Ars doloris

Îmi trebuie o nouă suferinţă

Ca să mă pot deprinde cu uitarea,
Căci în furtună numai o furtună
Astâmpără, pe stânci, descătușarea.

Îmi trebuie-o durere fără seamăn,

Durerea veche să mi-o pot înfrânge,
Căci numai când voi plânge în tăcere
Pentru tăcerea ta nu voi mai plânge.

De ce te miri? E loc destul în mine

Pentr-un vulcan ce-așteaptă să erupă,
E loc destul în mine pentru vinul
Turnat, la zile mari, din cupă-n cupă.

Sunt mai încăpător decât o rană,

Mai vast decât o peșteră din ere
Și poate că e loc destul în mine
Și pentru tine și pentru tăcere.

Doar pentru mine nu e loc în mine,

Eu singur nu-mi găsesc în mine locul,
De-aceea vreau o nouă suferinţă
Din care focul meu să-și soarbă focul,

De aceea vreau o nouă încleștare

Pe care harfa mea s-o strângă-n coarde,
Căci numai când voi arde-n mii de ruguri,
Pe rugul meu aprins nu voi mai arde.

(Radu Stanca, Poezii, Editura Albatros, 1973)

The problems seem endless but at times of despair we gotta pull ourselves together and if you feel
you're out the game you need to get back in it cuz nothin's worse than a quitter you gotta face
responsibility one day my brother. So gather up your pitty and turn it to ambition and put your vehicle in
drive and stop by my side... C U WHEN U GET THERE.