CAPITOLUL 4

COMPLEMENTE DE TEORIA ŞIRURILOR ŞI SERIILOR

NUMERICE

4.1. Noţiuni introductive

DEFINIŢIA 4.1.1. : Se numeşte şir de numere reale o funcţie

f : N → R,
*
f (n ) = a n . Notăm (a n )n∈N * .

DEFINIŢIA 4.1.2. : Fie n1<n2<…<nk<… un şir de numere

( )
naturale strict crescator. Atunci a nk , k ∈ N * se numeşte subsir al şirului
(a n )n∈N * .

OBSERVAŢIA 1 : Un subşir al unui şir are o infinitate de termeni.

EXEMPLE : a n = n 1, 2, …, n , … Atunci :
a2k a 2 , a 4 ,Κ , a 2 k ,Κ este subşirul termenilor pari.
a 2 k −1 a1 , a3 , Κ a 2 k −1 , Κ este subşirul termenilor impari.

DEFINIŢIA 4.1.3. : Fie a ∈ R . Se numeşte vecinătate a lui “a”

orice interval deschis care îl conţine pe “a”.

Fie ε > 0 , ε ∈ R . Se numeşte ε vecinătate centrată a

numărului “a” intervalul (a − ε , a + ε ) . Notăm Vε (a ) = (a − ε , a + ε ) .

DEFINIŢIA 4.1.4. : Se numeşte vecinătate a lui + ∞ , orice

interval de forma (a , ∞ ) , a ∈ R .

DEFINIŢIA 4.1.5. : Se numeşte vecinătate a lui - ∞ , orice

interval de forma (− ∞, a ) , a ∈ R .

DEFINIŢIA 4.1.6. : Şirul (a n )n∈N * este convergent către “ a “

( finit ) dacă oricare ar fi vecinătatea V(a) , aceasta lasă în afara ei cel mult
un număr finit de termeni ai şirului.
 DEFINIŢIA 4.1.7. : Şirul (a n )n∈N * este convergent către “a”
( finit ) dacă pentru orice ε > 0 , există un număr natural ( un rang ) N( ε ) ,
astfel încât oricare ar fi n ≥ N (ε ) an − a < ε .

OBSERVAŢIA 2 : Definiţiile 4.1.6. şi 4.1.7. sunt echivalente.

DEFINIŢIA 4.1.8. : Şirul (a n )n∈N * are limita + ∞ dacă oricare

ar fi o vecinătate V ( +∞ ) , aceasta lasă în afara ei cel mult un număr finit de
termeni ai şirului.

DEFINIŢIA 4.1.9. : Şirul (a n )n∈N * are limita + ∞ dacă oricare

ar fi a ∈ R , există un prag N(a), astfel încât oricare ar fi n ≥ N ( a ) rezultă
că a n > a .

OBSERVAŢIA 3 : Definiţiile 4.1.8. şi 4.1.9. sunt echivalente.

DEFINIŢIA 4.1.10. : Şirul (a n )n∈N * are limita − ∞ dacă oricare

ar fi o vecinătate V ( −∞ ) , aceasta lasă în afara ei cel mult un număr finit de
termeni ai şirului.

DEFINIŢIA 4.1.11. : Şirul (a n )n∈N * are limita − ∞ dacă oricare

ar fi a ∈ R , există un prag N(a), astfel încât oricare ar fi n ≥ N ( a ) rezultă
că a n < a .

OBSERVAŢIA 4 : Definiţiile 4.1.10. şi 4.1.11. sunt echivalente.

Un şir este convergent dacă are limita finită şi este divergent dacă
are limita + ∞ sau − ∞ sau nu are limită.

EXEMPLE :

1. Şirul constant a n = a . Se demonstrează că a n → a , adică

n →∞

lim a n = a .
n →∞
 1
2. Şirul a n = . Se demonstrează că a n → 0 .
n n →∞

Într-adevăr, oricare ar fi ε > 0 , există un prag N (ε ) astfel încât

oricare ar fi n ≥ N (ε ) rezultă că a n − a < ε .
1 1 1 é1ù
− 0 < ε ⇔ < ε ⇔ 1 < nε ⇔ n > Þ N (ε ) = ê ú + 1
n n ε ëε û

OBSERVAŢIA 5 : În definiţiile anterioare ( de convergenţă a

unui şir către un număr ) , limita şirului , “a” , este aprioric cunoscută.

4.2. Şir fundamental

Cauchy introduce noţiunea de şir fundamental ( şir Cauchy ).

DEFINIŢIA 4.2.1. : Şirul (a n )n∈N * este şir fundamental (Cauchy)

dacă oricare ar fi ε > 0 , există un prag N (ε ) astfel încât oricare ar fi
m ≥ N (ε ) şi oricare ar fi n ≥ N (ε ) vom avea a m − a n < ε .

DEFINIŢIA 4.2.2. : Şirul (an )n∈N * este un şir fundamental

(Cauchy) dacă oricare ar fi ε > 0 , există un prag N (ε ) astfel încât oricare
ar fi n ≥ N (ε ) şi oricare ar fi p ∈ N * , avem a n + p − a n < ε .

OBSERVAŢIA 1 : Definiţiile 4.2.1. şi 4.2.2. sunt echivalente.

DEMONSTRAŢIE :

(a) Presupunem că (a n )n∈N * este fundamental conform definiţiei 4.2.1.

Putem presupune fără îngrădirea generalităţii că m>n .
Vom nota p=m-n . De aici rezultă că m=n+p. Înlocuind pe m=n+p în
definiţia 4.2.1. vom obţine definiţia 4.2.2.

(b) Presupunem că (a n )n∈N * este fundamental conform definiţiei 4.2.2.

Vom nota m=n+p , m > N (ε ) . Rezultă astfel că este verificată
definiţia 4.2.1.
 OBSERVAŢIA 2 : Şirul (a n )n∈N * este fundamental dacă şi
numai dacă oricare ar fi ε > 0 , există un rang N = N (ε ) astfel încât
oricare ar fi n ≥ N (ε ) rezultă că a N − a n < ε .

DEMONSTRAŢIE :

(i) Presupunem că (a n )n∈N * este un şir fundamental. Conform

definiţiei 1.2.1. rezultă că oricare ar fi ε > 0 , există un rang N = N (ε )
astfel încât pentru m ≥ N (ε ), n ≥ N (ε ), a m − a n < ε . Dacă N=m, atunci
a N − am < ε .

(ii) Presupunem că oricare ar fi ε > 0 , există un rang N = N (ε )

ε
astfel încât oricare ar fi n ≥ N (ε ) rezultă că a N − a n < .
2
ε ε
Fie m ≥ N = N(ε ) Þ am − an = am − aN + aN − an ≤ am − aN + aN − an < + = ε
2 2

Observaţia anterioară poate fi considerată ca a treia definiţie a unui

şir fundamental.

PROPOZIŢIA 4.2.1. : Orice şir fundamental este mărginit.

DEMONSTRAŢIE :

Din ipoteză ştim că şirul (an )n∈N * este fundamental. Conform

observaţiei 2 , oricare ar fi ε > 0 , există un rang N = N (ε ) astfel încât
oricare ar fi n ≥ N (ε ) rezultă că a N − a n < ε .

a n − a N < ε ⇔ −ε < a n − a N < ε Þ a N − ε < a n < a N + ε .

| | | | | |
a1 a2 aN-1 aN- ε aN aN+ ε

Notăm m = min{a1, a2 ,Κ , aN − 1, aN − ε } şi M = max{a1, a2 ,Κ , aN −1, aN + ε}.

Rezultă că m ≤ a n ≤ M , ∀n ∈ N * .
 PROPOZIŢIA 4.2.2. : Dacă şirul fundamental (a n )n∈N * conţine
( )
un subşir a nk k∈N *
convergent către “a” , atunci şirul (an )n∈N * este
convergent către “a”.

DEMONSTRAŢIE :
( )
Subşirul a nk k∈N * converge către “a”.

(∀)ε > 0 Þ (∃) N1 (ε ) astfel încât : (∀)nk ≥ N1 (ε ) Þ an − a < ε (1)

k
2
Şirul (a n )n∈N * este fundamental.
ε
(∀)ε > 0 Þ(∃)N2 (ε ) astfel încât (∀)m ≥ N 2 (ε ) şi (∀)n ≥ N2 (ε) Þ am − an < (2)
2
Fie N (ε ) = max{N1 (ε ), N2 (ε )} . Alegem k∈N* astfel încât nk ≥ N (ε ) .
Din (1) rezultă : dacă m = nk , atunci a n − an < ε sau an − an < ε .
k
2 k
2
Din (2) rezultă : dacă m = nk , atunci a n − a < ε .
2 k

Oricare ar fi ε > 0, şi n ≥ N (ε ) , obţinem :

a n − a = an − a nk + a nk − a ≤ a n − a nk + ank − a < ε Þ a n → a .
14 2 43 14 2 43
ε ε
< <
2 2

CRITERIU DE CONVERGENŢĂ :

Fie (bn )n∈N * , bn > 0 , lim bn = 0 . Fie (a n )n∈N . Dacă există un

n →∞

prag N astfel încât oricare ar fi n ≥ N Þ a n − l < bn Þ a n → l .

n →∞

LEMA LUI CESARO:

Din orice şir mărginit se poate extrage un subşir convergent.

DEMONSTRAŢIE :
Din ipoteză ştim că (a n )n∈N * este mărginit, deci există a , b ∈ Q
astfel încât a ≤ a n ≤ b , oricare ar fi n ∈ N * .
 a1 a2 b2=b1
| | | |
a 0 + b0
a=a0 c1 c0 = b=b0
2

a0 + b0
Lungimea intervalului [ a , b ] este b-a. Calculăm c0 = şi
2
obţinem două intervale [ a0 , c0 ] şi [c0 , b0 ].
Notăm cu [ a1 , b1 ] un interval ce conţine o infinitate de termeni ai
şirului. Dacă ambele intervale obţinute mai sus conţin o infinitate de
termeni, vom considera drept [ a1 , b1 ] intervalul din stânga.
b−a
Lungimea intervalului [ a1 , b1 ] este . Alegem a n1 ∈ [a1 , b1 ]
2
a1 + b1
Notăm cu c1 = . Notăm cu [ a2 , b2 ] intervalul care conţine o
2
infinitate de termeni ai şirului. Dacă ambele intervale conţin o infinitate de
termeni , aleg drept [ a2 , b2 ] pe cel din stânga.
b−a
Lungimea intervalului [ a2 , b2 ] este .
22
Alegem a n2 ∈ [a 2 , b2 ] , n2 > n1 .
Repetând procedeul de mai sus, după k paşi vom avea intervalul
b−a
[ ak , bk ] cu lungimea şi care conţine o infinitate de termeni ai
2k
şirului.
Alegem a nk ∈ [a k , bk ] , nk > nk-1 .
Împărţim intervalul [ ak , bk ] în două intervale egale şi alegem
drept interval [ ak+1 , bk+1 ] intervalul care conţine o infinitate de termeni
ai şirului. Dacă ambele intervale conţin o infinitate de termeni, alegem
drept [ ak+1 , bk+1 ] pe cel din stânga.
Alegem a nk +1 ∈ [a k +1 , bk +1 ] , nk+1 > nk .
Am demonstrat astfel prin inducţie după “k” , faptul că putem alege
( )
un subşir a nk k∈N *
astfel încât a n ∈ [ak , bk ] , interval de lungime b −k a .
k
2
a = a0 ≤ a1 ≤ a 2 ≤ Κ ≤ a k ≤ Κ ≤ α ≤ Κ ≤ bk ≤ Κ ≤ b1 ≤ b0 = b
pentru oricare k ∈ N * .
Rezultă că există şi este unic numărul real α ∈ [a k , bk ], (∀)k ∈ N * .
 b−a
Dar ank ∈ [ak , bk ] pentru oricare k ∈ N * , şi deci ank − α = .
2k
Notând bk = b −k a avem bk > 0 şi lim bk = 0 .
2 k →∞

Conform criteriului de convergenţă enunţat anterior rezultă că

a nk → α .
k →∞

TEOREMA DE CONVERGENŢĂ A LUI CAUCHY

Un şir de numere reale (a n )n∈N * este convergent dacă şi numai

dacă este şir fundamental.

DEMONSTRAŢIE :

(i) Presupunem că (a n )n∈N * este convergent . Aceasta înseamnă că oricare

ε
ar fi ε > 0 , există N (ε ) astfel încât oricare ar fi n ≥ N (ε ) Þ an − a <
.
2
(∀)m ≥ N(ε ),(∀)n ≥ N(ε ) Þ am − an = am − a + a − an ≤ am − a + a − an < ε .
1 2 3 123
ε ε
< <
2 2

Deci şirul (a n )n∈N * este şir fundamental.

(ii) Presupunem că (a n )n∈N * este şir fundamental. Dacă an este şir

fundamental, atunci, conform propoziţiei 4.2.1. şirul an este mărginit. Din
lema lui Cesaro rezultă că şirul mărginit an conţine un subşir a nk
convergent. Conform propoziţiei 4.2.2. orice şir fundamental care conţine
un subşir convergent este convergent. Teorema este astfel demonstrată.

4.3. Puncte limită ale unui şir

Fie (a n )n∈N * un şir de numere reale.

DEFINIŢIA 4.3.1. : Numărul real “a” este punct limită al şirului

(an )n∈N * , dacă orice vecinătate a lui “a” ( V(a) ) conţine o infinitate de
termeni ai şirului.
 1 + ( −1) n
EXEMPLU : Fie şirul a n =
2
a1 = 0 , a3 = 0 , … , a2k-1 = 0 , …
a2 = 1 , a4 = 1 , … , a2k = 1 , …

Putem spune că “0” şi “1” sunt puncte limită ale lui an pentru că
oricare ar fi vecinătăţile V(0) şi V(1), în ele există o infinitate de termeni ai
şirului.

OBSERVAŢIE :

1) Dacă şirul (a n )n∈N * este convergent către “a” , atunci “a” este
singurul punct limită.
2) Un punct limită al unui şir poate fi un număr finit sau ± ∞ .

EXEMPLU : fie şirul 1, 1, 2, 1, 2, 3, 1, 2, 3, 4, …

Puncte limită sunt : 1, 2, 3, …
Deci există şiruri cu o infinitate de puncte limită.

PROPOZIŢIA 4.3.1. : Fie şirul (a n )n∈N * . Punctul “a” este punct

limită pentru acest şir dacă şi numai dacă există un subşir a nk → a .
k →∞

DEMONSTRAŢIE :

(i) Presupunem că (a n )n∈N * conţine un subşir (a nk ) astfel încât

a nk → a , deci “a” este punct limită al şirului an .
k →∞
Oricare ar fi vecinătatea V(a) , în afara ei există cel mult un număr
finit de termeni ai subşirului a n k . Deci oricare ar fi vecinătatea V(a) , în
interiorul ei există o infinitate de termeni ai şirului an . Rezultă astfel că “a”
este punct limită al şirului an .

(ii) Fie “a” un punct limită al şirului an . Trebuie să arătăm că

există un subşir a n k astfel încât a nk → a .
k →∞
Vom studia trei situaţii : 1) “a” este finit , 2) “a” este + ∞ , 3)
“a” este − ∞ .
 1) Fie V1(a) = (a-1 , a+1) . Deoarece “a” este punct limită al
şirului an , în această vecinătate există o infinitate de termeni ai şirului an .
Alegem un termen al şirului an astfel încât a n ∈ V1 ( a ) .
1

Fie V2 (a ) = æç a − 1 , a + 1 ö÷ . Şi în această vecinătate există o

è 2 2ø
infinitate de termeni ai şirului an . Alegem a n2 ∈ V2 (a ), n2 > n1 .
……………………………………………………………………………….
1 1
Fie Vk ( a ) = æç a − , a + ö÷ . Alegem a nk ∈ Vk ( a ), n k > nk −1 .
è k kø
Demonstrăm prin inducţie că această relaţie este adevărată.
1 1
Oricare ar fi Vk ( a ) = æç a − , a + ö÷ , oricare ar fi k ∈ N * , alegem
è k kø
1 1 1 1
a nk ∈ Vk ( a ), n k > nk −1 . Deci ank ∈ æç a − , a + ö÷ ⇔ a − < ank < a + ⇔
è k kø k k
1 1 1
⇔− < a nk − a < Þ a nk − a < . Din criteriul de convergenţă enunţat
k k k
mai sus, rezultă că lim a nk = a ç bk = 1 > 0; bk → 0 ö÷ .
æ
n →∞ k
è k →∞ ø

2) a = + ∞
Fie V1( ∞ ) = ( 1, ∞ ) . Alegem a n1 ∈V1 ( ∞ ) .
Fie V2( ∞ ) = ( 2, ∞ ) . Alegem a n2 ∈ V2 (∞ ), n2 > n1 .
……………………………………………………….
Fie Vk( ∞ ) = ( k, ∞ ). Alegem a nk ∈ Vk ( ∞ ), n k > nk −1 , etc.

a nk ∈ ( k , ∞ ) Þ a nk > k Þ lim a nk > lim k Þ lim a nk = ∞ .

k →∞ k →∞ k →∞

3) a = − ∞
Fie V1( − ∞ ) = ( − ∞ , 1 ) .
Fie V2( − ∞ ) = ( − ∞ , 2 ) .
……………………………
Fie Vk( − ∞ ) = ( − ∞ , k ) , etc.

În continuare se procedează la fel ca la punctul 2) .

 DEFINIŢIA 1.3.2. : Fie (a n )n∈N * un şir de numere reale. Se
numeşte limită inferioară a şirului an , cel mai mic punct limită al lui an . Se
notează : lim inf a n = lim an .
n →∞ n →∞

DEFINITIA 1.3.3. : Fie (a n )n∈N * un şir de numere reale. Se

numeşte limită superioară a şirului an , cel mai mare punct limită al lui an .
Se notează : lim sup a n = lim a n .
n→∞ n →∞

EXEMPLU : Fie şirul (a n )n∈N * , an = ( −1) n 2n

n +1
2( 2k − 1)
a 2 k −1 = − → − 2 Þ lim an = −2
2k − 1 + 1 k →∞ n →∞

2( 2k )
a2k = →+2 Þ lim a n = +2
2k + 1 k → ∞ n →∞

4.4. Serii de numere reale

Fie şirul de numere reale (a n )n∈N * , a1 , a2 , … , an , an+1 , …

Notăm :
S1 = a1
S2 = a1 + a2
…………………….
Sn = a1 + a2 + … + an
…………………….

(Sn )n∈N * se numeşte şirul sumelor parţiale. Dacă (S n )n∈N * este

convergent către limita “S” ( deci “S” este finit! ) , atunci lim S n = S ,
n→∞
∞
S = å ai . (1)
i =1
DEFINIŢIA 4.4.1. : Membrul drept al relaţiei (1) se numeşte
serie.

DEFINIŢIA 4.4.2. : a1 , a2 , … , an se numesc termenii seriei.

 DEFINIŢIA 4.4.3. : Sn = a1 + a2 + … + an se numeşte suma
parţială de ordinul n .

DEFINIŢIA 4.4.4. : Dacă există, S este suma seriei .

OBSERVAŢIE : Dacă se cunosc termenii seriei, putem obţine

sumele parţiale şi reciproc.

Fie şirul sumelor parţiale (S n )n∈N * .

Sn = a1 + a2 + … + an
Sn-1 = a1 + a2 + … + an-1 Þ a n = S n − S n −1 , a1 = S1 , n ≥ 2 .

∞
DEFINIŢIA 4.4.5. : Seria åa n
este convergentă dacă şirul
n =1

sumelor parţiale Sn este convergent.

DEFINIŢIA 4.4.6. : Dacă şirul sumelor parţiale are limita + ∞

∞
sau − ∞ sau nu are limită, atunci seria åa n
este divergentă .
n =1

A cerceta natura unei serii înseamnă a determina dacă seria este

convergentă sau divergentă.

EXEMPLE :

A. Folosind definiţia convergenţei unei serii, să se stabilească

natura seriei cu termenul general :
1
un = 2 , n ≥1
n + 4n + 3
n 2 + 4n + 3 = (n + 3)(n + 1)
1 1æ 1 1 ö
un = 2 = ç − ÷, n ≥ 1
n + 4n + 3 2 è n + 1 n + 3 ø
1æ1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 ö
Sn = u1 + u2 + Κ + un = ç − + − + − + Κ + − + − ÷=
2è2 4 3 5 4 6 n n + 2 n +1 n + 3ø
1æ1 1 1 1 ö 5 1 1
= ç + − − ÷= − −
2 è 2 3 n + 2 n + 3 ø 12 2(n + 2) 2(n + 3)
 æ 5 1 1 ö 5
lim S n = lim çç − − ÷=
n→∞ n → ∞ 12
è 2 (n + 2 ) 2 (n + 3) ÷ø 12

B. Să se cerceteze natura seriilor următoare :

∞
1
1) å
n =1 n ( n + 1)

1 1 1
an = = −
n (n + 1) n n + 1
1 1 1 1 1 1 1 1
Sn = a1 + a2 + Κ + an−1 + an = 1 − + − + Κ + − + − = 1− Þ
2 2 3 n −1 n n n + 1 n +1
∞
1
Þ lim S n = 1 Þ å este convergentă şi are suma S = 1 .
n =1 n ( n + 1)
n →∞

2) Seria geometrică :
∞
Fie r>0 . år
n =0
n
= 1 + r + r2 + Κ + rn + Κ

1 − r n +1
Sn = 1 + r + r 2 + Κ + r n =
1− r
1 − r n +1 1
Ø r ∈ (0,1) : lim =
n →∞ 1 − r 1− r
n +1
1− r
Ø r ∈ (1, ∞ ) : lim = +∞
n →∞ 1 − r

Ø r = 1 : Sn = n+1 , lim S n = +∞
n →∞

Deci seria geometrică este convergentă pentru r ∈ (0,1) şi

divergentă pentru r ∈ [1, ∞ ) .

3) Seria oscilantă :
∞

å (− 1)
n =0
n
= 1 − 1 + 1 − 1 + ...

S0 = 1 S1 = 0
S2 = 1 S3 = 0
……… ………
S2k = 1 S2k+1 = 0
……… ……….
 ∞
Observăm că Sn nu are limită , deci å (− 1)
n =0
n
este divergentă .

PROPRIETĂŢI ALE SERIILOR :

Aceste proprietăţi rezultă din proprietăţile şirurilor.

P1) Dacă într-o serie se schimbă ordinea unui număr finit de

termeni, se obţine o serie de aceeaşi natură ca şi prima.

P2) Dacă într-o serie adăugăm sau scădem un număr finit de

termeni, obţinem o serie de aceeaşi natură ca şi prima.

P3) Resturile unei serii convergente formează un şir convergent

către zero.

DEMONSTRAŢIE :
∞
Fie åa n=1
n = a1 + a2 + Κ + an + an+1 + an+2 + Κ
1 4 4 2 4 4 3 1 4 4 2 4 43
Sn Rn
∞
Rn = åa
k = n +1
k , unde cu Rn am notat restul de ordinul n al seriei.
∞
S = åan = Sn + Rn Þ Rn = S − Sn Þ limRn = lim(S − Sn ) = S − limSn = S − S = 0
n→∞ n→∞ n→∞
n=1

P4) Dacă seria åa n este convergentă, atunci şirul sumelor

parţiale este mărginit.

P5) Dacă seria åa n este convergentă, atunci lim an = 0 .

n→∞

DEMONSTRAŢIE :
Din ipoteză ştim că åa n este convergentă, deci lim S n = S ,
n →∞
unde S este finit.
a n = S n − S n +1 Þ lim a n = lim(S n − S n −1 ) = lim S n − lim S n −1 = S − S = 0
n →∞ n→∞ n →∞ n →∞

OBSERVAŢIA 1 :
 Reciproca acestei afirmaţii nu este adevărată. Adică, dacă
lim a n = 0 , nu rezultă că
n →∞
å
a n este convergentă. Pentru a demonstra
această afirmaţie, vom da un exemplu:

Seria armonică :
∞
1 1 1
ån
n =1 n
, an =
Þ lim = 0 .
n →∞ n

æ 1ö æ1 1ö æ1 1 1 1ö æ 1 1 1ö
S2n = ç1 + ÷ + ç + ÷ + ç + + + ÷ + Κ + ç n−1 + n−1 +Κ + n ÷
è 2ø è3 4ø è5 6 7 8ø è 2 +1 2 + 2 2 ø
1 1
1+ >
2 2

1 1 1 1 1
+ > + =
3 4 4 4 2

1 1 1 1 4 1
+ + + > =
5 6 7 8 8 2
………………………
1 1 1
n −1
+Κ + n >
2 +1 2 2
Deci S > n
2 n Þ lim S 2 = ∞ n
2 n→ ∞

Din şirul Sn am extras şirul S 2n care este divergent. De aici

rezultă faptul că Sn este divergent, deci lim S n = ∞ Þ å 1 este divergentă .

n →∞ n

OBSERVAŢIA 2 :
Dacă lim a n ≠ 0 Þ å a n este divergentă . Această observaţie
n →∞

reprezintă un criteriu de divergenţă a seriilor.

P6) Fie åa n o serie convergentă cu suma A . Fie åb n o serie

conv
convergentă cu suma B . Atunci, å (αa n + βbn ) → αA + βB , oricare ar fi
α, β ∈ R .
 OBSERVAŢIE : Mulţimea seriilor convergente formează un spaţiu
vectorial.

EXEMPLU :
3n − 5n
Să se arate că seria cu termenul general un = , n ≥ 1 este
15n
convergentă şi să i se calculeze suma .
n n
3n 5n æ 1 ö æ 1 ö
un = − =ç ÷ −ç ÷
15n 15n è 5 ø è 3 ø
n n
1
Fie seriile cu termenii generali vn = æç ö÷ şi tn = æç 1 ö÷ , n ≥ 1
è 5ø è3ø
∞
1
åv
∞
Seria n este convergentă şi are suma , iar seria åt este
n =1 4 n =1
n

1
convergentă şi are suma . Din proprietăţile seriilor convergente rezultă
2
∞ ∞
că, dacă două serii, respectiv åv n
şi åt n
sunt convergente şi au sumele
n =1 n =1
∞
V şi T , atunci seria diferenţă å (v
n =1
n − tn ) este o serie convergentă şi are
suma V-T .
∞
3n − 5 n 1 1 1
Deci å
n =1 15 n
= − =−
4 2 4

CRITERIUL GENERAL DE CONVERGENŢĂ AL LUI

CAUCHY (CGCC)

Seria åa n este convergentă dacă şi numai dacă , oricare ar fi

ε > 0 , există N (ε ) astfel încât , oricare ar fi n ≥ N (ε ) şi oricare ar fi
p ∈ N * avem :
| a n +1 + a n + 2 + Κ + a n + p |< ε

DEMONSTRAŢIE :
(i) Presupunem că seria åa n este convergentă, deci (Sn) este
convergent şi conform teoremei de convergenţă a lui Cauchy, (Sn) este un
şir fundamental. Rezultă astfel că oricare ar fi ε > 0 , există N (ε ) astfel
încât , oricare ar fi n ≥ N (ε ) şi oricare ar fi p ∈ N * avem : S n + p − S n < ε
Sn+p = a1 + a2 + … + an + an+1 + … + an+p
Sn = a1 + … + an
Deci | a n +1 + a n + 2 + Κ + a n + p |< ε .

(ii) Presupunem că oricare ar fi ε > 0 , există N (ε ) astfel încât , oricare ar

fi n ≥ N (ε ) şi oricare ar fi p ∈ N * rezultă că | an+1 + an+2 + Κ + an+ p |< ε ,
adică S n + p − S n < ε . De aici rezultă că Sn este un şir fundamental şi
conform teoremei de convergenţă a lui Cauchy, Sn este un şir convergent.
Astfel am demonstrat că seria å
a n este convergentă.

4.5. Serii cu termeni pozitivi

∞
DEFINIŢIA 4.5.1. : Seria åa
n =1
n este o serie cu termeni pozitivi

( stp ) , dacă an>0, n =1, 2, … .

CRITERII DE COMPARAŢIE PENTRU SERII CU TERMENI

POZITIVI

În acest paragraf vom prezenta câteva criterii de convergenţă a unei

serii cu termeni pozitivi.
Se compară seria a cărei natură este necunoscută cu o serie a cărei
natură o cunoaştem şi astfel putem obţine informaţii despre natura seriei
considerate. De aici denumirea de criterii de comparaţie.

I. Primul criteriu de comparaţie :

Fie åa n şi åb n două serii cu termeni pozitivi. Dacă există N

astfel încât oricare ar fi n ≥ N Þ a n ≤ bn atunci :
1. dacă åb n este convergentă, atunci şi seria åa n este
convergentă.
 2. dacă åa n este divergentă, atunci că şi seria åb n este
divergentă.

DEMONSTRAŢIE :
1. Din ipoteză ştim că åb n este convergentă şi, conform criteriului
general de convergenţă al lui Cauchy, oricare ar fi ε > 0 , există N (ε )
astfel încât , oricare ar fi n ≥ N (ε ) şi oricare ar fi p ∈ N * rezultă că
| bn+1 + bn+2 + Κ + bn+ p |< ε . Deoarece bn > 0 , avem bn+1 + bn+2 + Κ + bn+ p < ε .
Deoarece şi a n > 0 , (n ∈ N ) , avem :
*

a n +1 + a n +2 + Κ + an + p = a n+1 + a n+ 2 + Κ + a n + p ≤ bn +1 + bn + 2 + Κ + bn + p < ε
şi prin urmare seria åa n este convergentă.

2. Presupunem contrariul, adică åb n este convergentă, atunci,

conform 1. rezultă că şi åa n este convergentă, ceea ce contrazice ipoteza
că åa n este divergentă.

II. Al doilea criteriu de comparaţie :

Fie åa n şi åb n două serii cu termeni pozitivi. Dacă există N

a n +1 bn +1
astfel încât oricare ar fi n ≥ N Þ ≤ , atunci :
an bn
1. dacă åb n este convergentă, atunci şi seria åa n este
convergentă.
2. dacă å
a n este divergentă, atunci şi seria åb n este
divergentă.

DEMONSTRAŢIE :

a n +1 bn +1 a a
1. ≤ Þ n +1 ≤ n oricare ar fi n ≥ N
an bn bn +1 bn
a a a
Obţinem astfel : c = N ≥ N +1 ≥ Λ ≥ n ≥ Λ , unde “c” este o
bN bN +1 bn
constantă.
 Deci c ≤ a n , oricare ar fi n ≥ N Þ a n ≤ cbn .
bn
Din ipoteză ştim că åb n este convergentă şi conform proprietăţii
P6 rezultă că şi å cb n este convergentă.
Din aceste ultime două afirmaţii rezultă, conform primului criteriu
că seria å a n este convergentă.

2. Presupunem contrariul, adică åb n este convergentă şi åa n

este divergentă, lucru care este in contradicţie cu primul criteriu. Rezultă
astfel că seria å
bn este divergentă.

III. Al treilea criteriu de comparaţie: ( fără demonstraţie )

Fie åa n şi åb n două serii cu termeni pozitivi. Dacă lim an = c

n →∞ bn
( c fiind finit şi diferit de zero ), atunci seriile åa n şi åb n au
aceeaşi natură.

SERII UTILIZATE ÎN CRITERII DE COMPARAŢIE

∞
1
1. Seria armonică : ån n =1
. Aceasta este o serie divergentă.

∞ ì0 < r < 1 Þ serie convergent a

2. Seria geometrică : år
n =0
n
, r>0 , ïí
ï r ≥ 1 Þ serie divergenta
î

∞
1
3. Seria armonică generalizată : å nα
n =1
,α ∈ R . Există mai multe

situaţii :
a) α ∈ (0,1) Þ 1α > 1 Þ conform criteriului I , seria armonică
n n
generalizată este divergentă.
 ∞
b) α = 1 Þ å 1 Þ este seria armonică şi este divergentă.
n =1 n

∞
1 1 1 1 1 1 1
c) α > 1 Þ å α
= 1+ α + α + α + α + α + α +Κ
n =1 n 2 3 4 5 6 7

1 1 1 1 2 1
α
+ α < α + α = α = α −1
2 3 2 2 2 2
2
1 1 1 1 4 1 1 æ 1 ö
+ α + α + α < α = α −1 = = ç α −1 ÷
4 α
5 6 7 4 4 (2α −1 ) è 2 ø
2

∞ 2
1 1 æ 1 ö
å
n =1 n
α
< 1 + α −1 + ç α −1 ÷ + Λ
2 è2 ø
. Dar membrul drept al inegalităţii

reprezintă o serie geometrică cu raţia r = α1−1 , 0 < r < 1 ,deci este o

2
serie convergentă.
∞
1
Conform criteriului I , seria å nα
n =1
, α > 1 este convergentă .

În concluzie, seria armonică generalizată este :

ìconvergenta pentru α > 1
ï
í
ïdivergenta pentru α ≤ 1
î

EXEMPLU : Să se studieze natura seriilor :

∞
1
1. å
n =1 2n + 1
∞
1 1
Vom nota cu an = 1 . Fie seria å unde vom nota bn = .
2n + 1 n =1 n n
a 1 ∞
1 este divergentă .
lim n = Þ conform criteriului III , seria å
n =1 2n + 1
n →∞ b 2
n

1 1 1
2. an = ; < 3
2n + 5n + 7
3
2n + 5n + 7 n
3
 1 1
Notăm bn = 3
. Observăm că seria å 3 este o serie armonică
n n
generalizată convergentă, întrucât α = 3 .
Conform criterului I , seria å
an este convergentă.

an = (n 3 − n )
1
− 1 1 1
3. 4 = > = 3
4
n3 − n 4
n3 n4
Notăm b = 1
n 3
. Observăm că åb n este o serie armonică
n4
generalizată divergentă, întrucât α = 3 .
4
Conform criteriului I , seria åa n este divergentă.

CRITERII SUFICIENTE DE CONVERGENŢĂ A SERIILOR CU

TERMENI POZITIVI

I. Criteriul rădăcinii ( Cauchy ) :

Fie åa n o serie cu termeni pozitivi.

1. Dacă pentru oricare n ≥ N , există 0 < k < 1 astfel încât

n a n ≤ k , atunci seria åa n este convergentă.
2. Dacă pentru o infinitate de termeni n a n ≥ 1 , atunci åa n este
divergentă.

DEMONSTRAŢIE :

1. Oricare ar fi n ≥ N , există 0 < k < 1 astfel încât n an ≤ k .

Þan ≤ kn Þåan ≤ åkn , iar å k este o serie geometrică cu raţia r = k<1.
n

Conform criteriului I , seria å a este convergentă.n

2. Dacă pentru o infinitate de termeni n a n ≥ 1 Þ a n ≥ 1 , deci şirul nu

poate fi convergent, iar seria este divergentă.
 COROLAR :
a n +1
Dacă lim = k , atunci:
n →∞ an
1) pentru k < 1 , seria åa n este convergentă
2) pentru k > 1 , seria å a n este divergentă
3) pentru k = 1 este neconcludent.

EXEMPLU :
n
æ 2n + 5 ö ,
∞ n
Fie seria æ 2n + 5 ö
å ç
n =1 è 3n − 10
÷
ø
an = ç ÷
è 3n − 10 ø
2n + 5 2
Aplicând criteriul rădăcinii, rezultă că n an = → < 1,
3n − 10 3
deci seria este convergentă.

OBSERVAŢIE : Nu putem studia convergenţa seriei geometrie cu

ajutorul criteriului raportului pentru că în demonstraţia criteriului raportului
am folosit seria geometrică.

EXEMPLU :
1 1 1 1 1 1
Fie seria 1
+ 2 + 3 + 4 + Κ + 2 n −1 + 2 n + Κ
2 3 2 3 2 3
Această serie este convergentă , fapt care rezultă din criteriul
rădăcinii, dar nu putem aplica criteriul raportului.

II. Criteriul raportului ( D’Alembert ) :

Fie åa n o serie cu termeni pozitivi.

a n +1
1. Dacă pentru oricare n ≥ N avem ≤ k < 1 , atunci seria
an
este convergentă.
an +1
2. Dacă
an
≥ k > 1 , atunci seria åa n este divergentă.

DEMONSTRAŢIE :

1. Oricare ar fi n ≥ N avem :
 a n +1 ≤ ka n
a N +1 ≤ ka N
a N + 2 ≤ ka N +1 ≤ k 2 a N
……………………
∞ ∞
aN + p ≤ k paN aN k p = aN kp
p =1 p =1

……………………

Seria pe care o obţinem este o serie geometrică de raţie “r” :

∞ ∞

åa
p =1
N k p = a N å k p . Această serie este convergentă. Rezultă astfel,
p =1

conform criterului I de comparaţie că seria åa n este convergentă.

2. an +1 ≥ k > 1
an
a N +1 ≥ a N
…………
a n +1 ≥ a n , oricare ar fi n ≥ N .

Rezultă că şirul an este un şir crescător de numere pozitive

Þ lim a n ≠ 0 . Deci
n→ ∞
å
a n este divergentă.

COROLAR :
a n +1
Fie lim = k . Atunci :
n →∞ an
1) pentru k < 1 , seria åa n este convergentă.
2) pentru k > 1 , seria å a n este divergentă.
3) pentru k = 1 este neconcludent.

DEMONSTRAŢIE :

a n +1
1) lim =k <1
n →∞ an
 Există ε > 0 astfel încât k + ε < 1

| ( | ) |
0 k −ε k k +ε 1
Vε ( k ) = (k − ε , k + ε )
Deoarece lim a n+1 = k , înseamnă că oricare ar fi vecinătatea V ε (k ) ,
n→∞ a
n
în afara ei există cel mult un număr finit de termeni ai şirului, iar în
interiorul ei există o infinitate de termeni.
a n +1 a
∈ Vε ( k ) Þ n +1 < 1 conform părţii întâi a criteriului raportului.
an an
Deci seria åa n este convergentă.

a n +1
2) lim =k >1
n →∞ a
n

V(k) = (1, ∞ ) . Repetând raţionamentul de mai sus, demonstrăm că

seria åa n este divergentă.

3) În cazul în care k = 1 , nu putem trage nici o concluzie, deoarece există

situaţii în care seria este convergentă şi situaţii în care seria este divergentă.
De exemplu :
1
Ø å an = å Þ lim an +1 = lim n = 1 , dar ştim că seria este
n n →∞ a n→ ∞ n + 1
n
divergentă.
α
1
Ø å a n = å α , (α > 1) Þ lim a n+1 = lim n α = 1 , iar seria
n n →∞ a n →∞ (n + 1)
n
este convergntă.

EXEMPLE :

∞
2n a n +1 2 n +1 ( n + 1)!+( n + 3)!
1) å (n + 1)!+(n + 3)! Þ
n =0 an
=
(n + 2)!+( n + 4)!
⋅
2n
=

2(( n + 1)! )(1 + ( n + 2)( n + 3)) 2(1 + n 2 + 5n + 6)

= = →0
(n + 2)! (1 + ( n + 3)( n + 4)) (n + 2)(1 + ( n + 3)( n + 4))
 Deci lim a n+1 = 0 şi conform criteriului raportului, seria este
n→∞ a
n
convergentă.

n
∞
α n ⋅ n! a n +1 α n +1 ( n + 1)! n n æ n ö α
2) å
n =1 n n
Þ
an
=
( n + 1) n +1
⋅ n
α ⋅ n!
= αç ÷ →
è n +1ø e
Dacă α > 1 Þ α > e , seria este divergentă.
e
α
Dacă < 1 Þ α < e , seria este convergentă.
e
1
n
1
α æ n ö n n e a
Dacă = 1 Þα = e Þ an = eç ÷ =e = Þ n+1 > 1,
è n +1ø (n +1) æ 1 ö
n n
e an
ç1+ ÷
è nø
deci (a n ) este şir strict crescător, iar seria este divergentă.
Rezultă că seria dată este divergentă.

∞
an
3) å
n =1 n!
, a>0

un +1 a n +1 n! 1
lim = lim n ⋅ = a lim = 0 < 1 , deci seria este
n→∞ u
n
n →∞ a ( n + 1)! n →∞ n + 1

convergentă conform criteriului raportului.

∞ n
æaö
4) å
n =1
n! ç ÷ , a > 0
ènø
a n +1
( n + 1)! n
un +1 ( n + 1) n +1 æ n + 1ö a
lim = lim = a lim ç ÷ =
n →∞ u
n
n →∞ an n →∞
è n ø e
n! n
n
a
Dacă < 1 Þ a < e , seria este convergentă.
e
a
Dacă > 1 Þ a > e , seria este divergentă.
e
 n
Dacă a = 1 Þ a = e Þ un = n! æç e ö÷ . Atunci un +1 = e
> 1,
n
e ènø un æ n + 1ö
ç ÷
è n ø
oricare ar fi n , deci seria este divergentă.

III. Criteriul Raabe – Duhamel :

Fie åa n o serie cu termeni pozitivi.

1. Dacă oricare ar fi n ≥ N , næç a n − 1ö÷ ≥ k > 1 Þ seria este

ça ÷
è n +1 ø
convergentă.
2. Dacă oricare ar fi n ≥ N , næç a n − 1ö÷ ≤ k < 1 Þ seria este
ça ÷
è n +1 ø
divergentă.

COROLAR :
æ a ö
Dacă lim n çç n − 1÷÷ = k , atunci :
n →∞
è a n +1 ø
1) pentru k > 1 , seria åa n este convergentă
2) pentru k < 1 , seria å a n este divergentă
3) pentru k = 1 este neconcludent.

EXEMPLU :

∞
n!
Fie seria : å α (α − 1) Κ (α + n − 1)
n =1
(α > 0)

an n!α (α − 1)Κ (α + n − 1)(α + n ) α +n α −1

−1 = −1 = −1 =
an +1 α (α + 1)Κ (α + n − 1)(n + 1)! (n + 1) n +1 n +1

æ a ö n (α − 1)
lim n çç n − 1÷÷ = lim = α −1
n→∞
è a n +1 ø n→∞ n + 1
 1) pentru α − 1 > 1 Þ α > 2 , seria este convergentă
2) pentru α − 1 < 1 Þ α < 2 , seria este divergentă
3) pentru α − 1 = 1 Þ α = 2, criteriul este neconcludent.

∞ ∞
n! 1
å 2 ⋅ 3 ⋅ Κ ⋅ (n + 1) = å n + 1 ,
n =1 n =1
aceasta fiind serie armonică, este

divergentă.

4.6. Serii alternate

∞
DEFINIŢIA 1.6.1. : Seria åa
n =1
n se numeşte alternată dacă

produsul a doi termeni consecutivi este negativ , adică an ⋅ an+1 < 0, (∀)n∈N*

Seria altenată poate avea forma :

a1 − a 2 + a 3 − a 4 + Κ + a 2 n−1 − a 2 n + Κ , (a n > 0)
− a1 + a 2 − a 3 + a 4 − Κ − a 2 n −1 + a 2 n − Κ , (a n > 0 )

å (− 1) (an > 0) .
n +1
În general putem scrie seria astfel : an ,
n =1

CRITERIUL LUI LEIBNITZ

∞
Fie å (− 1)
n +1
a n o serie altrenată. Dacă sunt îndeplinite condiţiile :
n =1

1. a n > a n +1 ( adică şirul termenilor fără semn este descrescător )

2. lim a n = 0
n →∞
∞
atunci seria å (− 1)
n +1
a n este o serie convergentă.
n =1

DEMONSTRAŢIE :

Presupunem că avem a1 − a 2 + a 3 − a 4 + Κ + a 2 n −1 − a 2 n + Κ
S 2 n = a1 − a 2 + a3 − a 4 + Κ + a 2 n−1 − a2 n + Κ
S 2 n + 2 = S 2 n + a 2 n +1 − a 2 n + 2

Deoarece a 2 n +1 > a2 n + 2 Þ S 2 n +2 > S 2 n Þ S 2 n este un subşir strict crescător.

Arătăm în continuare că S2n este un subşir mărginit superior.

S 2 n = a1 − (a 2 − a3 ) − (a 4 − a5 ) − Κ − (a2 n −2 − a 2 n −1 ) − a 2 n Þ S 2 n < a1 , deci

14 2 43 14 2 43 1 44 2 4 43 {
>0 >0 >0 >0

S2n este mărginit superior.

S = lim S 2 n üï
Fie n →∞
ý Þ lim S 2 n = lim S 2 n −1 − lim a2 n Þ lim S n = S Þ
= S 2 n −1 − a2 n ïþ 1 2= S 3 14 2 43 123
n →∞ n →∞ n→∞ n→∞
S2n
=S =0
seria este convergentă.

∞
log a n
EXEMPLU : Să se studieze convergenţa seriei å (−1)
n =1
n

n
, a > 1.

log a x
Fie funcţia f ( x ) = , x ∈ [1, ∞ )
x
x 1
− log a x − log a x
log a e − log a x
f ' ( x ) = x ln a 2 = ln a 2 =
x x x2
Ştim că a>1 , deci funcţia log a x este crescătoare. Din relaţia de
mai sus, rezultă că f ' ( x ) < 0 , oricare ar fi x > e . Deci f ( x ) este
descrescătoare pe intervalul (e, ∞ ) şi
log a n
este descrescătoare pentru
n
log n
orice n > e , n ∈ N . De asemenea, lim a = 0. Conform criteriului lui
n→∞ n
Leibnitz, seria este convergentă.

4.7. Serii absolut convergente

Fie åa n o serie numerică.

DEFINIŢIA 4.7.1. : Seria åa n este abslut convergentă dacă
seria valorilor absolute åa n este convergentă.
 TEOREMA 4.7.1. : Orice serie absolut convergentă este
convergentă.

DEMONSTRAŢIE :
Din ipoteză ştim că seria åa n este absolut convergentă. Conform
criteriului general de convergenţă al lui Cauchy, oricare ar fi ε > 0 ,
există N (ε ) astfel încât , oricare ar fi n ≥ N (ε ) şi oricare ar fi p ∈ N *
rezultă că a n +1 + a n + 2 + Κ + a n + p < ε ⇔ a n +1 + a n + 2 + Κ + a n + p < ε

Seria åa n este convergentă deoarece :

a n +1 + a n + 2 + Κ + a n + p ≤ a n +1 + a n + 2 + Κ + a n + p < ε oricare ar
fi n ≥ N (ε ) şi oricare ar fi p ∈ N * .

OBSERVAŢIE : Reciproca, în general, nu este adevărată ( nu

orice serie convergentă este şi absolut convergentă ) .

EXEMPLU :

∞
1
å (− 1)
n +1
Ø Seria este convergentă .
n =1 n
∞ ∞
1 1
Ø Seria å (− 1)n +1 = å este seria armonică şi este divergentă.
n =1 n n =1 n

DEFINIŢIA 4.7.2. : O serie convergentă care nu este absolut

convergentă se numeşte semiconvergentă.

OBSERVAŢIE : Într-o serie cu termeni pozitivi, notiunile de

convergenţă şi absolut convergenţă coincid.

CRITERIU DE ABSOLUT CONVERGENŢĂ

Fie åa n şi åb n , două serii numerice. Dacă există N astfel încât

oricare ar fi n ≥ N , să avem a n ≤ bn (*) , atunci dacă åb n este
absolut convergentă şi seria åa n este absolut convergentă.
 DEMONSTRAŢIE :
å
Dacă bn este o serie absolut convergentă, din criteriul general de
convergenţă al lui Cauchy rezultă că oricare ar fi ε > 0 , există N (ε ) astfel
încât, oricare ar fi n ≥ N (ε ) şi oricare ar fi p ∈ N * , există relaţia
: bn +1 + bn +2 + Κ + bn + p < ε ⇔ bn +1 + bn +2 + Κ + bn + p < ε .

(*)
an+1 + an+2 + Κ + an+ p = an+1 + an+2 + Κ + an+ p ≤ bn+1 + bn+2 + Κ + bn+ p < ε ,
oricare ar fi n ≥ N (ε ) şi oricare ar fi p ∈ N * . Rezultă astfel că seria
åa n este abslut convergentă.

TEOREMA LUI ABEL ( pentru serii numerice ) :

Fie åa n o serie numerică şi fie ( Sn ) şirul sumelor parţiale care este

mărginit. Fie şirul de numere α n , (α n > 0) , (α n ) fiind convergent
către zero şi descrescător. Atunci seria å α n an este convergentă.

DEMONSTRAŢIE :

Din ipoteză ştim că ( Sn ) este un şir mărginit.

Sn = a1 + a2 + … + an
S n ≤ M ( M > 0 ) , (∀ ) n ∈ N *
Tot din ipoteză ştim că (α n ) → 0 , α n > 0, α n descrescător Þ că
n →∞

oricare ar fi ε > 0 , există N (ε ) astfel încât , oricare ar fi n ≥ N (ε ) ,

ε ε
αn − 0 < Þ αn < .
2M 2M
În continuare vom aplica seriei åα a n n criteriul general de
convergenţă al lui Cauchy:
Oricare ar fi ε > 0 , există N (ε ) astfel încât , oricare ar fi
n ≥ N (ε ) şi oricare ar fi p ∈ N * , există relaţia :
α n+1an+1 + α n+2 an+ 2 + Κ + α n+ p−1an+ p −1 + α n + p an+ p < ε
α n +1an+1 + α n +2 an +2 + Κ + α n + p −1an + p −1 + α n+ p an + p =
= αn+1 (Sn+1 − Sn ) + αn+2 (Sn+2 − Sn+1 ) +Κ + αn+ p−1 (Sn+ p−1 − Sn+ p−2 ) + αn+ p (Sn+ p − Sn+ p−1 ) =
= − αn+1Sn + (αn+1 −αn+2 )Sn+1 + Κ + (αn+ p−1 −αn+ p )Sn+ p−1 + αn+ p Sn+ p ≤
≤ S n α n +1 + S n +1 (α n +1 − α n +2 ) + Κ + S n + p −1 (α n + p −1 − α n + p ) + S n + p α n + p ≤
≤ M (α n +1 + α n +1 − α n +2 + α n +2 − α n +3 + Κ + α n + p −1 − α n + p + α n + p ) =
2εM
= 2α n +1 M ≤ =ε
2M

Rezultă că seria åα a n n este convergentă.

4.8.Şiruri de funcţii

Fie f n : A → B , n ∈ N * , funcţii reale definite pe mulţimea

A∈ R .

DEFINIŢIA 4.8.1. : Şirul f1 , f2 , … , fn , … se numeşte şir de

funcţii şi se notează cu ( f n )n∈N * ( 1 ) .

OBSERVAŢIE : Oricare ar fi a ∈ A , obţinem şirul de numere

f1(a), f2(a), …, fn(a) pe care-l notăm : ( f n (a ))n∈N * ( 2 ) .

DEFINIŢIA 4.8.2. : Punctul x ∈ A se numeşte punct de

convergenţă al şirului de funcţii ( 1 ) , dacă şirul ( f n ( x ))n∈N * este
convergent.

Fie B ⊂ A, B = {x ∈ A | ( f n ( x ))n∈N * este convergent} (3)

DEFINIŢIA 4.8.3. : Mulţimea B se numeşte mulţimea de

convergenţă a şirului de funcţii ( 1 ) .

Fie x ∈ B . Notăm f ( x ) = lim f n ( x ) ( 4) .

n →∞
 DEFINIŢIA 1.8.4. : Funcţia f : B → R care verifică relatia de
mai sus se numeşte funcţia limită a şirului de funcţii ( 1 ) .

EXEMPLU :
Fie funcţia f n : R → R , f n ( x ) = x n . Evident, B = ( -1 , 1 ] .
ì0, x ∈ (− 1,1)
f (x ) = í Þ f : B → R este funcţia limită.
î1, x = 1

Fie f n : A → B , n ∈ N * un şir de funcţii. Fie mulţimea B ⊂ A .

DEFINIŢIA 4.8.5. : Şirul de funcţii ( f n )n∈N * converge simplu

către funcţia f pe mulţimea B, dacă oricare ar fi ε > 0 şi oricare ar fi
x ∈ B , rezultă că există N (ε , x ) astfel încât oricare ar fi n ≥ N (ε , x ) ,
f n (x ) − f (x ) < ε (1) .
cs
Vom nota cu f n →f B
, unde “cs” înseamnă “converge simplu” .

DEFINIŢIA 4.8.6. : Şirul de funcţii ( f n )n∈N * converge uniform

către funcţia f pe mulţimea B, dacă oricare ar fi ε > 0 , există N (ε , x )
astfel încât oricare ar fi n ≥ N (ε , x ) şi oricare ar fi x ∈ B , rezultă că
f n (x ) − f (x ) < ε ( 1’ ) .
cu
Vom nota cu fn →fB
, unde “cu” înseamnă “converge uniform” .

Interpretarea geometrică a convergenţei uniforme este prezentată în

figura de mai jos :
f n , n ≥ N (ε )

- f +ε
-f

- f −ε

a b
 cu cs
OBSERVAŢIE : Dacă fn →f , atunci f n → f . Reciproca nu
B B
este adevărată.

EXEMPLUL 1 :
ì0, x ∈ (− 1,1)
f n : (− 1,1] → R , f n (x ) = x n Þ f (x ) = í
î1, x = 1
cs

lim f n = f . Observăm că f n → f , dar nu este uniform

n →∞ ( −1,1]
convergent.

EXEMPLUL 2 :
sin nx
f n : [0,2π ] → R , f n (x ) = , (∀)n ∈ N * B = [0,2π ]
n
f ( x ) = 0 , (∀) x ∈ B . Fie şirul :
1 1
xn = , xn → 0 Þ (∀)ε > 0, (∃)N(ε ) astfel incat(∀)n ≥ N(ε ) Þ xn − 0 < ε ⇔ < ε
n n→∞ n
sin nx 1
(∀)n ≥ N (ε ) , f n ( x ) − f ( x ) = − 0 ≤ < ε , (∀) x ∈ B .
n n

OBSERVAŢIE : Pentru convergenţa simplă se aplică criteriile

obişnuite de convergenţă a şirurilor de numere.

CRITERII DE CONVERGENŢĂ UNIFORMĂ

I. Primul criteriu de convergenţă uniformă ( criteriul

lui Cauchy ):

Fie f n : A → B , n ∈ N * un şir de funcţii. Fie mulţimea B ⊂ A .

cu
Şirul fn →f
B
dacă şi numai dacă , oricare ar fi ε > 0 , există

N (ε ) astfel încât oricare ar fi n ≥ N (ε ) , oricare ar fi m ≥ N (ε ) şi

oricare ar fi x ∈ B , rezultă :
f m ( x ) − f n ( x ) < ε (1)
 DEMONSTRAŢIE :

1) Necesitatea :
cu
Presupunem că fn →f Þ (∀)ε > 0, (∃) N (ε ), astfel încât,
B
ε
(∀)n ≥ N (ε ), (∀) x ∈ B , f n ( x ) − f ( x ) < (2).
2
ε
Pentru m ≥ N (ε ) , avem relaţia f m ( x ) − f ( x ) < (2’)
2
ε ε
fm (x) − fn (x) = fm (x) − f ( x) + f (x) − fn (x) ≤ fm (x) − f (x) + f (x) − fn (x) < + = ε
2 2
oricare ar fi n ≥ N (ε ) , oricare ar fi m ≥ N (ε ) şi oricare ar fi x ∈ B .

2) Suficienţa :

Presupunem că (∀)ε > 0, (∃)N (ε ), astfel încât, (∀)n ≥ N (ε ), (∀) x ∈ B Þ

Þ f m ( x ) − f n ( x) < ε Prin urmare şirul de numere f n ( x ) este un şir
fundamental şi deci şirul ( f n )n∈N * este convergent.
cs
Fie f : B → R limita şirului ( f n )n∈N * , f n → f . Vom demonstra
B
în continuare că această convergenţă este uniformă.
cs
Fie n ≥ N (ε ) , fixat, ales arbitrar . Deoarece f n → f , înseamnă că
B
este adevărată relaţia :
cs
f n − f n → f − f n Þ (∀)n ≥ N (ε ), (∀) x ∈ B, f m ( x) − f n ( x) < ε .
B
Trecem la limită când n → ∞ . Vom avea : | f ( x ) − f n ( x ) |< ε .
Deoarece n este ales arbitrar, îl putem înlocui cu “n “ şi obţinem :
cu
f ( x ) − f n ( x ) < ε , (∀) x ∈ B Þ fn →f
B

II. Al doilea criteriu de convergenţă uniformă:

Fie f n : A → R . Fie şirul numeric (a n )n∈N * , de numere pozitive,

convergent către zero. Fie B ⊂ A .
 Dacă există f : B → R astfel încât f n ( x ) − f ( x ) ≤ a n , oricare
cu
ar fi n ∈ N * Þ fn →f .
B

DEMONSTRAŢIE :
Fie ε > 0 . Deoarece lim a n = 0 Þ (∃) N (ε ) astfel încât
n →∞

(∀)n ≥ N (ε ), a n − 0 < ε . Dar a n > 0 , deci a n < ε .

Pentru (∀)n ≥ N (ε ), (∀) x ∈ B Þ f n ( x ) − f ( x ) ≤ a n < ε . Aceasta
cu
demonstrează faptul că fn →f .B

CONTINUITATEA ŞI CONVERGENŢA UNIFORMĂ

Fie funcţia f : A → R .

DEFINIŢIA 4.8.7. : Funcţia f este continuă în punctul a ∈ A

dacă :
1) există lim f ( x )
x→ a

2) lim f ( x) = f (a )
x→a

DEFINIŢIA 4.8.8. : Funcţia f este continuă în punctul a ∈ A

dacă oricare ar fi ε > 0 , există o vecinătate V(a) astfel încât oricare ar fi
x ∈ V (a ) ∩ A Þ f ( x ) − f (a ) < ε .

Cele două definiţii sunt echivalente.

cu
TEOREMA 4.8.1. : Fie şirul fn →f ( mulţimea B fiind inclusă
B
în mulţimea A ) . Dacă toate funcţiile fn sunt continue în punctul a ∈ B ,
atunci şi funcţia limită f este continuă în punctul “a” .

DEMONSTRAŢIE :
 cu
Din ipoteză ştim că fn →f Þ (∀)ε > 0, (∃) N (ε ), astfel încât,
B
ε
(∀)n ≥ N (ε ), (∀) x ∈ B , f n ( x ) − f ( x ) < . (1)
3
ε
În cazul particular x = a , obţinem relaţia f n (a ) − f ( a ) < . (2)
3
Tot din ipoteză ştim faptul că funcţiile fn sunt continue în x = a , deci
şi funcţia fN este continuă în punctul x = a , şi prin urmare, oricare ar fi
ε > 0 , există vecinătatea V(a) astfel încât oricare ar fi x ∈V (a ) ∩ B Þ
ε
f N ( x ) − f N (a ) < . (3)
3
(∀)x∈V(a) ∩B,(∀)ε > 0, f (x) − f (a) = f (x) − fN (x) + fN (x) − fN (a) + fN (a) − f (a) ≤
ε ε ε
≤ f (x) − fN (x) + fN(x) − fN (a) + fN (a) − f (a) < + + = ε
1 44 2 4 43 1 44 2 4 43 1 44 2 4 43 3 3 3
ε ε ε
= (1) = (3) = (2)
3 3 3

DERIVABILITATE ŞI CONVERGENŢĂ UNIFORMĂ

TEOREMA 4.8.2. : Fie I un interval mărginit şi fie şirul de

(
funcţii f n : I → R derivabile pe intervalul I n ∈ N * . Dacă sunt )
îndeplinite condiţiile :
1) există x0 ∈ I astfel încât şirul ( f n ( x0 ))n∈N * este convergent
cu
2) există g : I → R astfel încât f n' → g
I
cu
atunci : 1) există funcţia f : I → R astfel încât f n → f
I

2) f ' (x ) = g (x ), (∀) x ∈ I .

OBSERVAŢIE : Convergenţa uniformă a şirului fn nu atrage

după sine convergenţa uniformă a şirului derivatelor.

EXEMPLU :
, (n ∈ N* ) .
Fie intervalul I = [0,2π ] . Fie f n : I → R , f n ( x) =
cosnx
n
Vom arăta că fn este un şir convergent uniform pe acest interval.
 f (x ) = 0 , x ∈ I .
cos nx 1 . Conform criteriului II de convergenţă
f n (x ) − f (x ) = ≤
n n
cu
uniformă, rezultă că f n → f .
I
π
f n' ( x ) = − sin nx . Fie x = ∈I .
2
æπ ö π æπ ö 3π
n = 1 Þ f1' ç ÷ = − sin = −1 n = 3 Þ f 3' ç ÷ = − sin =1
è2ø 2 è3ø 2
æπ ö æπ ö 4π
n = 2 Þ f 2' ç ÷ = − sin π = 0 n = 4 Þ f 4' ç ÷ = − sin =0
è2ø è2ø 2

Obţinem şirul -1, 0, 1, 0 , -1, … , deci nu este un şir convergent.

TEOREMA 4.8.3. : Fie f n [a, b] → R , n ∈ N * un şir de funcţii,

cu
fn → f . Dacă fn sunt integrabile pe intervalul [a, b], atunci :
[ a ,b ]

1) funcţia limită f este integrabilă pe intervalul [a, b]

ò f ( x )dx este convergentă

b
2) n
a

lim ò f ( x )dx = ò f ( x )dx

b b
3) n
n→∞ a a

OBSERVAŢIE : Teorema 4.8.2. se mai numeşte şi “teorema de

derivare termen cu termen a unui şir de funcţii” , iar teorema 4.8.3. se mai
numeşte şi “teorema de integrare termen cu termen a unui şir de funcţii” .

4.9. Serii de funcţii

( )
Fie f n : A → R , n ∈ N * , un şir de funcţii.
∞
DEFINIŢIA 4.9.1. : Suma (1) f 1 + f 2 + Κ + f n + Λ = åf
n =1
n

se numeşte serie de funcţii.

OBSERVAŢII :
 ∞
1) Oricare ar fi a ∈ A , seriei åf
n =1
n îi corespunde o serie de
∞
numere å f (a ) = f (a ) + f (a ) + Κ + f (a ) + Κ
n =1
n 1 2 n
(2) .

Dacă seria numerică (2) este convergentă, atunci spunem că

punctul “a” este un punct de convergenţă a seriei de funcţii (1) .

1) O serie de funcţii este echivalentă cu o familie de serii de

numere ( fiecărui a ∈ A îi corespunde o serie de numere ) .

2) Unei serii de funcţii îi putem aplica rezultatele de la serii de

numere şi de la şiruri de funcţii. Astfel, notăm :

S1 = f1
S2 = f1 + f2
……………………
Sn = f1 + f2 + … + fn (3)

unde Sn reprezintă suma parţială de ordinul n a seriei de funcţii

(1) (S n )n∈N *

DEFINIŢIA 4.9.2. : Seria de funcţii (1) , åf n , este convergentă

pe B ⊂ A dacă şirul de funcţii ( Sn ) este convergent pe multimea B .

DEFINIŢIA 4.9.3. : Seria de funcţii åf n este absolut

convergentă în punctul a ∈ A dacă å f (a ) este absolut convergentă.
n

DEFINIŢIA 4.9.4. : Mulţimea de convergenţă B ⊂ A a unei

serii de funcţii este B = {a ∈ A | å f n (a ) este convergent a} .

EXEMPLE :
∞
(1) åe
n =0
− nx
, f n ( x ) = e − nx , fn : R → R

x < 0 : lim f n ( x ) = lim e − nx = +∞ ,

n →∞ n→∞
åf n este divergentă .
x = 0 : f n (0) = 1 , S n (0) = n + 1 , lim S n (0) = +∞ , åf n este
n →∞
divergentă .
n n
1 æ1 ö æ1 ö
x>0: f n ( x ) = nx = ç x ÷ , å çè e x ÷ø este serie geometrică cu raţia
e èe ø
1
r= < 1 , deci este o serie convergentă.
ex

Rezultă că mulţimea de convergenţă este B = (0, ∞ ) .

∞
(x + 1)n , f n (x ) =
(x + 1)n
(2) å
n =1 n ⋅ 2n n ⋅ 2n
, fn : R → R

Din criteriul raportului, obţinem :

f n +1 ( x ) æ ( x + 1)n +1 n ⋅ 2 n ö n ( x + 1) x + 1
lim = limçç ⋅ ÷ = lim =
n →∞ f n ( x ) n→∞è (n + 1)2 n +1 ( x + 1)n ÷ø n→∞ 2(n + 1) 2

x +1 x +1
Ø < 1 Þ −1 < < 1 Þ x ∈ (− 3,1) , seria este convergentă.
2 2
x +1
Ø > 1 Þ x ∈ (− ∞,−3) ∪ (1, ∞ ) , seria este divergentă.
2
1
Ø x = 1 Þ fn =
, serie armonică, divergentă.
n
Ø x = 3 Þ fn =
(− 2)n = (− 1)n 1 , serie armonică alternată, care este
n ⋅ 2n n
convergentă.

Rezultă că mulţimea de convergenţă este [− 3,1) .

DEFINIŢIA 4.9.5. : Seria åf n converge simplu pe mulţimea B

către funcţia S dacă oricare ar fi ε > 0 , oricare ar fi x ∈ B , există N (ε , x )
astfel încât, oricare ar fi n ≥ N (ε , x ) , avem S n ( x ) − S ( x ) < ε .
 DEFINIŢIA 4.9.6. : Seria åf n converge uniform pe mulţimea
B către funcţia S dacă oricare ar fi ε > 0 , există N (ε ) astfel încât, oricare
ar fi n ≥ N (ε ) , oricare ar fi x ∈ B , avem S n ( x ) − S ( x ) < ε .

DEFINIŢIA 4.9.7. : Funcţia S se numeşte suma seriei de funcţii.

CRITERII DE UNIFORM CONVERGENTA A SERIILOR DE

FUNCTII

Criteriul Cauchy de convergenţă uniformă:

Fie f n : A → R , n ∈ N * . Fie B ⊂ A . Seria åf n converge

uniform pe mulţimea B dacă şi numai dacă oricare ar fi ε > 0 , există
N (ε ) astfel încât, oricare ar fi n ≥ N (ε ) , oricare ar fi p ∈ N * , avem :
f n +1 ( x ) + f n +2 ( x ) + Κ + f n + p ( x ) < ε , oricare ar fi x ∈ B .

DEMONSTRAŢIE :

Fie S n ( x ) = f1 ( x ) + f 2 ( x ) + Κ + f n ( x ) .
cu
Şirul Sn → S ⇔ (∀)ε > 0, (∃)N (ε ) astfel încât : (∀)n ≥ N (ε ) şi (∀) x ∈ B Þ
B

S n+ p (x ) − S n ( x ) < ε şi f n +1 ( x ) + f n +2 ( x ) + Κ + f n + p ( x ) < ε .

Criteriul lui Weierstrass de convergenţă uniformă:

Fie f n : A → R , n ∈ N * . Fie åf n . Fie åa n o serie cu

termeni pozitivi convergentă. Dacă oricare ar fi x ∈ B ⊂ A şi oricare ar fi
n ∈ N * , f n ( x ) ≤ a n , atunci å
f n converge uniform pe mulţimea B .

DEMONSTRAŢIE :
Din ipoteză ştim că åa n este convergentă şi a n > 0 . Din
criteriul general de convergenţă al lui Cauchy rezultă că (∀)ε > 0, (∃) N (ε )
astfel încât (∀)n ≥ N (ε ) , (∀) p ∈ N * , avem :
 a n +1 + a n + 2 + Κ + a n + p < ε Þ a n +1 + a n + 2 + Κ + a n + p < ε .

fn+1( x) + fn+2( x) +Κ + fn+p ( x) ≤ fn+1( x) + fn+2( x) +Κ + fn+p ( x) ≤ an+1 + an+2 +Κ + an+p < ε
şi conform criteriului de convergenţă uniformă al lui Cauchy rezultă că
å f n converge uniform pe mulţimea B .

EXEMPLE :
n
1. åf n
, f n : R → R , f n ( x ) = sin 2 x .
n
sin n x 1
(∀)n ∈ N * , (∀) x ∈ R Þ f n ( x ) = 2
≤ 2
n n
1
åa n =
n2
este seria armonică generalizată, α = 2 , deci seria este
convergentă.

Conform criteriului lui Weierstrass, f n converge uniform pe R.

1
2. åf n
, f n : R → R , f n (x ) = .
nx
Ø pentru x > 1 Þ f n ( x ) = 1x este seria armonică generalizată
n
(convergentă)
Ø pentru x ≤ 1 Þ seria este divergentă.

4.10. Serii de puteri

Fie f n : R → R , f n ( x ) = a n x n , n∈N .

∞
DEFINIŢIA 4.10.1. : Seria de funcţii åa x
n=0
n
n
= a0 + a1x +Κ + an xn +Κ

se numeşte serie de puteri.

OBSERVAŢII :
Ø Orice serie de puteri este o serie de funcţii, deci rezultatele obţinute la
seriile de funcţii se aplică seriilor de puteri.

Ø S n ( x ) = a 0 + a1 x + Κ + a n x n este un polinom de gradul n .

PROPOZIŢIA 4.10.1. : Mulţimea de convergenţă a unei serii de

puteri este nevidă.

DEMONSTRAŢIE :
Fie şirul (S n ( x ))n∈N . Pentru x = 0 , Sn(0) = a0 ;
limSn (0) = a0 Þ x = 0 ∈ B . Deci mulţimea B este nevidă.
n→∞

OBSERVAŢIE : Există serii de puteri pentru care mulţimea de

convergenţă este formată doar din numărul zero. ( B = {0} )

∞
EXEMPLU : Fie seria: ån
n =1
n
xn .

Notăm a n = n . n

Fie x0 ∈ R , x0 ≠ 0 .
∞

ån
n =1
n
x n = x0 + 2 2 x02 + 33 x03 + Κ + n n x0n + Κ

De asemenea, n n x0n ≤ (n x0 ) .
n

é 1 ù
Pentru n > ê ú Þ n ⋅ x0 > 1 . Rezultă că lim n n x0n ≠ 0 . Deci seria
ë x0 û
n →∞

este divergentă pentru orice x ≠ 0 ( vezi criteriile de convergenţă )

TEOREMA LUI ABEL PENTRU SERII DE PUTERI

Pentru orice serie de puteri åa n x n , există un număr R ≥ 0 astfel

încât :
1. Oricare ar fi x ∈ (− R, R ) , seria este absolut convergentă.
2. Oricare ar fi x ∈ (− ∞,− R ) ∪ (R, ∞ ) , seria este divergentă.
3. Oricare ar fi 0 < r < R , seria este uniform convergentă pentru orice
x ∈ [− r , r ] .
 Numărul R ≥ 0 cu proprietăţile 1. şi 2. se numeşte raza de convergenţă
a seriei de puteri.

DEMONSTRAŢIE :

Fie B multimea de convergenţă a seriei åa n xn .

Dacă B = {0} Þ R = 0 , atunci teorema este demonstrată.
Dacă B ≠ {0}, atunci :

(*) Fie x0 ∈ B , x0 ≠ 0 Þ å a n x0n este convergentă, deci

lim an x0n = 0 de unde rezultă că şirul (an x0n )n∈N este mărginit. *
n →∞

Dacă şirul an x0n ( )

n∈N *
este mărginit, atunci există M > 0 astfel
încât a n x ≤ M . n
0

(
Consierăm x ∈ − x0 , x0 Þ x < x0 )
| | | |
− x0 0 x x0
n n
xn x x
an x = a n x n = an x0n
n
0
n
0 ≤M
x0 x0 x0
n n
x x
å an x ≤ å M x
n
0 = Må
x0
0

x
n
æ x ö
Dareste o serie geometrică convergentă ç r =
å < 1÷÷ , şi
x0 ç x0
è ø
conform primului criteriu de comparaţie, seria n
an x este absolut å
convergentă.
Prin urmare, oricare ar fi x ∈ − x0 , x0 ( ) , seria este absolut
convergentă, deci convergentă.
Am arătat deci că dacă x0 ∈ B , atunci oricare ar fi
x ∈ (− x0 , x0 ) , seria este absolut convergentă.
0
(**) Fie x1 ∉ B ( | ) | |
B x1 x
 Dacă x1 ∉ B , atunci seria åa n
x este divergentă.
n 1

Vom demonstra că oricare ar fi x astfel încât x > x1 , seria

åa x este divergentă.
n
n 1

Presupunem contrariul, adică åa n x n este convergentă. Rezultă

conform (*) că seria åa x este convergentă. Aceasta este o contradicţie
n
n 1

cu ipoteza, deci seria este divergentă pentru orice punct mai mare decât x1 .

Fie I = (a, b ) ∈ R .Oricare ar fi M cu proprietatea

x ∈ (a, b ) , x < M se numeşte majorant al intervalului (a,b) .
Observaţie : Un interval (a,b) are o infinitate de majoranţi.
Se numeşte supremul lui I , notat “supI “ , cel mai mic majorant.

Fie R=supB . Vom arăta că R este raza de convergenţă a seriei.

1. Oricare ar fi x0 < R , rezultă conform (*) :
(− x 0 , x0 ) ∈ B Þ (∀) x ∈ (− R, R ) , seria este absolut convergentă.

2. Dacă R este infinit (R = ∞ ) , atunci punctul 2. din teorema lui Abel nu

are sens. Presupunem că R este finit. Atunci :
(**)
(∀) x > R Þ(∀) x ∈ (− ∞,− R ) ∪ (R, ∞ ) , seria este divergentă.
Din 1. şi 2. rezultă faptul că R este raza de convergenţă a seriei.

3. Fie 0 < r < R

Vom arăta că oricare ar fi x ∈ (− R, R ) , seria este convergentă .
Dacă 0 < r < R , atunci r face parte din intrevalul de convergenţă ,
deci seria å a n r n este convergentă. Dar å a n r n = å a n r n , aceasta din
urmă fiind o serie numerică cu termeni pozitivi, convergentă.
Oricare ar fi x ∈ [− r , r ] , rezultă că å a n x n = å a n r n şi conform
criteriului lui Weierstrass de convergenţă uniformă, seria åa n x n este
uniform convergentă pe intervalul [− r, r ] .

OBSERVAŢII :
Ø Teorema lui Abel nu afirmă nimic despre natura seriei atunci când x=R
sau când x= -R. În aceste puncte seria poate fi convergentă sau
divergentă.
Ø Teorema lui Abel afirmă existenţa seriei de puteri, dar nu arată cum
poate fi calculată raza de convergenţă.

∞
EXEMPLU : åx n
= 1 + x + x 2 + Κ + x n , (∀) x ∈ (− 1,1)
n =1

♦ Pentru orice x ∈ (− ∞,−1) ∪ (1, ∞ ) , seria este divergentă.

♦ Pentru x = 1, S n = ∞ , deci seria este divergentă.
♦ Pentru x = -1 , S n este o serie oscilantă, deci divergentă.
În concluzie, B = (− 1,1) .

TEOREMA CAUCHY – HADAMARD

Fie åa n x n o serie de puteri. Fie ω = lim n a n . Atunci :

n →∞

ì1
ïω , 0 < ω < ∞
ï
R = í∞ , ω = 0
ï0 , ω = ∞
ï
î

DEMONSTRAŢIE :
Fie x0 ∈ R oarecare . ( x0 fixat )

åa x 0n = å a n x0 . Notăm
n
Fie seria cu termeni pozitivi n
n
un = an x0 . Pentru seria åu n aplicăm criteriul rădăcinii:

n →∞ n →∞
( )
lim n un = lim x0 n a n = x0 lim n a n = ω x0
n →∞

Există mai multe cazuri :

1 1
1) 0 < ω < ∞ Þ (∀) x0 < Þ x0 < Þ ω x0 < 1 . Din criteriul
ω ω
1
lui Cauchy rezultă că seria este convergentă şi R = .
ω
2) ω = 0 Þ 0 ⋅ x 0 < 1 , ( ∀) x 0 ∈ R Þ R = ∞ .
 3) ω = ∞ Þ (∀) x0 , ω x0 > 1 Þ (∀) x0 , x0 ≠ 0 , seria este
divergentă şi R=0 .

a n +1
Observaţie : ω = lim . Dacă nu există această limită, atunci
n→∞ an

ω = lim n an sau ω = lim a n +1 .

n →∞ n→∞ an

EXEMPLE :
∞
xn 1 1
1) å
n =1 n n
, an = n
n
Þ ω = lim n a n = lim
n →∞ n→∞ n
=0ÞR=∞

(− 1)n (− 1)n 1 1 1
2) å2 n
⋅n
x n Þ ω = lim n
n→∞ 2 ⋅n
n
= = ÞR= =2
2 ⋅ lim n 2
n
ω
n →∞

Oricare ar fi x ∈ (− 2,2 ) , seria este absolut convergentă.

Oricare ar fi x ∈ (− ∞,−2 ) ∪ (2, ∞ ) , seria este divergentă.

CONTINUITATEA UNEI SERII DE PUTERI

Fie seria åa n x n şi fie B mulţimea de convergenţă a seriei,

(− R, R ) ⊂ B ⊂ [− R, R ] .
Oricare ar fi x ∈ B , notăm S ( x ) = a0 + a1 x + Κ + a n x n + Κ .
Obţinem astfel funcţia S : B → R ( suma seriei ).

∞
EXEMPLU : åx
n =0
n
= 1 + x + x2 + Κ + xn + Κ

1
B = (− 1,1 ) , S :B → R, S (x ) =
1− x

PROPOZIŢIA 4.10.2. : Suma S a unei serii de puteri åa n xn

este continuă pentru oricare x ∈ (− R, R ) .
 DEMONSTRAŢIE :

Fie x0 ∈ (− R, R ) ( | | )
-R x0 r R

Deoarece x0 aparţine acestui interval, rezultă că există r > 0 astfel

încât x0 < r < R . Conform teoremei lui Abel, seria å
an x n este uniform
convergentă pe intervalul [-r,r] .
Dar funcţiile a n x n sunt nişte polinoame, deci sunt continue pentru
orice x ∈ R Þ S ( x ) este continuă, deci S ( x ) este continuă pe intervalul (-
R,R) .

TEOREMĂ : Fie åa n x n o serie de puteri şi fie S suma acestei

serii.
1. Seria derivatelor å na n x n−1 are aceeaşi rază de convergenţă ca şi seria
iniţială.
2. Funcţia S este derivabilă în intervalul de convergenţă şi suma seriei
’
å nan x n−1 este S .
EXEMPLE :
∞
x 2 n +1
1) Să se determine mulţimea de convergenţă a seriei å ( −1)
n =0
n

2n + 1
an 2n + 3
R = lim = lim =1
n →∞ a n →∞ 2 n + 1
n +1

Dacă x ∈ (− 1,1) , seria este absolut convergentă.

Dacă x ∈ (− ∞,−1) ∪ (1, ∞ ) , seria este divergentă.
Oricare ar fi r astfel încât 0 < r < 1 , seria este uniform convergentă pe
[− r, r ] .
∞
( −1) n +1
Dacă x = 1 Þ å ( −1) . Dacă x = −1 Þ å
∞ n
. Acestea sunt
n =0 2 n + 1 n =0 2n + 1
serii alternate care verifică condiţiile criteriului lui Leibnitz, deci sunt
convergente.
Rezultă că mulţimea de convergenţă este B = [− 1,1] .
 3n + ( −2) n ∞
2) Să se studieze convergenţa serieiå
n =1 n
( x + 1) n

Notăm x + 1 = y şi obţinem seria å 3 + ( −2) y n .

∞ n n

n =1 n
n
æ 2ö
1+ ç − ÷
a 3 + (−2)
n n
n +1 n +1 è 3ø Þ R = 1
R = lim n = lim ⋅ n+1 n+1
= lim ⋅
n→∞ a
n+1
n→∞ n 3 + (−2) n→∞ n æ æ 2 ön+1 ö 3
3ç1+ ç − ÷ ÷
ç è 3ø ÷
è ø
1 1 4 2
Dacă y ∈ æç − , ö÷ ⇔ x ∈ æç − ,− ö÷ , seria este absolut convergentă.
è 3 3ø è 3 3ø
1 ∞
3 + ( −2 ) n 1
n
Dacă y = Þ å ⋅ n este o serie cu termeni pozitivi pe
3 n =1 n 3
∞
1
care o comparăm cu seria å .
n =1 n

( 3n + ( −2) n )n 3n + ( −2) n
Astfel, lim = lim = 1 . Observăm că seriile au
n→∞ n ⋅ 3n n →∞ 3n
aceeaşi natură, deci seria dată este divergentă.
1 ∞
3n + ( − 2 ) n
Dacă y = − Þ å ( −1) n este o serie alternată. Şirul
3 n =1 n ⋅ 3n
æ 3n + ( − 2 ) n ö este monoton descrescător şi tinde la zero. Conform
çç ÷÷
è n⋅3
n
ø n∈N
criteriului lui Leibnitz, seria dată este convergentă.
4 2
Dacă x ∈ æç − ∞,− ö÷ ∪ æç − , ∞ ö÷ , seria este divergentă.
è 3 ø è 3 ø
1
n+
∞
3) Să se determine mulţimea de convergenţă a seriei n n

å 1ö
n
⋅ xn
n =1 æ
çn + ÷
è nø
n
æ 1ö 1
çn + ÷ n+
1 è nø n =1
R = lim = lim n
1
= lim 1
n→∞ n n→∞ n→ ∞
an n+ 1+
n n
n n2

Dacă x ∈ (− 1,1) , seria este absolut convergentă.

Dacă x ∈ (− ∞,−1) ∪ (1, ∞ ) , seria este divergentă.
 1 1
n+ n+
∞
Dacă ∞
n . Dacă n n
( −1) n .
n
x =1Þ å n
x = −1 Þ å n
n =1 æ 1ö n =1 æ 1ö
çn + ÷ çn + ÷
è nø è nø
1

n+
1 æ ön
n n ç ÷
lim = ç 1 ÷ , deci seria este divergentă.
n →∞
æ 1ö
n lim n n ç
n →∞ n2 ÷ =1
çn + ÷ ç æ1 + 1 ö ÷
è nø çç n÷ ÷
èè ø ø

4) Să se dezvolte în serie de puteri ale lui x funcţia f : (− 1, ∞ ) → R ,

unde f ( x ) = ln (1 + x ) .

1
f ' (x ) = = (1 + x ) = 1 − x + x 2 − x 3 + x 4 + Κ + ( −1) n x n + Κ
−1

1+ x
dt = ò (1 − t + t 2 − t 3 + Κ + (−1)n t n + Κ )dt = ò 1dt − ò tdt + ò t 2dt −
1
f (x) = ò
x x x x x

1+ t
0 0 0 0 0
n +1
xx x x2 x3 x4 n x
− ò t dt + Κ + ò (−1) t dt + Κ = x − + − + Κ + (−1)
3 n n
+Κ =
0 0 2 3 4 n +1
∞
x n +1
= å ( −1) n
n =0 n +1

4.11. Serii Taylor şi serii MacLaurin

Fie I un interval din R şi fie f : I → R o funcţie indefinit

derivabilă în punctul a ∈ I .

DEFINIŢIA 4.11.1. : Se numeşte serie Taylor ataşată funcţiei f în

punctul “a”, seria :
∞
(x −a)n f (n) (a) = f (a) + x −a f ' (a) + (x −a)2 f ' ' (a) +Κ + (x −a)n f (n) (a) +Κ
(1) å
n=0 n! 1! 2! n!
Evident, seria (1) este o serie de puteri , căci notând x – a = y , obţinem :

∞
yn y y2 y n (n)
(1’) å n! f ( n ) (a ) = f (a ) + f ' (a ) + f ' ' (a ) + Κ + f (a ) + Κ
n =0 1! 2! n!
 Raza de convergenţă a seriei (1) se studiază cu ajutorul teoremei
Cauchy – Hadamard.

OBSERVAŢIE : Deoarece raza de convergenţă este 0 ≤ R ≤ ∞ ,

seria Taylor are mulţimea de convergenţă B ≠ ∅ deoarece a ∈ B .

Suma parţială de ordinul n a seriei (1) , pentru orice x ∈ B

(mulţimea de convergenţă) o vom nota :

(2) Tn ( x ) = f (a ) +
x−a
f ' (a ) +
(x − a )2 f ' ' (a ) + Κ + ( x − a )n f ( n ) (a )
1! 2! n!
şi se numeşte polinomul lui Taylor de ordinul n.

DEFINIŢIA 4.11.2. : Se numeşte rest al lui Taylor de ordinul n,

funcţia Rn : I → R , Rn (x) = f ( x) − Tn (x) (3). Deci f ( x ) = Tn ( x ) + Rn ( x )
(4) , oricare ar fi x ∈ I .

TEOREMA 4.11.1. : Seria Taylor ataşată funcţiei f în punctul “a”

este convergentă în punctul x ∈ I dacă şi numai dacă şirul (Rn ( x ))n∈N *
este convergent către zero.

DEMONSTRAŢIE :

Din relaţia (4) obţinem relaţia (5) f ( x ) − Tn ( x ) = Rn ( x ) . Prin

urmare, dacă şirul sumelor parţiale de ordinul n , Tn ( x ) , converge către
f(x), trecând la limită când n → ∞ în relatia (5), rezultă că lim Rn ( x ) = 0 .
n →∞

Invers, dacă lim Rn ( x ) = 0 atunci din relatia (5) avem

n→ ∞

lim Tn ( x ) = f ( x ) şi deci seria Taylor ataşată funcţiei f în punctul “a” este

n →∞

convergentă pentru orice x ∈ I , către f(x) .

OBSERVAŢII :

1) Dacă lim Rn ( x ) = 0 , avem :

n →∞

f ( x) = f (a) +
x −a
f ' (a) +
(x − a) f ' ' (a) + Κ + (x − a) f (n) (a) + Κ
2 n
(6)
1! 2! n!
Formula (6) se numeşte formula de dezvoltare în serie Taylor a
funcţiei f în jurul punctului x = a.
2)
ì ∞
Mulţimea B = í x ∈ I | å f ( n ) (a )
( x − a )n este convergenta ü nu
ý
î n =0 n! þ
coincide, în general cu I.
Caz particular : Dacă 0 ∈ I , atunci seria următoare se numeşte
serie MacLaurin ataşată funcţiei f .

∞
xn x x2 x n (n)
å n! f ( n ) (0 ) = f (0) + f ' (0 ) + f ' ' (0 ) + Κ + f (0) + Κ (7)
n=0 1! 2! n!

∞
x k (k )
Evident, dacă Rn = å f (0)
k = n +1 k!
converge către zero când n

tinde spre infinit, avem:

x x2 x n (n)
f ( x ) = f (0) + f ' (0 ) + f ' ' (0 ) + Κ + f (0) + Κ (8)
1! 2! n!

Formula (8) se numeşte formula de dezvoltare în serie MacLaurin a

funcţiei f .

EXEMPLE :

1) Să se dezvolte în serie MacLaurin funcţia

f : R → R, f (x ) = e .x

f ( x ) = e x , f (0) = 1
f ' ( x ) = e x , f (0) = 1
……………………………
f (n) (x ) = e x , f ( n ) (0) = 1
……………………………

x x2 xn
Şi deci e x = 1 + + +Κ + +Κ ( formula de dezvoltare în
1! 2! n!
serie MacLaurin )
∞
1 n 1
ex = å x Þ an =
n =0 n! n!

Pentru determinarea razei de convergenţă, conform teoremei

Cauchy – Hadamard, avem:
 a n +1 n!
ω = lim = lim =0Þ R=∞
n →∞ an n → ∞ (n + 1)!

2) Să se dezvolte în serie MacLaurin şi să se determine raza de

convergenţă a funcţiei f : R → R , f ( x ) = sin x , f (0) = 0 .
æ πö
f ' ( x ) = cos x = sinç x + ÷ , f ' (0) = 1
è 2ø
æ πö æ πö
f ' ' ( x ) = cosç x + ÷ = sinç x + 2 ÷ , f ' ' (0) = −1
è 2ø è 2ø
………………………………………………………
æ πö
f (n) (x) = sinç x + n ÷ (formulă ce se demonstrează uşor prin inducţie)
è 2ø
………………………………………………………
x 2 k +1 (− 1)
k
x x3 x5 x7
Prin urmare, sin x = − + − +Κ + +Κ
1! 3! 5! 7! (2k + 1)!
Pentru determinarea razei de convergenţă, avem :
ω = lim
(2 k + 1)! = 0 Þ R = ∞
k → ∞ (2 k + 3)!

5) Să se scrie seria McLaurin pentru funcţia : f : R → R, f ( x) = cosx

æ πö π ì(−1)k , n = 2k
f ( n) ( x) = (cos x ) = cosç x + n ÷ ; f (n) (0) = cosn = í
n

è 2ø 2 î0, n = 2k −1
π
cos n
x x4 x 2n ∞
f ( n ) (0) n ∞ 2 xn
cos x = 1 − + + Κ + (−1) n +Κ = å x =å
2! 4! (2n)! n =0 n! n =0 n!

RESTUL ÎN FORMULA LUI TAYLOR

TEOREMA 4.11.2. : Fie f : I → R de n+1 ori derivabilă pe

intervalul I. Atunci pentru orice p ∈ N * , există un număr " α " cuprins
între “a” şi “x” astfel încât :

Rn ( x ) =
(x − a ) p ( x − α )n − p +1 f ( n +1) (α ) (1)
p ⋅ n!

DEMONSTRAŢIE :
 Vom considera restul Rn ( x ) de forma Rn (x) = ( x − a) ⋅ k
p
(2)
şi vom determina pe “k” în funcţie de “x” şi de “a”. Din formula lui Taylor

avem: f ( x) = f (a) +
x −a
f ' (a) +
(x − a)2 f ' ' (a) +Κ + (x − a)n f (n) (a) + (x − a)p ⋅ k (3)
1! 2! n!

Vom defini funcţia ϕ : I → R , derivabilă pe I astfel :

ϕ (t ) = f (t ) +
x−t
f ' (t ) +
(x − t ) f ' ' (t ) + Κ + (x − t ) f ( n ) (t ) + (x − t ) p ⋅ k (4)
2 n

1! 2! n!

Evident ϕ ( x ) = f ( x ) şi f ( x ) = ϕ (a ) de unde obţinem ϕ ( x ) = ϕ (a ) .

Presupunând că, de exemplu, a < x , avem:

♦ ϕ este continuă pe intervalul [ a , x ]

♦ ϕ este derivabilă pe intervalul ( a , x ) Þ (∃)α ∈ (a, x) , ϕ ' (α ) = 0 (5)
♦ ϕ (a ) = ϕ ( x ) (conform teoremei lui Rolle)

Pe de altă parte, derivând funcţia ϕ dată de (4) obţinem :

ϕ' (t) = f ' (t) +

x −t
+ f ' ' (t ) − f ' (t ) +
(x − t) f ' ' ' (t) − 2(x − t) f ' ' (t) + ( x − t) f IV (t) −
2 3

1! 2! 2! 3!

−
(x − t) f ' ' ' (t) +Κ + (x − t) f (n) (t) − (x − t) f (n−1) (t) + (x − t) f (n+1) (t) − (x − t)n−1 f (n) (t) −
2 n−1 n−2 n

2! (n −1)! (n − 2)! n! (n −1)!

− p( x − t )
p −1
⋅k

Reducând termenii asemenea, se obţine :

ϕ ' (t ) =
( x − t )n f ( n+1) (t ) − p ⋅ ( x − t ) p −1 ⋅ k
n!
Deci : ϕ ' (α ) =
( x − α )n f ( n+1) (α ) − p ⋅ ( x − α ) p−1 ⋅ k = 0 , de unde
n!

k=
( x − α ) f (α ) , sau k = ( x − α )n− p+1 f ( n+1) (α ) şi rezultă astfel :
n ( n +1)

n! p ⋅ ( x − α )
p −1
p ⋅ n!

Rn ( x ) =
(x − a ) p ( x − α )n − p +1 f ( n +1) (α ) , unde " α " este cuprins
p ⋅ n!
între “a” şi “x”.
Teorema este astfel demonstrată . Cazul când x < a se tratează
analog.
Cazuri particulare ale expresiei restului :

Pentru p = 1 se obţine Rn ( x ) = ( x − a )( x − α ) f ( n +1) (α )

n
(1) şi se
n!
numeşte restul lui Cauchy.
(2) Pentru p = n+1 se obţine Rn ( x ) =
(x − a )n +1 f ( n +1) (α ) şi se
(n + 1)!
numeşte restul lui Lagrange.

RESTUL IN FORMULA LUI MACLAURIN

Aşa cum am mai văzut, o serie Taylor pentru a = 0 se numeşte

serie MacLaurin.
Prin urmare, dezvoltarea unei funcţii f : I → R ( 0 ∈ I ) în serie
MacLaurin este:
x x2 x n (n)
f ( x ) = f (0) + f ' (0) + f ' ' (0) + Κ + f (0) + Κ
1! 2! n!
n
x k (k )
Tn ( x ) = å f (0 )
k = 0 k!
∞
x k (k )
Rn ( x ) = å f (0)
k = n +1 k!
Restul în formula lui Cauchy are forma :
x ( x − α ) ( n +1)
n
Rn ( x ) = f (α ) , unde " α " este cuprins între “a” şi “x”.
n!
Restul în formula lui Lagrange are forma :
n +1
x
Rn ( x ) = f ( n +1) (α ) , unde " α " este cuprins între “a” şi “x”.
(n + 1)!
EXEMPLU :
1
1) Să se calculeze cu trei zecimale exacte.
e
1
1 − æ 1ö æ 1ö
= e 2 = Tn ç − ÷ + Rn ç −
e è 2 è 2
 Pentru Rn æç − 1 ö utilizăm formula restului lui Lagrange :
è 2
n+1
æ 1ö
ç− ÷
æ 1ö è 2ø 1 1
Rn ç − ÷ = eα ≤ n+1 ⋅ 1 deoarece < eα < e 0 = 1
è 2ø (n + 1)! 2 (n + 1)! e

Punând condiţia Rn æç − 1 ö÷ < 0,001 , adică 1 1 sau

<
è 2ø 2 n +1 (n + 1)! 1000
2 n +1 ( n + 1)! > 1000 rezultă n = 4 ( prima valoare naturală ).

2 3 4
æ 1ö æ 1ö 1 æ 1ö 1 æ 1ö 1 æ 1ö 1 1 1 1 1
T ç− ÷ = 1+ ç − ÷ + ç − ÷ + ç− ÷ + ç − ÷ = 1− + 2 − 3 + 4 =
è 2ø è 2 ø 1! è 2 ø 2! è 2 ø 3! è 2 ø 4! 2 2 ⋅ 2 2 ⋅ 6 2 ⋅ 24
233 1
= ≈ 0,606 . Deci ≈ 0,606 .
284 e