Retele de calculatoare Autor: Candea Ovidiu - Radu

(2004)

Laborator 1 Introducere in reţele de calculatoare
Reţelele au apărut din nevoia de a partaja date într-un timp cât mai scurt. Un grup de calculatoare şi alte dispozitive conectate împreună se numeste reţea, iar conceptul de conectare a unor calculatoare care partajează resurse se numeşte lucru în reţea. Aşadar, reţeaua de calculatoare (network) este un ansamblu de calculatoare (sisteme de calcul) interconectate prin intermediul unor medii de comunicatie (cablu coaxial, fibra optica, linie telefonica, ghid de unde) in scopul utilizarii in comun de catre mai multi utilizatori a tuturor resurselor fizice (hardware), logice ( software de baza si aplicatii) si informaţionale (baze de date, fişiere), asociate calculatoarelor din retea. Calculatoarele care fac parte dintr-o reţea pot partaja: • Date • Mesaje • Imagini grafice • Imprimante • Aparate fax • Modemuri • Alte resurse hardware Într-o reţea există mai multe tipuri de resurse care pot fi partajate şi anume: a) Resursele fizice reprezinta posibilitatea utilizarii in comun, de mai multi utilizatori, a unitatilor de discuri, imprimante, scannere etc. Acest lucru inseamna ca se poate instala oricare dintre unitatile enumerate mai sus, dupa care urmeaza operatiunile de partajare (sharing). In urma declararii partajate a unui echipament (hard disc, CD-ROM, imprimanta, etc.), toate calculatoarele din retea au acces la acest echipament. b) Resursele logice (programe). Resursele logice ale unui calculator sunt de fapt, ansamblul de programe sistem sau de aplicatii. Se recomanda ca programele, pe care le folosesc toti utilizatorii din retea, sa fie puse pe un disc partajabil. In acest fel nu mai este nevoie ca fiecare utilizator sa pastreze o copie a respectivelor programe, ce se utilizeaza in comun. ! Avantajele acestei solutii sunt costul mai mic al instalarii programelor precum şi posibilităţi rapide de actualizare a programelor. Principalul dezavantajul constă în configurarea dificilă a sistemului. c) Resursele informationale (Baze de date, fisiere). Resursele informationale sunt reprezentate de fisiere de date sau baze de date. Se pot distinge două tipuri mari de reţele şi anume: A) Reţelele peer to-peer sau „reţele între egali“: în acest tip de reţea toate calculatoarele sunt tratate la fel. Reţelele peer to-peer mai sunt numite şi grupuri de lucru (Workgroup’s ), acest termen desemnând un număr mic de persoane. De obicei , o reţea peer-to-peer este formată din cel mult 10 calculatoare. Unele sisteme de operare, cum ar fi Windows înglobează funcţionalitatea de reţea peer-to-peer. Instalarea se realizeaza uşor, implicând de obicei costuri mai mici decât reţelele bazate pe server. Retelele peer-to- peer se recomandă pentru mediile în care : - Există cel mult 10 utilizatori - Utilizatorii s e află într-o zonă restrânsă - Securitatea nu este o problemă esenţtială - Nu este prevăzută o dezvoltare considerabilă în viitor

B)Reţele bazate pe server (client/server): au devenit modelul standard pentru interconectarea în reţea. Un server dedicat este un calculator care funcţionează doar ca server, nefiind folosit drept client sau staţie de lucru. Acesta are rolul de a satisface cât mai rapid cererile clienţilor din reţea şi să asigure securitatea fişierelor şi a directoarelor. Calculatorul central (serverul) poate fi un calculator obişnuit pe care este instalat un sistem de operare pentru reţea : NetWare , Unix, L inux, OS/2, Windows NT/2000 (2003). Acest calculator central controlează toate resursele comune (unitaţi de discuri , imprimante, plottere, modemuri, fişiere etc), asigură securitatea datelor şi sistemului, realizează comunicaţii între staţiile de lucru. Într-o reţea pot fi configurate mai multe servere. Repartizarea sarcinilor pe diferite servere asigură executarea fiecarei cerinţe în cel mai eficient mod posibil. Indiferent de cât de puternic sau performant este un server, el este inutil fară sistem de operare care să valorifice resursele sale fizice. O staţie de lucru are în configurare o placă de reţea (NIC – Netware Interface Card) care realizează interfaţa cu reţeaua. Avantaje : - oferă acces la mai multe fişiere şi imprimante, asigurând în acelaşi timp fiecărui utilizator performanţele şi securitatea necesare. - partajarea datelor poate fi administrată şi controlată centralizat. - resursele sunt localizate de obicei într-un server central, fiind mai uşor de detectat şi de întreţinut decât cele distribuite pe diferite calculatoare . - politica de securitate este stabilită de un administrator, care o aplică pentru fiecare calculator şi utilizator din reţea. - o reţea bazată pe server poate avea mii de utilizatori. Utilitarele de monitorizare şi administrare disponibile în prezent permit gestionarea unei reţele bazate pe server cu un număr mare de utilizatori. C ) Reţele combinate: reprezintă o combinaţie dintre reţelele peer-to-peer şi cele bazate pe server, într- o astfel de reţea funcţionând două tipuri de sisteme de operare pentru a asigura ceea ce mulţi administratori consideră a fi o reţea completă. Plăci de reţea (engl. NIC Network Interface Card)

Plăcile de reţea funcţionează ca interfaţă fizică între calculator şi cablul de reţea ea fiind cea care asigură comunicarea unui calculator cu alte calculatoare din reţea (această comunicare are loc în ambele sensuri). Fiecare calculator legat în reţea va avea instalată o asemenea placă într-unul dintre sloturile de expansiune de pe placa de bază (motherboard). După ce placa de reţea a fost instalată, la portul ei se conectează cablul de reţea, pentru a realiza legătura fizică între calculator şi restul reţelei. Rolul plăcii de reţea Rolul plăcii de reţea este de a:

• • •

Pregăti datele din calculator pentru a fi transmise prin cablul de reţea; Transmite datele către alt calculator; Controla fluxul de date între calculator şi cablul de reţea.

Înainte ca datele să fie transmise în reţea, placa de reţea trebuie să le convertesacă din formula în care ele sunt înţelese de calculator într-o formă sub care acestea pot circula prin cablul de reţea. Datele circulă în calculator de-a lungul unor circuite numite magistrale (bus) în paralel, deoarece cei 16 sau 32 de biţi se deplasează alături, împreună. O magistrală de 16 biţi poate fi comparată cu o autostradă cu 16 benzi, pe care circulă în paralel 16 maşini, fiecare transportând un bit de date. Pe cablul reţea, datele trebuie să circule într-un singur şir de biţi. Se spune că transmisia este serială, deoarece biţii sunt transportaţi în şir, unul după celălalt. Cu alte cuvinte, cablul este similar cu o şosea cu o singură bandă. Datele de pe această şosea circula întotdeauna într-o singură direcţie. Calculatorul fie transmite, fie recepţionează date. Placa de reţea preia datele care circulă în paralel, sub formă de grup, şi le restructurează astfel încât să devină un flux serial de biţi, ce va fi transportat prin cablul de reţea. Acest lucru se realizează prin transformarea semnalelor digitale din calculator în semnale electrice sau optice care pot parcurge cablurile de reţea. Componenta responsabilă pentru această funcţie este transceiverul (TRANSmitter/reCEIVER). Aşadar o placă de reţea (NIC) va comunica cu reţeaua printr-o conexiune serială şi cu computerul printr-o conexiune paralelă. Adresa de reţea În afară de transformarea datelor, placa de reţea trebuie să îşi notifice poziţia, sau adresa, către restul reţelei, pentru a putea fi diferenţiată de celelalte plăci din reţea. Producătorii codifică hardware aceste adrese în cipurile de pe placa de reţea, printr-un proces numit „ardere” (sau inscripţionare). Astfel, fiecare placă, deci fiecare calculator, va avea o adresă unică în reţea numită adresa MAC. This is an example of a MAC address: • 00-02-A5-9A-63-5C A MAC address is a 48-bit address displayed in Hexadecimal (HEX) format. In this format each hex symbol represents 4 bits. The first half, or 24-bits, 00-02-A5 identifies the network interface card (NIC) manufacturer. In this case it is the manufacturer is Compaq.

Transmiterea şi controlul datelor Înainte ca placa de reţea emiţătoare să transmită datele în reţea, ea poartă un dialog electronic cu placa de reţea receptoare, pentru a se pune de acord asupra următorilor parametri: • Dimensiunea maximă a grupurilor de date ce vor fi transmise • Volumul de date transmise fără a se aştepta confirmarea • Intervalul de timp dintre blocurile de date • Intervalul de timp până la transmiterea confirmării • Capacitatea memoriei tampon, pentru a se evita depăşirea acesteia • Viteza transmisiei de date Dacă o placă de reţea de tip nou, mai rapidă, trebuie să comunice cu o placă de model vechi, mai lentă, ele vor conveni asupra vitezei de transmisie pe care să o folosească. Unele plăci de reţea mai noi conţin circuite care permit adaptarea la viteza unei plăci de reţea mai lente. Fiecare placă semnalează celeilalte proprii paramerti, precum şi acceptarea sau adaptarea la parametrii celeilalte plăci. Atunci când toate detaliile comunicării sunt puse la punct, cele două plăci încep să transmită şi să recepţioneze date.

Opţiuni şi parametri de configurare Plăcile de reţea prezintă uneori opţiuni configurabile, care trebuie setate pentru ca placa de reţea să funcţioneze corespunzător. Iată câteva exemple: Întreruperea (IRQ): liniile de cerere a întreruperii (IRQ – Interrupt ReQuest) sunt circuite hardware prin intermediul cărora diferite dispozitive, cum ar fi porturile de intrare/ieşire, tastatura, unităţile de disc sau plăcile de reţea pot solicita întreruperea sau alt serviciu către microprocesorul calculatorului. Liniile de cerere a întreruperii sunt integrate în arhitectura hardware a calculatorului, având alocate diferite niveluri de prioritate prin care microprocesorul poate determina importanţa fiecăreia dinte solicitări. Atunci când placa de reţea transmite o solicitare către calculator, ea foloseşte o întrerupere – un semnal electronic transmis către unitatea centrală (CPU) a calculatorului. Fiecare dispozitiv din calculator trebuie să folosească o altă linie de cerere a întreruperii (IRQ). Linia de întrerupere este specificată în momentul configurării dispozitivului. (Ex. IRQ4 pentru COM1, COM3; IRQ7 pentru portul paralel (LPT1); IRQ12 pentru mouse). De obicei, IRQ3 sau IRQ5 pot fi folosite pentru placa de reţea. Dacă este disponibilă, IRQ5 este opţiunea recomandată; în majoritatea cazurilor, aceasta este predefinită. Adresa portului I/O (de intrare/ieşire) de bază: portul I/O (de intrare/ieşire) de bază specifică un canal prin care informaţia circulă între dispozitivele hardware ale calculatorului (cum ar fi placa de reţea) şi unitatea centrală (CPU). Portul este văzut de către unitatea centrală ca o adresă. Fiecare dispozitiv hardware dintr-un sistem trebuie să aibă o altă adresă de port I/O. Adresele de port (în format hexazecimal) sunt de obicei disponibile pentru a fi atribuite plăcilor de reţea, în cazul în care nu sunt deja folosite. Adresa de memorie de bază: Adresa de memorie de bază identifică o locaţie (adresă) în memoria RAM a calculatorului. Această adresă este folosită de placa de reţea drept zonă tampon (buffer) pentru a stoca temporar cadrele de date transmise sau recepţionate. Acest parametru este numit uneori şi adresă RAM de început. De multe ori, adresa de memorie de bază pentru placa de reţea este D8000. Trebuie selectată o adresă de memorie de bază care nu este folosită deja de un alt dispozitiv. Cantitatea de memorie rezervată pentru DOS sau Windows 95/98 este vorba de 640 kilobytes (K) până la 1 megabyte (M) de RAM Transceiverul: anumite plăci prezintă atât un transceiver intern, cât şi unul extern. În acest caz trebuie să stabiliţi transceiverul pe care doriţi să îl folosiţi şi să faceţi selecţia corespunzătoare. Această alegere se face de obicei direct pe placă, prin jumpere (călăreţi). Jumperele sunt mici conectori care fac legătura între doi pini, pentru a determina (activa) circuitele folosite pe placa de reţea.

Performanţele reţelei Datorită efectului pe care îl are asupra transmisiei de date, placa de reţea influenţează decisiv performanţele întregii reţele. Cu toate că plăcile de reţea respectă anumite standarde şi specificaţii minimale, perfecţionarea unor caracteristici poate îmbunătăţi foarte mult performanţa serverului, a calculatoarelor client şi a reţelei în ansamblu. Puteţi mări viteza de transfer a datelor prin următoarele metode:

• • •

Accesul direct la memorie (DMA – Direct Memory Acces) – prin această metodă, calculatorul transferă datele direct din memoria tampon (buffer) a plăcii de reţea în memoria calculatorului, fără a folosi microprocesorul acestuia Partajarea memoriei plăcii de reţea – în acest caz, placa de reţea conţine memorie RAM pe care o partajează cu calculatorul. Calculatorul identifică această memorie RAM ca fiind propria sa memorie. Partajarea memoriei sistem – în acest sistem, procesorul plăcii de reţea selectează o porţiune din memoria calculatorului, pe care o foloseşte pentru a procesa datele.

altele l-ar putea interpreta fals ca 10000000 sau 01000000 întrucât nu pot distinge diferenţa între un emiţător inactiv = 0 volţi şi un bit 0 = 0volţi). Creşte astfel viteza operaţiilor. PCI or ISA) Determine whether Domain Name System (DNS) . bufferul RAM stochează o parte dintre acestea până când placa de reţea le poate prelucra. Token Ring.whatis. prin degrevarea microprocesorului care se poate concentra asupra altor sarcini. . sfârşitul şi jumătatea fiecărui bit fără ajutorul unui ceas extern.• • • Administrarea magistralei – în acest caz. or fiber-optic cable) type of system bus (for example. Există mai multe variante de a codifica datele pentru a putea parcurge un mediu de transmisie. www. Dynamic Host Configuration Protocol (DHCP) and Windows Internet Name Service (WINS) are being used and the IP addresses of the servers providing these services Basic Input Output System (BIOS) Universal Resource Locator (URL). Ethernet. When you select a network card. Subiectul acestui laborator vor fi mediile de transmisie ghidate. Microprocesor încorporat – Dacă posedă un microprocesor propriu. ocoleşte unitatea centrală şi transferă datele direct în memoria calculatorului. Laborator 2 Cabluri de reţea Există 3 categorii mari de medii de transmisie: ghidate (cablu din cupru şi fibre optice). fără fir (unde radio terestre) şi prin satelit. type of network (for example. consider the following three factors: 1. ceea ce măreşte viteza operaţiilor efectuate. un bit 1 este trimis stabilind un voltaj ridicat în timpul primului interval şi scăzut în cel de-al doilea. Necesită o foarte bună sincronizare între transmiţător şi receptor ceea ce la viteze foarte mari este greu de obţinut • Codificarea Manchester: folosind acest tip de codificare se va putea determina fără dubii începutul. Atunci când placa de reţea primeşte mai multe date decât poate procesa pe moment. placa de reţea nu mai are nevoie de microprocesorul calculatorului pentru a prelucra datele. or FDDI) 2. Folosirea memoriei RAM ca memorie tampon – în general. placa de reţea preia temporar controlul asupra magistralei. Majoritatea plăcilor de reţea includ procesoare. însă pot îmbunătăţi performanţele reţelei cu 20 până la 70 de procente. coaxial. Un 0 binar este trimis exact invers: întâi nivelul scăzut şi apoi cel ridicat. în cazul acestui tip de codificare fiecare perioadă a unui bit este împărţită în două intervale egale. Informaţia poate fi transmisă prin cablu folosind variaţia unor proprietăţi fizice ale semnalului cum ar fi tensiunea şi intensitatea curentului sau pulsurilor de lumină (depinde ce mediu de transmisie folosim). traficul datelor prin reţea se face la viteze care depăşesc posibilităţile de prelucrare a plăcilor de reţea. type of media (for example.com.com www. nu mai prea este folosită deoarece conduce la ambiguităţi (Ex: Dacă o staţie transmite şirul de biţi 00010000.webopedia. twisted-pair. Aceeste plăci de reţea sunt scumpe. Dintre acestea amintim: • Codificarea NRS: 0 volţi pentru un bit 0 şi 5 volţi pentru un bit 1. Cipurile de RAM de pe placa de reţea formează o memorie tampon (buffer). 3.

Există diverse tipuri de cabluri. care pot îndeplini cerinţele oricăror reţele. motoare sau cabluri electrice Probleme de timing = rezolvate prin sincronizări cu circuite de tip clock şi prin impunerea respectării unor seriide protocoale Coliziuni ‚ doi biti proveniti de la computere diferite se află în acelaşi timp pe un mediu comun Principalele tipuri de cablu Marea majoritate a reţelelor actuale sunt conectate prin fire sau cabluri. flexibil şi simplu de instalat.STP) Fibră optică Cablul coaxial Cândva.UTP) o Ecranat (Shielded Twisted Pair .• • • • • • Propagare = deplasare a semnalului Atenuare = pierdere a semnalului Reflectie = apare în circuite în care se folosesc elemente avînd impedanţe diferite Zgomot = termic. • Coaxial • • Torsadat (twisted-pair) o Neecranat (Unshielded Twisted Pair . Motivele care au dus la folosirea sa pe scară largă constau în faptul că acest tip de cablu era relativ ieftin. uşor. unde radio. de la cele mai mici până la cele mari. . care acţionează ca mediu fizic de transmisie în reţea. transportând semnalele între calculatoare. cablul coaxial era cel mai frecvent utilizat în cadrul reţelelor.

apoi de un strat de ecranare format dintr-o plasă metalică (cupru sau aluminiu) şi de o cămaşă exterioară de protecţie. Aceasta acţionează ca masă de semnal şi protejează miezul de zgomot (semnale parazite) şi diafonie. Miezul solid este de obicei din cupru. astfel încât acestea să nu pătrundă în cablu şi să distorsioneze datele. iar zgomotul sau semnalele parazite din plasa metalică vor ajunge în firele de cupru. În cadrul reţelelor. poate fi folosit în aproape orice tip de reţea. Prin urmare. se produce un scurtcircuit. Se mai numeşte şi Ehternet Standard. cablul coaxial consta dintr-un miez de cupru solid. cablul coaxial subţire se conectează direct la placa de reţea.6 cm grosime. Ecranarea se referă la plasa de metal (sau din alt material) împletită sau răsucită care înconjoară anumite tipuri de cabluri. şi anume pe o distanţă de 500 de metri (aproximativ 1640 picioare). cât şi cablul coaxial gros folosesc componente de conectare BNC (British Naval Connector). care îl separă de plasa de sârmă. Diafonia (crosstalk) este determinată de interferenţa cu semnalul de pe un fir alăturat.În cea mai simpla formă a sa. Ecranele protejează datele transmise prin cablu. cu atât cablul poate transporta semnalul pe o distanţă mai mare. Miezul unui cablu coaxial transportă semnalele electronice care reprezintă datele. atât cablul coaxial subţire. Acest miez poate fi solid sau multifilar (liţat). . Miezul conductor şi plasa de sârmă trebuie să fie întotdeauna separate printr-un strat izolator. Miezul este înconjurat de un strat izolator dielectric. Cablul coaxial gros Cablul coaxial gros este un cablu coaxial relativ rigid. Miezul său de cupru este mai gros decât cel al cablului coaxial subţire. Deoarece acest tip de cablu este flexibil şi simplu de instalat. Dacă se ating.2 cm diametru. • Conector de cablu BNC (mufă) – este sertizat sau lipit la capătul cablului. absorbind semnalele parazite (zgomot). Cu cât este mai gros miezul de cupru. Acest lucru duce la distrugerea datelor. după care semnalul începe să se atenueze. înconjurat de un înveliş izolator (PVC. deoarece a fost primul tip de cablu folosit pentru cunoscuta arhitectură de reţea Ethernet. de aproximativ 0. Poate transporta un semnal la aproximativ 185 metri (607 picioare). teflon). Cablul coaxial Există două tipuri de cablu coaxial: • Subţire (thinnet) • Gros (thicknet) Cablul coaxial subţire Cablul coaxial subţire este un cablu flexibil. Conexiuni pentru cabluri coaxiale Pentru a stabili conexiunea dintre cablu şi calculator. cablul coaxial gros poate transporta semnalele mai departe decât cablul coaxial subţire. de aproximativ 1.

Specificaţiile cablului UTP sunt cuprinse în standardul 568 al asociaţiilor EIA/TIA (Electronic Industries Association şi Telecommunications Industries Association) referitor la cablarea clădirilor comerciale. Fără terminatoare BNC.• • • Conector BNC T – cuplează placa de reţea din calculator la cablul de reţea. cablul torsadat (twisted-pair) constă din două fire de cupru izolate. În funcţie de scopul propus. în vederea obţinerii unui segment de lungime mai mare. Categoria 3 Conţine certificarea cablului UTP pentru transmisii de date de până la 10 Mbps (megabiţi pe secundă). . cu trei răsuciri pe picior de cablu. • Categoria 5 Conţine certificarea cablului UTP pentru transmisii de date de până la 100 Mbps (megabiţi pe secundă). care este alcătuit din 4 perechi răsucite (8 fire). Fiecare este colorat ca in imagine. Categoria 2 Conţine certificarea cablului UTP pentru transmisii de date de până la 4 Mbps (megabiţi pe secundă). Aceste standarde conţin cinci (+2) categorii de cabluri UTP: • • • Categoria 1 Se referă la cablul telefonic UTP tradiţional. Are în compunere patru perechi de fire de cupru torsadate. Terminator BNC – încheie (termină) fiecare capăt al unui cablu de magistrală pentru a absorbi semnalele parazite. Cablul torsadat neecranat (UTP) Cablul UTP care foloseşte specificaţia 10BaseT este cel mai cunoscut tip de cablu torsadat şi devine rapid principalul mediu utilizat în cablarea reţelelor LAN. însă nu şi date. • Categoria 4 Conţine certificarea cablului UTP pentru transmisii de date de până la 16 Mbps (megabiţi pe secundă). o reţea magistrală nu poate funcţiona. Cablul UTP constă din două fire de cupru izolate. Cablul torsadat Într-o descriere sumară. Lungimea maximă a segmentului este de 100 de metri. răsucite unul împrejurul celuilalte. Are în compunere patru perechi torsadate. Există două tipuri de cablu torsadat: neecranat (Unshielded Twisted Pair – UTP) şi ecranat (Shielded Twisted Pair – STP). • • Categoria 6 Pot trata semnale cu banda de frecvenţă de 250 Mhz (categoria 5 => doar până la 100Mhz) Categoria 7 Pot trata semnale cu banda de frecvenţă de 600 Mhz Aşadar în ziua de astăzi cel mai des folosit tip de cablu UTP este cel de categoria 5. există specificaţii UTP care precizează câte răsuciri sunt permise pe fiecare metru de cablu. Are în compunere patru perechi torsadate. Are în compunere patru perechi torsadate. Conector BNC bară – folosit pentru a concatena (uni) două segmente de cablu coaxial subţire. care poate transmite vocea.

Aceştia se aseamănă cu conectorii telefonici RJ-11. Diafonia este determinată de amestecul (interferenţa) semnalelor utile cu semnalele provenite din firele alăturate. În special cablul UTP este predispus la diafonie. Aceste elemente asigură cablului STP o protecţie foarte bună a datelor transmise împotriva interferenţelor externe. Ordinea standard a culorilor devine: O problemă care poate apărea la toate tipurile de cabluri este diafonia (crosstalk). Prin urmare. în timp ce RJ-11 are numai patru. cablul STP este mai puţin afectat de interferenţe electrice şi asigură transferul datelor cu viteze superioare şi pe distanţe mai mari decât cablul UTP. Conectorul RJ-45 conţine opt conexiuni pentru fire. Pentru a reduce efectul diafoniei se foloseşte ecranarea. Conctorul RJ-45 are dimensiuni mai mari şi nu se potriveşte într-o priză RJ-11. Conexiuni pentru cablul torsadat: • Conectori pentru calculator Cablurile torsadate folosesc pentru cuplarea la calculator conectori telefonici RJ-45. De asemenea cablul STP include o folie dispusă între şi în jurul perechilor de fire.Cablul “crossover” utilizat la conectarea a două calculatoare direct prin cablul UTP este dată de schimbarea la un singur capăt a conexiunii prin inversarea pinilor 1.2 cu 3 şi 6. Dulapuri de distribuţie cu sertare Panouri de conectare extensibile Fişe de conectare Prize de perete • • • • . Cablul torsadat ecranat (STP) Cablul STP are un înveliş protector de calitate mai bună decât cea a cablului UTP.

drept surse de lumină. . În următorul tabel este făcută o comparaţie între fibrele optice care folosesc laser şi cele care folosec LED. Prin acest mod semnlul pierdu t este de aproximativ 10%. Pentru transmiterea semnalului se pot folosi două tipuri de surse de lumină: LED-uri (Light Emitting Diode) şi laserul cu semiconductor.0 x 108 metrii/secundă Alcătuirea fibrei optice Fibrele optice sunt alcătuite dintr-un cilindru de sticlă extrem de subţire. Cablul de fibră optică În acest tip de cablu. fiecare în propriul înveliş (kevlar). Fiecare fibră de sticlă transmite semnalele într-o singură direcţie. aşa cum se întâmplă uneori în cazul cablurilor din fire de cupru. Fibrele pot fi conectate în trei moduri. această îmbinare prin sudură fiind aproape la fel de bună ca şi folosirea unui singur fir. doar timpul de răspuns al acestei diode (1ns) este cel care limitează viteza de transfer de date la aproximativ 1Gbps. la viteze ridicate. datorită purităţii semnalului şi lipsei atenuării. datele transmise prin cabluri de fibră optică nu pot fi interceptate. numit armătură care are un indice de refracţie mai mic decât miezul pentru a păstra lumina în miez. Conectorii pierd între 10% şi 20% din lumină. 8-10 microni-monomod). Pentru toate cele trei tipuri de îmbinare poate să apară fenomenul de reflexie la punctul de îmbinare. Al doilea mod constă în îmbinarea mecanică care se obţine prin ataşarea celor două capete unul lângă altul.Consideraţii referitoare la cablul coaxial Folosiţi cabluri torsadate dacă: • Reţeaua LAN are un buget limitat. dar avantajul acestor sisteme este că sunt uşor de reconfigurat. A treia modalitate este de a topi cele două bucăţi de fibră. Acestea sunt mai uşor de instalat. iar cealaltă pentru a recepţiona semnale. Capătul fibrei optice care recepţionează semnalul constă dintro fotodiodă. însă nu pot transporta impulsurile de lumină pe distanţe la fel de mari ca fibra de sticlă. Cablul de fibră optică este indicat pentru transmisii de date de mare viteză şi capacitate. deoarece prin fibră optică nu se transportă impulsuri electrice. cu o conectare simplă a calculatoarelor. Uneori fibrele sunt construite din materiale plastice. fibrele optice transportă semnale de date digitale sub forma unor impulsuri luminoase modulate. numit miez (50 micronimultimod. • Doriţi o instalare relativ uşoară. Deocamdată. cablul este alcătuit din două fibre. Ca urmare. Una din fibre este folosită pentru a transmite. Primul mod constă în ataşarea la capătul fibrei a unor conectori care se pot lega la un soclu pentru fibră. care transportă datele sub formă de semnale electronice. care declanşează un impuls electric când primeşte o rază de lumină. Nu folosiţi cabluri torsadate dacă: • Trebuie să asiguraţi integritatea datelor transmise pe distanţe mari. iar energia reflectată poate interfera cu semnalul. înconjurat de un strat concentric de stică. Viteza luminii în vid 3. Este un mod relativ sigur de transmisie a datelor. într-un înveliş special şi fixarea lor cu ajutorul unor cleme.

pe distante mari şi într-un mediu foarte sigur Nu folosiţi cablu de fibră optică dacă: • Aveţi un buget limitat • Nu aveţi experienţa necesară pentru a-l instala şi conecta la dispozitive Tabelul de mai jos prezintă o mică comparaţie a tipurilor de cablu discutate: Caracteristici Cablu coaxial subtire (10Base2) Mai scump decat cablul torsadat 185 de metri (607 picioare) 10 Mbps Destul de flexibil Usor de instalat Cablu coaxial gros (10Base5) Mai scump decat cablul coaxial subtire 500 de metri (1640 picioare) 10 Mbps Putin flexibil Usor de instalat Cablu torsadat (10BaseT) Cel mai ieftin 100 de metri (328 picioare) 10 Mbps 4-100 Mbps Cel mai flexibil Foarte usor de instalat. Semnalul – impulsul luminos – poate fi transmis pe distanţe mari. Consideraţii referitoare la fibra optică Folosiţi cablu de fibră optică dacă: • Trebuie să transmiteţi date la viteze foarte înalte.Criteriu Viteza de trnsfer a datelor Tip de fibră Distanţă Durată de viaţă Sensibilitate la temperatură Cost LED Joasă Multi-mod Scurtă Viaţă lungă Minoră Cost redus Laser cu semiconductor Mare Multi-mod sau uni-mod Lungă Viaţă scurtă Substanţială Scump Transmisiile prin cablu de fibră optică nu sunt supuse interferenţelor electrice şi sunt foarte rapide (se folosesc frecvent pentru transmisii la 100Mbps. posibil preinstalat Cablu cu fibra optica (10BaseFL) Cel mai scump 2 kilometri (6562 picioare) 100 Mbps si peste 1 Gbps Foarte flexibil Usor de instalat avand instrumentele necesare Costul cablului Lungimea utilizabila a cablului Viteze de transmisie Flexibilitate Usurinta de instalare . dar s-a demonstrat că suportă şi viteze de peste 1Gbps).

11 din 1997 specifică trei tehnici de transmisie: • Infraroşu Transmisii radio pe distanţă scurtă FHSS (Frequency Hopping Spread Spectrum) • Transmisii radio pe distanţă scurtă DSSS (Direct Sequence Spread Spectrum) ! Atât FHSS cât şi DSSS utilizează o parte a spectrului care nu necesită licenţe (banda 2.d. apoi se regenerează semnalul • ca şi lumina undele radio pot fi absorbite de anumite materiale şi reflectate sau refractate de altele Noţiunea de semnal face referire la un impuls electric. intr-o cladire sau un grup de cladiri apropiate. televiziunea.11a care foloseşte o bandă de frecvenţă mai mare şi atinge 54 Mbps precum şi standardul 802. sistemele de alarmă ş. Folosind undele electromagnetice. eliminand necesitatea cablurilor si transformand reteaua intr-un LAN mobil. radarul. un eşantion de lumină sau o undă electromagnetică modulată.11 (1Mbps) şi câteva obiective pe care acest standard le-a atins: • găsirea unei benzi de frecvenţe care să fie disponibile. O retea WLAN (Wireless Local Area Network ) este un sistem flexibil de comunicatii de date. ci pur si simplu se muta calculatoarele si reteaua poate functiona imediat. folosit ca o extensie sau o alternativa la reteaua LAN prin cablu. la mutarea în alt sediu nu este nevoie de cablari si găuriri in pereti si plafoane pe care acestea le presupun. de preferinţă la nivel mondial • tratarea faptului că semnalele radio au o acţiune limitată • asigurarea menţinerii confidenţialităţii utilizatorului Standardul 802. telecomandele. sunt deja integrate în viaţa noastră de zi cu zi. Toate acestea fac parte din rândul semnaleleor analogice şi pot transporta date în cadrul unei reţele. Standardul pentru reţelele fără fir care a fost creat s-a numit 802.Laborator 3 Reţele wireless O noua tehnologie in domeniul retelelor incearca sa se impuna in momentul actual. mai ales pentru parte de tiparire in retea şi pentru legatura la server. Ce-i drept .4 GHz şi mai nou 5. Transmiţătoarele radio convertesc acest semnal electronic în unde radio care vor radia în linii drepte prin antena transmiţătorului. daca o firma are un WLAN . ca mediu de transmisie a datelor. dispozitivele WLAN transmit si primesc date prin aer. cea a retelelor LAN in locul cablurilor . telefoanele celulare.11b care folseşte o tehnică de modulare diferită atingând o viteză de până la 11Mbps Computerele trimit datele folosind semnale electronice.a.m. Tehnologiile Wireless ne înconjoară şi ne-au înconjurat şi cu mai mult timp în urmă. in general retelele WLAN se folosesc impreuna cu LAN-urile clasice. radioul. Astfel. Un semnal analogic are următoarele caracteristici: • Este ondulat • .7 GHz) ! În 1999 a ieşit standardul 802. este luat de undele electromagnetice. Trebuie ţinut cont de următoarele : • undele radio se atenuează pe măsură ce se îndepărtează de antena transmiţătorului de aceea şi receptorul trebuie să aibă o antenă care recepţionează semnalele echivalente cu cele tansmise (dar mult mai slăbite).

lumina vizibilă. undele se comportă din ce în ce mai mult ca lumină şi din ce în ce mai puţin ca unde radio. Toate aceste tipuri de energie electromagnetică aranjate în funcţie de lungimea de undă (de la mare la mic) formează aşazisul spectru electromagnetic.000 kilometri/s în vid. Pentru că toate undele electromagnetice sunt generate în acelaşi mod. Ochiul uman poate intercepta energia electomagnetică având o lungime de undă între 400 şi 700 nanometrii (nm). Într-o transmisie. Cu toate astea ele nu sunt altceva decât tipuri de energie electromagnetică. toate par a fi lucruri diferite. ci ele sunt folosite pentru a altera (a modifica) un alt semnal mai puternic numit semnal purtător (purtătoare). adică numai ceea ce noi denumim lumina vizibilă (curcubeu de culori). În general. pe măsură ce ne deplasăm de la undele radio lungi către lumina vizibilă. .1310 – 1550 nm). microundele. 400 – violet 700 – roşu Lumina infraroşie (cea cu lungime de undă ceva mai mică decât lumina roşie) este folosită pentru a transmite date prin fibra optică (lungimi de undă folosite 850 . Acest proces de modificare a purtătoarei poartă denumirea de modulare. ele au multe proprietăţi comune cum ar fi viteza de deplasare de aproximativ 300.• • • Are un grafic continuu.Frequency Modulation (FM): folosită de staţiile radio acest tip de modulare modifică frecvenţa purtătoarei • modulare de fază – PhaseModulation (PM): acest tip de modulare modifică faza purtătoarei Pentru transmiterea în WLAN-uri se foloseşte Carrier Sense Multiple Access/Collision Avoidance (CSMA/CA). Există trei moduri de a modula o purtătoare şi anume: • modulare în amplitudine .Amplitude Modulation (AM): folosită de staţiile radio acest tip de modulare modifică înălţimea sau amplitudinea purtătoarei • modularea în frecvenţă . razele gama. semnalele electrice (datele) de la un computer dintr-un LAN nu sunt transmise direct în antena transmiţătorului. în care voltajul variază în timp Este natural (există semnale analogice creat fără intervenţia omului) A fost folosit în cadrul comunicaţiilor de mai bine de 100 ani Undele radio.

Rolul unui receptor (receiver) este acela de a demodula semnalul purtător recepţionat prin antenă adică de a interpreta schimbările din acest semnal pentru a reconstrui semnalul electric original. care aici se numesc micro-celule . Deoarece microcelulele se suprapun partial la trecerea utilizatorului de la o microcelula la alta nu se intrerupe comunicaţia dintre el si retea. care se prezinta sub forma unor placi PCI sau ISA. cele mai multe dintre acestea acţionează pe o rază de 90 până la 300 metrii. faptul ca exista o conexiune wireless in locul celei prin cablu este transparent pentru sistemul de operare. soluţia ar fi instalarea mai multor puncte de acces a căror raze de acţiune să se suprapună într-o anumită măsură (20-30%). pentru a extinde zona de acoperire a WLAN-ului. Comunicatia fara fir este limitata de distanta pe care o acopera un echipament WLAN. pentru a se putea realiza comunicare între două astfel de NIC-uri se instalează un access point (AP) care va funcţiona ca un hub pentru infrastructura WLAN (Wireless LAN). O microcelulă este aria de acoperire a unui punct de acces. Insa chiar si acest caz. Acest punct de acces este un emitator/receptor care este conectat la reţeaua cablată pentru a oferi calculatoarelor wireles accesul la Internet şi conectivitate cu LAN-ul cablat. WLAN-urile folosesc celule. pentru PC-urile desktop. in cadrul unei cladiri cu birouri standard. acesta din urma fiind o caracteristică a puterii emitator/receptor. Utilizatorii acceseaza reteaua WLAN prin adaptoare speciale . deoarece ele prezintă următoarele proprietăţi: • trec cu uşurinţă prin pereti si alte obiecte solide • • sunt omnidirecţionale => se pot propaga în orice direcţie de la sursă deci nu este nevoie de o aliniere fizică a transmiţătorului cu receptorul sunt supuse la interferenţe datorate motoarelor şi altor echipamente electrice . Practic. O reţea wireless poate lucra în două moduri: în prezenţa unei staţii de bază în absenţa unei staţii de bază (ad-hoc networking ) De foarte multe ori se întâmplă ca plăci de reţea de la diferiţi producători să nu fie compatibile. • • UNDE RADIO Undele radio este cel mai raspandit mod folosit la comunicarea wireless. Pentru a se acoperi arii geografice ceva mai mari decât puterea unui AP. pentru notebookuri. dotat cu adaptor WLAN este asociat unei singure microcelule. există solutii de refacere a conexiunii fara pierderea datelor. Principiul este asemanator cu al telefoniei celulare. În orice moment un utilizator care dispune de un PC mobil.400 de metri. Mobile IP de la 3COM lucreaza astfel: la trecerea de la AP la altul. punctul de atasament la retea se schimba (deoarece s-a schimbat AP-ul ). adaptorul WLAN lasa primului AP adresa celui de al doilea astfel incat toate pachetele sunt rutate de la primul la al doilea punct de acces si utilizatorul nu sesizeaza faptul ca a schimbat AP-ul. Acest lucru poate duce la pierderea de pachete. Aceste echipamente . stocheaza si transmit date de la/către aparatele din WLAN si cele din LAN. iar sistemele de operare instalate le tratează ca pe placile de reţea obişnuite. desi nu sunt proiectate decat pentru folosirea in incaperi . dar adresa IP nu se modifica. De exemplu echipamentele Air Connect de la 3COM au o raza de actiune de 60 de metri . ajung pana la 300 . Există un singur caz in care aceasta nu este continuă: daca se foloseşte protocolul TCP/IP. Ele functioneaza ca si placile de retea clasice. În acest caz. sau a unor echipamente externe. La transferul datelor prin TCP/IP si la trecerea de la o microcelula la alta. această supapunere va permite aşazisul “roaming” (serviciu similar cu cel pus la dispoziţie de companiile telefonice). AP-urile primesc. folosite in aer liber .

de asemenea sunt absorbite de picăturile de ploaie în benzile de frecvenţă mai joase (VLF. VHF şi UHF) undele radio tind să fie absorbite de Pământ. cele care trec ating ionosfera (100-500km). Există trei motive pentru care această tehnică de transmisie nu este o opţiune populară: • semnalele infraroşii nu trec prin ziduri • lărgimea de bandă redusă • lumina soarelui afectează semnalele în infraroşu LASER Semnalele optice neghidate sunt folosite în ziua de azi pentru conectarea a două reţele aflate în două clădiri diferite relativ apropiate. Sunt permise două viteze 1Mbps şi 2 Mbps (la fiecare se folosesc codificări diferite). undele se propagă în linii aproximativ drepte şi pot fi din acest motiv direcţionate cu ajutorul unei antene parabolice.85 sau 0.a.f. 1mm. Acest lucru se face concentrând energia într-un fascicul îngust care va fi recepţionat de o altă antenă bine aliniată. undele radio tind să se propage în linie dreaptă şi să ricoşeze din obstacole. dar puterea semnalului scade mult cu distanţa de la sursă o la frecvenţe înalte. Proprietăţi: • se oferă o bandă foarte largă la un preţ foarte redus • uşor de instalat • nu necesită licenţă pentru funcţionare • • fascicolul de lumină a laserului are un diametru de aprox. televiziune ş. Deoarece semnalizarea prin laser este inerent unidirecţională va trebui să existe câte un laser şi câte o fotodiodă pe acoperişul fiecăreia dintre clădiri. Inc) şi-a construit întregul sistem de comunicaţie cu microunde. mică deci va trebui folosită o tehnică de vârf => sunt folosite lentile pentru o uşoară defocalizare a fascicolului nu penetrează ploaia şi ceaţa groasă SATELIŢI DE COMUNICAŢIE În trecut s-au încercat diferite metode de a comunica folosind reflectarea semnalelor de către baloanele meteorologice metalizate. din turn în turn la distanţe de zeci kilometrii între ele (100metri înalţime/turn => 80 km între ele). fiind refractate de aceasta şi trimise înapoi spre Pământ • MICROUNDE Peste 1000 MHz. Primul satelit folosit pentru comunicaţii navă-ţărm a fost luna – proiect . acesta trebuie îndreptat spre o ţintă (fotodioda) f. Proprietăţi: • nu trec cu uşurinţă prin zidurile clădirilor • • • • poate să apară fenomenul de atenuare multicăi (multipath-fading) : anumite unde sunt refractate de straturile atmosferice joase şi pot întârzia mai mult decât undele directe sosind defazate faţă de unda directă (fenomenul depinde de vreme şi de frecvenţă) de la 8 GHz în sus microundele sunt absorbite de apă sunt folosite la sistemele telefonice (celulare şi pe distanţe mari).95 microni. sunt ieftine prin comparaţie cu alte medii de transmisie INFRAROŞU Soluţia bazată pe infraroşu foloseşte transmisiuni cu difuzare (fără vizibilitate directă) la 0. MCI (Microwave Communications. LF şi MF) undele radio urmăresc curbura Pământului în benzile de frecvenţă mai înalte (HF.• • proprietăţile undelor sunt dependente de frecvenţă: o la frecvenţe joase undele radio se propagă bine prin obstacole.

Determinarea locului unde va fi plasat un satelit este influenţată de • perioada unui satelit (cu cât un satelit este mai sus cu atât este mai lungă perioada) • centurile lui Van Allen = straturi de particule prinse în câmpul magnetic al Pământului 35000 km 30000 km 25000 km 20000 km 15000 km 10000 km 5000 km 0 km GEO (Geostationary Earth Orbit) 270 ms întârziere 3 sateliţi necesari Centura Van Allen superioară MEO (Medium Earth Orbit) Centura Van Allen inferioară LEO (Low Earth Orbit) 35-85 ms întârziere 1-7 ms întârziere 10 sateliţi necesari 50 sateliţi necesari GEO: pentru a evita interferenţa în condiţiile tehnologiilor actuale nu este recomandat să existe sateliţi mai apropiaţi de două grade în planul ecuatorial de 3600 => cel mult 180 de sateliţi Proprietăţi: • perioada de aprox. diferenţa faţă de IRIDIUM era schema de comutare diferită. principala diferenţă dintre un satelit artificial şi unul natural eset că cel artificial poate amplifica semnalul primit înainte de a le transmite înapoi. s-a realizat în 1997-1998. 30 de sateliţi la o altitudine de 1350 de km.Very Amall Aperture Terminals) care deoarece nu au suficientă putere să comunice între ele folosesc o staţie terestră specială. folosite de televiziuni MEO: un ocol în jurul Pământului durează aprox. În 1962 a fost lansat primul satelit artificial pentru comunicaţie. proiectul a fost un fiasco total GLOBALSTAR => 48 de sateliţi. care conţine mai multe dispozitive de recepţie-transmisie automată (transporder) fiecare dintre ele ascultă pe o anume porţiune din spectru. în sensul că apelurile sunt dirijate printr-o reţea terestră TELEDESIC => conceput în 1990 de Craig McCaw şi Bill Gates. sistemul este posibil să intre în funcţiune în 2005 conform planului . se dorea lansarea a 77 de sateliţi. 18.000 km LEO: • • • IRIDIUM => a fost propus în 1990 de Motorola. doar 66 de sateliţi mai puternici. amplifică semnalul recepţionat şi apoi îl redifuzează pe o altă frecvenţă. Nu sunt folosiţi pentru comunicaţii.î. să nu se suprapună cu cele folosite pe Pământ • au o antenă de aproximativ 10 m • sunt în mod inerent sisteme cu difuzare deci criptarea este esenţială dacă dacă securitatea este necesară • preţul transmisiei unui mesaj este independent de distanţa parcursă • mai nou s-au dezvoltat microstaţii cu cost redus (VSAT. Un satelit de comunicaţie poate fi gândit ca un mare repetor de microunde. era un sistem care urma să fie folosit pentru comunicare care transmitea din satelit în satelit.dezvoltat de marina SUA. Exemple de sateliţi MEO sunt cei 24 de sateliţi GPS (Global Positionig System) care orbitează la aprox. 6 ore. pentru a evita interferenţa cu semnalul recepţionat. 24 ore • aprox 4000 kg • alimentare pe bază de panouri solare • echipate cu motoare de rachetă pentru a rămâne pe locurile prevăzute pentru ei pe orbită • folosesc benzi de frecvenţe alocate a.

Laborator 4 Modelul ISO OSI .

Structura pachetelor este determinată de protocolul folosit de cele două calculatoare. se adaugă informaţii referitoare la succesiunea datelor. La fiecare nivel. În primul rând. Primele trei niveluri (cele mai de jos) a modelului OSI sunt cele care se ocupă de mişcarea datelor prin Internet şi Intranet. duce la încetinirea reţelei. Există două motive pentru care transferul unor blocuri mari de date pe cablu. Atunci când sistemul de operare în reţea al calculatorului emiţător fragmentează datele în pachete. transmisiile individuale vor fi accelerate. Informaţia care urmează a fi transmisă în reţea porneşte de la nivelul Aplicaţie şi „coboară” prin toate cele şapte niveluri. La nivelul Transport. ceea ce simplifică sarcina de tratare a erorii. după reasamblarea datelor. De asemenea numerotează segmentele pentru ca acele calculatoare destinaţie să poată recompune datele iniţiale. reţelele nu ar putea funcţiona dacă fiecare calculator ar plasa pe cablu la un moment dat o cantitate mare de date. astfel încât fiecare calculator din reţea va avea mai multe ocazii de a transmite şi recepţiona date. fiind transferate pe cablu. acolo unde sunt generate datele. Când datele sunt transmise doar de-a lungul unui LAN.Nivelul Transport fragmetează datele în unităţi mai uşor de manipulat numite segmente. informaţiile adăugate de nivelul Legătură de date din calculatorul sursă vor fi citite de nivelul Legătură de date din calculatorul receptor. la destinaţie. Atunci când pachetele trec şi de nivelul Fizic. Aceste unităţi sunt numite pachete sau cadre. Rolul pachetelor în comunicaţia din reţea Datele fac parte din fişiere de dimensiuni mari. Dacă datele sunt fragmentate în pachete. împiedicând interacţiunea şi comunicaţiile rapide. De exemplu. el adaugă fiecărui cadru informaţii de control. Însă. doar o mică parte a datelor va fi afectată şi va trebui retransmisă. Apoi aceste frame-uri vor fi transmise bit cu bit către nivelul Fizic. În acest fel se creează posibilitatea: • Transmiterii datelor originale. Apoi nivelul Reţea încapsulează fiecare segment luând naştere pachetele. • Verificării eventualelor erori. transmiterea în bloc a unor cantităţi mari de date „strangulează” (blochează) reţeaua. ele conţin informaţii despre fiecare din celelalte şase niveluri. Adresarea pachetelor . Mai departe nivelul Legătură de date încapsulează pachetele rezultând astfel aşanumitle frame-uri la care va adăuga adresa MAC a maşinii sursă şi a celei destinaţie. În acest caz. pentru a readuce datele la forma iniţială. Atunci când pachetele ajung la nivelul Transport. Pachetele reprezintă unitatea de bază a comunicaţiilor în reţea. Pentru ca mai mulţi utilizatori să poată transmite simultan informaţii în reţea. datele trebuie fragmentate în unităţi mai mici şi mai uşor de manevrat. din cauza unui calculator care „inundă” cablul cu date. datelor le sunt adăugate informaţii referitoare la nivelul respectiv. Dacă însă va trebui să trimitem datele peste Intranet sau Internet. La calculatorul ţintă (destinatar). la care va adăuga adresele IP a maşinii sursă şi a celei destinaţie. dezasamblate în unităţi mai mici. la un moment dat. • Reasamblării datelor în ordinea corespunzătoare. Crearea pachetelor Procesul de creare a pachetelor începe la nivelul Aplicaţie al modelului OSI. pachetele sunt preluate şi reasamblate în ordinea corespunzătoare. Al doilea motiv pentru care reţeaua reformatează blocurile mari de date în pachete mai mici este posibilitatea unei erori în transmisie. care vor preciza calculatorului receptor modul de reasamblare a datelor din pachete. pachetele vor deveni unităţile de date la care se va face referirea deoarece maşina destinaţie va fi căutată după adresa IP introdusă în pachet la nivelel Reţea al nivelului OSI. vom vorbi despre unităţile de date ca fiind frame-uri. Aceste informaţii se adresează nivelului echivalent de pe calculatorul receptor. blocul de date iniţial este fragmentat în pachete. adresele MAC fiind tot ceea ce este necesar pentru ca datele să ajungă de la sursă la destinaţie.

Dacă rezultatele sunt identice. Standardul Ethernet cere ca toate cadrele valide să aibă cel puţin 64 de octeţi. Dacă porţiunea de date dintr-un cadru este mai mică decât lungimea minimă acceptată este folosit câmpul de completare.: 110001 = x5+x4+x0 Va fi folosită aritmetica polinomială de tipul modulo 2. pe baza adresei din antetul pachetului.4 µs pentru a permite ceasului receptorului să se sincronizeze cu cel al emiţătorului. înseamnă că datele din pachet au rămas intacte. Internet checksum – se adună valoarea tuturor biţilor dată CRC Codurile polinomiale sunt bazate pe tratarea şirurilor de biţi ca reprezentări de polinoame cu coeficienţi 0 şi 1. Se va folosi un polinom generator G(x) care are atât bitul cel mai semnificativ cât şi . în care nu există transport la adunare şi nici împrumut la scădere. Există trei modalităţi importante de a calcula această sumă de control: 1. mai poate fi folosită şi o adresă de difuzare (broadcast). Formatul cadrelor Inceput cadru Adresa destinatiei Adresa sursei Lungime (sau tip) Date Camp de completare Suma control Sfarsit cadru (uneori) Începutul cadrului sau preambulul este de obicei de 8 octeţi fiecare octet conţinând şablonul de biţi 10101010. trebuie semnalizat calculatorului sursă faptul că trebuie să retransmită datele. Apoi urmează datele. • Filtrarea pachetelor – Această funcţie se referă la selecţia anumitor pachete pe baza unor criterii. Altfel spus identifică protocolul de nivel reţea folosit. În acest caz. Ex. Următoarele două funcţii joacă un rol important în dirijarea corectă a pachetelor: • Retransmiterea pachetelor – Calculatoarele pot transmite un pachet de date către o altă componentă de reţea. cyclic redundancy check (CRC) – se fac calcule polinomiale asupra datelor 2. Dacă este folosit câmpul lungime atunci sfârşitul de cadru nu mai este necesar din pricina faptului că acest câmp lungime precizează exact câţi octeţi mai sunt până la sfârşitul cadrului. Codificarea Manchester a acestui şablon furnizează o undă dreptunghiulară de 10 MHz timp de 6. În afara faptului că există o lungime maximă a cadrelor. pentru standardul în bandă de bază de 10Mbps folosesc numai adrese pe 6 octeţi. cum ar fi adresa. Atunci când pachetul ajunge la destinaţie. Fiecare placă de reţea „vede” toate pachetele transmise pe segmentul său de cablu. pentru a facilita distingerea cadrelor valide de reziduuri (cele provenite în urma coliziunilor). folosind codificarea Manchester pentru a detecta graniţele biţilor. una pentru destinaţie şi una pentru sursă. Ceasurile trebuie să rămână sincronizate pe durata cadrului. însă atenţionează (întrerupe) calculatorul doar în cazul în care adresa pachetului corespunde cu adresa sa. există şi o lungime minimă a cadrelor. În afară de acest tip de adresare. Cadrul conţine două adrese. Dirijarea pachetelor Componentele de reţea folosesc informaţiile de adresă din pachete pentru a dirija pachetele către destinaţiile corespunzătoare sau pentru a le opri să ajungă în alte locuri. fiind de fapt un număr rezultat dintr-un calcul matematic efectuat cu datele din pachet la calculatorul sursă.Majoritatea pachetelor din reţea sunt adresate unui anumit calculator. Dacă rezultatul de la destinaţie diferă de rezultatul de la sursă. Pachetele transmise cu o adresă de difuzare sunt în atenţia tuturor calculatoarelor din reţea. scumpă). paritate bidimensională – se adună un bit care face ca o secvenţă de 8 biţi să aibă un număr par sau impar de valori 1 3. Suma de control este un cod de dispersie pe 32 de biti a datelor. până la 1500 de octeţi (această valoare a fost limitatî de faptul că la data creării standardelor memoria RAM era f. se reface calculul. înseamnă că datele au fost alterate (s-au modificat pe parcursul transmisiei datorită zgomotului de pe cablu). Câmpul tip specifică procesul căruia îi este destinat cadrul.

transferuri de fişiere mai lungi.î. Rezultatul este cadrul cu suma de control ce va fi transmis (acesta este divizibil modulo 2 cu G(x)).. Ideea este de a se adăuga la sfărşitul unui cadru a cărui polinom este notat M(x) un număr de biţi a. Componentele folosite sunt: • Repetoare + huburi • Bridge-uri + switch-uri • Routere • Porţi de interconectare . .cel mai puţin semnificativ 1.... Cel folosit de IEEE 802 este: x32+x26+x23+x22+x16+x12+x11+x10+x8+x7+x5+x4+x2+x1+1 Pe măsură ce o companie se dezvoltă. • Se scade restul (care are întotdeauna r sau mai puţini biţi) din şirul de biţi corepunzător lui xr M(x). devine evident faptul că trebuie făcut ceva pentru îmbunătăţirea performanţelor. Principalul motiv pentru a segmenta un LAN este de a izola traficul între segmente şi de a obţine mai multă lăţime de bandă pentru fiecare user prin crearea unor domenii de coliziune mai mici ( => decongestionarea reţelei)...... reţeaua acesteia se extinde. Există anumite componente pe care un administrator de reţea le poate instala cu scopul de a extinde o reţea. acest lucru se întâmplă din pricina faptului că fiecare topologie şi arhitectură de reţea are propriile sale limite. utiizând împărţirea modulo 2. M(x)  G(x).... Exemplu: Cadru: 1101011011 Generator: 10011 Mesaj după adăugarea a 4 biţi de 0: 1 1 0 1 0 1 1 0 1 1 0 0 0 0 11010110110000 10011 10011 10011 00001 .. Apare ceea ce se numeşte congestie care se manifestă prin timpi de răspuns mai mari. ajungând până la urmă să nu mai facă faţă sarcinilor. întârzieri.... Reţeaua va avea mai mulţi useri care vor partaja fişiere de dimensiuni mari. Atunci când operaţiile de tipărire necesită un timp îndelungat de aşteptare (imprimantă partajată). 1110 Cadru transmis: 1 1 0 1 0 1 1 0 1 1 1 1 1 0 = Rest 10011 1100001010 Anumite polinoame au devenit standarde internaţionale. • Se împarte şirul de biţi ce corespund lui G(x) într-un şir de biţi corespunzător lui x r M(x).. sau se vor conecta la Internet.. Se adaugă r biţi de 0 la capătul mai puţin semnificativ al cadrului aşa încât acesta va corespunde polinomului xr M(x). sau aplicaţiile care generează un trafic intens răspund din ce în ce mai greu. vor accesa fişiere de pe servere. a reuni două sau mai multe reţele LAN separate sau a segmenta o reţea LAN existentă astfel încât fiecare segment să devină o reţea LAN separată. utilizând scăderea modulo 2..... Algoritmul pentru calculul sumei de control va fi următorul: • Fie r gradul lui G(x)...

la fel ca şi repetoarele. În cazul în care cablul este destul de lung atenuarea va face ca semnalul să devină de nerecunoscut. Exista mai multe tipuri de concentratoare.Repetoare Pe măsură ce semnalul traversează cablul. Concentratorul este componenta centrală a unei retele cu topologie stea. • Concentratoare active – regenerează şi retransmit semnalele • Concentratoare pasive – acţionează doar ca puncte de conectare • Concentratoare hibride – la care se pot conecta diferite tipuri de cabluri . Repetoarele funcţionează la nivelul Fizic al modelului OSI (înţeleg doar tensiuni electrice) şi reprezintă cea mai ieftină metodă de a extinde o reţea. Concentratorul este o caseta mica. folosirea lor fiind indicată atunci când apare necesitatea extinderii reţelei. el se degradează şi este distorsionat. Repetoarele sunt dispozitive având un singur port de intrare şi un singur port de ieşire. restul reţelei va continua să funcţioneze la parametii normali. Acestea pot transfera pachetele de pe un mediu fizic pe altul atunci când repetorul este astfel construi astfel încât să accepte mai multe tipuri de conexiuni fizice. acest proces purtând numele de atenuare. Unele repetoare multiport acţionează ca şi concentratoare (hub). însă traficul generat de fiecare segment nu este foarte mare. Acest transfer se poate face doar dacă cele două medii folosesc aceeaşi metodă de acces. cu mai multi conectori de cablu pe ea. Principalul avantaj al unei reţele care foloseşte o topologie de tip stea este faptul că atunci când un cablu va fi întrerupt. deci va avea mult mai multe cabluri conectate decât un repetor. Atunci când se folosesc repetoare pentru extinderea segmentelor LAN-urilor trebuie ţinut cont de regula 5-4-3 care spune că se pot conecta doar 5 segmente folosind patru repetoare dar numai trei dintre aceste segmente pot avea calculatoare pe ele. Rolul unui concentrator (hub) este acela de a regenera si retransmite semnale. regenerând semnalele din reţea şi retransmiţându-le pe alte segmente. Concentratoarele permit extinderea reţelelor şi folosirea mai multor tipuri de cabluri. Fiecare calculator din retea se conecteaza la concentrator. prin intermediul conectorilor de cablu. Un repetor este un dispozitiv analogic care conectat între două segmente de cablu permite transportarea semnalului pe o distanţă mai mare în ambele direcţii. iar costurile au o pondere importantă în luarea deciziei.

Datorită acestor decizii datele vor fi comutate. Din această cauză. O punte poate diviza reţeaua în două reţele separate prin izolarea traficului – o punte va împiedica „inundarea” segmentelor cu date care nu sunt destinate calculatoarelor de pe acele segmente (deci îmbunătăţeşte performanţele celor două reţele pe care le leagă). (Hubul transmite datele pe toate porturile. vor lua drumul portului la care calculatorul host ţintă este conectat => o reţea mult mai eficientă. Comutatoare (switch-uri) Comutatoarele sunt similare cu punţile deoarece amândouă lucrează tot la nivelul Legatură de Date şi rutează cadre pe baza adreselor MAC. o punte poate uni două segmente sau reţele locale de mici dimensiuni (grupuri de lucru). . În situaţia în care două reţele LAN se află la distanţă mare una de alta ele se pot uni prin folosirea a două punţi la distanţă conectate prin modemuri sincrone pe o linie telefonică dedicată. Token Ring. Punţile lucrează la nivelul Legatură de Date (Data Link) al modelului OSI. ceea ce nu se întâmpla în cazul repetoarelor) ! Această tabelă de rutare este construită dinamic puntea având acces la adresele sursă şi destinaţie a fiecărui pachet.Controlează tot traficul din reţea . Aşadar punţile au toate caracteristicile unui repetor. Switch-urile lucrează full-duplex adică pot trimite şi primi date în acelaţi timp.Verifică adresele sursă şi destinaţie ale fiecărui pachet . aici referirea făcându-se atât la tipul reţelei (Ethernet. iar calculatoarele host care le primeşte vor trebui să decidă ele dacă să accepte sau să refuze aceste date).Punţi (bridge-uri) Asemeni repetoarelor. Switch-ul este un echipament care seamănă ca aspect cu un hub ce se foloseste in retelele de trafic mare de date şi poate gestiona mai multe legaturi deodata. Punţile transferă aşadar orice tip de protocol în reţea folosindu-se de adresa MAC (Media Acces Control) a calculatoarelor putând chiar să conecteze segmente de reţea diferite. Are mai multe porturi şi se comporta ca o punte multiplă. puntea transferă pachetele pe segmentul respectiv (cu excepţia cazului când destinaţia se află pe acelaşi segment cu sursa => are loc segmentarea reţelei. O punte de nivel MAC: .Transferul pachetelor se face în modul următor: • dacă destinaţia nu se regăseşte în tabela de rutare.Generează o tabelă de rutare pe măsură ce informaţiile devin disponibile . Diferenţa dintre un hub şi un switch este una de ordin funcţional: switch-ul ia decizii funcţie de adresele MAC cu privire la transmiterea cadrelor pe când huburile nu iau decizii de loc. comutatoarele nu pierd niciodată cadre din pricina coliziunilor. iar deoarece fiecare port se află în propriul domeniu de coliziune. Principala diferenţă fiind că switch-ul (comutatorul) este folosit pentru a conecta calculatoare individuale nu segmente de reţea ( => topologie de tip stea). FDDI etc) cât şi la mediile fizice folosite pentru comunicare. puntea transmite către toate segmentele • dacă destinaţia apare în tabela de rutare (aflată în memoria ei RAM). conectează două segmente şi regenerează semnalul la nivel de pachet. toate informaţiile de la nivelurile superioare ale modelului OSI le sunt inaccesibile şi ca urmare nu disting tipul de protocol folosit. Principalul dezavantaj pe care îl prezintă (ca şi repetoarele de altfel) este că transferă pachete cu destinaţii necunoscute (mesaje de difuzare) ceea ce consuce la aşanumitele “avalanşe”. Un bridge se mai diferenţiază de un switch şi prin faptul că comutarea este făcută prin software pe când la switch-uri aceasta este făcută prin hardware (este mult mai rapidă). Pentru a lega două segmente de cablu este necesară o singură punte.

Ele au devenit backbone-ul Internet-ului deoarece folosesc protocolul IP şi în plus pot conecta diferite tehnologii de reţea. Routere Routerul este primul dispozitiv care lucrează la nivelul Reţea al modelului OSI. Scopul unui router este de a examina pachetele (datele de nivel 3) şi de a alege cea mai bună rută de-a lungul reţelei către destinaţia acestora. Switch-ul citeşte adresa destinaţiei şi începe a trimite pe cablu informaţia primită înainte de a primi întregul cadru detecţia erorilor nu este foarte bună însă creşte viteza simţitor. există 2 varietăţi al acestui tip de switch o Fast-forward switching. El foloseşte o tabelă de rutare care este configurată automat sau manual. Întregul cadru este primit înainte de a-l trimite din nou pe cablu. . Se filtrează în plus şi nu se mai retransmit în reţea fragmentele decadre provenite din coliziuni (cele mai mici de 64 bytes).• • Există mai multe tipuri de switch-uri: Store-and-forward. detecţia erorilor este foarte bună deoarece este destul timp de calcul însă aceste switch-uri sunt mai lente Cut-through. Varianta obişnuită o Fragment-free switching. deci va lua decizii cu privire la transmisia datelor prin analiza adreselor de reţea nu a adresei MAC cum făceau bridge-urile sau switch-urile.

dar va trebui să îi fie schimbată adresa de reţea (adresa IP este cel mai important exemplu de adresă de reţea şi de aici încolo când ne vom referi la adresa de reţea ne vom referi de fapt la adresa IP ). sunt rutate. Adresarea folosind adresele MAC (cea de la Layer 2 sau Legătură de Date) este destul de obtuză adesele gazdelor fiind aleatoare. Protocoalele care acceptă comunicaţii LAN-LAN pe mai multe căi sunt cunoscute sub numele de protocoale rutabile. Sistemul telefonic foloseşte un cod format din câteva numere pentru o anumită arie geografică (acesta este primul hop). Această funcţie contrastează clar cu cea a nivelului legătură de date. făcînd dificilă localizarea dispozitivelor aflate în alte reţele. Dacă acea persoană s-ar muta. creând astfel medii WAN. În sfârşit ultimele cifre vor reprezenta destinaţia finală. numele ar rămâne acelaşi. individuală a apelului telefonic (ultimul hop). . chiar dacă ajungerea la destinaţie poate necesita parcurgerea mai multor segmente de reţea. importanţa lor a crescut. Exemplu de protocol nerutabil: NetBeui În ziua de astăzi routerele au devenit backbone-ul Internet-ului putând conecta diferite tehnologii de reţea. Dispozitivele aflate în reţea. cum ar fi computerele şi routerele au atât o adresă MAC cât şi o adresă de reţea. dar de cele mai multe ori este un dispozitiv (o casetă) dedicat exclusiv acestei operaţii de rutare. care avea un scop mult mai modest şi anume de a transfera cadre de la un capăt al unui fir la celălalt. prin una dintre căile disponibile. La mutarea fizică a unui calculator într-o altă reţea. adresa lui MAC va rămâne aceeaşi. însă adresa automat se va schimba astfel încât aceasta să “pointeze” spre locaţia acelei persoane. pe când o adresă de reţea cu adresa la care locuieşte acea persoană. Apoi urmează un număr de trei cifre (de obicei) pentru aria locală (acesta este al doilea hop). Protocoalele aflate la nivelul Reţea (Layer 3) folosesc o altă tehnică de identificare faţă de Nivelul Legătură de Date (Layer 2) . În schimb adresarea de la nivelul Reţea foloseşte o schemă de adresare ierarhică care permite: • adresă unică pentru un dispozitiv în cadrul graniţelor unei reţele • o metodă pentru găsirea căii de transmisie a unor date destinate altor reţele Reţeaua telefonică este un exemplu de reţea în care se foloseşte o schemă de adresare ierarhică. O adresă Mac ar putea fi comparată cu numele unei persoane. Un router poate fi un computer foarte puternic pe care să ruleze un anumit software pentru rutarea pachetelor.Laborator 5 Nivelul retea Nivelul reţea are ca sarcină preluarea pachetelor de la sursă şi transferul lor către destinaţie. Exemplu de protocol rutabil: TCP/IP. Deoarece protocoalele rutabile pot fi folosite pentru a conecta mai multe reţele LAN. Datele transmise de la o reţea LAN către alta.

Un router se aseamănă cu un bridge (amândouă au un procesor. Această diferenţă face ca un router să aibă acces la informaţii pe care un bridge nu le cunoaşte. Când datele ajung la router de la unul dintre segmente. diferenţa constă la niveleul OSI la care se lucrează (Bridge = Data Link. adică ele vor face comutarea pachetelor pe ideea că o anumită dată trebuie să ajungă la o anumită reţea. fiecare pentru conectarea unui alt tip de reţea). Ceea ce trebuie precizat este faptul că routerele “cunosc” doar reţele nu şi gazde. către ce segment să le “forward-eze”. Un router va folosi o tabelă de rutare care este configurată manual sau automat prin schimburi de informaţii cu alte rutere din reţea.Routerele vor conecta două sau mai multe reţele şi vor putea comuta pachete între aceste reţele folosindu-se de adresele logice (IP). dar nu ştie la care dintre gazdele acestei reţele va ajunge. memorie RAM şi diferite interfeţe de I/O. router-ul va decide conform tabelei sale de rutare. Router = Network Link). Serviciu neorientat pe conexiune (cu datagrame) .

Când are loc un eveniment în reţea (eroare la un computer sau o reţea. Routerele au două responsabilităţi majore: 1. Când acel cadru ajunge la router acesta îl va despacheta (va da jos încapsularea specifică nivelului Legătură de Date) pentru a avea acces la adresele de reţea (cele speifice nivelului Reţea). Routing in Ad Hoc Networks. bazate pe mesajele primite de la alte rutere din reţea. Ex de algoritmi: The Optimality Principle. automat se vor face shimbări în tabela de rutare. cum ar fi destinaţia sau următorul hop. Flooding Distance Vector Routing. Un router utilizează un algoritm de rutare pentru a determina calea optimă spre destinaţie. Hierarchical Routing. Selectarea unei rute optime pentru pachetele ce parcurg reţeaua de la o gazdă la alta. fiecare interfaţă trebuie să aibă o adresă de reţea (subreţea) diferită . fieare router trebuind să refac anumite calcule. căderea unui anumit segment). Un astfel de pachet este format din două componente majore: header-ul (conţine adresa sursă şi destinaţie) şi partea de date. ) fără însă să ceară resurse prea mari o Robusteţe şi simplitate – routerele sunt localizate în punctele de joncţiune ale reţelelor (=> de ele depind comunicarea între acele reţele). Link State Routing.Serviciu orientat pe conexiune (cu datagrame) Un ruter poate fi conectat la mai multe reţele prin aşazisele interfeţe (sau porturi).ul va căuta în tabela sa de rutare şi va lua o decizie în funcţie de rezultatul căutării: o Dacă nu este nici o intrare în tabela de rutare pentru respectiva adresă pachetul va fi distrus . de aceea trebuie să ştie ce măsuri să ia în cazul unei comportări neobişnuite ale anumitor componente hardware o Convergenţă rapidă – routerele trebuie să se pună de acord cu privire la rute optimale dea lungul reţelei pentru a se evita cazul intrării într-o buclă. Comutarea (transportarea) pachetelor prin reţele Când un computer vrea să transmită un pachet într-o altă reţea aflată după un ruter. În rutarea IP. Routing for Mobile Hosts. unică. Alte tipuri de protocoale au formatele lor proprii. o Flexibilitate – este abilitatea de a se adpta rapid la schimbările sau evenimentele ce au loc în reţea 2. Un algoritm de rutare trebuie să satisfacă condiţiile de: o Optimalitate şi simplicitate – implică găsirea celei mai bune rute în funcţie de anumite metrici specifice fiecărui ruter în parte (număr de hopuri. va reformata pachetul primit cu adresa fizică a ruterului şi cu adresa logică (de reţea) al adevăratului destinatar. Multicast Routing. Aceşti algoritmi întreţin tabele de rutare care conţin informaţii despre rute. întârzieri etc. Router. Shortest Path Routing. Unitatea de dată folosită în transferul de date este pachetul IP. Broadcast Routing.

cunoscută. Această problemă. Pentru ca două dispozitive aflate într-o reţea să poată comunica. dispozitivul care comunică trebuie să aibă atât adresa IP cât şi adresa MAC a dispozitivului destinaţie. toate dispozitivele din reţeaua locală vor primi pachetul şi-l vor trimite spre analiză nivelurilor OSI superioare. În cazul în care este găsită o intrare de tip adresă IP. în cazul unei reţele care foloseşte TCP/IP se rezolvă folosind protocolul ARP . atunci acel dispozitiv îi va trimite adresa lui MAC celui care a iniţiat ARP request-ul printr-un pachet numit ARP reply această adresă MAC va fi folosită pentru transmiterea datelor care se voiau a fi trimise iniţial dar şi pentru completarea tabelei ARP a celui care a iniţiat ARP request-ulş trebuie menţionat faptul că şi dispozitivul destinaţie va folosi câmpurile din pachetul ARP request pentru a-şi modifica la rândul său tabela ARP • . Un pachet cu date poate trece pe la mai multe rutere în drumul său. Dacă nu este găsită se va folosi protocolul ARP şi se va proceda astfel: • se va iniţia procesul ARP request care începe cu crearea unui pachet ARP request care va fi trimis tuturor dispozitivelor din reţea.adresă MAC nişte tabele numite ARP tables aflate în memoria RAM a unui dispozitiv (calculator) şi fiind completată şi întreţinută de acel dispozitiv. Adresa IP este cunoscută. de fiecare dată câmpul destinaţie al adresei fizice schimbându-se.Address Resolution Protocol (integrat în TCP/IP).adresă MAC la care adresa IP coincide cu cea căutată problema este rezolvată.o Dacă găseşte o intrare în tabela sa de rutare pentru respectiva adresă va reîncapsula pachetul într-un cadru (frame) specific nivelului Legătură de Date unde va pune la adresa destinaţie adresa MAC (fizică) a următorului hop. fiind provenită de la aplicaţiile care folosesc schimbul de informaţii în reţea. altfel respectivul pachet nu va trece niciodată de Layer 3. Acest hop nu este neaparat host-ul destinaţie ci poate fi un alt router care va executa aceeaşi rutină din nou. Problema care apare cel mai frecvent este problema aflării adresei MAC care corespunde unei anumite adrese IP. Dacă adresa IP a oricăruia dintre dispozitive este aceeaşi cu cea aflată în câmpul sursă al pachetului primit. Ideea este de a se completa cu intrări pereche de tipul adresa IP . acest lucru se face folosind adresa de broadcast FF-FF-FF-FF-FFFF (hexazecimal) pentru câmpul adresă destinaţie a pachetului transmis Structura pachetului ARP request • pentru că pachetul ARP request este transmis în mod broadcast. Când un dispozitiv vrea să trimită date într-o reţea pentru o anumită adresă IP el va trebui să-şi consulte tabela ARP pentru a putea completa câmpul adresă destinaţie a cadrelor transmise cu adrea MAC corespunzătoare acelei adrese IP.

. Odată obţinută decompoziţia numărului în puteri ale lui 2.. 8. (baza de numeraţie folosită este precizată în dreapta) • 1 1 1 1 1 0 1 0 1 0 1 (binar) 1*210 + 1*29 + 1*28 + 1*27 + 1*26 + 0*25 + 1*24 + 0*23 + 1*22 + 0*21 + 1*20 = 2005 1024 512 256 128 64 0 16 0 4 0 1 • 3 7 2 5 (octal) 3*83 + 7*82 + 2*81 + 1*80 = 2005 1536 448 16 5 • 7 D 5 (hexazecimal) 7*162 + 13*161 + 5*160 = 2005 1792 208 5 • 2005 (zecimal) 2*103 + 0*102+ 0*101 + 5*100 Conversia numerelor zecimale în numere binare se poate face în două moduri diferite. 2..128 = 85 => cifra de 1 85 . 4.256 = 213 => cifra de 1 213 . Este nevoie de un RARP server existent în reţea pentru a-i trimite solicitantului un pachet cu IP-ul cerut... BAZE DE NUMERAŢIE Un număr zecimal obişnuit. Forma generală a unui număr indiferent de baza n care este scris este: d n . D. d 2 d 1 d 0 . Ex: 200510 îl transformăm în binar folosind tabelul de mai jos 2005-1024 = 981 => cifra de 1 981 . 3.512 = 460 => cifra de 1 469 . octală şi respectiv hexazecimală. 10 sau 16 pentru a indica baza de numeraţie.64 = 21 => cifra de 1 21 – 16 = 5 => cifra de 0 şi 1 (s-a sărit peste 32) 5 – 4 =1 => cifra de 0. C. Oricum număru 111 poate apare în oricare din sistemele de numeraţie discutate.. 5. Procesul se repetă apoi asupra diferenţei obţinute... atunci când ea nu poate fi dedusă din context.. scrierea în baza 2 a numărului poate fi obţiută poate fi scrisă prin scrierea lui 1 în poziţiile coresounzătoare puterilor lui 2 şi 0 în rest. a fost făcută pentru că în vaţa de zi cu zi suntem obişnuiţi cu numere zecimale. 4.RARP (Reverse ARP) este un protocol folosit de obicei de staţiile fără hard-disk. 6. 9. d –k iar numărul se va putea scrie în funcţie de baza considerată după formula: Numar = i=−k ∑d n i * r i unde r este baza (radix) Scrieţi cât reprezintă în format zecimal următoarele numere folosind formula de mai sus. şi 1 (s-a sărit peste 2) =>1*210 + 1*29 + 1*28 + 1*27 + 1*26 + 0*25 + 1*24 + 0*23 + 1*22 + 0*21 + 1*20 Deci 200510 = 1 1 1 1 1 0 1 0 1 0 1 2 . 2. 5. În lumea calculatoarelor sunt mult mai convenabile alte baze cum ar fi 2. Cel mai mare număr oţinut prin ridicarea lui 2 la putere. deoarece simbolul B poate apare doar în această reprezentare. 7 Baza 16 => cifrele 0. 7. 8. 1. F Numărul 7B9 este evident hexazecimal. 8 şi 16. 7. 9). care-şi cunosc adresa MAC. 4.. constă dintr-un şir de cifre zecimale (0. 6. 3. 1 Baza 8 => cifrele 0. Aceste baze de numeraţie sunt denumite binară. 2. Baza 2 => cifrele 0. 1. 3. d -1 d -2 . A. 1. 5. Pentru eliminarea ambiguităţii se utilizează ca indice inferior 2. mai mic decât numărul dat. B. dar nu şi cea IP. 8. Metoda I metodă derivă direct din definiţia numerelor binare. este scăzut din număru dat. Alegerea lui zece ca bază (radix). şi 1 (s-a sărit peste 8) 1-1 = 0 => cifra de 0. E. 6.

Aceasta se face: • pt repr. octală: se împarte reprezentarea binară în grupe de 3 începând din stânga care. fiecare în parte reprezintă o cifră în octal • pt repr.2 la puterea este 0 1 1 2 2 4 3 8 4 16 5 32 6 64 7 128 8 256 9 512 10 1 024 11 2048 Metoda II este o care se foloseşte de împărţirea numărului şi câturilor obţinute la 2 succesiv şi considerarea ultimului cât precum şi a resturilor intermediare obţinte în sens invers Ex: 200510 îl transformăm în binar 2005 1002 501 250 125 62 31 15 7 3 1 rest rest rest rest rest rest rest rest rest rest 1 0 1 0 1 0 => 200510 = 1 1 1 1 1 0 1 0 1 1 1 1 1 0 1 2 Dacă este obţinută reprezentarea binară a unui număr zecimal atunci reprezentarea octală şi hexazecimală a numărului este foarte uşor de obţinut. fiecare în parte reprezintă o cifră în hexazecimal Ex: 1 1 1 1 1 0 1 0 1 0 1 2 011 111 010 101 2 = 3 7 2 5 5 0111 1101 0101 2 = 7 D 5 16 AND 0 1 0 0 0 1 0 1 OR 0 1 0 0 1 1 1 1 XOR 0 1 0 0 1 1 1 0 NOT 0 1 1 0 . hexazecimală: se împarte reprezentarea binară în grupe de 4 începând din stânga care.

777. dar datorită gestionării ineficiente a spaţiului de adrese. iar în viitorul apropiat se va implementa o nouă versiune a protocolului IP v6 care va permite.214 adrese gazdă. De obicei adresa este numerică.152 – este o adresa IP invalidă (DE CE? Justificaţi .255.0.15 – este o adresă IP validă 192. . Astfel se pot adresa 4. Numãrul de retea.Laborator 6 Adrese IP Pentru orice comunicare în reţea trebuie să existe un mecanism de adresare şi de recunoaştere unică a calculatoarelor conectate. Versiunea IP v4 foloseşte o adresă binară pe 32 de biţi.255. D.255. B.0.. printre altele. s-a impus găsirea unor mecanisme sau arhitecturi de reţea care să îmbunătăţească gestionarea spaţiului de adrese. Intervalul adreselor de clasa B este: 128.0 – 191.255 NU SUNT VALIDE). deci alocarea adreselor gazdă se face cu ultimii doi octeţi. Astfel au apărut subreţelele şi alte mecanisme de adresare (care vor fi tratate ulterior). medii şi mici. continut în primii doi octeti ramane fix odata ce e alocat.255.168. adresarea pe 128 de biţi. În reprezentarea unei adrese se utilizează formatul zecimal cu punct: Ex: 192.967. !!! Adresele începând cu 01111111. se pot aloca maxim 127 de adrese de clasă A.283. continut în primul octet ramane fix odata ce e alocat. primii doi octeti fiind folositi pentru identificarea reţelei. Aceste adrese de retea sunt distribuite de un organism international numit IANA (Internet Assigned Numbers Authority) Adresele au fost împărţite pe clase pentru a facilita utilizarea reţelelor mari. un număr considerat suficient de mare..296 locaţii IP. fiecare putând aloca un număr de 16.0. Fiecare adresă constă din patru numere pe 8 biţi (octeţi) separate prin punct.255. E Clasa A: Foloseşte doar primul octet pentru identificare reţelei.168.255. Se pot aloca 16.0 şi 255. Diferenţele între clase constau în numărul de biţi alocaţi pentru reţea faţă de cel alocat pentru adresele dispozitivelor gazdă.382 de adrese de clasa B. La conceperea protocolului IP s-a impus utilizarea unui mecanism de adresare care să identifice unic fiecare dispozitiv gazdă din reţea. deci 127 în zecimal.0. Clasele sunt: A. Din acest motiv. fiecare cu un număr de 65534 adrese gazdă. FĂRĂ ALOCAREA CAPETELOR DE INTERVAL (=> adresele 0. Intervalul adreselor de clasa A este: 1.) OBSERVAŢIE: adresarea într-o reţea se face cu adrese valide din cadrul clasei sau subreţelei. şi nu este aleatoare..123. Întotdeauna o adresă de clasă A începe cu primul bit 0.0 – 126.255. C. matematic. sunt rezervate pt loopback şi pentru testarea internă pe o maşină locală – localhost Clasa B: Primii doi biţi sunt 10. Numãrul de retea.255.294.0.0.

Avem astfel: 2. iar alocare adreselor gazdă se face numai cu ultimul octet. Astfel o singură staţie poate transmite un singur flux de date care va fi rutat simultan spre mai mulţi destinatari. Exercitii: 1. 150 clasa A • 143.0 . . Sa se precizeze caror clase de adrese apartin urmatoarele IP-uri: • 25.255. Structura claselor de adrese IP: Clasa A Clasa B Clasa C Clasa D 0 10 110 1110 Reţea (7 biţi) Adresa locala (24 biţi) Reţea (14 biţi) Adresa locala (16 biţi) Reţea (21 biţi) Adresa locala (8 biti) Adresa multicast (28 biţi) După cum se observă. 210 clasa B • 198. 2 . 1. 67 clasa C Organizaţiile mari care au mai multe reţele de calculatoare cu acces la Internet au întâmpinat probleme la atribuirea mai multor adrese dintr-o clasă.255. Clasa D: A fost create pentru a face posibilă difuzarea multipunct (multicasting) într-o reţea IP.254 Clasa E: Clasa E a fost definită dar este rezervată de IETF (Internet Engineering Task Force) pentru cercetări proprii. Sa se verifice corectitudinea cifrelor date in sectiunea anterioara. Intervalul adreselor de clasa C este: 192.0.Clasa C: Primii trei biti sunt 110. Din acest motiv clasa E nu a fost dată în folosinţă pe Internet.0 – 223.255.255.0. continut în primii trei octeti ramane fix odata ce e alocat.255. O adresă multipunct este o adresă unică ce dirijează pachetele spre grupuri predefinite de adrese IP. se poate determina cărei clase aparţine o adresă IP prin examinarea primilor patru biţi ale acelei adrese IP. 21.239. 65. organizaţiile mari şi-au reorganizat reţeaua ierarhic folosind mai multe routere. Pentru a mări viteza de transfer a datelor şi a nu supraîncărca un router.150 de adrese de clasa C care pot aloca cel mult 254 adrese gazdă. Astfel reţeaua a fost divizată în subreţele pentru care accesul la Internet şi la celelalte reţele este asigurat de un dispozitiv “gateway” (un router sau un calculator gateway).097. 36. 10. Spaţiul adreselor din clasa D variază între 224. Numãrul de retea.0.0. Traficul prin router-ul organizaţiei era foarte mare iar comunicaţia avea astfel de suferit în orele de vârf. 213. Primii biţi sunt 1110.

255.11111111.11111111. 11111111.0.11100000 11111111.00000000 11111111.11000000.00000000 11111111.248 255. se pot defini subreţele în cadrul unei clase de adrese alocate.00000000.11111100 Nr.11111111. 255.11111111.11111111.00000000. adrese pe subr. Aşa cum se cunoaşte.0.11110000.0 255.11111111.0 .0 255.255.0 255.252 Masca de subreţea in binar (net-mask) 11111111.11100000 11111111.00000000 11111111.11111111.11111111.0 11111111. biti subr 2 3 4 5 6 Masca de subreţea (net-mask) 255.11111111.11111100 Nr.224 255.00000000 Folosind acelşi mecanism.0 255. 11111111.255. Pentru aceata se va folosi urmatoarea formula: 2n-2 unde n este numarul de biti.255. 62 30 14 6 2 . 16382 8190 4094 2046 1022 510 254 126 62 30 14 6 2 Pentru clasa C avem următoarele configuraţii posibile: Nr.255.255.11110000 11111111.255.11111111.11111111. se poate stabili porţiunea alocată reţelei şi porţiunea alocată gazdei.255.în format zecimal cu punct 11111111. adrese pe subr.10000000 11111111.192 255. 11111111.255.00000000 C: 255.255.11111111.255.11111110.00000000 11111111. de subreţele 2 6 14 30 62 Nr.11111111. Pentru a gestiona mai eficient spaţiul de adresare alocat unei organizaţii mari cu mai multe reţele proprii. Utilizând o mască de reţea (Net-mask) binară.0 255.240 255.00000000 11111111.11111111.248. 255.224.11111111.128 255. 255..11111100.0 11111111.255.255. 11111111.11111111.0.11111000 11111111.B.255.252 Masca de subreţea in binar (net-mask) 11111111. Astfel bitii 1 din net-mask indică zona alocată reţelei iar biţii 0 specifică zona alocată gazdei.255.B.255. Conform acestei arhitecturi avem clasele A. o adresă IP are o zonă alocată reţelei şi o zonă în care se alocă adresă pentru calculatoarele gazdă.11111111. 11111111.255.00000000 .255.11111111.255. Astfel pentru clasa B avem următoarele configuraţii posibile: Nr.192 255.255.11110000 11111111.192.Pentru a face posibilă această divizare se utilizează adresarea pe subreţele.255.11111111.11111111. de subreţele 2 6 14 30 62 126 254 510 1022 2046 4094 8190 16382 Nr.224 255. 11111111. Putem stabili prin numărul de biţi rezervaţi subreţelei numărul de subreţele disponibile pentru o anumită clasă de adrese şi numărul de gazde alocabile în fiecare subreţea.255.11111111.11111111.255.11111000. 11111111. folosind pentru aceasta primii biţi din cadrul spaţiului alocat gazdei.11111111.C şi D pentru multicast.255.0 255.în binar B: 255.0 255. s-au creat subreţelele.255.11000000 11111111.00000000 11111111.11111000 11111111. Avem astfel pentru clasele A.11000000 11111111.255.11111111.240.248 255. biti subr 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 Masca de subreţea (net-mask) 255.240 255.255.255.254.255.252.00000000 11111111.00000000.11100000.255.11111111.C cunoscute următoarele măşti de reţea predefinite: A: 255. 11111111.

Completaţi următorul tabel: Interfaţa eth1 eth2 eth3 eth4 * XOR 1 0 1 0 1 0 1 0 IP 192. Dacă se cunoaşte adresa IP şi Net mask-ul subreţelei alocat pentru un calculator gazdă într-o clasă cunoscută atunci se poate calcula uşor Net address şi Broadcast address pentru acea subreţea.10110000 ------------------------------------------(NOT) BA = 11000000.12.255 192. folosind reprezentarea în binar a adresei şi a net-mask-ului şi aplicând următoarele formule: Net-address = IP-address AND Net-mask Broadcast-address = NOT (Net-address XOR Net-mask)* Unde calculele se fac în binar cu operatorii obişnuiţi din calculul binar: AND 1 0 1 1 0 0 0 0 Exemplu: Avem IP = 192. Pentru comunicarea cu alte subreţele se utlizează gateway-ul.79 concepută şi demonstrată de Daniel Luca .240 Net-address 192.12.168.79 Se observă că este suficient să calculăm pentru ultimul octet. (pentru clasa B se calculează pentru ultimii 2 octeţi) Aplicaţii: 1.0 192.11111111. Utilizarea subreţelelor în practică Alocarea adreselor gazdă într-o reţea în care sunt definite subreţele.255.00001100.255.255.12.Calculatoarele cu adresa alocată într-o subreţea nu comunică direct decât cu calculatoarele din aceeaşi subreţea.168.00001100.12.11110000 ------------------------------------------(AND) NA = 11000000.95 192.255.168.1 192.67 192.255. respectiv subretele ii este destinat un anumit pachet prin realizarea SI-ului logic (AND) intre adresa IP si masca de retea.OBSERVAŢIE: Utilizarea unui singur bit pentru subreţea nu este permisă deoarece pentru subreţea biţii nu pot fi toţi simultan 1 sau 0.224 255. deoarece adresa face parte din clasa C.00001100.12.01000000 adică 192.01001111 adică 192.10101000.168.255.12.10101000.240 In binar: IP = 11000000.168.168.Fiecare subreţea are rezervate prima adresă alocabilă ca fiind identificatorul subreţelei (Net Address) şi ultima adresă alocabilă utilizată pentru trimiterea datagramelor către toate calculatoarele din subreţea (Broadcast Address) .255.168.12.10101000.11111111. din reţelele subordonate si din reţeaua imediat superioară.12.168.12.168.255.11111111.224 255.255.160 192. Un router va afla din adresa IP destinatie carei retele.168.64 NM =11111111.01001000 NM = 11111111.12.11110011.12.12. trebuie sa ţină cont de următoarele caracteristici: .12.191 192.168.168.255. Aceste adrese se utlizează pentru comunicarea între subreţele şi pentru identificarea subreţelei.11111111.64 Broadcast-address 192.168.0 255.12.12.168.172 192.11110000 ------------------------------------------(XOR) 00111111.72 Net-Mask 255.168.64 192.01010111.72 si Net-mask = 255.

27. Pentru a imparti in 5 subretele va trebui sa consideram un numar de 3 biti (2 3=16 din care doua neutilizabile).120 255.116. 4.133 .12. 241.133(10) Vor exista asadar 6 subretele utilizabile a cate 30 de gazde (25 -2 acesta este numarul maxim de gazde pe o singura subretea).0. Retea/Broad cast 32 63 64 95 96 127 128 159 160 191 192 223 Intervalul folosit pt gazde 33 . 189.116. In tabelul de mai jos avem si informatii despre cele 6 subretele obtinute : Nr 1 2 3 4 5 Parte fixa Parte subretea 001 001 010 010 011 011 100 100 101 101 110 110 Gazda 00000 11111 00000 11111 00000 11111 00000 11111 00000 11111 00000 11111 11000101.12.0 – 223. a) 197.255 deducem ca avem de-a face cu un numar IP de clasa A.eth5 192. Marcaţi în tabelul de mai jos care interfeţe definite mai sus comunică cu care: Interfaţa eth1 eth2 eth3 eth4 eth5 eth1 Da Da Da Da Da eth2 Da Da Nu Da Nu eth3 Da Nu Da Nu Nu eth4 Da Da Nu Da Nu eth5 Da Nu Nu Nu Da 3.126 129 ..62 65 .168. 11111111. ! 2 biti nu ar fi fost de ajuns 22 = 4. nr de biti folositi pentru indicarea subretelei precum si detalii despre fiecare subretea in parte.255.255.0. Comunicarea este tranzitivă? Justificaţi răspunsul . (197. 21 . 255. restul subretelelor pot ramane nefolosite Asadar masca de retea va avea 27 de biti de 1si va arata asa: .116.27. 01110100.168.0 – 126.255 deducem ca avem de-a face cu un numar IP de clasa C.5 subretele Din moment ce adresa IP data se afla in intervalul 1.222 b) 124. 11111111.6 subretele Din moment ce adresa IP data se afla in intervalul 192.113 192.94 97 .255.255.12.27) 6 Adr.168.00011011.0. 10000101(2) = 197. 11100000(2) = 255. 00011011.255. Sa se imparta retelele din care fac parte IP-urile de mai jos in numarul de subretele precizat. Pentru a imparti in 6 subretele va trebui sa consideram un numar de 3 biti (2 3=8 din care doua neutilizabile).0. Asadar masca de retea va avea 27 de biti de 1si va arata asa: 11111111.. Se cere precizarea clasei din care face parte IP-ul considerat.158 161 .126 2.190 193 . 01110100. 255.240 192. 224(10) iar IP-ul dat 11000101.255.

255 192.255.0.0 159.00000000.125.8/20 indică o adresa CIDR cu 20 biţi alocaţi pentru adresa de reţea (va avea deci masca de retea 11111111. 16 sau 24 biţi.11111111.255. .0000000 0 11111.0.1124. Adresa IP poate fi orice adresă validă matematic.0 Intervalul folosit pt gazde 32. indiferent de apartenenţa originală la clasa A.255 96.191.0.11111111 00000.254 124.0 127. B sau C.0.Gruparea în suprareţele CIDR a abandonat complet modelul claselor cu 8 biţi pentru reprezentarea reţelei de clasa A.11110000.96. 0. 10111101.0.0 63.61.255 128.159.11111111 00000.255.0. 00000000(2) = 255.255. 21 (10) Vor exista asadar 6 subretele utilizabile a cate 2097150 de gazde (221 -2 acesta este numarul maxim de gazde pe o singura subretea).0.254 124.00000000.00000000.255 160. Facilităţile oferite de această arhitectură sunt: .11111111 00000.0. 241.00000000.0 191.0.1 124. 11110001.11111111 00000.0.254 124.254 124.124.1 63.11111111.255.11111111.1 124.255.192.0000000 0 11111.11111111 00000.Reunirea îmbunătăţită a rutelor . 240.128.00000000. Retea/Broadcast 32. Aceasta indică lungimea prefixului de reţea (numarul de cifre 1 din masca de retea).Eliminarea organizării pe clase a adreselor . 00010101(2) = 124.11111111. CIDR a înlocuit aceste categorii cu un prefix de reţea generalizat care poate avea orice lungime şi nu e restricţionat la 8.254 Laborator 7 DNS CIDR – Classless Inter-Domain Routing Este o arhitectură de adresare recentă care rezolvă necesităţile de adresare pe termen scurt până la implementarea protocolului IPv6.255 64.11111111.255. 189.255.00000000).00000000.0000000 0 11111.127. 11110000. De exemplu: 192.0000000 0 11111.0.255.0000000 0 Adr.0 95. In tabelul de mai jos avem si informatii despre cele 6 subretele obtinute : Nr 1 2 3 4 5 Parte fixata Parte subretea 001 001 010 010 011 01111100 (124) 6 011 100 100 101 101 110 Gazda 00000.1124.64. 24 biţi pentru clasa C. 0(10) iar IP-ul dat 01111100. 16 biţi pentru clasa B.11111111.223.160. 00000000. Fiecare nr IP în forma CIDR este comunicată cu o anumită mască pe biţi.254 124.0000000 0 11111.255.95.255.11111111.0.

31.223.0 – 10.000 Subnet Address 10001100. atunci ea va altera sursa sau destinatia pachetului cand trece prin ea. .255. Unicitatea unei adrese de Internet este garantată de autoritatea de acordare a adreselor IANA.168.000 Subnet Mask -------------------------------------------------------10001100. De obicei.0.00000000 = /24 Exemplu: Să se calculeze NA şi BA pt: 140.11111111 140.00000000 255. Dupa cum va puteti imagina.192.11011111. legatura care a facut NAT va tine minte cum a alterat pachetul.10110011.16.255.220. Nici una din aceste legaturi nu altereaza pachetele.255.10110011.0 – 192.220.11111111. ca atunci cand un pachet se reintoarce pe cealalta cale. pachetele dintr-o retea calatoresc de la sursa (cum ar fi computerul de acasa) pana la destinatie prin mai multe legaturi.11111111.00000000.200 / 19 Urmatorul tabel v-ar putea simplifica calculele: 10000000 128 11000000 192 11100000 224 11110000 240 11111000 248 11111100 252 11111110 254 11111111 255 10001100.00000000. nu asa a fost sistemul proiectat sa functioneze.11111111.0.179.255.255 C: 192. Pentru ca aceste calculatoare să poată totuşi fi conectate la internet se foloseşte aşanumita translatare a adreselor.255.00000000= /8 Clasa B = 11111111.0. Totuşi prin rezervarea celor trei intervale de adrese date mai sus pentru folosire internă pot exista şi există mai multe gazde în întreaga lume având de exemplu adresa IP 192.200 IP Address 11111111.C: A: 10.248 .255 Broadcast Address !?! Este corectă următoarea definire IP şi Net-Mask: IP=192. Adresele folosite într-o reţea privată internă trebuie să fie unice pe plan local chiar dacă adresa nu e unică pe plan global.224. Fiecare aparţine unei clase A.179. va face alterarea inversa a pachetului.72 NM=255.12. Daca una dintre aceste legaturi ar face NAT.11001000 140.179.11000000.Clasele de adrese ar putea fi si ele scrise sub notatia CIDR dupa cum urmeaza: Clasa A = 11111111.0.Justificaţi răspunsul NAT (Network Adress Translation) Au fost definite şi rezervate trei intervale de adrese pentru utilizarea exclusivă în interiorul reţelelor private interne.11011100.1.179.255 B: 172. In mod normal.0 – 172.255.168.11100000.00000000. ele doar le trimit mai departe.00000000 = /16 Clasa C = 11111111. astfel incat totul sa functioneze.255.0.B. de aceea această metodă de translatare nu este acceptată şi nici nu ar trebui să fie acceptată drept o soluţie.255 !!! Aceste adrese nu pot fi folosite pentru a accesa direct internetul ! Adresele trebuie să fie unice.11111111.00000000 140.168.10110011.168.

numite servere de nume ("name servers").com Acest proces de identificare după nume a unui calculator gazdă necesită o reţea de servere DNS. Pentru a se realiza un sistem descentralizat de tratare a numelor s-a adoptat un model ierarhic de atribuire a numelor. . şi care este însărcinată cu administrarea distribuirii şi proprietăţii numelor de domeniu. situată în Virginia – SUA. Exemplu: 204.35 yahoo. Daca se doreşte folosirea mai multor masini (cum ar fi reteaua de acasa) pentru conectarea la internet. de porturi utilizabile (aprox. numele sunt usor de tinut minte si de scris. cunoscută şi sub numele de InterNIC.15 microsoft.131. Toate aceste servere sunt conectate la o companie numită Network Solutions Inc.46. În Internet numele se atribuie masinilor în concordantã cu structura organizatiei respective. Mecanismul de mapare a numelor în adrese constã dintr-un numãr de sisteme independente care lucreazã împreunã. este nevoie de NAT. spre deosebire de adresele IP care sunt numere.com 207. Numele sunt atribuite dispozitivelor deoarece. Adesea programul acesta ruleazã pe o masinã dedicatã care este si ea numitã server de nume. care împreună constituie ceea c se numeşte Domain Name Service (sau System) –DNS.71. Nu existã restrictii cu privire la atribuirea unui nume pentru o statie si conexiunea ei la o anumitã retea fizicã. multi ISP aloca doar o singura adresa IP in cazul unei legături dial-up. Sintaxa modelului ierarhic de atribuire a numelor reflectã delegarea ierarhicã a autoritatii folositã la atribuirea numelor. dar acestea au fost introduse pentru a usura oamenilor folosirea retelelor.• • Motive pentru a face NAT: în cazul unei conexiuni la internet printr-un modem. frecvent asta se intampla daca există doar un singur IP. de calculatoare cu care se poate coresponda depinde de nr. Un program client numit "name resolver" foloseste unul sau mai multe servere de nume pentru a translata un nume. 61440) • • • Serviciile de numire – DNS Fiecare interfatã de retea atasatã la o retea TCP/IP este identificatã printr-o adresã unicã IP pe 32 de biti. în cazul în care există servere multiple în reţeaua proprie. Un server de nume este un program server care oferã translatarea numelor în adrese. Un nume este doar un identificator care constã într-o secventã de caractere alese dintr-un alfabet finit. dar se doreşte ca persoanele din afara sa poata accesa computerele (serverele) din spatele celui cu IP real Motive pentru a nu face NAT: unităţile NAT nu funcţionează decât pentru pachete TCP şi UDP (dacă se foloseşte oricare alt tip de pachete nu se va putea descoperi sdresele în câmpurile pachetelor) protocolul ftp eşuează în prezenţa NAT dacă nu se iau măsuri speciale nr.177. Software-ul de retea nu are nevoie de nume. Un nume ("host name") poate fi atribuit oricãrui dispozitiv care are o adresã IP.

de. Cele mai cunoscute sunt . Fiecare ţară are atribuit un TLD format din două litere: . În vârful ierarhiei domeniilor Internet sunt o serie de domenii numite Top Level Domain (TLD)..Funcţionarea sistemului DNS Sistemul DNS este organizat ierarhic..gov.ro serverul DNS va delega autoritatea spre serverul ce administrează TLD-ul .ro ş.edu. Reţeaua de servere DNS administrează nume de domenii organizate ierarhic.a.fr.org. În cadrul unui TLD se pot înregistra la InterNIC alte subdomenii. Astfel pentru adresa www.uk. Domain Name COM EDU GOV MIL NET ORG INT cod tara Meaning Organizatii comerciale Institutii educationale Institutii guvernamentale Grupuri militare Companii din domeniul Internet Organizatii din alte domenii Organizatii international e Cod pt fiecare tara in parte Maparea numelor în adrese IP Sistemul de mapare a numelor în adrese IP este un sistem: • distribuit – existã un numãr de servere situate în mai multe site-uri care în colaborare rezolvã problema mapãrii. Serverele DNS au capacitatea de a delega autoritatea de rezolvare a numelor de domeniu. • general – nu este restrictionat doar la nume de statii.ulbsibiu.ro. • fiabil – dacã se defecteazã o statie (server) sistemul va functiona în continuare.ro care va rezolva domeniul final www.ro. Fiecare domeniu înregistrat la InterNIC trebuie încadrat într-un TLD. . ..net. • eficient – cele mai multe nume pot fi mapate local. care va delega autoritatea spre serverul DNS administrat local ulbsibiu..com.ulbsibiu. . .

• Există şi cereri de rezolvare inversă care constau din aflarea URL pentru un anumit IP.net) Exercitiu: Determinaţi TLD-ul şi subdomeniile următoarelor URL-uri: www. Aceste cereri sunt rezolvate cu ajutorul unor programe client speciale.com http://www. Pentru optimizarea cãutorilor serverele DNS păstrează cele mai recente cereri rezolvate într-o zonă de cache ("name caching"). (CyberKit www.cyberkit. Acest proces este cunoscut sub numele de propagare.cnet. cererea se trimite serverului superior în ierarhie în mod recursiv. dacă nu se reuşeşte rezolvarea.cfr.com/windows/games . • cerere de interogare a bazei de date DNS este rezolvată de serverul cel mai apropiat.co.bbc.yahoo.ro/infofer/default.Observaţii: • Adresa care identifică unic o resursă pe Internet cu ajutorul sistemului DNS se numeşte URL (Unified Resouce Locator) • Serverele DNS îşi sincronizează periodic baza de date locală cu diferite alte baze de date de pe alte servere DNS şi verifică dacă au apărut noi intrări pe serverele rădăcină.uk mail.asp http://download.

deci au două componente care le permite funcţionarea (server-ul este partea care oferă anumite servicii la cererea celeilalte părţi clientul). oferind posibilitatea de a transmite comenzi care să fie executate de calculatorul la distanţă. Există două metode prin care se rupe (se termină) această conexiune. Acest server Telnet foloseşte un software umit daemon şi în literatura de specialitate va fi referit drept remote host. O aplicaţie de tip client-server va repeta în continuu o rutină de forma: cerere client – răspuns server. şi deci doar programele (soft-ul de reţea) va interacţiona direct c protocoalele acestui nivel.. atunci când acesta interacţionează cu soft-ul de aplicaţii pentru reţea. Telnet oferă utilizatorilor o cale de a se loga şi de a accesa calculatoare din/prin reţea. • • • • Nivelul aplicaţie este responsabil cu: identificarea şi stabilirea faptului că cei doi parteneri ce doresc a comunica sunt pregătiţi sincronizarea aplicaţiilor ce urmează a coopera stabilirea acordurilor cu privire la procedurile folosite în cazul apariţiei erorilor controlul integrităţii datelor Majoritatea aplicaţiilor ce lucreză în reţea sunt de tipul client-server. Telnet asigura accesul direct la calculatorul aflat la distanţă. Telnet are nevoie de un server Telnet aflat pe calculatorul gazdă ce va fi accesat. Sistemele de operare Windows necesită prezenţa unui server . port rezervat implicit pentru aplicaţia Telnet dar serverul telnet se poate configura să utilizeze şi alt port.. Prima se realizează automat după îndeplinirea cererii clientului de către server (cazul vizalizării unei pagini Web sau a transmiterii unui document spre printare la o imprimantă aflată undeva în reţea) şi a doua metodă va fi realizată prin transmiterea explicită a unei comenzi pt terminarea conexiunii din partea clientului (cazul unei conexiuni telnet sau ftp). Practic. va folosi DNS pentru a translata din nume în adresa IP corespunzătoare Protocoale ale nivelului aplicaţie Telnet Este prescurtarea de la TELEcommunications NETwork şi se referă atât la aplicaţie cât şi la protocol. în linie de comandă. cerere client – răspuns server . OBSERVAŢIE: Orice tip de aplicaţie care foloseşte un URL pentru reprezentarea unei adrese IP valide. pe când clientul va fi referit drept localhost.Laborator 8 Nivelul aplicaţie Nivelul aplicaţie al modelului OSI este nivelul cel mai apropiat de user.. Pentru a avea loc o comunicare în reţea folosind aplicaţii de tip client-server este nevoie de a se realiza o conexiune între cele două părţi. Este important de remarcat faptul acest nivel este doar un alt nivel din modelul ISO-OSI. Accesul se face pe portul 23. Acest nivel nu furnizează servicii pt nici un alt nivel OSI ci doar pentru procese ale aplicaţiilor care nu se regăsesc (aflate în afara) modelului OSI.

Odată realizată o conexiune telnet aceasta este menţinută până când clientul îşi finalizează activitatea şi termină explicit sesiunea de comunicări. Toate sistemele de operare au clienţi de e-mail care suporta SMTP. Programele client sub formă de text transferă serverului comenzile date de utilizator de la tastatură şi afişează răspunsul serverului pe ecran. Sistemele de operare oferă clienţi FTP în formă text sau grafic. FTP va realiza o a doua conexiune între computere folosită pentru transfer. FTP funcţionează implicit pe porturile 20 – pentru transfer de date şi 21 – pentru transferul comenzilor. prin care clientul va avea accesul la structura de directoare a serverul-ui. care poate fi făcut în două moduri (ASCII sau binar). Pentru o conectare anonimă user-ul va trebui să folosească ID-ul “anonymous” şi drept parolă adresa sa de e-mail. Există şi programe client FTP grafice care oferă o interfaţă grafică pentru gestionarea fişierelor într-o sesiune de lucru FTP. Windows cât şi Linux oferă o aplicaţie simplă în mod text ce permite connectarea prin Telnet. SMTP Simple Mail Transfer Protocol este standardul utilizat pentru transferul poştei electronice prin Internet. Calculatoarele cu sistemul de operare UNIX sau derivatele Linux au un server Telnet preinstalat. .Telnet pentru a accepta conexiuni de la distanţă. Aşadar File Transfer Protocol (FTP) este un protocol de tip client-server care permite utilizatorilor autorizaţi să transfere fişiere de la şi către servere aflate la distanţă (download/upload). Acest protocol utilizează şi alte servicii şi protocoale cum ar fi POP3 şi IMAP4 care permit utilizatorului să-şi gestioneze mesajele pe serverul pe care are configurată căsuţa poştală. OBSERVAŢIE: o conexiune FTP se realizează atunci când se doreşte executarea pe maşina server a unor funcţii ce ţin de managementul fişierelor (creare. va transfera fişiererele dorite şi apoi se va deconecta. Aplicaţia client oferită de sistemul de operare se numeşte Telnet. ştergere. De asemenea serverul întrerupe conexiunea după un anumit timp de inactivitate. ftp-ul fiind ceea ce ne ajută să facem un putem lua un anumit fişier de pe internet (download) sau să transmitem un fişier de pa calculaorul nostru pe un server aflat la distanţă (upload). partea de client (localhost) va avea rolul de a transmite comenzile introduse de la tastatură şi de a afişa pe monitorul local rezultatele primite de la server ca urmare a comenzilor trimise. Poşta electronică este un serviciu standard care permite utilizatorilor să trimită şi să recepţioneze mesaje electronice. odată realizată o conexiune ftp aceasta este menţinută până când clientul îşi finalizează activitatea şi termină explicit sesiunea de comunicări. FTP stabileşte o conexiune cu un daemon ftp aflat pe maşina server de obicei. Comenzile sunt generate automat iar răspunsul serverului este interpretat şi afişat grafic. redenumire şi mai ales copiere de fişiere). FTP Este unul din cele mai importante protocoale pe care Internetul le poate oferi. Ca şi în cazul conexiunilor telnet. Toate operaţiunile care urmează a fi făcute în urma folosirii cestui protocol vor fi executate de remote host – serverul Telnet (operaţii de procesare şi de stocare de date). Protocolul utilizează portul 25. După terminarea transferului această a doua conexiune se va termina automat. Când se copiază un fişier de pe un server. Aceste mesaje pot fi însoţite de fişiere ataşate. Serverele FTP pot fi configurate după dorinţa administratorului să accepte conexiuni anonime sau să impună autentificarea utilizatorului la deschiderea sesiunii de lucru. Pe calculatorul client ce se conectează prin Telnet la un server este nevoie de o aplicaţie cu rol de interfaţă în mod text sau grafic.

Serverul HTTP poate fi configurat să autentifice utilizatorul înainte de a transfera un fişier către acesta. Cele mai cunoscut este Microsoft Internet Explorer şi Netscape Communicator. trimise codificat şi decriptate la recepţionare. În prezent se poate integra în corpul fişierelor html cod care se va executa pe server sau pe calculatorul client. Lynx şi altele. Aceste programe interpretează tag-urlie html si afişeaza conţinutul în conformitate cu specificaţiile limbajului html. Portul implicit utilizat de http este portul 80. Ca urmare a acestei cereri serverul Web va transfera fişierele aflate în directorul său download • . Aşadar HTML-ul va specifica locaţia unde să fie afişat un anumit text sau o anumită imagine. În viitorul destul de îndepărtat se preconizează ca acest limbaj va fi înlocuit de un limbaj de tipul VRML (Virtual Reality Markup Language). http://www. programe care se numesc “Applet” şi care sunt rulate pe calculatorul clientului într-o “maşină virtuală”. cea mai utilizată parte a Internet-ului. browser-ul va face o cerere HTTP către serverul Web identificat (obsevăm că protocolul care urmează a fi folosit este cel specificat prin http://). fişierele . căsuţă care va fi identificată printr-o adresă unică. de obicei create folosind limbajul HTML (Hyper Text Markup Language). semnul @ (citit “at”) şi URL-ul serverului care găzduieşte căsuţa poştala. HTTP Spre deosebire de FTP protocolul HTTP este ceva mai limitat în sensul că poate fi folosit doar pentru a downloada fişiere (mai precis doar fişiere text) nu şi pentru a le uploada.ro. Adresa este compusă dintr-un identificator al utilizatorului. Hyper Text Transfer Protocol este protocolul ce lucrează în strânsă legătură cu World Wide Webul. Informaţiile critice trebuie criptate de utilizatori cu programe speciale. Opera. Acest limbaj permite în prezent integrarea textului cu imaginile.vrml fiind tot nişte fişiere text care permit redarea vederilor tridimensionale. dar se utilizează şi Mozilla. Vizualizarea paginilor html se face cu ajutorul unor programe client numite browsere care sunt oferite gratuit şi sunt disponibile pentru toate tipurile de sisteme de operare. Unele programe client de mail permit scrierea şi afişarea mesajelor cu tag-uri HTML • Fişiere atasate (Attachments:) fişierele ce vor fi trimise odată cu mesajul La orice mesaj se ataşează automat şi adresa de e-mail şi IP-ul expeditorului. Ex: popa@ulbsibiu. OBSERVAŢIE: Mesajele electronice se transmit în clar fără a fi criptate sau securizate în vreun fel.ro Un mesaj de poştă electronică are următoarele câmpuri: • Destinatar (To:) unde se specifică adrersa (sau adresele) destinatarului • Carbon Copy (Cc:) este adresa unde se trimite o copie a mesajului • Subiectul (Subject:) este un text ce reprezintă subiectul mesajului • Prioritatea (Priority:) este un câmp se indică prioritatea mesajului (High.ro/download După determinarea adresei IP a domeniului ulbsibiu având TLD-ul . Normal. cu alte elemente multimedia şi cu elemente active.ulbsibiu.Utilizatorii acestui servicii trebuie să-şi definească mai întâi o căsuţă poştală pe un anumit server. Aşadar HTTP-ul este un protocol ce asigura transferul unor fişiere text. De asemenea în paginile html se pot integra şi programe precompilate în limbaje independente de platforma (cum ar fi JAVA). HTML–ul a evoluat şi integrând tot mai multe elemente. Low) Corpul mesajului (Body:) este textul propriuzis al mesajului.

ro de pe calculatorul Linux şi de pe calculatorul pe care lucraţi.ulbsibiu.net oferă o modalitate facila de programare în reţea.netstat – furnizează informaţii detaliate despre fiecare interfaţă de reţea. Încercaţi şi alte URL-uri. adresa IP. Cu toate acestea sunt necesare câteva noţiuni fundamentale referitoare la reţele. fără a fi nevoie de cunoştinţe prealabile referitoare la comunicarea efectiva între calculatoare. Ceea ce se întâmplă de fapt: se trimite un pachet ICMP (Internet Control Message Protocol – datagrame folosite pentru controlul mesajelor) . octet cu octet. despre socket-urile şi despre rutarea în reţea. TCP (Transport Control Protocol) este un protocol ce furnizează un flux sigur de date între doua calculatoare. . Deschideţi o sesiune de lucru ftp pe Linux şi transferaţi un fişier de/pe server.traceroute – prezintă ruta pe care o urmează pachetele în drumul de la client la server. 3. Utilitare standard de monitorizare a reţelei . 9.96). Verificaţi dacă este posibilă conectarea la calculatorul Linux (IP=192. De asemenea ping oferă statistici despre pierderile de pachete şi despre timpul de accesare. port. Să se afle de pe Linux adresa IP şi masca de reţea precum şi numele interfeţei de reţea. In Windows se numeşte tracert .) clientului (browser-ului) care va putea recompune şi afişa pagina Web conform specificaţiilor html. Având în vedere faptul ca orice informaţie care trebuie trimisă prin reţea trebuie serializată astfel încât să poată fi transmisa secvenţial. Afişaţi nodurile traversate pentru a accesa www. cum ar fi protocol. 10. Afişează informaţii despre fiecarere nod (hop) traversat. Cu ajutorul unui browser se cere vizualizarea fişierelor ftp de pe Linux şi copierea locală a unui fişier. video. Stabiliţi o conexiune Telnet la calculatorul Linux Utilizati contul “student” cu parola “student”.2. . Instalaţi utilitarul de comunicare ZOC (v4.ping – indică dacă o gazdă poate fi accesată. Un protocol reprezintă o convenţie de reprezentare a datelor folosită în comunicarea între doua calculatoare. 11. audio etc.168.(fişiere text.ifconfig – furnizează informaţii despre configuraţia elementară a interfeţei de reţea. 8. Acest protocol asigură stabilirea unei conexiuni permanente între cele doua calculatoare pe parcursul comunicaţiei. 7. Se utilizează la detectarea configurarilor incorecte a adreselor sau a măştii de reţea. Utilizaţi pentru aceasta utilitarul Telnet al sistemului de operare.route – prezintă şi permite setarea tabelei de rutare a pachetelor precum şi setarea gateway-ului implicit.3) şi stabiliţi conexiunea Telnet de mai sus utlizând ZOC. Cele mai utilizate protocoale sunt TCP si UDP. Acest instrument se numeşte ipconfig în Winnt şi winipcfg în Windows 95 . către destinaţie. Laborator 9 Programare Java în reţea Clasele din pachetul java. era nevoie de stabilirea unor convenţii (protocoale) care sa fie folosite atât de calculatorul care trimite datele cât si de cel care le primeşte. socket. imagini. 5. Aplicaţii: 1. Afişaţi tabela de rutare de pe Linux şi de pe calculatorul pe care lucraţi 6. Deschideţi o sesiune de lucru ftp cu un server ftp aflat pe internet şi transferaţi un fişier de/pe server. Deschideţi o pagină html într-un browser şi vizualizaţi codul html. 2. 4. Deschideţi utilitarul ftp din Windows şi afişaţi toate comenzile posibile utilizând comanda help (sau ?).

ro.29. port – opţional numai dacă diferă de portul implicit pt.html). Către această resursă se poate. Orice calculator gazda conectat la Internet este identificat în mod unic de adresa sa IP (IP este acronimul de la Internet Protocol).120 si este numit adresa IP numerică. etc. String file) throws MalformedURLException public URL(String spec) throws MalformedURLException public URL(URL context. Corespunzătoare unei adrese numerice exista si o adresa IP simbolică. Pentru a facilita lucrul cu resurse aflate în diverse locaţii din Internet sau reţea. import java. Există de asemenea un constructor care primeşte doar un string ce identifică un URL (de exemplu: http://www.*.html). Aceasta reprezintă un număr reprezentat pe 32 de biţi. int port. aşteptând diverse informaţii. după conectare.IOException public final Object getContent() throws java. numerele cuprinse între 0 si 1023 fiind însa rezervate unor servicii sistem şi.*.com).io.io. În general.ulbsibiu. o resursă din Internet este identificată prin: protocol (http. String spec) throws MalformedURLException public int getPort() public String getProtocol() public String getHost() public String getFile() public String getRef() public boolean equals(Object obj) public int hashCode() public boolean sameFile(URL other) public String toString() public String toExternalForm() public URLConnection openConnection() throws java. telnet. Structura clasei URL este: public final class URL { public URL(String protocol. cum ar fi de exemplu: 210. Orice aplicaţie care realizează o conexiune în reţea va trebui sa ataşeze un număr de port acelei conexiuni.ro/mail/index. cum ar fi www. String host. (4 octeţi). un calculator are o singura legătura fizica la reţea. gazdă – host ( www.).ulbsibiu. Însa pe un calculator pot exista concurent mai multe procese care au stabilite conexiuni în reţea. String host. numite datagrame. portul etc. Un port este un număr de 16 biţi care identifica în mod unic procesele care rulează pe o anumita maşina. iniţializa un canal de comunicare prin care se pot citi date sau se pot chiar trimite informaţii către resursa identificată de URL. mail.io. gazda. Prin urmare datele trimise către o destinaţie trebuie să specifice pe lângă adresa IP a calculatorului si procesul către care se îndreaptă informaţiile respective. protocol.UDP (User Datagram Protocol) este un protocol ce trimite pachete independente de date. De asemenea fiecare calculator aflat într-o reţea locală are un nume unic ce poate fi folosit la identificarea locala a acestuia. class ParseURL { public static void main( String args[] ) { . clasa URL este utilă şi în analiza unei adrese URL din care se poate extrage apoi uşor protocolul. din acest motiv. Generalizând. de la un calculator la altul fără a garanta în vreun fel ajungerea acestora la destinaţie.io. Acest protocol nu stabileşte o conexiune permanentă între cele doua calculatoare. Prin funcţiile specifice. import java. şi fişierul împreună cu calea (/mail/index.yahoo.226. Identificarea proceselor se realizează prin intermediul porturilor.ro.net. în JAVA a fost implementată o clasă care permite conectarea la o resursă din Internet identificată printr-un URL (Unified Resource Locator).IOException public final InputStream openStream() throws java. Orice informaţie destinată unei anumite maşini trebuie deci sa specifice obligatoriu adresa IP a acelei maşini. Valorile pe care le poate lua un număr de port sunt cuprinse între 0 si 65535 (deoarece sunt numere reprezentate pe 16 biţi). ftp. Avantajul acestui protocol este viteza mare de transmisie. String file) throws MalformedURLException public URL(String protocol. nu trebuie folosite în aplicaţii. coordonatele de identificare a resursei din Internet (URL).ulbsibiu.IOException public static synchronized void setURLStreamHandlerFactory(URLStreamHandlerFactory fac) } Se observă patru constructori care primesc ca parametrii.

close(). System.println( "filename = " + aURL.net. System.getInputStream().println( "protocol = " + aURL.168.write(b). InputStream in = uc. uc. URLConnection uc = u.out.getHost() ).com/folder/fisier.println( "port = " + aURL.err.} catch (IOException e) {System.read()) != -1) //Citirea se incheie la -1 System. URLConnection permite nu numai crearea unui stream de intrare dar si a unui stream de iesire prin care clientul poate transmite date catre resursa URL.out.getFile() ).1". try { URL u = new URL(url).html#lang").println("Conectare la:"+ url).write(b).*. try { // URL u = new URL(url).} } } Clasa URL poate iniţializa un obiect de tip URLConnection care oferă un control mult mai bun asupra comunicării cu resursa Internet.ulbsibiu.openStream().println( "host = " + aURL.getProtocol() ).80.getPort() ).println( "ref = " + aURL."192. import java.ro/mail/index.yahoo.out.connect().println(e). } catch (MalformedURLException e) {System. } } } Programul următor exemplifică utilizarea simplă a clasei URL pentru a iniţializa un Stream de intrare şi afişarea tuturor caracterelor din resursa URL pe ecran.*.out.2.out.htm"). import java.*.ro/mail/index.println(e). } catch ( MalformedURLException e ) { System.out.io. InputStream in = u.html”.out. programul de mai sus se modifică astfel: import java.println( "MalformedURLException: " + e ).html”."/cautare/index. System.out. while ((b = in. System. .io. System.openConnection(). public class ShowURL { public static void main(String[] args) { String url= “http://www.println("Conectare la:"+ url). int b.getRef() ). import java. int b.ulbsibiu. System. while ((b = in. public class ShowNewURL { public static void main(String[] args) { String url=“http://www. URL u = new URL("http".out. in.*.read()) != -1) System.net. System.out. Pentru a citi date de la un URL dat folosind URLConnection.err.try { URL aURL = new URL( "http://www.

io. System. try { // u = new URL(url).htm").err.} } } In continuare vom moifica programul ShoeURl pentru a scrie caracterele citite din resursa URL pe ecran intr-un fisier html aflat pe discul celui care ruleaza programul.println(e).htm").2.168. import java. public class ShowURL { private URL u.println("Conectare la:"+ url). FileOutputStream stdout = new FileOutputStream("out.println(e).80.err.openStream().2.println(e). } } Laborator 10 Server HTTP in Java În acest laborator este prezentat un server HTTP simplu scris cu ajutorul claselor din pachetul java.println(e).read()) != -1) //Citirea se incheie la -1 stdout.1/cautare/index. import java.in. O comunicare prin HTTP se realizează astfel: . } public void url_read() { String url="http://192.err.out."192. public ShowURL() { url_read(). while ((b = in. } catch (MalformedURLException e) {System. u = new URL("http".se initializează un socket pentru transferul datelor de obicei pe portul 80 . int b.write(b)."/cautare/dispersie. in.net.} } public static void main(String[] args) { new ShowURL(). InputStream in = u.net.168.close(). } catch (MalformedURLException e) {System.} catch (IOException e) {System.err.*.1".*.htm".} catch (IOException e) {System.close().

acesta fiind modelat preintr-un obiect al clasei DatagramSocket Comunicarea prin conexiuni In acest model se stabileste o conexiune TCP între un program client si un server care furnizeaza un anumit serviciu. acesta primeste pachetul si returneaza raspunsul tot prin intermediul unui pachet. Programul prezentat se va comporta ca un server Web care va raspunde la cererea get a clientilor (browsere Web).0 (compatible.0.- clientul transmite o cerere de tip GET dar poate şi trimite date cu POST. deflate User-Agent: Mozilla/4. fiecare cerere adresata serverului va fi tratata într-un fir de executie separat. image/jpeg. si ca urmare a acestei cereri va trimite acestora un fisier html prestabilit. Primirea si trimiterea datagramelor se realizeaza tot prin intermediul unui socket. Dupa realizarea .1) Host: localhost Connection: Keep-Alive - serverul trimite un antet cu informatii generale apoi trimite fisierul byte cu byte HTTP/1. un server trebuie sa fie capabil sa trateze mai multi clienti simultan si.0 Content-Length: 731 Content-Type: text/html Comunicarea prin datagrame In acest model clientul trimite un pachet cu cererea catre server.1 200 OK Server: MyServer 1. Programele de tip server sunt cele care ofera diverse servicii eventualilor clienti. Structura generala a unui server bazat pe conexiuni while (true) { accepta o conxiune .1 Accept: image/gif. end while Un socket (soclu) este o abstractiune software folosita pentru a reprezenta fiecare din cele doua "capete" ale unei conexiuni între doua procese ce ruleaza într-o retea. Socket-urile sunt de doua tipuri: • TCP. implementate de clasele Socket si ServerSocket • UDP. image/x-xbitmap. image/pjpeg Accept-Language: ro Accept-Encoding: gzip. Uzual. solicitând un anumit serviciu. In acest model aplicatia este formata din doua categorii distincte de programe numite servere. vom analiza doar cazul în care clientul trimite o cerere GET GET / HTTP/1. implementate de clasa DatagramSocket O aplicatie de retea ce foloseste socket-uri se încadreaza în modelul client/server de concepere a unei aplicatii. din acest motiv. MSIE 6. creaza un fir de executie pt a trata cererea clientului . Un astfel de pachet se numeste datagrama si este reprezentat printr-un obiect din clasa DatagramPacket. respectiv clienti. fiind în stare de asteptare atâta vreme cât nici un client nu le solicita serviciile Programele de tip client sunt cele care initiaza conversatia cu un server. Fiecare socket este atasat unui port astfel încât sa poata identifica unic programul caruia îi sunt destinate datele. Windows NT 5.

import java.net.*. String MIMEType.append((char) c).println("Client conectat de la: "+connection.accept().out.1 200 OK\r\n" + "Server: OneFile 1.toString()). String encoding. .port).length + "\r\n" + "Content-Type: " + MIMEType + "\r\n\r\n". // portul de conectare /* public HTTPServer(String data. this.*.println("Acceptare conexiuni pe portul "+server. Socket connection = null. int port) throws UnsupportedEncodingException { this.getLocalPort()).read(). int port) throws UnsupportedEncodingException { this(data.conexiunii. request. String header = "HTTP/1. // antetul cu informatii generale private int port. MIMEType. String MIMEType.0\r\n" + "Content-Length: " + this. }*/ public HTTPServer(byte[] data. System. // fisierul html private byte[] header. apoi trimite antetul şi continutul fisierului citit anterior. System.getInputStream()).header = header. while (true) { try { connection = server.getBytes(encoding). port). while (true) { int c = in. Server HTTP în JAVA import java. InputStream in = new BufferedInputStream( connection. encoding. this.content = data.getOutputStream()). // citeste prima linie trimisa da client StringBuffer request = new StringBuffer(). OutputStream out = new BufferedOutputStream( connection.out.content.io. } public void run() { try { ServerSocket server = new ServerSocket(this.getBytes("ASCII"). String encoding. public class HTTPServer extends Thread { private byte[] content. serverul citeste prima linie din cerere (cererea GET). if (c == '\r' || c == '\n' || c == -1) break.port = port.

t. "image/gif". } // end try catch (IOException e) {System. int b. //citeste fisierul in memorie byte[] data = out.close().println(e). Thread t = new HTTPServer(data.} //afiseaza cererea System.err. } catch (IOException e) {System. encoding.println("Nu s-a putut porni server-ul.start().} } // end run public static void main(String[] args) { String contentType = "text/html". } } } Exemple de Content-Type: "text/html". ByteArrayOutputStream out = new ByteArrayOutputStream().out.Port ocupat").err.read()) != -1) out. "text/javascript".edu/in-notes/iana/assignments/media-types/ .content). out.println(e).} finally { if (connection != null) connection.html"). // seteaza portul int port=8080.toByteArray(). "audio/basic". "image/png". while ((b = in. contentType. "video/mpeg".write(b).header).toString().println(request.write(this. O lista completa a acestora o gasiti la: ftp://ftp. //trimite fisierul out. //trimite antetul if (request.toString()+"\r\n"). try { InputStream in = new FileInputStream("Exemplu. //seteaza codarea String encoding = "UNICODE".flush(). port). "text/tcl".isi. } } // end while } // end try catch (IOException e) {System.err.write(this. "text/vbscript".indexOf("HTTP/") != -1) out.

180 8. 7 C. 255. 1. 255 C. Care este nr. 128.maxim de biti care pot fi imprumutati pt crearea de subretele la o retea de clasa C? A. 4 5. Cati biti sunt intr-o masca de retea IP v 6? A.Intrebari grila: (raspunsurile se afla in prezentul document) 1. 124 B. Care este nr. 64 D. 510 D. 16.Care este scopulunui router atunci cand face un SI logic intre adresa IP destinatie a unui pachet venit si masca de retea? . 0. 1. 255. Care este numarul minim de biti ce pot fi imprumutati pt crearea de subretele? A. 256 D. 2 7. 254 D. 256 4. 13. 128. 48 6. 1 2. 3 D. Cate adrese sunt disponibile pt gazde la o retea de clasa C? A. 8194 B. 2 C. 196 C. 1 B. 0 D. 255 B. 255. 254 B. 128. 32 C.16384 C. Care dintre urmatoarele adrese este un exemplu de adresa de broadcast pt o adresa de clasa B? A. Câte subretele poate avea o retea de clasa B? A.maxim de gazde care se pot gasi intr-o subretea a unei retele de clasa C? A. 6 B. 4 D. 128. 255 C. nici una din cele de mai sus 3. 16 B.

pt a gasi numarul de gazde si a sti unde sa trimita pachetul B.A. pt a gasi masca subretelei si s-o compare cu informatia din tabela lui de routare C. pt a gasi compara adresa sursa cu informatia din tabela lui de routare . pt a gasi carei retele si subretele sa trimite pachetul D.

226. Niciuna din cele de mai sus . Network Accept Translation C.3.136. 143. TELNET C. 172.0/21 B.169.21.160. retelele 172.136.205 /20 15.205 /18 C. Network Adress Translation D. 192.169.9. Cum poate fi scris în notaţie CIDR. Care e o adresă de sumarizare pt. Dispozitivul vrea să transmită un mesaj de tip broadcast 14. . 172. FTP D. ARP B. maşinilor client B.168.169.11 B.39.96 D.10. Care din IP-urile de mai jos se pot găsi pe Internet? A. Când cere un dispozitiv (calculator) un serviciu unui router? A.205 cu masca 255.169.226.primul octet B.6 10. TCP/IP 16.26.136.21. corporaţiilor 13.0/22 D.255. ISP-urilor D.000 ? A.169.143.10 C.com este un domeniu dat A. 10. 143.21. Intr-o adresa de clasa B ce octeti sunt folositi local dupa placul administratorului? A. 172.136.205 /17 B.0/20 C.0/24 ? A.0/2 12.224.226. IP-ul 143. De la ce vine NAT? A. Adresa IP a destinaţiei este într-o altă reţea B.21.0/24 şi 172. 210. clienţilor C.226. Ce protocol poate eşua în prezenţa NAT? A.226. 172.205 / 19 D. Dispozitivul nu are hard-disk C.128.212.21. primul si al doilea octet C. Network Adress Transformation B. 143.12. 172. Sursa are nevoie de adresa MAC a destinatarului aflat într-o altă reţea D.21. al treilea si al patrulea octet D. al doilea si altreilea octet 11. 143.

Pt a afişa setările IP pe un computer pe care rulează Windows NT ce comandă se foloseşte? A. nimic B. ipconfig B. este cel mai important D. adresa MAC destinaţie sau adresa MAC sursă 18. . . B şi C . Responsabil pentru spargerea datelor în segmente şi recompunerea acestora la dest. Dacă se vrea să se verifice conectivitatea a două dispozitive dintr-o reţea. memorarea D. telnet B. ifconfig C. Există pt transfer de fişiere. Într-o relaţie de tip client – server clientul: A.net C. adresa MAC destinaţie şi adresa MAC sursă C.17. e-mail 23. . În timpul unei conexiuni telnet server-ul este responsabil cu: A. traceroute 20. ce comandă s-ar folosi A.ro B. DNS D. Toate de mai sus 24. NIC C.org 19. În cazul unei translatări de adrese se poate schimba A. Respnsabil cu reprezentarea datelor într-un format acceptat universal 21. ifconfig D. ping C. B. e-mail. procesarea C. winipcfg D. sun D. Care din următoarele descrie mai bine funcţionalitatea nivelului Aplicaţie? A. remote login şi management în reţea D.Care dintre următoarele nu este un TLD? A. adresa IP destinaţie sau adresa IP sursă D. HTTP B. Funcţionează ca un protocol pt managementul aplicaţiilor de reţea C. adresa IP destinaţie şi adresa IP sursă B. show ip 22. este localizat în partea unde se face logarea B. Un exemplu de aplicaţie client-server ar fi: A. este cel care emite cereri C.

guest. Cod hexazecimal B. anonymous. Care din definiţiile de mai jos descrie mai bine semnalul digital? A. În ce format vor fi trimise fişierele specificate în câmpul Attachment al unui e-mail? A. BNC . HTML C. anonymous B. Tehnică electronică pentru transmiterea semnalelor binare C. Care este cel mai ieftin mod de a preveni pierderile provocate de degradarea semnalului? A. Cablurile având diametrul prea mare B. Care este cauza fenomenului numit crosstalk? A. binar C.25. anonymous. Semnalele electrice din alte fire din cablu 30. Motoarele electrice şi fulgerele D. Îmbunătăţirea izolaţiei firelor D. adresa de e-mail C. Undă sinusoidală de anumită formă şi amplitudine B. O transmisie a unui transceiver a unui octet format din 1 şi 0 33. RJ45 B. AUI D. ftp. UNICODE D. RJ11 C. Ce tip de cablu transportă pulsuri de lumină? A. Cablul STP 29. Prea mult zgomot în semnalul ce parcurge un fir dintr-un cablu C. pulsuri electrice 32. VRML D. anonymous 26. Creşterea mărimii conductorului dincablu B. Ce este folosit pt specificarea modului de aranjare a elementelor într-o pagină Web? A. ASCII B. adresa de e-mail D. O sesiune FTP anonimă va primi drept ID şi parolă A. text 28. Cablul UTP D. 1 şi 0 D. HTTP B. URL 27. Specificarea lungimii maxime a cablului între noduri C. Un limbaj al computerelor cu două stări (on şi off) indicate prin o serie de pulsuri electrice D. Fibra optică C. Ce fel de mufe folosesc cablurile UTP de tipul I? A. O mai bună ecranare 31. Cablul coaxial B. Sub ce formă sunt trimise datele prin interiorul reţelei? A. Text ASCII C.

11 C. Îsi continuă drumul spre destinatar cu date corupte D. 185m C. Determinarea locului unde va fi plasat un satelit este influenţată de centurile lui A. Van Allen 41. Semnalizarea prin Laser A. Ce se întâmplă cu pachetele implicate într-o coliziune? A. Nici un răspuns din cele de mai sus 36. Geometrical Earth Official C. Care tip de cablu UTP este recomandat şi totodată cel mai des folosit în instalările din ziua de azi. este bidirecţională . Categoria 4 D. Modulare în amplitudine B. Van Basten B. Van Helsing C. nu sunt afectate de lumina solară 43. 802.34. atingând viteze de până la 100Mbps? A. Au o rază de acţiune de peste 900 m C. Se întorc fiecare de unde a plecat B. 801. 802. Este conectat la reţeaua cablată D. Geometrical Earth Orbit B. Modularea în frecvenţă C. Ce tip de modulare nu există? A.10 B. sunt de frecvenţă mai mare decât lumina vizibilă D. Categoria 3 C. Este un hub pentru wireless ce se instalează de obicei în încăperi B. Modulare de fază D. 100m B.11 38. Modulare de periodă 39. necesită licenţă pentru funcţionare B. 500m 37. 801. Categoria 2 B. Cum se numeşte standardul pentru reţelele fără fir? A. Semnalele infraroşii A. Geostationary Earth Offtake 42. Van Alten D. Geostationary Earth Orbit D. 200m D. Face posibilă comunicaţia între două plăci de reţea wireless incompatibile 40. De la ce provine prescurtarea GEO? A. nu trec prin ziduri C. Care este lungimea maximă specificată pentru un cablu coaxial subţire (fără folosire de repetoare) ? A. Categoria 5 35. Care din lucrurile de mai jos nu pot fi spuse despre un AP? A. Sunt distruse bit cu bit C.10 D.

Permit routerelor să calculeze distanţa dintre oricare două puncte din reţea D. presetată B. necesită o fotodiodă pentru captarea razei 44. nu este influenţată de vremea de afară C. Dispozitivul nu are hard-disk C. Cam în ce an a fost lansat primul satelit artificial? A. Anii 80 45. adresele MAC B. Dacă un dispozitiv nu cunoaşte adresa MAC a unui dispozitiv aflat într-o altă reţea. adresele IP C. dinamică C. Dysprosium C. Anii 60 C. Care din următoarele descrieri se potrivesc mai bine unui router? A. Sursa are nevoie de adresa MAC a destinatarului aflat într-o altă reţea D. Ce tip de routare foloseşte o setare manuală a tabelei de rutare? A. Comută pachete de la o reţea la alta luând decizii bazate pe informaţii Layer 3 D. adresele ARP 47. Permit huburilor şi porturilor să comunice mai repede B. Când cere un dispozitiv (calculator) un serviciu unui router? A. Anii 50 B. artificială D. Ce fac protocoalele rutabile? A. Anii 70 D. Permit routerelor să comunice cu bridge-urile şi cu switch-urile conectate direct C. Dispozitivul vrea să transmită un mesaj de tip broadcast 49. Globalstar D. Interfeţei router-ului D. statică 51. Care din următoarele nu este un sistem de comunicare folosind sateliţi LEO ? A. Gateway-ului B. Nimanui . Teledesic 46. Celui mai apropiat router C. cui îi va trimite un pachet ARP request? A. Permit routerelor să schimbe tabele de routare pentru a se adapta schimbărilor 50. Se comporta ca un repetor multiport fiind dispozitivul din mijlocul unei reţele de tip stea B.B. Comută cadre pe baza adreselor IP 48. adresele fizice D. este f greu de instalat D. Ce fel de adrese sunt implementate în software? A. Extinde distanţa de operare într-o reţea curăţân şi amplificând semnale C. Adresa IP a destinaţiei este într-o altă reţea B. Iridium B.

O adresă MAC şi un header cerere şi un pavhet cu date C. Siguranţă scăzută şi trafic redus B. întârzieri . Construiesc şi menţin tabele de adrese 57. Nu iau nici un fel de decizie cu privire la comutarea pachetelor D. RARP 54. Care din următoarele pot cauza congestie? A. o adresă MAC şi una IP D. Bridge-uri multiport ce operează la Nivelul 2 (Layer 2) 59. addresa gazda 56. Operează la nuvelul 2 al modelului OSI B. Pachetul se opreşte la destinaţie C. Sunt mai inteligente decât huburile C. Un header RARP şi un câmp ARP 53. Rutere multiport ce operează la Nivelul 3 (Layer 3) D. Ce este într-un pachet RARP request? A. ARP D. Switch-ul îi va trimite pachetul automat 58. Huburi multiport ce operează la Nivelul 2 (Layer 2) C. IP C.Ce protocol Interneteste folosit pentru maparea unei adrese IP cu una MAC? A. adresa MAC C. TCP B. adresa reţelei D. Situaţii neprevăzute şi şi erori frecvente D. Transmisia de imagini şi video D. O rată sporită de coliziuni C. Accesul la o bază de date C. Făcând apel la cel mai apropiat bridge 55. Cum comută pachetele Nivelul Reţea de la sursă la destinaţie A. Dispozitivul sursă trimite mai întâi un mesaj de atenţionare D. Accesul la Internet B. Placa de reţea îşi va identifica adresa MAC în cadrul pachetului B. Folosind o tabelă de rutare D. Cum află un dispozitiv dacă un anumit pachet îi este adresat? A. Repeatoare multiport ce operează la Nivelul 1 (Layer 1) B. Făcând apel la un server C. Switch-urile sunt considerate a fi A. transferuri de fişiere mai lungi. O adresă MAC şi un mesaj de cerere B. Care din următoarele sunt efectele congestiei? A.Folosind un răspuns ARP B. Un header RARP. Toate de mai sus 60.52. adresa IP B. Ce foloseşte un switch pentru a lua deciziile cu privire la comutarea pachetelor A. Care din următoarele nu este o caracteristică a bridge-urilor? A. Timpi de răspuns mai mari.

128 octeţi . Care este lungimea minimă a cadrelor în standardul Ethernet? A. Null-modem D. Două C. Câte domenii de coliziune sunt create de un switch cu 16 porturi? A. Paisprezece D. Ce tip de cablu se foloseşte pentru a lega două switch-uri? A. 32 octeţi C. Şaisprezece 62. Cablu telefonic normal 63. 64 octeţi D. Crossover B.61.16octeţi B. Unul B. Rollover C.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful