Psalmul este o specie a genului liric. Poezie religioasa cu caracter imnic.

psa
lmul exprima pietatea. increderea, umilinta, proslavirea lui Dumnezeu. Cei mai v
echi psalmi au fost atribuiti regelui evreu David si apar in Vechiul Testament.
Tudor Arghezi a scris 18 Psalmi, dintre care 9 apar in volumul de debut ( Cuvinte
potrivite - 1927). Poezii religioase, dar si filozofice, avand ca tema cautarea
Divinitatii, Psalmii arghezieni releva trairile sufletesti ale omului modern nel
inistea, singuratatea. instrainarea, chinul, setea de absolut, incertitudinea, s
entimentul limitelor. e6q7416eh21srj
Poezia intitulata Psalm [ Tare sunt singur, Doamne, si piezis!] este inclusa in pri
mul volum arghezian si are ca tema drama poetului-om pe care Dumnezeu 1-a parasi
t, lasandu-1 singur.
Cu toate ca specia este atat de veche, trairile sufletesti mentionate cat si dra
matismul cautarii lui Dumnezeu, sunt elemente moderniste.
Universul operei (idei, sentimente)
Din punct de vedere compozitional, poezia este alcatuita din sapte catrene si do
ua versuri finale, avand rima incrucisata si masura versului variabila (osciland
intre 8 si 11 silabe).
Considerat drept psalmul singuratatii, poemul se deschide cu strigatul deznadajd
uit al omului macinat de constiinta ca Dumnezeu I-a dat uitarii
Tare sunt singur, Doamne, si piezis! Copac pribeag uitat in campie, Cu fruct ama
r si cu frunzis Tepos si aspru-n indarjire vie.
Din aceasta constiinta tragica se naste un acut sentiment al solitudinii cosmice
( Tare sunt singur) si al inadaptarii piezis, adica altfel decat oamenii obisnuiti
, poetul este un heruvim bolnav care tanjeste dupa paradisul pierdut.
In versul al II-lea, apare metafora centrala a textului cea a copacului pribeag,
crescut in campie.
La modul simbolic, copacul inaltat spre cer ar putea reprezenta dorul chinuitor
al psalmistului, neistovita sa sete de divin.
Din acest dor se naste imboldul pribegiei (exprimat in epitetul personificator co
pac pribeag) singur si strain in spatiul gol al campiei (ca un nou Adam izgonit d
in Rai), poetul este gata sa-si inceapa odiseea spre poarta cerului.
Metafora copacului este imbogatita prin doua determinari epitetele ornante Cu fru
ct amar si cu frunzis tepos. Ambele il caracterizeaza pe omul uitat de Dumnezeu,
condamnat sa-si poarte sentinta biblica Este psihologia poetului blestemat din is
toria simbolismului francez, trecut pe plan religios (S. Cioculescu).
In strofele a Ii-a si a IlI-a, sentimentul solitudinii se imbina cu o anume tanj
ire metafizica.
Se intrevede aici nelinistita patima cereasca (pomenita intr-o alta poezie simila
r intitulata), trasatura care il deosebeste pe psalmist de oamenii obisnuiti (re
prezentati prin metafora pomilor cu rod).
Cateva imagini ( Crampeie-n zbor de gingasie, cantece mici de vrabii si lastun) car
acterizeaza universul existential al oamenilor netulburati de intrebari.
Metafora pomului peste care nu se lasa nici pasarile, nici omizile, castiga noi
semnificatii in strofa a IV-a lipsit de aroma primei agurizi, copacul (omul-poet)
traieste si o alta suferinta prins adanc intre vecii si ceata, el poarta blestemu
l timpului curgator si al necunoasterii.
Strofele a V-a si a Vi-a exprima oboseala cosmica a cautatorului de Dumnezeu copa
cul care si-a facut, din ramuri, altare pentru focurile sfinte, rosteste o intre
bare invecinata cu revolta Si te slujesc; dar, Doamne, pana cand
In final, parasit si singur ca Iisus pe cruce ( in rostul meu tu m-ai lasat uitari
i), poetul traieste o mare drama ( Si ma muncesc din radacini si sanger) «Psalmii» sunt
o lupta a poetului cu sine insusi, cu evidenta sentimentului de solitudine ce-l
copleseste (N. Manolescu).
Aceasta sfasiere launtrica va conduce la rugamintea adresata in ultimele versuri
Trimite, Doamne, semnul departarii, Din cand in cand, cate un pui de inger
Cercetarea textului reliefeaza si alte elemente apartinand modernismului.
Printre acestea, comentatorii mentioneaza un anume crestinism in ruina, in sensul
ca ruga psalmistului nu este expresia credintei, ci a neputintei.
La nivelul limbajului, se remarca asocierile surprinzatoare intre termeni Tare su
nt singur, Doamne si piezis , Copac pribeag, Sa bata alb din aripa.
Tot un element modernist il constituie metaforele si imaginile socante fruct amar
, frunzis tepos si aspru-n indarjire vie, straja de hotare.