Sunteți pe pagina 1din 3

CURS 2

CLASIFICAREA NORMELOR JURIDICE


Se face după :
1) obiectul reglementării
-există atătea categorii de norme juridice câte ramuri de drept există
ex: norme de drept civil, de drept comunitar, de dreptul muncii, constitutional
2) forţa juridică
-în funcţie de poziţia sau rangul actului normativ în care sunt cuprinse.Normele juridice
cuprinse în legi au forţa juridică cea mai mare, iar în cadrul legilor normele din Constitutie au forţa
cea mai mare deoarece toate celelalte norme juridice trebuie să fie conforme cu normele
constituţionale.
Normele juridice cuprinse în decretele preşedintelui Rom., în ordonanţele şi hotărârile
guvernului în ordinele şi instrucţiunilor miniştrilor şi altor conducători de autorităţi centrale ale
admin. publice etc.
3) caracterul conduitei pe care o prescriu
---norme juridice imperative
---norme juridice dispozitive
Normele imperative – impun o anumită conduită de la care nu se permite nici o abatere; în
caz contrar, intervenind forţa de constrăngere a statului. Conduita impusă poate fi pozitivă sau
negativă, iar nerespectarea ei atrage aplicarea unei sancţiuni.
Normele juridice imperative se subclasifică în :---onerative
---prohibitive
Normele juridice onerative prescriu în mod expres obligaţia de a săvârşi o anumită acţiune.
Nrespectarea conduitei cerută de normele juridice onerative atrage aplicarea unei sancţiuni.
Normele juridice prohibitive interzic în mod expres săvârşirea unei acţiuni. Şi în acest caz
nerespecatarea conduitei impuse atrage după sine o sancţiune.
Normele juridice dispozitive prescriu în favoarea subiecţilor de drept anumite drepturi,
precum şi posiblitatea de a-şi alege dintre mai multe conduite prevăzute conduita pe care să o
urmeze, iar în măsura în care nu se folosesc de această previziune vor urma conduita prevăzută.
Normele juridice dispozitive se subclasifică în : ---permisive (atributive)
---supletive
---de recomandare

N.J. dispozitive prescriu în favoarea subiecţilor de drept anumite drepturi pe care aceştia le
pot sau nu exercita, precum şi posibilitatea de a-şi alege dintre cele mai multe conduite prevăzute,
conduita pe care să o urmeze.
Ex: de a călători, la vot, de a stabili un domiciliu

Normele juridice permisive nu impun şi nu interzic săvărşirea unei acţiuni. Alegerea sau
nealegerea conduitei de urmat fiind lăsată la aprecierea subiectului de drept. N.J. permisive nu au
ca element structural sancţionarea, dar îşi păstrează valoarea de norme juridice deoarece
reglementează anumite relaţii sociale.
Normele juridice supletive dau posibilitatea subiecţilor de drept să-şi aleagă dintre mai
multe conduite prevăzute, conduita pe care să o urmeze, iar în măsura în care nu au făcut acest
lucru vor urma conduita prevăzută.

Ex: art. 1317: “Într-un contract de vănzare-cumparare părţile pot stabili care dintre ele va
suporta cheltuielile de predare- preluare a bunului, iar în măsura în care nu au convenit acest
lucru cheltuielile de predare cad in sarcina vănzătorului, iar cele de preluare în sarcina
cumpărătorului.”

Normele juridice de recomandare se utilizează cu prilejul reglementării unor probleme de


interes general ale activităţii organizaţiilor cooperatiste sau pers. juridice fără scop patrimonial,
cărora li se recomandă să adopte reglementări asemănătoare celor din domeniul autorităţilor
publice, soc. comerciale cu capital de stat mixt sau privat.
4) sfera de aplicare: ---generale (de drept comun)
---speciale
---de excepţie
N. J. generale reglem. sfera de relaţii sociale cea mai cuprinzătoare fie pe ansamblul
dreptului , fie în cadrul unei anumite ramuri de drept.
- aplică şi raporturilor sociale care scapă reglementării legale.
N. J. speciale reglem. o sferă mai restrânsă de relaţii sociale din cadrul unei ramuri de drept
sau a unei instituţii juridice. Caracterul special al unei norme juridice se poate aprecia numai
comparând două norme juridice concrete, astfel o normă juridică poate apare ca generală în raport
cu a doua şi specială în raport cu a treia.
Ex: n. j. cu proprietatea din cadrul dreptului civil, sunt norme generale în raport cu n. j.
privind bunurile – prop. soţilor şi speciale în raport cu n. j. referitoare la prop. din Constituţie.
N. J. de excepţie în anumite împrejurări admit derogări de la conduita pe care o prescriu,
derogări care să fie sau prevăzute sau lăsate la aprecierea organelor de aplicare a dreptului.

Ex: art.30: Nu sunt bunuri comune ci bunuri proprii ale fiecărui soţ chiar dacă au fost
dobândite în timpul căsătoriei, bunurile obţinute cu titlul de premiu sau recompensă,
manuscrisele, schiţele şi proeiectele artistice, proiectul de invenţii şi inovaţii, precum şi alte
asemenea bunuri.

5) după teritoriu: ---generale---se aplică pe întreg terotoriul ţării noastre


---locale ---se aplică numai într-o unitate administrativ teritorială (oraş
sau judeţ) şi părţi din terit. ţării noastre
6) după gradul de determinare : ---determinate
---nedeterminate
Normele juridice determinate sunt normele care au un conţinut complet.
Normele juridice nederminate sunt normele care nua u conţinut complet.Ele se subclasifică
în:de trimitere şi în alb.
Normele juridice de trimitere sunt norme al căror conţinut urmează să fie completat cu alte
texte normative la care se face trimitere şi care există deja.
Normele juridice în alb sunt normele al căror conţinut urmează să fie completat ulterior
printr-un alt act normativ, care în momentul adoptării normei respective nu există.

ACŢIUNEA SAU APLICAREA NORMELOR JURIDICE ÎN TIMP, ÎN SPAŢIU ŞI


ASUPRA PERSOANELOR.

Aplicarea normelor juridice în timp

Toate actele normative se aplică pe întreg intervalul cuprins între momentul intrării în
vigoare şi acelea al ieşirii din vigoare. Toate actele normative intră în vigoare din momentul
publicării în Monitorul oficial sau de la o dată ulterioară expres prevăzută în actul normativ. Ca
regulă generală, actele normative nu prevăd data ieşirilor din vigoare.
Actele normative temporare îşi încetează aplicabilitatea la expirarea per. Prevăzute ca ele să
se aplice. Ieşirea din vigoare a actelor normative permanente se realiz. prin abrogare. Abrogarea
este un procedeu de tehnică legislativă şi constă în manifestarea de voinţă a legislatorului în sensul
încetării puterii obligatorii a unui act normativ sau a unor păţi din el.
Din punct de vedere a modalităţii în care operează, abrogarea poate fi : expresă sau tacită.
Abrogarea expresă este modalitatea prin care un act normativ care intră în vigoare prevede
în mod expres ieşirea din vigoare altui act normativ. Abrogarea expresă poate fi directă sau
indirectă.
Abrogarea expresă directă constă în nominalizarea expresă a actului normativ sau apărţilor
din cuprinsul acestuia care-şi înceteză aplicativitatea odată cu intrarea în vigoare a noului act
normativ.
Abrogarea expresă indirectă nu nominalizează în mod expres actul normativ sau părţi ale
acestuia care-şi încetează aplicabilitatea, menţionând doar la modul general că pe data intrării în
vigoare a noului act normativ orice dispoziţie contrară acestuia se abrogă.
Abrogarea tacită – mod. prin care actul normativ care intră în vigoare nu prevede în mod
expres încetarea aplicabilităţii unui act normativ anterior, sau unei părţi din el, dar cuprinde
reglementări contrare acestuia. În acest fel, normele juridice vechi devin incompatibile cu cele
cuprinse în actul normativ nou ----sunt scoase din vigoare în mod tacit.
Din punct de vedere al întinderii, abrogare:
---totală – se realiz. prin scoaterea din vigoare a unui întreg act normativ
---parţială – se realiz. prin scoaterea din vigoare a unei norme juridice dintr-un act normativ
Acţiunea normelor juridice în timp este guvernată de principiul neretroactivităţii legii şi
principiului aplicării imediate a legii noi.
Princ. neretroactivităţii legii constă în faptul că legea dispune numai pentru viitor neavînd
putere retroactivă. Princ.aplicării legii noi constă în faptul că legea nouă se aplică tuturor faptelor
jur. care iau naştere , se modifică sau se sting după momentul intrării în vigoare precum şi
efectelor produse de aceste efecte juridice.
De la princ. neretroactivităţii n.j. există două excepţii de retroactivitate:
1) se referă la normele juridice interpretative prin care se clarifică înţelesul unor norme
juridice anterioare spre a face imposibilă aplicarea lor unitară.
Ele fac corp comun cu normele interpretate şi intră în vigoare de la data la care au
intrat în vigoare normele interpretate. Au caracter retroactiv deoarece prin ele nu se aduc
reglementări noi.
2) legea penală mai blândă
Princ. aplicării legii oenale mai blânde în caz de succesiuni de legi penale în timp dacă legea
penală nouă creează o nouă situaţie mai favorabilă făptuitorului. Ele se aplică şi unor fapte
săvârşite înainte de intrarea ei în vigoare, dar numai cu condiţia ca făptuitorul să nu fi fost judecat
printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă.

Aplicarea legii în spaţiu

-guvernată de princ. teritorialităţii potrivit căruia legile statului rom. se aplică pe întreg
teritoriul ţării (suprf. de pământ şi apele teritoriale cupr. între graniţele internaţional recunoscute
cu subsolul şi spaţiul aerian aferent)
-există excepţii de restrângere şi de extindere aplicării legii române
Excep. de restrângere a aplicării legii rom. pe teritoriul Rom.:
1) faptele penale săvârşite de diplomaţi şi asimilaţi acestora nu pot fi sancţionate de legea
penală. Statul român poate declara asemenea persoane indezirabile şi să le ceară ca într-un termen
de 24-72 de ore să părăsească ţara .Diplomaţii şi asimilaţii acestora, familiile, locuinţa,
corespondenţa, etc. nu pot fi controlate de statul român , ei avîmd anumite inviobabilităţi obţinute
pe bază de reciprociatate cu statul român .

2) faptele penale săvârşite numai de membrii echipajelor navelor sau aeronavelor. La


bordul acestora, în timpul în care se află în porturile sau aeroporturile rom. ori tranzitează spaţiul
aerian sau apele teritoriale rom. sunt judecate de statele sub al căror pavilion navighează. Se aplică
legea numită legea pavilionului.
Excep. de extindere a aplicării legii rom. înafara terit. Rom.:
Cetăţenii Rom. aflaţi înafara terit. Rom. sunt obligaţi să respecte şi să aplice legea rom.
Cetăţenii rom. cu dublă cetăţenie domiciliaţi înafara terit. Rom. sunt obligaţi să respecte şi să
aplice legea rom., însă în anumite rap. juridice acestei categ. de cetăţeni romîni, legea română li se
aplică ân cond. stabilite cu statul al cărui teritoriu îşi au domiciliu.
Acţiunea sau aplicarea legii asupra persoanelor:
Legea rom. se aplică în mod egal tuturor cetăţenilor rom. indiferent de vârstă, sex, de
naţionalitate, de religie, etc. cetăţenilor rom. şi apatrizilor rezidenţi în Rom. li se aplică regimul
naţional potrivit căruia aceştia au toate drepturile cetăţenilor rom. cu excepţia drepturilor politice.
- au aceleaşi obligaţii ca şi cetăţenilor români înafară de excepţiile prevăzute de lege.