CULTURA

Definiţie
Elemente componente
Procese
 • “Cultura reprezintă totalitatea
Cultura comportamentelor învăţate şi social
transmise”. (Schaefer, 1986, p.28)
(Schaefer)

• „Prin cultură înţelegem ansamblul

modelelor de gândire, atitudine şi acţiune
Cultura care caracterizează o populaţie sau o
societate, inclusiv materializarea acestor
(Mihăilescu) modele în lucruri.” (Mihăilescu, p. 55)
1. CULTURA ESTE
INTERDEPENDENŢA.
2. CULTURA FACE POSIBILĂ
INTERACŢIUNEA SOCIALĂ
3. CULTURA ESTE PRODUSUL
INTERACŢIUNII SOCIALE

Cultura reprezintă, ansamblul

definiţiilor sociale care structurează
societatea.

“Spunem că un număr relativ

însemnat de indivizi constituie o
societate în momentul în care aceştia
încep să-şi împartă acelaşi teritoriu, în
relativă independenţă de oamenii din
afara acestuia, şi atunci când membrii
grupării respective participă la o
cultură comună.” (Schaefer, 1986,
p.29)

Trimiteri la enunţuri paradigmatice: Amfora – expresie, formă a spaţiului de manifestare a

Teorema lui Thomas
Profeţia autocreatoare a lui Merton
societăţii greceşti antice. Interacţiunea reprodusă
(jocul) este parte a culturii. Îmbrăcămintea,
atitudinea, armele, modul de ilustrare a personajelor
(arta feţei etc.) sunt parte a culturii – antice greceşti
în cazul nostru.
 Teorema lui Thomas
„«Dacă oamenii definesc o situaţie ca • Valoare şi atitudine
fiind reală, atunci această situaţie este Iwo Jima – scena
reală prin consecinţele definirii ei ca ridicării drapelului
reală.» [W. I. Thomas, The Unadjusted american. Bătălie
Girl, Boston, Little Brown, 1923, p.41]” dramatică feb.-
martie 1945 – are un
“În fapt, toate structurile societăţii, memorial la
începând cu cele economice şi terminând Arlington.
cu structurile instituţionale şi culturale,
sunt într-o permanentă construcţie
întrucât ele există în mod obiectiv doar
prin activitatea socială practică a
indivizilor umani şi a grupurilor sociale.” ...
Componentă centrală a realităţii -
valoarea
«Prin valoare socială înţelegem orice dat
care are un conţinut empiric accesibil
pentru membrii grupului social şi o
semnificaţie care îl face obiect al activităţii
membrilor grupului.»
Componenta subiectivă - atitudinea
«Prin atitudine înţelegem procesul
conştiinţei individuale care determină
o activitate reală sau posibilă a individului
în lumea socială.»
(Ungureanu, Paradigme …, şpalt – 1992, p.144-146)
 • Dreptatea este una dintre cele mai importante
valori. Este condiţie a progresului.

Noţiuni subordonate
Valoarea: Elementele mentale după
care se orientează conduitele le
numim valori.
Valorile la care aspirăm le numim
idealuri.

O bună parte din valorile umanităţii

sunt neconştientizate, aparţinând
inconştientului colectiv. Ele ies la
suprafaţă în mituri şi în religie.
Valorile degradate – care nu produc
ordine, se mai numesc şi pseudovalori.
 Elemente ale culturii: Simbolul
• Simbolurile sunt
componente ale valorii
şi ale manifestării
culturii.
• Simbolurile sunt valori
ilustrate (reprezentările
ilustrate) – de pildă
simbolul sacrificiului
Icar şi tatăl său,
eliberării omului prin Daedalus, Charles
zbor este Icar. Paul Landon, 1799,
http://en.wikipedia.org/wiki/Charle
s_Paul_Landon
 • Psihosociologic, norma este
Elemente ale culturii: un produs al “acţiunii de
Norma
Normele sunt reguli sociale care
grup”.
• Cultural, norma este un
specifică comportamentele de adoptat
în situaţiile date.” (Mihăilescu, p.59).

Norma face posibilă relaţia socială. produs al tradiţiei care

Norma asigură:
depăşeşte nivelul
•Cadrul în care este posibilă relaţia
(şcoala, familia, prietenia, iubirea,
“temporal” al grupului.
războiul etc.)
•Conţinutul relaţiei (în funcţie de cadru
• Normele se transmit însă
fiecare ins are un rol)
•Funcţionarea relaţiei (prin prescrierea
prin “grupuri” specializate,
a modului cum interacţiunea este
posibilă-dezirabilă).
numite instituţii: familia,
şcoala – cele mai
importante.
 • Turnirurile în Evul Mediu erau un mijloc de
“rezolvare” a tensiunilor sociale legate de
Elemente ale culturii:
ierarhia socială şi de dobândirea atenţiei
riturile, tradiţia
potentaţilor şi a femeii dorite în rândul
Riturile sunt acţiuni simbolice prin care
se codifică principiile agregării sociale tinerilor cu stare. Simbolul sub care stăteau
la un moment dat. era “onoarea”.
Riturile-parte a tradiţiei, pot fi
universale, sau pot varia în funcţie de
epocă şi de spaţiu.

Ritualizarea este mecanismul prin care

fiinţele sociale îşi canalizează creator
potenţialul agresiv, care este cu atât
mai mare cu cât socialitatea lor este
mai puternică.

Ritul reprezintă codificarea legăturii

sociale (“bonding”), componentă de
bază a socialităţii.

Decalajul dintre fapte şi semnificaţia

faptelor (ritualizarea lor) este acoperit
aproape automat de agresivitate
(Lorenz).
 • Societăţile reconstruiesc
Elemente ale culturii: reprezentările mitologice însă
Mitul
Mitul este axa lumii. Este exemplarul –
nu pot renunţa la mituri. Mitul
exemplaritatea şi revelează sacrul.
(Eliade)
la care se “renunţă” devine
sacru degradat (Eliade)
Mitul este mijlocul prin care se
popularizează sacrul, prin care sacrul
intră în lume.

Mitul, la rândul său, este “stocat” în

tradiţie sub forma povestariului
(folclor, basme etc.).

Ulise şi Demodocus – de Francesco

Hayez, 1813-15,
http://en.wikipedia.org/wiki/Odyssey
 Cultura: procese - inovarea
• Inovaţia – prin care se introduce o nouă idee,
sau un nou obiect. Aceasta are două forme:
– Descoperirea – prin care se face cunoscut un nou
element de realitate
– Invenţia – elementele de realitate sunt îmbinate
într-un mod cu totul nou

Prin inovaţie societatea răspunde la provocări şi este

posibil progresul.