Sunteți pe pagina 1din 108

CRISTIANA FILIP

ENZTME$r COENZIME

't

Editurapf,ll
rAsr.2007
REFEnnrytt gTm,rT,
rFrc r:
PROF.DR.COJOCARUDUMITRU - Uniuersitatea,Al.I.Cuza" Iasi
PROF.DR. NASTASIA EORGHIIA_ U.M. F. " Gr. T.pop a" ragi
' -GH
PORF.DR.MAGDA BADESCU - IJ.M.F."Gr.T.popa" Iagi

EDtruRAtrn
SoseauaStefancelMarenr. 11 lasi-7OO49g
f el. lfax:0232-212740
e-mail :editurapim@pimcopy.ro
www.pimcopy.ro
EDITURA ACREDITATA
CNCSISBUCURESTI
66/01.05.2006

DescriereaCIP a Bibliotecii Na{ionalea RomAniei


FILIP, CRISTIANA .I
Enzime9i coenzime/ Filip Cristiana.- Iagi : pIM, 2007
Bibliogr.
ISBN 978-973-7 16-798-9

577.15

Tehnoredactare computerizatd: Doina R6.$canu


Prefati

Enzimele sunt componente esenliale ale vietii.


Fdr5. ele reacliile chimice s-ar desfasura cu o viteza atAt de mici
incAt, probabil, viala nu ar fi sesizabi15..
Mai mult, f5re capacitatea 1or de a discerne atat intre structuri
diferite, cdt qi intre structuri asemdndtoare, in mod sigur hoasul ar fi
regula.
Surprinzdtor enzimele mai dau dovadd qi de capacitate de
adaptare la modificirile ce intervin in mediul 1or, celular.
De aceea putem, fard refinere, sI numim aceste molecule,
primele molecule inteligente.

Manualul de fali se doreqte a fi un material util in primul rdnd


studentilor facultalii de medicinS. cAt qi celor ce studiazd biologia qi
biochimia.
Materialul pune accentul pe elementele de cinetic6 ertzirrraticS',
a cSlor utilitate practici in proiectarea medicamentelor, este de
necontestat. in p1us, cinetica enzimaticd sti la baza in{elegerii regiirii
metabolismelor gi a coreldrii intermetabolice care fac posibild
suslinerea vielii.
Manualul face qi o prezentare a vitamineior care sunt
componente coenzimatice esenlia1e. Rolul lor in activitatea enzimelor
este evidenliat prin prezentared mecanismelor reacliilor la care acestea
participd. Importanla cunoqterii metabolismului vitaminelor este
justificatd de faptul cd deficitul lor duce la insta-larea unor afectiuni
severe, caracteristice.

Materialul se adreseaze deopotrivd specialigtilor ce lucreazd in


laboratorul clinic, unde aproape toli parametrii biochimici sunt
determinali prin metode enzimatice.

Fere a avea pretenlia de a fi epuizat toate aspectele legate de


tema abordati, autorul iqi exprimd speranla cd cei interesali vor gasi
suficiente informalii gi rdspunsuri referitoare la acest capitol al
biochimiei.

in vederea exprimdrii pdrerilor critice qi a eventualeior


completdri qi sugestii cu privire 1a conlinutul gi conceplia acestui
material, autorul este disponibil la adresa de email:
cfr1ip20OO@yahoo.com.
Autor
Cristiana Filip
CI'PRINS

I. DNZIME
INTRODUCERE
I.1. DEFINITIE
I.2. NOMENCI"{TURA 9
I.2. 1. Oxidoreductaze 11
I.2.2. Transleraze 13
I.2.3. Hidrolaze
I.2.4. Liaze 74
l.2.5.Immeraze t4
1.2.6. Ligaze sau sintetaze 74
I.3. STRUCTURA ENZIMELOR 15
1.3.1.lzoenzime 18
I.4. SPECIFICITATE 79
I,5. MECANISME DE CATALIZA 2T
I.6. CINETICA ENZIMATICA 26
I.6. 1. Noliuni de cinetic+ generale 26
I.6.2. Cineticd enzimaticd 29
I.6.2.1. Cinetica de tip Michaelis-Menten
I. 6.2.2. Ecualia Uneweaver-Burk 40
I.6.2.3. Inhibilia activit6lii enzimelor 42
1.6.2.3.1. Inhibitia reversibild 42
1.6.2.3.7.7.Inhibitia competitivd
I.6.2.3.1.2. Inhibifia necompetitivd 44
1.6.2 .3 .2 . Inhibitia ireversibil6
I.6.3. Medicamente - inhibitori competitivi 46
L6.4. Cinetica de tip sinusoidal 48
I.7. REGLAREA ACTIVITATN ENZIMELOR 52
I.7. 1. Reglarea alostericd
L7. 1. 1. Structura enzimelor alosterice 53
I.7. 1.2. Funcfionarea enzimelor alosterice J+

I.7. 1.3. Factorii care regleazS.activitatea enzimelor alosterice 58


I

I.7.2. Reglarea cova.lenta


60
I.7.3. Transformarea pro-enzimelor in enzime
active 60
I.7.4. Reglarea sintezei de enzime
oz
r.8. IMPORTANTA BTOMEDTCALAA ENZTMELOR
OJ
I .8 . 1. Utilizarea enzimelor in stabilirea unui
diagnostic 63
I.8.2. Utilizarea enzimelor in scop terapeutic
68

II. COENZIME VITAMINICE


69
II. 1. VITAMINELE HIDROSOLUBILE
70
[.1.1. Vitaminei Br $i coenzima tiaminpirofosfat
77
II. 1.2. Vitamina Bz (riboflavina)
9i coenzimele flavinice 72
II.1.3. Vitamina Ba (piridoxina) qi coenzimele
derivate 75
II.1.4. Biotina (vitamina H) qi rolul ei coenzimatic
77
II.1.5. Vitamina pp (niacina) gi coenzimele
nicotinamidice 79
IL 1.6. Acidul pantotenic (vitamina Bx) gi
coenzima A 81
IL 1.7. Acidul folic (acidul pteroifgtutamic) qi coenzimele
derivate I
83
II.1.8 Vitamina Brz (cobalamina) qi rolul
ei coenzimatic 85
II. 1.9. Vitamina C (acidul ascorbic, factor
antiscorbutic) 89
II. 2. VITAMINE LIPOSOLUBILE
90
II.2.1. Vitamina A
97
II.2.2. Vitamina D
96
IL2.3. Vitaminele E
101
IL2.4. Vitaminele K qi rolul lor coenzimatic
105
Bibliogralie
108
I. ENZIME

INTRODUCERE
Existi doud condilii fundamentai.e pentru via!d.: prima ca
entitdlile vii s5. se poate multiplica qi cea de a doua ca acestea si se
poatd hrdni. Nici unul din cele dou5. fenomene nu este posibil fdr5.
enzime deoarece miile de procese care suslin viala ar avea loc cu viteze
imperceptibile in absenla enzimelor. Enzimele au o extraordinard
putere cataliticd qi o mare specificitate, mai mult capacitatea 1or
catalitici poate fl reglati cu multi precizie.

I.1. DEFIMTIE t

Enzimele sunt biocatalizatori care maresc viteza reactiilor


chimice care au 1oc in organism, fdrd a suferi modilicdri structurale,
regS.sindu-seneschimbate 1a sfArqitul reacliei.
Ele catafizeazS. doar reacliile posibile din punct de vedere
termodinamic, prin micgorarea energiei de activare.
Prin energie de activare se inlelege energia necesarS. unei
molecule de substrat, pentru a ajunge intr-o stare inalt energeticd
numitS. stare de ftanzilie, stare favorabild formdrii produsului. Energia
de activare este egal5 cu diferenla dintre energia libera a reactanli1or qi
energia unui compus instabil, inalt energetic ce apare in cursul
formdrii produsului.
Prin substrat se inlelege o moleculd sau un grup de molecule
asupra cdruia actioneazd errzirna.
in reacliile chimice, pentru ca dou6 molecule
sa interactioneze
ele trebuie sd vind in contact (Iig. l). Nu
toate ciocnirile sunt inse
eficiente in sensul cd, Iie coliziunea nu are loc
dupi un unghi favorabil
(figl.a), fre nu este suficient de puternicd. pentru
a genera produgi de
reactie (fig 1.b), Este nevoie ca moleculele
si aibd o anumite
incircdturd energeticd incdt ciocnirea sd. fie
suficient de putemice ca
sa genereze produqi (fig 1,c.), cu arte
cuvinte, existd o bariere
energetica ce trebuie depiqitd pentru ca reactanlii
se se transforme in
produqi de reacfie. Aceasti barierd.
energetice poarte numeie de
energie de activare Si este notatd G (fig. 2).

GP@- - - - - - - ) TA
( .@
i l )(
( y (,
G\
u .8 \
\
>b)

\-./
l.

\--l
+@

a r--..,
",
! ^6 -@.o
,.( A) . \
\_/ \

s# aetranzltie
Fig.1 - In situati e a qi b ciocnir e sunt
ineficiente deoarece nu duc ra
produqi de reactie;'in situalia c ciocnirea
I:t::: t a"Jr," ln"r"rrta la
rormarea acestora "onducend

In absenla enzimelor puline molecule (uneori


nici una) au
suficientd energie pentru a depdgi aceasta
barierd energetice qi a se
tra'sforma in produgi. Deoarece viteza de reaclie
este datd de numdrul
de molecule de produs format in unitatea de
timp, inseamna cE viteza
de reac{ie in absenla enzimelor este micd.
In faz1, gazoasd sau lichid5 moleculeie pot primi
suficientd
energie pentru a depdqi aceaste barierd
energetici prin cre$terea
1

presiunii sau temperaturii astfel ca ciocnirile dintre e1e sd devinS.


productive gi sd ducd 1aformarea de compugi.
in organismele vii, moleculele nu pot primi energie in acest mod,
in schimb bariera energetice poate fi micqorati astfel lncAt un numdr
mai mare de molecule sd o poatd depdgi qi sd se transforme in produqi
de reactie. Acest lucru este realizat prin prezenla unor "catalizatori"
speciali qi anume enzimele. in consecinli, cu cat aceastd barierd
energeticl va fi mai micd cu atat un numdr mai mare de molecule vor
atinge starea de tranzilie, vor forma produqi de reaclie, deci viteza de
reaclie va creqte (fig. 2).

Dire ctia dE darfesnrare a reactiei


:]

Fig. 2 - Varialia energiei libere funclie de direclia de desfe$urare a reacliei


S)P. Graficul prezinte pe ordonate modilicdrile suferite de energia de activare in
timpul reactiei iar pe abscisd schimbdrile chimice progresive suferite de substrat
(rupere, formare de legaturi) in cursul transformSrii in produs. G".."r este diferenta
de energie in cazul reacliei necatalizate, AG."t este diferenla de energie in cazul
reacliei catalizate elfzi'lj,atic l2l.

Graficul din figura 2 prezintl, varialia energiei libere {cantitatea


de energie din totalul energiei interne ce poate fl utilizat de o mo1ecul5.
pentru: a forma noi legdturi chimice etc.) in timpul conversiei
substratului in produs de reaclie, in care pe ordonatd este
reprezentate energia liber5 (G), iar pe abscisd direclia de desfS.qurarea
reacliei.
Energia liberd a produsului de reaclie P (G P/ este mult mai mic5.
decAt cea a substratului S (G I , ca atare diferenla de energie dintre
cele doud stdri este negativd, G P - G S < 0, ceea ce din punct de
8
vedere termodinamic indicd. faptul cd reaclia se poate desfdgura in
direcfia formirii produsului S) p. Altfel spus, reaclia este posibili din
punct de vedere termodinamic, independent de pre?.enla oricirui
catalizator. Cu toate acestea, deqi reaclia este posibild., pentru a se
putea transforma in produs, substratul S trebuie mai int6i sd. atingd.
starea de tranzlfie. ln aceastd stare atet reaclia directd. S)p cat gi cea
inverse P)S sunt Ia fel de posibile. Diferenla de energie AG (intre
energia liberi a substratului qi cea a stdrii de tranzilie), cunoscutd. ca
energie de activare, reprezintd energia necesari tuturor aranjArilor gi
rearanjdriior structurale pe care Ie suferd substratul pentru a se putea
transforma in produs. Ea are o valoare mare in cazul reacliei
necata-lizate (AG necat). Valoarea mult mai mic5 a lui AG in cazul
reactiei cataJizate de enzima (AG cat), indicd faptul ce aceasta ofera o
alternativS. prin care toate aceste transformdri se fac mult mai sau
uqor. Astfel prin aceasta ,,alternativd."
ieaclia decurge mai rapid, fdri
ca enzima s5. modifice energiile libere ale substratului sau produsuiui
adicd fdr5. s5.intervind in echilibrul reactiei.
Nu este obligator ca o reaclie chimicd sd decurgi" intr_o singurd
etapd S)P, ci poate avea loc printr-o succesiune de reaclii secventiale
(etape de reaclie) in care pot 1ua nagtere intermediari ca de ex. ES, Ep
(fig. 2). Un intermediar este orice specie chimicd ce apare intr_o cale
d.e
reaclie cu o viald foarte scurte mai mare decat vibratia moleculard
-1013 sec. Viteza unei astfel de reaclii este data de viteza etapei care
necesitd cea mai mare energie de activare, cu alte cuvinte, de etapa ce
decurge ce1 mai incet. Aceasti reacfie poarta numele d.e reactie
limitanti de vitezd.
in concluzie viteza de reaclie este invers proporlionale cu
energia de activare.
Enzimele nu fac al.tceva decAt sd micqoreze aceastd energie prin
mecalisme speciale care insd nu influenleazd echilibrul chimic a1
reactiei.
I.2. NOMEI{CI"ATUR.A
Fiecare enzimS.are dou5. denumiri:
- o denumire uzualS. prin care sufixul "a25.' este ataqat denumirii
substratului pe care aclioneazd, enzima (ureazd, glucozidazi) sau
acliunii exercitate de aceasta (\ipazd,,peptidazdl.
- o denumire sistematicd care face referire la tipui de reaclie pe
cate enzrrna o cataJizeazd, qi pe baza ceruia aceasta poate fi exact
identificati. S"*l A elov u& ivQ,'ttlu-{t Cr.' i.t-t-t':i:at.t.l)tt*
ia pentru-Enzi-" ""-
i Uni.r.rli Internallonale de rjloc.rumle 'f
" J .: .l
stabilit un sistem de clasificare zecirnal.d.care line seama de reaclia ]
catlJizate gi d.enatura substratului. in acest sistem fiecare enzimi este I
I

notate cu un numer de cod format din patru cifre, numdr care permite I
identificarea enzimei, a substratului asupra cdruia ac\ioneazd qi a 1'-/',/
reactiei catalizate: ;"1'

- prima cifr6 a numirului de cod indicd clasa qi se referd la tipul i


reacliei catalizate.
- a doua cifrd a nurpdrului de cod definegte subclasa gi se referS.
la tipul grupdrii din molecula substratului asupra cdreia ac\ioneazd.
enzirrra.
- a treia cifr5. defineqte subsubclasa qi indicl gruparea
tralsferatd sau natura acceotorului.
- a patra cifri reprezinti numdrul de ordine a enzimei in
subsubclasa resoectivd.

E
ab cd \
ttt\
numdr de ordine
/ / \
// \
s1asz subclasa subsubclasa
I
10
De exemplu enzima cu numdrul de cod E 1.1.1.1. este
Alcool:NAD-oxidoreductaza, care catalizeazii
dehidrogenarea a_lcoolului
etiiic la aceta.ldehidd. Uzual se acceptd acele
denumiri ce sunt in acord
cu denumirea gtiinlificd ,,Alcool dehidrogenaza,,
(ADH).
Funclie de reacfia cata)izate, enzimele se
clasiltcd in qase clase
majore fiecare cu numeroase subgrupe:

/,."t.-0,-"1'- --\
(Td:1.-d":tT:,,, cataJizeazd. reacliite de oxido_
reducere; in func{ie de acceptorul de electroni
se pot distinge:
). dehldrogenaze/ tedtctaze _ transfer5 electronii
de la un
substrat la alt substrat (altul decdt oxigenul);
.2. ortgenaze - incorporeazd.direct oigenul
in substrat;
3. oxtdaze - traasferd electronii de la
un substrat direct la
oxlgen;
peroxidaze - transferA electronii de la substrat la HzOz ca
,,.4.
acceptor. t.

2 ,-q l. Transferaze catalizeazd tralsferul de grupdri


func!ionale substrat (donor) pe alt substrat (acceptor).
,E CrtransJerqze - transferd unitali d.e un atom de carbon intre
substrate (exemplu: metil_transferaze)
;
,Kamino-transferaze _ transferd gruparea amlno de pe un
aminoacid pe un cetoacid:
.7 . kinqze - tratsfer5
un radical fosfat din ATp pe un substrat;
p/.fosforilaze - transferd radicalul fosfat din fosfat anorganic
(Pa) pe un substrat.--*--_

3 4 iiaroU.. ) catahzeaz|,scindarea legdturilor chimice


cu ajutorul apdi: -

"g. fosJataze - indepdrteazd radicalul pOsHz_de pe un substrat;


trU. fosfodiesterq.ze - cliveazd, legdturile
fosfatdiesrence, cum
ar fi cele din acizii nucleici;
J"'r. proted.ze _ scindeazd legdturile peptidice
din proteine.
/ /' \ ll
D 1\ I
rl t aze F catalizeaze, scindarea
-'-.
":tt nehidrolituce a unei
grupari de'!e-6n substrat
cu formarea unei duble
legAturi sau
fixeazd. o grupare la o dubld
tegdturd.:
,LX' d.ecarboxilaze _ indepltteazd,
COzde pe substrat;
fo.rmeazdaldehide in reaclii
{>":o:*.- de eliminare;
y;htaze 4e;cd\A molecule fird implicarea
ATp_utui.
.pl' lzom.etue _Jcatalizeazd, reacliile de interconverstune
t
a zomenlor oplldilleometrici qi
de catend:
.,L{ racemaze gi epimeraze _ cataJizeazd.
interconversiunea
stereoizomerilor L D;
9i
transferd grupdri intre atomii
aceteiaqi molecute;
4 xt. ::::.-
cts_trans-izorneraze _ interconversiunea
geometrici: izomerilor

y6. izomerq.ze care catalizeazd


reacfia de interconversie
aldozd ,\
::et9ze:
b .q' ll,igaze cataJizeazaunirea a doi
Tl_."1151*ge,t
compugiutiri;;a- ene;gi; eriberatdprin hidrolizaunei
(-'_-- de ATP. molecure
r
. 5,!;.4| 6, l /i )7.i. , , t {;, ,.*
/.(_
I.2.l. Oxldoreductaze O
Reacliile de oxido_reducere
sunt reaclii in care are
transfer de H2 sau electroni. loc un
Acest transfer este asrgurat
coenzimaticd. a enzimei de partea
(" structura enz. p.r7). principa.lele
coenzime cu rol in oddo.,
NADp*- vezi p.7e), ,ffiT"::il':T:r,T";i:
"..",:;ffi;":-
acidul lipoic, citocromii,
coenzima e. in multe reaclii transferul
electronilor se face concomitent
cu transferul protonilor (cu
cuvlnte are loc transferul alte
de atomi de H), astfel ce acceptarea
(hidrogenarea) este echiva de H/e-

(dehidrogenarea)este de H/e-
"":;t;#*I*::o::"o*.oerea (tabel nr' 1)'
oxidoreductaze re catalizeaz-a
oxidoreducerea gruprrilor:
-
"";"-"r*^:oarea -cHz-oH;
cHz-cHz_; _cH_NH2;_"n=;:
I

12

Tabei 1: Clasificarea generald a fenomenelor de oxido_reducere


funclie de elementul transferat.

Element transferat Acceptare de c5.treun Cedarede cetre un-


substrat substrat
Hz reducere oxidare
e- reducere
----oxiaare -.
Oz oxidare reducere ;

Enzime care ,rlucreaza" cu Hz (e-):


N-)/ Dehidrogenaze
Dehidrogenazele sunt enzime ce ,,scot,, hidrogenul
d.e la un
substrat transferdndu-l unor ,,transportori" care sunt
cunoscuti sub
denumirea de NAD (nicotin adenin dinucleotid) si
FAD (flavin adenin
dinucleotid). I

FAD FADH2
-CH:-CH:- -CH:CH-

,'1,. NADH+H+
\/
- CH-a r{ -fiH-cHr-
t-
OH o
Observafie: FAD preia cei doi atomi de hidrogen de 1a
acelagi tip
de atomi in timp de NAD preia cei doi atomi de hidrogen
de Ia atomi
diq'rili.

/f /{ Reductaze
Reductazele sunt enzime ce ,introduc,, hidrogenul ia un
substrat
acesta fiind preluat de la un ,,transportor" care
este cunoscut sub
denumirea de NADpH (nicotin adenin dinucleotid fosfatl

NAD|H+H+
NADP+
-CH:CH- - CH2-CH2-
t3

Enzlme ce ,rlucreazdt' cu Oz:


O, ,/ Oxldaan
Oxidazele catalizeazS. reaclii in care oxigenul devine acceptor
pentru hidrogenul transferat de 1a un substrat:

+ o, -!!@---
SubstraFH sub$rat+ H2O2

O*igetaze
$,,s
Oxigenazele cataTizeazd reaclii in care oxigenul este introdus la
un substrat:

Subsfat-H+ c)2 Monooxkenaza


> substrat-oH+ Hro

hdF*
subsb:at-H* o, t o = subsb:at-oH

1,2.2. Ttarr,sfetaze
CalaJizeazereaclii1e de transfer a unor grup5ri ,,G" (altele decAt
H) de la un substrat Sr la qlt substrat 52, conform reactiei:
Sr-G* + Sz -----+ Sr + Sz-G
Grupirile transferate por fi grupdri ce contin un singur atorn de
carbon (meti1, metilen etc), resturi de aldehide, cetone, aci1, alchil,
glicozil, amino, fosfat, sulfat.

hexokinadt
ducort,+ o* ADp + GKp
Glncoz-
6-fosfat

I.2.3, Hidrolaze
Hidrolazele cataTizeazd ruperea unor legdturi organice, cu
participarea apei, dup5. reaclia:
A-B + HzO -----+ AH + BOH
Legaturile care pot fi desfdcute prin hidrolizd. sunt legdturile
esterice, eterice, peptidice, anhidrice, C-N (altele decdt C-N din
legdtura peptidicd), C-X, P-N.
t4

Caracteristic pentru aceastS. clasd de enzime este lipsa


coenzimelor. Ele necesitd prezeritraunor ioni meta1ici pentru activare.
Din aceastd clasd. fac parte, in general, enzimele digestive: amilaza,
Iipaza, tripsina, chimotripsina.

T'fl
_HN -cH-c
n
ll'
-e -In{-CH-e
o
jl Pepridaza It"
Tn Q
u
-HN-CH-C-OH
ll
+ H2N-CH-C-NH
()
o

lHzol
Rn+1
Rn+1 Rn+1

1.2.4. Llaze
Liazele sunt enzime care cataJizeazd indepdrtarea unor grupdri
din molecula substratului fdrd" participarea apei, ducAnd 1a formarea
unei duble legS.turi:

-c-c- ------------>
x-Y +
)":"(
ll
XY
Aceastd clasd enzimele include care ac,tioneazd asupra
legdturilor C-C, C-O, C-N, C-S, C-X. '
I

1.2,5. lzom,eraze
Izomerazele sunt enzimele care caLafizeazd. interconversiunea
izomerilor optici, geometrici qi de caten6.

CHO cHroH
| 'ffpz-iznrrcraza I-
I.lL -(J|-l c:o
I I
cH2-o-P cH2-o-P
Gliceraldehil- 3-fosfi t Dftilroxiaceton-fosfrt

1.2.6. Ligaze sau sintetaze


Ligazele sunt enzime cate cataTizeazS- formarea de legd.turi
chimice cu consum de energie (utiIizeaz6, energia eliberate din ATP
pentru realizarea noii legdturi). In acest mod se real.izeazdlegituri C-O;
C-S; C-N; C-C. Ex: glutaminsintetaza catalizeazd sintetiza glutaminei:

Glutanin-
Lchrtarnat + NI{4+ j\_+ chramhE

ATP ADP + Pa
15

I.3. STRUCTURA ENZIMELOR


Din punct de vedere structural enzimele sunt (cu cAteva excepfii)
proteine cu structura terliare (formate dintr-un singur lant
polipeptidic) sau cuaternarS. (formate din mai multe lanluri
polipeptidice sau subunitefl). Activitatea cataiiticd a enzimei depinde
de integritatea sa structurali; astfel dac5. enzima este denaturat5. sau
subunitalile ce o formeazd disociazi, aceasta iqi pierde capacitatea
cata-1itici.
Structura terfiard/ cuaternare determind o anumita aranjare
gnqi. ,,buzunar", unde se desfdsoard
spaliald care duce.la., apantia ..,,,
a4 t:z/,J, ,".,,. t.'1,. ...t^ /u(t /.,nji,Ji,,.:!tr
-
reaclia caLalizatd.Acest 1oc (situs) poarte denumirea de centni activ al
enzimei. Dupd unii autori centrul activ prezinte doud zone distincte $i
' , anume un situs de legare al substratului qi un situs cata-litic unde are
loc cataliza propriu-zisd.. Pentru a inle1ege structura spaliald pe care o
adopte centrul activ, se poate imagina mperea unei bare rigide de
metal (fig. 3). .r
O barA metalici se poate rupe tregand de capete in direclii
opuse, acliune in urma cdreia rezultd doud fragmente. Pentru aceasta
este necesar un efort apreciabil, adicd o cantitate mare de energie.
Dacd insd bara rigida este indoitd mperea acesteia se reaJizeazd
cu un consum mult mai mic de energie. Prin indoire bara metalicd este
adus5. intr-o stare intermediard ,,de tranzitje" din care trecerea ln cele
doud fragmente separate, adicd ruperea ei se face mult mai ugor.
Aceasta stare de tranzi\ie este reaLizatd de interacliile magnetice intre
bard qi enzimd, interaclii care sunt de aqa naturd incAt,aduc" bara in
starea de tranzilje foarte favorabild formdLriiprodusului/produqilor.
Se poate deduce prin analogie ca structura centrului activ al
enzimei este complementare nu neaperat cu structura substratului ci
mai cur6nd cu structura stdrii de tranzi,tie prin care acesta va trece in
transformarea lui in produs/produqi.
(a) Enrima nu €ste plpzenti
- ,
^
'- -*'
-r -> {r/tt,t ------*,*i*t*
SubsAat Star€ de tanzltis Prodnst
@ara ds metat) Oa$ inddla) (bale rupd)

{},}Enziha romplemsntarl cu substntul

Magneti

tc) Enzima complementar.e cu starea de tranzitib

m.-ffi-*_ffi "rttv
, tbn
.g

Dir.cria & d.sE eit.n&lilt

j,-, tl""gir ea o enzima imaginari care catalizeazd ruperea unei


_^-^ , ^T:metal (a),
oare qe ^prezinte
aclionafld asupra ei prin forle magnetice. O structuri a enzimei
complementara cu substratul il itabilizeaza p. ingreunand indoirea (b); O
enzimei complementare cu starea de""."i" tranzitiJdestabilizeaza substratul
;strucjYe.a
ravorzand ruperea acestuia. Interacliile magnetice sunt
cele care furnizeazd aportJ
de energie necesar pentru indoire. In diafarnele alaturate-este
ilustratd varialia
energiei de activare in cazul unei structuri complementare
cu substratul gi in cazui
unei structuri complementare cu starea de t. rrri1i", i., ca.ul
complementaritdlii cu
s hstratul complexul ES fiind mai stabil are o energie liberd
mar mica decat a
-mare
substratului, in consecinle necesite o energie de acdvaie mJ
dec6.t acesta.[21

Acliunea enzimei asupra unui substrat presupune ma1 tntai


fixarea acestuia la centrui activ, adicd formarea comptexului
ES.
De-a lungul timpului formarea complexului enzim6, substrat
ES a fost explicatd.de doud modele:
- modelul clasic (Fischer) sau modelul cheie_broascd in care
centrul activ al enzimei are o structurd rigida complementari
cu
cea a substratului, cuplarea acestuia fdcAndu_se dupd.
modelul
cheie-broascd.
Acest model este pulin eficient (deqi a fost evidenliat in
cAteva cazuri de catalizl. enzimaticd) deoarece o enzime total
complementare cu substratul il va fixa ferm pe acesta
ingreunAndu-i transformarea ulterioari..
- modelul "centrului activ indus,, (Koshland) care postuleazd
ca centrul activ al enzimei are o conformalie relativ diferiti de a
substratului.
Centrul activ se comportd ca o matrild flexibild care
poate lega substratui intr-o formi ce reduce la maxim gradele
de
libertate ale acestuia, in ceea ce prive$te rotalia, translafia, fapt
care favorizeazd atingerea rapidd a stdrii de tranzi\ie, Aceasta
reprezinta interpretarea datd. scdderii energiei de
activare,
observate in cazul reacliilor catalizate de enzime.
Pe lAngi structura centrului activ al enzimelor, un alt aspect
structural se referi la alcdtuirea 1or. Enzimele in majoritatea 1or
sunt heteroproteiene, formate dintr-o parte proteicd. (alcituitd doar
din lanluri polipeptidice) numite apoproteind qi o parte neproteica
ce este cunoscute sub mai multe denumiri:
a. cofactor - dacd partea neproteicd este un ion metalic;
b. coenziml. - dacd partea neproteicd este o moteculd
organicd sau o structura ce conline o vitamind, asociate sau nu cu
un ion metalic Ai care este slab legati de partea proteica.
Precursorii coenzimelor impiicate in cataliza enzimaticd sunt
vitamine hidrosolubile, prezentate pe larg in capitolul
,,Coenzime
vitaminice".
c. parte prosteticd _ dacd partea neproteicd este o structurd
organicd legatd ferm de partea proteice.
indepirtarea cofactorului sau a coenzimei duce la pierderea
activitS.lii enzimatice.
Apoproteina este responsabilE de specificitatea enzimaticd (de
acliune, dar mai ales de substrat), in timp ce partea neprotelca este
implicatd direct in catalizd.
I
IE
I.3.1. Izoenzime
Anterior s_a afirmat cd unele
enzimeie sunt proteine
cuaternare. Aceasta semnificd.
faptul ce ele sunt aic5tuite din
mai
multe lanfuri potipeptidice (numite
subunitdfi) asociate intre ele
prin legaturi chimice slabe. posibiiitatea
asocierii diferite a
subunitdlilor duce hfiaritia unor enzime cu forme moleculare
multiple numite izoenzime, IzoenzimeLe
cata)izeaz,aaceeaqi reaclie
chimicd. dar cu randament diferit qi
au localizare tisulard. diferitd-
Izolarea $i evidentierea acestor
izoforme se face pe baza
proprietd.filor fizico_chimice
diferite.
Doud dintre cele mai intAlnite izoenzime
in practica medicald,
sunt LDH - lactat dehidrogenaza
qi CK (CpK) _ creatrn kinaza
(creatin fosfokinaza).
LDH este un tetramer alcdtuit
din doud tipuri de lanturi
polipeptidice: unul de
(mu
scre). subunitatea
l;*,l " "::.::,:l j',r",I
"ti "l;"
inimii gi in general lesuturilor
":::"L::
cu metabolism aerob, iar
subunitatea M (muscle) este caracteristicd
muqchiului scheletic
in general organelor gi Ai_
fesuturilor cu metaboiism anaerob (excepfie
fac ficatul gi eritrocitul). Cele
doud tipuri de subunitdli se asociazd
cate patru pentru a forma un
tetramer ducAnd la aparitia a 5
izoenzime:
LDHI - HHH H ) cre$te in infarctul de miocard
LDHZ .HHHM
LDHS -HHMM
LDH+ -HMMM
LDHs -MMMM ) creqte in afectarehepaticA
CK este un dimer alcdtuit din doud
tipuri de lanluri : unul de
tip B (brain) cel de ai doilea de
tip M (muscle). Subunitatea de tip
B
este specificd creierului, cea
d.e tip M, muqchiului. Cele doui
subunitdli se asociazd. diferit pentru
a forma un dimer d6nd naqtere
Ia 3 izoenzime.
CKr - BB
CKz - MB ) creqte in infarct in primele 6-24 ore.
CKs - MM
Se evidentiazd astfel importanfa cunoagterii particularitililor
structurale gi funclionale aJe izoenzimelor in stabilirea cu acuratete a
unui diagnostic.
Uneori enzimele sunt asociate in aqa-numite compiexe
multienzimatice in care enzimele individuale sunt fixate prin Iegdturi
slabe pe o proteind. central5, intr-o ordine ce corespunde intrdrii 1or in
actiune. Aceaste organizare are ca scop transferul eficient al produqilor
de reaclie ai unei enzime la enzima urmetoare, evit6ldu-se pierderile
qi imprimAnd procesului o anumiti itezl. IJn exemplu de complex
multienzimatic il constituie piruvat dehidrogenaza (pDH), care
cataJizeazd,decarboxilarea oxidativd a acidului piruvic, compus ,cheie"
in metabolismul glucidic.

I.4. SPECIFICITATE
slfff citateaenzi\:*ic5'^W# dea
W#g ?9&7tr\vtft.erzirr5:1or
deosebi intre structuri' diferite. De aceasta ,,capacitate" este
responsabild partea proteica a enzimei $i anume apoenzima.
Specificitatea enzimelor se poate manipsta_..in trei variante
principale: specificitate de reaclie, de substrat (i opti"a) t
'-.-.'
/lSfspecificitertea de reactie - denotd fapliiT-cd o enzima este
,,corJceputd" sE catalizeze un singur tip de reaclie. pornind de la
aceasta treseturd s-a fhcut clasificarea enzimelor in cele qase grupe
enzimatice.

fuffipecificitatea de substrat - care funclie de aria de actriune


prezinta:
J specificitateabsolute;
4
t( specificitate absoluti de grup;
specificitate relativd de grup;
"/
I
20
a) Speclficiteteq absolutd.
Unele enzime actioneaze numai
asupra unui singur substrat, catalizdrrd
o singurd. reactie, de exemplu
uteaza:

HrNJ-NH, + H2o-l&33L* 2NH3 + Co2

Aceasta enzimd este total inactivi


fa{d. de compuQi foarte
asemdndtori structural _ tiourea HzN_CS_NHz.
De asemenea, arglnaza
- enzima care cateJizea2d hidroliza L_argininei
la uree gi ornitind nu
poate cataliza hidroliza esterului
metilic al argininei sau scindarea
agmatinei, amina rezultati prin decarboxilarea
argininei.
HN-CH2 -CH2-CH2-CH-COO"
I **0,,- f H: H2N-CH-CH2-{H2-cH
NH: rl
I c:o + COOH rus^
NHz I
NHz
Arginind
Uree

b) specilrcitatea atsotuti.
d.e grup - prezt.te enzimere ce
catalizeaz1. acelasi tip de reaclie
asupra unui numdr restrens de
substrate apropiate ca structura chimicd.
Din aceaste categorie
fac pa_rte gJicozid,azele qi succin_
dehidrogenaza (sDH). sDH catarizeazd.
reaclia de trecere a acidurui
succinic 1a fumarat, dar cu aproximativ aceeagi vfteze qi
dehidrogenarea acizilor L-metil_succinic,
L-etil_succinic qi L_clor_
succinic.

Hooc -cH2 -cHz-cooH srcch-d"hid.ogenara''


Hooc _cH:cH_cooH
Acil succinb Acid fumarb

cl specificitatea rerqtrod
de grap - prezlnte enzimele ce
catalizeazd. acelaqi tip de reacfie
asupra unui numAr relativ mare d.e
substrate apropiate ca structura chimicd.
Din acest grup fac parte ligazele sau
esterazele care fac posibild
scindarea mono-, di- trigriceridelor gi
chiar arli esten cu structure
chimicd mult mai compricata. Enzimeie
proteoritice care hidrorizeazi
Iegdturile peptidice din proteine qi din alti compuqi neproteici, fac
parte tot din acest grup.
3) Specificitate opticd sau stereochimicd. Este foarte rdspdnditd
dat frind fapful c5. majoritatea substratelor au carboni asimetrici deci
se gdsesc sub forma de stereoizomeri.
Enzimele catalizeazd transformarea numai a unui stereoizomer
(specificitatea opticS. este de obicei absoluti) celAlalt antipod optic
neputAnd fi prelucrat de enzima. De exemplu, L-serin-hidroliaza
catalizeazd,numai dezaminarea L-serinei la piruvat, nu gi a D-serinei:

CH, 9H, Hzo pHs


fH'?-oH _I* i l_*r,
- _i:\H \ - l:o
fH-NH,
cooH
f t\l
cooH
H2O COOH NH2cooH
Lserina Acil piruvi:

Enzimele care recunosc substrate cu izomerie geometrici


prezirrtd.specificitate geometricd.
Ftmaraza, de exemplu, permite hidratarea acidului fumaric
(izomer trans) gi nu a aciduhli maleic {izomer cis) cu formarea acidului
malic ca orodus final:

H
Funwaza -
HOOc--c:g-cooH cH-cH2-cooH
I -H p :H o o c-
H OH
Acid turnrt Acil malic

' "' t
I.s. MEcANIsMEDE cATALIZA dl u '' "' ')' (,
' I 6
AtAt specificitatea cAt gi cataliza p.esupun stabilirea unor
leg5.turi intre enzimd gi substrat ce duc la formarea temporare a
complexului enzima-substrat ES.
Formarea acestor legaturi tg1rrp_o,lqlg-(mai mult sau mai pulin
slabe) are ca scop
lgqq"g"" miqc5rii libere a sub_stratului,extragerea
1ui din mediul apos etc. Cumulate toate aceste interacfii imprimd
substratului o forma corespunzitoare stdrii de tranzitie si oferd
-

energia necesare catafizei p.oprilr-ri"".Odate substatul fixat, asupra


lui ,,incep" sd acfioneze gruperi funclionale pozitionate
adecvat, care
permit ruperea sau formarea unor legdturi,
printr_o varietate d.e
mecanisme: mecanisme acido-bazice gi/sau covalente,
mecanisme de
tensionare a substratului, mecanisme bazate pe
efecte entropice etc.
S-a observat ci in cursul catalizei o enzimE. utllizeazd,
de reguid mai
multe mecaaisme simultarr.
Grupdrile funclionale ce participd. la aceste mecanisme
sunt:
- aminoacizi din lanful polipeptidic;
- compu$i organici (coenzime)/ qi ioni metalici:
- ioni metalici.
Dintre toate aceste mecanisme va fi prezentate
cataliza ce se
desfdqoard prin mecanism acido-bazic qi catalizd
covalentd.
4, - cataliza acido-bazicd
rn acest tip de catalizd sun{ implicate gruped functionale
cu
caracter de acid sau bazd slaba, care 1a pH fiziologic pot
ceda/primi un
H+. in acest tip de reaclie iau naqtere intermediari
instabili cu sarcina
electricd.
Cel mai intA_lnit aminoacid, care ia pH frziologic poate
funcliona
sub forma perechii acid.-bazdconjugatd. este histidina,
care are pKn = 6
$i a carei comportare este prezentata mai jos:

-NH-CH-CO- -NH-fH-co-
CH,
t-
+H+-
_H+
__J",
HN
/.N: nrSr-H

tslo a
Ptn=o zl
nt_
Cataliza covalentd
'44
ln acest tip de catalizd grup5rile funclionale ale
centrului activ
aI enzimei atacd nucleofil (in majoritatea cazurilor)
sau electrofil (mai
ra-r) substratul, ducAnd Ia formarea, intr_o secvenld.
de reaclii, unui
intermediar legat covalent de enzimS. Acest intermediar covalent este
mult mai labil dec6.tsubstratul inilial.
Un mecanism de catalizl enzima.ucd, in care sunt utilizate atAt
mecanisme acido-bazice cat $i covalente, il reprezinti nrperea legdturii
peptidice sub acliunea chimotripsinei in urma cdreia rezultd.
aminoacizii formatori.

ho p S.P a
r tl H2o r
-HN-CH-C-!I\-CH-C - HN-CH-C-oH + Ii2N-CH-C-NH
I I
Rn+1 Rn+1

Procesul are loc prin combinarea a doud tipuri de catalizd, in


cursul reactiei luAnd naqtere at6.t intermediari instabili cu sarcind
electricd cAt qi intermediari fixati covalent de enzimd.
Centrul activ al enzimei prezintA o triade cataliticd a_lcdtuitd din
trei aminoacizi qi anume Asptoz, Hyssz, gsltes.

't

Ser 10i

*o)

Fig.4 - Centrul catalitic al chimotripsinei evidenfiazd pozitionarea


aminoacizilor Asp, Hys si ser astfel incat sd lie posibil transferul de protoni fiinia
punctate) [6].
CAnd un substrat, care conline legetura peptidicd, se leag[ la
centrul activ al chimotripsinei, are loc o uqoard modificare
conformalionald care comprimd legatura de hidrogen dintre Hyssz qi
Argtoz ducdnd Ia aparilia unei legdturi mai puternice. Aceasta
interaclie cre$te pK.-ul Hyssz de 1a valoarea 7 (la histidina liberd) la
valoarea 12, permi!6:nd histidinei sd.-gi accentue ze caracterul bazic
incat ea devine capabil5 sE atragd protonul aparlinAnd gupdrii
hidroxil de Ia Sertes. Deprotonarea imprimd Serles un caracter
nucleofil puternic; are loc atacul grupdrii carbonil a substratului,
atac in urma cS.ruia se formeazd un intermediar cu viatd foarte
scurte, cu sarcinS.negative.
Instabilitatea compusului incarcat negativ duce ia
rearanjarea qi formarea unei duble legdturi intre carbon qi oxigen,
care dezlocuieqte legd.tura dintre* carbon gi gruparea amino a
legiturii peptidice, ducAnd la ruferea acesteia. Gruparea amino
este protonate de Hyssz,uqurAndu-i_se astfel indepdrtarea.
in aceastd etapa ia naqterea un intermediar legat prin
legaturi estericd de enzima, denumit intermediar acil-enzimd.
in etapa urmitoare o moleculi de apd este deprotonatd prin
mecanism acido-bazic ducAnd la generarea unei grupdri hidroxil cu
carater puternic nucleofil. Aceasta atac6 legitura estericd a acil_
enzimei generd.nd un nou intermediar cu sarcind negativi, cu viatd
foarte scurt6. Instabilitatea acestuia produce rearanjari care duc la
indepirtarea produsuluide reacfie, ce contine gruparea carboxil si
la protonarea g91r9sgu regenerarea enzimei.
25

Rr.6 Ltirtrtr |
rotLld I
-' t
\/
'*i
o. r*-r'ui^i: t"
YE]
) t- s.,'

Fig.s . - Mecairismul detaliat aI reacti, ei catalizate de chimotripsin6.


Chimotripsina cale.Jj?.earA hidroliza legiturii peptidice la gruparea COOH a
aminoaciZilor. cu radicali aromatici (a). Pe parcursd catalizei se fornieazd in urma
transferului unui proton (c), compugi instabili cu sarcina electricd. (d), iar in ufma
ruperii legiturii peptidice Si eliberErii po4iunii ce confine gruparea amino, compuQi
intermediari legafi covalent (e). Atacul nucleofil af apei (f) genefeaza um nou compus
cu sarcine electrice foarte instabil (g), a cErui rupere va elibera o po4iune de la:rt
polipeptidic ce contine gruparea carboxil (h) Qi va regenera enzima (i). [6]
26

I.6. CINETICA ENZIMATICA


I.6.1. Notiuni de cinetlci generali
Cinetica studiazd viteza cu care se desfdqoari diferite fenomene,
inclusiv reacliile chimice.
Cinetica enzimaticd studiaza viteza reacliilor chimice ce se
desfdqoard in organism gi factorii care o influenfeazd.
Principiile generale ale cineticii enunld 1egile care permit
calculul vitezei de reaclie in diferite reaclii chimice:
1. presupunAnd o reaclie chimicd ce are loc intr_o singure
etape in care este implicat un singur substrat qi care este ireversibild
(vezi exemplul barei rigide pC. 16),

S-P
viteza de reaclie este datd de cantitatea de reactant
[A]
consumate in unitatea de timp (semnul indicd consumul
"_,,
reactivului) sau cantitatea de produs [p] formatd in unitatea de timp.

dtAl
v=- = dlPl
dt dt

. dtAt
dar V-tAl-V-klAl
-
unde:
K= constanta de vitezi. dependentd de natura reactaltului si de
condiliile de reactie.
[A] = concentralia reactantului
[P] = concentralia produsului
Unitatea de mdsurd Jrenrnr. M I
semnificalia acestei loislan,l-t;*-"9 rrit"r" unitare
"t""r'rr"i
indicAnd ,,caltitatea" de timp necesard. transformarii unei ,.unitdti",.
Aceastdconstantdestestrict specilicdfiec5reimotecut.,ffol"kllA
de natura gi tiria legdturilor ce urmeaz6- a suferi tralsformiri qi
dependentd de condiliile de reaclie (T, pH, tdrie ionicd., presiune).
Pentru a intelege semnificalia constantei de vitezi. K, linAnd cont
de expresia ei matematicd (sec-l), vom compara rlrperea unei bare de
metal cu ruperea unei bare de material plastic. Ruperea unei bare de
meta-l necesitd un timp (exprimat in secunde) mai mare decAt necesitd
mperea unei bare de material plastic. Constanta de vitezd, fiind datd.
de raportul l/sec, va avea valoare mai micd. in cazul barei de metal
decdt in cazul barei de material plastic. Cu a_ltecuvinte viteza unitari
pentru ruperea unei bare metalice este mai micd decAt viteza unitard
pentru ruperea barei de material plastic. Se evidentiazd faptul cE
structura dicteazi, merimea specificd a acestei constante, ce reprezintd
viteza unitare, pentru fiecare compus in parte.
2. s5. presupunem o reaclie bimoleculard {vezi exemolul
ciocnirii a doud molecule, p. 6)

A+B---+P + Q
in mod analog viteza de reaclie este datd de cantitatea de
reactivi consumatd in unitatea de timp sau de cantitatea de produsi de
reactie formatd in unitatea de timp:

v_ _ [d Al _ _ ldB l _ IdP l =--rdnl


dt dt - dr -v-tAl.tBl-+V=ktAl.fBl
in care :
K = constanta de vitez6, dependentd de natura reactantilor si de
conditiile de reactie
[n] qi [e] = concentraliile reactangilor
tpl Si tQl = concentraliile produqilor
Unitatea de mdsurS.pentru M .I
-,.- _ _.".,
Reacliicu ll";J0,i",o"" ciocnirea
-",.",,-;;;;";il';r:
simultand a trei molecule fenomen relativ rar intalnit qi mult mai greu
de definit din punct de vedere matematic.
\J !,tuuJ A t u.A {tr'61 . L + t t s W c & C c _ .
Dacd se reprezintd. grafrc veiiiafia cantitd.tii de produs format in
funcfie de timp se obline o curbd ce prezirrtd o porliune rectilinie (cu
panta constante) care apoi se inclind qi in frnal se aplatizeazd (frg.6).

Qa-ff

Fig. 6 - Variatia cantiteui de produs format funcfie de timp. Viteza de


reaclie, date de dP/dt (care este tangenta la curbd, tgo,), nu este constante pe tot
parcursuJ procesului, fapt evidenliat de modificarea targentei la curba (oo*or).

Din punct de vedere matematic tangenta in orice punct aI curbei


data de relatia tg c = dP/dt va reprezenta irteza de reacfie, conform
relaliei V = dP/dt.
Portiunea liniarS. a curbei permite calcularea vitezei reale a
procesului (numitd dupd unii autori viteza actuala, dupi ailii viteza
inilial5 Vo) atunci cAnd orice cantitate de reactant se transformi
integral in produs, cAnd nu existd. reaclii reversibile, cAnd nu existd
impiedicdri sterice generatg {e 4cumularea de prod.gs etc. pe mesure
cecantitatea
a" ,"""t""t*To* il,iA^i
Hffi*.k"'o.oo,r" rormatd
se
micqoreazS.qi viteza procesului scade.
Datoritd faptului c6. viteza nu este aceeaqi pe tot parcursul
procesului, este indicatd determinarea ei in primele secunde/minute
ale procesului gi anume mdsurarea aqa-numitei viteze iniliale ve .
in reacliile enzimatice activitatea unei enzime este apreciata
funclie de cantitatea de produs formatd in unitatea de timp, prin
urmare activitatea enzimatici este similard vitezei de reactie.
Activitatea enzimatica se exprime in:
>::>2)/1J.I (unitdli internalionale) - 1 Unitate Internafionali.
reprezintl, cantitatea de enzimd. ce catalizeazl. tra-nsformarea
unui pM de substrat/min in condilii standardizate pentru
fiecare enzimd (temperaturd, pH optim etc.).

-=- )-Katal - 7kat. reprezintd cantitatea de enzimi ce catafizeazd.


transformarea unui mo1 de substrat/sec.
2=. 3) Turnover - IG"t reprezintd o mesurd a activitdlii cata_litice
maxime. Kcat este numdrul de molecule
substratde
transformat pe moleculd de enzimd qi in unitatea de timp
cAnd enzima este saturate cu substrat. T\rrnoverul reprezintd.
deci activitatea moleculard a enzimei.

L6.2. Cinetica etrzimatici


Conceptul de bazE al cineticii enzimatice consideri c6 formarea
produsului de reac{ie este condilionatd. de formarea in prealabil a
complexului enzima substrat ES, concept redat de relatia:
l

g .1,_5 ___j_ gS _ E + p

Factorii care influenfeaz1. iteza de reaclie sunt, dupd cum se


observS.din relalia de mai sus, concentralia substratului, concentralia
enzimei la care se adaugd parametri ca temperatura qi pH_u1, la care
se desfEgoardreaclia.
a) Influenta pH-ului asupra actlvitegl enzimatice
Varialiile de pH pot avea efecte atdt la nivelul enzimei, cat qi la
nivelul substratului. Astfel, se poate modifica gradul de ionizare a unor
grupdri funclionale de pe enzimi, a cdror sarcind (pozitivd sau
negativS.)este necesard fie formdrii complexului enzimi._substrat, fie
menlinerii conformaliei tridimensionate native a protein_enzimei, fie
activitefli catalitjce propriu-zise (fig. 7). De asemenea, pH_ul mediului
poate modifica gradul de iorizare al substratului, impiedicAnd sau
30
favorizAnd formarea complexului enzimd-substrat. Valoarea pH_ului
1a
care reaclia enzimaticd se desfdqoara.cu vitezd maximd
se numeste pH
optim.

Influenla pH-ului asupra activitdlii enzimei. Structurile


- .Itgbazice
gruparile 1-
qi cele acide sunt fie ambele protonate, fie ambete
in care
neprotonate n,-i
corespund ioniziri.i necesare activitSlii enzimatice. Intervalul
de actlvitate al enzimei
este cel in care formele bazice stgttt
Ptotott"te iar cele acide neprotonate' adica pH-
ul optim este cuprins intre 6 gi

Figura 7 prezinti varialia activitdlii enzimatice a unei


enzime
lpotetice, funcfie de pH, pentru care ionizarea reziduurilor
din centru
activ este esenliale pentru catalizd. Cu alte cuvinte pentru
ca enzima
sd fie functionald centrul activ trebuie sd prezinte grLlparea
bazici {B)
in forma protonata (BH+), iar cea acidd (A) in formd neprotonate
(A );
pK-ul formei bazice este 8; pK-ul formei acide este
6.
La pH 7 in jur de 9Oo/odin ambele grupe (A si B) sunt prezente
in
formd activd., pe mdsurd ce pH-ul scade sau cregte, una
sau a-1tadin
cele doud. forme trece progresiv in forma inactivd. Cu
alte cuvinte
pentru enzima de fald pH-ul optim este situat in jurul
valorii 7. pH_ul
optlm pentru cele mai multe enzime are valori cuprinse
intre 6_ g.
}cepfie fac enzimele digestive, pepsina (pH = 1,5-2), arginaza (pH =
r . 5 - i 0) .
b) Influenta temperaturii asupra activitifii enzimatice
Influenla temperaturii asupra activitdfii enzimatice derivi. din
::rtul ce odate cu cregterea temperaturii cre$te agitalia termicd gi prin
'::=rare gi viteza de reactie. Peste o anumite temperaturd.
enzimele
::r-in instabile qi ca urmare a denatur5rii iqi pierd activitatea intr-un
:::erva.1foarte ingust de temperaturS.. Temperatura optimd a enzimelor
-: organismele superioare nu depS.qeqte4OoC; eistd insd bacterii
::-nofile a ciror enzime prenntE- activitate optimd 1a 10OoC.

0.8

E
iJ- -

0.4

f,nzimi
0.0 denaturata
0

Temperaturd("()

Fig.S - Influenla temperaturii asupra activitelii enzimei. Structura enzimei


este menlinute intre anumite limite de temperature bana in jur de 4OoC) dupa care
cre$terea agitaliei termice favoizeazd denaturarea. Aceasta cauzeazd distrueerea
aranjarii spatiale esentiale pentru capacitatea catajitice a enzimei J3l.

cl Influen{a cantitilii de enzimi asupra acti\rititii


enzimatice
influenla concentraliei enzimei asupra activitdlii enzimatice
derivd din faptul cd odate cu mdrirea cantitelii de enzimd se md,reste
cantitatea de complex ES gi deci cantitatea de produs
formatd, prin
urrnare iteza de reactie cre$te.
Spre exemplu, sub actiunea unei enzime, intr_un preparat
biologic se formeazd X mg de produs p intr_un
timp dat. Daca,
repetandu-se experimentul, cu acelasi preparat, in
acelaqi interval de
timp, se formeazd.o cantitate de doud. ori mai mare de produs
2X mg p,
inseamna cd in a doua situalie cantitatea de enzimd,
care catafizeazd-
formarea de produs p, a fost de doud ori
mai mare (fig.9).
Proporlionalitatea dintre viteza de reaclie
si cantitatea de enzimi are
importanld practic5., deoarece permite determinarea
concentraliei
enzimelor din preparate biologice, determinare utili
in diagnosticarea
unor stari patologice.

Fig.g - Cinetica unei rea4ii enzimatice in prezen


crescetoare de enzimd. Addusarea, ra o cantitate a unor concentratii
n*a d" a unor cantita!
crescdtoare de enzima Es r E2 , Er duce 1a f"r*;;" ",ruJi."t,
produs P3> Pr > Pr, in acelaqiinterval de timp, il;iitaii crescetoare de

dl Influenla concentratiei substratului asupra activititii


enzimatice
Dacd in organism cantitatea d.e enzimd (cu exceplia
enzimelor
inductibile) poate fi consideratd relativ constanta,
concentralia
substratelor variaze inse in fimite foarte largi. De aceea
se poate afirma

-:-::
cu relative corectitudine ce viteza reactiei enzimatice depinde 1n
principal de concentralia substratului.
Dupd felul in care enzimele iqi modifici activitatea Ia
cregterea/scdderea cantitelii de substrat, acestea pot fr impirfite in
doud mari grupe:

z.t/. - enzir.rrece respectd cinetica Michaeiis -Menten;


4. - enzirne ce prezinte o activitate sinusoidalS., a$a numitele
-1
enzime alostericel,ff, 't-.2,/t
Comportarea diferitd a enzimelor qi diferenfele dintre cele doud
categorii, vor fi prezentate pe laig in cele ce urmeazd.
1.6,2,1. Cinetlca de tip Michaelis-Menten
Michaelis $i Menten au studiat influenla concentratiei
substratului asupra activitefli enzimatice realizAld urmitorul
experiment: la o ca,ntitate constanta de enzimd au addugat cantitali
crescatoare de substrat $i au inregistrat vitezele de reaclie mesurate.
Cu datele oblinute au trasat un grafic in care pe abscisd sunt trecute
concentraliile de substrat iar pe ordonatd vitezele de reaclie
corespunzatoare (figura 10).

':l
i-

[5] {mN)

Fig.10 - Variatia vitezei de reaclie, functie de concentratia substratului


34
AnalizAnd acest grafic se desprind urmdtoarele concluzii:

,!l7a concenttalii mici de substrat viteza este direct proporfionald


cu concentratia acestuia (porfiunea liniard a curbei);
ra concentralii crescute de substrat viteza devine independenta
'2f
de concentralia acestuia, adicd oricAt substrat am ad5uga
viteza
de reaclie nu mai cregte gi devine egald. cu viteza maximd (Vmax);
platoului indicd existenla fenomenului de saturatie adicd
)faparilia
indici o capacitate limitatd. a enzimei de a fixa substraful,
irecAt
oricdt substrat am adduga nu mai existd. centre active disponibile
care sA-l accepte pentru prelucrare ulterioard. De aici concluzia
cd formarea produsului este precedata obtgator de formarea
unui complex intre enzimi" Si substrat si anume ES.
pe grafic se poate determina jumdtate din viteza maximd.
adicd
Ymax/2; acestei viteze ii corespunde o concentratie de substrat
cunoscute drept constanta
|-Iichaelis_Menten (Km). Altfel spus
Km reprezintd o concentratie de substrat pentru care viteza

;reactiei este egald"cu Vmax/ 2.


nn aa informafii asupra afinitdtii enzimei pentru substrat:
14 astfel
valori mari ale Km-ului indicd o alinitate scdzuti pentru substrat
in timp ce valori mici ale Km_ului indicd o a-finitate
crescuta
pentru substrat. Acest lucru este vizibil din grafic unde
enzima 1
are un Krnl (valoare micd), ceea ce indicd. faptul cd are nevoie
de
o cantitate micd de subshat pentru a atinge Vmax/2, in timp
ce
enzima 2 are nevoie de o cantitate mai mare de substrat pentru
a
atinge acelagi randament adicd. Vmax/2. Km are valori cuprinse
intre 10-6M - t0rM.

6fu'#j'u' 1l,U '-i.\'t n ltt lr2 k JJ


Michaelis gi Menten au stabilit o .et"iie matematica
care
exprimS" varialia vitezei de reaclie funclie de concentratia
de substrat.
Kr K,
E+ S ES ----i-----+ F . D (1)
+ -- K2 ;-'
Conceptul de bazd al cineticii enzimatice (1) postuleazS. cd
:eac{ia de formarea a produsului este una ireversibilS.. Viteza de
ibrmare a acestuia este data de dP/dt (cantitatea de produs formatS. in
'rritatea de timp) care este insi proporlionale cu cantitatea de complex
'ESl. Aitfel spus viteza inilialn Vo
I $ezi p. 28\ este egale cu produsul
dintre K: 9i concentralia complexului ES, produsul formAndu-se atAt
a iimp cat se formeazd complexul ES.
It
V = dP/dt- [ES] adiaaV - [ES] deciVo = K3[ES1 Q)
e
a Complexul ES reprezintd o stare in care probabilitatea formdrii
produsului este egali cu probabilitatea revenirii la compugii iniliali E
respectiv S. De aceea concentralia reald a complexului [ES] este
5 dictate de raportul care se stabileqte intre reaclia de formare a
rt complexului gi reaclii1e in care acesta se consume, atAt prin reaclia
ls reversibild cAt gi prin trecerea in produs de reaclie:
a 1) reaclia de formare a complexului este dati de:

Vlo.r*," = K1[E]. [S] (3)


b1 I

at 2\ reaclia de disfaritie a complexului [ES]


te Vde disparitiecauza6de reacdareversibila= Kz[ES] (4)
L1

de Vde dispariliecauza6de trecereain p.o6u, = K3IESJ (5)


ce
la Din punct de vedere strict matematic cantitatea de enzima E nu
ISe apare in ecuafie deoarece, prezentl, in ambii termeni ai ecualiei 1, ea
se anuleazd; din punct de vedere biochimic este acelaqi lucru pentru
cd- enzirr,a se regS.seqteneconsumatd la sfdrqitul procesului. Relalia
tre matematicd in condiliile acestea arati ci compusul S trece integral in
t. P, cu alte cuvinte viteza de formare a complexului ES este egald"cu cea
de consum.
0) (6)
KrfEl.tsl = KztFSl+ K3[BS] sau

KrtEl tsl = [Es] (Kz + K:) (7)


de unde:

KJ t?;;tsl tEt.ts1
tESl=
r\.2+
sau[ES]=
K 2+ K 3
rrsr=ftflrrr
^3
a\
\
KM

Relafia obtinutS. nu este intru totul utild deoarece atAt


concentratia enzirrrei [E] rdmash liberd. c6t $i concentralia substratului
[S] la un moment dat, sunt dificil de determinat. Cantitatea d.e enzima
rdmasa liberd poate fi insd calculatd ca diferenla intre cantitatea totald
de enzimd. [Er] $i cea care este implicatS. in formarea complexului ES:

(e)
.tEl=tsrl_fEsl
t.

inlocuind [E] in relalia 8 aceasta devine:

= ( tstl - tEsl).tsl
Km.[ES] (10)

Km. [ES] + tEsl.tsl= tE"Il.tsl (1 1 )

[ES].(Km+tsl ) = tE'Il.tsl (r2)

tEr'l . l'Sl
(1 3 )
Km+ [S]

Relalia 13 permite ca1culu1cantitilii de complex ES (foarte greu


de determinat experimental) din elemente cunoscute (care sunt
stabilite experimental) adicd din cantitatea totald. de enzimd si
carutatea totala. de substrat.
Dacd inmullim ambii termeni cu IG (care reprezintd. contanta de
vitezd pentru formarea produsului) se obfine:

K3' [E'I] (14)


K,'tESl =
Km+ [S]
-:::de:

& . [ES] este viteza initiald, Vo, a procesului conform ecua{iei 2.


IQ . [Er] reprezintd viteza maxima Vmax.a proc€Sului, atunci c6nd
toate cantitatea de enzima este ocupatd de substrat,
conform aceleaqi ecuafii.
in aceastS.situatie relatia 14 devine:

v o= Vnnx.S (15)
Km+ [S]

Relalia 15 este cunoscuta sub numele de ecualia Michaelis_


\fenten qi stabile$te influenla concentraliei substratului asupra vitezei
'-:nei reaclii cata-lizatede o enzimi.
Ecualia stabilitd de Michaelis-Menten confirmd matematic
:bservaliile lEcute prin analiza curbei oblinute experimental gi anume:
1) Ia concentralii mici de substrat, [S] << Kn, concentratia acestuia
[S] poate fi neglijatd in raport cu Km qi viteza inilia1d Vo devine:
I

u o =-Vnnx'S
-. Vnnx
v ^ = -. s (16)
t<.- "Km

Relalia aratd c6. vtteza ini{ialn V., depinde, direct proportional,


de concentralia substratului. Aceasta se traduce astfel: in cazul in care
concentratia substratului cregte de doud. ori, viteza de reactie va creste
:ot de doue ori.
1) la concentralii mari de substrat, [S] >> Km, valoarea 1ui Km
poate fi neglijatS.in raport cu valoarea concentraliei substratului

[S] 9i viteza initiald Vo devine:

vo Vnnx.S Vo = Vmax (17)


tsl

Relalia aratd cd la concentralii mari de substrat viteza devine


independent6 de concentralia acestuia. Aceasta se traduce astfel:
38
oncat substrat am adel)ga
vtteza de reacfie nu mai
cre$te peste
anumitd valoare.

3) la valori ale vitezei inifiale


Vs = v^"./ 2 relalia devine:

Vtlt*
= V*.S .,,, I _
*" lsl
2 K m+S t=K; - s a u K m+ t s l= 2 t s l s a u K m= [ s J
N (t 8

Relatia denotA semnificalia


fizicd, real6.a lui K,,r qi anume:
reprezintd o concentra{ie K6
de substrat pentru care vlteza
reacfiei Vo este egald cu iniliale a
Vmax/ 2.

4) Retafia:

r.=_&j5 (19)
Kl
descrie constanta Michaelir
s_Mentehgi indicd. afinitatea
enzimei fafd de
substrat.
Din punct de vedere matematic
in situalia in care Ie are
valori foarte
mici expresia lui Km devine;

_- K,
ls.m=-----=-
r\1 Q0)

Din punct de vedere biochimic


atunci cAnd IG are valori
mici, reaclia
de formare a produsului
vitezd
ceamaimicd,.,",."'::;T;i::i:;i::":" :",*,l:ff:
reactia inversd"
:;
de descompunere inapoi in
::::1:::: r2lnl E qi S. Astfel
rlrqg.4 reprezintd de fapt constalta
de disociere a complexului
ES. Disocierea complexului
este strict dependentd de
afinitatea ce
edstd intre enzimd gi subsuat.
Se deosebesc doud sttuatii:
"ft',{
c6rrd Kr>Kz predomind tendinia
de formare a compiexului
ES, deci enzima are o afinitate
crescutd pentru substrat,
K,,' in aceasta
sltuafie are valori foa_rte
mici (raport subunitar). Se
obfine confirmarea
=atematice a afirmaliei: ,,valori mici ale Km-ului indici a-finitate mare
--e:tru substrat".
,-- -+- cAnd Kr< Kz predomind tendinla de disociere a complexului
deci enzima are o a-finitate micd pentru substrat. in aceastd.
-S.
--::::afle K- are valori mari (raport supraunitar). Se obline confirmarea
8) :-atematicS. a afirmaliei: mari ale Km-ului indicd a-finitate micd
"valori
substrat".
-:tru
in concluzie ecualiile matematice oblinute confirmi concluziile
:eCuse experimental.

Utilitatea practicd a ecualiei stabilitd de Michaelis-Menten


=:]ste in faptul cA aceasta permite:
a) calculul turnoverului enzimei
Relatia V"'". = K:. [Er] indicS. faptul c5" toate centrele active ale
::zimei sunt ocupate. Ks in aceastd situatie devine IG"t sau turnoverul
::-zimei care aratd numirul de molecule de substrat transformate pe
:cl de enzimi (de toate centrele active a-leacesteia) in unitatea de timp
-.: se exprimd in sec-l. t
b) calcului concentrdtiei serice de enzirr.d-in scopul stabilirii
:1or diagnostice.
in situafia in care concentralia substratului [S] este foarte mare,
.:teza inilia15.este independentd de concentralia substratului qi devine

==a15.cu Vmax.
Vo = Vmax sau Vo = K"", [Er]
Aceasta inseamna c5. mS.surAnd iteza la saturatie {atunci c6nd
=:zima este saturate cu substrat) mdsurdm de fapt cantitatea totala
ie enzimd [Er] prezentS.intr-o proba biologicd (sAngede exemplu) la un
:oment dat.
c) studierea influenlei inhibitorilor asupra vitezei de reac{ie.
-{ceasta va fi prezentatd pe larg in capitolul activitdtii
"Inhibifia
ln 4C\
-=zirn-lar'
40

1.6,2.2. Ecualla Lineweaver-Burk


Relalia oblinutd de Michaelis_Menten este
,incomod.d.,,atAt din
punct de vedere matematic fiind o functie
hiperbolicl (a cdrei
proportionalitate este limitati), cAt
9i din punct de ved.ere practic
Iiind necesare un numdr foarte mare de determindri
practice pentru
trasarea ei. O formd mai avantajoasd. a hcestei
relalii a fost oblinutd.
de Lineweaver qi Burk prin liniarizare. Liniarizareaa
fost facute prin
inversarea ecuatiei Michaelis-Menten obfinAndu_se ecuafia
Lineweaver-Burk (ecuafia 22), in coordonate
1/Vs $i t/S . Trasarea
graficului in coordonate reciproce,l
/V6 funclie de 1/S, are avantajul
de a permite determinarea cu mai multa precizie
a vilezei maxime.
care poate fi doar aproximatd in graficul in.
coordonate directe Vo
functie de S.
Ecualia Michaelis 9i Menten
f15) poate fi scrisi gi sub forma:

_, Vrnax.S 1 I Km + [Sl
vn = - t- tf,) sau
- Km+ [S] vo Vrnax'S Vunx [Sl
Km+S

sau

lKmll
(22)
V Vunx tSl Vnrax

Scrisd sub aceastd ultimd formd ecualie 15 devine


o ecuatle de
tipul y=ax + b in care _L $i _l_ sunt variabileie y
tsl respectiv x , iar K.
.l
91 "*" sunt constantele a $ ib

ReprezentAnd inversul vitezei j_ in funclie


de inversul
concentraliei substratului
* se obfine o dreaptd care taie axa y in
punctul i* axa X in punctul -
* { a$a cum rerese dJn graficul
alAturat (fig.11).
lr

Fig.ll - Reprezentarea gralicd a ecuafiei Lineweaver-Burk. Intersectia cu


axa x este data de - 1 y'K-, intersectia cu axa Y este data de 1/V*

Intersec{ia cu cele doud axe se face la x = 0 (intersectia cu


ordonata) respectiv y = 0 (intersecfia cu abscisa).
Interseclia cu abscisa:

y=g <- -L=6 adici:

Nmll
o= t (23) sau
* 'rs *ut*

1
I 1 vmax
;z-=--::-'-a;-
vmru( Q4)
LSI I\m

1__ 1 (2s)
[s] - Km

Intersectia cu ordonata:

x=0 <+ I =0 adicE:


tsl

l= I
e6)
Vo Vrmx

Reprezentarea gra-fic6.a ecuafiei Michaelis - Menten qi a ecuafiei


Linewever-Burk sunt prezentate comparativ ir frgura 12.
-l r
FI

Fig.12. Inliuenta b
loncentrarie; a,rl,-+*^L-,_-.
.oo,ao,,"t. dii"'Jtl v;;l'iJiiii:i- asupra vite
. b1in :"bstratului
coordonatJil;:ii";!','i)lde reactie a) in

t.6.2.9. Inhibilia
acttvitifii e3zlmelor
Ecualia Michaelis_Menten
sthbileqte o rela{ie intre
reaclre qi concentratia viteza de
substratului in situafia
particulare in care
mediul de reacfie existd in
r
dereacfie.rncondirii.":::;T;1il:":::H"ilJ:':l;.
pot fi prezenti diverqi
corr care pot influenta activitatea
Influenla unor astfer enzimelor'
o" >mpugi va fi prezentatd.
",to"ut in cele ce urmeazE-.
Activitatea enzimelor
poate fi diminuatd
prezenta in mediu sau anihilatd de
a unor
denaturd endogend ilffi-:il1':1"T:':ff :l,l;:.il,":::
exogend (toxice, medicam
tente' xenobiotice in general)
poate avea efect reversibii ' Acliunea lor
sau ireversibil asupra
activitalii enzimatice.

1.6.2,O.1.Inhibttia reversibili
In cazul inhibifiei reversibile
inhibitorul se leaga prin
slabe, reversibil, de legdturi
enzimr ' Tipurile de inhibilie
des intilnite, sunt: inhibilia reversibild' cel mai
competitivd gi cea necompetrtivd.
43

1.6.2.3.1.1. Inhibifia competitivi


in acest tip de inhibilie inhibitorul are o structure asemdndtoare
:u substratul qi intr5. in competilie cu acesta pentrLl a ocuparea
:entrului activ al enzimei. E;nzirna E poate lega fie substratul S, fie
:rhibitorul I, fiind posibile urmdtoarele echilibre:

S;z ES..-....._ E+ P
-:
EI ____jt_ P

Enzir/j,a angajata in complexul EI nu va genera produqi de


:eac!ie, numai complexul ES va permite formarea acestora. Inhibitia
Cepinde de concentralia substrafului qi a inhibitorului; ea poate fi
anulatd prin creqterea cantitdlii de substrat. Mdrirea cantitd{ii de
substrat, face posibild dezlocuirea inhibitorului de la centrul catalitic
al enzimei gi atingerea vitezei maxime . Yiteza maximd va avea aceeagi
saloare ca qi in absenla inhibitorului, dar in acest tip de inhibilie
scade aparent afinitatea enziJnei pentru substrat. Cu a-lte cuvinte
r 4"J/ rl j
-'-ct//7'
valoarea lui V-," nu se modifica, iar valoarea lui K,,, cre:tl
I InLibilieconpetitivd
I
vo tif, irhibitef

Inl,ibilie
cornpelirivi

Fig.13 - Efectul unui inhibitor competitiv asupra vitezei de reactie


.eprezentat in coordonate Ve qi 56 (a) $i in coordonate reciproce l/Vo $i f/S F).
Viteza maxime atinsa de enzima este aceeaqi indiferent de prezenta inhibitorului
competitiv; valoarea lui Km creste modificAnd aparent alinitatea enzimei pentru
substrat.
I
44
Un exemplu de inhibifie competitivd il constltuie activitatez
succindehidrogenazei care
aiacidului
succinic:
"",,"":I:.lTi;l H[:ltr:: :,TH"
COOH

I
/ * '.J
I (uer"_py cooH
CH,
l- + , A CH
=.-- AH,
cH, (acceptor,
fonlE oxida6)
ll +
0 I- luc.epto.,
roirar"aug
cooH "f
cooH
AciC succinic
Acil tunnrb
Principiul inhibi{iei competitive
igi gdseqte aplicatie in practica
terapeutice deoarece un numdr
mare de medicamente sunt inhibitori
competitivi ai unor enzime.
CAteva exemple care ilustreazd
acfiunea
unor medicamente ce funclioneazd
ca inhibitori enzlmatici, sunt
prezentate in capitolul
,,Medicamente _ inhibitori competitivi, (p.
46).

I.6.2.g.1,2, Inhibif ia ueconlpetitivi


In acest tip de inhibifie, inhibitorul
are o structure diferitd de a
substratului, deci nu intrd.
in competifie cu acesta pentru
ocuparea
centrului activ al enzimei.
Ei se fixeazd intr_un situs diferit
de centrul
activ, gi se poate lega fie de
enzimd,,fie de complexul ES,
fiind posibile
urmetoareie echilibre:

EIS--)F--+ 91a p

ES
I
I
E+ P
Moleculele de enzir
produs, cere angajater"
angajate in complexul ""*,ffi.,;:'""
#:Ti::"J;:j:;
ESI
micd,
care
poate
fi
""r,,j",o;T:"r:;:::H;;:Tff:::"T
45

enzime doar una va genera produs, ceea ce va duce la o sc6dere


It semnificativl a vitezei maxime a procesului, fSrd insd a se modifica
r-aloarea Ku-u1ui. Deoarece aceqti inhibitori au o structure diferitd de a
substratului, acest tip de inhibitie nu poate fi indepdrtatd prin
cresterea concentra[iei de substrat. Prin urmare va]oarea 1ui Km
rd-mAne constante, in timp ce valoarea lui V-"* scaae.(f 2 /4) .
a)
InhihiljeneconrpelitivE
I
Firi inhibitor

I
I'

Fig.14 - Efectul unui inhibitor necompetitiv asupra vitezei de reaclie


reprezentat in coordonate Vo S+So (a) $i in coordonate reciproce 1/Vo Si 1/S (b).
Valoarca lui Km este nemodilicatd, inhibitoml avand structura diferitd de a
substratului. Viteza maxima* atinsi de enzima este mai mice ca urmare a
mrmdrului mai mic de molecule de enzime active.

1.6,2.3.2. Inhibilia ireversibili


in cazul inhibiliei ireversibile inhibitorul se 1eag5.prin legS.turi
puternice, covalente, de enzimd (la centru de catalizd sau la cel de
legare a substratului), blocdnd definitiv activitatea enzimei; se spune
ce en:zirr,,aa fost otravite.
Exemple de "otrdvuri" sunt unii compugi organici
(iodacetamida, p-clormercur benzoatul, compugii organofosforici), ionii
metalelor grele (Ag*, Hg2*, Cd, Pb), agenli oidanli etc.
Diizo-propil-fluor-fosfatul (un compus organofosforic) inhibd
ireversibil tripsina, blocAnd gmparea -OH provenitd din serind situatd
in centrul catalitic.
-
46

H:\ /rtr3 H:\


CH fH'
6 rfH
f'
cH-cH2-O H +
I
F-P:O f'?
cH-cHr-O-P:O
I
co I
o coo
I ll
H:C''CH" 'cH, ^'\g11.
Hrgl-
Tripsina Dii-izo-propil-fluor-fosfrt
(DFP)

Acelaqi fenomen se petrece qi in cazur corinesterazei.


DFp este
un compus letal deoarece sisteazd degradarea
acetilcolinei, compus
esenfial pentru propagarea impulsului nervos.
Metalele grele (Hg, pb, Cun- Ag) sunt inhibitori
deoarece se
combinS. cu grupdrile -SH ale enzimei, formAnd
mercaptide qi blocend
ireversibil activitatea acesteia.
Enzima-SH + Ag* -__+ Enzimd_S_Ag + g*

I.6,3. Medicamente - inhibitori competitiei


Terapia medicamentoas E, se bazeaz6, pe inhibilia
competitivd,
multe medicamente fiind inhibitori ai activitdlii
unor enzime.
I) Sulfamidelor sunt analogi structurali ai acidului para_
amino-benzoic:

nN$coou H,N$sor-Nu,
acil para aminobenzob sulfonamid.i Oacteriostatb)

Acidul para-aminobenzoic (pABA) este utilizat


de unere bacterii
in sinteza acidului folic, compus indispensabil
cregterii lor.
Sulfamidele intre in competilie cu acidul p_aminobenzoic
ai inhibd
producerea de acid folic necesar
diviziunii bacteriene, impiedicdnd
astfel inmullirea acestora.
47

HrN-/N-.nzN\ r----------1
r /--\ |
till
*>A*o crrrfrn{
l\- \l
fcoi{NH-cutn-
L--------"\--
OH
\
Acd folib PABA

anticanceroase face apel la numerogi


2\ Chimioterapia
inhibilia sintezei de acizi
antimetabolili, a caror administrare produce
celulelor cu multiplicare
rucleici, fapt ce determini blocarea diviziunii
exemplu il constituie
:apidd, cum sunt celulele tumorale' Un
fe medicamentul cunoscut sub numele de metotrexat'
us
H2N-2N
\CID FOLIC I ""'N\ll | // \
se n\,\N/-cH'-T -\jFCo-(GIu)
' ior-a inactiva)
, Nu, cH:
nd
I 'oto**'
il^
f lo
EIYH
,Vt-y,,ty*. dhidroblat n,r'r-ZN-.,,.N-<E
-
.-A*1i",-il{_Lco-,cbh
+?,\+*1._" -' CO-1Grr)
oH NADPH P49P tln H ii
fA' dibidofolat Erahidrofolar
ACID FOLINIC
(foma activa)

Acidul folic indispensabil diviziunii celulare este adus in


suferi o serie de reduceri in
organism prin aport exogen (p'83-84)' Aici
urmacslorarezulteaciduitetrahidrofolic(a$anumitaformS'activda
Administrarea de
erii acidului folic) implicat in diviziunea celulara'
enzirrrd responsabil5 de
f,)r. metotrexat inhibd dihidrofolat reductaz a'
astfel multiplicarea
iba sinteza formei active a acidului folic' stopdnd
ind celulard, inclusiv a celulelor tumorale'
48

3) Alt exemplu de inhibitor competitiv utilizat ca medicament


este alopurinol-r.r.l.

NH,
t-
Nz\---N
tl ttl AI'PI'RINOL
\NA*/
..\
H
Adenina ?H lct
Nz\'n--N t" ?H
V
tiltl --.--'-------.-> Nz\_N
noANAN/ Xantin-oxidaza lilt l
?H .-..' (x.o.) soAN Ntrn
H
Nz\r-N XANTTNA
ti l tl ACID T]RIC
HTNAwAN/
H
Guanina

Adenina qi guanina, aparfinAnd materialuiui genetic,


"o-plrg
sunt degradate printr-o serie de reaclii ce duc la un
compus comun
numrt xantinS. Acesta este oxidat in prezenla enzimei xantln
oxidazd
la acid uric, produs care este eliminat prin urina. Acidur
uric este un
compus cu solubiiitate relativ micd. Creqterea cantitdfii
de acid uric
in sAnge duce la acumularea iui in
lesuturile moi sau in articulalii
sub formd de tofi gutoqi, care declangeazd, reaclia
inflamatorie, in
boala numitd guti. Aiopurinol-ul, utilizat in tratamentul
gutei,
inhibS. acliunea xantin-oxidazei, prevenind incircarea
organismului
cu acid uric.
:r.) /1SJ ; a,^ac,", ,lr,r*rl
/
I.6.4. Cinetica de tip sinusoidal
Ecualia Michaelis-Menten descrie funcfionarea unor enzlme,
care poate fi exprimatd. de o funclie de tip hiperbolic.
Acest tip de
funcgionare este ca.racteristic enzirnelor care au o
afinitate datd.
constanti' pentru substrat. De reguld. centru activ al acestor
enzime se
ocupe u$or cu substrat, se satureazi rapid qi activitatea
lor devine
independentd de concentralia substratului, depinzend
doar de
initatea intrinsecd a enzirnei pentru substrat. Ne aJldm in cazul in
:ere Km, afinitatea enzimei pentru substrat este ,,constante".
Exista insd enzime care igi moduleazd activitatea funclie de

-:onjuncturE", adicd uneori ptezir:le aflnitate mare pentru substrat,


iteori au afinitate micd pentru acesta. Aceste enzime poarti numele
:e enzime alosterice, sunt enzime ,,reglabi1e"cu afinitate adaptabili
:leconstante) qi prezintd o cineticd de tip sinusoidal.
Pentru a inleiege comportamentul acestor enzime va fi
prezentate functionarea hemoglobinei care nu este o enzim.i, dar care
poate reprezenta un modei pentru funclionarea enzimelor alosterice.
Hemoglobina este o proteind care are rol in transportul Oz de la
pld.mani 1a lesuturi. Ea nu are afinitate ,,constanta" fald de oxigen ci
aceasta variazd funclie de condilii1e fiziologice qi de lesut. Astfel ea are
afinitate mare fald de oxigen la nivel pulmonar, unde are loc
incercarea oxigenului qi alinitate micd la nivel tisular unde se face
descdrcarea acestuia. Mentinerea constante a alinititii pentru oxigen,
adic5.menlinerea aceleaqi afrnit5li (mari, de exemplu) 9i la nivel tisular
ar face imposibild descdrqarea acestuia qi oxigenarea lesuturilor. Cu
a-lte cuvinte hemoglobinzi nu poate avea o aflnitate constantd, ea
trebuie s6-gi ,adapteze" afinitatea fa!5. de oxigen, pentru a-qi indeplini
rolul frziologic.
Deci in studierea enzimelor ce se comportd asemindtor
hemoglobinei, afinitatea constante definite de Km nu mai este
relevaltd. De aceea in cazul acestor enzime, nu mai este utilizatS.
constanta Km ci un parametru S numit grad de saturare aJ enzimei,
care se exprimd in procente [12].
Determinarea vitezei de reac{ie funclie de concentrafia de
substrat (gradul de saturaJe al enzimei) pentru aceste enzime a dus 1a
oblinerea unor curbe de tip sinusoidd (ng 15).
50

_ Fig. t5 - Reprezentarea€rali:1l
g" reaciie
Vo funcfie de concentraua
;l|:f,SitJ:Li:T}ffY':- ceprezinte't
":t9Ti etici-J-i.,,-,Joiaaralcurba
continua
."t"p.",",'tli *"n"*
"o-i;il il'::':dffi1?iu jf, "i""t"" r'al"r,*ri"-r'a"
Analiza unui asemenea tip de
curbd aratd ci:
} la concentralii mici de substrat
viteza d.e reaclie cre$te
foarte putin (nu direct proporEonal
pa in cazul cineticii Michaelis);
p la concentralii ,,intermediare"
addugarea unei mici cantitdli
de substrat produce o creqtere
bruscd, semnificativd, a vitezei
reacfie; de

! viteza maximd este atinsd mai


curdnd la concentralii foarte
mari de substrat (fafd de
cinetica Michaelis_Menten cdld
viteza
maximi se atinge relativ rapid
la concentra{ii nu neaparat foarte
de substrat); mari

! a"finitatea enzimei este dictatd


direct de concentralia de
substrat (in cazul cineticii
Michaelis alinitatea rdm6le
constante
indiferent de concentralia substratului),
acesta devenind un modulator
al enzimei. Acest tip de activitate
enzimaticd poate fi explicat prin
fenomenul de cooperativitate
(vezi modelul de funclionare
hemoglobinei, p.57) ce se a1
manifesta atat la cre$terea cat
cantitdlii de substrat; $i la scd.derea

) concentralia substratului pentru


care viteza este Vmax/2
este notate ca S5osau So,s
$i reprezinta gradul de saturare al enzimei
determind atingerea unei viteze ce
qald-vmax/2.
)t

Factori care modlfici viteza de reactie


Pe hngn influenla directi a concentraliei substratului asupra
vitezei de reactie activitatea enzimelor alosterice este influenlatd' 9i de
aqa-numilii modulatori, efectori sau liganzL Ca modulatori pot

functiona substratele, metabolilii sau intermediarii metabolici'

Inlluenta modulatorilor asupra activitdlii unei enzime alosterice este


prezentatS.in frgura 16.

lia Funclie de efectul pe care il exerciti, modulatorii sunt pozitivi


a).
EN
(activatori) sau negativi (inhibitori) :
1) modulatorii pozitivi (activatori A) mdresc capacitatea de
legare a substratului, in consecin!5 centrul activ se ocupa mai rapid,
viteza creqte semnificativ gi curba tinde spre o alurd hiperbolicd (vezi
te
funclionarea enzimelor a-lostericep. 54).
2l modulatorii negativi (inhibitori I) micqoreazd capacitatea de
iti
iegare a substratului, viteza scade semnificativ gi se accentueazd
de
caracterul sinusoidal al curbei'
l
te
n
ri

te t's {t.]t
DT

in
al
1.0
tsl
Fig.16 - Prezenla modulatorului pozitiv A m6re$te afnitatea enzimei pentru
lc substrat li implicit saiurarea rapidd a acesteia, viteza cre$te brusc, alura curbei
devine hiperbolic A. Prezenta modr.rlatorului negativ I micsoreazd afnitatea enzimei
pentru substrat, viteza cre$te 1ent, curba i$i accentueaza aspectul sinusoid [6]'
ia concluzie: cinetica enzimaticd evidenfiezd. doud tipuri de
comportdri ale enzimelor:
1) o comportare ce respecti. cinetica Michaelis_Menten, de tip
hiperbolic, caracteristicd. enzimelor constitutive cu alinitate
(mai mare sau mai micd.) fali de substrat indiferent de
"constante"
concentratia acestuia, ln cazul cineticii Michaelis Menten afinitatea
este o constantS., nu un parametru variabil. Enzimele d.in aceasta
categorie au (de reguld.) un K,o mic, centrul activ al enzimei se ocupd
uqor gi enzima ajunge rapid la saturatie.
2l o comportare ce respecta cinetica sinusoidald,
caracteristice enzimelor alosterice cu afrnitate variabild. pentru
substrat. Aceste enzime i;i adapteazd. activitatea functie de
concentratia substratuiui gi lucreazd diferentiat la concentralii mici
respectiv mari de substrat. in cazul enzimelor alosterice afinitatea nu
mai este o ,,constante" ci este un parametru variabil, dependent la
rAndul lui de concentralia substratului qi de prezenfa/absenta
modulatorilor.

r.7. REGLT\REA ACTTVTTaTTI TNZIMELOR


Majoritatea enzimelor ri"spund la o cre$tere (de exemplu) a
concentraliei substratului printr-o cre$tere a vitezei de reacfie. Aceasta
are ca efect scdderea rapidd a concentraliei substratului, fapt care face
necesard o nou5. reajustare a itezei de reacfie. Astfel reglarea vitezei
de reaclie a enzimelor este esenliald pentru coordonarea proceselor
metabolice.
Principa.lele mecanisme prin care este reglati. activitatea
enzimelor dintr-o cale metabolicd, sunt reprezentate d.e:

,Xl Reglerc a alo stericd.;


f) Regla:ea covalente (prin fosforilare-defosforilare)

fl /lansformarea pro-enzimeior inactive in enzime active;


l) Reglarea sintezei de enzime.
I.7.1. Reglarea alosterica este mecanismul cel mai complex
coordondrii metabolice. Enzimele supuse acestui tip de reglare
-
s:.int enzime alosterice, limitante de vitezS' in cadrul unui proces si
=atalizeazd,de regu15 reaclii ireversibile. Reglarea activitelii 1or este
posibild datoritd structurii 1or particulare. in cele ce urmeazd. vor fi
.:ezentate pe larg structura, funclionarea gi factorii ce influenleazd.
activitatea acestor enzime speciale.

1.7.L.1. Structura enzlmelor alosterice


Enzimele alosterice sunt enzime care prezintd pe lAngd
:entrul activ un situs (uneori mai multe) suplimentar, numit situs
sau centru alosteric (fig. 17). A1o provine din grecescul ,a1o" care
:nseame altul. Compugii care se 1eag5.la acest situs poartd numele
de modulatori sau efectori sau liganzi. Legarea unui modulator
alosteric produce modifrcS.ri conformalionale aie enzimei, care
determini modifi carea afmitelii acesteia pentru substrat'
Din punct de vedefe structural enzimele alosterice :
* sunt proteine cu structure cuaternare alcdtuite din mai multe
lanluri poiipeptidice, numite monomeri sau subunitdfi, care
de reguld sunt in num5.r Par.
* fiecare unitate prezintS- un centru activ gi unul sau mai multe
centre alosterice.
* fiecare subunitate se prezintd sub doui forme: o forma T
(tight sau tense) cu afinitate scdzutS. pentru substrat
(stabilizat5. de modulatoriinegativi) 9i o formd. R (relaxed) cu
afinitate crescutS. pentru substrat (stabilizatd de modulatorii
pozitivi).
-

Centri cat litici cu afinitate


mici pentru substrat

*"-.
***-flilc*,ru a,.s,€
c
SrrreaTT

Modulatorulnesativs€tcssn fl *"0r,,*', o-,tiv (sausubstHrur


-
prcrerenlial
d€ formaT qi nenline proteina in cooperrrivitlkr homorrop{pozttiva)
alostericlln conforha a TT | |
I ls€ teagi preferenliattaformaR ii mentrne
prorein' atosteric,in conrormaliaRir
||
I
C€ntri crtaliticl cu afinitste mare
Pentru substrat

Starea RR

Fig.17 - Structura enzimelor alostedce, alc5tuite


din monomen ce i$i pot
modifica afinitatea pentru substrat funclie
a" f.r"a p. , adopte h un moment
dat: torma T cu afnitate sc5_zuta, forma
R cu aliniiate ""* p"rrt.,] substrat.
Modificarea de forme este dictate de prezen!"7.UJ. "ies"l,,ta
*"JJ"iorilor I12l .

1.7.1.2. Funclionarea enzlmelor alosterice


Au fost elaborate dou6 modele care incearca
sd explice
funcfionarea acestor enzime, modelul simetric qi
modelul secventiai.
Modelul simetric
Acest model trebuie sd respecte condilia de simetne
in sensul ci
monomerii pot exista fie in forma T, fie in forma
R, star e hibride TR
nefiind admise (fig. IT). Legarea modulatorului (de
exemplu modulator
pozitiv) la starea T determind tranzilia
acestuia la forma R fdrd aparifia
de specii intermediare. In virtutea simetriei
toli monomerii vor suferi
tral:zilia T-+R ceea ce va accelera semnificativ
legarea substratului.
55

Iapt ce va determina o cre$tere bruscd a activit4ii enzimei, respectiv a


ritezei de reaclie - efect cooperativ. Aceeaqi comportare se va manifesta
9i la fixarea unui modulator negativ, numai c5"efectul va fi contrar, de
scS.dererapidd a fixirii substratului, respectiv a itezei de reactie.
Modelul secvential
Acest model abandoneazS. principiul simetriei in sensul cE
monomerii pot exista in forma T sau in forma R dar sunt admise qi
formele hibride TR (fig. 18). Legarea unui modulator pozitiv la forma T,
induce tranzilia T)R, dar efectul se limiteazd doar la monomerul
vecin. Numai monomerul vecin va fixa cu mai multd ugurinld
substratui 9i modifrcdndu-gi conformalia, va induce tranzilia T)R
monomerului urmetor, fenomenul propagAndu-se din aproape in
aproape la toli monomerii.

Contdcdalitid ql Ninhlle mlci

Cs{rr alo$edc

Cooperdtvftrta
deg{tba Cooperthl{te pad$vl

Fig.18 - Model secvential, in care monomerii pot adopta configuralii in


intregime T sau R sau conliguratii hibride TR. Modulatorii pozitivi induc
ttalfzilia T)R doar monomerului vecin ducand la aparitia formei mixte TR.
Aceasta leage la unitatea R (ce are afinitate crescut5) substratul, ceea ce
induce tranzilia T) R urmdtorului monomer. Modificarea se transmite
progresiv tuturor monomerilor [ 12].
I
56
Modelul sewenlial poate fi ilustrat pnn comportarea
hemoglobinei. Hemoglobina este
un tetramer alcdtuit din patru lanluri
polipeptidice, numite subunitdli
sau monomeri, in care fiecare
subunitate transporte o moleculd
de odgen. Hemoglobina se prezintd.
sub doud forme:
1. o formd tensionatd., cu alinitate
micd pentru oxigen,
determinati de o structure densd,
cauzate de legituri de hidrogen,
ce
impiedicd migcarea Iiberd a monomerilor
(Iig.2O);
2. o formi relaxate, cu afinitate mare pentru
oxigen,
determinatd de o structurd.
,afAnatd.", canrzatd-de ruperea unor
legdturilor de hidrogen fapt ce permite
miqcarea iiberi a monomer or:

o.,
_\__*

(b)

j:,xT:T:
,,,,,,.:,:'?""*; ,ltiii*H"efiffl
.|iRii:::i:iLT"ffix,"'H:
$T:#:HlTrl"&:*?I;Hr*'ceantreneazed"ph";";i;ti;;;i;;fi;';
nrjn,"*,*i:*i*il*#":glruf'+i:ikl#
La nivel pulmonar, presiunea crescutd a oxigenului ,for!eaz6,
Lg".ea" unei prime molecule de oxigen, in urma legdrii, F6z* din hem
x pozrlioneazd, in centrul nucleului tetrapirolic ceea ce antreneazd
cieplasarea histidinei proximale gi a intregii porliuni de lan! c5reia ii
apaltine (ng. 19).
Apar aqadar modificdri conformalionale ale acestei subunitdli
care duc la ruperea unor legdturi ionice s1abe,prezente in forma T. in
Jrma acestor modific5ri forma T trece in forma R care are alinitatea
crescutd pentru oxigen. Aceste modificdri sunt tralsmise subunitb.lilor
urmetoare astfel ce monomerii 2, 3 Si 4 vor trece consecutiv in forma
R Altfel spus prima moleculd. de oxigen se va lega greu, urmdtoarele
din ce in ce mai ugor. Subunitdlile se inlluenleazd asadar reciproc,
cooperand in fixarea substratului (frg.20). De aici no{iunea de
cooperativitate in activitatea acestor enzime.
l,a nivel tisular, datoritE. gradientului de presiune, oxigenul este
descdrcat. Pierderea primei molecule de oxigen va favoriza conversia
formei R in forma T, conrlersie ce se va transmite progresiv tuturor
subunitdfilor. Astfel detaqarea primei molecule de oxigen va determina
desprinderea din ce in ce mai rapidd a urmdtoarelor.

EE
r // ' ' U .::-:
lI @
li
[Fll =:=
]@
i ll
@,
jl j :::= @
]i
@
/l =:=
@
ii
@
ll
6 ,@ fl C F t10 i &Q @@

Fig.2O - Traazitia de la forma T la forma R. Legd.turile slabe dintre monomeri


prezente in forma T ( punlile albastre) se rup progresiv pe masure ce odgenul este
fixat. Fixarea fiecarei molecule de oxigen antreneaza tranzifia T) R a monomerului
nvecinat. Progresiv trarzitia T) R este indusa pas cu pas tuturor monomerilor.
58

Observalie: la nivel tisular descdrcarea oxigenului nu este totald


ci doar in proporfie de 5O%. Aceasta se explicd prin faptul cd o
descdrcare tota-ld ar duce la stabilizarea formei T care s-ar oxigena
mult mai greu la nivel pulmonar. pestrarea unui grad d.e saturare in
oxigen duce la menfinerea unei forme intermediare (hibride) ce
favoizeazd, prin efect homotrop oxigenarea rapidd Ia nivel pulmonar.

1.7,1.3. Factorii care regleaze acHvitatea enzimelor


alosterlce
Activitatea enzimelor alosterice este modificatd de a$a_numitii
modulatori sau efectori sau liganzi.
Funclie de natura lor, modulatorii sunt homotropi sau
heterotropi.
Modulatori homotropl
in aceasti situatie modulatorul se identifici cu substratul. Cel
mai adesea substratul acbveaze enzima care il transformh. Se spune
ca substratul este modulator pozitiv gi genereazl un efect homotrop.
Legarea unei molecule de substrat la unul din centrele active ale
enzimei mare$te capacitatea de legare a celorla.lte centre active. Cu alte
cuvinte monomerii se influen{eazd unii pe alfii, instatAndu_se aqa-
numitul efect cooperativ intre centrele active ale enzimei. Urmarea
cooperdrii monomerilor este cre$terea bruscd a vitezei de reaclie
observatd in cinetica sinusoidald (p.SO).Un exemplu de efect homotrop
il poate constitui fixarea oxigenului la hemoglobind, acesta
favorizAndu- qi propria legare.

Modulatori heterotropi
Modulatorii heterotropi sunt compuqi diferili de substrat, in
general produqi de reactie sau metaboli{i qi pot genera doud. tipuri de
efecte, reversibile gi anume: (a) feed-forward, de regula activator 9i (b)
feed-back, de reguld inhibitor.
(J3Ifi*T.)
a) Reglarea feed - forward
Acest tip de reglare a activitdtii enzimatice are scopul de a imprima
un anumit ritrn unei c5i metabolice. Tralsformarea substratului A in
produsul final H are loc printr-o succesiune de reacsi catalizate de diferite
enzime, in care reaclia calalizatA de enzima Ez (de exemplu) este limitant6
de vitezd. Aceasta insemnd cd transformarea compusului B in C se
reaizeazA cel mai incet, ceea ce poate duce 1a acumularea lrri. Creqterea
concentratiei compusului B, in mediu de reaqtie face posibild fixarea lui,
tn calitate de modulator pozitiv sau activator, la enzjrrra Es. Compusul B
este deci un activator al enzimei, prin urmare fxarea lui la situsul
alosteric al enzimei va detepmina o cre$tere a activitd$i enzimei Es, ceea ce
va asigura o fluidizare a procesului, prin prelucrarea mai rapidi. a
produsului F (prezent in cantitate din ce in ce mai mare ca urmare a
inilierii cSii metabolice).
Altfel spus un intermediar situat in amonte intr-o cale metabolicd
o enzimd situatd in aval, sd se ,pregeteasce,' pentru a lace
"atenjioneazS.'
fald unui a1h;x sporit de substrat.
b) Reglareafeed - back
Acest tip de reglare a activitdfi enzimatice se nume$te inhibipe prin
produs final, feed-back sau retroinhibilie. produsril final aclioneazd ca un
efector alosteric negativ asupra enzimei reglatoare a procesului.
Acumu.larea de produs H, ca urmare a neutilizdrii 1ui ir acelaqi ritm cu
sinteza, face posibild fixarea ]ui, in calitate de modulator negativ, la E2care
cateJiznaz\, efape fimitante de vitezd a procesr.dui. Se eviti asdel atAt
epuizarea substratelor cat gi producerea irr exces a compugilor.
60

I.7.2. Reglarea covalenti (prin fosforilare_defosforilare)


Un grup important de enzime iqi regleazd activitatea
prin atagarea
respectiv i:rdepdrtarea unei grupdri fosfat
la un rest de serina, treonin5
sau tirozinS.. Ataqarea resfuIui fosfat poartd
denumirea de fosforilare qi
este catalizatd de o familie de enzime numite
kinaze utilizdnd ATp_ul.
indepdrtarea grupdrii fosfat poartE denumirea
de defosforilare qi este
catalizati de o familie de enzime numite fosfataze,
cu qlutorul apei.

Enz-ser-OH Enz-ser-O-PO32-

l g^n

Rdspunsul la fosforilare/defosforilare este diferit


funcfie de enzimd:
astfel in urma fosforilSrii unele enzime se activeazd,
a]tele se dezactiveaz.d,.
Un exemplu de reglare a unui proces metabolic
in care este utilizati
reglarea covalentE il constituie degradarea/sinteza
glicogenului. In urma
fosforilSrii glicogen-fosforilaza (enzima responsabild
de degradarea
glicogenr.rlui) se activeazi, in timp
ce glicogen-sin tetaza (enztma
responsabild de sinteza glicogenului) se
dezactiveaza. Astfel prin
fosforilarea simr.rltand a unor enzime, se
asigurd activarea unei cdi
metabolice concomitent cu blocarea ciii metabolice
opuse.

I.7,3. Transformarea pro_enzlmelor in eazime


active
Unele enzime sunt secretate irr organism in formd
inactivd de pro_
enzimS. sau zimogen. De reguld. zimogenii sunt
sintetiza! lttr_un anumit
compartiment i:r formd. inactivh
9i sunt activafi la locul acSunii sub
inlluenla unor factori locali sau autocatalitic.
Aceste transformbri au
caracter ireversibil 9i implic5 hidroliza unor legdturi
peptidice fcovalente)
de la capdtut N terminal 1in cete mai'riLrtte cazuri) urmatS. de indepirtarea
unor oiigopeptide qi expunerea centrului activ al enzimei.
Un exempiu de zimogeni il constituie enzimele pancreatice (tripsina,
chimotripsina secretate de palcreas $i activate in intestin) (frg.21) sau
enzimele implicate ir: coagulare (sintetizate in ficat qi activate in sAnge)
cunoscute sub numele de factorii coasulSrii.
sauDeosina
pepsinogen-4 PePstnd

tripsinogen-ipd!4-!gg94slqB.!!@-- tripsins
tripsina > chimofipsini
chimotripsinogen

(un zlmogen,inactlv) |
-l
lEnt€rokin|'n
Pcptid de mascare I
f,
Om--'l v Centru activ

o
u

Tripsini
(o prot€rz4 activl)

it Fig.21 - Tripsinogenrt este secretat in forme inactive in pancreas. in intestin


b are loc activarea la tripsine sub actiunea enterokinazei. Activarea se rea.lizeazd prin
indepartarea unui fragment oligopeptidic care mascheaza centrul activ. Fragmentul
u oligopeptidic este situat, de reguld, la capatul N termina-I gi indepdrtare lui duce la
expunerea centrului activ al enzimei 115].
e)
L
62
I.7.4. Reglarea sintezei de
enzime
Mecanismele prezentate mai
sus modifici activitatea enzimelor
existente deja in orgaaism.
Celule i$i pot inse regla gi cantitatea
de
enzimd prezentd la un moment
dat, prin regrarea sintezei acesteia.
in
acest caz reglarea este exercitate
h nivelul genelor gi este realizata
prin procese de induclie sau
represie.
Induclia se referd la stimularea sintezei
de noi molecule de
enzimd ca rdspuns la un semnal
tralsmis de o moleculd de inductor
Substratul poate funcliona ca
inductor, acesta stimulefid de
regula
sinteza enzimei care il prelucreazd.
Represia reprezintd blocarea
sintezei de noi molecule de enzim5
ca rAspuns la prezen{a unui
represor. De multe on produgii
reactiei
cata)izate de o anumitd enzimd.,
aclioneazd in ca.litate de represori
limitand sinteza respectivei enzime.
Acest tip de reglare opereazd,_'intermitent
funcfie de condiliile
frziologice la un moment dat.
Un exemplu de enzima inductibild
este
glucokinaza, prezentd. doar
in ficat, a carei sinteza este
indusd de
nivelele crescute de glucozi.
in acest mod organismul face
fald
aportului crescut de glucozd,, dupa
absorblie.
Modificarea cantiti{ii de enzimd
ca rd.spuns la prezenla unui
inductor (sau absenla unui represor)
qi care se traduce prin sintezd
de
proteine, este un fenomen
Lent (ore/zite). in contrast modificdrile
in
activitatea enzimei, cauzate de
mecanismele alosterice, se instaleazd
rapid (secunde/minute).
Pe ldngd" enzimele inductibile, in
organism exista $i enzime care
se gS.sesc in cantitate relativ
constaltd., in sensul cd. rata lor
de
formare egaTeazdrata dispariliei
lor, cauzatl.de procesele normale
de
degradare. Aceste enzime sunt
cunoscute sub denumirea de enzime
constitutive. Ele nu sunt supuse reglarii prin
mecarrism de
inductie/represie; sunt aqa_numitele
enzime de servici,,housekeeping_
enzJmes" cu afinitate mare pentru
substrat gi care saturdndu_se rapid
:i]lg eficienla maxima. Un de enzimd constitutivS. il
"""-ptt-, \'/ A
'.,
:cnstituie hexokinaza, enzima importanta'iir metabolizarea ghtcozei.

I.8. IMPORTANTA BIOMEDICALA A ENZIMELOR


Importanla biomedicald a enzimelor este date de utilizarea 1or in
iagnosticarea unor bo1i, precum gi de folosirea lor in scop terapeutic.

I.8.1. Utilizarea enzimelor in stabilirea unui diagnostic


Majoritatea proceselor enzimatice se petrec la nivel celular, in
:rnp ce determinarea enzimelor se face in general in lichide biologice
sange total, plasmS, ser, urin5., lichid cefa,lorahidian etc.). Enzimele

:i
:rezente in plasmd pot fi clasificate in doud grupe:
} enzime care aclioneazl- asupra unor substrate prezente in mod
ri
:onstant in p1asm5.in concentralii semnificative. Astfel de enzime se

tq
lunesc enzime plasmatice funclionale qi au ro1 funclional la acest

te
rivel deoarece catalizeazd.reaclii chimice in plasmd. Ele sunt secretate

de
::r diferite organe (de ex. ficat) qi scdderea activitdlii acestor enzime in
plasmd indicd lezarea orgEnului care le produce. Astfel de enzime sunt
enzimele coagulSrii qi fibrinolizei.
D enzime care aclioneaze asupra unor substrate prezente in celule.
lul
. de -A.stfelde enzime se numesc enzime plasrnatice nefunclionale deoarece
substratele pe care e1e aclioneazd nu sunt prezente in plasmd, ci in
: 1n
ce1u1e.Aceste enzime sunt totu$i prezente in plasma. (in concentralii
zzd
constante, mici), prezenla 1or datordrrdu-se distrucliei celulare,
normale. Enzimele plasmatice nefunclionale pot proveni: a) de 1a
care
organe secretoare (ex. pancreas) sau b) din compartimente celulare.
rde
[e de a) in cazul enzimelor provenite de la organe secretoare,
concentralia lor plasmaticd poate varia atAt in sensul creqterii cAt si al
v t fie
scS.derii cantitali de enzim5: cre$terea concentratiei indicS. o
rde
obstruclie a c5ii de secretie sau o modificare a permeabilitdlii
:plng-
membranelor celulare (ex.creqterea amilazemiei), in timp ce scdderea
rapid
concentraliei indicd o atrofiere a organului secretor.
-
64

b) In cazul enzimelor exclusiv intracelulare, prezenla


lor in
plasmi poate varia doar in sensul cre$terii concentra{iei
lor, fapt ce
indicS. o 1i25.sau o modificare a permeabilitdlii membrarare
ca urnare
a actiunii unor factori infecfioqi, toxici sau ca
o consecinte a
traumatismelor tisulare.
Fiecare organ are un profil enzimatic propriu in funclie
de
particularitdlile metabolice legate de funclia
sa. O bund" parte din
enzime se gdsesc in toate organele, doar proporfia dintre
ele diferd de
la organ la organ. De exemplu, ficatul este bogat in glutamic_piruvic
transaminaza (GTp), glutamat dehidrogenaza (GLDH)
9i succinat
dehidrogenaza (SDH) fiind sarac in creatjn kinaza (CpK),
in timp ce
miocardui, musculatura, sunt bogate in cpK. Aceasta face
ca reziunile
hepatice si fie caracteri zate p:ir- cregteri ate GpT, GLDH qi
SDH, iar
cele musculare gi miocardice prin cregteri ale CpK.
Determinarea acestui profil engimatic permite confirmarea
unui
diagnostic cdt Si urmdrirea evoluliei bolii prin determinarea
concentratiei enzimelor specifice organului respectiv. Un exemplu
este
infarctui de miocard in care prolilul enzimatic este cel prezentat
in
frgara 22.

3 .,--'-.- tD X

- Cna.
I
I
;
I

o7a
ett
aaaj!6tard

Fig 22 - Nivelele CpK2 $i ale LDH in plasma in infarctul de


_.., miocard. CpK2
atmge concentralii serice maxime iD 24 o.re ( I zil de la instalarea infarctului.
LDH
total creSte mai incet atingand nivele maxime intr_un interval
de +8 ore (2 zile).
65

Muqchiul cardiac este singurul tesut ce contine izoenzirna CpKz


(CKMs).Aparitia in sange a acestei enzime Ia trei ore dupd instalarea
durerii in piept, este specificd infarctului de miocard, qi ea prezintd
activitate maximd la aprodmativ 24 ore de la insta-larea acestuia.
Lactat dehidrogenaza (LDH) creqte Si ea in infarct, dar activitatea
maximd. se observd la aproximativ 30-48 ore de instalarea infarctului.
Astfel determinarea LDH este utild. in diagnostic pentru pacientii
investigati dupd 48 de la infarct (timp la care CIG poate prezenta valori
neconcludente) cd:t gi pentru a urm5ri evolulia bolii, scaderea
activitdtii LDH frind un indiciu de depdqire a infarctului.
O altd modalitatea de investigare a unei afecliuni este cea a
determindrii izoenzimelor specifice unui anumit lesut. Un exemplu iI
constituie tot infarctul de miocard in care poate fi determinata o
izoformi, a enzirr.,ei LDH, specificd doar muqchiului cardiac. Izoenzirrra
LDHr este specificd cordului; concentralia ei atinge valoarea maximd in
24-48 ore de la instalarea infarctului (fig. 23).
in cazul enzimelor intracelulare, diferenlierea localizdrii lor
permite aprecierea gradulgi de lezate a celulei/fesutului. Astfel unele
enzime sunt loca-lizate doar intr-un singur compartiment celular
(enzime uniloculare) cum ar fi: glutamat dehidrogenaza (GIDH)
prezentS. doar in mitocondrii, sau LDH gi glutamic piruvic
transaminaza (GPT)prezente numai in citoplasmd.
AIte enzime sunt prezente at6.t in citozol cdt gi in mitocondrii
(enzime biloculare), ca de exemplu glutamic oxalacetic transaminaza
(GOT). Creqterea LDH qi GPT intr-o afectiune hepaticd sugereaze
leziuni limitate la spaliul citoplasmatic. Cre$terea concomitenta gi a
GOT indicd o posibild. leziune mai avansatd care intereseazS.inclusiv
membranele mitocondriale. Confirmarea este data de dozarea GIDH,
enzime strict mitocondriald.
66

Fig.23 - Profilul seric al


izoertzimeTor lactat
dehidrogenazei (LDH) in serul
unui pacient sdn5tos $i in
infarct. in serul normal LDHI
este prezentd in concentratii
' mai mici decat LDHz (a). in
l. infarct, nivelul total al LDH
cre$te proglesiv (b), cu
.resfPree in sneciel a
concentraliilor LDHI care
depdqesc nivelele LDHz intre
12- 24 ore (c)- cresteri
secundare ale concentrafiilor
catod
LDHs pot apare ca urmare a
And| I [ | | | congestiei hepatice (c). Asfel
r 234 pot fi monitorizate $i
Tlpul l.oeddm$ complicaliile secundare ale
infarctuiui [11].

c) O modalitatea de diagnosticare moderne a apdrut prin


asocierea enzimelor cu imunoglobulinele in a$a numitele teste ELISA
(enzime -linked immunoabsorbent assay).
(al

lo,
ln.ohr( rr i.rol rm 6ntln. r.d.nrol,
,trllltdl r. l..tl In d&sprl
ry.$l{i{- Utuk.n r !.ri. d* rlr!. r|! {'tliE

lNb* er .nihdit rr..m.


G}
h $n r{. nsrt mot.t wi4n,
!l!*e *tnhdF*l.i hrtd.. trd
d{.. r.dc {nar, ln al$Or sr.iidrrt-
rn tr{r Mrl!.n.

(dl

o-w€( LrubuN.r lubitr.t rDr(in( riBaonE


rdlt tttll .r{a.|. h$..lltu
+.*4!(Et!. rle.ru$ln
tlruan{l$nki a da.dali.
itma.rdlhr'-
ql..rlFer
DriFsrrnt.

Fig 24 - Principiul tehnicii ELISA. intr-o prime etapa se fixeazd. un anticorp


specific pe suportuJ solid (a). Se aplica apoi serul testat. Antigenul din ser se va fixa
pe anticorpul specifrc (b), dupe care se va add.uga anticorpul specilic marcat cu
enzimd (c). in ultima etapd se adauga substratul specifrc enzimei {d), care in urma
acliunii acesteia va genera un compus colorat, a carui intensitate este propo4ionala
cu cantitatea de antigen din serul testat I121.

Metoda consta in generarea unor anticorpi specifici, prin


t
inocularea la un animal de experienl5 (qoarece,iepure) a unui antigen
uman, cum ar fi virusul hepatitei. Acest anticorp specific este fixat pe
o supra-fale sotdi intr-o capsule mici de polistiren numitd. godeu.
Pentru a evidenlia prezen.travirusului hepatitei la un pacient, serul
oblinut din sAngele acestuia, este pus in godeu. Aici are loc o primi
incubare prin care antigenul din sAngele pacientului (in cazul de fafd
virusul hepatititei) se combine cu anticorpul specific fixat pe godeu. Se
indepdrteazS.apoi componentele nereacfionate, se fac o serie de spdldri
cu solutii tampon adecvate, astfel incet pe suprafala solide rdmane
doar complexul antigen-anticorp. Se realizeazd o a doua incubare prin
addugarea unei solulii ce contine acelagi anticorp specific, marcat insd.
cu o enzimd, adic5. un anticorp la care s-a legat covalent o enzimA, de
regule o peroxidaz,e.In aceastd etape anticorpul marcat cu enzima se
va fixa doar acolo unde antedor s-a fixat antigenul. DupE o procedurd
68
de spdlare in care se indepdrteazd, excesul de anticorp marcat se face
o
ultimd incubare prin addugarea substratului specific enzimei. Enzima
va actiona asupra substratului gener6ld, de reguld, un compus
colorat. Reaclia enzimaticd este apoi stopate adiugand, de reguld, un
acid puternic (ex. HCI). Cu cAt culoarea generate va fi mai intensd. cu
atat cantitatea de enzimi. fixatd a fost mai mare, deci qi cantitatea de
antigen din ser mai mare. Altfel spus, intensitatea culorii generate este
propo4ionala cu cantitatea de antigen din ser (figura 24).

I.8.2. Utilizarea enzimelor in scop tetapeutic


Cele mai intalnite enzime utilizate ca agenli terapeutici sunt
streptokinaza Si asparagi naza.
Streptokinaza este utilizatd" in infarctul
de miocard pentru
dizolvarea cheagului. Ea activeazE plasminogenul la plasmini., enzimd
foarte activd in liza cheagului la elemente componente solubile.
Asparaginaza este utilizatd in terapia anticanceroasd. Celulele
tumorale au nevoie de cantitdli crescute de asparagind pe care o
,furd,,
din sAnge, lipsind astfel celulele normale de acest amrno acid.
Administrarea de asparaginaza scade nivelul acestui aminoacid si
irnplicit viabilitatea celulelor tumorale.
Utilitatea terapeuticS. a multor enzime este limitatd, deoarece, fiind
proteine, ele pot avea rol antigenic.
69

II. COENZIMP VITAMINICE

Vitaminele sunt substanfe organice cu greutate molecularA mic5.,


cu structuri chimice, proprietdli fizice, chimice gi biologice diferite.
Ele nu pot fi sintetizate in organism de aceea trebuie aduse prin
aport a-limentar. Necesarul zilnic de vitamine este mic (cateva
miligrame sau micrograme/zi), insd lipsa din alimentatie a acestora,
duce la declangarea unor stari patologice specifice, numite
auitaminoze.
Vitaminele nu constituie sursa energeticd sau piasticd, pentru
organism, dar sunt indispensabile pentru funclionarea normalS a
organismului, deoarece majoritatea vitaminelor sunt constituentl
coenzimatici, in aceasta ca1itate indeplinind importante roluri
funclionale .
Cercetitorul polonez, Kazirnir Funk a propus ca denumire
pentru aceste substantre, considerate atunci factori nutritivi
suplimentari pe lAngd glucide, lipide, proteine, numele de "vitamine"
(amine vitale). Aceasta qi pentru fapful cd primui preparat izolat d,e
Funk din tdrdlele de orez era din punct de vedere chimic o amind.
Denumirea de vitamind se pastreaza $i astSzi, deqi s-a dovedit c5. din
punct de vedere chimic, e1enu sunt toate amine.
Existd grupuri de substanle cu structuri chimice inrudite cu
structura diferitelor vitamine, care indeplinesc aceleagi funclii qi a
cdror carenld determind aceea$i avitaminozd qi care se numesc
vitamere.
Existd deasemenea substarle cu structure chimicd
asemenatoare cu a vitaminelor, dar cu acliune antagonicd, care
administrate produc efectele avitamiozelor specifice gi care se numesc
antivitaminele.
I

10
. Clasiflcarea vitaminelot se bazeazd, pe cnterii de
solubilitate:
F vitamine liposolubile (solubile in grd.simi) _ A, D,
E, K;
F vitamine hidrosolubile (solubile in apd) _ Br,
Bz Bo, pp,
biotina, acidul pantotenic, acidul folic, Brz, vitamina
C.

VITAMINE
,/\
./\
/\
Solubileir apn Solubile h grnsimi
(hidrosolubile) (liposolubile)
I
ComplexulB Care nu apa4in {
complexuluiB VitaminaA (retinol,p-carotenul)
I
I
VitaminaD (colecalciferol)
VitaminaK (filochinona,menadi
t Vitamina E (locoferoli)
Vitamina C
(acidul ascolbic)
I.

Cu tol ih Alrele
eliberarc de energie
I I
I
Y
t +
Tiarnina@1) Acid folic Vitanina86
Riboflavina@2) Vitamina Bl2
Niacina(PP)
Biotina
Acidul pantotenic(85)

Fig .25 _ Clasificarea vitarninelor

N. 1. VITAMINELE HIDROSOLUBILE
Vitaminele hidrosolubile aparlin complexului vitaminic B
{B1,
Bz, Ba, Bo, PP, acid pantotenic, acid folic) vitamina C.
$i

Fiind solubile in apd nu se acumuleaz.E in organism in


concentratii toxice qi se elimind in principal pe cale renali.
Vitaminele hidrosolubile indeplinesc in organism rol de
coenzime, de aceea putem face referire la ele ca la coenzime derivate
din vitamine. Altfel spus coenzimele reprezinta forma activa a
vitaminelor.

II.1.1. Vitamina Br $l coenzima tlaminpirofosfat


Vitamina Bl (tiamina, aneurina, vitamina anti beri-beri,
vitamina antinevriticd) este alcEtuith dintr-un nucleu pirimidinic qi un
nucleu tiazolic, substituite qi unite printr-o grupare metiienicd..

,TlY"',\--+.",
H,A\n,.rcr l.ts,.{tcu2- cH2-oH

Tiamina

Absorblia tiaminei se reaTizeaz\.la nivelul intestinului subtire,


prin procese active qi pasive; absorbtia activd presupune formarea
tiamin-pirofosfat (TPP).
in organism tiamina se gd.seqte
liberE (plasmd, LCR) 9i
esterificatd ca TPP (80%), formd coenzimatica care este activd biolosic.

Tiamin
pirofosforilaz- CH, .
*,2'..t-,, \
kinaza 'l ll N--------tr CH rO o
,,**- ------------->.._,/1 tt I lt -
"r' \'\H, ^ ]! -
\y'cH;cnr-o-P-o-i-oH X
a.ip \
AMP I I-
OH OH
TPP

o Rol metabollc. Sub formd de TPP participd in calitate de


coenzimS. la unele procese metabolice, decarboxilarea oxidativd. a a-
ceto-acizilor {acid piruvic qi acid o-cetoglutaric). De asemenea, Tpp
constituie coenzima transcetolazelor, enzillr.re din calea pentozo-
fosforicd.
'I

o Tulburiri de aport vitaminic


Simptomele deficienlei pot fi cauzate de malnutriEe, defecte
de
absorblie, pierderi vitaminice d.atorate terapiei cu
diuretice,
hemodializd, diaree.
Deficitul vitaminic poate conduce la boala numrta beri_beri.
ce
se caracterizeaza prin:
- simptome neurologice (somnolenld, dureri de cap, newiti
perifericd);
- simptome gastro-intestinale;
- simptome la nivelul aparatului locomotor.
Simptomele moderate ale defrcienlei tiaminice includ: confuzie
mintald, ataxie (inabilitatea de a realiza un controi fin al func(iilor
motorii) qi oftalmoplegie (pierderea coordondrii miqc5rii ochilor).
Aceste simptome se intAlnes-c $i in sindromul Werrricke_
Korsakoff. r.
La animale, deficienla tiaminicd conduce la pierderea
coordondrii musculare, ca retractia capului (opistotonus), caracteristic
porumbeilor cu hipovitaminozd Br.
Hipervitaminoza tiaminice nu apare in mod obiqnuit. Cu totul
excepfional pot apare fenomene de intoleranli (1e9in, dispnee,
tahicardie).

II.1.2. Vitamira Bz (riboflavina) gi coenzimele flavinice


Apartine clasei pigmenlilor galbeni sau flavinelor naturale. Este
constituita dintr-un nucleu triciclic, derivat de izoaloxazind. o catend.
$i
latera-ld de ribitol:

?' ?'?n
!Hz-CH-6H-CI|CH2-OH
"
''"JArruYTr^
H,cA./\l$ j-NH
o
in organism, riboflavina se gdsegte sub form5. liberd. (p1asm5,
lapte, urinh qi retind), cAt 9i legatd (FMN, FAD, enzime flavinice) in
diferite tesuturi ca rinichi, ficat, inimd, muqchi.
o Rol metabollc
Riboflavina intrd in structura formelor sale coenzimatice,
flavinmononucleotid (FMN) qi flavinadenindinucleotid (FAD).
Transformarea sa in ester monofosforic {FMN} are loc in toate celulele
organismului, sub acliunea unei flavokinaze:

Flavin-adenin-
Riboflauina
-+:gE{Ist-+ FN,[,J
/\
ATP ADP

Prin unirea FMN cu acidul adenozin-SlP (AMP), sub influenta


flavin-adenin-pirofosforilazei, se formeazd FAD-u1. Dup5. nomenclatura
stricta, FMN-ul nu este un mononucleotid, iar FAD-ul nu este un
dinucleotid, deoarece in loc'de perfioze au un alcool polihidroxilic,
ribitolul, iar flavina nu este o'bazd azoIat6.adevirata.

<--FMN AMP-+
FAD
I

Flavinenzimele particip5 la reacfii de oxidoreducere


d.eoarece
ciclul izoaloxazinic poate suferi reduceri reversibite,
prin hxarea
temporard la Nr gi Nro, a doi atomi de hidrogen,
cu mutarea dublei
legdturi. Hidrogenii sunt preluafi de la diferite substrate
reduse (SH2),
cu care intrd in reaclie Si care se oxideazd.(So*):

u,c/-6N--/-;a :I' H,c


-.^t ,^ t r -
n3L-\,,4\J -2H- HrC
.*..NH
' -2e-
A
FMN sauFAD FMNH2 sauFADH2

FMN qi FAD se gisesc in celuld sub formd. de complexe


cu
proteinele, constituind sisteme enzimatice de
mare rmportanta in
oxiddrile celulare - flavinenzimele.
Riboflavina intervine qi in gnecanismul vederii (transformd
lungimile de undd mici in lungimi de undi mai mari, perceptibile),
in
ftziologia glandelor lacrimale, in mecalismul de producere
a HCl in
mucoasa gastricd., in activitatea altor vitamine qi hormoni (conservd
activitatea vitaminei Br gi este legatd de activitatea
hormonilor
corticosuprarenali qi a insulinei).

o Tulburirl de aport vltaminic


> Hipovltaminoza se manifest5 prin aparilia unor leziuni ale
mucoasei gastrice, buco-faringiene, leziuni cutanate.
La om, carenfa este cunoscute sub denumirea de ,,pe1agr6
fdrd
pelagrf', cu simptomele: stomatite angulard., leziuni
umede la collurile
gurii gi nasuiui, conjunctivitd, cataractd, blefaritd,
cre$terea in volum
a limbii.
F Hipervitaminoza. Megadozele administrate timp indelungat
determini: crampe musculare, poliurie, utilizarea qi metabolizarea
defectuoasd a altor vitamine, datoritd competiliei pentru
compugi de
fosforilare-
.-

u'r'3' Viteoiaa Br (piridorina)


si coenzimere derivate
\,rlrarnina !6 (piridoxina, adermina, factor
includetrei compuqinatura.li,derivali
de piridini,
prin natura radicalului din pozilia 4: "-"Ti:TTj::
cH2oH QHO
oFrf)fcr,or ou/-ycw,on fH2NH,
oHf\p-cH,on
Hrc\,./ H3c\.j Hrc\-./

Piridoxamin6

o Rolul metabolic
Piridoxalul $i piridoxamina
intervin in metabolism
sub formd
coenzimaticd. de piridoxal_S_fosfat,
respectiv piridoxamtn_S-fosfat
ln care gruparea de alcool primar (p5p),
din pozilia Seste fosforilatd
reacfiei cu ATp. in urma

tzHo-(CH2-NH2)
otfy"rz-GporH:
Hrc\..r1

Trans '*Pfidoxalfosfat

f*J
-"-c{oos
\-- p""arboxilare
]f
c-H
OH
H:C

Vitamina Bo intervine in multe reaclii


metabolice la care
participd aminoacizii: transarninare,
decarboxilare a c_arrrlno _acizilot
(tirozina, arginina, acid
eluta'11in
I Aa-^^:-^-_ ,
transsurfurare
(transferul i:'ffi;J1Tll;,^1.""1".1
":,ff,t;.
r-

sinteza cisteinei), desulfurar. 1"i"t"ir.a qi homocisteind), in absorbfia


din intestin gi intrarea aminoacizilor in celuld..

. Tulburiri de aport witaninlc


Ca semne ale delicienfei se pot menliona: stirile de nervozitate,
insomnie, tulburdri de mers, afecfiuni cutanate in jurul nasului,
ochilor, gurii, limfocitopenie.
Carenla vitaminei Ba favorizeazd aparifia cariilor dentare,
conduce la modifrcdri in metabolismul triptofanulu i, caracteizat
printr-o excrelie excesivd.de acid xanturenic.
Medicamentul ISONIAZID (hidrazida acidului izonicotinic), uzual
utilizat in tratamentul tuberculozei, reactioneazd.cu Bo pentru a forma
un derivat hidrazonic, care inhibd enzimele ce con{in piridoxal_5_p.
Pacienlii tratali mult timp cu isogriazid denoltl o neutropenie
perifericS.,care rdspunde foarte bine 1d terapia cu 86.

+ Fc
Q*o-*r-NH2

Il "'""
UOH srontan
----,/l

I ?'r",
co--NH-N:crr5N
\__/
6"ron
Piriloxal
hklrazona

De asemenea, peniciiinamina (beta-dimetii-cisteina)


uz:ual
utilizatd in tratamentul pacienlilor cu boala Wilson, cistinurie qi artritd
reumatoidi, reaclioneaze cu 86, pentru a forma un derivat tiazolidinic
inactiv. Pacienlii tratali cu penicilamind dez'olte. ocazional convulsii,
care pot fi prevenite prin tratament cu vitamind Bo.

IL1.4. Blotina (witamlna Hl qi rolul ei coenzimatic


Molecula biotinei este constituitd din doud nuclee condensate,
un nucleu tetrahidro-imidazolic (A) qi unul tetrahidro-tiofenic (B) la
care este grefatd. o catend laterald de acid n-valerialic. Se cunosc doi
izomeri natura.li, alfa qi beta-biotina, izolali din ficat qi lapte, respectiv
din gdlbenugul de ou:

?,,, o
H_N-;\N_H H-N-:-N-H
,l lr t^l
^
H-t-C"--+{ r-f=1-t f",
t Bl
H2C\^_,.c H-(cHrr-cooH H2C\-,.cIFqrrcH-cHr
lD z Dl
cooH
Beta-biotina Alh-biotina

in produsele natufale biotina apare combinati cu lizina,


compus numit biocitine: -

Biotina-CO-NH-(CHr4-CH-COOH
NHz

Biocitinaza, enzimS. evidenliatd. in plasmd, ficat, pancreas,


hidrolizeazl compusui, eliberAnd biotind.
Enzimele care contin biotind au in centrul catalitic, resturi de
lizind, prin care se fixeazd vitamina. Cu auidina, glicoproteind
termolabild din albuqul de ou crud, forrlreazl- biotin_auidina, compus
stabil, rezistent la acliunea enzimelor proteolitice, nedisociabil prin
dia1iz6. sub aceasta formd., vitamina nu se absoarbe in tractul disestiv.
18
o Rol metabolic
Biotina transporta grupdri COz active, in calitate de grupare
prosteticd a unor sisteme enzimatice de carboxilare (carboxilaze) care
catafizeazE.fixarea COz pe diferite substrate. in reacliile de carboxilare,
COz activat de citre ATP, participd sub form5. de carboxi-biotin-
enzime:

Hcot+ArP-l----+-d - oiX"il"'",:-r"
*u,.
i ,i_#"
---r*
oon o:5__-i,_-l TfFEnz.J"
t,b--r"-irnc't4-co
i
Anhidridd-P- Biotin-Enzimi
carbonica
coo-
J__^
coo-
lr I
CH,
^o t-
I cooH
e<i-rt-i-Ns
t^l
rflT" Biotin-enzimi
|n-Enz.
H2C\s,,.c tt-{cH2 )4-co Piruvat-carboxilad

Carboxi-biotin-enzimi

o Tulburiri de aport vitaminic


Carenla alecteaz^, aproape toate compartimentele
metabolismului intermediar, sinteza de novo a enzimelor,
metabolismul glucidic, Iipidic etc.
F llipovitaminoza se manifesti prin tulburdri nervoase,
dermatite, oboseald musculari, anemie, sclderea apetitului.
Dupd un consum mare de albuq de ou crud, 1a qobolani apare
un sindrom deficitar biotinic, numit 'boala albuqului de ou", ce se
manifestd prin dermatitd, alopecie in jurul ochilor gi paralizia
membrelor posterioare.
U.1.5. Vitamina PP (liacinal Si coenzimele nicotinamidlce
Ca vitamine PP (niacina, factorul pelagro-preventiv) sunt
desemnati doi compuqi, derivali de piridind, acidul nicotinic (niacina)
qi amida acidului nicotinic (niacinamida):

f-f-coou Z\fuo-Nn"
6\$..!, ttl
6\,,/2

Acid nicotinic Nilotinamioa


in sAnge se gS.segtesub formd de coenzimS. (80% in globulele
roqii) 9i sub formd. de amidd liberd., in plasmd.
Vitamina PP se sintetizeazd i:r organism din triptofan; din 60 mg
triptofan rezultd. 1 mg acid nicotinic.
. Rol metabolic
Nicotinamida actjoneazS, in organism sub forma a doud.
coenzime, nicotinamid adenin.flinucleotid (NAD.) 9i nicotinamid adenin

(+
dinucleotid-fosfat (NADPf , in reacfiile de oxido-reducere.

oH (PO3H2)

NAD" (NADp,l

Acestea sunt formele oxidate ce pot fi reduse in NADH+ H* qi


NADPH+ H*, reducere ce are 1ocla nucleul piridinic al nicotinamidei:
-
80

4 +2H+
tNH,
+2H+ ffiC" +H+
\N/

R
NADH+H+

Aceste doud forme intenrin in procesele de oxidoreducere


celulard., constituind coenzima multor dehidro gerraze.
Spre deosebire de coenzimele flavinice (FMN qi FAD), coenzimele
piridinice (NAD. gi NADP") pot exista liber in celuld; pot fi disociate
de
partea proteice. NAD. participd in special la reactiile de degradare
oddative, iar NADPH, in special in reacliile de sinteze reductive (acizi
graqi, proteine etc.). I.

Formele reduse ale


acestor doue coenzime prezintd,
absorb{ie specific5. in U.V. la
340 nm, in timp ce formele
oxidate nu prezintd. nici o
absorbtie la aceastd lungime de
undd. Aceasta proprietate
serveSte la dozarea activitdlii
dehidrogenazelor qi a a_ltor
enzime a ciror activitate poate fi
cuplatd cu o reaclie de
dehidrogenare.
8l

. Tulburiri de aport vitanlnlc


La om carenla de vitamind PP se manifestd prin pelagrd (pella-
agra - pieie asprd, brund).
Pelagra se instaleazd cAnd dieta este constituitd in exclusivitate
din porumb, sdrac in triptofan qi vitamind" Ba (regim pelagrogen).
Semne ale peiagrei - oboseal5.,sldbiciune, indigestie, anorexie, urmatd
dupd. cAteva luni de o dermatitd. (mai ales pe pielea expusd. la soare),
diaree qi demenli (boala celor trei D).
Deregldrile metabolice din pelagri sunt greu de definit deoarece
carenta de vitamini PP poate Ii indusd de carenta altor vitamine, in
special Bo in lipsa cereia nu se mai sintetizeazd vitamind" PP din
triptofan.
Peiagra poate insoti 9i alte boli specifice unor defecte metaboiice
din metabolismul triptofanului: boa-la Hartnup (defect de absorblie a
triptofanului) sau sindromul carcinoid (proliferarea matigrrS. a celulelor
care sintet)zeazd serotonina al carei precursor este triptofanul).

II.1.5. Acidul pantote+lc (vltamina Bxf ql coenzima A


Acidul pantotenic (vitamina Bx, factor hepatic, factor
antidermatitic al gdinilor) este format din acidul pantoic qi p-alanind".

H'C OHo
'lrii-ll O
HG-CH2-C- CH-e-NH-CH2- CH2-c- oH
H:C

Acid pantoic p-alanina


\-----------'Y----------J
Aci'Cpantotenb

Poate Ii sintetizat de plante gi microorganisme.


Se absoarbe la nivelul intestinului qi imediat, tot in aceste
celule, este fosforilat la gruparea de alcool primar, formdnd acidul 4,-
fosfopantotenic.
82
Formele active ale acidului pantotenic sunt 4,_fosfopalteteina qi
coenzima A (CoASH).

l:i-
ctrr-i il-E+*
' i --- -
-c',- cH,-8ir.r'-cH2-cH2-s
r r lL
Acidpantoic
I
I
I P-alanina 1"';;;"
Acid pantotenic

CoASH

, pr,l
k'-.J Riboza

-O:P-o
? "Hi'OH
_ J;
. Rol metabolic
F CoA are ro1 deosebit in metabolismul glucidic, lipidic qi
proteic fiind tratsportor de grupdri acil R-CO-. Legdtura dintre CoA gi
restul acil se realizeazd. prin intermediul grupirii _SH rezuitdnd un
tioester (R-CO-S-CoA) in care legdtura tioestericd este echivalentd ca
energie cu o legeture macroergicd din ATp.
F 4'-fosfopanteteina are rol in sinteza acizilor gragi. 4,_
fosfopanteteina este legatd de un rest de serind din proteina acil
transportoare ACP-(Acyl Carrier protein), in complexul multienzimatic
numit acid gras-sintetaza, complex ce catalizeazd sinteza acizilor gragi.

. Tulburifile de aport vitaminic la om sunt cunoscure numal


experimental. dup5. administrarea de antagoniqti. Scdderea
concentratiei acidului pantotenic se caracterizeazd, pnn stare de
oboseald, ameleli, hipotonie musculard, tulburdri gastrointestinale
(gastrite), scdderea rezistentei 1a infeclii. De obicei deficienfa de acid
pantotenic este insofitS. qi de defrcienla altor vitamine. Din punct de
83

vedere metabolic apar deficienle in capacitatea de acetilare, eliminarea


crescutE de 17-cetosteroizi si alte vitamine hidrosolubile.

II. 1.7. Acldul follc lacidul pterollglutamicf 6l coenzimele


derivate
Acidul pteroilglutamic ( vit.M, factorul U, factorul R, coenzima
C), derivalii inrudili gi formele conjugate constituie grupul aciduiui
folic.
Este constituit dintr-un heterociclu numit pteridinS., acid p-
amino-benzoic qi acid glutamic:

\i
N/-CHr-'fIrN
I
il
COOH

-, HN- qH{CHr2-COoH
I

Pirimidini -+ i +Pirazi15+i * Acid p-NH2- * Acid glutamic


i -
Pteridini > i benzoicCABA) "-.> i
Acid pteroic-"""""""' i
Acid pteroilglutamic

. Rol metabolic
Acidul tetrahidrofolic (FH+), forma activd a acidului folic serveqte
la transferul qi utilizarea fragmentelor de un singur carbon in diferite
stdri de oxidare: -CHs, -CHz-, -CH=, -CHO, -CH=NH, care se pot fixa la
Ns, N10sau ca o punte metilenicd intre Ns Si N10lig.26.
Metabolismul folatului este complex. Sursa de un atom de
carbon este serina, care transferd gmparea sa hidroximetil la FH+
formdnd Ns, N1o-metilen-FH+din care se pot forma gi alte forme active:
Ns_CH3_FH+, N5,N1o-metenil-FHa,Ns-formil-FHa
Nro_CHg_FH+,
Coenzimele acidului folic participi la sinteza metioninei din
homoserini (Ns-CHa-FH+),sinteza acidului timidilic din acid uridilic
(Ns, N1o-metilen-FH+),in sinteza nucleului de purind (Ns, Nro-metenil-
FH+ qi Nro-formil-FH+) etc.
-
84

H
r$ ir l.l
H,N("Y"Y; ,o
No-\ s-(cttz-Nrrn
I iH
oH ,,,
Acid tetmhidrofolic (FHa)

../*-t-"\
-cH3 --NF--> t tl0
N\./r\slcHr-N-
rEtil
't
cHc
N5-nEri!FHa
.\
N

cH. ----------> lr0


l' N s ' to
*.,EcHr7-
\
""r'

-cH
NENlO

nEtenil

N5-N lo-nptenilFHa

./N.rfN=.,
-Q:o --:;;;'+ | ll I ro
.ii" N\.'\ilcH,-N-
'!
"N5|"l:o
fonnil r!
N10-formilFH+

./N.rr-N\ ../*-t-*\
- CH ---:--> | ll I to ttr0
Ns N=,,As-}-cHr-N- N\,,\s,,J_cHr-N-
ll-
rl ' t" l
C:NH
IFC-NH I
frrmimino H

N5-brmimino-FH+ N l0 formimino-FlI4

Fig 26 - Atomii implicati in transferul fragrnentelor de un atom de carbon.


Ns este locul de legare a grupdrilor metil, formimino, Nro locul ae telare af
grupdrilor formil gi formimino, iar gruparile metilen
si metenil formeazE prtr"gi i.rt
atomii Ns $i Nro. "

-::
. Tulburirl de aPort vitaminic
Deficienla de acid folic apare din cauza unui aport alimentar
scezut, stres (sarcin5.), tulburdri de absorbfie, deficit de enzime
implicate in sistemul de transport sau terapia cu unele
medicamente.
Carenla se manifesti exclusiv prin perturbarea
hematopoezei, simptomul fiind anemia megaloblasticd (cu eritrocite
mari qi rare).
Datoriti relafiei strAnse dintre activitatea metabolismului
acidului folic gi cea a vitaminei 812, este destul de greu de a
diferenlia simptomele clinice dintre cele doud stdri de carentd.

II.1.8 Vltamina Brz {cobalamloaf si rolul el coenzimatic


Vitamina Bn (cobalamina, ciancobalamina, factor
antipernicios, factor extrinsec Castle) este un complex organo-
metalic, cu inel corinic (tetrapirolic), similar nucieului porfirinic, la
care se adaugd ionul de cebalt. Nucleul corinic are substituite
grupe -CHs, acetamidice gi propion-amidice. in centrul acestui
macrociclu se gese$te ionul Co3*, cu num5.rul de coordinalie 6:4
legdturi se realizeazd cu atomii de N pirolici, o legiturS. cu gruparea
-CN, iar a 6-a legdturd- se realizeaz6 cu dimetiibenzimidazol-ul.
intregul complex, fird gruparea -CN, se numeqte cobalamind..
Radicalul R poate fi diferit, rezultdnd forme variate ale vitaminei, de
exemplu: in ciancobalamind R=CN (ciancobalamina se formeazd in
procesul de purificare qi reprezintd forma comerciald a vitaminei);
in hidroxicobalamind R=OH; in 5'-dreoxiadenozilcobalaminS. R=5'-
deoxiadenozil; in metilcobalamine
XCHg.
I

86

CHr CH2CH2CONH.,

i I{
cH2cH2coNHCHr-i -o-f-
?"o
o
it
CH, 3

Absorbfia intestinald a vitaminei Brz este mediatd prin


receptori, in ileon, necesitdnd legarea vitaminei
de o glicoproteind.
foarte specificd, numitd "factor intrinsec,,
secretat de celulere
parietale ale mucoasei gastrice. Dupi absorblie,
vitamina se leagi
de o proteine plasmaticd, trapscobalamina
II, in vederea
transportului la tesuturi.
in ficat, excesul de vitamind se depoziteazd sub
formd de 5,_
deoxiadenozil-cobalamind (70%), OH_cobalamind (27o/ol
sau netil-
cobalamind (3%), fixate pe proteine celulare.

r Rol metabolic
Vitamina Brz pdtrunde in celuld, prin endocitozd,
sub formd
de OH-cobalamind, metilAndu-se apoi la CHs_cobalamind.
O
cantitate importantd intrd in mitocondrii qi se
tralsformd in 5,_
d eoxiadenozil-cobalamind.
Cele doud. forme coenzimatice, metabolic active, ale
cobalaminei sunt implicate in func{ionareaa doud sisteme
enzimatice: metilmalonil-C oA'izolrrrerazarespectiv homocrstein_CHs_
transferaza (sau metionin-sintaza), care catalizeaza urmatoarele
reactii:
87

Honncistein-
Homocisteind -transfer
Metionina. Reacfie de metilare
(CQ-cobalamina)
(citoplasmi)

OH-cobalamina

5'-deoxiadenozil-
cobalamina)
.-=-=-.-+
L-nemmatorul-LoA Succinil_CoA Reaclie de rearanrament
innamolecular
(mitocondde)

in absenla cobalaminei:
a) reactia de metilare se opre$te, Ns-CHg_FH+se acumuleaze,
blocAnd folatul in a$a numita l.capcarld a folatului, (fig 24). Astfel,
homocisteina rdmdne nemetildtd. gi se poate elimina prin urind.
(homocistinurie),
b) reaclia de rearanjare intramoleculara se blocheazd, acidul L_
metil-malonic se acumuleaza $i se elimina prin urina (acidurie
metilmalonicd).
Cobalamina $i folatul sunt implicate in diferite procese d.e
metilare inclusiv metiiarea histonelor, in timpul repficarii ADN_ului
$'g.2al.
88

H,N-HC-COOH
-l
CH,
t-
CH,
t-
S
cHr
(metionina) (homocisleina)

(metilcobalamind)

trirTtoerim nEtlfrexat
IA IG)

a"r ror J ' a". J


dftitrofolic - ,l
1\- Ll l i - r n4

1.,->NAJ)P
.-
xelpu*H*
^folar-redLrtaza
-/
I
v
Timidini
t
ADN
I
diviziunl oehlara

Fig 27 - Rolul vitaminei Brz $i al acidului folic


Metabolismul acidului folic Ai al vitaminePl2 sunt intergsrelate.ln lipsa
acidului folic, formele active a1e acestuia Ns-NrofFH4 qi Ns-CH37mH+, implicate in
siteza de purine $i timidina necesare diviziunii delulare, sunt delicitare, prin urmare
multiplicarea celulara este incetinite. Un prim simptom este anemia megaloblastica.
in lipsa vitaminei Brz, metil cobalamina CHg-Brz nu se mai formeaze, procesul de
metilare aI homocisteinei diminue, formarea metioninei necesara metilSrii gaor
compu$i esenliali este stopat6.. Gruparea metil rSlnerle blocate pe Ns-CH3rtrFH4,
folalii rdmenand sechestrati in forma metihte, asa numita capcane a folahtui. Se
instaleaz6 simptomele de anemie megalolasticS, iar dace [psa vitaminei Brz este de
lunge durate, apar in plus Si simptome neurologice. Din acest motiv anemia
megaloblastice tratate doar prin administrarea de folali poate masca deficitul de
Br2, ca-re ulterior poate genera disfunclii neurologice majore. De aceea anemia
rnegaloblasticS. trebuie tratate prin administrarea combinate de acid folic $i
vitamine 812.
!9

. TulbEriri dc aport vitaminie


Sindromul tipic al carenlei de vitamind Brz il constituie anemia
pernicioasd sau anemia Biermer, caracterizati, prin eritropoezd.
megaloblastica, cu modiflc5ri ale leucopoezei qi formdrii de trombocite.
AlterArile hematologice, caracteristice, pot fi insolite de astenie,
paloare, dispnee, atrofia mucoaseior digestive, tulburiri neryoase
(scdderea rS.spunsurilor reflexe gi a perceperii senzoriale, greutate in
vorbire qi mers), c6.t 9i tulburiri gastro-intestinale.
Anemia rezultd din perturbarea sintezei ADN, care a.Iecteazd
formarea nucleului noilor eritrocite. In aceste cazuri globulele rogii
circulante sunt, in mare parte, forme primitive qi cu viafd scurtd..
In carenta de cobalarnini pe langa modifrcdrile hematopoetice
(modificiri int6lnite qi in carenla de acid folic) apar simptome
neurologice, care devin ireversibile in cazul unui deficit prelungit.

IL1.9. Vitamlna C (acidul ascorbic, factor antiscorbutic)


La inceput, a fost denumit acid heruronic, av6nd o structurd
asemdnetoare monozaharidelor. Forma L este cea mai activd.
't

3 ?
HO-C
i__-l
A o:fi___l
9
'o-+I
H -<]' -Haf l I
Ho-f-u Ho-f-H
cH2oH cH2oH
Forma redusd Forma oxidaa
(Acid ascorbic) (Acid dehiclroascorbic)

Este sintetizatd de toate plantele, de unele microorganisme qi de


majoritatea animalelor, cu exceplia omului, primatelor qi cobaiului,
care sunt dependente de aportul exogen.
-
90
o Rol metabolic
Nu are ro1 coenzimatic tipic, dar este necesar5 pentru buna
funcfionare a creierului, ficatului, glandeior endocrine, in
hematopoezd, hemoglobino-genezd, etc., participAnd 1a numeroase
reacfii de oxido-reducere.
Principalele reacfii Ia care participd vitamina C sunt:
hidroxilarea prolinei qi lizinei pentru sinteza colagenului, hidroxilarea
fenilalaninei, sinteza catecolaminelor, hidroxilarea steroizilor,
desaturarea acizilor graqi, absorbfia fierului, metabolizarea
xenobioticelor etc.
o Tulburirl de aport vitaminic
Carenla vitaminei sau aportul alimentar redus poate conduce la
tulburdri gastro-intestina.le, boli infeclioase, neoplazi| afecfiuni
metabolice caqectizante Si \a apailia saorbututui.
Apari{ia scorbutului este prebedatd de anemie, inapetente,
scdderea rezistenlei la efort, infecfii, dureri articulare, uscdciunea
tF o rr? n F n fF l ^ r

intr-un stadiu mai avansat apar hemoragii subcutane,


musculare, gingivale. Apar leziuni a_lelesutului osos qi cartilagiilor, ca
urnare a perturbdrii biosintezei colagenului. Stocajul normal al
vitaminei C este suficient pentru cel pulin 3-4 luni inaintea aparitiei
semnelor de scorbut.
Nu sunt cunoscute efecte toxice, dar supradozarea poate
conduce la littazd- renald, datoritd formdrii oxalatului de Ca insolubil,
c5.t gi datoritS. efectului nefavorabil asupra absorbliei vitaminei Br.

II. 2. VITAMINE LIPOSOLI'BILE


Din punct de vedere chimic vitaminele liposolubile fac parte din
clasa terpenelor, compuqi polienici, constituili din resturi de izopren,
unite cap la coadi. Dupd numS.rul resturilor izoprenice conlinute, pot
exista in naturd monoterpene (2 resturi), sesquiterpene (3 resturi),
diterpene (4 resturi), triterpene (6 resturi) $i tetraterpene (8 resturi).
Aceqti compuqi pot avea structuri liniare, ciclice sau combinate.
Vitaminele liposolubile cuprind in moleculele 1or ambele tipuri de
structuri.
Vitaminele Liposolubile se gS.sescin mod obiqnuit asociate cu
lipidele din alimentele naturale.
Absorblia lor se face in aceleagi condilii ca qi a lipidelor, adicd in
prezenta grS.similor, a bilei gi a sucului pancreatic. Dupi absorblie,
vitaminele liposolubile sunt transportate de chilomicroni pe cale
limfatici in sAnge unde sunt transportate de lipoproteine specifice,
nefrind solubile in plasmi. Sunt depozitate in ficat (vitamina A, D, K),
sau in lesutul adipos (vitamina E), pentru diferite perioade de timp.
Supradozarea vitaminelor liposolubile conduce la instalarea unor steri
toxice (hipervitaminozd) mai ales in cazul vitaminelor A gi D.
Nu sunt excretate in urinS; in cea mai ma-re parte sunt
eliminate pe cale biliard in fecale.

Ir.2.l. Vitamina A (Retinol, axeroftol, vitamina


antixeroftalmic[, vitamina {rnosolubil5. de cre$tere)
Sub numele de vitamina A sunt cunoscute doud vitamine,
retinol (Ar) qi 3-dehidroretinol (Az).
t6 l7 r9 m
H H3
CH,OH cH2oH
'8 tf

;- -CH"
- 18 -
Retinol (Vitamina A1)
3- dehidrcretinol
-uwrruvrvurvr \ryitamiB
r
'.^rr'
.A2)
^2'
"

Vitamina ,{1 este un alcool polienic cu 2O atomi de carbon, cu


duble legdturi conjugate, conlindnd Ia un capd.tun ciclu de B-iononi.
Vitamina Az este 3-dehidroretinol, ce conline o legd.turd.dubld
suplimentard intre Cs gi C+.
Gruparea de alcool irrimar din pozilia 15 se poate oxida in
organism reversibil la aldehidS. (retinal) sau ireversibil, la acid retinoic.
r1 5
ot : .\..cH o ----> ,,\.'€oot
,,\jt
Retinal Acil retinoic
Retinol
92

In organism, vitamina A se formeazS. in special la nivelul


mucoasei intestinale, prin transformarea provitaminelor A (cl, I Ci f-
carotenii) - prin oxidare 1a Crs. Randamentul cel mai bun este obtinut
din p-caroten, care avAnd 1a ambele capete cicluri de p-ionond. va
conduce la doud molecule de vitamina A.

B iononn B ionona
p caroten
Ea se depoziteazd in principa.l la nivel hepatic; depozitul de
vitaminS. A din ficat poate asigura necesarul organismului pentru o
perioadS. lung5. de timp (chiar peste 1 an). Aceste depozite scad in
Iipsa vitaminei E.
Ingerarea indelungatd de alimente bogate in caroten duce la
depozitatea acestora in lesuturi, apdrdnd xantodermia - ingilbenirea
pielii, in special a palmelor qi tdlpilor, cu exceplia sclerelor care,
rimAnAnd a1be, permit diferenlierea de icter. Hipercarotenemia nu
atrage Si hipervitaminoza A.
Vitamina A se gdseqte in produsele de origine animald in
cantitate mai mare decet in cele vegetale: ficatul unor pegti de apd
dulce, gdlbenuq de ou, lapte.

Rolurile eitaminei A
F Vitamina A (retinol -CHzOH) este indispensabila vielii qi
cre$terii norma-le (in privinla staturii qi greut6!ii). Retinolul exercitd
acliune protectoare asupra epiteliilor, asupra mucoaselor, impiedicAnd
pd.trunderea microorganismelor (acliune antiinfecfioasd), are rol in
funclionarea aparatului genital gi de reproducere (spermatogenezd).
) Vitamina A, sub formd a" .etinoic (-COOH), rezultatS. din
^cia
oxidarea retinoluiui, aclioneazh in calitate de hormon prin legarea de
receptori nucleari responsabili de activarea unor gene. Acidul retinoic
poate inlocui retinolul in cre$terea qi diferenlierea epiteliilor, fiind
considerat chiar mai activ, dar nu poate substitui retinolul sau
retinalul in procesul vederii.
F Vitamina A (retinal) sub forma 1 1-cis-retinal (-CHO) este
implicatd in procesul vederii.
Clclul vlzual
Vitamina A constituie gruparea prosteticd a tuturor pigmenlilor
fotosensibili vizuali, din celulele fotoreceptoare (conuri gi bastonaqe),
existente in retind.
Rodopsina, pigment este alcatuite dintr-o proteinS.
fotosensibil,
specificS.numitd opsind sau "scotopsind" (scotos = intuneric), la care
este legatd vitamina A forma 1 1-cis-retinal.
in procesul vederii, atunci cAnd, rodopsina este expusi la
lumind, au loc o serie de izometiz.Eti reversibile cis + trans, ce
sunt convertite in impulsuri nervoase transmise de nervul optic la
creier.

11-cis-Retinal A1l-trans-Retinal

Izomerizarea retinalului cis in trans are loc cu intensitate, mare


la lumind qi neglijabild la intuneric. Aceasta izomerizare in care se
reaJizeazS.trecerea de la o stare bogat energetici, cis-retinal, la o stare
saracS. energetic, trans-retina1, este insotita de degajare de energie
convertita in miqcare atomicd care, amplificatI,, genereazS, impulsul
nervos.
Izomerizatea cis-trans altereaz| geometria labili a moleculei de
rodopsind, producdld desprinderea opsinei. Maximul de absorblie al
rodopsinei se deplaseazd de la 500 nm (roqu) spre spectrul retinalului
liber (380 nm) cu formarea unor intermediari cu maxime de absorbtie
gi culori diferite.
La intuneric, au 1oc reacliile de refacere a rodopsinei, care
necesitS"transformarea all-trans-retinalului in 11-cis-retinal qi legarea
lui spontanS. de opsinS. in aceastS. etape sunt implicate reactii de
reducere / oxidare 1a care participd ca acceptor respectiv donor de H,
sistemul NAD./NADH+H-, in ca-litate de coenzimA a alcool
dehidrogenazei (retinol dehidro genazdl.

, Rodopsina

\
Opsina

(-cHo)
NADH alCCHo)
Alcool-dehidrogenaza
NAD+
l (-oH) l(-oH)
,ll
tl
Sange g lssuhrri

In retind se p[streazd un echilibru intre retina-l qi retinol care


implicd schimburi continue ctt rezerva generald de vitamini A a
organismului (ochi + sAnge + lesuturi).
Instalarea rapidd a tulburirilor vizuale (hemera-1opie)
in carenta
de vitaminS. A se explicd prin scdderea refacerii rodopsinei din cauza
aportului insuficient de precursori, ceea ce are drept consecinld.
scdderearodopsinei din retind.
Existenla hemeralopiei independent6 de carenla de vitamind A
(albinism, la bdtrAli in glaucomul cu cataracte, diabet, graviditate,
boli hepatice, intoxicalii cu alcool, Pb, As etc.) s-ar putea datora
alter5rii echilibrului "retinal + retinoltr 9i faptului cd in procesul
vederii participi gi alte vitamine (Br qi Bz) qi a1!i factori, hormonal.i sau
de altd naturd, factori mai pulin cunoscuti.
. Necesarrrl de vitamind A este in funclie de greutatea
corporald, vArst6, climat, stare fiziologicd.. Necesarul este mai mare in
regim bogat in lipide.
o Tulburirile de aport vitaminic se pot insta.la in diferite
imprejurdri: lipsa din alimente, incapacitatea organismului de a
transforma carotenii in vitamina A, tulburdri in absorbtia lipidelor,
carotenilor gi a vitaminei, depozitarea insuficientS. (boli hepatice),
defrcienlA de Zn (necesar mobilizdrii vitaminei A din ficat), ma-inutrilie
proteicS..
Deficienta de vitamin5. A, la copii 9i animale tinere:
Y afecteaz\, sistemul osos (oprirea creSterii oaselor, erupfii dentare
intdrziate, rdddcini rdu implantate, alterarea emailului dentar) gi apoi
a lesuturilor moi.
) duce la oprirea divizipnii celulare qi atrofia celulelor deja formate,
Ia interzierea severd a creqterii inclusiv a sistemului nervos.
F duce 1a keratinizarea epiteliilor, indiferent de originea 1or, ceea ce
conduce 1a tulburdri a1e glandelor exocrine, lacrimale, pie1e, tractusul
digestiv, respirator, urogenital.
Carenta de vitamind A se manifestd in principal la nivelul ochilor
prin: sciderea capacitelii de adaptare de Ia lumind la intuneric
(nictalopie) qi sciderea acuitdlii vizuale cu ingustarea spectrului vizual
pentru albastru-galben precum $i oboseala la citit (hemeralopie). Dacd
avitaminoza se accentueaze qi este de lunge durate apar leziuni a1e
epiteliului conjunctiv (xeroftalmie), manifestatd prin uscarea epiteliilor
(xerozd), atrofra glandelor lacrimale (cu scS.derealacrimilor qi umectare
insuficienti) qi lipsa de lizozirn (factor de proteclie antimicrobiand).
Corneea se opacifiazd, continuAnd cu perforarea purulentd a ochiului
96
(keratomalacie), proces care d.uce la orbire (cecitate). Carenta
de
vitamind. A poate fi insofltd de infeclii sponta-ne.

> Hipervitaminoza A
Dozele excesive de vitamini. A produc fenomene de intoxicatie
acutd., manifestatS. prin amefeli, cefalee, somnolenta sau intoxicare
cronicS. (anorexie, tegumente uscacte, buze uscate, ragade comisurale).
Megadozele de vitamind A produc reabsorbfia oaselor prin
stimularea activite$i proteolitice lizozomale, stimuiarea secre(iei de
parathormon (PTH) 9i efecte teratogene la femeile gravide.
Consumul exagerat de caroteni produce ,,icterul carotenic,,. CAnd
se depdQe$tecapacitatea de fixare a proteinei de legare a retinolului
(retinol binding protien - RBC) are efecte litice asupra membranelor
biologice. Lezarea membranelor eritrocitare de cdtre retinol este
inhibatd de vitamina E (tocoferol). I

IL2.2. Vitamina D (colecalciferol, vitamina arltirahitici)


Grupul vitaminelor D este reprezentat de cinci vitamine cu
structurd. chimicS. 9i acfiune asemenetoare notate de Ia 2 la 6.
Provitaminele D sunt derivali sterolici cu structura urmatoare:
ciclopentaloperhidrofenantren. Ele se diferenfiazd dupd structura
radica-1ului R.

\,.J
| ,.'"3
K
- -CIHH<H_gl_cH
t\
CH3 'cH3
Fxgosterol,provitaminaD2
(ergocabiferol)

qH.
R -in-cs,-cn -cs^-61-"'
cHr
7-dehilrocobsteroL provitamirn D3.
(cobcabiferol)
97

Precursorii nu prezintE aclivitate vitaminice. Activitatea


vitaminicd se dobAndeqte prin activare, proces care cuprinde dou5.
etape: activarea primari 5i activarea secundare.

r'o'utrcoffififfi viamlne
I -l-aSffisecrinoara>

^- a2 -a activaresecundara
^-- ^
zJ_\Jn_u---------------- 1.15-1oH12_D

o,.{ Activatea primari. Transformarea provitaminei in vitamina


D se reaJizeaz1.prin deschiderea, sub acliunea razelor ultraviolete, a
inelului B intre Cs $i Cro cu apari{ia unei duble legdturi intre Cro gi
Crq. Rezulta o trien5., care constituie structura de bazd, ce conferd
activitate biologicd comund (antira}ritica), catenele laterale fiind
resposabile de intensitatea pctivitelii vitaminice.
Suprairadierea duce la compugi toxici.
. Activarea secundari conste din dou6. procese de hidroxilare
succesive ce au loc in ficat gi rinichi.
Prima hidroxilare a vitaminei Ds are 1oc in ficat, in pozi{ia 25 a
catenei laterale, formdndu-se 25-hidroxi-Dg.
A doua hidroxilare are loc in rinichi, unde forma hidroxilatd in
pozifr.a25 suferd o noud hidroxilare in pozitia o la carbonul 1. Rezultd
1,25-dihidroxi-colecalciferolul sau 1,25-dihidroxi-Dg care este forma
vitaminicd cu activitate maximi in metabolismul calciului.
Derivatul monohidroxilat (25-OH-D:) este de 4-5 ori mai activ
decdt vitamina D3, in prevenirea rahitismului, iar derivatul dihidroxilat
1,25-(OH)z-Ds este de 2O-30 ori mai eficient decd.t D: in transportul
intestinal de Ca** Si respectiv, in prevenirea rahitismului.
98

7-Dehidrocolesterol

u.v.l(niele)
YR

.^-A
,^.fl,!r !7,fcllfteror
(viraminaD3)
f I T
'../W I
ficat
|
Y

oH 25-OH-D3

' .-a>r'
"?*a$ *
al )r-
d'^.."o.,/
1,25-Dihidroxi-D3 24,25-Dihidroxi-D3
(calcitriol) (inactiv)

. Rolul metabolic d vltamlnel D


Vitamina Da este privitd astdzi mai mult ca un hormon decdt ca
o vitamind.
1,2S-(OH)z-Dssau calcitriolul regleazd metabolismul fosfo-ca.lcic
prin acliunile exercitate asupra tesuturilor tint5.: intestin, os, rinichi
(fig 28).
Fig-28. Metabolismul Si acliunea vitaminei D. Forma activa a vltamlnei
Ds, 1,25_
(OH)r-D:, aclioneazd la nivel intestinal ai osos stimuland absorblia respecti" 'n""."^
calciului, iar la nivel renal impiedicAnd eliminarea lui
I1l.

> La niuelul intestinului


calcitriolul este transportat la locul
de acliune unde se fixeazd pe proteine receptoare citoplasmatice qi
apoi este translocat la nucleu unde printr-un mecanlsm similar
acliunii unui hormon steroid induce sinteza unei proteine
I

100
transportoare de calciu (Calcium Binding protein - CBp) care
favoizeazi absorbtia de Ca** contra gradientului de concentrafie.

:> Le nilur.tut htbilor renall I,2S-(OH)z-Ds stimule azE sinteza


CaRP renale qi deci reabsorbfia, preintAmpindnd excretia de Ca**.

)> ta nive1atl osului actiunea 1,25-(OH)z-Ds este mai


compiicatd qi mai pulin clar6. Vitamina asiguri. fixarea Ca** qi pO+s-in
spaliile libere dintre capetele nespiralate ale moleculelor de colagen gi
stimuleazi" sinteza unei proteine specifice care leagi Ca**,
osteocalcina. Calciul se fixeaz1. in faza minerald a osului, sub formE de
hidroxiapatita, Caro(pO+)o(OH)2, aleturi de cantitdti mici de citrat, Na*,
Mg** qi CO3z-.

u ;y'?Fu :Arutdrl de aport vitamlnic


>r Htpottttaminozq. D
Formarea defectoase in piele a vitaminei Dg, aportul alimentar
scdzut gi/sau defecte intestinale de absorblie a vitaminei pot duce la
stdri de hipouitaminozd D.
Hipovitaminozele D conduc la stdri de boali" care se manifestd
prin:
- defecte in mineralizarea osului.
- perturbari in metabolismul mineral (Ca.. gi pOa:J Si a secretiei
de parathormon (PTH);
in deficienla de vitamind D absorblia de Ca2* fiind perturbatd
apare hipocalcemia, insolitd secundar gi compensatoriu de cre$terea
secretiei de PIH, care determini mobilizarea Ca2* din oase pentru
normalizarea calcemiei.
Din punct de vedere biochimic hipovitaminoza D este
caracteizatd, prin hipocalcemie moderatd sau normocalcemie,
hipofosfatemie, activitate crescutS. a fosfatazei alcaline. nivele crescute
de parathormon gi scdzute de 1,25-(OH)z-Ds.
Din punct de vedere clinic, hipovitaminoza D este caracterizata
de scdderea rezistenlei mecanice a oaselor (inmuierea oaselor).
Hipovitaminoza D la copii se nume$te rahitism iar 1a adult
l0l

osteomalacie. La adult, rezerva de calciu fiind mai mare,


hipovitaminoza se instaleazS.mai greu. Hipocalcemia dezvoltd 1a adult
osteoporoza (reducerea masei osoase pe unitate de volum la un nivel
situat sub cel necesar funcliei normale). Osteoporoza apare la femei
postpartum sau dupa instalarea menopauzei, ceea ce dovedegte
dependenta hormonalh a acesteia. Tratamentul cu estrogeni previne
instalarea osteoporozei (se pare c5. estrogenii protejeazd osul impotriva
agentilor care determind. resorblia osului, in special pTH).
Sunt descrise boli genetice datorate unui defect i:r sinteza renald
a 1,25-(OH)z-Ds,care produc rahitismul dependent de vitamina D (tip
I) gi mai rar boli cavzate de deficienle ale receptorului citoplasmatic
pentru 1,25-(OH)z-D:, care produc rahitism independent de vitamina D
(tip II).
) Htperuita ndnoza D
Dupa ingestia cronicd, oral5., a unor doze mari de vitamind D
pot apare intoxicatii cu vitaminE D caracterizate prin anorexie,
v5rshturi, diaree, astenie, mialgie, pierderi in greutate, hipercalcemie,
hipercalciurie. Patologic are 1og calcifierea lesuturilor moi qi in special
la nivel renal (nefroca-lcinoza),cornee, aortd, pldmdni, inimd..
Suprimarea administrdrii de vitamind" D, prin aplicarea unui
regim sdrac in Ca, produce o mobilizare lentd. a Ca din lesuturile moi
qi revenirea la normal a calcemiei. Atunci cdnd nu este compromisi.
grav, functia renali se normalizeazd,,

IL2.3. Vltaminele E (tocoferolii, vitaminele antisterilitdtii,


vitaminele de reproducere)
Numele de tocoferol provine de la funclia biologicd de a favoriza
fertilitatea (tokos - na$tere; phesein - a purta).
Vitaminele E sunt un grup de vitamine - tocoferoli - formati
dintr-un nucleu de croman substituit qi o catend lateral5" ramificati _
rtfll-
r02

cr,-Tocoferol

Sunt patru tocoferoli importanli: d, p, T, 6 - care se diferenliazb.


intre ei prin numdrul de grupiri metil din nucleul cromanic;
proprietSlile vitaminice sunt proporlionale cu numSrul grupelor -CHs,
deci o-tocoferolul va fi ce1mai activ biologic, avend trei grupdri metil,
5, 7, 8-trimetil tocol.
Absorbtia vitaminelor E din a1imentalie are loc la nivelul
intestinului sublire, in aceleagi condilii ca qi celelalte vitamine
liposoiubile.
De 1a intestin, pe cale limfaticd,
,tocoferolii trec in se,nge unde
sunt vehiculali de p-lipoproteinele plasmatice, apoi sunt repartizafi in
toate organele, depozitele fS.cAndu-sein lesutul adipos.
Intracelular, vitaminele E se acumuleazd- in fosfolipidele
membranare citoplasmatice gi mitocondriale 9i in reticulul
endoplasmatic. Concentralia vitaminelor E in aceste organite este in
funclie de aportul vitaminic, de peroxidanli, antioxidanfi, de seleniu
alimentar gi de aportul de aminoacizi cu sulf.
in procesele metabolice, tocoferolii sunt tralsformafi in compuqi
chinonici, hidrochinonici care se elimind prin bild, 8Oo/o,iar restul prin
urind, sub formd conjugatd cu acidul glicuronic.
O E nol biochimic. Vitamina E nu are o functie biologicd
specificd pentru a explica numeroasele consecinfe care apar in carenla
de vitamind E la animalele de experien{5 (este vitamina in ceutarea
unei boli).

/ Acliunea qntioxidantd. Vitamina E este consideratd ce1mai


eficace antioxidant liposolubil nafural. Substanlele cele mai sensibile
la peroxidare sunt lipidele celulare gi lipidele din membranele
103
organitelor subcelulare, Si dintre acestea in special, lipidele
nesaturate.
Sub acliunea oxigenului molecular, acizii polinesaturali
formeazS peroxizi lipidici prin peroxidare, proces autocatalitic, care se
desfhgoard dup5. un mecanism radicalic, prin reaclii inldnfuite:

Initierc: (QtL J9-qJJr,,. p.


a-H * H.

R'+ 02- R-OO

Propagare: R-H+ R-OO.-=+R_OOH + R.


intrerupere: AH + R-OO.-->R-OOH + A

A' este un radical stabil, provenit din tocoferol, capabil sd inhibe


propagarea reacfiilor radicalice in lanf din peroxidarea lipidicd..

cl- Tocoferol -->


,.CHz

Radical tocoferil Tocoferil-chinond


putin reaotiv stabile

Acliunea antioxidantd a vitaminei E are o importantd mare


pentru viala celulei, intrucat impreund cu vitamina
C $i alti
antioxidantri alimentari ar fi implicali in protejarea cdilor respiratorii qi
mai ales a tesutului pulmonar de acliunea nocivd a aerului poluat (Os,
NzO). Efectele nocive ale oxidanlilor pot fi ilustrate prin schema
urmatoare:
I

104

Acizi gragipolinesaturatidin fosfolipidemembranare


I
AntioxldalF Ql @ Oxidanri
(v{arruuE) (Fe2+,
Cu2+,02)
I
Y
Peroxizilipidici
I
I
v
Degradarea acizilor gra;r
din fosfolipidele membranare

--- _ r
f^--.--.
I
urobulero$u
/'' -'' t\ Reticul endoplasmatic
I

I I
Fragilitate_crescutil Pemreabilitate
crescuE Dezintegraxeastruch.uilornecesare
5ihemolizn acliriii enzimelorprezente
la acestnivel
I |
Eliberareaenzimelor
hidrolitice I
n"ctivareaenzimelor
{
Modificiri la nivel tisular

eE T:ulb:uteri de aport vltaminlc


2- --' gilooltatnlftoza E
Efectele carenlei de vitamind E sau hipovitaminozei E se
manifestd gradat $i progresiv in funclie de perioada de deficit
vitaminic.
Semnele deficienfei de vitamind. E la om se manifesti paralel cu
perturbarile absorbliei de grdsimi qi constau in: slhbiciune musculare,
fragilitate eritrocitarS., fenomene care dispar prin administrarea
vitaminei E.
Independent de gradul de alterare a lipidelor, la animale, s-au
evidenfiat tulburdri a1ecapacitdlii de reproducere la ambele sexe.
105

Nu sunt dovezi care se ateste cd vitamina E, la om, este


necesard pentru fertilitate. Totugi, sunt unele date conform cd.rora
concentraga sanguina de tocoferoli cre$te progresiv in sarcin5 p6ld
la
50-100% sau chiar mai mult in ultima lund fald de primul trimestru
de sarcind. Aceasta constituie o condifie pentru evolu{ia qi dezvoltarea
lhtului. Revenirea la valori normale se face in primele 2_5 tuni de la
na$tere, insd concentratlia ei creqte in lapte. La femeiie cu
avort
habitual, concentratia tocoferolului in s6'ge este de 2_4 ori mai
sc6zut
decAt la femeile cu sarcind normald.
) Elpteruttannlnoza E
Administrarea indelungati gi abuzivd de vitamind E, Ia om.
duce la involulia ovarelor, tulburdri nervoase qi dureri ale membrelor
inferioare.

II.2.4. Vitaminele K (Fllochlnona) si rolul lor coenzimafic


Grupul vitaminelor K (Filochinona, vitamina coaguldrii,
vitamina antihemoragicd, factor protrombinic) sunt derivafi de
nafiochinond care la Cs conlin.sau nu un radical variabil de
atomi de
carbon.

R=
"rr"*oxlt"-,"r,-"",-lxlcHr3-H
fin]l
cH"
t-
R= (CH'{H{_CH,-H

dihmesil

Vitamina Kr (filochinona) are la Cs un larlt lateral de litit (20


atomi de carbon).
Vitamina I{z (farnochinona) conline un radical difarnesil {30
atomi de carbon).
I
106

Vitamina IG (menadiona) - in care radicalul R este H, este


sinteticd qi este solubild in apd spre deosebire de Kr
Si Kz.
Vitamina K este produsd in intestin de bacterii intestinale sau
adusd prin aport alimentar.
Absorblia vitaminelor Kr qi Kz (natura-1e)se face impreuna cu
lipidele, apoi pe cale limfaticd trec in se,ngeqi de aici in ficat. Cea mai
mare cantitate a vitaminelor K naturale se depoziteazd temporar in
Iicat; vitaminele K sintetice frind solubile se absorb in absenla
sdrurilor biliare. Ele nu se acumuleazi, excesul find eliminat prin
glucurono- sau sulfo-conjugare.
e ,.Y Rohtl metabolic al vitaminei K
Principalul ro1 al vitaminei K este in modificarea post
transcripfionali a unor proteine in principal a factorilor coagulirii,
unde in calitate de coenzirrrd,participi,la 1-carboxilarea unor resturi
glutamil prezente in aceste proteine. I.
Proteinele coaguldrii: protrornbina (factorul iI), proconvertina
(factorul VII), factorul Christmas (factorul IX), factorul Stuart (factorul
X), sunt sintetizate in ficat sub formd de precursori inactivi (zimogeni).
Pentru ca aceqti factori sd fie transformali in formele biologic active
este necesard carboxilarea posttranscdplionald a resturilor glutamil,
din precursori, la acid 1.- carboxi glutamic, carboxilare catalizate de
vita-rnina K.

qoo- -OOCI
TCOO-
I CH
CH,, co, I
t- _--:________-__> /alrr'
CH, VitaminaK i
I- _C-CH_NIF
-c-cH-NlF tl
ll o
o
Glu Gla
Acid glutamic Acid T-carboxi-glutamic

Resturile carboxil au o mare capacitate de chelatare a ionilor de


Ca2* care servesc la legarea fosfolipidelor cu protrombina interacliune
107
specifice pentru activarea protrombinei la trombina,
factorul activ al
coaguiSrii (fig 28).

Fig 28. Rolul vitaminei K in coagulare. precursorii


factorilor coagderii sunt
sinteti"ali in formi inactivd, caractirizatn de prezenla
.*Li- g*pa.i carboxil. Ei
sufere procesul de activare sub acliunea ,iil;"i
K, ;;!""
-pr*i.riu"""to, conste in
introducerea_unei g.upari carboll. !,,ffi-*i".". ""r"
carboxil (incdrcate nesativl in pozilie adiacentd, fi*;;;; doue grupari
u5urinta ionii Ca2*,
ducr6nd la formarea lomolexului protromUinJcJcif*ii*sange.
fosfolipidele de pe suprafal-a plachetilor, Acesta leage
in p"-"""r.,t de coagulare
"*pa-;;H;

Antivitaminele K, dicumarolul
Si warfarina (derivali cumarinici)
inhibd reaclia de carboxilare.a acidului glutamic
$t sunt folosili ca
agenti anticoagulanli atunci cAnd existd primejdia coaguErii
sAngelui
la nivelul vaselor sanguine (tromboze).
o T\rlburiri de aport wltaminic
Carenla de vitamind K se instaleazd cand existd. tulburdri in
absorbtia de lipide (deficit de bild), afecliuni intestinale,
alterarea florei
intestinale, afecliuni hepatice, boli infeclioase.
Careanla de vitamind
K duce la scdderea protrombinei.
prelungirea timpului de coagulare
Si aparilia de fenomene hemoragice
spontane.
in perioada imediat postnatale, nou n5sculii sunt predispugi
la
hemoragii deoarece se nasc f6r1. rezewe de vitamind
K, av6nd
intestinul sterii.