material al laturi obiective îl constituie orice acţiune susceptibilă să
provoace avortul. Aceste acţiuni pot fi cu acţiune internă (substanţe avortive) sau cu acţiune externă
(lovituri, masaje). Nu are relevanţă modalitatea folosită şi nici gradul de dezvoltare a fătului. Se cere doar
ca fătul să nu fi fost decedat înainte de începerea operaţiunilor avortive.
Urmarea imediată – este expulzarea fătului ucis anterior ori uciderea fătului sau distrugerea
produsului de concepţie. Poate fi şi expulzarea fătului din corpul femei prematur ca urmare a substanţelor
avortive.
Latura de cauzalitate – între acţiune respectiv elementul material şi urmarea imediată trebuie să
existe şi trebuie dovedită.
Latura subiectivă - în general vinovăţia îmbracă forma intenţiei directe cu excepţia alin. 3 când
este preteintenţia.
• forme – se sancţionează doar tentativa şi fapta consumată considerată ca atare atunci când s-a
produs expulzarea sau uciderea fătului.
• Modalităţi – normative, una simplă şi 3 agravante le corespund o mare varietate de modalităţi
faptice
• Sancţiuni – penale cuprinse între 6 luni şi 15 ani sunt diferenţiate şi se aplică în funcţie de
gravitatea faptei şi de persoana făptuitorului. Cauzele de nepedepsire prevăzute de art. 185 alin. 5
au fost necesare din motive de ordin social şi umanitar.
Infracţiuni contra libertăţii persoanei
Lipsirea de libertate în mod ilegal

Obiectul juridic special – relaţiile sociale a căror existenţă şi normală desfăşurare depind de
ocrotirea libertăţii fizice a persoanei, adică a posibilităţii acestuia de a se mişca, de a circula, de a acţiona
după voinţa sa şi în limitele admise de lege.
Obiectul material – este corpul victimei căreia i se restrânge libertatea de mişcare.
Subiect activ – orice persoană răspunde penal, participaţia fiind posibilă sub orice formă şi mai
mult decât atât putem avea pluralitate de infractori în cazul alineatului 5
Subiect pasiv – orice persoană cu precizarea că fapta este mai gravă dacă subiectul pasiv este un
minor.
Latura obiectivă – elementul materiale este se realizează printr-o acţiune sau inacţiune care are ca
rezultat împiedicarea totală sau parţială a mişcări victimei.
8
Nu are relevanţă locul. Poate fi chiar şi casa victimei. Nu are relevanţă mijloacele folosite (forţă,
constrângere, inducere în eroare), cerinţa esenţială este că lipsirea libertăţi să fie ilegală.
Sunt excluse următoarele situaţii:
• internările forţate din motive medicale – consemnarea militarilor în cazarmă
• persoanele care u consimţit să facă subiectul unor cercetări ştiinţifice în locuri izolate
• sportivi aflaţi în cantonament
Urmarea imediată – să se producă efectiv lipsirea de libertate.
Latura de cauzalitate – trebuie să existe şi trebuie demonstrată.
Latura subiectivă – vinovăţia trebuie să îmbrace forma intenţiei direct sau indirect cu excepţia
împrejurărilor din alin. 6 când forma de vinovăţie este preteintenţia.
Forme: Actele pregătitoare se sancţionează doar la alin. 4, iar tentative la alin. 1.
Infracţiunea este consumată când s-a produs efectiv lipsirea de libertate şi poate exista în formă
continuă până la epuizarea ei.
Modalităţi normative agravante sunt următoarele:
 simularea de calităţi oficiale când autorul pretinde că este o oficialitate cu atribuţiuni
care îi dau dreptul să i-a o asemenea măsură
 răpirea atunci când victima este luată prin violenţă fizică sau prin înşelăciune
 săvârşită de o persoană înarmată. Nu este necesar ca autorul să folosească afectiv
armamentul. Este suficient să-l aibă la vedere. Este o armă orice instrument, piesă
sau dispozitiv declarat armament potrivit legii, poate fi orice alt obiect care devine
armă prin folosire dar să fie folosit efectiv împotriva victimei.
 două sau mai multe persoane împreună este agravantă pentru că face dificilă
rezistenţa victimei chiar dacă unele dintre ele nu acţionează efectiv sau nu răspund
penal
 solicitarea unui folos material în schimbul eliberări. Nu interesează valoarea sau
dacă s-a acceptat plata ei sau nu.
 minoritatea subiectului pasiv – victima să aibă vârsta mai mică de 18 ani în
momentul săvârşiri faptei şi mai mult când autorul cunoaşte această împrejurare.
Agravanta se justifică prin faptul că s-a pus în pericol dezvoltarea psihică a victimei
 victima să fie supusă unor suferinţe care pot fi fizice sau psihice (expunerea la
foame, sete, imposibilitatea satisfacerii necesităţilor fiziologice, atingerea adusă
onoarei, demnităţii, expunerea la batjocură etc.) dar care să nu producă vătămări
corporale sau ale sănătăţii
 sănătatea sau viaţa victimei au fost puse în pericol, victima a suferit o vătămare a
integrităţii corporale sau a sănătăţii sau şi-a pus viaţa în pericol. Starea de pericol
trebuie să rezulte din modul cum s-a executat infracţiunea sau tratamentul la care a
fost supusă victima, dacă victima suferă efectiv o vătămare corporală sau a sănătăţii
se aplică în mod corespunzător concursul de infracţiune.
 obligarea la practicarea prostituţiei
 se cere pentru eliberarea în orice mod ca statul, o persoană juridică, o organizaţie
internaţională sau un grup de persoane să îndeplinească sau să nu îndeplinească un
anumit act
 de o persoană care face parte dint-un grup organizat
 dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei. În această situaţie nu
se aplică regula concursului de infracţiuni, pedepse fiind pe măsura faptei.
Sancţiuni: în funcţie de modalitatea de săvârşire a faptei, pedepsele prevăzute de lege oscilează
între
9
3-25 ani.
Sclavia
Este reglementată de art. 190 cod penal.
Obiectul juridic special – relaţiile sociale a căror existenţă şi normală desfăşurare sunt
condiţionate de ocrotirea libertăţii individuale împotriva actelor de punere sau menţinere a unei persoane
în stare de sclavie. Nu se are în vedere libertatea morală, de mişcare, sentimentală, etc. şi libertatea
persoanei în sens larg care înglobează toate drepturile unui individ.
Obiectul material – îl formează fiinţa umană aflată în sclavie, redusă la nivelul unui obiect.
Subiect activ – orice persoană care răspunde penal, participaţia fiind posibilă sub toate formele. Se
pot aplica în mod corespunzător prevederile codului penal – partea generală prin aplicarea legii penale
române în spaţiu.
Subiectul pasiv – orice persoană.
Latura obiectivă – elementul material constă într-una din acţiunile de punere în stare de sclavie,
menţinerea în stare de sclavie sau trafic de sclavi.
Punerea în stare de sclavie – dependenţă totală faţă de o persoană care devine proprietate.
Menţinerea în sclavie – înseamnă a folosi şi continua situaţia de dependenţă a victimei, a exercita
dreptul de proprietate asupra ei.
Trafic de sclavi – acte de comerţ respectiv vânzare-cumpărare, transport sau schimb de sclavi.
Urmarea imediată – este subminarea completă a libertăţi victimei
Latura de cauzalitate – trebuie să existe
Latura subiectivă – vinovăţia îmbracă forma intenţiei directe sau indirecte. Nu interesează
mobilul şi nici scopul. Nu interesează nici eventualul consimţământ l victimei.
• forme – se pedepseşte tentativa şi infracţiunea consumată
• modalităţi – cele 3 modalităţi normative, punerea, menţinerea în sclavie şi traficul de sclavi au o
mare varietate de modalităţi faptice
• sancţiunea – este pedepsirea de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
Supunerea la muncă forţată sau obligatorie

Este reglementată de art. 191 cod penal
Obiectul juridic special – relaţiile sociale care sunt condiţionate de apărarea libertăţii oricărei
persoane de a-şi alege munca şi de a o presta după voinţa sa cu respectarea strictă a dispoziţiilor legale.
Obiectul material al infracţiuni – nu există decât în împrejurarea în care prin supunerea la muncă
forţată sau obligatorie, victima suferă o vătămare a integrităţii corporale şi atunci obiectul material este
corpul
Subiectul pasiv – persoana supusă la muncă forţată sau obligată.
Latura obiectivă – elementul material îl formează două acţiuni alternative şi anume: silirea unei
persoane de a munci împotriva voinţei sale o muncă pe care în mod normal nu ar face-o şi obligarea la o
muncă pe care nu trebuie să o facă ca şi cum ar avea îndatorirea să o facă.
Nu constituie muncă forţată potrivit constituţiei Române următoarele activităţii:
• serviciul militar sau activităţile ce se fac în locul lui de cei cu alte convingeri religioase
• munca unei persoane condamnate desfăşurate în condiţii normale de perioada detenţiei ori eliberări
condiţionate
• prestaţiile impuse în situaţii excepţionale create de calamităţi ori de alte pericole precum şi cele
care fac parte din obligaţiile civile, normale stabilite de lege.
Urmarea periculoasă este prestarea unei munci fără voie sau obligatorie.
Legătura de cauzalitate – trebuie să existe.
10
Latura subiectivă – vinovăţia îmbracă forma intenţiei directe sau indirecte fără a interesa mobilul
sau scopul. Este exclusă săvârşirea infracţiunilor din culpă.
• forme – infracţiunea se pedepseşte doar în forma consumată sau epuizată
• modalităţii – cele 2 modalităţi normative au o mare varietate de modalităţi faptice
• sancţiuni – 6 luni – 3 ani.
Violarea de domiciliu
Este reglementată dea art. 192 cod civil.
Obiectul juridic special – relaţiile sociale privind apărarea libertăţii persoanei sub aspectul
libertăţii vieţii domestice.
Obiectul material – încăperea, locuinţa, dependenţa, locul împrejmuit asupra cărora se îndreaptă
acţiunea făptuitorului.
Subiect activ – orice persoană care răspunde penal, participaţia fiind posibilă sub orice formă
Subiect pasiv – persoana care foloseşte domiciliul violat.
Latura obiectivă – elementul material îl constituie acţiunea de a pătrunde fără drept sau
inacţiunea de a refuza să părăsească spaţiul.
Locuinţa – orice loc destinat efectiv şi activ uzului domestic fără a conta destinaţia (sufrageria,
dormitor, staul, garaj) sau dacă era personală şi permanentă sau temporară (cameră de hotel, cabană)
Încăpere – o parte din locuinţă cu precizarea că dacă mai multe persoane au câte o încăpere şi
infractorul în toate avem 4 infracţiuni.
Dependenţe – orice loc cu rol de dependenţă faţă de locuinţă. O prelungire, un accesoriu al
locuinţei (bucătărie, cameră, beci, saună, sală de sport)
Loc împrejmuit – ori loc separat printr-o îngrădire de jur împrejur şi care ţine de locuinţă sau
dependentă.
Nu este violare de domiciliu dacă pătrunderea se face pentru:
• executarea unui mandat sau a unei hotărâri judecătoreşti
• înlăturarea unei primejdii pentru viaţă, integritatea sau sănătatea unor persoane sau pentru
integritatea unor bunuri
• apărarea siguranţei naţionale sau ordini publice
• prevenirea răspândirii unei epidemii
O altă acţiune a elementului material este refuzul făptuitorului de a părăsi locuinţa când a intrat
legal,
poate fi direct sau indirect.
Urmarea imediată – încălcarea libertăţii persoanei
Latura de cauzalitate – trebuie să existe
Latura subiectivă – vinovăţia îmbracă forma intenţiei directe sau indirecte
Forme, modalităţii, sancţiuni:
• forme – se pedepseşte doar infracţiunea consumată
• modalităţi – modalităţile normative au o mare varietate de modalităţi faptice
• sancţiuni – 6 luni – 4 ani forma simplă şi 3-6 ani forma agravantă .
Ameninţarea – art. 193

Obiectul juridic special – îl formează relaţiile sociale a căror existenţă este legată de libertatea
psihică a persoanei.
Obiectul material – nu are.
11
Subiect pasiv – persoana ameninţată cu săvârşirea unui rău privitor la persoana sa,a soţului sau a
unei rude apropriate.
Latura obiectivă – elementul material îl formează acţiunea de ameninţare. Prin rude apropriate se
înţelege orice ascendent sau descendent.
Urmarea imediată – crearea unei stării de alarmare a victimei.
Latura subiectivă – vinovăţia sub forma intenţiei directe.
• forme – legea pedepseşte doar infracţiunea consumată, moment realizat atunci când s-a produs
starea de temere a victimei. În cazul în care ameninţarea este elementul constitutiv al unei alte
infracţiuni cum ar fi tâlhăria, şantajul, ultrajul ori o circumstanţă agravantă cum este cazul
nerespectării hotărâri judecătoreşti atunci infracţiunea de ameninţare este absorbită de celelalte
infracţiuni.
• Modalităţi – 2 normative, iar faptice o mare varietate
• Sancţiuni – închisoare de la 3 luni la 3 ani sau amenda iar punerea în mişcare a victimei, a acţiuni
penale se face la plângerea prealabilă. Pe cale de consecinţă împăcarea părţilor înlătură
răspunderea penală.
Şantajul – art. 194

Obiectul juridic special – îl formează relaţiile sociale referitoare la libertatea psihică a
persoanelor împotriva faptelor susceptibile să îngrădească posibilităţile victimei de a dispune de acţiunile
sale.
Obiectul material – nu există decât în situaţia în care constrângerea este fizică.
Latura obiectivă – elementul material se realizează prin acţiunea de constrângere prin care se
impune victimei să dea, să facă sau să nu facă sau să nu sufere ceva împotriva voinţei sale.
Urmarea imediată – îngrădirea libertăţii psihice a victimei de a acţiona potrivit voinţei sale.
Legătura de cauzalitate - trebuie să existe
Latura subiectivă – vinovăţia are forma intenţiei directe clasificată prin scopul urmărit
• forme – tentativa nu se pedepseşte iar infracţiunea este consumată când s-a creat victimei starea de
temere
• modalităţi – 2 modalităţi normative, simplă şi agravantă; au o mare varietate de modalităţi faptice
• sancţiuni – închisoare de la 6 luni la 5 ani – forma simplă şi de la 2 ani la 7 ani – forma agravantă
Violarea secretului corespondenţei – art. 195

Obiectul juridic special – îl formează relaţiile sociale referitoare la libertatea persoanei de a
comunica prin intermediul corespondenţei cu alte persoane.
Obiectul material – îl formează chiar corespondenţa violată prin actul de deschidere, sustragere,
distrugere sau reţinerea corespondenţei.
Subiectul activ – orice persoană care răspunde penal, iar în cazul când fapta este săvârşită de un
funcţionar există concurs de infracţiuni cu abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Subiect pasiv – orice persoană care primeşte corespondenţă.
Latura obiectivă – elementul material îl formează una din următoarele activităţii:
• deschiderea fără drept chiar dac nu a luat cunoştinţă de conţinutul corespondenţei
• interceptarea care înseamnă surprinderea unei convorbiri sau comunicări prin telefon, telegraf sau
orice altă modalitate de comunicare la distanţă
• sustragerea, distrugerea sau reţinerea corespondenţei
12
• divulgarea conţinutului unei corespondenţe
Nu există infracţiune dacă se deschide corespondenţa în baza unui drept conferit de lege.
Urmarea imediată – este încălcarea libertăţi de comunicare a unei persoane
• forme – deşi posibilă tentativa nu se pedepseşte. Infracţiunea este consumată în momentul
realizării uneia din modalităţi
• modalităţi – normative ale infracţiuni, au o mare varietate de modalităţi faptice
• sancţiuni – 6 luni-3 ani. Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă
Divulgarea secretului profesional – art. 196

Obiectul juridic special – îl formează relaţiile sociale referitoare la libertatea persoanei de a i se
respecta secretul datelor încredinţate celor care exercită o profesie sau au o funcţie la care este nevoie să
apeleze.
Obiectul material – nu există
Subiectul activ – este o persoană circumstanţiată, respectiv o persoană care exercită o profesie sau
o funcţie care implică obligaţia de a păstra secretul
Subiectul pasiv – orice persoană
Latura obiectivă – elementul material poate fi atât o acţiune de divulgare cât şi o inacţiune când
autorul lasă alte persoane să i-a cunoştinţă de secret. Nu are relevanţă dacă divulgarea sa făcut direct sau
indirect şi nici dacă sa făcut total sau parţial.
Cerinţe: divulgarea să se facă fără drept, fapta să fie de natură să aducă un prejudiciu persoanei.
Urmarea imediată – este acia descrisă de norma juridică
Latura subiectivă – vinovăţia capătă forma intenţiei directe sau indirecte
• forme – deşi posibilă tentativa nu se pedepseşte, infracţiunea fiind consumată când s-a produs
consecinţa cerută de lege
• modalităţi – 2 normative cu o mare varietate de modalităţi faptice
• sancţiuni: 3 luni – 2 ani sau amendă. Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă.
Infracţiuni privitoare la viaţa sexuală
Violul – art. 197

Obiectul juridic special – îl formează relaţiile sociale care se referă la libertatea sexuală a oricărei
persoane de a întreţine relaţii sexuale după propria sa voinţă. Fapta poate duce atingere şi altor valori
sociale referitoare la persoană cum ar fi: viaţa, integritatea corporală sau sănătatea şi care pot fi obiect
secundar al infracţiuni.
Obiectul material – ăl formează corpul viu al persoanei. În cazul cadavrelor este profanare de
morminte.
Subiectul activ – poate fi orice persoană care răspunde penal indiferent de sex, fiind posibilă
participaţia sub orice formă.
Subiectul pasiv – orice persoană indiferent de sex
Latura obiectivă – elementul material este orice acţiune sub forma unui act sexual. Este necesar
să existe o pătrundere a organului bărbătesc în organul corespunzător al femei care realizează procreaţia.
13
Nu are relevanţă dacă actul a fost finalizat sau nu. Nu are relevanţă dacă a existat deflorarea sau nu. Nu
are relevanţă dacă persoana de sex masculin a ejaculat sau nu. Este suficient să se producă reproducerea.
Urmarea imediată – este încadrarea libertăţii sexuale a victimei.
Legătura de cauzalitate - trebuie să existe
Latura subiectivă – vinovăţia îmbracă forma intenţiei directe.
• forme – pregătitoare nu se pedepsesc. Tentativa se pedepseşte când autorul începe actul de execuţie
dar se opreşte independent de voinţa sa. Este infracţiune consumată când se produce actul sexual.
• Modalităţii – normative sunt cele prevăzute de lege, una simplă şi 6 agravante cărora le corespund
o mare varietate de modalităţi faptice
• Sancţiunii – prevăzute de lege sunt: pedepsele cu închisoare de la 3 ani la 10 ani în forma simplă şi
ajungând la 15-25 ani şi interzicerea unor drepturi în situaţia cea mai gravă când a avut drept
consecinţă moartea sau sinuciderea victimei
Actul sexual cu un minor – art. 198

Obiectul juridic special – îl formează relaţiile sociale referitoare la apărarea libertăţii şi
inviolabilităţii sexuale a persoanei indiferent de sex în perioada minorităţii
Obiectul material – este corpul copilului
Subiect activ – poate fi orice persoană în variantă simplă şi persoane circumstanţiate în variantele
asimilate astfel: tutore, curator, supraveghetor, îngrijitor, medic, profesor, educator cu condiţia ca acesta să
se folosească de calitatea pe care o are.
Subiect pasiv – în forma simplă orice persoană care nu a împlinit 15 ani iar în formă agravantă
minorul între 15-18 ani.
Latura obiectivă – elementul material constă în actul sexual cu consimţământul victimei. Nu are
importanţă dacă a fost consimţământ expus sau tacit.
Urmarea imediată – este producerea actului sexual consimţit
Legătura de cauzalitate – trebuie să existe şi trebuie dovedită
Latura subiectivă – vinovăţia îmbracă forma intenţiei directe cu condiţia că făptuitorul să
cunoască vârsta victimei.
• forme – tentativa se pedepseşte în cazul în care activitatea infracţională este întreruptă din alte
motive fără voinţa autorului.
• Modalităţii – normative, simple şi agravante cu o mare varietate de modalităţi faptice
• Sancţiunii – legea prevede pedeapsa închisorii pornind de la 3-10 ani la forma simplă până la 15-
25 ani dacă a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei.
Seducţia – art. 199

Obiectul juridic special – îl formează relaţiile sociale care se referă la libertatea şi inviolabilitatea
sexuală a unei persoane de sex feminin mai mică de 18 ani împotriva faptelor de inducere în eroare a
victimei prin promisiuni de căsătorie spre a consimţii la raport sexual
Obiectul material – îl formează corpul victimei minoră
Subiectul activ – orice persoană de sex masculin care răspunde penal
Subiect pasiv – minoră între 15-18 ani, necăsătorită. Nu are importanţă dacă este văduvă,
divorţată. Nu are importanţă dacă are sau nu moralitate dubioasă.
Latura obiectivă – elementul material este realizat de întreţinerea unui raport sexual consimţit
prin fraudă. Nu este faptă dacă nu a mai avut loc căsătoria din alte metode.
Urmarea imediată – este producerea stării de încălcare a libertăţii sexuale prin promisiuni de
căsătorie.
14
Latura subiectivă – vinovăţia îmbracă forma intenţiei directe sau indirecte când autorul nu a
cunoscut că victima are sub 18 ani dar a admis această posibilitate.
• forme – actele pregătitoare şi tentativa nu se pedepsesc. Infracţiunea este consumată la data când s-
a produs actul sexual nu la data când s-a dovedit că promisiunea era mincinoasă. În cazul unor acte
sexuale repetate există infracţiunea continuată.
• Modalităţi – normativă tipică are multiple modalităţi faptice
• Sancţiuni – 1-5 ani iar împăcarea înlătură răspunderea penală.
Perversiunile sexuale – art. 201

Obiectul juridic special – îl formează relaţiile sociale privitoare la viaţa sexuală a unei persoane
care trebuie să se desfăşoare în condiţiile de moralitate şi decenţă.
Obiectul material – corpul victimei
Subiect activ – în varianta simplă este orice persoană iar în varianta asimilată trebuie să fie subiect
calificat şi anume: tutore, curator, supraveghetor, medic curant etc.
Subiect pasiv – orice persoană până la 15 ani, peste 15-18 ani în forma cu subiect activ calificat
Latura obiectivă – elementul material îl constituie actele de perversiune sexuală nefireşti.
Urmarea imediată constă în producerea scandalului public sau lezarea libertăţi sexuale.
Latura subiectivă – vinovăţia îmbracă forma intenţiei directe sau indirecte
• forme – tentativa se sancţionează în cazul în care activitatea infracţională începută este întreruptă
din cauza independente de voinţa făptuitorului.
• modalităţi – normative sunt diverse cu o mare varietate de modalităţi faptice
• sancţiuni – prevăzute de lege în funcţie de gravitate oscilează între 1-18 ani
Corupţia sexuală – art. 202

Obiectul juridic special – îl formează relaţiile sociale cu privire la viaţa sexuală pentru care
minorul trebuie pregătit în condiţiile de decenţă şi moralitate
Subiectul pasiv – minor indiferent de sex
Latura obiectivă – elementul material se realizează prin orice acte cu caracter obscen. Nu
contează dacă se comit în public sau în particular. Dacă se comit în public fapta intră în concurs de
infracţiuni cu ultrajul contra bunelor moravuri. Prin acte cu caracter obscen se înţeleg acele fapte care
aduc atingere putoarei şi bunului simţ a celor prezenţi. Poate fi obscen fie prin natură fie prin semnificaţie.
Urmarea imediată – este încălcarea, atingerea adusă valorilor sociale apărate de lege.
Latura subiectivă – vinovăţia îmbracă forma intenţiei directe cu condiţia ca făptuitorul să
cunoască, să ştie că minorul asistă la aceste fapte obscene.
• forme – tentativa este pedepsită doar dacă fapta a fost întreruptă din alte cauze decât voinţa
făptuitorului. Infracţiunea se consumă atunci când s-a produs actul cu caracter obscen.
• Modalităţi – 2 modalităţi normative simple şi una agravantă au o mare varietate de modalităţi
faptice
• Sancţiuni – varianta simplă închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă respectiv 1-3 ani a doua
modalitate simplă iar modalitatea agravantă de la 1-5 ani.
15
Incestul – art. 203
Obiectul juridic special – îl formează relaţiile sociale privitoare la viaţa sexuală care trebuie să se
desfăşoare în condiţii care să nu afecteze calităţile biologice şi morale ale speciei umane.
Subiect activ – există pluralitate de subiect activ în sensul că ambii participanţi au această calitate
Subiect pasiv – în mod excepţional există dacă subiectul activ a fost dus în eroare sau este
iresponsabil
Latura obiectivă – elementul material se realizează prin săvârşirea unui raport sexual
Urmarea imediată – atingerea gravă adusă valorilor sociale apărate de lege, crearea unei stări de
pericol pentru dezvoltarea biologică şi morală a omului.
Latura subiectivă – îmbracă forma săvârşiri intenţiei directe
• forme – tentativa se pedepseşte la fel ca şi infracţiunea consumată în momentul în care s-a realizat
primul raport sexual . În cazul repetări infracţiunea este consumată
• modalităţi –singura modalitate normativă are multiple modalităţi faptice
• sancţiuni – închisoare de la 2-7 ani
Hărţuirea sexuală – art. 2031

Obiectul juridic special – este complex şi cuprinde în principal relaţiile sociale referitoare la viaţa
sexuală, legea ocrotind libertatea sexuală la adăpost de orice constrângere şi în secundar apără demnitatea
persoanei şi relaţiile sociale privind serviciul.
Obiectul material – corpul hărţuit
Subiectul activ – este calificat fiind o persoană care abuzează de calitatea sau influenţa pe care i-o
conferă funcţia de la locul de muncă. Coautorul nu este posibil dar poate exista instigare şi complicitate.
Subiect pasiv – poate fi orice persoană indiferent de sex calificată în raport cu autorul fie printr-un
raport de subordonare fie prin plasarea sub influenţa lui.
Latura obiectivă – elementul material în constituie acţiunea de hărţuire sexuală realizată prin
ameninţare sau constrângere prin şicanări multiple. Dacă se realizează ca urmare a comportamentului
provocator al persoanei nu este infracţiune. Nu este infracţiune nici dacă se realizează ca urmare a unor
apeluri, rugăminţi repetate. Acţiunea făptuitorului trebuie să fie de natură să trezească o temere în psihicul
victimei cu privire la consecinţele refuzului. Dacă acţiunea de constrângere întruneşte elementele
constitutive ale unei acte infracţiuni, cele 2 fapte există în comun.
Urmarea imediată – producerea stări de pericol la adresa libertăţi şi inviolabilităţii sexuale a
victimei. În secundar poate avea ca urmare o atingere adusă demnităţi victimei, creări unui mediu ostil la
locul de muncă.
Latura subiectivă – vinovăţia îmbracă forma intenţiei directe calificată prin scopul urmărit
• forme – legea pedepseşte doar infracţiunea consumată respectiv când s-a creat starea de temere în
psihicul victimei. Nu este necesar ca făptuitorul să obţină satisfacţiile de natură sexuală
preconizate ci doar să urmărească acest scop
• modalităţi – 2 modalităţi normative, ameninţarea sau constrângerea au în corespondent o mare
varietate de modalităţi faptice
• sancţiuni – pedeapsa închisori de la 3 luni la 2 ani sau amendă
Infracţiuni contra demnităţii
Insulta – art. 205
16
Obiect juridic special – îl formează relaţiile sociale care se referă la onoarea şi reputaţia fiinţei
umane. Onoarea este sentimentul de preţuire morală pe care o persoană îl are despre ea însăşi. Reputaţia
este stima şi consideraţia de care fiecare individ se bucură din partea semenilor săi.
Obiectul material – nu există
Subiect activ – orice persoană fizică care răspunde penal
Subiect pasiv – orice persoană fizică, dacă are o anumită calitate poate fi insulta superiorului sau
inferiorului. Dacă sunt insultate mai multe persoane există atâtea infracţiuni câte persoane sunt insultate.
Latura obiectivă – elementul material îl constituie acţiunea de atingere a onoarei sau reputaţiei,
atribuirea unei boli, defect sau infirmitate care nu trebuie relevate. Acţiunea ofensatoare trebuie să se
refere la fapte pentru care nu se admite proba verităţii. Se poate săvârşi infracţiunea de insultă prin orice
mijloace, oral, în scris, prin acte, fapte sau simboluri precum şi în diverse moduri direct, indirect sau
mascat.
Urmarea imediată – este atingerea adusă onoarei
Latura subiectivă – vinovăţia îmbracă forma intenţiei directe sau indirecte. Nu contează mobilul
sau scopul. Există infracţiune şi dacă afirmaţiile se fac în glumă ori pentru a dojeni sau consola pe cineva.
Nu este infracţiune dacă afirmarea sau imputarea corespund realităţii iar fapta a fost săvârşită pentru
apărarea unui interes legitim.
• forme – se pedepseşte doar infracţiunea consumată care se comite instantaneu atunci când i-a făcut
afirmaţia ofensatoare
• modalităţi – normative prevăzute de textul de lege le corespund o mare varietate de modalităţi
faptice
• sancţiunea – amenda
Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă iar împăcarea părţilor înlătură
răspunderea
penală.
Calomnia – art. 206

Obiect juridic special – este reprezentat de relaţiile sociale care se referă la reputaţia persoanei
sub aspectul preţuirii de care se bucură persoana respectivă din partea colectivităţii, demnitatea umană
privită în special sub aspect obiectiv.
Obiect material – nu există
Subiect activ – orice persoană care răspunde penal, participaţia fiind posibilă sub orice formă
Latura obiectivă – elementul material se realizează prin acţiunea de afirmare sau imputare a unui
fapt determinat privitor la o persoană fizică individualizată nominalizată. A afirma în sensul legii penale
înseamnă a comunica, a expune, a povesti, a descrie ceva altor persoane. A imputa este a reproşa ceva
unei persoane, al acuza, al învinui de ceva.
Cerinţe:
• fapta trebuie să se comită în public
• să se refere la fapte determinate, individualizate indiferent că sunt reale sau nu. Dacă fapta nu este
determinată atunci este insultă nu calomnie.
• Fapta imputată să fie susceptibilă să expună victima la o sancţiune penală, administrativă,
disciplinară sau de altă natură
Urmarea imediată – se produce în momentul săvârşiri faptei indiferent dacă victima suportat sau
nu o
consecinţă.
Legătura de cauzalitate – trebuie dovedită
17
Latura subiectivă – fapta se comite cu intenţie directă sau indirectă. Dacă prin săvârşirea faptei s-
a apărat un interes legitim atunci instanţa poate admite proba veridităţii. Proba veridităţii este posibilitatea
acordată de lege făptuitorului care a făcut o afirmaţie reală să facă dovada realităţii celor afirmate pentru a
înlătura caracterul penal al faptei şi a evita tragerea sa la răspundere penală pentru infracţiunea de
calomnie.
• forme – se pedepseşte doar infracţiunea consumată atunci când afirmarea sau imputarea sau făcut
în public. Dacă afirmarea sau imputarea în public se face în mod repetat dar cu privire la aceiaşi
persoană există infracţiune unică. Dacă afirmarea sau imputarea se face cu privire la mai multe
persoane atunci există concurs de infracţiuni
• modalităţi – 2 normative, afirmarea şi imputarea au o mare varietate de modalităţi faptice
• sancţiuni – amenda
Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă iar împăcarea părţilor înlătură
răspunderea
penală.
Infracţiuni contra patrimoniului
Furtul – art. 208

Obiectul juridic generic comun tuturor infracţiunilor contra patrimoniului îl formează relaţiile
sociale a căror formare şi normală desfăşurare şi dezvoltare sunt asigurate prin apărarea patrimoniului.
Obiectul juridic special – îl formează relaţiile sociale de ordin patrimonial a căror existenţă,
evoluţie şi desfăşurare este condiţionată de păstrarea situaţiei fizice a bunurilor mobile şi de împiedicarea
luării pe nedrept a acestora din patrimoniul privat sau public.
Obiectul material – ăl formează bunul mobil care se află în posesia sau detenţia legală a
persoanelor vătămate. Dacă este bun abandonat, nu poate fi obiectul material al infracţiunii de furt.
Subiect pasiv – persoana fizică sau juridică prejudiciată prin săvârşirea faptei
Latura obiectivă – elementul material se realizează prin acţiunea de deposedare a deţinătorului de
bunul respectiv şi aproprierea acestora de infractor. Elementul material poate fi şi o infracţiune în cazul în
care având obligaţia de a preda unele bunuri, făptuitorul opreşte o parte din ele.
Cerinţe esenţiale:
• bunul mobil să se afle în posesia sau detenţia altei persoane.
• luarea să se facă fără consimţământ
Urmarea imediată – păgubitul nu mai ştie de soarta bunului respectiv
Latura subiectivă – vinovăţia îmbracă forma intenţiei directe, scopul cerut de legalitate este
însuşirea pe nedrept, iar mobilul nu are nici o relevanţă. Constituie furt şi dacă proprietarul bunului sustras
este autorul însuşi dar se afla în posesie legitimă a persoanei vătămate.
• forme – pedepseşte atât tentativa cât şi fapta consumată, respectiv momentul în care bunul a ieşit
din posesia victimei
• modalităţi – normativă prevăzută de lege are o mare varietate de modalităţi faptice
Furtul calificat – art. 209

Furtul este calificat dacă se comite în una din următoarele împrejurări:
a. de două sau mai multe persoane împreună. Condiţii:
18
• cel puţin unul să fie autor
• nu contează dacă una din persoane este în eroare
• nu are importanţă nici dacă una din persoane nu răspunde penal
b. săvârşirea furtului de către o persoană având asupra sa o armă sau o substanţă narcotică. Nu
contează dacă deţine arma legal sau ilegal. Nu contează dacă a folosit arma, e suficient să o aibă
asupra sa la vedere. Dacă o deţine ilegal e concurs de infracţiuni. În cazul substanţei narcotice
trebuie să cunoască efectele acestora
c. mascat înseamnă să poarte total sau parţial o mască
Deghizată înseamnă îmbrăcăminte, aranjarea înfăţişării, port perucă de natură să-i modifice
înfăţişarea
Travestită – să lase impresia că e de sex opus
Agravanta constă în fapta că datorită acestor măsuri, identificarea autorului este mai dificilă.
d. asupra unei persoane incapabile să-şi exprime voinţa sau să se apere, împrejurări în care agravanta
este dată de faptul că deşi prezentă, victima se apără mai dificil
e. loc public prin detenţie, dar la ora când publicul are acces
f. în mijloacele de transport în comun. Legiuitorul a apreciat că în timpul călătoriei în mijlocul de
transport în comun se instalează starea de oboseală care face dificilă supravegherea bagajelor şi
deci reacţia victimei. Nu contează dacă şi câte persoane se mai aflau în mijlocul de transport în
comun. Nu contează dacă era în mişcare sau staţionat.
g. în timpul nopţii, agravanta este dată de faptul că observarea şi identificarea autorului este dificilă
h. în timpul unei calamităţi, agravanta este dată de faptul că măsurile de pază sunt reduse.
i. Prin efracţie, escaladare, folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase.
Efracţie – înlăturarea violentă a oricărei dispozitiv sau sistem de siguranţă.
Escaladarea înseamnă trecerea peste un obstacol: fereastră, gard, uşă, cheie falsă construită după
modelul original
j asupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural naţional
k furtul unui act care serveşte pentru dovedirea stării civile, pentru legitimare sau identificare.
Agravanta este dată de faptul că folosirea actului de către altă persoană, sau absenţa actului sunt de natură
să creeze mari confuzii sociale.
Aliniatul 3 a introdus o serie de alte fapte cu caracter agravant din necesitatea de a combate
fenomenul infracţional declanşat de evenimentele din decembrie 89 (furtul de produse petroliere, furtul de
componente ale sistemelor de semnalizare).
Pedepsirea unor furturi la plângerea prealabilă – art. 210

Furtul comis în condiţiile stabilite de 210: între soţii de către un minor în paguba tutorelui ori de
găzduit în paguba găzduitorului se plânge numai la plângere prealabilă.
Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.
Tâlhăria – art. 211

Obiectul juridic special – este complex, format pe de o parte de relaţiile sociale patrimoniale
privind menţinerea poziţiei fizice a bunurilor şi în secundar relaţiile sociale privind viaţa, sănătatea,
integritatea corporală şi libertatea persoanelor.
Obiectul material – este de asemenea complex format pe de o parte din bunurile sustrase şi pe de
altă parte de corpul persoanei vătămate sau agresate.
Subiect activ – orice persoană care răspunde penal, participaţia fiind posibilă în toate variantele
Subiect pasiv – persoane fizice sau juridice lezate prin săvârşirea infracţiuni, poate fi unic sau
pluralitate de subiecţi pasivi
Latura obiectivă – elementul material se realizează prin două acţiuni şi anume: sustragerea
concomitentă cu constrângerea
19
Urmarea imediată – este trecerea bunului în posesia ilegală a infractorului
Latura subiectivă – infracţiunea se comite cu intenţie directă
• forme – având în vedere gravitatea faptei, legiuitorul pedepseşte actele pregătitoare, tentativa,
infracţiunea consumată şi cea epuizată
• modalităţi – normative, multiple prezentate în textul de lege au un corespondent variate modalităţi
faptice. În cazul în care se produc urmări din cele prevăzute de art. 182 se poate admite şi o
variantă a culpei
Pirateria – art. 212

Obiectul juridic special – este complex şi cuprinde relaţiile sociale de ordin patrimonial, precum
şi relaţiile sociale cu privire la viaţă, integritatea corporală sau sănătatea persoanei.
Obiectul material – îl formează corpul persoanei agresate dar şi bunurile aflate pe navă.
Subiect activ – poate fi orice persoană prezentă pe navă ca membru al echipajului sau ca pasager.
Subiect pasiv – complex, persoanele fizice şi juridice lezate prin săvârşirea infracţiunii
Latura obiectivă – elementul material se realizează prin două acţiuni şi anume: jefuirea şi
săvârşirea actelor de violenţă.
Urmarea imediată – identică tâlhăriei este trecerea bunului în posesia făptuitorilor
Latura subiectivă – vinovăţia îmbracă forma intenţiei directe, dar poate fi şi preteintenţia.
• forme – pedepseşte actele pregătitoare, tentativa, infracţiunea consumată şi epuizată
• modalităţi – singura modalitate simplă şi cele 3 agravante care rezultă din textul de lege au în
corespondent multiple modalităţi faptice
Abuzul de încredere – art. 213

Obiectul juridic special – îl formează relaţiile sociale de ordin patrimonial a căror dezvoltare
implică o anumită încredere pe care participanţii trebuie să şi-o acorde reciproc şi fără de care nu pot
exista relaţii patrimoniale normale.
Obiectul material – bunul material oricare ar fi el deţinut şi însuşit pe nedrept
Subiect activ – este calificat ca fiind persoana care deţine bunul cu orice titlu
Subiect pasiv – persoana fizică sau juridică păgubită prin nerestituirea bunului
Latura obiectivă – elementul material constă în acţiunea de însuşire sau dispunere de un bun prin
refuzul de a-l înapoia.
Urmarea imediată – este modificarea situaţiei bunului
• forme – sancţionează doar infracţiunea consumată în momentul în care autorul refuză să-l restituie
• modalităţi – celor două modalităţi normative au o mare varietate de modalităţi faptice
• sancţiuni – închisoare de la 3 luni la 4 ani sau amendă
Gestiunea frauduloasă – art. 214

Obiectul juridic special – relaţiile sociale cu privire la patrimoniu şi a căror dezvoltare nu poate fi
20
concepută fără să existe un minimum de încredere în persoana care a primit în administrare sau
conservare, bunurile altuia, că nu va pricinui cu rea credinţă pagube proprietarilor.
Obiectul material – îl formează bunul dat în administrare sau conservare
Subiect activ – este calificat ca fiind persoana care are atribuţiuni de administrare sau conservare a
bunurilor
Subiect pasiv – este persoana fizică sa juridică prejudiciată prin activitatea infracţională a
subiectului activ.
Latura obiectivă – elementul material se realizează prin orice acţiune păgubitoare. Cerinţe
esenţiale:
• existenţa unui raport juridic în baza căruia o persoană are însărcinarea de a administra sau conserva
un bun, o avere sau o parte din ea
• bunurile sau valorile să se afle în posesia sau detenţia făptuitorului
• făptuitorul să aibă de drept sau de fapt, gestiunea bunurilor respective
Urmarea imediată – este crearea unei stări de pericol pentru situaţia juridică a bunurilor sau
valorilor
Legătura de cauzalitate – de regulă din materialitate faptei
• forme – legiuitorul pedepseşte doar infracţiunea consumată respectiv momentul în care prin
activitatea făptuitorului s-a creat un prejudiciu
• modalităţi – normative arătate de text le corespund o mare varietate de modalităţii faptice
• sancţiuni – în forma simplă de la 6 luni la 5 ani, iar în forma agravantă de la 3-10 ani
Înşelăciunea – art. 215

Obiectul juridic special – îl formează relaţiile sociale de ordin patrimonial a căror naştere şi
dezvoltare este condiţionată de buna credinţă şi încrederea ce trebuie să existe în raporturile juridice care
au loc între subiecţi.
Obiectul material – îl formează bunurile, înscrisurile, valorile care fac obiectul raportului juridic
Subiectul activ – poate fi orice persoană care răspunde penal, participaţia fiind posibilă în toate
formele
Subiect pasiv – o persoană fizică sau juridică prejudiciată prin săvârşirea infracţiuni
Latura obiectivă – elementul material se realizează printr-o acţiune frauduloasă de amăgire, ori de
inducere în eroare a subiectului pasiv. Cerinţe esenţiale la înşelăciunea realizată cu prilejul încheieri sau
executării unui contract:
• să aibă loc încheierea sau punerea în executare a unui contract
• subiectul activ să inducă şi să menţină în eroare subiectul pasiv
• activitatea de amăgire sau de inducere în eroare să fie determinată pentru încheierea contractului
• acţiunea de amăgire să fie făcută cu intenţie
Urmarea imediată – este crearea unei situaţii păgubitoare pentru subiectul pasiv
Latura subiectivă – fapta se săvârşeşte numai prin intenţie directă
• forme – legiuitorul pedepseşte tentativa şi fapta consumată
• modalităţi – 4 modalităţi normative au o mare varietate de modalităţi faptice
• sancţiuni – în funcţie de încadrarea juridică a faptei, sancţiunea este închisoare de la 6 luni la 20
ani
Delapidarea – art. 2151

Obiectul juridic special – îl formează relaţiile sociale de natură patrimonială a căror existenţă şi
dezvoltare este condiţionată de menţinerea poziţiei de fapta bunurilor ce aparţin sau interesează o persoană
21
juridică publică sau privată împotriva gestionarilor sau administratorilor de însuşire sau folosire în scopuri
personale a bunurilor ce constituie activităţi de gestionare.
Obiectul material – banii, bunurile sau valorile administrate
Subiect activ – este calificat ca fiind un funcţionar public, funcţionar, gestionar sau administrator
Subiect pasiv – persoana fizică sau juridică de drept public sau privat prejudiciată
Latura obiectivă – elementul material se poate realiza prin una dintre cele 3 acţiuni incriminate de
lege respectiv însuşire, folosire sau traficare pentru sine sau pentru altul.
Urmarea imediată – este starea de pericol pentru patrimoniul subiectului pasiv prin scoaterea
bunurilor sau valorilor din sfera patrimonială în care se găseau.
Legătura de cauzalitate – există, trebuie să existe şi trebuie dovedită
Latura subiectivă – intenţia pentru că în lipsa intenţiei ne găsim în neglijenţă în serviciu
• forme – legiuitorul pedepseşte doar tentativa şi infracţiunea consumată
• modalităţi – 3 normative: însuşire, folosire, traficare au o mare varietate de modalităţi faptice
• sancţiuni – diferă în funcţie de valoarea prejudiciului acuzat, între 1-20 ani şi interzicerea unor
drepturi
Însuşirea bunului găsit – art. 216

Obiectul juridic special – relaţiile sociale a căror naştere, desfăşurare şi dezvoltare este
condiţionată de buna credinţă, cinstea şi corectitudinea celor care găsesc bunuri sau ajung din eroare în
posesia unor bunuri
Obiectul material – bunurile respective
Subiectul activ – orice persoană care nu predă bunul în timp de 10 zile
Subiect pasiv – o persoană fizică sau juridică
Latura obiectivă – elementul material se realizează atât prin inacţiuni, nepredare cât şi prin
acţiune, însuşirea pe nedrept
Urmarea imediată – starea de pericol pentru patrimoniul păgubosului
Latura subiectivă – intenţia directă sau indirectă
• forme – infracţiunea consumată
• modalităţi – 2 normative, găsirea şi ajungerea din eroare, modalităţi faptice multiple
• sancţiuni – 1-3 luni, amendă
Distrugerea – art. 217

Obiectul juridic special – îl formează relaţiile sociale a căror naştere normală, desfăşurare şi
dezvoltare depind de asigurarea integrităţi materiale a bunului şi potenţialului de utilizare a acestora
Obiectul material – poate fi orice bun, aparţinând persoanei fizice sau juridice, domeniului public
sau privat al statului. în varianta simplă bunul trebuie să aparţină altuia. Nu are importanţă starea în care se
află, bunul fiind suficient ca acesta să fie utilizabil. Bunul poate fi şi un înscris dacă acesta consemnează
raporturi patrimoniale.
Subiect activ –poate fi în varianta simplă, persoane iar în cea asimilată poate fi chiar proprietarul
bunului. Participaţia penală este posibilă în toate formele.
Subiect pasiv – poate fi orice persoană juridică sau fizică, existând posibilitatea de a avea
pluralitate de subiecţi pasivi, în cazul unor bunuri aflate în indiviziune.
Latura obiectivă – elementul material al laturi obiective se realizează prin una din următoarele
acţiuni alternative:
• distrugerea – înseamnă lezarea substanţei bunurilor astfel încât acestea încetează să mai existe
(dărâmarea unor construcţii, uciderea unui animal)
22
• degradarea – înseamnă atingerea adusă bunului încât să-şi piardă unele calităţi ceea ce duce la
reducerea potenţialului de utilizare. Nu are importanţă dacă bunul se poate repara sau nu, nu are
importanţă dacă poate fi folosit în starea adusă prin degradare.
Distrugerea şi degradarea se mai pot întâlni în conţinutul constitutiv al unor infracţiuni cum ar fi
acte de diversiune, distrugerea instalaţiilor de cale ferată, furt calificat. Dacă fapta se consumă,
infracţiunea de distrugere şi degradare se înglobează în fapta respectivă.
• aducerea în stare de neîntrebuinţare – presupune că nu este necesară distrugerea sau degradarea
bunului şi doar prin atingerea adusă lui să-l facă inutilizabil
• împiedicarea luări măsurilor de conservare ori de salvare – autorul nu acţionează direct asupra
bunurilor dar prin această acţiune împiedică luarea măsurilor necesare să apere bunul de pericolul
distrugerii care este iminent. Aceasta presupune că trebuie să existe o persoană pe care făptuitorul
prin acţiunea sa o împiedică să i-a măsuri necesare salvării bunului respectiv.
• înlăturarea măsurilor luate de conservare sau salvare – presupune că făptuitorul acţionează în
sensul înlăturări măsurilor luate pentru apărarea bunului după plecarea celui care le-a luat
Mijloacele de realizare a distrugerii în formă agravată sunt:
 incendierea – înseamnă a da foc, a pune foc, a întreţine focul
 explozie – declanşarea unei energii distructive prin folosirea unor materiale
explozive
 expresia alte asemenea mijloace desemnează orice operaţiune materială de natură să
declanşeze o puternică energie distructivă (ex: deschiderea unui stăvilar, aruncarea
într-o livadă a unor dăunători)
Alineatul 4 al art. 217 cere ca prin mijloacele folosite fapta să pună în pericol viaţa, sănătatea,
integritatea corporală a mai multor persoane sau distrugerea mau multor bunuri
Urmarea imediată – este schimbarea negativă în rău a existenţei unui bun sau a capacităţii sale de
utilizare producând astfel o pagubă în patrimoniul subiectului pasiv
Latura subiectivă – vinovăţia nu îmbracă forma intenţiei directe sau indirecte
• forme – legiuitorul pedepseşte doar tentativa, fapta consumată şi epuizată. Este consumată fapta
când acţiunea de distrugere a ajuns la sfârşit, s-a produs urmarea imediată respectiv distrugerea,
degradarea, aducerea în stare de neîntrebuinţare. Este epuizată dacă se comite în formă continuată
şi ajunge la ultimul act din competenţa activităţii infracţionale.
• modalităţi – normative rezultă din text le corespund o mare varietate de modalităţi faptice
• sancţiuni – este închisoarea gradată în funcţie de gravitatea urmărilor pornind de la1 lună până la
15 ani.
Este de reţinut că atunci când bunul este în totalitate proprietatea unei persoane fizice sau juridice
fără implicarea proprietăţii publice sau private a statului, acţiunea penală se pune în mişcare la
plângerea prealabilă iar împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.
23
PROBLEME DE EXAMEN
LA DREPT PENAL- PARTEA SPECIALĂ
1. Structura Codului Penal- Partea Specială Pag. 1-5

2. Subiectul activ al infracţiunilor contra siguranţei statului Pag. 10-11
3. Elementul material al infracţiunilor contra siguranţei
statului Pag. 11-12
4. Obiectul judiciar special al infracţiunilor contra
siguranţei statului Pag. 9
24
5. Urmările socialmente periculoase în cazul infracţiunilor
contra siguranţei statului Pag. 12
6. Modalităţi de comitere în cazul infracţiunilor contra
Pag. 13
siguranţei statului
7. Obiectul juridic generic al infracţiunilor contra persoanei Pag. 57
8. Obiectul juridic special al infracţiunilor contra vieţii Pag.60
9. Împrejurările în care omorul este calificat Pag. 73-83
10. Condiţiile în care omorul este deosebit de grav Pag. 84-91
11. Obiectul juridic special al infracţiunii de pruncucidere Pag. 92
12. Împrejurimile în care uciderea din culpă este agravantă Pag. 103-108
13. Subiectul pasiv în cazul infracţiunilor de omor Pag. 61
14. Împrejurimile în care vătămarea corporală este gravă Pag. 119
15. Obiectul juridic general al infracţiunilor contra libertăţii
persoanei Pag. 126
16. Împrejurările în care vătămarea corporală din culpă este
agravantă Pag. 124
17. Împrejurările în care se pedepseşte întreruperea cursului
sarcinii de către medic. Pag. 125-126
18. Agravantele în cazul lipsirii de libertate în mod ilegal Pag. 130-132
19. Situaţiile în care lipsirea de libertate nu este infracţiune Pag. 129
20. Elementul material al infracţiunii de sclavie Pag. 133-134
21. Agravantele în cazul infracţiunii de viol Pag. 153-154
22. Explicaţi înţelesul cuvântului „domiciliu” în sensul art.
192 CP Pag. 138
23. Condiţiile esenţiale cerute de lege pentru existenţa
infracţiunii de perversiune sexuală Pag. 160
24. Elementul material al infracţiunii de corupţie sexuală Pag. 161-162
25. Cerinţele esenţiale în cazul infracţiunii de hărţuire
sexuală Pag. 164-165
26. Împrejurările în care furtul este calificat Pag. 183-191
27. Situaţiile în care furtul se urmăreşte la plângerea
Pag. 182
prealabilă
28. Obiectul juridic generic al infracţiunilor contra
patrimoniului Pag. 174
29. Obiectul juridic special al infracţiunii de tâlhărie Pag. 192
30. Obiectul material al infracţiunii de tâlhărie Pag. 192
31. Cerinţele esenţiale ale legii cu privire la subiectul activ şi
locul comiterii infracţiunii de piraterie Pag. 200-201
32. Subiecţii în cazul infracţiunii de gestiune frauduloasă Pag. 207
33. Elementul material al infracţiunii de delapidare Pag. 218-219
34. Elementul material al infracţiunii de înşelăciune Pag. 211
35. Urmările socialmente periculoase în cazul infracţiunii de Pag. 226-227
25
distrugere
36. Elementul material al infracţiunii de tăinuire Pag. 236-232
37. Subiectul pasiv al infracţiunii de utilaj Pag. 242
38. Subiectul activ al infracţiunii de abuz în serviciu contra
intereselor persoanelor Pag. 263-264
39. Elementul material al infracţiunii de neglijenţă în
serviciu Pag. 274-275
40. Subiectul activ al infracţiunii de luare de mită Pag. 282-285
41. Cerinţele esenţiale ale legii pentru existenţa infracţiunii
de luare de mită Pag. 286-282
42. Situaţiile în care mituitorul nu se pedepseşte Pag. 294-295
43. Agravanta în cazul luării de mită Pag. 288
44. Cerinţele legii pentru existenţa infracţiunii de primire de
foloase necuvenite Pag. 297
45. Obiectul juridic generic al infracţiunilor de serviciu sau
în legătură cu serviciul Pag. 261
46. Subiectul activ al infracţiunii de trafic de influenţă Pag. 300
47. Obiectul juridic generic al infracţiunilor care împiedică
înfăptuirea justiţiei Pag. 305
48. Obiectul juridic special al infracţiunii de denunţare
calomnioasă Pag. 305
49. Subiectul activ al infracţiunii de mărturie mincinoasă Pag. 308
50. Cerinţele legii pentru existenţa infracţiunii de favorizarea
infractorului Pag. 321
51. Obiectul juridic special al infracţiunii de favorizarea
infractorului Pag. 320-321
52. Agravanta în cazul infracţiunii de purtare abuzivă Pag. 279
53. Agravanta în cazul infracţiunii de arestare nelegală şi
cercetare abuzivă Pag. 325-328
54. Elementul material al infracţiunii de tortură Pag. 332
55. Subiectul activ al infracţiunii de evadare Pag. 336
56. Subiectul activ în cazul infracţiunii de înlesnirea
evadării, în varianta agravantă Pag. 339
57. Elementul material al infracţiunii de nerespectarea
hotărârii judecătoreşti Pag 341-342
58. Subiectul activ al infracţiunii de părăsirea postului şi
Pag. 349-356
prezenta la serviciu în stare de ebrietate
59. Cerinţa legii pentru existenţa infracţiunii de accident şi
catastrofa de cale ferată Pag. 353
60. Elementul material al infracţiunii de nerespectarea
regimului armelor şi muniţiilor Pag. 356
61. Elementul material al infracţiunii de nerespectarea Pag. 361-362
26
regimului materialelor explozive
62 Conţinutul legal al infracţiunilor prevăzute de legea
51/1991, legea siguranţei naţionale
63 Subiectul activ al infracţiunilor prevăzute de legea
51/1991
64. Elementul material al infracţiunilor prevăzute de legea
51/1991
65. Cerinţele legii pentru existenţa infracţiunilor prevăzute
de legea 51/1991
66. Centrul legal al infracţiunii prevăzute de art. 2 din legea
143/2000, privind combaterea traficului ilicit de droguri
67. Conţinutul legal al infracţiunii prevăzute de art. 3 din
legea 143/2000 Pag. 494
legea 143/2000 Pag. 494
legea 143/2000 Pag. 495
70. Cerinţele legii pentru existenţa infracţiunii prevăzute de
art. 6 din legea 143/2000 Pag. 495
legea 143/2000 Pag. 495
72. Conţinutul legal al infracţiunii prevăzute de art. 8 din Pag. 495
legea 143/2000
73. Conţinutul legal al infracţiunii prevăzută de art. 9 din

legea 143/2000 Pag. 495-496
74. Conţinutul legal al infracţiunii prevăzută de art 11 din
legea 143/2000 Pag. 496
75. Agravantele speciale prevăzute de legea 143/2000 Pag. 496
76. Conţinutul legal al infracţiunilor prevăzute de legea M.Of./583/2004,
295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor pag.28 nr.136-137-138
77. Obiectul juridic generic al infracţiunilor prevăzute de
legea 295/2004
295/2004
79. Conţinutul legal al infracţiunilor prevăzute de legea
49/2006 privind aprobarea ordonanţei de urgenţă a
Guvernului 195/2002, privind circulaţia pe drumurile
publice
49/2006 care aprobă O.U.G. 195/2002 privim circulaţia
pe circulaţia drumurilor publice
27
BIBLIOGRAFIE
- Codul Penal – Parte Specială – M.Of./ 764 / 07.09.2006-11-01

- Legea 51/1991 – Legea Siguranţei Naţionale
- Legea 143/2000 – privind combaterea traficului şi consumului ilicit de
droguri
- Legea 295/2004 – privind regimul armelor şi muniţiilor
- Legea 49/2006 – Aprobarea O.U.G.195/2002 privind circulaţia pe
drumurile publice
- Curs Drept Penal Parte Specială – Gh. Nistoreanu, Al. Boroi – Editura
all Beck -2002
28

Drept Penal Special Pretty Good

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Drept Penal Special Pretty Good

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Consideraţii generale privind infracţiunea

Doctrina defineşte infracţiunea contra-siguranţei statului ca fiind fapta prevăzută de codul

Caracterizarea generală a infracţiunilor contra persoanelor

Omorul deosebit de grav

Uciderea din culpă

Art. 178 Cod penal prevede şi sancţionează uciderea din culpă.

Determinarea sau înlesnirea sinuciderii

Fapta prevăzută şi pedepsită de art. 179 Cod penal.

Lovirea şi vătămarea integrităţii corporale şi sănătăţii

Lovirea sau alte violenţe

Lovirea sau vătămări cauzatoare de moarte

Vătămare corporală din culpă

Provocarea ilegală a avortului

Infracţiuni contra libertăţii persoanei

Lipsirea de libertate în mod ilegal

Supunerea la muncă forţată sau obligatorie

Ameninţarea – art. 193

Şantajul – art. 194

Violarea secretului corespondenţei – art. 195

Divulgarea secretului profesional – art. 196

Infracţiuni privitoare la viaţa sexuală

Violul – art. 197

Actul sexual cu un minor – art. 198

Seducţia – art. 199

Perversiunile sexuale – art. 201

Corupţia sexuală – art. 202

Hărţuirea sexuală – art. 2031

Infracţiuni contra demnităţii

Insulta – art. 205

Calomnia – art. 206

Infracţiuni contra patrimoniului

Furtul – art. 208

Furtul calificat – art. 209

Pedepsirea unor furturi la plângerea prealabilă – art. 210

Tâlhăria – art. 211

Pirateria – art. 212

Abuzul de încredere – art. 213

Gestiunea frauduloasă – art. 214

Înşelăciunea – art. 215

Delapidarea – art. 2151

Însuşirea bunului găsit – art. 216

Distrugerea – art. 217

1. Structura Codului Penal- Partea Specială Pag. 1-5

73. Conţinutul legal al infracţiunii prevăzută de art. 9 din

- Codul Penal – Parte Specială – M.Of./ 764 / 07.09.2006-11-01

S-ar putea să vă placă și