Cursul 1

Ce este economia?
La acesta intrebare exista o serie de raspunsuri contraditorii. Unii spun ca economia este
mijlocul prin care oamenii raspund la anumte intrebari, gen : de ce este inflatie? Care sunt
sursele cresterii economice? Aflati definita economiei prin punerea ei in relatie cu sfera ei intima
de studiu.
Astazi economia este o cale de intelegere a comportamentului uman, ingenral a actinulor
umane in societate. Intregul cop de ratiune a stiintei economice se intemeiaza pe deductiv, pe
anumite propozitii cu caracter de axioma.
Daca la acesta aplicam prin deductie logica noi si noi variabile, obtinem legi specifice ale
comportamentulu uman, legi economice in general. De asemenea, acestea au carcater unifversal
in sensul ca respectivul caracter nu este conditonat de timp si de loc.
Axioma fundamentala din stiinta economica se pune pe existenta ratiunii umane si poate
fi formulata in acesti termineni. Nu e nevoie ca cineva sa verifice prin demonstratie valabilitatea
acestei perspective.
Empirism vs aprovizionare
Din punct de verdere metodologic, stiinta economica se intemeiaza pe axioma existentei
umane si a existentei scopului individual, ceea ce recunoaste ca oamenii tind sa alega celea cea
buna pentru atingerea scopurilro lor.
Acesta formeaza principiul rationalitatii in virtutea caruia spunem ca actiunea umana este
intotdeauna si necesar ratioanala.
Orice miscare a corplui uman se inscrie in urmatoarele dorua categorii- categoria actiunii
umane, adica acel comportament constient, intentionat, orientat catre atingerea unor scopuri prin
utilizarea unor mijloace si care poate fi controlat prin vointa; categoria reactiilor de raspuns ale
corpului uman la anumiti stimuli, reactii ce nu pot fi puse in legatura cu niste scopuri si care nu
pot fi controlate, deci prin vointa, ceea ce formeaza caterogia reflexe.
Un principiu subiectiv: actiunile oamenilor sunt motivate subiectiv in virututea scopurior,
anticiparilor, resurselor si recunosterii lor.

Cursul 2

Orice miscare a corpului uman in spatiu fizic apartine umratorelor categorii: Eficineta
este o categorie definitorie a actiunii umane, un atribut expost (dupa care se desfasoara actiunea
umana). Eficienta nu poate fi dezvaluita decat dupa intreprinderea unei actiuni. Toate actiunile
umane sunt rationale rpin insasi definirea lor, insa nu toate sunt si eficiente. Spunem ca actiunile
eficiente sunt cele care se concretizeaza in atingerea scopurilor propuse.
 Exemplu: Un om de afaceri investeste un milion de euro cu scopul de a obtine anual o
rata a profitului de minim 10% din valoarea investitiei. La sfarsitul exercitiului financiar,
intreprinzatorul descopera ca profitul anual obtinut a fost de doar 1 euro. Astfel el a fost rational,
nu a fost eficient, si a fost rentabil, pentru ca rentabilitatea ca si concept, dpdv contabil se
defineste prin incasari mai mari decat nivelul cheltuielilor.

Nu orice actiune umana eficineta este si rentabila din punc de vedere contabil, dupa cum
o actiune ineficineta poate fi dpdv contabil rentabila. Actiunea umana este in mod necesar
individuala.

Asa cum nevoiele umane sunt prin definire individuale, tot asa actiunile umane, ca mijloc
de satisfacere a nevoilor, au natura eminamente individuala. Numai omenii actioneaza, pentru ca
numai oamenii ca persone individuale, au scopuri, ratiune, mod de viata, capacitate de a alege.

Principiul subiectvivismului spune ca scopurile si mijloacele oamenilor sunt subiective si

ele reflecta micitatea personalitatii umane.

O data cu recunosterea acestor adevarurui simple despre comportamentul uman,

econimistii au formulat un set de rationamente, cu vloare de principii in stiinta economica.

1. Stimulentele conteaza. Ele influenteaza comportamentul uman intr-o maniera previzibila

indiferent de organizarea politica, econimica etc. De exemplu : Ecpnomistii sunt de acord
in prezent ca esecul economiei socialiste isi are sursa in instituirea unui sistem de
stimulente de natura umana.
2. Gratuitate nu exista. Realitatea vietii pe pamant arata ca resursele pentru satisfacerea
nevoilor lor sunt limitate. Resursele se caracterizeaza prin raritate, in raport cu nevoile
care sunt nelimitate. IN aceste context, orice decizie de a produce un bun de a intrepinde
un actiune, este echivalenta cu manifestarea unui sacrificiu.

Decizia de a produce mai multe camioane echivaleaza cu o reducere a stocului de

produse de automobile, deci va avea loc reducrerea productiei de automobile. Acest rationament
formeaza continutul a ceea ce economistii numesc cost de oportunitate. (cost al alegerii ). Orice
alegere, actiune umana indica in mod necesar existenta unui cost, ceea ce se sacrifica prin
intermediul fiecarei alegeri.

Costul de oportunitate seminfica valoarea celei mai bune alternative sacrificate cu ocazia
unei alegeri.

3. Diviziunea mincii si cooperarea sociala sporesc avutia natiunilor. Actiunea de a sporii

permanent productivitatea actiunii umane si avutia creata prin intermediul acestuia este
aranjamentul institutiilor, al diviziunii muncii si cooperarea intre indivizi prin intermediul
actelor de schimb voluntar. Ratiunea umana este capabila sa intelega ca prin specilizare,
oamenii devin mai productivi si mai utili.
 4. Schimbul voluntar este reciproc avantajos prin comert, fiind fenomen prin care s-a
contruit civilizatia istoriei umane. Comertul este productiv contrar doctrinei mrxiste,
conform careia doar agricultura si industria ca domenii din care rezulta bunuri noi in
societate ai fi productive.

In realitate, prin shcimb voluntar, fiecare participant evalueaza bunul celuilat intr-o alta
masura decat evaluare propriului bun. De exemplu: Pentru individul B este mai insemnat
bunul propriu decat al individului A si pentru individul A este mai insemnatul bunul propriu
decat al individului B. Fiecare persona se caracterizeaza prin existenta anumitor preferrinte
subiectiver, a unei scari de valori sau ierarhie a unei preferinte. Schimbul are loc atunci cand
participantii pozitioneaza bunurile implicate in ordinea inversa a propriilor preferinte/ scari
de valori.

5. Intr-o economie de piata, venitul ficaruiia reprzinta rasplata pentur oferirea de servicii
celorlati. Adesea, in conceptia populara, asuprra economiei de piata exista perceptia ca
unuii profita de pe urma altora si explateaza salariati. Problema este aceea ca o data ce
economia de piata este redusa excusiv de fenomenul de schimb voluntar, discrinarea intre
unii si alti devine complet nejustificata.

Pentru un participant de pe piata libera nu exista o alta cale de crestere a venitului sau
decat acela de a oferii celorlalti bunuri si ervicii pe care acestia sa le ecalueze in cat mia
mare masura.

6. Pe piata libera se manivesta o mana invizibila ce armonizeaza interesele personale, cu

bunastarea generala. Pentru ADAm Smith, „nu bunavointa macelarului sua negustorul de
fructe ne fac viata mai usoara, ci modul in care acestia isi urmaresc propriul interes . De
aceea pentru economistii clasici, nimik nu e in afara urmaririi interesului personal pentru
obinerea prosperitatii generale.

Cursul 3

Costul de oportunitate si frontiera prosibilitatilor de productie

Teoria economica studiaza modul in care oamenii aleg sa utilizeze resursele cu scopul
satisfacerii nevoilor lor. Actiunea umana are prin insasi natura sa caracter economic, deoarece in
toate actiunelor, oamenii utilizeaza resurse mijloace pentru a-si atinge socpurile.

De asemenea, in legatura in orice actiune umana exista interesul de optimizare, ceea ce

insemna deorinta de utilizare cat mai chibzuita a resurselor pentru o satisfacerea cat mai buna a
nevoilor.
 Costul de oportunitate reprezinta sacrificul, renuntarea pe care orice actiunea umana le
presupune. Orice actiune umana insemana o alegere si anume alegerea prin care o cindside mai
putin satisfacuta cu o alta stare de lucruri, una dorita pe care considerea mai satisfacatore.

Costul de oprtunitate este manifestarea universala a alegerii, a actiunii umane. Din acest
motiv, in aprope toate analizele lui costul de oprtunitate mai este cunoscut si prin denumirea de
cost al alegerii.

Ca definitie, cosutl de oprotunite reprezinta valoarea, insemnatatea celei mai bune

alternative sacrificate in favoarea alegerii facute. Sintagma: cea mai buna alternattiva sacrificata
trimte direct la indeea ca orce persoana care actioneaza isi ordoneaza/ierahizeaza alternativele in
functie de capaciteatea acestor alternative de a aduce satisfactie/bunastare. Existenta liberului
arbitru, adik existenta capacitatii de alegere, arata faptul ca oamenii au scari de valori sau ierihii
de prefrinta.

In cadrul acestora, fiecare personaa pozitioneaza, ordoneaza evenimentele exterioare

fintei sale in rodinea inversa a capacitatii acestora de a audce satisfactie. Astefl pe scara de valori
este aseazata alternativa pe care persoana o considerea cea mai favorabila satisfactie a nevoii si
pe care in consecinta o alege.

Pe rangul urmator sau pe fiecare pozitie o persoana aseaza alternative a caror

insemnatate, din perspectiva satisfactiei nevoilor este tot mai mica. Exemplu: O persona care
dispune de o anumita suma de bani, opteaza intre a cumpara ap si a cumpara ciocolata. Costul de
oprtinitate al oricarei alegeri este reprezentat de catre satisfactia pe care individul ar fi obtinut-o
prin intermediul variantei sacrificate.

Costul de oportunitate este un elemnt subiectiv; are natura subiectiva, in sensul ca, pentru
deslusirea lui nu pot fi de folos decat evaluarile personelor care fac alegeri.

Econommistul, ca observator, nu poate spune cu certitudine decat un singur lucru: ca

orice actiune umana presupune prin insasi exista sa, manifestarea inevitabila a costului de
oportunitate.

Economistul nu are sarcina sa masoare, sa cantaresca acele cocosturi de oportunitate implicate in

actiunile si comportamentele umane studiate. Rolul sau nu este unul cantitativist, de masurare, ci
unul explicativ, in sensul ca numai prin apel la fenomenul costului de oportunitate petem explica
in mod coerent compotamentul uman.

Exista o diferenta fundamentala in analiza costurilor, intre perspectiva economistului si

perspectiva contabilului.

Exemplu: Mitica doreste sa faca afaceri in industria dulciurilor. Pentru asta, Mitica
trebuie sa achiztioneze materii prime, materiale, utilaje, tehnologiile, si competentlee umane
necesare. El inchiie contracte cu furnizorii acestor factori de producite (munca, natura, capital),
iar platile pe care Mitica le efectueaza acestor furnozori reprezinta pentru firma sa, costuri. Ele
sunt costul moenetare si explicite, deci cotsturi contabile. Ele sunt inscrise in regitrele financiare
ale firmei ca fluxuri financiare catre furnizori. Insa nu doar acestea sunt costuri ce definesc intru
totul decizia lui Mitica de a investi in productia de dulciuri. Sa presupunem ca Miticam prin
pregatirea sa profesionala, este informatician si sa presupuem ca pe pita serviciilor de
informaticieni, salariul mediu orar ar fi de 100$. Acesta inseamna ca pentru fiecare ora pe care
Mitica alege sa o petreca la sediul fiemei administrand productia sa de dulciuri el sacrifica acest
salariu, pe care l-ar fi obtinut daca si-ar fi oferit pe pita serviciul de informatician. Bineinteles
ca, pe langa acesta suma de bani, mai intra in calculul si alte elemente non-mnetare ce compun
costul de oportunitate (satisfactia, placerea muncii de informatician, aspecte inovative ale muncii
repective, satisfactia de a lucra inrt-o anume echipa, etc). Toate aceste elemente, sunt pentru
Mitica un cost. Ele sunt costuri implicite, fara continut monetar exclusiv si care nu sunt si nici
nu pot fi inscrise drept costuri finaciare in registrele contabile ale firmei. Decizia lui Mitica de a
face afaceri in industria dulciurior, ori decizia de a contitnua afacerile existente ovor depinde nu
atat de costurile contabile, cat in mond inevitabil de costurile implicite (de oportunitate).
Contabilul firmei lui Mitica este insa strain de aceste costuri de opritunitate. El nu le poate vedea,
nici evalua. De aceea din perspectiva contabilului, decizia lui Mitica de a renunta la afacerea cu
dulciuri poate parea iratioanala. Sa presupunem de exmplu, ca o serie de informaticieni romani
se mut in SUA la MICROSOFT. Asta inseamna ca pe piata serviciilor informatienilor in
Romania, oferta se reduce, iar pretul acetui serviciu va creste, de la 100-150 $. In aceste conditii
Mitica va putea decide sa renunte la afacerea cu dulciuri, deoarece domeniul informaticii a
devenit mai profitabil. Contabilul lui Mitica, nu poate explica, economic vorbind, acesta decizie.

Costul capitalului ca si cost de oportunitate (cu referire la dobabda)

FPP- frontiera posibilitatilor de productie -> mod de analiza economica ce ilustreaza

logica economica a costului de oportunitate. Modelul FPP se construieste in baza urmatoarelor
informatii.

1. Intr-o economie exista doi factori de productie in cantitati limitate.

2. Cu acesti factori de productie se produc doua bunuri X si Y
3. Un bun este intensiv intr-un facotr de produtie, iar producita celuilalt bun este
intensiva in celalalt factor.

Orice combinatie de bunuri repreinta o structura de productie. Structurile de productie se

clasifica astfel:

1. O SPP(structura de productie posibila), adica acele conbinatii de bunuri care pot fi

produse in conditii date de timp si de resurse. SPP-ul se imparte in 2 subcategorii:
 a. SPPE (eficiente)
b. SPPI (ineficiente)

SPPE- acele structuri de producite posibile ce se obtin prin utilizarea completa si eficienta a
facotirlor de productie disponibili

SPPI- acele structuri de producite posibile ce se obtin fie printr-o utilizare incopleta a factorilor
de productie, fie priintr-o utlzare infeficeinta, fie atat printo utilizare cncompleta cat si
ineficienta.

2. O structura de productie imposibila, adica acele combinatii de bunuri, ce nu pot fi

realizate cu factorii de productie existenti.

FPP-> ansamblul strucutrolor de productie posibilie eficiente

Logica economica a costului de oportunitate este sugerata din punct de vedere grafic prin
panta negaticva a FPP. Pentru a putea produce mai mult dintr-un bun X, trebuie sa se renunte in
mod necesar la o anumita cantitate din celalalt bun. In conditiile raritatii resurselor, nu se poate
produce mai mult dintr-un bun, fara a se obtine mai putin din altul. Exemplu: Modificarea
strucutrii de productie economica de la A la B semnifaca renuntarea la o anumita cantaitate din
bunul Y in favoarea obtinerii unei cantati suplimnetare din bunul X.

Costul de oportunitate este panta forieri posibilitatior de productie, in forma concava a ei

explica o evolutie crescatoare a CO.

Cursul 5

Constrangerea bugetara; Echilibrul consumatorilui

1. Constrangerea bugetara
a. Abordarea statica: Vd=Px*x+Py*y

Panta dreptei bugetului este de fapt exprimata de relatia de inversa proportionalitate dintre
costurile celor doua bunuri.

b. Abordarea dinamica:
i. Pv creste
ii. Px scade

Cresterea pretului bunului x determina reducrea cantitatii achizitionate si evidentiem

grafic prin deplasarea liniei bugetului sper stanga (panta liniei bugetului se modfica).
 Scaderea pretului ubnului x determina cresterea cantitatii achizitionate din bunul x, ceea
ce va conduce la o deplasarea a liniei bugetului inspre drepata. Vom asista la o modificare a
pantei bugetului.

Cresterea venitului disponibil conduce la crestea posibilitatilor de achizitie si implicit la

deplasarea liniei bugetului sper drepata in timp ce scaderea venitului va diminua posibilitatile de
achizitionare si deplarea liniei buegetului sper stanga.

IN ambele situatii, modificare venitului (lipsa modificarii preturiulor) face ca panta

dreptei bugetului sa evolueze perfect paralele cu dreapta initiala (panta drepei este indentica)

2. Echilibrul consumatorului

1) Preferinte -> maximizarea satisfactiei UT

2) Limitarea resurselor -> contrangerea bugetara

A) Abordarea statica pentru echilibrul consumatorului

Echilibrul consumatorului se aplica la punct de tangeta dintre curba de indiferenta si curba

bugetului.

B) Abordarea dinamica
a. Curba venit consum (curba lui Engel Ernest)
b. Curba pret-c onsum

Cursul 6

Teoria productiei

Transformarea in bunuri economice este un proce tehnic, fizic, ce poate fi analizat prin
intermediul unei relatii de cauzalitate, de tip output. Acest proces este adesea descris prin ceea ce
se cheama functie de productie. Functia de productie reflecta relatia cantitativa, calitatica si
strucutrala ce se manifesta intre factorii de productie in calitatea lor de imput ai activitatii
economice si de productie, in calitate de output.

Orice activitate de productie reprezinta in acelsi timp un proce de combanre a facotrilor

de productie. Combinarea facotirlor de produtie este condititonata de cateva trasaturi alea acestor
facoti:
1) Adaptibiltatea este acea caracterista FP care demonstraza posibilitatea ca acestia sa fie
utlizati impreuna. De exmplu : pentr buna functuonare a orcarei abilitati economice intre
FP munca si capital, trebuie sa se manifeste o daptibilitate cantitativa sia calitativa.
2) Divizivblitatea facotirlode produtie capciotatea acestora de a fi imparati in unitati
subiunitati fara a se prierde sau dterora functia productiva a respetivilor factori de
productie. De exmplu: factorul munca poate fi analizat in dinamica atat ca variatie a
numarului de angajati, cat si in functie de timp de munca astel incat manifestarea muncii
sa poatea fi descomusa pana l anivel de ore, minute, etc.

Existenta acestuia are doua caracteristi a factorlui de product: favorizeaza atat procesul de
combinare a factorilor de productie, dar si procesul de substituire a facotilor de procutie, de
inlocuire a unui facotr cu altul, fara ca nivelul rezultat al productiei sa se modifice.

1. Productivitatea maginala
2. Productivitatea medie
3. Productia

Orice analiza economica a prductiei trebuie racardate la un amuit orzont temporar. Pentru
economist, doua periode de timp sunt relevante in analzia productiei:

- Termenul scurt
- Termenul lung

Termenul scrut- perioada de timp insufiecient de lunga pentru ca intrepinzatorii sa poata

nivelulir de angajare ale tutuor factorilor de procturie utilizati. In consecinta, pe termin scurt,
unii factotri de productie sunt factori ficsi, iar cehltuelile de productie vor fi reprezentate pe
de o parte de costurile fixe (che;ltuieli pe care intreprinzatorul le efectueaza cu factoi de
prodcutie invariabili) si pe de alta parte de costurile variabile.

Termenul lung- perioda de timp suficeint de lunga, pentru ca intrepinzatorul sa poata

modifica nivelul de angajare al tutuor factorilor de productie utilizati. Asadar pe termin lung,
toti factoii de productie sunt varibili. In cloncluzie pe termin lung spunem ca firma u mai
inregistraza costuri fixe.

In analiza economica pe temin scurt, productivitatea marginala este chiteriul ecomic

esential in functie de care intrepinzatorul adopta decizii cu priovire la productie.
Productivitatea marginala reprezinta aportul in planul productei al fiecarei unitati
suplimentare din factorul deproducctie variabil.

Sa presupunem ca pe termin scurt, capitalul ste factoul x si factoul munca este factoul 1,
aidica factor variabil. In aceste conditii, dinamica productie va ajunge sa depinda exclusiv de
dinamica factorului de productie munca, prodctivitatea mariginala a muncii desemnad sporul
de productie al cresterii cu o unitate factorului munca.
 Din punct de vedere matematic: WMG=delta Q/deta L

Penrtu modificarti ale felului de angajare al factorului munca, Wmg ca marime marginala se
poate calcula ca derivata a gradului I a functiei de productie (productia fiind marimea totala)

Q=F(k,L)

Din punct de vedre grafic, relatia dintre utilitatea marginala si productie este
asemanatoare oricarei relatii ce se stabileste intre o marime marginala si una totala.

Relatia dintre Wmg si Wm

Wmg>Wm => Wm creste

Wmg<Wm => Wm scade

Wmg=Wm => WM max(Wm) si Wm min (CVM, CTM)

Pe termen scurt, exista 3 stadii sau zone de productie relevante pentur decizia
intreprinzatorului

1. Stadiul 0 L2 acel interval de productie unde WM este crescatore si in acelasi timp

crestoare este si productia. Aceste stadiul al producei este unul in care FP utilizati au un
aport preponderent cantitativ, cresterea prodcutiei fiind obitinuta pe o baza extensibila.
Nivelul L2 de angajare al factolui munca se numeste limita (margine de extensivitate)
2. Stadiul L2-L3 este intervalul de productie in care de si Wm a intrat pe un termin
descrecator, productia continua sa cresca. In cadrul acestui interval de procutie se
manifesta combinarea optinam a FP dpdv structral si cantitativ. Acesta zona de productie
spune ca aportul FP ete unul preponderent calitativ (intensiv). Productia sporeste pe baze
intensive, adica prin imbunatatirea raportului de combinare a FP. De aceea, nivelul L3 se
mai numeste limita/margine de intensivitate
3. Stadiul L3. Dupa nivelul L3 spunem ca in analiza ex=post a productivitatii maginale,
intreprinzatorul opereaza intr-o zona de productie neeconomica, deoarece creste nivelul
de angajare al factolui de munca s nu se mia ocncretizeaza in cresterea productiei, ci in
reducerea ei. In acete conditii, chiar daca factorul de munca suplimentar ajgajat nu ar
necesita nici un cost suplimentar pentru angajator, decizia acestuia nu se justifica dpdv
economic.

Productivitatea dimensionala sau radamentul de scara

 Pe termen lung, modificarea productiei apare ca rezultat al modficarii nivelului de
angajare al tuturor FP utilizati. Productivitatea dimensinala (randamentul de scara) preprezinta
legatura cauzala dintre........

Exista astfel 3 tipuri de productivitate dimensionala

a) Productivitatea dimensionala crescatoare (randamentul de scara crescator, atunci cand o

anumita modificare a nivelului de angajare a FP determina cresterea mai puternia a
productiei. Exemplu: Exista randament de scara crescator atunci cand dublarea FP
antreneaza tiriplarea productiei.
b) Producvitviatea dimensionala constanta (randament de scara constant- atunci cand o
anumita modificare a volumului tuturor FP , determina aceeasi modificare la nivelul
productiei. Exemplu: Atunci cand dublarea volumului FP conduce la cresterea in aceeasi
masarua a prodcutiei.
c) Productivitatea dimensionala descrescatore/ randament de scara descrescator- atunci cand
modificarea volumuui FP determina modificarea productiei intr-o mai mica masura.
Exmplu: DACa FP se tripleza, productia va creste intr-o mai mica masura de doar doua
ori.

Fenomenul randamentului de scra poate fi explicat in mod adecvat cu ajutorul prop de

omogenitate a functei dei productie

Cursul 7

Costurile

In teoria econimica generala, analiza costurilor se intemeiaza prin perspectiva costurilor

de oportunitate. Pentru orice actiune umana exista diverse variante alternative si orice alegre
presupune in mod necesar o renuntare. I planul productiei este semnificativa diferenta de alocare
a costuirlor intre perspectiva contabila si cea economica.

In esenta abordarea contabila a costurilor se bazeaza pe date varibaile si istorice, pe

preturi terecute. Spre deosebire de acestea, adordarea econimica a costurilor presupune luarea in
cosidereare a unior preturi viitoare, asa cum sunt acestea anticipate de catre intrepinzator, ce
hotaraste alocarea resurselor. Orice decizie de productie, orice raspuns la intrebarile esentiale, ce
sa produca si cat sa produca, presupune anticiparea evolutiei economice, anticiparea evolutiei
pietei, deci anticiparea pretului., atat pentru FP cat si pentru bunurile produse, de consum.
 Costul economic al unui FP este reprezntat de plata, pe care intreprinzatorul trebuie sa o
efectueze catre acelasi factor pentru al mentine in ocuparea prezenta. Spunem ca in cazul FP,
costul economic, echivaleaza cu venitul pe care acest FP l-ar fi putt obine in cea mai buna
alternativa disponobila de utilizare a potentialului lor econimic.

Acest rationament constituie modalitatea prin care economistii definesc ceea ce se

coheama pentru FP, in general, si pentru intrepinzator, in special, profitul normal. Acesta este,
asadar castigul pe care FP, respectiv intrepinzatorul, l-ar putea obine in cea mia buna alternativa
dispnibila. Ceea ce FP si intrepinzatorul obtin peste acest profit normal, reprezinta profitul
economic sau profitul in exces.

Mentinerea ocuparii prezentului pentru ofice FP, pentru orice intrepinzator, este deci
conditionata de realizarea unui castig, cel putin egala cu profitul normal. Daca din ocuparea
prezenta, factorii deproductiei, respectiv intrepinzatorul, nu reusesc sa realizeze un castig cel
putin egal cu cel corespunzator celei mai bun alternative sacrificate, autnci acestia vor decide
realocarea prtentilului lor econiomic, deci modificarea ocuparii prezente

Analiza costulro pe temin scurt

Pe termen scurt, in activitatea unei firme, FP sunt atat ficsi ca si variabili. Modificarea
profitului este realizat pe seama modificarii nivelilui de angajare ai facotlor de productie
variabili. Astfel pe temin scurt costulirle sunt fixe si variabile.

CF=d`*K

CV=W*L CT=CF+CV

Pentru orice decizie de productie, semnificativ nu este nici CF, nici CV, care reprezinta in
esenta mariri toatale si rezultate ale prodcutiei, ci costul marignal. Orice decizie anteprenorila de
modficare a unei productii, se bazeaza pe o ealuare comparativa intre Cmg, antrenate de
modificarea respectiva si anticiparea unor nvenituri marginale. Costul marginal se defineste ca
variatie a costului total, determinata de variatia cu o unitate a productiei.

Modificarea procutiei antreneaza modidicare costulor variabile, fiind aceesi care se

reflecta in evolutia Cmg. Relatia dintre Cmg, ca marime marginala si CT, este aceeasi cu relatia
matemtica ce se manifesta intotdeauna intre o marime marginala si o marime totala; de asemnea
si in cazul relatiei dintre CMg si costurile totale medii.

Costurile medii se calculeaza prin raportarea costului total corespunzator lanivelul

procutiilor, deosebind astefel 3 tipuri de costuri medii.

a) CFM=CF/Q;
b) CVM=CV/Q
 c) CTM=CT/Q

Relatia dintre acestea poate fi dedusa in baza relatiei dintre coturile totale aferenta,a dica CTM=
CFM+CVM. Din punct de vedre grfic, ecolutia FM ete una permanent descrecatore in raport cu
productia. Daca intr-un anumit moment, CF depinde atat de marimea CF< cat si de marimea Q,
in dinamica, evolutia CF depidne numai de evolutia Q

In cazul celorlate doua costuri medii, dinamica acesotora este determinata de raportul de
amrime, inm care se gasesc acestea, fata de Cmg, ceea ce insemna ca evolutia lui CFM si a lui
CVM se explica prin relatia dintre o marime marginala si una medie.

Relatia Cmg- Wmg

In mod intuitiv, relatia dintr productivitatea si cost trebuie sa fie una inversa. Daca spuem ca
productivitatea este un indicator de eficienta a alocarii resurselor, atunci o productiviatea mai
inalta ar treui sa echivaleze cu ........in planul costurilor.

******************

Intre Cmg si Wmg se manifesta o relatie de inversa proportionalitate. Atunci cand Wmg este
maxima, (pentru nivelul L1 al angajarii factorului munca) caz in care Cmg este minim (pentru
nivelul Q, al productiei), producita Q1 este acea productie realizata cu nivelul L1 al angajarii
facotorului munca.

Relatia intre CVM si WmL

***************

De aici rezulta ca intre Wm si CVM se manifesta o relatie de inversa proportionalitate. Atunci

cand Wm este maxima (ptnivelul l2 de angajre a facotului munca) CVM este minim (pentru
nivelul Q2 al productiei), Q2 este productiei obtinuta in L2 de angajare al facotorului munca.

Producitia maximizatoare de profit

Orice intreprinzator este interesat sa dimensioneze in asa fel productia incat profitul pe care
urmeaza sa-l obtina sa fiec at mai mare. Atunci cand el raspunde la intrebarile ce si cat sa
produca, el stabilete implicit volumul facotulor de productie necesari de a achizitiona, pentru
obtinerea prodcutiei dorite. Avem de aface, astfel cu o cauzalitate inversa intre productei si
costuri.

Dpdv al calului de rentabilitate, intreprinzatorul se raporteaza la profitul contabil, adica priftul

calculat ca diferenta intre incasarile totale si costurile totale. Daca firma nu obtine si alte venituri
decat cele din vanzarea productiei, spunem ca in aceste caz, incasarile se identifica prin cifra de
afaceri.

CA=P*Q

Pr=VT-CT

Dpdv matematic, conditia de amxim a profitului presupune ca derivarea de gruadul I a frunctiei

sa fie zero. (Pr max => Pr`=0; Cmg=Vmg)

Intrepinzatorul va decide sa extinda in mod succesiv producta atat vreme cat pentru fiecare
unitate de productie suplimentara, incasarile ocazionale vor fi mai mari decat costurile
respectivei cresteri a productiei.

Daca Cmg va ajunge sa depaseasa nivelul Vmg, aspunem ca intreprinzatorul lucreaza in

pierdere, deoarece fiecare unitate suplmientara a productiei contribuioe prin realizarea ei la
diminuarea profitului total al firmei sau al amplificarea pierderii. De aceea, spunem ca scara
optima a productiei este cea pentru care se manifesta egaliate intre Cmg si Vmg.

Cursul 8

Cerere – Oferta – Pret

Cererea

Exista doua concepte esentiale in analiza denomenului cererii.

1. Cererea completa – relatia ce se manifesta intre cantitatea cereuta dintrun bun si

ansamblul factorilor ce influenteaza cantiatea ceruta. C= f(Pp, Pa, V,G,A,R)

Pp- pretul propriu al unui bun. Intre pretul unui bun si cantitatea ceruta se manifesta o relatie
inversa. La un pret mare pe piata, consumatorii vor solicita o cantitate mai mica. Acesta relatie
inversa formeaza continutul legii economice a cererii, adica intotdeauna lucrurile se vor petrece
in acesta maniera de vreme ce legea ererii este o regularitate esentiala.
Legea cerereii nu este dedusa din experienta si din observatia faptului ca pe piata, oamenii isi
reduc cantitatea ceruta daca pretul creste. Acesta este o constructie apriorica ce descrie in mod
universal intre comportamentul uman. Este dedusa din legea Umg descrescande.

Conform acesteia, autnci cand individul dispune de o cantitatea mare dintr-un bun, este de la sine
inteles ca valoarea marignala pe care el o atribuie va fi mai mica. In termeni monetari, acesta
valoare este reprezentata de pretul bunului. Astfel intre pret si contitnut, iatat la nivel de persoana
ca si l nivelul piretei se manifesta relatia inversa.

Pa- pretul altor bunuri

In structura consumului bunurile se poat caracteriza printru-un raport de substituibilitate,

respectiv complemnetaritate. Daca a si b sunt bunuri subsitubibile atunci intre Pa si cererea
pentru bunul B se manifesta o relatie directa. Exmplu: scumpirea unutului va avea ca efact
crestrea cererii de la margarina.

Daca a si b sunt bunuri complementare, atunci intre PA si cererea pentru bunul b se manifesta o
relatie inversa. Exemplu: scumpirea stiloruilor aduce la scaderea cererii pentru stilouri si
cerneala.

V- venitul consumatorului

Intre venit si cerere se manifesta o relaie directa. La un venit mai mare, oamenii vor putea sa
achizitioneze o cantitate mai mcare din bunurile pe care ei le doresc.

G- gusuturile, preferintele consumatorului

Intre gusturi si cerere ser manifesta o relatie directa. In conditia unor preferinte mai intense,
rezulta cerere mai mare.

A- Anticiparile consumatorului

Oricare persoana vie se manifesta in calitate de consumator sau producator si isi priecteaza
actiunule atat pe o piata prezenta cat si pe una viitoare. Actiunule oamenilor din prezent reflecta
intotdeauna anumite anticipari cu privire la evolutia ulterioara a lor.

Anticiparile consuimatorilor se reflecta la intrrega sfera a factorilor de influenta asuprea cantitatii

cerute. Exmplu: daca cineva anticipreaza ca pretul unui bun va creste in perioda umratoare,
atunci pe piata prezenta cererea va creste. Invres, daca se antcipreaza reducrea pretului in viitor,
asfel cererea scade.

R- riscul
Orice persona in actiune, care accepta sa intrepinda accpeta un risc. Cu cat oamenii vor fi dispusi
intr-o mai mare masura sa-si asume riscuri, ei vor intrprinde mai multe actiuni din acesta
cateorgorie si deci cererea si oferta vor creste in general, pe masura acceptarii unui grad mai
mare de risc.

2) Cererea propriu-zisa – relatia care se manifesta intre cantitatea ceruta dintr0un bun si pretul
bunului respetic in condiitle in care toti ceilati factori din functia cerererii complete sunt
presupusi neschibati (adica in conditii caeteri paribus)

Dpdv grafic, cerea se reprezinta ptrun-o curba cu panta negativa care are menirea de a
evidentia relatia inversa ce se manifesta intre rcantitea ceruta si pret. Atunci cand se mdofica
pretul unui bun, spunem ca are loc modifiarea cantitatii ceruta (oferite). Atunci cand se modifica
un alt bfactor din functia cererii (ofeertei complete) spunem ca are lco modificarea cererii
(ofertei), iar dpdv grfic operatiunea va fi reprezentata printr-o deplasare a curbei cerereii/ofertei.

Oferta

1) Oferta completa- relatia ce se manifesta intre cantitatea oferita dintr-un bun si ansambvlul
facotrilor care o determina. O= f(Pp, Pa, Pf, F,T, A,R)

Pp – pretul propriu-zis al bunului

Intre pret si cantitatea oferita se manifesta o relatie directa. Legea ecnomica a ofertei :atunci
cand pretul unui bun creste, ofertantii anticipand oportunitatile de profit mai mare vor decide
cresterea cantiatii oferite.

Pa –pretul altor bunuri

Economia este o strcutra productiva in care resuresele sunt alocate alternativ intre difereite
sectoare. Intreprinderile decid alocarea resurselor disponibile in functie de semnalele pe care
ei le recepteaza din ssitemul pretului. Daca intrepinzatorul anticipreaza ca pretul graului va
creste comparativ cu cel al prrumbului, ei vor decide sa prduca mai mult grau ceea ce
inseamna ca vor produce mai putin porumb. Asfel o anumita anticipare ajunge sa nifluenteze
modifiarea ofertei. In general, auntci cand mai multe resurse sunt directionate ctre un mediu,
mai putine resurse vor ramane de utilizat pentru alt domeniu.

Pf –pretul factorului de productie

Intre pretul factorului de produtie si oferta e manifesta o relatie inversa. Pentru domeninul
productie, pretul PF desemneaza de fapt nivelul costului de productie. Platile pe care
intrepinzatorul le efectueaza formeaza costul total. Cu cat FP vor fi mai scumpi, cu atat
intrepinzaderea, potrivit capitalului diponibil va achizitiona cantitati mai mici, rezulta prductia va
fi mai mica, rezulta oferta scade. Iinver, in cazul scaderii pretrului FP, adica scad costurile de
preductie si creste oferta.

F-fiscalitatea

Pentru orice intrepinzator, impozitele reprezinta un cost. Cu cat povara fiscal va fi mai ridicata,
cu atat capitalul disponibil pentru productie se va diminua. Asfefel intre impozite si productie, in
general si o ofetra in particular, se manifesta o relatie inversa. Impozitele mari inhiba acumularea
de capital si investitiile in timp ce in tarile in care impozitele sunt mici, prdocutia si investitiile
sunt stimulate.

T- tehnologia

Orice act de productie se caracterizeaza prin utlizarea unei anumite tehnologii. Cu cat acesta este
mia performanta, cua atat productia generala este mai ridicata. Spunem ca productia si oferta se
gaesc intr-o relatie directa cu performanta tehnologica.

A- Anticiparea

Dca de exmplu, producatorii care anticipeaza ccresterea pretului unui bun, autnci pe piata
prezenta oferta pentru bunul respectiv va scadea. Producatorii vor prefera ca in prezent sa
mareasca stocurile de productie, pe care sa le valorifice la un pret mai ridicat. Daca prdocuatorii
anticipeaza scaderea pretului, acestia vor decide ca oferta prezenta sa cresca. Pentru a valoficia
productia la pretul actual presupus a fi mai mare.

2) Oferta propriu-zisa- relatia ce se manifesta intre cantiatea oferita si pretul bunului

respectiv in condtii caeteris. Dpdv grafic, oferta va fi reprezentata printr-o curba cu panta
pozitiva, ce reflecta relatia directa dintre pret si cantitatea oferita.

Date fiind legile cererii si ale oefetei procesul de formare a pretului este explicat, in general prin
interactiunea acestor doua fenomene economice. In formarea pretului economic, se utilizeaza
conceptul de echilibru, ceea ce presupune o manifestare libera a cererii si ofertei din
interactiunea carora va rezulta un nivel al pretului ce nemultumeste pe toata lumea.

Gf decurge din interactiunea ofertei si a cererii fiind vorba de acel nivel al pretului la care
cantitatea ceruta= cantitatea oferita.

La acest nivel, vanzatorii pot vinde ce doresc, iar cumparatorii pot ucmpara cat doresc.

Cursul 9
 Ideea de echilibru al pietei economice se bazeaza pe manifestarea unei ipoteze izvorata
din insasi conditiile schimbului voluntar. Daca cschimbul este fenomenul economic difinitoriu
pentru existenta pietelor, atunci conditile schimbului devin in egala masura condtii ale existentei
pietei.

Numai la un nivel superficial de analiza, schimbul se refera l trasfrul de bunuri si servicii.

In esenta, schimbul reprezinta un trasfer de drepturi de propietate privata asuprra bunurilor
implicate.De aceea, schimbul ca fenomen economic fundamnetla, si piata nu pot fi gandite decat
in calitate de manifestari firesti ale dreptului de priprietate privata. Aasdar, conditia economica si
institutionala fundamentala pentru cechilibrul economic este reprezentat de manifestarea
libertatii depline a participantilor la piata, ceea ce inseamna afirmarea deplina a dreptului de
proprietate al acestuia. Altfel spus, o adevarta piata nu se poate manifesta decat ca piata libera.

Piata este un sistem de schimburi vontare (pentru a pune in evidenta conceptul de

schimb), de drepturi legitime, de priprieteate privata. Numai intr-un asemnea sistem economic si
social se poate vorbi de libertatea economica, anteprenoriat si alocarea eficienta a resurselor prin
intermediul creiticului calculului economic.

In conditii de piata libera, interactiunea dintre cerere si ofetra va face ca pretul sa se

orienteze natural catre nivelul sau de ecililbru. Faptul ca in realitate nu existea un pret unic
pentru acest proiduc, nu invalitdeaza coancepul de echilibru economic ori conptul de pret de
echilibru. Cand piata nu functioneza liber, ci este subordonat anumitor restrictii institutionale si
de politica economica, legile economice ale cererii si ofertei vor indeparta alocarea resuselor de
situtia echilbrului economic.

Atunci cand Gubertnul se implica in functionarea pietelor in baza unor pretinse deficiente
ale pietei libere, se ajunge ca in virtutea legii, consecintele neintetionate, rezultate sa fie mai
defectuase decat cele presupue initial. IN unle situatii, Guvenul intervine chiar asuprea fixarii
preturilor, fiind preturi maximale sau preturi minimale.

Caz pret minimanl

Este vorba de fixarea de catre guvern a unui nivel a pretului deasuprea Pe fiind vorba de acel
nivel al pretului pana la care acesta poate scadea fara a se permite pretului sa coboare catre
nivelul sau de echilibru. Acesta este, de pilda, cazul pretuirlor prduselor agricole prin care
Gubernul cauta sa stimuleze producatorii. Din dorinta de a facilita rentabilitatea activitatilor
dintr-un domeniu, Guvernul poate stabili pretul minimal, adica superir Pe.
 Caz pret maximal

Este vorba de stabilirea dmnisitrativa a unui pret inferior pretului de echilibru, adica un nivel al
pretului pana l care pretul poate creste fara a se permite acestuia sa se apripie de Pe. Este cazul
pretului prin care Guernul cauta sa avantajeze consumatorii oferindu0le posibilitatea sa
achizitioneze bunuri necesare la preturi mai mici decat la cele care se formeaza pe piata libera.

Elasticitatea desemneaza sensibilitatea cantitati cerute, respectiv oferite in raport de o anumita

modificare a pretului.

Exista 5 tipuri de cerere in raport cu creiteriul elasticitatii

1. Cerere perfect inelastica: cand cantitatea cereuta ramane neschimbata, indiferent de

modifacrea pretului
2. Cerere inelastica: este cererea pentru care o anumita modificare a pretului determina
modificarea inversa, dar de mai mica intensitatea a cantiatati cereute.
3. Cerere unitara este acel tip de cerere pentru care modifcarea pretului antreneaza
moficarea in sens invers a cantataii cereuta insa cu acesi intensitate
4. Cererere elastica este acea cereer in care modifcare pretului antreneaza o modifiacre
inversa, dar de mai mare intensitate a cantiataii cerute.
5. Cererea perfect elastica: este acel tip de cerere pentru care la nivelul Pe se poate
tranzacitona o cantate de bunuri oricat de mare.

Cererea perfect elastica este cererea adresata firmei de pe piata perfect concurentala in care, la
nivelul de echilibru al pretului, fiecare ofertant poate sa vand o cantate oricat de mare de bunuri.

Economistii considere in marea lor majoritate ca pentru orice intrepinzator ofetrant, cunosterea
elasticitatii pentru produsele sale reprezinta o inforamtie esentiala, in conditiile in care
intrepinzatorii cunosc tipul de cererecu care ei se confrunta, acestia pot decide divere modificari
ale pretului care sa fie benefice sub aspectul cresterii veniturilor lor.

Cursul 11

Teoria monopolului
 In teoria ecnomica neoclasica economistii considere ca monopolul ar reprezenta un sesc
al pietei, prin faptul ca in absenta concurentei, monopolistul va adopta decizii discretionare cu
privire la alocarea resurselor. Se considera ca in lipsa unei presiuni concurentiale monopolistul
va sacrifica bunastarea consumatorilor incercad sa-si vand productia la preturi cat mai mari.
Conceptia generala este aceea ca monopolul va sfarsii prin a produce scump si va obtine produse
de slaba calitate. In absenta posibilitati de alegere din partea consumatorilor, acestia vor trebui sa
se multumesca cu oferta de pret, cantiate si calitate a monopolistului. Esecul pietei ar reprezenta
o alocare eficineta a resurselor, adica una ce se indeprateza de la criteriul preferintelor
consumatorului.

In realitate, o asemnea perceptie generala trebuie interpretata in functie de contextul

instituional al pietei la care ne referim. Exista din acest punct de vedere 2 aranjamente
institutionale alternative ce guverneaza procesul de alocare a resurselor, inclusiv cazul
monopolistului.

1. Aranjamentul institutional al pietei libere.

2. Aranjamentul institutional al pietei reglementate si structurate in mod institutional de
catre stat

1) Cazul pietei libere

Pe piata libera, criteriul aboslut ce guverneaza procesul de alocare al resurselor este criteriul etic
si economic al dreptului de proprietate privata. Pe piata libera nu exista bariere instituionale ori
administrative la intrarea unor noi intrepinzatori pe piata. Oricine doreste sa-si exploateze
potentialul antrepnorial dispune de acea posibilitate.

In acelasi context instituinal al pietei libere, castigurile intrepinzatorului reprezinta o rasplata

pentru oferirea de servicii celorlalti.

Ceea ce conteaza in alocarea resurselor este principiul schimbului valutar. IN viruttea cestuia
resursele sunt directionate catre cele mai valoroase utilizari. Manifestarea mecanismului
instituional al falimentului prin utilizarea calcului ecnomic monetar realizeaza permanet o
selectie in randul claselor antreprenoriale. Pe piata vor ramane acei intrepizatori capabili sa
obtina pe timp lung profit, deci acei intrepinzatori care au capacitatea de a-si satisface cat mai
bine clientela.

Monopolul pe piata libera se inscrie perfect in sfera principiilor alocarii eficiente a

resurselor:

- Schimb valutar
- Calcul economic
- Mecanism intituional al profitului si falimentului
Monopolul este o pita care funcitoneza in acest context ca oricare alta piata potrivit raportului
dintre CE si OF. Adesea economistii pretind ca fiind singurii pe piata monopolistul va stabili
arbitrar atat pretul cat si cantitatea oferita. Acest lucre este insa eronat. Monopolistul nu poate
satibli in mod simultan atat pretul produselor sale cat si cantitatea ce rezulta din aprecierile
consumatoruilor potrivt CE pe care acestia o manifesta pentru produsul monipolizat.

Daca monopolistul alege sa stabileasca productia atunci el va trebui sa se multumesca cu

acel nivel al pretului ce se va forma pe piata potrivti rarpotului CE- OF. In consecinta,
decizile cu care monpolistul le adoopta interesat fiind de propriul profit nu pot face abstractie
de consumatoi si de preferintele acestora.

Pe piata libera, orice intrepinzator desi si monpolistul este subordonat consumatorilor,

respectvi decizei acestora de ai cumpara sau nu produsul, sau de ai cumpara produsul intr-o
mai mai masura sau mai mica masura. Exsita doua situatii, si numai 2 stiuati ce explica
existenta monopolistului pe piata libera.

1. Atunci cand un anumit intrepinator realizaza o inovatie deosebita atunci cand aduce pe
piata un produs nou. Inexistenta concurentei in domniniul respectiv nu ne indreptateste
sa consideram ca monopolistul isi dezavantajeza pe consumator. Din contra, el va
prospera daca consumatorul apreciaza inovatia si decid sa o achizitooneze si astfel
monopolistul sa obstina profit. Ar fi absurd ca orice inovatie care prin talentul sau
antreprnorial creaza prpduse noi sa fie acuzat ca-i dezavantajeaza pe consumatori. In
contextul pietei libere oricene are libertatea de a inova sau de a inova si mai mult si de
aintra deic pe piata concurandu-l pe intrepinzatorul respectiv.
2. Monopolul de pe pita libera poate fi rezultatul unei concentrari treptate a productiei in
mainile unui singur producator. Acesta inseamna insa ca monopolul este insusi rezultatul
procesului concurential. Prin intermediul concurestei cumparatorul realizeaza o selectie a
intreprinzatorului astfel incat intrepinzatorul mai putin receptiv la existentele cererii vor
iesi de pe piata. Daca prin intermediul procesului concurentei intrega oferta a unui produs
ajunge in mainile unui intrepinzator inseamna ca in viziunea consumatorilor acesta este
cel mai capabil sa raspund exigentelor de consum. In nici un caz nu poate fi vorba de
prejudicii pe care un asemnea monopolist le-ar aduce consumatorilor. Concluzia ar fi
aceea ca ramanerea monopolistica pe piata in contextul pietei libere, reflecta tocmai
faptul ca aceta produce ieftin si produce de buna calitate.

2) Cazul pietei reglementate

Monopolul devine cu adevarat o problema numai atunci cand el apare ca rezultat al politcii
statului. Prin acordarea de brevete, licente si drepturi de monopol, guvernele trasfera intrega
oferta dintr-un anumit domeniu in mainile unui producator. Semnificativ este faptul ca acesta
structurare monopolista a pietei nu este una economica la care sa fi ajuns insasi piata ci este una
politica si birocratico-administrativa. In conditiile monopolului legal, statul ridica o serie de
bariere instituionale, la intrarea altor firme in domeniul respectiv. Prin monopol legal nu este
distrusa numai .....................................

Numai in aceste conditii cand monopolistul devine protejat instituional prin interventia puteii
politice el va adipta decizii de produtie neeconmice si va sfarsii prin a adecta negativ bunastarea
consumatorului.

In virtutea ac- rationamente, concluzia economistilor ar trebui sa fie alta decat eca oficiala
potrivit careia monpolul e rau, iar concurenta buna. Schimbarea de vizune presupune intelegerea
posibilitati monopolului pe piata libera care insa e una benefica. De aceea, concluzia alternativa
are trebui sa fie piata libera e buna, iar piata reglementata ajunge sa-i dezavantajeze pe
consumatori.

Cursul 12

Oligopolul

Structura de piata de oligopol se caracterizaeaza in urmatoarele

1. Oferta pietei este reprezntate de daor cativa actori economici, firme care au in general o
dimensiunea mare si despre care economisti spun ca detion o anumita capacitate de a
influenta evolutia pietei. (pretul mai ales)
2. Produsele de pe piata de olgopol pot fi atat omogene cat si diferentiate. In principiu,
dipdv economic, toate produsele sunt diferentiate cel putin prin prisma faptului ca ele
sunt disponibile in locuri si la momente diferite.
3. Intrarea firmelor pe piata nu este conditionata neeparat de depasirea unor bariere
institutioanale si administrative, ci mai degraba de bariere economice. Acestea constrau
in capacitatea de a sustine o dimensiune relativ ridicata a CF explicata prin marimea
firmelor existente pe piata.
4. Exista o interdependenta consideratabila in actiunile fimelor ceea ce face ca
actiunea/decizia economice ale acestora s ase inscrie in sfera uniu comportament
strategic.
Prin comportament strategic al fiemlor oligopoliste intelegem ca fiecare decizie semnificativa a
acestora este gandita din perspectiva implicatiilor pe care decizia respectiva le-ar avea asuprea
celorlate firme in raport de reactiile acestora............

1) Deciziile maximizatoare de profit ale firmelor oligopoliste nu se bazeaza pe reguli bine

definite ci mai degraba pe anticiparea modului in care ar putea reactiona firmele
competitoare ca raspuns la deciziile ficarui actor de pe piata.
2) Rezultatele inregistra in planul profitabilitatii de catre fiecare firma oligopolista depind
de strategiile utilizate de fiecare competitor ca raspuns la strategia de piata spercifica
firmei in cauza. Faptul ca pe piata de oligopol exista doar cateva firme face ca intodeuna
intre acestea sa se manifeste o tensiune cu privire la adoptarea unei strategii de cooperare
respectiv a unui strategii concurentiale de pe alta parte. Putem spune ca pe piata
oligopolista orice firma adopta doua sau are de ales intre doua tipuri de comportament:
a. Cooperant
b. Necooperant

In primul caz, firmele oligolpoliste coopereza in vederea obitnerii unor rezultate financiare mai
bune pe calea realizarii unor intelegeri explicite sau implicite si care sunt cunoscute sub numele
de carte. In cazul in care toate firmele de pe piata conving sa dea nastere uni cartel atunci intrega
oferta de pe piata apare ca rezultat al unui singur centru decizional, iar piata functioneaza
asemeni unui monopol. Tenditna cartelului este de a incerca sa obtina profituri cat ami amri prin
resticitonarea ofertei. In cond reducerii ofertei pretul creste la niveluri ce depasesc consturile
marginale ale firmelor oligopoliste iar prfiturile sunt superioare celor care s-ar fi obtinut daca pe
piata firmele adoptau un comportament necooperant.

Acest al 2-lea tip de comportament necooperant, semnifica faptul ca fiecare firma va incerca pe
cont priopriu sa actioneze in vederea maximizarii profitului. Bineinteles ca in special in cazul
firmelor ce detin un potential competitiv superiror intotdeuna va exista o tentatie de a recurge la
strategii concurentiale, ceea ce insemna ca pe termin lung sansele perpetuarii cartelurilor sunt
unele fragile.

In lucrarea sa, Price Theory, David Freidman a aratat ca pe piata de oligopol se poate manifesta
si un al 3-lea tip de comportament in afara de cel cooperant si cel necooperant. Potrivit lui, o
firma ce isi planifica activitatile petermin lung va intelege ca stabilirea unui pret aflat in
vecinatatea CTM este de natura sa o protejeze pe tl de orice concurenta potentiala. In planul
comportamentului cooperant exista doua mari tipuri de intelegeri cu carcater de cartel:

a) Cartel cu maximizeaza profitul total la nivel intregii pietei, situatie in care

comportamentul ......
 b) Carte care imparte piata astfel incat fiecare firma oligpolista ajunge sa reprezinte un soi
de monopol la nivelul regional sau local in functie de impartirea convenita in cadrul
cartelului.

Cu toate ca oligopolistii sunt tentati sa dea nastere unor intelegeri implicite sau neimplcite, acest
lucru nu este neeparat posibil, in special pe termen lung.

In primul rand, in apriape toate tarile lumii intensificarea convertului lumii a atras si necesitetea
ca Guvernurile sa adopte legistaltii caoncurentiale specifice. Exista o legistlatie antitrus care
interzicea intelegerile explicite in care firmele pot da nastere uni cartel.

De exmplu, cea mai relevanta lege in acest sens a apraut inca din 1890 este legea sherman in
SUA, lege pe care ecomomistii inca o numesc „constitutia sistemului concurential”. Cu toate
acestea, exita inca numerosi economisti care considera ca legistlatia antitrus actuala poate fi
privita mai dergaba ca o piedica decat ca spinjin in favoarea manifestari concurentei.

Legile antitrus constituie printre altele si mijloc prin care sub pretextul protejarii concurentei,
Gubernul actioneaza de fapt pentru protectia numitor conc si trebui recunoscut in mod explicit
diferenta intre potej................................

De regula, in conditia cartelului apr in timp o serie de diferente, intelegeri cu privire la pozitia
fiecarui oligopol in carul cartelului si impartirea profitului.

Atunci cand firmei care actioneza pe piata de oligopol incerca in mod individual sa valorifice in
mod individual avantajele competitive rezultatul se concretizeaza in distrugerea cartelului. De
acea, spun economistii ca pe termin lung cartelul este o structura instabila. Incadrat in structura
de piata imperfecta, oligopolul isi maximizaeaza profitul potrivit conditiei de maxim a profitului
ce se aplica in general pentru acest model de analiza a concurentei cu piata imperfecta.

Daca in modelul concuretei perfete proifitul era maxim in baza conditiei de egalitate in Cmg=P,
oligopolul iei are maxim profitul potrivti Cmg=Vmg

Studiu de caz...........
 Cursul 13

Externalitatile si bunurile economice

IN teoria economica neoclasica exista 3 argumente pe care economistii le utlizeaza la

rolul guvenului in societeate:

1) Argumentul statului protectiv, adica implicare guvernului prin protejarea drepturilor si

libertatilor fundamentale ale oamenilor.
2) Argumentul statului productiv, ceea ce insseamana actionarul G de frunizare a anumitor
bunuri si servicii publice, pe considerentul ca mecanismele pietei nu sunt suficiente
pentru a da nastere acestor bunuri si servicii publice.
3) Argumentul statului redistributiv creatie idologiei socialistee si social democreate in
virtutea caruia G ar avea nevoie de a corecta inegalittile de venituri si averea ce rezulta
din funcitonarea libera a pietei.

Economistii arata ca statul trebuie sa se implice in economie pentru a procude acele bunuri pe
care piata nu le poate produce f bine sau nu le poate produce deloc. Exista doua mari categorii de
argumente utilizate in sprijinul acestui rol productiv al statului

1. Argumentul externalitatilor
2. Argumentul bunurilor publice

Externalitatile sunt efecte prodcue de agentii economici A numit Emitent si suportat de agentul
economic B numit receptor fara ca A sa fie depagubit in caz extenalitatilor pozitive, iar B
compesant in cazul extenalitatilor negative. Externalitatile sunt efecte produse in cadrul actiunii
umane si al interactiuni sociale fara a fi receptate pe piata prin sitemul pretui. De exmplu, este
externalitate negativa poluarea pe care o realizaza o uzina publica ce elibereaza deseuri pe cursul
unui rau daca in aval exista alt agenti economici si acvitetea cestora este astfel afectata. Poluarea
este cidata drept exmplu clasic de externalitate engativa. Pouluatorul in acest caz nu este aclesi
cu cel care suporta costurile poluarii.

Aceste costuri sunt externalizate catre niste terti, a caror activitate este astfel afectatat in mod
negativ. Produsele poluatorului sunt mai ieftine decat ai fi fsot in conditii in care emetentu
exterinalizatii ar lua in cosiderare costurile externe (costurile puluarii). Similar, produsele
receptorului externalitaii (firma din aval) for fi mai scumpe decat ar fi fost in absenta existentei
unor costuri externe.

La polul opus, educatia, sanatatea sunt citate drept expmplu clasice de externalitati pozitive. De
exmplu, atunci cand cineva alege sa se vaccineeze impotriva gripei porcine, el contribuie prin
actiunea sa la reducerea riscului de trasmitirea a virusului catre ceilati, ceea ce inseman ca ceilalti
sunt avantajati fara sa faca nici un efort.

In legatura cu problema extenalitatii pozitive, ecnonomistii pretind ca producatorul acetor

externalitati nu ar fi suficint de motivati pentru a inveti ei insasi in activitate generatore de
externalitati pozitive. Ca atare, in cazul externalitatilor grdul statului s-ar reduce la:

1. Impozitarea activitatilor generatoare de externalitai negative (de exmpl in cazul poluarii

prtrivit principiului poluatorul plateste)
2. Subventionarea activitatii generatoare de externalitati pozitive (subventionarea educatiei,
ori a unor servicii medicale)

In 1960, laureatul nobel de mai tarziu Ronal Coase a demonstrat lumii intr-un stidiu ca luarea in
considerare a fenomenului externalitatii si rezolvarea lui nu ar presupune neeparat interventia
Guvenului. In esenta, teorema lui Coase arata ca problema externalitatii este o problma de
proprietate, iar acolo unde drepturile de proprietate nu sunt bine definte pot aparrea conflicte cu
privire la utilizarea acelorsi resurse iar poluarea se inscris perfect in acategoria conflicte.

Coase arata ca internalizarea externalitati poate fi rezultatul direct a unei interactiuni comerciale
intre producatori de externalitati si receptorul acestuia. Astefel incat prin negociei acestia sa
incorporeze costurile externe in stuctura costurilor lor.

Sa presupunem ca o firma extrage aur folosind in acelasi acest scop, cianura. In avalul firmei A,
exita firma B, o ferma piscicola. Periodic, precipitatiile numroase determina revarsarea bazinului
de decantare a firmei A astfel inca cianura ajunge in rau si o parte din productia de pestes a
firmei B este scrificata. Cu cat firma A produce mai mult aur, cu atat se va pierde o productie
mai mare de peste din cea realizata de firma B

Daca de exmplu, legiutiorul stabileste in baza uni principi moral ca poluare este un rau social,
firma A ar trerbui inchisa. Problema e aceea ca la un nivel profund al analizei, orice actiune
umana genereaza poluare, iar intrezicerea strica a oricarei poluari ar sublimna insai bazele
materiale ale civilizatiei umane. In acest studiu de caz, problema externalitatii poate fi rezolvata
prin clasifiacrea drepturilor de proprietate, in speta a drepturilor de proprietate asupra raului.

Daca x este titularul de drept al raului, acesta trebuie sa fie lber sa decida cui doreste sa vanda
inchirieze resursa respectiva: firmei A, caz in care firma B va decide sa ramana sau sa plece sau
firmei B caz in care firma A trebuie sa suporte orice prejudicii pe care le creeaza la nivelul
productiei de peste.
 Bunurile publice

Economistii definesc bunurile publice prin lucrarea in consid a 2 conditii cumulative:

- Non exclusivitatea
- Non rivalitate

Bunurile non-excusive sunt cele pentru care consumul nu poate fi restrans exclusiv la nivelul
celor care platesc pentru aceste bunuri. (caz iluminat public de care poti beneficia, chair da nu
susiti pri impozite si taxe acest serviciu)

Carcaterul de non rivalitate se refera la disponibilitatea bunurilor pentru consum. De exmplu:

daca unele persone beneficiaza de lumina soarelui sau de iluminatu public, sau de de aprare
nationala, nu insemna ca se reduce diponibilitatea acestora pentru alte persoane. In genera,, cuv,
cunostiintele, ideile sunt non rivale.

Atunci cand se intalnesc cumulativ aceste 2 conditii spunem ca avem de a face cu o categoria
speciala de bunuri, si anume bunuri publice.

In legatura cu acestea, ecnomistii sustin ca in conditil imposibilitatii intrepinzatorului de a

controla comercializarea si consumul lor, singura posibilitate este ca Bp sa fie produse de stat.

Exsita insa numeroase experiante, unele celebre, care demonstreaz ca prod BP nu reclama
neeaprat prezenta statului. Este celebrul exmplu al lui R. Coase la farurile de coasta.