Chirita Barzoi este personajul principal si eponim (care da numele operei-w.K.

) al comediei, sotia lui

Grigore Barzoi si mama a trei copii: Aristita, Calipsita si Gulita. intreaga piesa se concentreaza in jurul
protagonistei, o mosiereasa de la tara, inculta si grosolana, care doreste sa para o aristocrata educata, cu
preocupari mondene si vorbitoare de limba franceza. Personajul dene comic tocmai prin acest contrast
intre esenta si aparenta, intre ce este de fapt Chirita si impresia pe care vrea s-o lase celorlalti.
Trasaturile de caracter ale eroinei reies, in mod indirect, din atitudinile si vorbele ei, din relatia cu
celelalte personaje si in mod direct din didascaliile dramaturgului sau din opiniile altor personaje

Personajul dene comic tocmai prin acest contrast intre esenta si aparenta, intre ce este de
fapt Chirita si impresia pe care vrea s-o lase celorlalti.
Trasaturile de caracter ale eroinei reies, in mod indirect, din atitudinile si vorbele ei, din relatia
cu celelalte personaje si in mod direct din didascaliile dramaturgului sau din opiniile altor
personaje.
Coana Chirita se infatiseaza in mai multe ipostaze. Mai intai, Chirita este o pronciala de o
mitocanie desavarsita, dornica sa-si insuseasca bunele maniere ale saloanelor pariziene, de aceea
ea trage tiutiun, e armazoana, cocheteaza cu barbatii, obliga argatul sa-i aduca ravasul de la
Barzoi pe talger cu servetel, angajeaza profesor de franceza pentru Gulita, ea insasi vorbeste o
franceza moldoveneasca „nous disons corame sa en moldave” asa zicem noi in moldoveneasca.
Masa nu trebuie sa fie serta inainte de ora 5 pentru ca Asa-i moda la les. Ca orice cucoana gingasa
si delicata, trebuie sa para sensibila, de aceea lesina ca sa produca impresie si trebuie ajutata cu
saruri, ca sa-si rena. Aceste atitudini edentiaza indirect, cu mare forta de sugestie snobismul si
parvenitismul Chiritei, trasaturi care o definesc.
Din atitudinea si mentalitatea eroinei reiese, indirect, o alta ipostaza a Chiritei, aceea de
boieroaica de nivel mediu, ahtiata dupa ranguri sociale, de aceea isi doreste foarte mult sa ajunga
ispravniceasa: Ah! cumnataca, sa ma fac ispravniceasa! alta nu doresc pe lume! Ispravniceasa cu
jandari la poarta si-n coada!. Dominata de dorinte ariste, isi trece in pasaport un fals titlu de
noblete, baroana, fapt ce-i mira pe musafiri, carora le raspunde cu invariabila deza: De ce nu?
daca-i moda. Altfel, Chirita isi ocaraste slugile intr-un limbaj vulgar, de mahala, care contrasteaza
flagrant cu pretentiile ei, de ispravniceasa mondena: Tast, betilor!; Auzai, toparlanii!; Afara,
mojacilor, ca va stiu eu de mult ca sunteti buni de gura si rai de lucru; Bata-te cucu,
mangosatule!.
Chirita este la varsta critica, ridicola prin faptul ca e mare amatoare de aventuri amoroase,
trasaturi ce reies indirect din cantecelul prin care isi exprima emotiile starnite de curtea pe care
i-o face motpanu (berbant, usuratic, afemeiat) de Leonas: "Iata-l, valeu! Fara sa vreu Samt acum,
zau, Ca ma rosesc! Mii de furnici, De tricolici, De vafcolici Vai! ma muncesc!". Din didascaliile
autorului reies, direct/indirect comportamentul caraghios al eroinei, gesturile voit cochete si
penibile manifestate in dialogul cu ofiterul Leonas: Chirita (cochetand); (coborandochii si
tragandu-si mana); (cupudoare); (cu dragoste).
Chirita este, totodata, o mama lipsita de responsabilitate, care nu stie sa-si educe copin,
degradandu-le personalitatea printr-un rasfat ridicol si cu totul deplasat. Superficialitatea prind
educatia si instructia lui Gulita reiese, indirect, din didascalii si din vorbele eroinei. La inceputul

1
piesei, atunci cand taranii n la Chirita sa-l reclame pe Gulita ca a vanat un tel, ca a dat foc
bordeiului cu ciubucu cel de hartie, ca tine calea fetelor din sat, Chirita reactioneaza cu olenta si-
i ameninta (furioasa), Taca-va gura, mojicilor!; Cu biciul pe spate V-oi da! V-oi da eu dreptate
Asa!.
Limbajul Chiritei este ilustrativ pentru caracterul superficial, pentru spoiala de cultura si pentru
snobismul ei. Cucoana Chirita amesteca limba neaos moldoveneasca, plina de savoare - sasa,
cumnataca, o gasi, bucataca taieta, rosaie - cu frantuzisme - uvraj, musiu, desir, bontonuri - si cu
expresii populare - ma munceste cugetul, nu dau tatarii. Chirita vorbeste o limba franceza
ridicola, traducand din romaneste cuvant cu cuvant expresii care in limba franceza au alt sens ori
nu exista deloc (decalcuri). Astfel, pentru toba de sectiune, ea spune un tambour d'instruction,
sau pentru flori de cuc, fleurs de coucoii, pentru a spala putina, laver le baril ori pentru a vorbi ca
apa, parler comme l'eau etc. Chirita este un personaj caricatural, dar simpatic prin firea volubila,
prin agitatia ei ridicola de a parea o parizianca, prin snobismul ei ostentativ. in fond, Chirita este
o autodidacta, invatase limba franceza de una singura, asa cum, de altfel, marturiseste: j'ai
apprendre toute seulette fransais pre legea mea. Ea creeaza cunte proprii, rostind apprendre . in
loc de appris si toute seulette in lpc de toute seule , forma seulette fiind o foarte nostima formula
de autotandrete: singurica, vrea sa spuna eroina.
Din punct de vedere al portretului fizic, Chirita este, in montarile spectacolelor si in ziunea
regizorilor, o femeie batrana si grasa. George Calinescu o caracterizeaza astfel: Chirita e o
cocheta batrana, dar si o mama buna, o burgheza cu dor de parvenire, dar si o inteligenta
deschisa pentru ideea de progres, o bonjurista. Autorul nu da nicio informatie despre varsta
eroinei, cu exceptia raspunsului pe care Chirita i-l da lui Leonas, atunci cand acesta o jigneste
spunandu-i ca este de pe vremea lui Papura Voda: Minciuni spui ca tocmai ieri am implinit 35 de
ani. Tanarul o persifleaza malitios, 35 fara mercuri, fara neri si fara sambete, iar alta data ii
spune baba stracheta. Pompiliu Mareea analizeaza imprejurarile si situatiile care ar putea
identifica varsta eroinei: Chirita, in «Chirita in prontie», este mama lui Gulita, iar baiatul are
paisprezece ani, ceea ce aflam din dialogul cu Safta, cumnata, pe tema itorului casnic al odraslei.
Luluta, indragostita de Leonas, era, deci, la cincisprezece ani, deja nubila (aflata la varsa
casatoriei) si putem usor deduce ca lucrurile nu se petrecusera altfel cu Chirita. Acum un secol si
ceva, si chiar azi, in mediul rural, varsta matrimoniala era, pentru fete, cam intre 15-l6 ani, iar
copin veneau destul de repede dupa casatorie. Asa stand lucrurile, daca adaugam la 16-l7 ani,
maximum maximorum 18-20, cei 14 ani ai lui Gulita, eroina lui Alecsandri nu putea sa aiba mai
mult de 33-35 de ani, fiind, adica o femeie destul de tanara inca, astfel faptul ca se lasa curtata
de Leonas, tanarul ofiter, nu pare deloc compromitator si nici ridicol. Un alt argument ar fi acela
ca invatase sa calareasca la les, la manejarie, ori la o varsta inaintata ar fi fost aproape imposibil
sa mai poata calari. Aceeasi situatie este si cu fumatul, de care se apucase pentru ca asa-i moda.
Despre greutatea Chiritei autorul face o singura referire prin intermediul lui Grigore Barzoi, atunci
cand femeia se ge ca s-a plictisit la tara si vrea sa plece la Paris sa ma mai racoresc, ca m-am
uscat aici in prontie. Pufnind enervat, Barzoi ii raspunde sarcastic: Ba ca chiar Sa vede ca nu te-ai
uitat de mult in oglinda!, sugerand ca nu este nici pe departe uscata. Altii interpreteaza scena 3
din actul 1 al comediei in aceeasi ziune, considerand ca eroina solicita ajutorul celorlalti pentru a
se da jos de pe cal din cauza grasimii, dar poate ca pozitia pe cal a femeilor, cu ambele picioare
in aceeasi parte, facea dificila coborarea.
Celelalte personaje sunt mai putin conturate. Grigore Barzoi ramane la fel de necioplit, li sta
rugina de o schioapa la ceafa, cu toata stradania Chiritei de a-l ciopli. Se chinuie in straie stramte
nemtesti, se rusineaza de nasturii mari cat niste farfurii si jinduieste dupa bucatele cele

2
crestinesti sanatoase si usoare pe care dumneaiei cucoana nu sa mai catadiesaste sa le
pregateasca. Abaterile de lamoralitate ale ispravnicului Barzoi sunt sintetizate in modalitatea
ingenioasa de a stoarce bani de la impricinati: un curcan este cumparat de solicitant in
anticamera cancelariei si oferit ca plocon ispravnicului, astfel incat, in scurt timp, pasarea fusese
vanduta de 57 de ori.
Gulita este fiul sotilor Barzoi, un adolescent de 14 ani, prost si rasfatat, care produce ube si
necazuri satenilor. El este caracterizat direct de catre profesorul de franceza, Sarl, care-l
considera copil obraznic si de Chirita, mandra ca odrasla ei are duh si 1 saruta cu drag pe Gulita.
Chirita il examineaza-pe Gulita la limba franceza si acesta raspunde frantuzind cuntele romanesti,
producand un comic irezistibil: pentru furculita spune furculision, la friptura, fripturision, iar
invartita o traduce invartisiori. Ea este entuziasmata de inteligenta baiatului si exclama cu
mandrie: Bravo Gulita! Bravo, Gulita! (il saruta.). Oripilat, monsiu Sarla izbucneste furios:
Gogomanition, va!. Desi are numai 14 ani, Gulita este de acord cu ul neneacai de a se logodi cu
Luluta, o tanara in varsta de 15 ani, orfana dar cu zestre mare.
Referindu-se la comediile lui Alecsandri, George Calinescu afirma ca ele ilustreaza un amestec de
moldoveneasca grecizanta si jargon franco-roman, de ieturi patriarhale si de inovatii de lux
occidental care constituie un lou inedit pentru ochiul de azi.
Valoros, cum am putut constata, in sine insusi, prin piesele cele mai izbutite, teatrul lui
Alecsandri se cune apreciat si ca un puternic stimulent pentru creatia dramatica ulterioara.
Totalitatea creatiei dramatice a lui Alecsandri ni se infatiseaza, dupa peste un veac, de la
aparitie, ca o roca imensa si generoasa din care s-au it diademele ulterioare ale dramaturgiei
nationale.