(munţii Pădurea Craiului) 34 km

Prezentare realizată de:

Martinuţ Maria
 Peştera Vântului este cea mai lungă peşteră din
România (34000 m, totalul galeriilor), fiind situată
pe versantul de nord al masivului Pădurea
Craiului, pe partea stângă a Crişului Repede, la
300 m altitudine, în arealul comunei Şuncuiuş,
jud. Bihor.
 A fost explorată pentru prima oară în anul
1957. Este dezvoltată pe calcare triasice.
Peştera e constituită dintr-un sector
inferior, parcurs de un râu subteran, şi unul
superior (fosil), cu martori de eroziune
(terase, sedimente etc.)
 Morfologic se relevă prin nivelurile de eroziune
cu meandre suprapuse şi o mare varietate de
forme concreţionare. Are o faună săracă,
reprezentată mai ales prin viermi de apă
(Mylanchulus cavensis, Stenonchulus
troglodytes) şi coleoptere (Phalenon
moczáryi). Este o peşteră greu accesibilă, dar
îşi merită numele de monument al naturii.
Galeriile s-au dezvoltat pe patru nivele, dintre acestea cel inferior este activ,
pe aceasta pârâul subteran o modelează continuu prin acțiunea ei corozivă
și erozivă , iar celelalte trei nivele superioare sunt fosile. Galeriile principale
sunt:Galeria Activă, Etajul I, Etajul II, Galeria Albă, Galeria Roșie, Galeria cu
Lacuri. Galeriile laterale sunt: Galeria 7 Noiembrie, Galeria 1 Mai, Galeria
Moravek, Galeria Mikulaș, etc. Un lucru specific pentru Peștera Vântului o
constituie meandrele, care în unele locuri ajung și la 25-30 m înălțime
oferind o imagine impozantă. Majoritatea sălilor s-au format la întâlnirea a
două falii, sau ca urmare a prăbușirilor din zona faliilor. Așa sunt Sala
Titanilor, Sala Mare, Amfiteatrul, Sala Neagră, Sala Ascunsă. Și puțurile
aflate în peșteră sunt de origine mixtă, unele formate pe brecie de falie, iar
altele sau format pe diaclaze. Rolul lor este important deoarece, fac
legătura între cele patru nivele de dezvoltare a peșterii. Cele mai importante
puțuri sunt: Casa Scărilor, Puțul Greu, Puțul Bükki, Puțul Bagaméri, Puțul
din sistemul Torpilei. În comparație cu mărimea peșterii formațiunile sunt
puține, totuși pe alocuri întâlnim stalactite, stalagmite, coloane, draperii,
coralite, scurgeri parietale, gururi, cristale de CaCO3 multiforme (helictite),
cristale de aragonit și gips cu forme florale (anthodite), monocristale.
 Geologia
Peștera Vântului se dezvoltă într-un pachet de calcare
triasice, organogene, care se extinde pe cca. 20 km2 și are
o grosime de cca. 200 m. formate cu aproximativ 200
milioane de ani în urmă.
 Fauna
 Au fost identificate coloni formate îndeosebi
din Rinolophus ferrum-equinum si Rinolophus
hipposideros atât la hibernare, cât și pentru
reproducere. Există o mare diversitate de
nevertebrate înalt specializate (paianjeni,
miriapode, melci) care pot fi găsite în pesteră
și în solurile bogate în calciu din jurul lor. Multe
nevertebrate depind de guanoul liliecilor ca
principală sursă de hrană