Varianta IV Ana Susu

Aspiratia umana spre idealul absolut in lirica lui Eminescu

Eminescologul Rosa de Conte afirma”Omul lui eminescu este omul afirmarilor uitate absolute al
deplinitatii,este omul care vine din centrul lumii incoronat cu sori”

Eminescu descide prin creatia sa calea spre absolut si spre intelegerea conditiei omului in
univers.

Opera eminesciana e foarte bogata in teme si motive ce indica tendinta de dobindire a idealului
absolut.

Dintre acestea vem evidentia: Destinul geniului în raport cu lumea ,Iubirea ca aspiraţie
neîmplinită,Istoria ca devenire şi ca dramă.In aceste teme gasim motivul
mortii,trecutului,visului,timpului;etc

Din perspectiva criticului aceste stari se remarca in poeziile: Numai poetul,Oda: Criticilor mei
Luceafarul”,”Scrisoarea I”, , , Epigonii,Memento Mori, Odin si poetul,Glossa;etc.

“Scrisoarea I” evoca inceputurile obscure ale lumii, cand fiinta nu se diferentiase de nefiinta

“Memento mori” devine o meditatie asupra ireversibilitatii ireversibilitatii idealului istoric ramas in
trecutul indepartat.

In opera “luceafarul” gasim starea insului superior in raport cu socialul sau cosmicul, imposibila
iubire dintre naturi sufletesti ireconciliabile, voci lirice ale aceluiasi eu poetic, sunt posibile porti
de acces in universul nelinistitor al poemului.

Cu referire la dorinta de aingere a idealului absolut,criticul literar Tudor Vianu scria:

“Mihai Eminescu a fost o personalitate coplesitoare.Ca poet s-a remarcat prin

forta de sinteza a izvoarelor autohtone si universale,prin imaginatie bogata si fantezie
creatoare,prin inaltarea filosofica si printr-o viziune cosmica si mitologica asupra
omului.De asemenea,el a scris si proza,in special fantastica,dar acestea au stat mai mult
timp in umbra poeziilor sale,doar in ultima vreme recậstigậndu-si adevarata lor
recunoastere.

Asadar analizind aceste argumente concluzionam ca omul eminescian aspira mereu si

neobosit spre idealul suprem.
Varianta IV Mihai

Aspiratia unama spre idealul absolut in lirica lui Eminescu

eeminescologul Rosa de Conte a zis”Omul lui eminescu este omul afirmarilor uitate absolute al
deplinitatii,este omul care vine din centrul lumii incoronat cu sori”

Eminescu e omul ce cauta mereu absolutul,infailibilul si arminia suprema.

Opera sa e foarte bogata in motive si teme ce sugereaza tendinta de dobindire a idealului

absolut.Astfel dintre acestea putem mentiona: Destinul geniului în raport cu lumea, Iubirea ca
aspiraţie neîmplinită,Naşterea şi surparea marilor civilizaţii .in aceste teme intilnim motivul
stelelor,al lunii,noptii,mortii,visului;etc.

Atitudinile eului liric,din perspectiva criticului literar Rosa de Conte se evidentiaza foarte bine
in:”Luceafarul”,”Scrisoarea I”,Numai poetul,Oda,Criticilor mei, Epigonii,Memento Mori, Odin si
poetul,Glossa;etc.

“Scrisoarea I” arata inceputurile obscure ale lumii, cand fiinta nu se diferentiase de nefiinta

“Memento mori” devine o meditatie asupra ireversibilitatii ireversibilitatii idealului istoric ramas in
trecutul indepartat.

In opera “Oda” Poetul cauta intelesurile firii aspirind spre ideal,printr-o reintoarcere nostalgica spre
propria tinerete.

Facind referire la indeile enuntate mai sus,criticu literar Tudor Vianu afirma:

“Mintea lui Eminescu lucreaza cu ideea originilor lumii,a infinitului,a creatiei,adica

cu cele mai inalte concepte faurite de ratiunea omului.”

Asadar conchidem ca eminescu e omul cautarii perfectiunii absolute.