Sunteți pe pagina 1din 10

CULTURA

Definiţie

Elemente componente Procese

Cultura

(Schaefer)

Cultura reprezintă totalitatea

comportamentelor învăţate şi social

transmise”. (Schaefer, 1986, p.28)

„Prin cultură înţelegem ansamblul

modelelor de gândire, atitudine şi acţiune care caracterizează o populaţie sau o societate, inclusiv materializarea acestor

modele în lucruri.” (Mihăilescu, p. 55)

Cultura

(Mihăilescu)

1. CULTURA ESTE INTERDEPENDENŢA. 2. CULTURA FACE POSIBILĂ INTERACŢIUNEA SOCIALĂ

3. CULTURA ESTE PRODUSUL

INTERACŢIUNII SOCIALE

Cultura reprezintă, ansamblul definiţiilor sociale care structurează societatea.

“Spunem că un număr relativ

însemnat de indivizi constituie o

societate în momentul în care aceştia

încep să-şi împartă acelaşi teritoriu, în relativă independenţă de oamenii din afara acestuia, şi atunci când membrii grupării respective participă la o

cultură comună.” (Schaefer, 1986,

p.29)

Trimiteri la enunţuri paradigmatice:

Teorema lui Thomas Profeţia autocreatoare a lui Merton

Teorema lui Thomas Profeţia autocreatoare a lui Merton Amfora – expresie, formă a spaţiului de manifestare

Amfora – expresie, formă a spaţiului de manifestare a societăţii greceşti antice. Interacţiunea reprodusă (jocul) este parte a culturii. Îmbrăcămintea, atitudinea, armele, modul de ilustrare a personajelor (arta feţei etc.) sunt parte a culturii – antice greceşti în cazul nostru.

Teorema lui Thomas

„«Dacă oamenii definesc o situaţie ca

fiind reală, atunci această situaţie este reală prin consecinţele definirii ei ca

reală.» [W. I. Thomas, The Unadjusted Girl, Boston, Little Brown, 1923, p.41]”

“În fapt, toate structurile societăţii, începând cu cele economice şi terminând cu structurile instituţionale şi culturale, sunt într-o permanentă construcţie întrucât ele există în mod obiectiv doar

prin activitatea socială practică a

indivizilor umani şi a grupurilor sociale.” Componentă centrală a realităţii - valoarea «Prin valoare socială înţelegem orice dat care are un conţinut empiric accesibil pentru membrii grupului social şi o semnificaţie care îl face obiect al activităţii

membrilor grupului.»

Componenta subiectivă - atitudinea «Prin atitudine înţelegem procesul conştiinţei individuale care determină o activitate reală sau posibilă a individului în lumea socială.»

(Ungureanu, Paradigme …, şpalt – 1992, p.144-146)

Valoare şi atitudine

, şpalt – 1992, p.144-146) • Valoare şi atitudine Iwo Jima – scena ridicării drapelului american.

Iwo Jima scena ridicării drapelului american. Bătălie dramatică feb.- martie 1945 are un memorial la Arlington.

– scena ridicării drapelului american. Bătălie dramatică feb. - martie 1945 – are un memorial la

Dreptatea este una dintre cele mai importante valori. Este condiţie a progresului.

Noţiuni subordonate

Valoarea: Elementele mentale după care se orientează conduitele le numim valori. Valorile la care aspirăm le numim idealuri.

O bună parte din valorile umanităţii sunt neconştientizate, aparţinând inconştientului colectiv. Ele ies la suprafaţă în mituri şi în religie.

Valorile degradate care nu produc

ordine, se mai numesc şi pseudovalori.

suprafaţă în mituri şi în religie. Valorile degradate – care nu produc ordine, se mai numesc

Elemente ale culturii: Simbolul

Simbolurile sunt

componente ale valorii şi ale manifestării

culturii.

Simbolurile sunt valori ilustrate (reprezentările

ilustrate) – de pildă

simbolul sacrificiului eliberării omului prin

zbor este Icar.

sacrificiului eliberării omului prin zbor este Icar. Icar şi tatăl său, Daedalus, Charles Paul Landon, 1799,

Icar şi tatăl său,

Daedalus, Charles Paul Landon, 1799,

http://en.wikipedia.org/wiki/Charle

s_Paul_Landon

Psihosociologic, norma este

Elemente ale culturii:

Norma

Normele sunt reguli sociale care specifică comportamentele de adoptat în situaţiile date.” (Mihăilescu, p.59).

Norma face posibilă relaţia socială.

Norma asigură:

Cadrul în care este posibilă relaţia (şcoala, familia, prietenia, iubirea, războiul etc.)

Conţinutul relaţiei (în funcţie de cadru

fiecare ins are un rol) Funcţionarea relaţiei (prin prescrierea a modului cum interacţiunea este posibilă-dezirabilă).

un produs al “acţiunii de

grup”.

Cultural, norma este un produs al tradiţiei care depăşeşte nivelul

“temporal” al grupului.

Normele se transmit însă prin “grupuri” specializate,

numite instituţii: familia,

şcoala – cele mai importante.

Turnirurile în Evul Mediu erau un mijloc de

Elemente ale culturii:

riturile, tradiţia

Riturile sunt acţiuni simbolice prin care se codifică principiile agregării sociale la un moment dat.

Riturile-parte a tradiţiei, pot fi

universale, sau pot varia în funcţie de

epocă şi de spaţiu.

Ritualizarea este mecanismul prin care

fiinţele sociale îşi canalizează creator potenţialul agresiv, care este cu atât

mai mare cu cât socialitatea lor este

mai puternică.

Ritul reprezintă codificarea legăturii sociale (“bonding”), componentă de bază a socialităţii.

Decalajul dintre fapte şi semnificaţia faptelor (ritualizarea lor) este acoperit aproape automat de agresivitate (Lorenz).

“rezolvare” a tensiunilor sociale legate de

ierarhia socială şi de dobândirea atenţiei potentaţilor şi a femeii dorite în rândul tinerilor cu stare. Simbolul sub care stăteau

era “onoarea”.

atenţiei potentaţilor şi a femeii dorite în rândul tinerilor cu stare. Simbolul sub care stăteau era

Elemente ale culturii:

Mitul

Mitul este axa lumii. Este exemplarul exemplaritatea şi revelează sacrul. (Eliade)

Mitul este mijlocul prin care se

popularizează sacrul, prin care sacrul

intră în lume.

Mitul, la rândul său, este “stocat” în tradiţie sub forma povestariului

(folclor, basme etc.).

Societăţile reconstruiesc

reprezentările mitologice însă

nu pot renunţa la mituri. Mitul la care se “renunţă” devine

sacru degradat (Eliade)

la care se “renunţă” devine sacru degradat (Eliade) Ulise şi Demodocus – de Francesco Hayez, 1813-15,

Ulise şi Demodocus de Francesco

Hayez, 1813-15,

http://en.wikipedia.org/wiki/Odyssey

Cultura: procese - inovarea

Inovaţia – prin care se introduce o nouă idee,

sau un nou obiect. Aceasta are două forme:

Descoperirea prin care se face cunoscut un nou element de realitate

Invenţia – elementele de realitate sunt îmbinate

într-un mod cu totul nou

Prin inovaţie societatea răspunde la provocări şi este

posibil progresul.