Riscul in activitatea economica

Inainte de a prezenta riscul in acitivitatea economica, este necesar sa prezentam termenii ce stau
la baza stiintei economice: nevoile si resursele.

Existenta si dezvoltarea omului ca individ si ca membru al societatii sunt determinate de

satisfacerea directa si indirect a nevoilor umane, dinamice si nelimitate. Ea se realizeaza prin
consumul de bunuri libere si economice.

Raritatea resurselor si bunurilor economice- caracteristica esentiala a economiei- a determinat

permanent oamenii sa-si puna urmatoarele intrebari: ce, cat, cum si pentru cine sa produca?
Aceste interbari si raspunsurile lor defines problema fundamental a economiei.

Din multimea alternativelor de producer si consumare a unui bun economic, datorita

insufiecentei resurselor fata de nevoi, alegerea unei variante presupune sacrificarea altora

Nevoile reprezinta totalitatea dorintelor, asteptarilor, cerintelor care se manifesta la nivelul unui
individ, al unui grup sau la nivelul societatii in ansamblul sau.

Majoritatea nevoilor se manifesta la nivel individual si au un pronuntat caracter subiectiv: depind

de persoana care si le formuleaza. Nevoile au insa si o determinare obiectiva: depind de
societatea in care traieste individul. Nevoile sunt dinamice si nelimitate, au caracter concurential,
sunt limitate in volum, adica satisfacerea lor se realizeaza prin consumul unei cantitati date,
limitate dintr-un bun. De asemenea acestea au character regenerabil si sunt complementare, in
sensul ca satisfacerea unei nevoi implica si acoperirea altora.

Pentru a acoperi nevoile in continua crestere si diversificare oamenii consuma bunuri, pe care le
obtin direct din natura sau pe care le creeaza in acitv economica.

Astfel, bunurile economice reprezinta acele bunuri insuficiente in raport cu nevoile, la care avem
acces cu un anumit efort. Bunurile economice sunt obtinute din resursele oferite de natura sau
create de oameni prin activitatea economica.

Prin resurse economice intelegem totalitatea elementelor natural, umane si create de oameni, ce
pot fi utiliazate sau sunt efectiv utilizate in scopul acoperirii nevoilor. Caracteristica fundamental
tuturor resurselor economice este caracterul lor limitat, adica insuficienta in raport cu nevoile. De
aceea problema fundamentala a economiei este utilizarea eficienta a resurselor. Eficienta
inseamna sa utilizam cat mai bine resursele pe care le avem, astefel incat sa acoperim cat mai
multe nevoi.
Atenuarea tensiunii nevoie-resurse, deci a efectelor actiunii legii raritatii, precum si cresterea
puterii unei firme de a face fata concurentei, impun intreprinzatorului sa-si subordoneze
activitatea principiului rationalitatii.

Riscul in activitatea economica acopera multe aspect din cauza a cel putin doua motive. In
primul rand, sunt rare situatiile cand deciziile economice sunt luate cu perfecta certitudine.
Sursele incertitudinii sunt multiple. Ele includ riscuri privind preturile, veniturile, vremea, etc.

In al doilea rand, in ultimele decenii, progrese semnificative au fost facute in intelegerea

comportamentului uman sub semnul incertitudinii si riscului. De asemenea, se remarca o evolutie
in aprecierea notiunilor de risc si incertitudine prin: cresterea progresiva a situatiilor de risc si
incertitudine, utilizarea tot mai intensa a resurselor stiintei in procesele de studiu al riscului,
precum si ca urmare a amplificarii si diversificarii pe care aplicatiile si tehnicile de analiza a
riscului le-a generat in cadrul mediului social, in natura sau la nivelul fiecarui agent economic.

Deoarece activitatea întreprinderilor diferă de la o ramură la alta, firmele se confrunta cu situaţii

diferite datorită interacţiunii unor factori, fapt ce ii determina pe agentii economici sa-si asume
anumite riscuri. Din acesti factori, amintim: variabilitatea cererii, care face încasările nesigure, ca
de altfel şi posibilităţile de plată a furnizorilor şi de extindere a afacerii; fluctuaţia preţurilor de
achiziţie a factorilor de producţie utilizaţi influenţează nivelul costurilor şi mărimea profitului
firmei; calitatea activităţii de marketing, care poate influenţa sau nu firma să adopte modificările
impuse de conjunctura pieţei; competenţa managerilor, reflectată în oportunitatea deciziilor luate,
de care depinde ulterior succesul sau eşecul afacerii.

Multitudinea factorilor, care generează riscul afacerilor, determină manifestarea acestuia în

diferite ipostaze:

Riscul economic este legat de structura costurilor de exploatare (în fixe şi variabile) şi depinde în
mod direct de ponderea mai mare sau mai mică a cheltuielilor fixe în totalul cheltuielilor.

Pentru estimarea riscului de exploatare şi a riscului financiar, practica afacerilor utilizează un

instrument de analiză cunoscut sub denumirea de pragul de rentabilitate, care permite stabilirea
condiţiilor necesare realizării echilibrului microeconomic, cu sau fără profit (punctul mort).

Întreprinderile se confruntă în permanenţă cu un risc economic deoarece nu au un control

mulţumitor asupra veniturilor viitoare. Dar, alături de acest risc, intervine încă unul suplimentar,
ori de câte ori apelează la împrumuturi , care implică cheltuieli financiare pentru remunerarea
datoriilor (dobânzi) şi influenţează rentabilitatea întreprinderii – riscul financiar.

Deoarece evoluţia tehnologiei are un rol atât de important în activitatea concurenţială,

anticiparea schimbărilor în acest domeniu poate îmbunătăţi poziţia unei firme pe piaţă. După
cum orice ezitare, întârziere sau eroare în previzionarea evoluţiei tehnologiei sau în
achiziţionarea celor mai adecvate realizări în domeniu, poate aduce prejudicii nebănuite
întreprinderilor. Cine nu descoperă şi nici nu ajunge să cunoască caracteristicile ramurii, care
determină particularităţile evoluţiei tehnologiei, va pierde. Astfel intalnim asa numitul “riscul
datorat schimbarilor in tehnologie”

Un alt risc caruia agentii economici terbuie sa si-l asume, este riscul de faliment. Un obiectiv
major al diagnosticului financiar în aprecierea stării de sănătate financiară a întreprinderii îl
constituie evaluarea riscurilor ce îi însoţesc activitatea, din care unele semnalează
vulnerabilitatea, iar altele prefigurează falimentul (insolvabilitatea) ce ameninţă supravieţuirea.
Mărimea riscului activităţii economico-financiare interesează nu numai întreprinderea care
apelează la credite, ci mai ales băncile creditoare, care consideră că pentru a beneficia de un
credit, întreprinderea trebuie să prezinte o bonitate financiară, care să exprime o garanţie a
gestionării sănătoase a activităţii la toate nivelurile, de la cel operaţional la cel strategic.

Există o multitudine de păreri a celor care studiază economia şi, mai ales, a celor care activează
în acest domeniu, potrivit căreia riscul în afaceri este ceva normal. Este o componentă firească şi
de neînlăturat din lumea afacerilor. Dispariţia lui creează derută, ineficienţă şi generează
comportamente nefireşti ale întreprinderilor, cum s-a constat în sistemele totalitare. Atunci, riscul
s-a diminuat, adesea chiar a dispărut, fiindcă economia a fost condusă prin pârghii de comandă
de origine administrativă.