Clonarea animalelor şi a alimentelor

În mai puţin de doi ani vom putea cumpăra din orice magazin alimente clonate

În 1952 a fost creat un mormoloc special care este considerat primul animal clonat
vreodată. După această descoperire, oamenii de ştiinţă au petrecut mulţi ani şi au cheltuit
multe milioane de dolari pe încercări nereuşite de clonare. În 1997, însă, au reuşit să cloneze
cu succes primul mamifer: oaia numită Dolly. Oamenii de ştiinţă au continuat apoi să cloneze
capre, vaci, cai, porci, iepuri, şoareci etc. O adevărată afacere a fost clonarea animalelor de
companie iubite.
În prezent se intenţionează introducerea pe ascuns în alimentaţia oamenilor a
cărnii provenite de la animale clonate
Organizaţia Consumatorului din SUA a afirmat că, în mai puţin de doi ani, alimentele şi
animalele clonate ar putea fi răspândite în secret în rafturile supermarketurilor şi în ferme. Ca
urmare, oamenii ar putea, fără să bănuiască aceasta, să consume constant carne şi lapte
provenind de la animale clonate. Dată fiind situaţia actuală, în câţiva ani alimentarea cu
produse clonate ar putea deveni ceva „normal”.
Consiliul de administraţie al agenţiei alimentare din Statele Unite (Food Standards
Agency, FSA) a declarat că ar fi imposibil să se instituie un program de urmărire şi etichetare
a produselor alimentare şi a animalelor clonate. Comerţul internaţional cu embrioni şi material
seminal al clonelor animale s-a răspândit în aşa măsură încât este imposibil să fie oprit sau
reglementat. Preşedintele FSA, Jeff Rooker, a spus: „Nu poţi delimita sau controla ceea ce nu
poţi număra sau verifica. Este imposibil! Cum putem preveni înşelarea publicului? Nu putem
face nimic în acest sens.”
Consiliul FSA din Aberdeen, format din reprezentanţi ai industriei alimentare, ştiinţifice
şi reprezentanţi ai consumatorilor, a respins ideea creării unui sistem de identificare şi
supraveghere a animalelor de fermă clonate şi a descendenţilor acestora. Şi ei sunt de părere
că nu mai poate fi controlat comerţul cu produse clonate pentru că ar fi mult prea mare costul
pentru instituirea acum a unui sistem de identificare a produselor clonate. Membrii acestui
consiliu au anulat astfel dreptul oamenilor de a fi informaţi despre mâncarea pe care o
consumă.
Potrivit declaraţiilor făcute de preşedintele Uniunii Naţionale a Fermierilor din Scoţia,
Jim McLaren, produsele alimentare de origine clonă sunt deja de vânzare în Marea Britanie.
Acesta a mai declarat: „Această situaţie este prezentă peste tot în lume şi este prezentă şi în
această ţară—produsele clonate sunt importate, sunt peste tot.” El a mai adăugat că ar trebui
să fie schimbată legea astfel încât vânzarea de clone să fie legală, susţinând că „nu există nicio
problemă de siguranţă alimentară.”
Dorim sau nu să consumăm alimente clonate?
Organizaţia Europeană pentru Siguranţa Alimentelor a anunţat necesitatea unor cercetări
mai ample în domeniul clonării alimentelor. Până în prezent nu au fost studiate riscurile
alimentaţiei cu produse clonate, iar anumite malformaţii, fenomene de gigantism şi erori care
apar în decursul clonării trezesc automat îngrijorarea în legătură cu utilizarea acestei
tehnologii în industria alimentară.
Publicaţia Daily Mail a dezvăluit că în Marea Britanie şi Europa se comercializează deja
carne provenind de la animale clonate, deşi această acţiune este ilegală în conformitate cu
legislaţia UE. În septembrie 2008, într-o rezoluţie adoptată, Parlamentul European interzice
total clonarea. În 2009, în scopul de a avea o perspectivă mai largă a problemei, Consiliul a
cerut Comisiei să prezinte un raport. La începutul acestui an, Comisarul Dalli a promis că
raportul ar putea fi finalizat până la sfârşitul anului 2010.

1
 Peter Stevenson, directorul Consiliului organizaţiei pentru animale (Compassion in
World Farming) a respins vehement declaraţia FSA cum că este imposibil ca produsele şi
animalele clonate să fie identificate: „Da, clonarea este în jurul nostru, dar cu toate acestea
suntem încă la nivelul la care putem, ca societate, să spunem că nu dorim să consumăm carne
clonată! Afirmaţiile FSA sunt complet scandaloase. Este fals să afirmăm că alimentele şi
animalele clonate nu pot fi identificate. FSA trădează însăşi principiul pentru care a fost
fondată, acela de a reprezenta interesul consumatorilor.”
În SUA sunt folosite în alimentaţie clone ale vitelor moarte
Bovinele destinate lanţului alimentar din SUA sunt clone ale unor animale moarte.
Tehnicienii iau probe de la vaci sacrificate pentru a evalua calitatea cărnii, iar celulele celor
mai bune sunt folosite pentru a creşte clone. Cercetătorii de peste Atlantic au sfătuit Marea
Britanie să pună deoparte rezerve de la cele mai bune animale şi să adopte practica „învierii”,
altfel va ajunge cea din urmă în producţia de alimente.
Prezentarea acestui sfat a apărut după ce s-a aflat că a fost trimisă în Marea Britanie
carnea unor vite clonate precum şi câteva zeci de vite vii, clone ale unor „supervite” din
Statele Unite. Oamenii de ştiinţă americani au declarat oficial că laptele şi carnea vitelor
clonate sunt la fel de bune ca şi ale vitelor normale. Ei continuă experimentele în scopul
„îmbunătăţirii” calităţii cărnii de vită şi a laptelui. Aceste „îmbunătăţiri” se referă la creşterea
rezistenţei în timp a cărnii animalului sacrificat.
Tehnica „învierii” este realizată în principal de compania liderul numărul unu în
clonarea animalelor JR Simplot, din Statele Unite. Brady Hicks de la firma Idaho-based a
declarat: „Dacă identificăm cadavre care au anumite calităţi pe care noi le dorim, atunci
realizăm clone pentru a învia acel animal.”
În America de Nord şi de Sud carnea clonată a intrat deja pe piaţă. Mark Walton,
preşedintele companiei de clonare a animalelor ViaGen, SUA, a declarat că utilizarea clonării
în alimentaţie va deveni în cele din urmă o regulă în întreaga lume. Produse în cuve uriaşe,
din celule musculare, cotletele din porc fals, muşchii de vită şi cârnaţii contrafăcuţi ar fi o
„îmbunătăţire pentru mediul înconjurător”, spun cei care produc astfel de alimente.
Clonarea animalelor este extrem de costisitoare şi ineficientă
Clonarea reproductivă este o tehnologie folosită în crearea unui animal cu acelaşi ADN
nuclear cu al animalului care se doreşte a fi clonat. Printr-un proces numit „transfer nuclear de
celule somatice” (SCNT), oamenii de ştiinţă transferă nucleul unei celule adulte a donatorului,
la un ovul al cărui nucleu, astfel spus materialul genetic propriu, a fost eliminat. Ovulul este
apoi tratat chimic sau electric pentru a fi stimulată diviziunea celulară. Odată ce embrionul
astfel clonat ajunge la un stadiu corespunzător, este transferat în uterul unei femele pentru a se
dezvolta până la naştere.
O altă metodă, inventată de oamenii de ştiinţă olandezi, implică extragerea într-o „supă”
de proteine a unor celule extrase din muşchi de porc sau de vită, care apoi este incubată o
perioadă de timp. Celulele se multiplică şi creează un ţesut lipicios, cu consistenţa unui ou
crud. Ţesutul este apoi multiplicat prin electrizare, transformându-se într-un embrion.
Peste 90% din încercările de clonare eşuează în producerea de urmaşi viabili. Sunt
necesare peste 100 de proceduri de transfer nuclear pentru a produce o clonă viabilă. În plus
faţă de rata de succes foarte scăzută, animalele clonate tind să aibă sistemul imunitar
compromis, precum şi riscuri înalte de infecţii şi alte afecţiuni.
Studii japoneze arată că animalele clonate trăiesc într-o stare de sănătate precară şi mor
devreme. Aproximativ o treime din viţeii clonaţi născuţi vii, mor de tineri şi mulţi alţii suferă
de gigantism. Există numeroase cazuri de avorturi spontane, de organe deformate care
necesită realizarea de cezariană, deces precoce etc. în cazul clonării animalelor.
La animale mari cum ar fi vaci şi oi, oamenii de ştiinţă au descoperit că aproximativ
jumătate din fetuşii dezvoltaţi din embrioni clonaţi au anomalii periculoase şi afecţiuni la

2
plămâni, inimă şi alte organe; altele au un sistem imunitar slab şi rate ridicate ale creşterii
tumorale.
Atunci când un embrion este creat pe cale naturală, prin uniunea unui spermatozoid cu
un ovul, acesta primeşte gene de la ambii părinţi. Faptul că animalul clonă primeşte materialul
genetic de la o singură celulă-donator este probabil unul din factorii principali ai acestor
anomalii.
Producerea de clone este un pas nesănătos şi periculos pentru noi oamenii. Această
tehnologie a clonării animalelor şi alimentelor nu ştim cât este de dăunătoare, dar ştim cu
siguranţă că nu este hrănitoare şi nici sănătoasă. Baza biologică a securităţii alimentare
mondiale este diversitatea genetică amplă. Pentru a păstra capacitatea de rezistenţă a
ecosistemelor şi a sistemelor noastre alimentare este necesară o gamă largă de plante şi
animale.

Xxxxxxxxxxxxxxx