Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Unite de la presse
Fişă tematică – Probleme privind mediul înconjurător în jurisprudenţa Curţii
Septembrie 2010
Poluarea sonoră
Zgomotele produse de aeroporturi
Dacă nu a fost în măsură să rezolve problema de a afla dacă nivelul zgomotului nocturn s-a
amplificat cu certitudine în urma introducerii planului din anul
1993, Curtea cu toate acestea a constatat că existe un interes
economic în menţinerea unui serviciu complet de noapte, că doar
un număr restrâns de persoane suferea din cauza zgomotului, că
preţul imobiliar nu a scăzut şi că reclamanţii se pot muta fără a
suferi pierderi financiare. Nici o încalcare a articolului 8.
Zgomotele de vecinătate
Poluarea industrială
Pericol pentru sănătatea persoanelor
Domiciliul reclamantului a fost construit fără autorizaţie pe un teren unde a fost situat
un depozit de gunoi ce deservea patru primării. În aprile 1993, o explozie de metan a
avut loc la groapa de gunoi iar deşeurile desprinse din muntele de mizerie au îngropat
mai mult de zece case situate în aval, inclusiv pe cea a reclamantului, care şi-a
pierdut nouă apropiaţi?! . Reclamantul se plângea de faptul că nu s-a luat nicio
măsură pentru a evita explozia în ciuda raportului unui expert care atrăgea atenţia
autorităţilor asupra necesităţii de a acţiona preventiv faţă de riscul unei explozii
iminente.
Presupunând că ar fi făcut acest lucru, el nu a rămas responsabil pentru lipsa măsurilor practice
necesare a fi luate pentru a diminua ameninţările apăsătoare asupra acestor persoane. Cadrul
legislativ dovedit a fi eficace, depozitul (de gunoi) a fost deschis şi exploatat în absenţa unui
sistem de control coerent. De asemenea, politica municipală de urbanism s-a dovedit a fi
nepotrivită şi a jucat un rol important în înlănţuirea evenimentelor ce au dus la producerea
accidentului.
Curtea a hotărât o încălcare a articolului 8 deoarece Statul pârât nu a fost capabil să păstreze un
echilibru corect între interesul ce constituia binele economic al oraşului – pentru că a permis
funcţionarea unei uzine de prelucrare a deşeurilor – şi dreptul efectiv al reclamantei de a se
bucura de domiciliul şi viaţa sa privată şi familială.
Curtea a dezvăluit faptul că Statul nu i-a oferit reclamantei nicio soluţie efectivă pentru a favoriza
depărtarea sa faţă de zona de risc, în timp ce situaţia din jurul uzinei impunea includerea
locuitorilor în mediile cu regim special. În plus, în ciuda nerespectării, de către fabrică, a
normelor ecologice interne, nimic nu indică faptul că Statul a avut în vedere sau a aplicat
măsurile concrete de a reduce volumul emisiilor industriale la niveluri acceptabile. Încălcare a
articolului 8.
Press Unit
Unite de la presse
Fişă tematică – Probleme privind mediul înconjurător în jurisprudenţa Curţii
Un studiu despre impactul asupra mediului înconjurător a fost dirijat cu doar şapte ani înaintea
începerii exploatării uzinei, în timp ce legea impunea acest lucru înaintea debutului activităţii,
autorităţile Statului n-au respectat legislaţia naţională cu privire la mediul înconjurător. Chiar
dacă jurisdicţiile naţionale au ordonat încetarea exploatării uzinei până când aceasta se va
conforma cu reglementările ecologice, administraţia nu a autorizat acest lucru. Reclamanta a
suferit timp de mai mulţi ani de o atingere gravă a dreptului
său de a i se respecta domiciliul datorită activităţii dăunătoare
a uzinei, Curtea a decis că este vorba de o încălcare a articolului
8.
Curtea a reamintit că poluarea gravă a mediului poate aduce atingere bunăstării persoanelor şi
le poate priva de bucuria domiciliului lor. Reclamantele au rămas, până la oprirea producţiei de
fertilizatori în 1994, în aşteptarea informaţiilor esenţiale care le-ar fi permis să evalueze riscurile
ce ar putea să apară pentru ele şi familiile lor pe motivul continuării locuirii în oraşul lor, care a
fost predispus expunerii în faţa pericolului în cazul unui accident în incinta uzinei. Curtea a
Press Unit
Unite de la presse
Fişă tematică – Probleme privind mediul înconjurător în jurisprudenţa Curţii
concluzionat că Italia nu şi-a îndeplinit obligaţia de a le garanta dreptul respectării vieţii private şi
familiale, încălcând astfel dispoziţiile articolului 8.
Curtea a relatat că decizia de atribuire a permisului de exploatare a minei de aur a fost anulată
de Consiliul de Stat care, după ce a analizat diferitele interese deopotrivă, a concluzionat că
acest permis nu corespundea cu interesul general. Însă închiderea minei nu a fost comandată
decât după zece luni de la data pronunţării hotărârii şi încă patru luni după ce autorităţile au fost
aduse la cunoştinţă asupra acestui fapt. În consecinţă, întârzierea aplicării deciziei a anulat
garanţiile judiciare oferite reclamanţilor, deci au fost nerespectate prevederile articolului 8.
O mină de aur, al cărei procedeu de extracţie utiliza cianura de sodiu şi care e situată
în proximitatea domiciliului reclamanţilor, eliminase în ecosistem aproape 100 000 m3
de apă industrială conţinând cianuri, rezultat al unui incident ecologic produs în
ianuarie 2000. Aceasta nu îşi oprise activitatea consecutiv. Reclamanţii au denunţat
această procedură ca fiind periculoasă pentru sănătatea locuitorilor din împrejurimi,
riscurile privitoare la mediu, şi agravarea stării de sănătate a fiului lor, care suferă de
astm.
având în vedere cunoştinţele ştiinţifice şi tehnice ale momentului nu ar şti să justifice faptul că
Statul întârzie luarea de măsuri efective şi proporţionale. Ea a decis că autorităţile române nu au
respectat obligaţia de a evalua într-un mod satisfăcător eventualele riscuri ale activităţii
societăţii şi de a lua nişte măsuri adecvate capabile să protejeze drepturile celor aflaţi în cauză la
respectul vieţii lor private şi a domiciliului şi, mai general, să se bucure de un mediu sănătos şi
protejat. Încălcare a articolului 8.
Curtea a judecat că reclamanta nu avea acces la un tribunal, încălcând astfel articolul 6, alin.
1 !?. Dacă ea a precizat că notarea unei expuneri de fapte figurează printre exigenţele de formă
necesare unei acţiuni în anulare de faţă cu Consiliul de Stat, ea a constatat cu toate acestea că
înalta instanţă şi partea adversă au avut posibilitatea de a lua la cunoştinţă nişte evenimente
chiar şi în absenţa celui prezentat.
Domnul Mangouras era căpitanul lui Prestige, o navă care, în noiembrie 2002, în timp
ce naviga în largul coastelor spaniole, elibera în Oceanul Atlantic cele 70 000 de tone
de ulei pe care-l transporta. O anchetă penală a fost deschisă şi domnul Mangouras a
fost arestat timp de 83 de zile apoi a fost eliberat deoarece cauţiunea sa a fost plătită
de către asiguratorii proprietarului navei. El estimează că suma cauţiunii necesare a
fost excesiv mărită şi a fost fixată fără a se ţine cont de situaţia sa personală.
Press Unit
Unite de la presse
Fişă tematică – Probleme privind mediul înconjurător în jurisprudenţa Curţii
Curtea a constatat că nişte realităţi noi trebuiesc luate în considerare în interpretarea dispoziţiilor
articolului 5 alin. 3 ?!, şi anume preocuparea crescândă şi legitimă cu privire la delictele
împotriva mediului înconjurător, precum şi o tendinţă de recurge la dreptul penal ca mijloc de
expunere a unor obligaţii ecologice impuse de dreptul european şi internaţional. Curtea a hotărât
că, având în vedere caracterul excepţional al prezentului caz şi enormele daune ecologice
produse de către o poluare maritimă de o asemenea amploare, nu surprinde cu nimic faptul că
autorităţile judiciare au adaptat suma cauţiunii la nivelul responsabilităţilor suportate, astfel încât
responsabilii nu au avut interesul de a se sustrage din faţa justiţiei. Se respectă articolul 5 alin. 3.
Reclamanta era proprietara unei case construite de către părinţii săi pe un teren
forestier neconstruibil. Ea a fost chemată în faţa justiţiei pentru că a construit cu
încălcarea legii forestiere în cauză iar tribunalele au ordonat ca aceasta să facă totul
cum era în starea iniţială. Casa a fost demolată datorită unei executări silite.
Reclamanta consideră că dreptul său la viaţa privată a fost încălcat.
Curtea a hotărât mai întâi că, deşi nu e protejat expres în Convenţie, mediul înconjurător este el
însuşi o valoare pentru care societatea ca şi autorităţile publice au un real interes în a o
conserva. Nici consideraţiile de ordin economic, nici chiar dreptul de proprietate nu ar trebui să
precumpănească asupra imperativelor ecologice, în special cele legiferate de Stat în materie.
Instanţele publice au fost deci nevoite să acţioneze pentru protejarea mediului. Nu s-a încălcat
articolul 1 din Protocolul nr. 1
Curtea a decis că nu există vreo încălcare a articolului 8, faptele puse în discuţie nu constituie în
mod direct plângerea reclamanţilor. Presupunând că mediul a fost efectat de dezvoltarea urbană
a sectorului, reclamanţii nu au stabilit că dauna produsă păsărilor şi altor specii protejate ce
trăiesc în mlaştini ar fi de o aşa natură încât să aducă atingere în mod direct asupra propriilor
drepturi decurgând din articolul 8. Situaţia ar fi fost alta dacă dauna asupra mediului denunţată
ar consista în distrugerea zonelor forestiere din apropierea domiciliului lor, o situaţie care ar
putea vătăma binele lor propriu.
Fumatul pasiv
Florea c. România (reclamaţia nr. 37186/03)
14. 09.2010 nedefinitivă
kristina.pencheva@echr.coe.int