Universitatea POLITEHNICA Bucuresti

Facultatea de Inginerie Electrica

Studenti:
Grupa:
An:

2008-2009
 CUPRINS

1.Scurt istoric al corporatiei.......................................................................................pag.3-5

2.Corporatia transnationala. Clarificari conceptuale...............................................pag.6-10

3.Motivatii de expansiune pentru corporatiile transnationale................................pag.11-

14

4.Impactul corporatiilor transnationale asupra mediului

economic al statului gazda.....................................................................................pag.15-17

5.Impactul corporatiilor in Romania: o scurta analiza..........................................pag.18-19

6.Implicatiile problematicii asupra Uniunii Europene..........................................pag.20-22

7.Concluzii si pareri personale .............................................................................pag.23-24

Bibliografie

2
1.Scurt istoric al corporatiei
Notiunea de corporatie provine din cuvantul latin „corpus” - grupare de oameni.
„Entintati” care desfasurau activitati comerciale pot fi intalnite inca din Roma Antica sau
Imperiul Maurya (India, in anii 300 i.Hr.). Iar prima corporatie moderna a aparut inca din
anul 1601.
Corporatiile le putem intalni in orice tip de activitate umana. Aceste entitati pot fi
gasite si in activitati in care individul este una dintre caracteristicile de baza. Un exemplu
de astfel de activitate este agricultura. Si chiar daca despre cele mai mari corporatii din
lume nu putem spune ca au o istorie seculara, acest tip de organizatie poate fi intalnit inca
din Antichitate. In Europa medievala, bisericile, la fel ca si guvernele, au devenit
„incorporate”. Ideea de baza era ca, prin „incorporare”, noua entitate va exista o perioada
mult mai lunga de timp decat membrii sai.
Prima corporatie moderna dateaza inca din 1601, an in care regina Elisabeta I a
creat compania East India Trading. Lee Drutman, director de comunicare in cadrul unei
organizatii americane non-profit „Citizen Works”, noteaza faptul ca, in anii 1600, rolul
unei organizatii era diferit fata de cel de azi. „Corporatiile erau mici, un fel de institutii
guvernamentale, create pentru un anumit scop”, spune Drutman. Scopul corporatiei era
de a aduna investitori interesati de finantarea anumitor proiecte ample, cum ar fi
explorarile.
Astfel, multe colonii americane erau, initial, guvernate de corporatii. Totusi, ca si
in prezent, investitorii in astfel de entitati ale regatului erau responsabili de pagubele si
pierderile suferite de corporatie. Dar avantajul corporatiilor tinea de limitarea pierderilor.
Cei care navigau din Anglia in Indiile de Est pentru comert, puteau fi ruinati daca
pierdeau pretioasa marfa. In schimb, prin participarea in cadrul unei corporatii,
raspunderea „actionarilor” era limitata numai la investitia lor initiala.
In scurt timp, compania britanica East India Trading a venit simbolul potentialului
de imbogatire. Dupa ce corporatia a primit drepturi exclusive asupra comertului cu Africa
si Indiile de Est si avantaje acordate pentru o perioada de 15 ani, investitia initiala aduce
castiguri de 150% deja din 1611.
Dar in pofida potentialului aratat de corporatii, la mijlocul anilor 1800, in Statele
Unite, acest tip de organizare nu mai era la moda. Motivul tine de faptul ca legea care
reglementa corporatiile de la acea data era orientata mai mult spre interesul public, decat
spre cel al actionarilor corporatiei. In plus, aceste entitati erau urmarite indeaproape de
catre stat. Spre exemplu, corporatiile aveau specificate anumite limite de profitabilitate
sau gradul maxim de indatorare pe care il pot atinge. Spre exemplu, in cazul castigurilor,
daca profitul era obtinut din lucrari publice, corporatiile aveau dreptul numai la
recuperarea investitiei initiale si un anumit procent de castig.
Daca nivelul stabilit era depasit, profitul era transferat automat la stat. In plus,
reglementarile de la mijlocul anilor 1800 specificau si cat teren putea detine o corporatie.
Iar puterea investitorilor era limitata de faptul ca toti actionarii aveau drepturi egale de
vot, indiferent de cota detinuta din capital. De aceea, la inceputul secolului al XIX-lea, in
Statele Unite existau numai cateva sute de corporatii.

3
 Totusi, guvernele au inceput sa realizeze potentialul de venituri pe care le pot
obtine corporatiile daca au parte de legi mai permisive. La sfarsitul secolului al XIX-lea,
New Jersey a fost primul stat din SUA care a adoptat o astfel de lege. A urmat Delaware
(1899) care, in foarte scurt timp, a ajuns sa fie cunoscut ca statul cel mai „prietenos” cu
corporatiile. Motivul acestui statut tine de o greseala facuta de oficialii din New Jersey.
Acestia au majorat taxele percepute corporatiilor, ceea ce a determinat un exod catre
Delaware. Si chiar si dupa realizarea greselii facute si reducerea taxelor, New Jersey nu a
mai putut concura cu Delaware. Astfel, si in prezent, cele mai multe corporatii sunt
inregistrate in acest stat. Statisticile arata faptul ca in Delaware figureaza aproape
jumatate din corporatiile americane si aproximativ 60% din cele prezente in Top 500
realizat de „Forbes”.

 Secolul XX

Puterea obligatiilor limitate, alaturi de legile mai laxe si dezvoltarea pietelor de

capital au fost factorii ce au dat nastere corporatiei moderne. In plus, procesul privind
taxele impuse companiilor de transport feroviar din Statele Unite a inceput sa influenteze
politicenii. Statul California a impus, prin lege, impozite companiilor de cai ferate. Pe de
alta parte, corporatiile respective s-au opus legii, spunand ca impozitarea nu este egala
pentru toti. Prin acest proces, corporatiile au castigat drepturi ca si alte persoane -
amendamentul 14 al Constitutiei SUA spune ca toate persoanele, la acea data si sclavii
din Africa, au drepturi egale. Totodata, corporatiile americane au mai castigat un drept,
acela de achizitie si fuziune. Iar in perioada 1989-1904, din peste 1.800 de corporatii au
ramas mai putin de 160.
Reglementarile mai permisive au devenit o caracteristica a secolului XX. In
opinia multor economisti, aceasta relaxare legislativa a stat la baza boomului economic,
atat inainte, cat si dupa Primul Razboi Mondial. Anii ‘80 au adus un nou fenomen -
privatizarile. Multe state au vandut companiile de utilitati publice unor corporatii. Iar
ideologia reglementarilor mai permisive a insotit adesea aceste transferuri de proprietate.
Totodata, aceasta perioada a adus si dezvoltarea conglomeratelor. Multe corporatii
puternice au cumparat alte companii din acelasi domeniu de activitate, cu scopul
consolidarii pozitiei.

 Critici

In pofida dezvoltarii rapide a corporatiilor, aceste entitati

nu au dus lipsa de critici. Adam Smith (1723-1790), parintele
economiei, este unul dintre principalii combatanti ai
corporatismului. In lucrarea „Averea natiunilor”, Adam Smith
spune ca forma de organizare a companiilor este pe actiuni.
Motivul tine de separarea managementului de proprietari.
Adica, directorii unor astfel de companii nu administreaza
investitiile la fel de bine precum daca ar fi proprii lor bani.
Astfel, in managementul unor astfel de companii predomina
neglijenta si risipa, considera Adam Smith. In anii 1700,

4
companiile pe actiuni aveau un consiliu de guvernatori care urmareau activitatile zilnice.
Dar in acea perioada, managementul era limitat de geografia secolului al XVIII-lea. Spre
exemplu, timpul alocat navigarii intre India si Marea Britanie dura cateva luni. Iar un
drum dus-intors puate dura chiar mai mult de un an. In acest context, managerii
corporatiilor de atunci au transferat populatiei toate costurile.
In plus, coruptia a fost „mostenita” de acest model de organizare, pe masura ce
managerii locali incercau sa scape de controalele consiliului de guvernatori sau de cele
ale politicienilor. Smith considera ca divizarea dintre management si actionari, alaturi de
raspunderea limitata, avea la baza faptul ca investitorii vor fi
indiferenti la diversele activitati ale companiei, atat timp cat
managerii obtineau profit.
Un alt critic al corporatiilor este profesorul Joel
Bakan din cadrul Universitatii British Columbia. Acesta
descrie corporatiile moderne ca pe niste „institutii psihopate”.
In documentarul „Corporatia”, Joel Bakan spune ca aceste
entitati sunt „niste masini de externalizare (isi transfera
costurile operationale catre organizatii externe) in aceeasi
maniera in care un rechin este o masina de ucis”.
Si Noam Chomsky, filosof american (si fondatorul
gramaticii generative), spune ca dupa ce corporatiile erau
niste entitati artificiale, fara niciun drept, acum au mai multe
drepturi chiar decat persoanele cu care sunt egale.
Corporatiile sunt nemuritoare si detin o avere si o putere
extraordinare. In plus, multe dintre restrictiile care limitau primele corporatii nu mai
exista in prezent.

5
2.Corporatia transnationala. Clarificari conceptuale.
Corporatia transnationala este un fenomen economic aflat in plina dinamica.
Teoriile privind corporatia transnationala nu sunt nici pe departe unitare si urmeaza
caracterul dinamic al obiectului lor de studiu. In fapt, pe plan international, nu s-a
conturat un consens nici macar cu privire la insasi denumirea fenomenului analizat.
Sintetizand toate posibilele definitii putem defini corporatia transnationala ca o
enitate economica formata dintr-o firma-mama si din filialele ei in mai multe tari, care
este caracterizata de internationalizarea productiei, care se bazeaza pe un “bazin”
international de resurse umane, materiale si financiare, si care promoveaza la scarea
globala un anumit set de valori proprii.

 Valorile corporatiei.

Internationalizarea productiei si dispunerea de un “bazin” international de resurse

umane, materiale, si financiare carcaterizeaza toate corporatiile transnationale. Ele
confera putere corporatiei dar nu si unicitate; reprezinta expresia globalizarii, fara ca la
nivel general sa aiba capacitatea de a individualiza o corporatie fata de alta. Rolul de a
individualiza o corporatie fata de alta revine valorilor specifice promovate de fiecare
companie.
Pentru a raspunde la intrebarea “Care sunt valorile
corporatie?” , Liviu Voinea, autorul cartii “ Corporatiile
transnationale si capitalismul global” a intreprins o cercetare
mai putin obisnuita . Intentia acestuia a fost sa determine
modul in care chiar corporatiile se refera la valorile lor.
Aceasta cercetare a fost facuta prin parcurgerea paginilor de
internet ale respectivelor companii. Companiile selectate
pentru aceasta cercetare inedita au fost primele 30 de corporatii
de lume conform raportului UNCTAD( 1999). Inca de la
inceput Liviu Voinea a remarcat o anumita confuzie in modul
in care chiar corporatiile percep notiuni diferite precum: valori,
principii, directii de actiune, preocupari, politici, etc. Dintre
cele 30 de corporatii analizate valorile cele mai des atribuite
au fost:
 Sistemul de conducere( 14 mentionari)
 Grija fata de mediu ( 13 mantionari) – aceasta valoare nu se refera strict la
probleme ecologice, ci si la mediul de folosire a produsului( siguranta
utilizatorului si educatia sa tehnologica)
 Implicarea in viata comunitatii (12 mentionari) – aceasta implicare se face simtita
prin dezvoltarea de programe educationale, acordarea de burse, sustinerea unor
fundatii umanitare, initierea de actiuni filantropice, actiunei de sensibilizare a
opinei publica, sponsorizarea unor evenimente sportive sau culturale, etc.

6
  Marca sau brandul (11 mentionari) – marca repezinta o valoare in sine a
companiei atunci cand ea include apartenenta la grup, asocierea imaginativa, atat
a angajatilor, cat si a consumatorilor, cu marca respectiva.
 Sistemul de productie (11 mentionari)- specificitatea tehnologiei utilizate este
peincipala caracteristica urmarita aici.
 Inovarea ( 10 mentionari) – stimularea inovarii, incluzand procesul de cercetare-
dezvoltare.
 Angajatii ( 8 mentionari)
Au mai fost mentionate traditia, adaptarea la cultura locala, sistemul de distributie
si campaniile publicitare.
Se observa ca valoarea cel mai des atribuita este o reflectare a relatiilor de
subordonare dintre compania- mama si filiala, precum si dintre manageri si angajati.
Vremea corporatiilor care ingaduie o larga libertate de actiune filialelor din strainatate
pare sa fi trecut; corporatia transnationala este o organizatie care prevaleaza caracterul
ierarhic al luarii si implementarii deciziilor, o organizatie mult mai putin democratica
decat multe state nationale care au adoptat principiul descentralizarii si al autonomiei
locale.
Plecand de la premisa ca avem trei regiuni mari care conteaza in economia
mondiala – faimoasa triada SUA, Europa si Asia (dominata de Japonia)-Rugman
imparte corporatiile astfel:
 Corporatii globale: au in fiecare dintre cele 3 regiuni cel putin 20%, dar nu mai
mult de 50% din vanzarile totale;
 Corporatii biregionale: au in 2 regiuni cate cel putin 20% din vanzarile totale,
iar in regiunea de origine- mai putin de 50% din vanzarile totale;
 Corporatiile orientate catre regiunea de origine: au peste 50% din vanzarile
totale in regiunea din care provin;
 Corporatiile orientate catre regiunea gazda: au peste 50% din vanzarile toatale
in una din regiunile- gazda.

Dupa aceasta clasificare arbitrala, din primele 500 de corporatii din lume
(conform topului realizat de revista Forbes), Rugman identifica doar 9 corporatii globale,
si anume: IBM, Sony, Nokia, Intel, Canon, Coca-Cola, Flectronics si LVMH
(corporatie specializata in comertul cu bunuri de lux).

 Managementul corporatiei

In centrul relatiei dintre corporatia-mama si filialele sale in strainatate sta dilema

global- local. Pe de-o parte , solutia integrarii globale inseamna derularea afacerii similar
peste tot in lume, iar pe de lata parte solutia reactiei la specificitatea pietei locale
inseamna particularizarea afacerii pe fiecare dintre pietele in care opereaza corporatia.
H.V Perlmutter(1969) a calsificat corporatiile, dupa structura lor astfel:
Etnocentrice- orientate catre tara de origine;
Policentrice- orientate catre tara gazda, tara in care functioneaza filiala;
Regiocentrice- orientate regional;
Geocentrice- orientate global.

7
Structura corporatiilor transnationale

Etnocentrica Policentrica Regiocentrica Geocentrica

Orientata
Cultura catre Orientata catre
Regionala Globala
organizationala tara de tara gazda
origine
Integrare Integrare
Intergrare Reactie
Strategie regionala si globala si
globala locala
reactie locala reactie locala
Coordonare Coordonare
Guvernanta
Centralizata Descentralizata la nivel la nivel
corporativa
regional global
Structura de Divizii de Divizii
Mixta Retea
conducere produs geografice
Adaptat la Standardizat
Adaptat la Standardizat
nevoile global ( cu
Marketing nevoile tarii- regional, dar nu
tarii de mici variatii
gazda intre regiuni
origine locale)
Retinut de
Retinut Redistribuit Redistribuit
Profit compania
de filiale regional global
-mama
Top
Top Top
management Top
management management
Resurse la nivel management
provenit din la nivel de
Umane regional recrutat
tara de filiala recrutat
recrutat global
origine local
regional

Cultura corporatista ( sau cultura organizationala) este setul de norme, valori si

credinte impartasit de membrii unei organizatii. Cultura corporatista este intodeauna
pusa in contextul altor 3 tipologii culturale.
Cultura nationala este cultura dominanta intre granitele unei tari si include
credintele religioase, educatia, familia, sistemul politic, sistemul juridic si sitemul
economic. Din perspectiva unei corporatii, aceasta interactioneaza atat cu cultura tarii de
origine, cat si cu aceea a tari/tarilor- gazda. Ca urmare, fie ca ne referim la cultura tarii de
origine sau cea a tarii gazda, apare un fenomen de adaptare intre cultura corporatista si
cultura nationala, fenomen denumit “ aculturatie dublu stratificata”( aculturatie= proces
de interactiune dintre 2 culturi sau tipuri de culturi aflate in contact reciporc).
Cultura corporatista trebuie sa se adapteze si la cultura de afaceri, care este
puternic influentata de cultura nationala si care se refera la intelegerea “modului de a face
afaceri”.

8
 Exista, de asemenea, o cultura ocupationala care trebuie incadrata in cultura
corporatista specifica fiecarei ocupatii. In ultimul timp, in unele domenii se constata o
abandonare a modelului “ celei mai bune practici”ca tip de cultura ocupationala, petru ca
era o cultura transmisa prin instrumente soft si o trecere inspre coduri de conduita, ca
expresie mai concreta, hard, a culturii ocupationale.
Importanta pentru managemantul unei corporatii, atat in tara de origine cat si in
tarile gazda, este cunoasterea tipurilor de culturi locale.

 Structura de conducere a corporatiei.

Tipul primar de organizare este cel functional, in care departamentele firmei

realizeaza o functie specifica: cercetare- dezvoltare, productie, marketing, contabilitate,
etc. Totusi, acest tip functional isi pierde din eficienta atunci cand firma are mai multe
produse, grupuri diverse de clienti sau o raspandire geografica larga- iar corporatiile
transnationale se gasesc in astfel de situatii.
Devin astfel frecvente structurile de conducere bazate fie pe produse, fie pe aria
geografica. Exista totodata si structuri mixte(hibride- imbina diviziile de produse cu cele
geografice si chiar cu organizarea functionala) sau structuri de tip retea- care comunica
intre tari, dar intracorporatie, si diviziile si departamentele functionale.
Un aspect strans legat de structura de conducere este mecanismul de control intern
al corporatiei. Au fost identificate trei mari categorii de sisteme de control intern:
 Controlul rezultatelor- analiza performantelor filialei se face pe baza
rezultatelor acesteia, nu a proceselor prin care s-a ajuns la acele rezultate. In acest
tip de control este frecventa responsabilitatea pentru profit. Filialele care au
aceasta responsabilitate, asa- numitele “centre de profit”, au o larga independenta
de actiune, dar sunt evaluate la sfarsitul exercitiului financiar.
 Controlul birocratic- este centrat pe procese, nu pe rezultate. Mecanisemele de
control birocratic include: reguli bugetare, raportari statistice, proceduri
operationale standard si nivelul de (des)centralizare al procesului decizional.
 Controlul cultural- este un mecanism informal, bazat pe respectarea culturii
organizationale. Se foloseste in paralel cu controlul birocratic si cintrolul
rezultatelor.

Evidentierea profitului este un aspect delicat nu

doar al relatiei dintre filiale si compania-mama, ci si al
relatiei intre filiale si tarile- gazda sau intre compania-
mama si tara de origine.
O practica specifica corporatiei transnationale este
cunoscuta sub denumirea de “ pret de transfer”. Preturile la
care se efectueaza tranzactiile pe piata se impart in 2
categorii
Pretul pietei- care rezulta din exprimarea neperturbata a
cererii si ofertei
Pretul de transfer- categorie care include toate preturile
ce nu se stabilesc ca preturi ale pietei.

9
 In timp ce fiscul american (IRS) considera ca pretul de transfer se refera la
transferul direct de profituri prin impunerea unor preturi anormale sau incorecte, firmele
de consultanta financiara considera ca pretul de transfer descrie toate aspectele
intelegerilor de preturi intracompanie, incluzand transferul proprietatii intelectuale,
transferul bunurilor tangibile, servicii prestate intracompanie sau imprumuturi
intrafirma..
Preturile de transfer sunt cel mai des asimilate cu relocalizarea profiturilor catre
cele mai indicate filiale, pentru a reduce povara la nivelul intregii corporatii. Pentru a
realiza acest obiectiv corporatia vinde produse si servicii, prin intermediul filialei dintr-o
tara cu impozite pe profit mai mici, la un pret mai mare decat pretul pietei, catre filiala
dintr-o tara cu impozit pe profit mai mare. Astfel se micsoreaza profiturile intr-o tara si
se majoreaza in alta cu scopul de a plati un impozit mai mic. Pretul de transfer poate fi si
mai mic decat pretul pietei, creand astfel un avantaj competitiv temporar la nivelul filialei
dar daunator atat pentru concurentii sai locali cat si pentru insasi filiala.
Pretul de transfer reprezinta asadar o practica evazionista deosebit de eficienta a
corporatiilor, care poate fi aplicata tocmai datorita existentei unui sistem intern si integrat
de relatii, in cadrul corporatiei.

10
3.Motivatii de expansiune pentru corporatiile transnationale
Expansiunea corporatiilor transnationale este motivata de ceea ce ele percep a fi
in interesul membrilor organizatiei pe care ea o reprezinta. Membrii organizatiei sunt:
- Salariatii corporatiei transnationale
- Managerii corporatiei transnationale
- Actionarii corporatiei transnationale
- Statul, prin aceea ca primeste impozite ca urmare a profiturilor obtinute de corporatia
transnationala.

Literatura de specialitate evidentiaza faptul ca orice venit rezidual obtinut de o

firma peste costul de oportunitate al resurselor puse la dispozitia sa de membrii
organizatiei va fi regasit sub forma de profituri la proprietarii firmei, iar forta
fundamentala a intreprinderii capitaliste moderne este data de maximizarea acestor
profituri comparativ cu capitalul investit.

In functie de motivatiile care stau la baza expansiunii corporatiilor transnationale,

investitiile straine directe (ISD) pot fi grupate in cinci mari categori :
A. ISD aflate in cautare de resurse
B. ISD aflate in cautare de piete
C. ISD aflate in cautare de eficienta
D. ISD aflate in cautare de active strategice
E. Alte tipuri de ISD (care au la baza alte motive decat cele anterioare)

In acest context trebuie facute cateva observatii:

1. In anii '90, marile corporatii transnationale urmaresc obiective multiple si marea lor
majoritate se angajeaza in ISD care reprezinta combinatii ale tipurilor enumerate mai sus;

2. Fiecare tip de ISD poate avea caracter de agresivitate sau de defensivitate:

- agresivitatea este data de atitudinea pro-activa a firmei, in urmarirea scopurilor sale
strategice
- defensivitatea consta in acel comportament al unei firme care reprezinta o reactie la
actiunile intreprinse (sau percepute a fi intreprinse) de concurenti sau de guvernele
straine, cu scopul de a-si proteja pozitia pe piata.

3. Motivatiile de expansiune ale corporatiilor transnationale pot suferi pe masura ce are

loc maturizarea firmei ca investitor in strainatate:
- Initial, marea majoritate a firmelor investesc in afara tarii de origine pentru a obtine
resurse naturale sau acces la piete;
- Pe masura ce gradul de multinationalizare creste, transnationalele pot utiliza activitatile
din strainatate ca instrumente prin care isi pot intari pozitia pe plan global prin cresterea
eficientei sau prin dobandirea de noi surse de avantaj competitiv.

11
 A. ISD AFLATE IN CAUTARE DE RESURSE

Corporatiile transnationale angajate in acest gen de ISD investesc in strainatate

pentru a obtine anumite resurse la un cost real mai scazut decat in tara de origine sau
pentru a avea acces la resurse care nu sunt disponibile in tara de origine. Motivatia
investirii consta in cresterea profitabilitatii pe pietele deservite de transnationala sau pe
care intentioneaza sa le deservesca in viitor. In cea mai mare parte a cazurilor, rezultatul
activitatii filialelor este destinat exportului catre tarile dezvoltate.
Pot fi identificate trei tipuri de transnationale cautatoare de resurse:
 Cautatorii de resurse naturale
 Cautatorii de forta de munca
 Cautatorii de capacitati tehnologice, manageriale, organizationale si de experienta

B. ISD AFLATE IN CAUTARE DE PIETE

Acestea sunt reprezentate de firme care investesc intr-o anumita tara sau regiune
pentru a furniza bunuri si servicii pe pietele respective sau pe cele vecine. In cele mai
multe cazuri, aceste piete fusesera deservite prin exporturi anterioare ale firmei
investitoare care, fie din cauza impunerii de bariere in calea comertului, fie din
reconsiderarea dimensiunii pietei care justifica realizarea de productie pe plan global, nu
mai sunt modalitatea cea mai potrivita de acces pe piata.
ISD de cautare a pietelor pot fi intreprinse in scopul sustinerii sau protejarii
pietelor existente sau in scopul explorarii si al promovarii de noi piete.
In afara de dimensiunea pietei si de perspectivele ei de crestere, exista patru mari ratiuni
care determina firmele sa se angajeze in acest tip de ISD :
 Urmarea furnizorilor si a clientilor
 Adaptarea produsului la preferintele si necesitatile locale
 Costuri de productie si de tranzactie mai reduse
 Urmarea concurentilor
Asemenea ISD pot fi realizate din ratiuni defensive sau agresive. Investitiile
agresive sunt cele destinate a promova interesele globale ale firmei prin investirea pe
piete in expansiune. Raspunsul corporatiilor transnationale la crearea pietei unice interne
din Uniunea Europeana si la deschiderea tarilor din Europa Centrala si de Est catre
investitiile straine a fost de acest tip.

C. ISD AFLATE IN CAUTARE DE EFICIENTA

Motivatia ISD in cautare de eficienta consta in rationalizarea structurii

investitiilor destinate cautarii de resurse sau de piete, astfel incat firma investitoare sa
poata obtine avantaje din detinerea unor activitati dispersate geografic. Aceste avantaje se
materializeaza, de obicei, sub forma economiilor de scara si de gama si a diversificarii
riscului.
ISD aflate in cautare de eficienta se incadreaza in doua mari tipuri:
 1. ISD de obtinere a unor avantaje din disponibilitatea si costul inzestrarilor cu factori
Acest tip explica o mare parte a diviziunii muncii in interiorul corporatiilor transnationale

12
care produc atat in tari dezvoltate, cat si in tari in dezvoltare, dupa urmatoarea structura:
- activitatile intensive in capital, tehnologie si informatie sunt concentrate in tarile
dezvoltate
- activitatile intensive in forta de munca si resurse naturale sunt concentrate in tarile in
dezvoltare.
 2. ISD de obtinere a unor avantaje din economiile de scara si gama, ca si din
diferentele intre preferintele consumatorilor si intre capacitatile de ofertare pe piete.
In acest caz, inzestrarile traditionale cu factori joaca un rol mai putin important in
influentarea ISD, in timp ce pe prim plan se afla competentele si capacitatile "create",
disponibilitatea si calitatea industriilor de sprijin locale, caracteristicile concurentei de pe
piata gazda, natura cererii si, nu in ultimul rand, politica guvernamentala la nivel macro si
micro.

D. ISD AFLATE IN CAUTARE DE ACTIVE STRATEGICE

Aceasta categorie cuprinde acele corporatii transnationale care se angajeaza in

ISD de obicei prin achizitionarea activelor firmelor straine, cu scopul clar definit de a-si
promova obiectivele strategice pe termen lung, mai ales acelea de sustinere si promovare
a competitivitatii lor la nivel global. Firmele care realizeaza astfel de ISD sunt fie
corporatii transnationale care aplica o strategie de integrare regionala sau globala, fie
investitori straini "debutanti" care incearca sa cumpere un avantaj competitiv pe o piata
nefamiliara.

E. ALTE TIPURI DE ISD

Exista si alte motivatii care fundamenteaza cativitatea corporatiilor transnationale

care nu pot fi cuprinse in cele patru categorii anterioare. Ele pot fi impartite in trei
grupuri, dupa cum urmeaza:
 Investitii de evadare
 Investitii de sprijin
 Investitii pasive

 INVESTITII DE EVADARE
Anumite ISD sunt realizate pentru a evita legislatia restrictiva sau politicile
macroeconomice aplicate in tarile de origine. In aceasta categorie pot fi incluse investitii
ca cele de mai jos:
- realizarea de investitii in strainatate de catre firmele indiene pentru a putea depasi
restrictiile impuse de guvern asupra cotei din productia interna pe care o puteau atinge;
- investitiile efectuate de firmele israeliene in UE pentru a evita boicotul arab asupra
produselor exportate in aceste tari din Israel;
- investitiile realizate de firmele suedeze, americane si nigeriene datorita faptului ca
oportunitatile de investire in anumite sectoare sunt limitate de guvernele din tarile de
origine;
- investitiile bancilor japoneze in Europa, care se pot angaja astfel in oferirea unei game
mai largi de servicii clientilor comparativ cu tara de origine - in principal, activitati de
banci de investitii;

13
- transferul activitatilor de cercetare a cancerului si a sistemului imunitar din Germania
spre Statele Unite de catre BASF, o firma germana aflata sub presiunea miscarilor
ecologiste in tara de origine.
Investitiile de evadare au ca emitent firme din tari ale caror guverne aplica politici
economice interventioniste si tind sa fie concentrate in sectoarele de activitate - mai ales
servicii - care fac obiectul unor reglementari destul de drastice.

 INVESTITIILE DE SPRIJIN
Scopul acestor investitii este acela de a sustine si sprijini activitatile restului
firmei investitoare. Astfel, acest gen de filiale implica din partea firmei costuri, iar
beneficiile sunt generate in alte parti ale firmei.

 INVESTITIILE PASIVE
O investitie in strainatate este considerata directa daca emitentul investitiei detine
o cota suficienta din capitalul firmei receptoare pentru a-i asigura un control sau influenta
asupra acesteia. De asemenea, ISD au la baza motivatii diferite fata de investitiile de
portofoliu. Acestea din urma sunt o expresie a credintei in
managementul si organizarea existenta a unei firme, si sunt
realizate cu scopul de a obtine profituri sau marirea capitalului
investit.
1. investitiile realizate de marile conglomerate institutionale
specializate in cumpararea si vanzarea de firme
Exemple de astfel de firme sunt T. Boone Pickens (SUA) si
Lonrho (Marea Britanie). Totusi, desi investitiile sunt motivate de
potentialitatea unor venituri substantiale si de castigul de capital,
nu este exclusa implicarea unui anumit input managerial direct,
fiind rare cazurile in care firma achizitionata este lasata sa
functioneze in continuare pe cont propriu - sunt realizate investitii
pentru imbunatatirea capacitatilor ei tehnologice, manageriale sau
financiare.
2. Investitiile realizate de firmele mici si de
investitorii individuali in domeniul imobiliar
Acest tip de investitie are la baza pura
anticipare a unei cresteri a preturilor terenurilor si
imobilelor in strainatate. Desi clasificate drept
directe, aceste investitii au mult atributele unor
investitii de portofoliu.

14
4.Impactul corporatiilor transnationale asupra mediului
economic al statului gazda

 Problema balantei de plati

Impactul investitiilor straine directe asupra balantei de plati a unei tari variaza in
functie de scopul investitiei, de natura activitatii si de stadiul de dezvoltare a proiectului
investitional.
a. dupa scopul investitiei
- tranzactiile filialelor straine in cautare de cota de piata implica, in general, mai mult
importuri decat exporturi;
- tranzactiile filialelor straine care se bazeaza pe resurse locale si urmaresc
eficientizarea activitatii proprii implica, in general, mai multe exporturi de cat
importuri.
b. dupa natura activitatii:
- activitati cu valoare adaugata diferita nescesita niveluri diferite ale exporturilor si ale
importurilor;
c. dupa stadiul de dezvoltare al proiectului investitional:
- proiectele investitionale aflate la inceput necesita importuri masive de echipamente
si de produse intermediare, insa pe masura intrarii in alte etape de dezvoltare a
proiectului, este de asteptat ca necesarul de import pe unitatea de produs finit sa
scada considerabil, concomitent cu cresterea aportului furnizorilor locali;
- platile cuvenite capitalului strain incep sa se realizeze numai dupa ce investitia a
devenit functionala si/ sau profitabila; fluxurile straine care rezulta astfel sunt
considerabile, si lor li se pot adauga fluxurile provocate de tehnica preturilor de
transfer.

Efectele activitatii corporatiilor asupra balantei de plati a unei tari pot fi directe
sau indirecte. Efectele directe pot fi determinate prin identificarea tranzactiilor legate de
activitatea lor si reflectarea aceastora in balanta de plati
pe partea de credit(+) sau de debit(-). Impactul indirect
asupra balantei de plati consta in contributia investitiilor
straine directe la formarea capitalului intern, care
impulsioneaza cresterea economica prin multiplicatorul
investitiilor si prin efectul de antrenare; fluxurile de
capital rezultate din activitatea corporatiilor influenteaza
decisiv nivelul ratei de schimb si, ca urmare, pretul si
volumul bunurilor tranzactionate; corporatiile pot induce firmelor nationale capacitatea
de a produce bunuri pentru care exista cerere externa, contribuind astfel la creditarea
exporturilor si de asemenea coporatiile transnationale pot apela la furnizori locali care
folosesc bunuri de import, contribuind astfel la cresterea importurilor.
In ceea ce priveste Romania, un studiu cuprinzator asupra efectelor corporatiilor
transnationale asupra balantei de plati nu a fost inca elaborat. Exsita numai informatii

15
disparata, limitate ca semnificatie. Un studiu din 1996 arata ca ponderea stocului de ISD
in PIB era de doar 3.2%, ceea ce inseamna ca rolul ISD aspura economiei romanesti,
implicit asupra balantei de plati, este foarte redus. In anul 2005 aceasta valoare ajunsese
la putin peste 20%, in crestere apreciabila fata de cativa ani in urma , dar in ca la o
valoare sub nivelul minimium 40% pe care specialistii il considera semnificativ.
In anul 1994 o cercetare a fostei Agentii Romane pentru Dezvoltare arata ca 5%
din productia filialelor romanesti ale corporatiilor transnationale este orientata catre
export. Mai mult inca din 1992 ponderea materiilor prime si componentelor directe
procurate pe plan local in totalul celor folosite de filialele corporatiile transnationale in
Romania ajunsese la 86.7%
Daca ar fi sa luam in considerare aceste 2 studii ar ajunge la concluzia ca filialele
coprporatiilor transnationale din Romania par mai degraba filiale putin integrate in
sistemul corporatist( filiale externe sau inovatoril locali), cu impact redus aspura balantei
de plati. O alta cercetare facuta in anul 2000 evidentiaza aspecte interesante si in
contradictie cu unele cercetari anterioare. Frecventa si intensitatea activitatii de export
sunt maxime pentru firmele cu capital majoritar strain, fata de cele cu capital local.
Valoarea exporturilor acestor firme straine depaseste 75% din cifra de afaceri in 46%
dintre firme. Liviu Voinea( autorul cartii „Corporatiile transnationale si capitalismul
global”) demonstreaza ca in Romania se produce o crestere a specializarii intraramura ,
cu precadere in sectoarele dominate de capitalul strain. Cresterea specializarii
inrtraramura este asociata transferului thenologic, cel mai adesea in cadrul comertului
intrafirma. Un studiu econometric recent() conchide ca ISD reprezinta in Romania ( ca si
in Republica Ceha, Estonia, Polonia si Slovacia, si sper deosebire de Ungaria si Slovenia)
un important canal direct pentru transferul de tehnologie catre firmele cu capital strain.

 Resursele umane

Se considera ca procesul de dezvoltare economica a unei tari, la care contribuie si

corporatiile din acea tara, este un proces de invatare, in care forta de munca recepteaza si
asimileaza cunostinte. Corporatiile sunt responsabile de o serie de procese educative,
intre care educatia permanenta( la locul de munca).
Corporatia este exponenta a doua realitati constrastante cu privire la forta de
munca angajata. Pe de-o parte, data fiind marimea sa corporatia are un numar total de
angajati mai mare decat firmele locale ce actioneaza in aceeasi industrie. Pe de alta parte,
datorita tehnologiilor avansate de care dispune, corporatia
genereaza mai putine locuri de munca decat o firma locala, la un
nivel similar al productiei. Nivelul si calitatea angajatilor sai
depind de motivatiile investitionale ale corporatiei. In ceea ce
priveste conditiile de lucru, UNCTAD(1999) remarca faptul ca
forta de munca angajaata direct in filialele corporatiilor
transnationale este mai bine platita si lucreaza intr-un mediu mai
bun decat angajatii firmelor locale. In Romania, marile corporatii transationale au grile de
salarizare bine definite si foarte rigide, si nici un angajat nu este indispensabil.

16
  Mediul concurential si firmele locale

Impactul investitiei straine directe asupra firmelor locale se poate produce fie
direct, la niveul filialei, a firmei in sine, prin transfer tehnologic si cresterea eficientei
alocative si productive, fie indirect, la nivelul celorlalte firme din ramura sau din
economie, prin imitatie, competitie, cooperare sau invatare.
Impactul corporatiilor transnationale asupra mediului competitional al statului
gazda nu este neaparat nociv. Patrunderea unei corporatii pe o piata nationala cu un
numar limitat de concurenti raportat la capacitatea pietei poate mari gradul de competitie
pe piata respectiva. Aportul corporatiei la procesul competitional include reducerea
preturilor, diferentierea produselor, publicitate, intoducerea de produse noi datorita
activitatii de cercetare dezvoltare. Este posibil ca, pe langa bunastarea consumatorilor,
apartia unei corpoartii in peisajul concurential de pe o piata nationala sa determine
imbunatatirea performantelor firmelor locale.
In Romania, investitile corporatiilor transnationale in domeniul bauturilor
racoritoare au avut un efect de stimulare a competitiei. Au aparut astfel importanti
producatori locali. In plus efectul de multiplicare al investitiei Coca –Cola a fost de 10:1,
in sensul ca fiecare loc de munca aparut la Coca-Cola a creat alte 10 locuri de munca in
sectorul de distributie.

17
5.Impactul corporatiilor in Romania: o scurta analiza

Economia Romaniei a ajuns, intr-un interval relativ scurt de timp, dupa 1998, sa
fie dominata de firmele cu capital strain. In intervalul 1998 –2003 ponderea firmelor
straine (nu toate intra in categoria corporatiilor transnationale) a crescut de 5 ori. Dupa
2003 investitiile straine au crescut chiar si mai puternic, firmele straine consolidandu-si
pozitia dominanta. Conform revister Business Magazin din 2006, in topul celor mai mari
10 firme din Romania, 8 sunt filiale ale unor corporatii transnationale.
Un simplu exercitiu de regresie sugereaza ca exista intr- adevar o corelatie
pozitiva intre gradul de penetrare a capitalului strain in industria
prelucratoare romaneasca si cresterile inregistrate la nivelul
productivitatii in cadrul aceluiasi sector. O posibile expilcatie
este legata de problema cauzalitatii: firmele straine pot avea
tendinta de a se implica in sectoarele industriale cu productivitate
ridicata. Alta explicatie plauzibila consta in faptul ca anumite
sectoare ar fi putut fi caracterizate de subdezvoltare sau
performante reduse inainte de infuzia de ISD( investitii straine
directe), fara ca aceasta situatie sa se fi datorat in principal
absentei ISD. Structura economica mostenita din timpul
regimului comunist realiza o alocare ineficienta a resurselor si anumite sectoare
industriale angajau mai mult personal decat era necesar. O
modalitate de crestere a productivitatii consta in concedierea
angajatilor, iar aceasta masura trebuie sa fie luata indiferent
de natura capitalului (local sau strain). Numarul de angajari a
scazut in 2001( comparativ cu 1995) cu 3.6% in industria
alimentara, 13.8% in metalurgie, 23.1% in sectorul masini si
echipamente, 3.8% in industria echipamentelor electrice.
Daca se calculeaza cresterile intregistrate de productivitate in functie de valoarea
adaugata, va rezulta o corelatie mai putermica cu proprietatea straina.
Cresteri ale productivitatii au fost intregistrate si in sectoarele cu penetrare
externa sub medie , cu toate ca acestea au depins de cererea externa si/ sau capitalul
extern; in unele sectoare subcontractarea a inlocuit nevoia de ISD, de exemplu in
industria textila si de confectii, pielarie si incaltaminte sau mobila. Peste 2 treimi din
exporturile romanesti din industria textila si de confectii sunt realizate in cadrul
contractelor de tip lohn.
Desigur o singura metoda de analiza nu poate lamuri comportamentul tuturor
investitorilor straini. Literatura internationala recenta tinde sa mearga pe varianta
conceptualizarii de observatii empirice izbitor de diferite, ajungandu-se la concluzia ca
proprietatea straina in sine nu este un factor determinant al decalajelor de performante
existente intre firmele straine si cele locale; de fapt caracterul multinational al firmelor
tinde sa fie un factor mai important.
O problema interesanta este ceea ce s-a intamplat cu firmele romanesti care au
ramas in proprietate locala chiar si dupa patrunderea capitalului strain pe un anumit
sector industrial.

18
 Comportamentul firmelor
romanesti pare sa se incadreze in
strategia “ adaptarii defensive”
descrisa de Meyer, urmarind atingerea
eficientei de scara minima descrisa de
Richet; aceasta reactie poate fi
interpretata si ca o adaptare de tipul
rastrangerii activitatii.
Firmele locale nu au dispus de
mijloacele financiare necesare pentru a
se reorganiza si pentru a putea concura
de pe pozitii egale cu investitorii
straini. Ele au incercat mai degraba sa-
si reduca pierderile, concentrandu-se
pe o nisa mica de piata. La polul opus,
firmele straine au putut sa imprumute
resursele necesare- fie in sistem
intrafirma, fie din surse externe- si sa
realizeze transferul tehnologic, iar
tehnologia la randul ei a generat
cresterea profiturilor de operare.

19
6.Implicatiile problematicii asupra Uniunii Europene

In toate statele lumii, politica fiscala reprezinta un instrument pe care guvernele il

utilizeaza atat pentru procurarea veniturilor publice, cat si pentru stimularea dezvoltarii
economice, pentru reducerea fluctuatiilor si a instabilitatii economice. Impunerea
veniturilor creeaza mari dificultati intr-o economie deschisa, din moment ce exista o
competitie mondiala in atragerea investitiilor.
Un subiect disputat si discutat este reprezentat de armonizarea cotelor de
impozitare a profiturilor companiilor europene. Guvernele tarilor care opteaza pentru
cresterea competitivitatii si atractivitatii economiilor lor nationale prin politici fiscale de
tipul cotei unice de impozitare sunt in polemica cu guverele tarilor care mizeaza pe o rata
inalta a fiscalitatii, pentru a asigura resursele necesare finantarii “statului bunastarii
generale”. Comisia Europeana a facut o propunere de a lua masuri in vederea impozitarii
veniturilor societatilor de capital conform unei baze fiscale consolidate pentru activitatile
desfasurate la nivelul Uniunii Europene. Aceasta propunere si-a gasit numerosi adepti,
atrasi de posibilitaile oferite de un sistem de impozitare mai clar si o mai buna planificare
a afacerilor ce ar rezulta in urma aplicarii unei astfel de formule. Aceasta masura va
reprezenta un pas important in procesul de imbunatatire a mediului de afaceri, prin
cosolidarea Pietei Unice si cresterea concurentei. Oponentii ideii de uniformizare a
impunerii veniturilor corporatiste sunt, de regula, tarile care, in mod curent, sunt
avantajate de niveul redus al impozitarii veniturilor companiilor in relatiile cu vecinii lor
europeni - Irlanda, Marea Britanie, Slovenia si statele baltice. Potrivit reprezentantilor
acestor tari, armonizarea fiscala va genera migrarea investitiilor catre economiile mai
stabile din centrul Europei, care au o infrastructura si beneficiaza de avantaje competitive
in diverse ramuri ale economiei, si va limita efectele pozitive ale competitiei fiscale in
Uniunea Europeana.

Elaborarea politici fiscale a unui stat este un act de decizie deosebit de complex,
care trebuie sa aiba la baza criteriul eficientei. Impozitele si celelate prelevari la bugetul
de stat modifica distributia initiala a veniturilor, influentand activitatea economica,
investitiile si consumul. Politica in domeniul impozitarii este esentiala pentru toate statele
membre, iar actiunile unei tari pot avea impact nu numai in acea tara, dar si in tarile
invecinate. Politica fiscala a ramas pentru tarile UE unul dintre instrumentele pe care
guvernele le poate utiliza pentru influentarea economiilor nationale. Problema fiscalitatii
veniturilor corporatiste este, in prezent, subiectul unor dispute aprinse atat in cadrul
teoreticienilor, cat si printre politicieni. In principal se incearca gasirea raspunsului la
intrebarea: “care dintre cele 2 sisteme posibil de aplicat in domeniul impunerii veniturilor
corporatiste ar fi mai avantajos pentru economia Uniunii Europene: cel bazat pe
armonizare fiscala sau pe competitie fiscala?”
Punctele de vedere in momentul de fata variaza intre extreme: de la cele care
promoveaza armonizarea fiscala deplina pana la cele care sustin competitia pura.

20
  Argumente pro si contra armonizarii fiscale

Competitia in domeniul fiscalitatii ar putea duce la o reducere a incasarilor din

impozite care sa puna sub semnul intrebarii posibilitatea autoritatilor de a mai satisface
cererea de servicii si bunuri publice. Introducerea unor reguli suprastatale prin care sa se
precieze nivelul minim al ratelor de impozitare ar garanta furizarea in conditii adecvate a
serviciilor si bunurilor publice. Aceasta idee a fost subilniata si in lucrarile lui Zodrow si
Mieszkowski( 1986) care sustineau, in mod ferm, necesitatea existentei unor reguli de
impozitarea comune tuturor statelor membre Uniunii Europene, prin care sa se asigure
colectarea de venituri fiscale suficiente pentru garantarea continuitatii furnizarii de bunuri
si servicii publice. John D. Wilson(1987) era de parere ca mobilitatea capitalului si
liberalizarea comertului vor duce la o competitie in domeniul impozitarii factorilor de
productie mobili, cu efecte daunatoare asupra eficientei ofertei de bunuri publice, fiind
necesara in final, armonizarea fiscala.
Evolutiile recente ale resurselor financiare publice in tarile UE par sa
demonstreze veridicitatea ideilor redate anterior. Comisia Europeana avertizeaza chiar ca
statele din Uniunea Europeana se vor confrunta cu adevarate crize ale fondurilor pubilce
daca guvernele nu vor inceta cursa de reducere a impozitatii afacerilor.

Krugman si Baldwin(2000) remarcau faptul ca in perioada 1975- 1995, in statele

membre ale UE, nu au fost intregistrate diminuari semnificative ale cotelor de
impozitarea a veniturilor companiilor, in ciuda cresterii importante a mobilitatii
capitalului. In aceeasi perioada veniturile din impozitele pe veniturile companiilor au
crescut atat ca procent din PIB, cat si ca procent din veniturile totale. Aceasta evolutie a
fost pusa pe seama fenomenului numit “ aglomerare de forte”, potrivit caruia localizarea
intreprinderilor industriale nu este indiferata fata de mediul economic, investitorii
preferand regiunile in care niveul de dezvoltare economica este ridicat, astel incat un
factor de productie mobil poate deveni un factor semifix, a carui mobilitate este
influentata intr-o masura mai mica de nivelul de impozitare. Prin urmare, cei doi
economisti negau existenta unei competitii in domeniul fiscalitatii.
Evolutia nivelului mediu al nivelului ratelor de impozitare a veniturilor
companiilor in tarile membre UE, in perioada 1995- 2006, arata inversarea trendului
descris de Krugman si Baldwin.
Problema competitiei si a armonizarii fiscale in Uniunea Europeana reprezinta un
subiect de dezbatere si pentru politicieni. Acestia au desigur diferite puncte de vedere,
generate de cele mai multe ori de interesele economice nationale. Astfel, reprezentantii
tarilor care au statutul de contribuabil la bugetul Uniunii Europene( Germania, Franta,
Italia) si in care nivelul fiscalitatii este ridicat sunt adeptii armonizarii fiscale si ai
adoptarii ratei de impozitare minime, mai ales in situatia unei mobilitati sporite a
capilalurilor. La polul opus se afla reprezentantii statelor care au adoptat o politica fiscala
relaxata in scopul stimularii investitiilor si muncii se declara impotriva unor masuri
fiscale restrictive.
Aceste state mizeaza pe o crestere economica sustinuta, avand drept exemplu
concret de reusita in atragerea investiitilor prin reducerea nivelului mediu de impozitare a
veniturilor companiilor chiar din randul tarilor cu un statut consolidat in cadrul Uniunii
Europene, cum este cazul Irlandei. Din cea mai saraca tara a comunitatii in momentul

21
aderarii, in 1972, Irlanda a devenit una dintre cela mai bogate in numai 3 decenii. In mod
evident principalii factori care au determinat aceast evolutie l-a constituit apartenenta la
Uniunea Europeana si sprijinul insemnat pe care l-a primit de-a lungul timpului. Irlanda a
optat pentru o politica fiscala relaxata, practicand cele mai reduse cote al impozitelor pe
veniturile companiilor din Uniunea Europeana, reusind sa atraga un volum impresionant
de investitii straine, in timp ce necesarul de infrastructura a fost finantat din fonduri
europene.

 Perspectivele uniformizarii impunerii corporatiste in Uniunea

Europeana

In anul 1997, a fost adoptat un pachet de masuri privind impozitarea directa ce avea
in vedere combaterea concurentei fiscale daunatoare, cu intentia de sustinere a
coordonarii fiscale in interiorul UE. Scopul acestei strategii fiscale este de a reduce
diferentele in impozitarea directa, in conformitate cu obiectivele planului de actiune
pentru piata unica, si de reajustare a sistemelor fiscale nationale , prin reorientarea
tendintei crescande de impozitare a muncii, atfel incat aceastea sa conduca la o mai buna
ocupare a fortei de munca.
Companiile care vor folosi formula unica
vor calcula totalul profiurilor obtinute de pe
intreg teritoriul UE si apoi le vor realoca tarilor
in care companiile au activitate economica,
pentru a fi impozitate cu cota de impozit pe
profit aplicabila in tarile respective.
Simplificarea sistemului de impunere a
veniturilor companiilor ar permite investitorilor
care opereaza in mai multe tari ale UE sa aplice
aceleasi principii pentru calculul impozitului pe
profit ca si in alte state, cea ce ar insemna mai
putin timp alocat administrarii fiscale.
O politica a Comisiei Europene de
realizare a unei baze comune consolidate
corporatiste este motivata doar ca un prim pas
spre un nivel fiscal corporatist armonizat. Astfel
corporatiile care utilizeaza infrastructura
europeana, serviciile publice si angajati
calificati nu vor putea evita contributia la finantarea acestora.
Obiectivele reformei fiscale pornesc de la obiectivul general. Si anume acela de a
simplifica si eficientiza sistemele de impozitare a veniturilor companiilor in vederea
asigurarii unei mai bune functionari a pietei interne si ajung pana la obiectivele specifice
si operationale: reducerea costurilor de conformare/ administrative aferente impozitarii
corporatiilor suportate de societati si de administartiile fiscale, facilitarea desfasurarii de
noi activitati transfrontaliere, promovarea neutralitatii fiscale intre investitiile interne si
cele realizate la nivelul UE si reducerea la minimum a distorsiunilor cauzate de
diferentele de la o tara la alta in ceea ce priveste repartizarea investitiilor si a bazelor de
impozitare.

22
7.CONCLUZII SI PARERI PERSONALE
Importanta CTN este astazi recunoscuta la scara mondiala; principala activitate
desfasurata de CTN este cea sub forma de ISD.
ISD este produs al pietei imperfecte; altfel, intr-o situatie de concurenta perfecta,
firmele nu au putere pe piata: ele produc produse omogene si au acces egal la toti
factorii de productie.
Piata este costisitoare si ineficienta pentru desfasurarea anumitor tipuri de
tranzactii.
Ierarhiile multinationale sunt un mecanism alternativ la cel al pietei in ceea ce
priveste desfasurarea peste frontiere a activitatilor generatoare de valoare
adaugata. Cand avantajele determinate de ierarhii sunt mai mari decat cele
determinate de piete, creste probabilitatea ca firma sa se angajeze in ISD.
Ierarhiile au inlocuit in mare masura pietele, ca modalitate de tranzactionare a
produselor intermediare.
Exista azi un impresionant corp de cunostinte despre activitatea CTN (inclusiv
ISD); totusi, cunostintele sunt incomplete.
Scopul ISD nu este unic; CTN urmaresc obiective pluraliste.
Interesele CTN nu coincid intotdeauna cu ale tarii gazda; ele nu coincid deseori
nici cu ale tarii de origine. CTN si-au pierdut atributul national.
Exista mai multe tipuri de activitati ale CTN, acestea fiind motivate diferit.
10.S-au format numeroase teorii asupra CTN. Unele din explicatiile de inceput au
fost validate cand au fost elaborate, dar evenimentele ulterioare le-au facut de
nesustinut (lumea afacerilor internationale a anilor 1990 este diferita de cea a
anilor 1950 si chiar de cea a anilor 1970).
Diferenta de abordare a problemelor legate de CTn rezulta din unitatea de analiza
aleasa, din perspectiva dinamica sau statica, din unghiul disciplinei in cadrul
careia se face cercetarea, din perspectiva micro – sau macro-economica etc.
Orice incercare de teoretizare are la baza un tip de intrebare la care se cauta
raspuns.
Exista teorii concurente (alternative) sau neconcurente (complementare) si
paradigme. Pentru activitatea CTN nu s-a reusit formularea unei teorii
atotcuprinzatoare, ci numai teorii partiale sau paradigme.
Paradigma eclectica, cea mai reusita explicatie a productiei in strainatate, ofera un
cadru general de analiza; ea accepta o mare parte din teoriile asupra CTN
formulate anterior, dezvaluie neajunsurile acestora si incearca sa le inlature, lasa
loc liber pentru revizuiri si completari.
Nu exista o singura explicatie a CTN sau a activitatii CTN. Firmele se schimba, la
fel si conditiile de productie si marketing in care opereaza; valoarea in continua
schimbare a variabilelor, modificarile comportamentale ale firmelor si tarilor in
care se localizeaza necesita o permanenta monitorizare si restructurare a gandirii.
Chiar si paradigma eclectica este supusa modificarii datorate unor evenimente
viitoare.
Apar noi probleme legate de CTN, putin analizate, ca de exemplu: aliantele
strategice; analizele de retea; rolul managementului strategic.

23
 Dupa parerea noastra, ca urmare a procesului de globalizare, societatile
transnationale vor juca un rol tot mai important atat in cadrul economiilor nationale cat si
la nivel global in dinamizarea fluxurilor comerciale din comertul international in special
pe directia Nord-Sud care in prezent ocupa locul doi ca pondere dar care pe viitor va
detine primul loc.
Cred ca ISD au jucat, joaca si vor juca un rol important in eliminarea decalajelor
de dezvoltare economica aparute intre diferite tari ca si intre diferite arii geografice, dar si
eliminarea subdezvoltarii in general care afecteaza bunul mers al economiei mondiale.
Pentru cresterea ISD in Romania este nevoie in primul rand de stabilitate
legislativa si economica, deoarece aceste investitii sunt angajate pe termen lung si mediu,
iar facilitatile temporare acordate de catre statul roman investitorilor straini ii intereseaza
intr-o mai mica masura pe acestia din urma.
În "lupta" sa cu sistemul politic democratic, corporaţiie se vor lovi invariabil de
partide .Dacă rolul corporaţiilor este unul strict funcţional, este de stabilit în ce măsură
rolul funcţional al partidelor este mai important decât cel al corporaţiilor. Evident,
regimul partidelor politice este unul ideologic, de secol XIX. Multipartidismul nu
reprezintă, pe de altă parte, o necesitate funcţională: pentru aceeaşi funcţie, nu e nevoie
de mai multe organe. După părerea lui Manoilescu, partidele politice nu mai au nici un
rol, devreme ce problema echilibrului între revoluţie (stânga spectrului politic) şi
reacţiune (dreapta) nu mai există, odată cu cucerirea întregii libertăţi politice de către
cetăţeni. Partidele nu pot îndeplini roluri sociale, dar nici roluri economice, căci nu au
fost create pentru aşa ceva. Rezultă că numai corporaţiile au viitor, partidele politice fiind
organisme perimate. Chiar dacă, în principiu, nu sunt interzise, în regimul corporativ
partidele vor avea mari dificultăţi în a exista, căci ele ar trebui, pentru a fi reprezentative,
să fie capabile să cucerească cvasitotalitatea spiritului public la un moment dat, şi să ştie
să-şi păstreze nealterată influenţa asupra acestuia.

24
 Bibliografie

“ Corporatiile transnationale si capitalismul global”

Autor: Voinea Liviu
editura Polirom 2007 Bucuresti

“Corporatiile transnationale si economiile nationale”

Autor:Voinea Liviu
editura IRLI 2001 Bucuresti

“ Perspectivele armonizarii impunerii corporatiste in Uniunea

Europeana”
Autori:Gheorghe Matei. Daniela Pravu
revista Economie teoretice si aplicata v16 p 79-88 2009

INTERNET:
http://www.financiarul.com/articol_9961/dominatia-mondiala-
a-corporatiilor.html

25