P. 1
Retele de calculatoare

Retele de calculatoare

4.93

|Views: 37,949|Likes:
Published by Radu_Candea
lab documentation
lab documentation

More info:

Published by: Radu_Candea on Aug 06, 2008
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF or read online from Scribd
See more
See less

07/24/2013

pdf

Retele de calculatoare Autor: Candea Ovidiu - Radu

(2004)

Laborator 1 Introducere in reţele de calculatoare
Reţelele au apărut din nevoia de a partaja date într-un timp cât mai scurt. Un grup de calculatoare şi alte dispozitive conectate împreună se numeste reţea, iar conceptul de conectare a unor calculatoare care partajează resurse se numeşte lucru în reţea. Aşadar, reţeaua de calculatoare (network) este un ansamblu de calculatoare (sisteme de calcul) interconectate prin intermediul unor medii de comunicatie (cablu coaxial, fibra optica, linie telefonica, ghid de unde) in scopul utilizarii in comun de catre mai multi utilizatori a tuturor resurselor fizice (hardware), logice ( software de baza si aplicatii) si informaţionale (baze de date, fişiere), asociate calculatoarelor din retea. Calculatoarele care fac parte dintr-o reţea pot partaja: • Date • Mesaje • Imagini grafice • Imprimante • Aparate fax • Modemuri • Alte resurse hardware Într-o reţea există mai multe tipuri de resurse care pot fi partajate şi anume: a) Resursele fizice reprezinta posibilitatea utilizarii in comun, de mai multi utilizatori, a unitatilor de discuri, imprimante, scannere etc. Acest lucru inseamna ca se poate instala oricare dintre unitatile enumerate mai sus, dupa care urmeaza operatiunile de partajare (sharing). In urma declararii partajate a unui echipament (hard disc, CD-ROM, imprimanta, etc.), toate calculatoarele din retea au acces la acest echipament. b) Resursele logice (programe). Resursele logice ale unui calculator sunt de fapt, ansamblul de programe sistem sau de aplicatii. Se recomanda ca programele, pe care le folosesc toti utilizatorii din retea, sa fie puse pe un disc partajabil. In acest fel nu mai este nevoie ca fiecare utilizator sa pastreze o copie a respectivelor programe, ce se utilizeaza in comun. ! Avantajele acestei solutii sunt costul mai mic al instalarii programelor precum şi posibilităţi rapide de actualizare a programelor. Principalul dezavantajul constă în configurarea dificilă a sistemului. c) Resursele informationale (Baze de date, fisiere). Resursele informationale sunt reprezentate de fisiere de date sau baze de date. Se pot distinge două tipuri mari de reţele şi anume: A) Reţelele peer to-peer sau „reţele între egali“: în acest tip de reţea toate calculatoarele sunt tratate la fel. Reţelele peer to-peer mai sunt numite şi grupuri de lucru (Workgroup’s ), acest termen desemnând un număr mic de persoane. De obicei , o reţea peer-to-peer este formată din cel mult 10 calculatoare. Unele sisteme de operare, cum ar fi Windows înglobează funcţionalitatea de reţea peer-to-peer. Instalarea se realizeaza uşor, implicând de obicei costuri mai mici decât reţelele bazate pe server. Retelele peer-to- peer se recomandă pentru mediile în care : - Există cel mult 10 utilizatori - Utilizatorii s e află într-o zonă restrânsă - Securitatea nu este o problemă esenţtială - Nu este prevăzută o dezvoltare considerabilă în viitor

B)Reţele bazate pe server (client/server): au devenit modelul standard pentru interconectarea în reţea. Un server dedicat este un calculator care funcţionează doar ca server, nefiind folosit drept client sau staţie de lucru. Acesta are rolul de a satisface cât mai rapid cererile clienţilor din reţea şi să asigure securitatea fişierelor şi a directoarelor. Calculatorul central (serverul) poate fi un calculator obişnuit pe care este instalat un sistem de operare pentru reţea : NetWare , Unix, L inux, OS/2, Windows NT/2000 (2003). Acest calculator central controlează toate resursele comune (unitaţi de discuri , imprimante, plottere, modemuri, fişiere etc), asigură securitatea datelor şi sistemului, realizează comunicaţii între staţiile de lucru. Într-o reţea pot fi configurate mai multe servere. Repartizarea sarcinilor pe diferite servere asigură executarea fiecarei cerinţe în cel mai eficient mod posibil. Indiferent de cât de puternic sau performant este un server, el este inutil fară sistem de operare care să valorifice resursele sale fizice. O staţie de lucru are în configurare o placă de reţea (NIC – Netware Interface Card) care realizează interfaţa cu reţeaua. Avantaje : - oferă acces la mai multe fişiere şi imprimante, asigurând în acelaşi timp fiecărui utilizator performanţele şi securitatea necesare. - partajarea datelor poate fi administrată şi controlată centralizat. - resursele sunt localizate de obicei într-un server central, fiind mai uşor de detectat şi de întreţinut decât cele distribuite pe diferite calculatoare . - politica de securitate este stabilită de un administrator, care o aplică pentru fiecare calculator şi utilizator din reţea. - o reţea bazată pe server poate avea mii de utilizatori. Utilitarele de monitorizare şi administrare disponibile în prezent permit gestionarea unei reţele bazate pe server cu un număr mare de utilizatori. C ) Reţele combinate: reprezintă o combinaţie dintre reţelele peer-to-peer şi cele bazate pe server, într- o astfel de reţea funcţionând două tipuri de sisteme de operare pentru a asigura ceea ce mulţi administratori consideră a fi o reţea completă. Plăci de reţea (engl. NIC Network Interface Card)

Plăcile de reţea funcţionează ca interfaţă fizică între calculator şi cablul de reţea ea fiind cea care asigură comunicarea unui calculator cu alte calculatoare din reţea (această comunicare are loc în ambele sensuri). Fiecare calculator legat în reţea va avea instalată o asemenea placă într-unul dintre sloturile de expansiune de pe placa de bază (motherboard). După ce placa de reţea a fost instalată, la portul ei se conectează cablul de reţea, pentru a realiza legătura fizică între calculator şi restul reţelei. Rolul plăcii de reţea Rolul plăcii de reţea este de a:

• • •

Pregăti datele din calculator pentru a fi transmise prin cablul de reţea; Transmite datele către alt calculator; Controla fluxul de date între calculator şi cablul de reţea.

Înainte ca datele să fie transmise în reţea, placa de reţea trebuie să le convertesacă din formula în care ele sunt înţelese de calculator într-o formă sub care acestea pot circula prin cablul de reţea. Datele circulă în calculator de-a lungul unor circuite numite magistrale (bus) în paralel, deoarece cei 16 sau 32 de biţi se deplasează alături, împreună. O magistrală de 16 biţi poate fi comparată cu o autostradă cu 16 benzi, pe care circulă în paralel 16 maşini, fiecare transportând un bit de date. Pe cablul reţea, datele trebuie să circule într-un singur şir de biţi. Se spune că transmisia este serială, deoarece biţii sunt transportaţi în şir, unul după celălalt. Cu alte cuvinte, cablul este similar cu o şosea cu o singură bandă. Datele de pe această şosea circula întotdeauna într-o singură direcţie. Calculatorul fie transmite, fie recepţionează date. Placa de reţea preia datele care circulă în paralel, sub formă de grup, şi le restructurează astfel încât să devină un flux serial de biţi, ce va fi transportat prin cablul de reţea. Acest lucru se realizează prin transformarea semnalelor digitale din calculator în semnale electrice sau optice care pot parcurge cablurile de reţea. Componenta responsabilă pentru această funcţie este transceiverul (TRANSmitter/reCEIVER). Aşadar o placă de reţea (NIC) va comunica cu reţeaua printr-o conexiune serială şi cu computerul printr-o conexiune paralelă. Adresa de reţea În afară de transformarea datelor, placa de reţea trebuie să îşi notifice poziţia, sau adresa, către restul reţelei, pentru a putea fi diferenţiată de celelalte plăci din reţea. Producătorii codifică hardware aceste adrese în cipurile de pe placa de reţea, printr-un proces numit „ardere” (sau inscripţionare). Astfel, fiecare placă, deci fiecare calculator, va avea o adresă unică în reţea numită adresa MAC. This is an example of a MAC address: • 00-02-A5-9A-63-5C A MAC address is a 48-bit address displayed in Hexadecimal (HEX) format. In this format each hex symbol represents 4 bits. The first half, or 24-bits, 00-02-A5 identifies the network interface card (NIC) manufacturer. In this case it is the manufacturer is Compaq.

Transmiterea şi controlul datelor Înainte ca placa de reţea emiţătoare să transmită datele în reţea, ea poartă un dialog electronic cu placa de reţea receptoare, pentru a se pune de acord asupra următorilor parametri: • Dimensiunea maximă a grupurilor de date ce vor fi transmise • Volumul de date transmise fără a se aştepta confirmarea • Intervalul de timp dintre blocurile de date • Intervalul de timp până la transmiterea confirmării • Capacitatea memoriei tampon, pentru a se evita depăşirea acesteia • Viteza transmisiei de date Dacă o placă de reţea de tip nou, mai rapidă, trebuie să comunice cu o placă de model vechi, mai lentă, ele vor conveni asupra vitezei de transmisie pe care să o folosească. Unele plăci de reţea mai noi conţin circuite care permit adaptarea la viteza unei plăci de reţea mai lente. Fiecare placă semnalează celeilalte proprii paramerti, precum şi acceptarea sau adaptarea la parametrii celeilalte plăci. Atunci când toate detaliile comunicării sunt puse la punct, cele două plăci încep să transmită şi să recepţioneze date.

Opţiuni şi parametri de configurare Plăcile de reţea prezintă uneori opţiuni configurabile, care trebuie setate pentru ca placa de reţea să funcţioneze corespunzător. Iată câteva exemple: Întreruperea (IRQ): liniile de cerere a întreruperii (IRQ – Interrupt ReQuest) sunt circuite hardware prin intermediul cărora diferite dispozitive, cum ar fi porturile de intrare/ieşire, tastatura, unităţile de disc sau plăcile de reţea pot solicita întreruperea sau alt serviciu către microprocesorul calculatorului. Liniile de cerere a întreruperii sunt integrate în arhitectura hardware a calculatorului, având alocate diferite niveluri de prioritate prin care microprocesorul poate determina importanţa fiecăreia dinte solicitări. Atunci când placa de reţea transmite o solicitare către calculator, ea foloseşte o întrerupere – un semnal electronic transmis către unitatea centrală (CPU) a calculatorului. Fiecare dispozitiv din calculator trebuie să folosească o altă linie de cerere a întreruperii (IRQ). Linia de întrerupere este specificată în momentul configurării dispozitivului. (Ex. IRQ4 pentru COM1, COM3; IRQ7 pentru portul paralel (LPT1); IRQ12 pentru mouse). De obicei, IRQ3 sau IRQ5 pot fi folosite pentru placa de reţea. Dacă este disponibilă, IRQ5 este opţiunea recomandată; în majoritatea cazurilor, aceasta este predefinită. Adresa portului I/O (de intrare/ieşire) de bază: portul I/O (de intrare/ieşire) de bază specifică un canal prin care informaţia circulă între dispozitivele hardware ale calculatorului (cum ar fi placa de reţea) şi unitatea centrală (CPU). Portul este văzut de către unitatea centrală ca o adresă. Fiecare dispozitiv hardware dintr-un sistem trebuie să aibă o altă adresă de port I/O. Adresele de port (în format hexazecimal) sunt de obicei disponibile pentru a fi atribuite plăcilor de reţea, în cazul în care nu sunt deja folosite. Adresa de memorie de bază: Adresa de memorie de bază identifică o locaţie (adresă) în memoria RAM a calculatorului. Această adresă este folosită de placa de reţea drept zonă tampon (buffer) pentru a stoca temporar cadrele de date transmise sau recepţionate. Acest parametru este numit uneori şi adresă RAM de început. De multe ori, adresa de memorie de bază pentru placa de reţea este D8000. Trebuie selectată o adresă de memorie de bază care nu este folosită deja de un alt dispozitiv. Cantitatea de memorie rezervată pentru DOS sau Windows 95/98 este vorba de 640 kilobytes (K) până la 1 megabyte (M) de RAM Transceiverul: anumite plăci prezintă atât un transceiver intern, cât şi unul extern. În acest caz trebuie să stabiliţi transceiverul pe care doriţi să îl folosiţi şi să faceţi selecţia corespunzătoare. Această alegere se face de obicei direct pe placă, prin jumpere (călăreţi). Jumperele sunt mici conectori care fac legătura între doi pini, pentru a determina (activa) circuitele folosite pe placa de reţea.

Performanţele reţelei Datorită efectului pe care îl are asupra transmisiei de date, placa de reţea influenţează decisiv performanţele întregii reţele. Cu toate că plăcile de reţea respectă anumite standarde şi specificaţii minimale, perfecţionarea unor caracteristici poate îmbunătăţi foarte mult performanţa serverului, a calculatoarelor client şi a reţelei în ansamblu. Puteţi mări viteza de transfer a datelor prin următoarele metode:

• • •

Accesul direct la memorie (DMA – Direct Memory Acces) – prin această metodă, calculatorul transferă datele direct din memoria tampon (buffer) a plăcii de reţea în memoria calculatorului, fără a folosi microprocesorul acestuia Partajarea memoriei plăcii de reţea – în acest caz, placa de reţea conţine memorie RAM pe care o partajează cu calculatorul. Calculatorul identifică această memorie RAM ca fiind propria sa memorie. Partajarea memoriei sistem – în acest sistem, procesorul plăcii de reţea selectează o porţiune din memoria calculatorului, pe care o foloseşte pentru a procesa datele.

prin degrevarea microprocesorului care se poate concentra asupra altor sarcini. ceea ce măreşte viteza operaţiilor efectuate. Majoritatea plăcilor de reţea includ procesoare. traficul datelor prin reţea se face la viteze care depăşesc posibilităţile de prelucrare a plăcilor de reţea. Dynamic Host Configuration Protocol (DHCP) and Windows Internet Name Service (WINS) are being used and the IP addresses of the servers providing these services Basic Input Output System (BIOS) Universal Resource Locator (URL). Creşte astfel viteza operaţiilor. placa de reţea preia temporar controlul asupra magistralei. însă pot îmbunătăţi performanţele reţelei cu 20 până la 70 de procente. Microprocesor încorporat – Dacă posedă un microprocesor propriu. fără fir (unde radio terestre) şi prin satelit. Există mai multe variante de a codifica datele pentru a putea parcurge un mediu de transmisie. bufferul RAM stochează o parte dintre acestea până când placa de reţea le poate prelucra.com. Ethernet.whatis. type of media (for example. altele l-ar putea interpreta fals ca 10000000 sau 01000000 întrucât nu pot distinge diferenţa între un emiţător inactiv = 0 volţi şi un bit 0 = 0volţi).• • • Administrarea magistralei – în acest caz. twisted-pair. or FDDI) 2. When you select a network card. Token Ring. Atunci când placa de reţea primeşte mai multe date decât poate procesa pe moment. PCI or ISA) Determine whether Domain Name System (DNS) . nu mai prea este folosită deoarece conduce la ambiguităţi (Ex: Dacă o staţie transmite şirul de biţi 00010000.com www. ocoleşte unitatea centrală şi transferă datele direct în memoria calculatorului. type of network (for example. Un 0 binar este trimis exact invers: întâi nivelul scăzut şi apoi cel ridicat. 3.webopedia. Informaţia poate fi transmisă prin cablu folosind variaţia unor proprietăţi fizice ale semnalului cum ar fi tensiunea şi intensitatea curentului sau pulsurilor de lumină (depinde ce mediu de transmisie folosim). or fiber-optic cable) type of system bus (for example. în cazul acestui tip de codificare fiecare perioadă a unui bit este împărţită în două intervale egale. consider the following three factors: 1. Aceeste plăci de reţea sunt scumpe. sfârşitul şi jumătatea fiecărui bit fără ajutorul unui ceas extern. www. Folosirea memoriei RAM ca memorie tampon – în general. coaxial. Dintre acestea amintim: • Codificarea NRS: 0 volţi pentru un bit 0 şi 5 volţi pentru un bit 1. Subiectul acestui laborator vor fi mediile de transmisie ghidate. . un bit 1 este trimis stabilind un voltaj ridicat în timpul primului interval şi scăzut în cel de-al doilea. placa de reţea nu mai are nevoie de microprocesorul calculatorului pentru a prelucra datele. Cipurile de RAM de pe placa de reţea formează o memorie tampon (buffer). Necesită o foarte bună sincronizare între transmiţător şi receptor ceea ce la viteze foarte mari este greu de obţinut • Codificarea Manchester: folosind acest tip de codificare se va putea determina fără dubii începutul. Laborator 2 Cabluri de reţea Există 3 categorii mari de medii de transmisie: ghidate (cablu din cupru şi fibre optice).

motoare sau cabluri electrice Probleme de timing = rezolvate prin sincronizări cu circuite de tip clock şi prin impunerea respectării unor seriide protocoale Coliziuni ‚ doi biti proveniti de la computere diferite se află în acelaşi timp pe un mediu comun Principalele tipuri de cablu Marea majoritate a reţelelor actuale sunt conectate prin fire sau cabluri.UTP) o Ecranat (Shielded Twisted Pair .STP) Fibră optică Cablul coaxial Cândva. uşor. de la cele mai mici până la cele mari. • Coaxial • • Torsadat (twisted-pair) o Neecranat (Unshielded Twisted Pair . unde radio. Motivele care au dus la folosirea sa pe scară largă constau în faptul că acest tip de cablu era relativ ieftin. . transportând semnalele între calculatoare. flexibil şi simplu de instalat. Există diverse tipuri de cabluri. cablul coaxial era cel mai frecvent utilizat în cadrul reţelelor. care pot îndeplini cerinţele oricăror reţele.• • • • • • Propagare = deplasare a semnalului Atenuare = pierdere a semnalului Reflectie = apare în circuite în care se folosesc elemente avînd impedanţe diferite Zgomot = termic. care acţionează ca mediu fizic de transmisie în reţea.

Cablul coaxial gros Cablul coaxial gros este un cablu coaxial relativ rigid. Miezul este înconjurat de un strat izolator dielectric. de aproximativ 0. cablul coaxial gros poate transporta semnalele mai departe decât cablul coaxial subţire. Aceasta acţionează ca masă de semnal şi protejează miezul de zgomot (semnale parazite) şi diafonie. cablul coaxial subţire se conectează direct la placa de reţea. Prin urmare. În cadrul reţelelor. Acest lucru duce la distrugerea datelor. deoarece a fost primul tip de cablu folosit pentru cunoscuta arhitectură de reţea Ethernet.6 cm grosime. Deoarece acest tip de cablu este flexibil şi simplu de instalat. cablul coaxial consta dintr-un miez de cupru solid. atât cablul coaxial subţire.2 cm diametru. Diafonia (crosstalk) este determinată de interferenţa cu semnalul de pe un fir alăturat. absorbind semnalele parazite (zgomot). cu atât cablul poate transporta semnalul pe o distanţă mai mare. Miezul solid este de obicei din cupru. teflon). astfel încât acestea să nu pătrundă în cablu şi să distorsioneze datele. de aproximativ 1. poate fi folosit în aproape orice tip de reţea. iar zgomotul sau semnalele parazite din plasa metalică vor ajunge în firele de cupru.În cea mai simpla formă a sa. şi anume pe o distanţă de 500 de metri (aproximativ 1640 picioare). Dacă se ating. Miezul conductor şi plasa de sârmă trebuie să fie întotdeauna separate printr-un strat izolator. • Conector de cablu BNC (mufă) – este sertizat sau lipit la capătul cablului. Miezul său de cupru este mai gros decât cel al cablului coaxial subţire. Poate transporta un semnal la aproximativ 185 metri (607 picioare). cât şi cablul coaxial gros folosesc componente de conectare BNC (British Naval Connector). Ecranele protejează datele transmise prin cablu. . Acest miez poate fi solid sau multifilar (liţat). după care semnalul începe să se atenueze. Miezul unui cablu coaxial transportă semnalele electronice care reprezintă datele. care îl separă de plasa de sârmă. apoi de un strat de ecranare format dintr-o plasă metalică (cupru sau aluminiu) şi de o cămaşă exterioară de protecţie. Cablul coaxial Există două tipuri de cablu coaxial: • Subţire (thinnet) • Gros (thicknet) Cablul coaxial subţire Cablul coaxial subţire este un cablu flexibil. Cu cât este mai gros miezul de cupru. se produce un scurtcircuit. înconjurat de un înveliş izolator (PVC. Ecranarea se referă la plasa de metal (sau din alt material) împletită sau răsucită care înconjoară anumite tipuri de cabluri. Se mai numeşte şi Ehternet Standard. Conexiuni pentru cabluri coaxiale Pentru a stabili conexiunea dintre cablu şi calculator.

. Există două tipuri de cablu torsadat: neecranat (Unshielded Twisted Pair – UTP) şi ecranat (Shielded Twisted Pair – STP). în vederea obţinerii unui segment de lungime mai mare. Categoria 2 Conţine certificarea cablului UTP pentru transmisii de date de până la 4 Mbps (megabiţi pe secundă). o reţea magistrală nu poate funcţiona. Are în compunere patru perechi torsadate. există specificaţii UTP care precizează câte răsuciri sunt permise pe fiecare metru de cablu. • Categoria 5 Conţine certificarea cablului UTP pentru transmisii de date de până la 100 Mbps (megabiţi pe secundă). • • Categoria 6 Pot trata semnale cu banda de frecvenţă de 250 Mhz (categoria 5 => doar până la 100Mhz) Categoria 7 Pot trata semnale cu banda de frecvenţă de 600 Mhz Aşadar în ziua de astăzi cel mai des folosit tip de cablu UTP este cel de categoria 5. Fiecare este colorat ca in imagine. Cablul UTP constă din două fire de cupru izolate. Fără terminatoare BNC. Are în compunere patru perechi torsadate. Specificaţiile cablului UTP sunt cuprinse în standardul 568 al asociaţiilor EIA/TIA (Electronic Industries Association şi Telecommunications Industries Association) referitor la cablarea clădirilor comerciale. Terminator BNC – încheie (termină) fiecare capăt al unui cablu de magistrală pentru a absorbi semnalele parazite.• • • Conector BNC T – cuplează placa de reţea din calculator la cablul de reţea. răsucite unul împrejurul celuilalte. Are în compunere patru perechi de fire de cupru torsadate. Lungimea maximă a segmentului este de 100 de metri. care poate transmite vocea. care este alcătuit din 4 perechi răsucite (8 fire). Cablul torsadat Într-o descriere sumară. cu trei răsuciri pe picior de cablu. • Categoria 4 Conţine certificarea cablului UTP pentru transmisii de date de până la 16 Mbps (megabiţi pe secundă). Cablul torsadat neecranat (UTP) Cablul UTP care foloseşte specificaţia 10BaseT este cel mai cunoscut tip de cablu torsadat şi devine rapid principalul mediu utilizat în cablarea reţelelor LAN. cablul torsadat (twisted-pair) constă din două fire de cupru izolate. Are în compunere patru perechi torsadate. Categoria 3 Conţine certificarea cablului UTP pentru transmisii de date de până la 10 Mbps (megabiţi pe secundă). însă nu şi date. Aceste standarde conţin cinci (+2) categorii de cabluri UTP: • • • Categoria 1 Se referă la cablul telefonic UTP tradiţional. Conector BNC bară – folosit pentru a concatena (uni) două segmente de cablu coaxial subţire. În funcţie de scopul propus.

Cablul “crossover” utilizat la conectarea a două calculatoare direct prin cablul UTP este dată de schimbarea la un singur capăt a conexiunii prin inversarea pinilor 1. Pentru a reduce efectul diafoniei se foloseşte ecranarea. Diafonia este determinată de amestecul (interferenţa) semnalelor utile cu semnalele provenite din firele alăturate. în timp ce RJ-11 are numai patru. Aceştia se aseamănă cu conectorii telefonici RJ-11. cablul STP este mai puţin afectat de interferenţe electrice şi asigură transferul datelor cu viteze superioare şi pe distanţe mai mari decât cablul UTP. Conexiuni pentru cablul torsadat: • Conectori pentru calculator Cablurile torsadate folosesc pentru cuplarea la calculator conectori telefonici RJ-45. De asemenea cablul STP include o folie dispusă între şi în jurul perechilor de fire.2 cu 3 şi 6. Ordinea standard a culorilor devine: O problemă care poate apărea la toate tipurile de cabluri este diafonia (crosstalk). Conctorul RJ-45 are dimensiuni mai mari şi nu se potriveşte într-o priză RJ-11. În special cablul UTP este predispus la diafonie. Conectorul RJ-45 conţine opt conexiuni pentru fire. Dulapuri de distribuţie cu sertare Panouri de conectare extensibile Fişe de conectare Prize de perete • • • • . Cablul torsadat ecranat (STP) Cablul STP are un înveliş protector de calitate mai bună decât cea a cablului UTP. Aceste elemente asigură cablului STP o protecţie foarte bună a datelor transmise împotriva interferenţelor externe. Prin urmare.

iar energia reflectată poate interfera cu semnalul. Cablul de fibră optică În acest tip de cablu. Acestea sunt mai uşor de instalat. Al doilea mod constă în îmbinarea mecanică care se obţine prin ataşarea celor două capete unul lângă altul. care declanşează un impuls electric când primeşte o rază de lumină. fiecare în propriul înveliş (kevlar). • Doriţi o instalare relativ uşoară. Nu folosiţi cabluri torsadate dacă: • Trebuie să asiguraţi integritatea datelor transmise pe distanţe mari. însă nu pot transporta impulsurile de lumină pe distanţe la fel de mari ca fibra de sticlă. Ca urmare. numit armătură care are un indice de refracţie mai mic decât miezul pentru a păstra lumina în miez. această îmbinare prin sudură fiind aproape la fel de bună ca şi folosirea unui singur fir. 8-10 microni-monomod). În următorul tabel este făcută o comparaţie între fibrele optice care folosesc laser şi cele care folosec LED. . Prin acest mod semnlul pierdu t este de aproximativ 10%. datorită purităţii semnalului şi lipsei atenuării. cablul este alcătuit din două fibre. Viteza luminii în vid 3.0 x 108 metrii/secundă Alcătuirea fibrei optice Fibrele optice sunt alcătuite dintr-un cilindru de sticlă extrem de subţire. Este un mod relativ sigur de transmisie a datelor. înconjurat de un strat concentric de stică. Uneori fibrele sunt construite din materiale plastice. Pentru toate cele trei tipuri de îmbinare poate să apară fenomenul de reflexie la punctul de îmbinare. iar cealaltă pentru a recepţiona semnale. cu o conectare simplă a calculatoarelor. datele transmise prin cabluri de fibră optică nu pot fi interceptate. Fiecare fibră de sticlă transmite semnalele într-o singură direcţie. Fibrele pot fi conectate în trei moduri. Cablul de fibră optică este indicat pentru transmisii de date de mare viteză şi capacitate. într-un înveliş special şi fixarea lor cu ajutorul unor cleme. numit miez (50 micronimultimod. Deocamdată. drept surse de lumină. A treia modalitate este de a topi cele două bucăţi de fibră. Pentru transmiterea semnalului se pot folosi două tipuri de surse de lumină: LED-uri (Light Emitting Diode) şi laserul cu semiconductor. Conectorii pierd între 10% şi 20% din lumină. deoarece prin fibră optică nu se transportă impulsuri electrice. dar avantajul acestor sisteme este că sunt uşor de reconfigurat. la viteze ridicate. Primul mod constă în ataşarea la capătul fibrei a unor conectori care se pot lega la un soclu pentru fibră. Una din fibre este folosită pentru a transmite. fibrele optice transportă semnale de date digitale sub forma unor impulsuri luminoase modulate. Capătul fibrei optice care recepţionează semnalul constă dintro fotodiodă. care transportă datele sub formă de semnale electronice.Consideraţii referitoare la cablul coaxial Folosiţi cabluri torsadate dacă: • Reţeaua LAN are un buget limitat. doar timpul de răspuns al acestei diode (1ns) este cel care limitează viteza de transfer de date la aproximativ 1Gbps. aşa cum se întâmplă uneori în cazul cablurilor din fire de cupru.

Consideraţii referitoare la fibra optică Folosiţi cablu de fibră optică dacă: • Trebuie să transmiteţi date la viteze foarte înalte. dar s-a demonstrat că suportă şi viteze de peste 1Gbps). Semnalul – impulsul luminos – poate fi transmis pe distanţe mari. posibil preinstalat Cablu cu fibra optica (10BaseFL) Cel mai scump 2 kilometri (6562 picioare) 100 Mbps si peste 1 Gbps Foarte flexibil Usor de instalat avand instrumentele necesare Costul cablului Lungimea utilizabila a cablului Viteze de transmisie Flexibilitate Usurinta de instalare .Criteriu Viteza de trnsfer a datelor Tip de fibră Distanţă Durată de viaţă Sensibilitate la temperatură Cost LED Joasă Multi-mod Scurtă Viaţă lungă Minoră Cost redus Laser cu semiconductor Mare Multi-mod sau uni-mod Lungă Viaţă scurtă Substanţială Scump Transmisiile prin cablu de fibră optică nu sunt supuse interferenţelor electrice şi sunt foarte rapide (se folosesc frecvent pentru transmisii la 100Mbps. pe distante mari şi într-un mediu foarte sigur Nu folosiţi cablu de fibră optică dacă: • Aveţi un buget limitat • Nu aveţi experienţa necesară pentru a-l instala şi conecta la dispozitive Tabelul de mai jos prezintă o mică comparaţie a tipurilor de cablu discutate: Caracteristici Cablu coaxial subtire (10Base2) Mai scump decat cablul torsadat 185 de metri (607 picioare) 10 Mbps Destul de flexibil Usor de instalat Cablu coaxial gros (10Base5) Mai scump decat cablul coaxial subtire 500 de metri (1640 picioare) 10 Mbps Putin flexibil Usor de instalat Cablu torsadat (10BaseT) Cel mai ieftin 100 de metri (328 picioare) 10 Mbps 4-100 Mbps Cel mai flexibil Foarte usor de instalat.

11a care foloseşte o bandă de frecvenţă mai mare şi atinge 54 Mbps precum şi standardul 802. telefoanele celulare. sistemele de alarmă ş. la mutarea în alt sediu nu este nevoie de cablari si găuriri in pereti si plafoane pe care acestea le presupun. de preferinţă la nivel mondial • tratarea faptului că semnalele radio au o acţiune limitată • asigurarea menţinerii confidenţialităţii utilizatorului Standardul 802.11b care folseşte o tehnică de modulare diferită atingând o viteză de până la 11Mbps Computerele trimit datele folosind semnale electronice. folosit ca o extensie sau o alternativa la reteaua LAN prin cablu. intr-o cladire sau un grup de cladiri apropiate. daca o firma are un WLAN . radarul.11 (1Mbps) şi câteva obiective pe care acest standard le-a atins: • găsirea unei benzi de frecvenţe care să fie disponibile. ci pur si simplu se muta calculatoarele si reteaua poate functiona imediat. Tehnologiile Wireless ne înconjoară şi ne-au înconjurat şi cu mai mult timp în urmă.11 din 1997 specifică trei tehnici de transmisie: • Infraroşu Transmisii radio pe distanţă scurtă FHSS (Frequency Hopping Spread Spectrum) • Transmisii radio pe distanţă scurtă DSSS (Direct Sequence Spread Spectrum) ! Atât FHSS cât şi DSSS utilizează o parte a spectrului care nu necesită licenţe (banda 2. ca mediu de transmisie a datelor.4 GHz şi mai nou 5. Folosind undele electromagnetice. Toate acestea fac parte din rândul semnaleleor analogice şi pot transporta date în cadrul unei reţele. mai ales pentru parte de tiparire in retea şi pentru legatura la server.d.7 GHz) ! În 1999 a ieşit standardul 802. telecomandele. Astfel. in general retelele WLAN se folosesc impreuna cu LAN-urile clasice. Ce-i drept .m.a. televiziunea. cea a retelelor LAN in locul cablurilor . este luat de undele electromagnetice. O retea WLAN (Wireless Local Area Network ) este un sistem flexibil de comunicatii de date. eliminand necesitatea cablurilor si transformand reteaua intr-un LAN mobil. apoi se regenerează semnalul • ca şi lumina undele radio pot fi absorbite de anumite materiale şi reflectate sau refractate de altele Noţiunea de semnal face referire la un impuls electric.Laborator 3 Reţele wireless O noua tehnologie in domeniul retelelor incearca sa se impuna in momentul actual. sunt deja integrate în viaţa noastră de zi cu zi. Trebuie ţinut cont de următoarele : • undele radio se atenuează pe măsură ce se îndepărtează de antena transmiţătorului de aceea şi receptorul trebuie să aibă o antenă care recepţionează semnalele echivalente cu cele tansmise (dar mult mai slăbite). dispozitivele WLAN transmit si primesc date prin aer. radioul. Transmiţătoarele radio convertesc acest semnal electronic în unde radio care vor radia în linii drepte prin antena transmiţătorului. Standardul pentru reţelele fără fir care a fost creat s-a numit 802. Un semnal analogic are următoarele caracteristici: • Este ondulat • . un eşantion de lumină sau o undă electromagnetică modulată.

pe măsură ce ne deplasăm de la undele radio lungi către lumina vizibilă. Într-o transmisie.1310 – 1550 nm). ci ele sunt folosite pentru a altera (a modifica) un alt semnal mai puternic numit semnal purtător (purtătoare). toate par a fi lucruri diferite. Ochiul uman poate intercepta energia electomagnetică având o lungime de undă între 400 şi 700 nanometrii (nm). Cu toate astea ele nu sunt altceva decât tipuri de energie electromagnetică. în care voltajul variază în timp Este natural (există semnale analogice creat fără intervenţia omului) A fost folosit în cadrul comunicaţiilor de mai bine de 100 ani Undele radio. Pentru că toate undele electromagnetice sunt generate în acelaşi mod. Acest proces de modificare a purtătoarei poartă denumirea de modulare. adică numai ceea ce noi denumim lumina vizibilă (curcubeu de culori). lumina vizibilă. semnalele electrice (datele) de la un computer dintr-un LAN nu sunt transmise direct în antena transmiţătorului. 400 – violet 700 – roşu Lumina infraroşie (cea cu lungime de undă ceva mai mică decât lumina roşie) este folosită pentru a transmite date prin fibra optică (lungimi de undă folosite 850 . Există trei moduri de a modula o purtătoare şi anume: • modulare în amplitudine .Amplitude Modulation (AM): folosită de staţiile radio acest tip de modulare modifică înălţimea sau amplitudinea purtătoarei • modularea în frecvenţă . În general. undele se comportă din ce în ce mai mult ca lumină şi din ce în ce mai puţin ca unde radio.000 kilometri/s în vid. microundele. . ele au multe proprietăţi comune cum ar fi viteza de deplasare de aproximativ 300.• • • Are un grafic continuu.Frequency Modulation (FM): folosită de staţiile radio acest tip de modulare modifică frecvenţa purtătoarei • modulare de fază – PhaseModulation (PM): acest tip de modulare modifică faza purtătoarei Pentru transmiterea în WLAN-uri se foloseşte Carrier Sense Multiple Access/Collision Avoidance (CSMA/CA). razele gama. Toate aceste tipuri de energie electromagnetică aranjate în funcţie de lungimea de undă (de la mare la mic) formează aşazisul spectru electromagnetic.

Pentru a se acoperi arii geografice ceva mai mari decât puterea unui AP. Principiul este asemanator cu al telefoniei celulare. ajung pana la 300 . acesta din urma fiind o caracteristică a puterii emitator/receptor. pentru notebookuri. • • UNDE RADIO Undele radio este cel mai raspandit mod folosit la comunicarea wireless. Utilizatorii acceseaza reteaua WLAN prin adaptoare speciale . O reţea wireless poate lucra în două moduri: în prezenţa unei staţii de bază în absenţa unei staţii de bază (ad-hoc networking ) De foarte multe ori se întâmplă ca plăci de reţea de la diferiţi producători să nu fie compatibile. folosite in aer liber . Insa chiar si acest caz. pentru a extinde zona de acoperire a WLAN-ului. Ele functioneaza ca si placile de retea clasice. faptul ca exista o conexiune wireless in locul celei prin cablu este transparent pentru sistemul de operare.400 de metri. Practic. În acest caz. Aceste echipamente . pentru PC-urile desktop. WLAN-urile folosesc celule. Acest lucru poate duce la pierderea de pachete. Acest punct de acces este un emitator/receptor care este conectat la reţeaua cablată pentru a oferi calculatoarelor wireles accesul la Internet şi conectivitate cu LAN-ul cablat. deoarece ele prezintă următoarele proprietăţi: • trec cu uşurinţă prin pereti si alte obiecte solide • • sunt omnidirecţionale => se pot propaga în orice direcţie de la sursă deci nu este nevoie de o aliniere fizică a transmiţătorului cu receptorul sunt supuse la interferenţe datorate motoarelor şi altor echipamente electrice . care se prezinta sub forma unor placi PCI sau ISA. La transferul datelor prin TCP/IP si la trecerea de la o microcelula la alta. in cadrul unei cladiri cu birouri standard. iar sistemele de operare instalate le tratează ca pe placile de reţea obişnuite. sau a unor echipamente externe. adaptorul WLAN lasa primului AP adresa celui de al doilea astfel incat toate pachetele sunt rutate de la primul la al doilea punct de acces si utilizatorul nu sesizeaza faptul ca a schimbat AP-ul. În orice moment un utilizator care dispune de un PC mobil. există solutii de refacere a conexiunii fara pierderea datelor. dotat cu adaptor WLAN este asociat unei singure microcelule. O microcelulă este aria de acoperire a unui punct de acces. De exemplu echipamentele Air Connect de la 3COM au o raza de actiune de 60 de metri . care aici se numesc micro-celule .Rolul unui receptor (receiver) este acela de a demodula semnalul purtător recepţionat prin antenă adică de a interpreta schimbările din acest semnal pentru a reconstrui semnalul electric original. desi nu sunt proiectate decat pentru folosirea in incaperi . cele mai multe dintre acestea acţionează pe o rază de 90 până la 300 metrii. Comunicatia fara fir este limitata de distanta pe care o acopera un echipament WLAN. punctul de atasament la retea se schimba (deoarece s-a schimbat AP-ul ). pentru a se putea realiza comunicare între două astfel de NIC-uri se instalează un access point (AP) care va funcţiona ca un hub pentru infrastructura WLAN (Wireless LAN). stocheaza si transmit date de la/către aparatele din WLAN si cele din LAN. dar adresa IP nu se modifica. soluţia ar fi instalarea mai multor puncte de acces a căror raze de acţiune să se suprapună într-o anumită măsură (20-30%). Există un singur caz in care aceasta nu este continuă: daca se foloseşte protocolul TCP/IP. Deoarece microcelulele se suprapun partial la trecerea utilizatorului de la o microcelula la alta nu se intrerupe comunicaţia dintre el si retea. AP-urile primesc. Mobile IP de la 3COM lucreaza astfel: la trecerea de la AP la altul. această supapunere va permite aşazisul “roaming” (serviciu similar cu cel pus la dispoziţie de companiile telefonice).

Sunt permise două viteze 1Mbps şi 2 Mbps (la fiecare se folosesc codificări diferite). cele care trec ating ionosfera (100-500km). Există trei motive pentru care această tehnică de transmisie nu este o opţiune populară: • semnalele infraroşii nu trec prin ziduri • lărgimea de bandă redusă • lumina soarelui afectează semnalele în infraroşu LASER Semnalele optice neghidate sunt folosite în ziua de azi pentru conectarea a două reţele aflate în două clădiri diferite relativ apropiate. televiziune ş.• • proprietăţile undelor sunt dependente de frecvenţă: o la frecvenţe joase undele radio se propagă bine prin obstacole. Proprietăţi: • se oferă o bandă foarte largă la un preţ foarte redus • uşor de instalat • nu necesită licenţă pentru funcţionare • • fascicolul de lumină a laserului are un diametru de aprox.95 microni. undele radio tind să se propage în linie dreaptă şi să ricoşeze din obstacole. fiind refractate de aceasta şi trimise înapoi spre Pământ • MICROUNDE Peste 1000 MHz.85 sau 0. sunt ieftine prin comparaţie cu alte medii de transmisie INFRAROŞU Soluţia bazată pe infraroşu foloseşte transmisiuni cu difuzare (fără vizibilitate directă) la 0. Acest lucru se face concentrând energia într-un fascicul îngust care va fi recepţionat de o altă antenă bine aliniată. Deoarece semnalizarea prin laser este inerent unidirecţională va trebui să existe câte un laser şi câte o fotodiodă pe acoperişul fiecăreia dintre clădiri. mică deci va trebui folosită o tehnică de vârf => sunt folosite lentile pentru o uşoară defocalizare a fascicolului nu penetrează ploaia şi ceaţa groasă SATELIŢI DE COMUNICAŢIE În trecut s-au încercat diferite metode de a comunica folosind reflectarea semnalelor de către baloanele meteorologice metalizate. 1mm. undele se propagă în linii aproximativ drepte şi pot fi din acest motiv direcţionate cu ajutorul unei antene parabolice.a. VHF şi UHF) undele radio tind să fie absorbite de Pământ. dar puterea semnalului scade mult cu distanţa de la sursă o la frecvenţe înalte.f. acesta trebuie îndreptat spre o ţintă (fotodioda) f. din turn în turn la distanţe de zeci kilometrii între ele (100metri înalţime/turn => 80 km între ele). Inc) şi-a construit întregul sistem de comunicaţie cu microunde. MCI (Microwave Communications. de asemenea sunt absorbite de picăturile de ploaie în benzile de frecvenţă mai joase (VLF. Proprietăţi: • nu trec cu uşurinţă prin zidurile clădirilor • • • • poate să apară fenomenul de atenuare multicăi (multipath-fading) : anumite unde sunt refractate de straturile atmosferice joase şi pot întârzia mai mult decât undele directe sosind defazate faţă de unda directă (fenomenul depinde de vreme şi de frecvenţă) de la 8 GHz în sus microundele sunt absorbite de apă sunt folosite la sistemele telefonice (celulare şi pe distanţe mari). LF şi MF) undele radio urmăresc curbura Pământului în benzile de frecvenţă mai înalte (HF. Primul satelit folosit pentru comunicaţii navă-ţărm a fost luna – proiect .

Un satelit de comunicaţie poate fi gândit ca un mare repetor de microunde. pentru a evita interferenţa cu semnalul recepţionat. 24 ore • aprox 4000 kg • alimentare pe bază de panouri solare • echipate cu motoare de rachetă pentru a rămâne pe locurile prevăzute pentru ei pe orbită • folosesc benzi de frecvenţe alocate a. amplifică semnalul recepţionat şi apoi îl redifuzează pe o altă frecvenţă.000 km LEO: • • • IRIDIUM => a fost propus în 1990 de Motorola. proiectul a fost un fiasco total GLOBALSTAR => 48 de sateliţi. era un sistem care urma să fie folosit pentru comunicare care transmitea din satelit în satelit. diferenţa faţă de IRIDIUM era schema de comutare diferită. s-a realizat în 1997-1998.dezvoltat de marina SUA. folosite de televiziuni MEO: un ocol în jurul Pământului durează aprox. Exemple de sateliţi MEO sunt cei 24 de sateliţi GPS (Global Positionig System) care orbitează la aprox. 30 de sateliţi la o altitudine de 1350 de km. doar 66 de sateliţi mai puternici. să nu se suprapună cu cele folosite pe Pământ • au o antenă de aproximativ 10 m • sunt în mod inerent sisteme cu difuzare deci criptarea este esenţială dacă dacă securitatea este necesară • preţul transmisiei unui mesaj este independent de distanţa parcursă • mai nou s-au dezvoltat microstaţii cu cost redus (VSAT. principala diferenţă dintre un satelit artificial şi unul natural eset că cel artificial poate amplifica semnalul primit înainte de a le transmite înapoi. în sensul că apelurile sunt dirijate printr-o reţea terestră TELEDESIC => conceput în 1990 de Craig McCaw şi Bill Gates. Nu sunt folosiţi pentru comunicaţii. se dorea lansarea a 77 de sateliţi. 6 ore. sistemul este posibil să intre în funcţiune în 2005 conform planului .Very Amall Aperture Terminals) care deoarece nu au suficientă putere să comunice între ele folosesc o staţie terestră specială. 18.î. Determinarea locului unde va fi plasat un satelit este influenţată de • perioada unui satelit (cu cât un satelit este mai sus cu atât este mai lungă perioada) • centurile lui Van Allen = straturi de particule prinse în câmpul magnetic al Pământului 35000 km 30000 km 25000 km 20000 km 15000 km 10000 km 5000 km 0 km GEO (Geostationary Earth Orbit) 270 ms întârziere 3 sateliţi necesari Centura Van Allen superioară MEO (Medium Earth Orbit) Centura Van Allen inferioară LEO (Low Earth Orbit) 35-85 ms întârziere 1-7 ms întârziere 10 sateliţi necesari 50 sateliţi necesari GEO: pentru a evita interferenţa în condiţiile tehnologiilor actuale nu este recomandat să existe sateliţi mai apropiaţi de două grade în planul ecuatorial de 3600 => cel mult 180 de sateliţi Proprietăţi: • perioada de aprox. În 1962 a fost lansat primul satelit artificial pentru comunicaţie. care conţine mai multe dispozitive de recepţie-transmisie automată (transporder) fiecare dintre ele ascultă pe o anume porţiune din spectru.

Laborator 4 Modelul ISO OSI .

În acest fel se creează posibilitatea: • Transmiterii datelor originale. Însă. fiind transferate pe cablu. împiedicând interacţiunea şi comunicaţiile rapide. duce la încetinirea reţelei. informaţiile adăugate de nivelul Legătură de date din calculatorul sursă vor fi citite de nivelul Legătură de date din calculatorul receptor. el adaugă fiecărui cadru informaţii de control. Structura pachetelor este determinată de protocolul folosit de cele două calculatoare. astfel încât fiecare calculator din reţea va avea mai multe ocazii de a transmite şi recepţiona date. • Verificării eventualelor erori. La nivelul Transport. Atunci când pachetele trec şi de nivelul Fizic. din cauza unui calculator care „inundă” cablul cu date. blocul de date iniţial este fragmentat în pachete. Dacă datele sunt fragmentate în pachete. De exemplu. adresele MAC fiind tot ceea ce este necesar pentru ca datele să ajungă de la sursă la destinaţie.Nivelul Transport fragmetează datele în unităţi mai uşor de manipulat numite segmente. Dacă însă va trebui să trimitem datele peste Intranet sau Internet. Mai departe nivelul Legătură de date încapsulează pachetele rezultând astfel aşanumitle frame-uri la care va adăuga adresa MAC a maşinii sursă şi a celei destinaţie. La calculatorul ţintă (destinatar). la destinaţie. Pentru ca mai mulţi utilizatori să poată transmite simultan informaţii în reţea. ceea ce simplifică sarcina de tratare a erorii. Există două motive pentru care transferul unor blocuri mari de date pe cablu. după reasamblarea datelor. la un moment dat. Rolul pachetelor în comunicaţia din reţea Datele fac parte din fişiere de dimensiuni mari. La fiecare nivel. Al doilea motiv pentru care reţeaua reformatează blocurile mari de date în pachete mai mici este posibilitatea unei erori în transmisie. dezasamblate în unităţi mai mici. transmiterea în bloc a unor cantităţi mari de date „strangulează” (blochează) reţeaua. Atunci când sistemul de operare în reţea al calculatorului emiţător fragmentează datele în pachete. vom vorbi despre unităţile de date ca fiind frame-uri. • Reasamblării datelor în ordinea corespunzătoare. Apoi nivelul Reţea încapsulează fiecare segment luând naştere pachetele. Informaţia care urmează a fi transmisă în reţea porneşte de la nivelul Aplicaţie şi „coboară” prin toate cele şapte niveluri. pachetele vor deveni unităţile de date la care se va face referirea deoarece maşina destinaţie va fi căutată după adresa IP introdusă în pachet la nivelel Reţea al nivelului OSI. Adresarea pachetelor . Apoi aceste frame-uri vor fi transmise bit cu bit către nivelul Fizic. ele conţin informaţii despre fiecare din celelalte şase niveluri. Crearea pachetelor Procesul de creare a pachetelor începe la nivelul Aplicaţie al modelului OSI. acolo unde sunt generate datele. care vor preciza calculatorului receptor modul de reasamblare a datelor din pachete. transmisiile individuale vor fi accelerate. pentru a readuce datele la forma iniţială. Primele trei niveluri (cele mai de jos) a modelului OSI sunt cele care se ocupă de mişcarea datelor prin Internet şi Intranet. Pachetele reprezintă unitatea de bază a comunicaţiilor în reţea. la care va adăuga adresele IP a maşinii sursă şi a celei destinaţie. pachetele sunt preluate şi reasamblate în ordinea corespunzătoare. doar o mică parte a datelor va fi afectată şi va trebui retransmisă. De asemenea numerotează segmentele pentru ca acele calculatoare destinaţie să poată recompune datele iniţiale. reţelele nu ar putea funcţiona dacă fiecare calculator ar plasa pe cablu la un moment dat o cantitate mare de date. În primul rând. În acest caz. Când datele sunt transmise doar de-a lungul unui LAN. datele trebuie fragmentate în unităţi mai mici şi mai uşor de manevrat. Aceste informaţii se adresează nivelului echivalent de pe calculatorul receptor. se adaugă informaţii referitoare la succesiunea datelor. datelor le sunt adăugate informaţii referitoare la nivelul respectiv. Aceste unităţi sunt numite pachete sau cadre. Atunci când pachetele ajung la nivelul Transport.

Ceasurile trebuie să rămână sincronizate pe durata cadrului. fiind de fapt un număr rezultat dintr-un calcul matematic efectuat cu datele din pachet la calculatorul sursă. Codificarea Manchester a acestui şablon furnizează o undă dreptunghiulară de 10 MHz timp de 6. Ex. Internet checksum – se adună valoarea tuturor biţilor dată CRC Codurile polinomiale sunt bazate pe tratarea şirurilor de biţi ca reprezentări de polinoame cu coeficienţi 0 şi 1. Fiecare placă de reţea „vede” toate pachetele transmise pe segmentul său de cablu. Se va folosi un polinom generator G(x) care are atât bitul cel mai semnificativ cât şi . Dacă rezultatele sunt identice. Există trei modalităţi importante de a calcula această sumă de control: 1. folosind codificarea Manchester pentru a detecta graniţele biţilor. În afară de acest tip de adresare. paritate bidimensională – se adună un bit care face ca o secvenţă de 8 biţi să aibă un număr par sau impar de valori 1 3. În acest caz. • Filtrarea pachetelor – Această funcţie se referă la selecţia anumitor pachete pe baza unor criterii. există şi o lungime minimă a cadrelor. una pentru destinaţie şi una pentru sursă. trebuie semnalizat calculatorului sursă faptul că trebuie să retransmită datele. pe baza adresei din antetul pachetului. în care nu există transport la adunare şi nici împrumut la scădere.: 110001 = x5+x4+x0 Va fi folosită aritmetica polinomială de tipul modulo 2. Dacă este folosit câmpul lungime atunci sfârşitul de cadru nu mai este necesar din pricina faptului că acest câmp lungime precizează exact câţi octeţi mai sunt până la sfârşitul cadrului. Dacă porţiunea de date dintr-un cadru este mai mică decât lungimea minimă acceptată este folosit câmpul de completare. Pachetele transmise cu o adresă de difuzare sunt în atenţia tuturor calculatoarelor din reţea. Formatul cadrelor Inceput cadru Adresa destinatiei Adresa sursei Lungime (sau tip) Date Camp de completare Suma control Sfarsit cadru (uneori) Începutul cadrului sau preambulul este de obicei de 8 octeţi fiecare octet conţinând şablonul de biţi 10101010. În afara faptului că există o lungime maximă a cadrelor. înseamnă că datele din pachet au rămas intacte. scumpă). înseamnă că datele au fost alterate (s-au modificat pe parcursul transmisiei datorită zgomotului de pe cablu). Suma de control este un cod de dispersie pe 32 de biti a datelor. Standardul Ethernet cere ca toate cadrele valide să aibă cel puţin 64 de octeţi. Altfel spus identifică protocolul de nivel reţea folosit. cyclic redundancy check (CRC) – se fac calcule polinomiale asupra datelor 2. pentru a facilita distingerea cadrelor valide de reziduuri (cele provenite în urma coliziunilor). pentru standardul în bandă de bază de 10Mbps folosesc numai adrese pe 6 octeţi. se reface calculul. Apoi urmează datele. însă atenţionează (întrerupe) calculatorul doar în cazul în care adresa pachetului corespunde cu adresa sa. până la 1500 de octeţi (această valoare a fost limitatî de faptul că la data creării standardelor memoria RAM era f. Cadrul conţine două adrese. cum ar fi adresa.Majoritatea pachetelor din reţea sunt adresate unui anumit calculator. Dirijarea pachetelor Componentele de reţea folosesc informaţiile de adresă din pachete pentru a dirija pachetele către destinaţiile corespunzătoare sau pentru a le opri să ajungă în alte locuri. Următoarele două funcţii joacă un rol important în dirijarea corectă a pachetelor: • Retransmiterea pachetelor – Calculatoarele pot transmite un pachet de date către o altă componentă de reţea. Câmpul tip specifică procesul căruia îi este destinat cadrul. Dacă rezultatul de la destinaţie diferă de rezultatul de la sursă. Atunci când pachetul ajunge la destinaţie. mai poate fi folosită şi o adresă de difuzare (broadcast).4 µs pentru a permite ceasului receptorului să se sincronizeze cu cel al emiţătorului.

utilizând scăderea modulo 2.. Exemplu: Cadru: 1101011011 Generator: 10011 Mesaj după adăugarea a 4 biţi de 0: 1 1 0 1 0 1 1 0 1 1 0 0 0 0 11010110110000 10011 10011 10011 00001 ......... • Se împarte şirul de biţi ce corespund lui G(x) într-un şir de biţi corespunzător lui x r M(x).. transferuri de fişiere mai lungi... Rezultatul este cadrul cu suma de control ce va fi transmis (acesta este divizibil modulo 2 cu G(x)).. reţeaua acesteia se extinde. Ideea este de a se adăuga la sfărşitul unui cadru a cărui polinom este notat M(x) un număr de biţi a. . utiizând împărţirea modulo 2. Componentele folosite sunt: • Repetoare + huburi • Bridge-uri + switch-uri • Routere • Porţi de interconectare .. Cel folosit de IEEE 802 este: x32+x26+x23+x22+x16+x12+x11+x10+x8+x7+x5+x4+x2+x1+1 Pe măsură ce o companie se dezvoltă. Algoritmul pentru calculul sumei de control va fi următorul: • Fie r gradul lui G(x). 1110 Cadru transmis: 1 1 0 1 0 1 1 0 1 1 1 1 1 0 = Rest 10011 1100001010 Anumite polinoame au devenit standarde internaţionale. întârzieri.cel mai puţin semnificativ 1. Atunci când operaţiile de tipărire necesită un timp îndelungat de aşteptare (imprimantă partajată). a reuni două sau mai multe reţele LAN separate sau a segmenta o reţea LAN existentă astfel încât fiecare segment să devină o reţea LAN separată. ajungând până la urmă să nu mai facă faţă sarcinilor. Apare ceea ce se numeşte congestie care se manifestă prin timpi de răspuns mai mari.. sau aplicaţiile care generează un trafic intens răspund din ce în ce mai greu. Se adaugă r biţi de 0 la capătul mai puţin semnificativ al cadrului aşa încât acesta va corespunde polinomului xr M(x)..... Există anumite componente pe care un administrator de reţea le poate instala cu scopul de a extinde o reţea..î. M(x)  G(x). Principalul motiv pentru a segmenta un LAN este de a izola traficul între segmente şi de a obţine mai multă lăţime de bandă pentru fiecare user prin crearea unor domenii de coliziune mai mici ( => decongestionarea reţelei). Reţeaua va avea mai mulţi useri care vor partaja fişiere de dimensiuni mari. acest lucru se întâmplă din pricina faptului că fiecare topologie şi arhitectură de reţea are propriile sale limite.. devine evident faptul că trebuie făcut ceva pentru îmbunătăţirea performanţelor... vor accesa fişiere de pe servere.. sau se vor conecta la Internet. • Se scade restul (care are întotdeauna r sau mai puţini biţi) din şirul de biţi corepunzător lui xr M(x).

regenerând semnalele din reţea şi retransmiţându-le pe alte segmente. la fel ca şi repetoarele. Acestea pot transfera pachetele de pe un mediu fizic pe altul atunci când repetorul este astfel construi astfel încât să accepte mai multe tipuri de conexiuni fizice. Rolul unui concentrator (hub) este acela de a regenera si retransmite semnale. Repetoarele funcţionează la nivelul Fizic al modelului OSI (înţeleg doar tensiuni electrice) şi reprezintă cea mai ieftină metodă de a extinde o reţea. iar costurile au o pondere importantă în luarea deciziei. În cazul în care cablul este destul de lung atenuarea va face ca semnalul să devină de nerecunoscut. prin intermediul conectorilor de cablu. acest proces purtând numele de atenuare. Atunci când se folosesc repetoare pentru extinderea segmentelor LAN-urilor trebuie ţinut cont de regula 5-4-3 care spune că se pot conecta doar 5 segmente folosind patru repetoare dar numai trei dintre aceste segmente pot avea calculatoare pe ele. • Concentratoare active – regenerează şi retransmit semnalele • Concentratoare pasive – acţionează doar ca puncte de conectare • Concentratoare hibride – la care se pot conecta diferite tipuri de cabluri . Concentratorul este componenta centrală a unei retele cu topologie stea. Un repetor este un dispozitiv analogic care conectat între două segmente de cablu permite transportarea semnalului pe o distanţă mai mare în ambele direcţii. Unele repetoare multiport acţionează ca şi concentratoare (hub). însă traficul generat de fiecare segment nu este foarte mare. deci va avea mult mai multe cabluri conectate decât un repetor. Acest transfer se poate face doar dacă cele două medii folosesc aceeaşi metodă de acces. cu mai multi conectori de cablu pe ea.Repetoare Pe măsură ce semnalul traversează cablul. Concentratorul este o caseta mica. el se degradează şi este distorsionat. Fiecare calculator din retea se conecteaza la concentrator. folosirea lor fiind indicată atunci când apare necesitatea extinderii reţelei. Principalul avantaj al unei reţele care foloseşte o topologie de tip stea este faptul că atunci când un cablu va fi întrerupt. restul reţelei va continua să funcţioneze la parametii normali. Repetoarele sunt dispozitive având un singur port de intrare şi un singur port de ieşire. Exista mai multe tipuri de concentratoare. Concentratoarele permit extinderea reţelelor şi folosirea mai multor tipuri de cabluri.

toate informaţiile de la nivelurile superioare ale modelului OSI le sunt inaccesibile şi ca urmare nu disting tipul de protocol folosit. FDDI etc) cât şi la mediile fizice folosite pentru comunicare. Un bridge se mai diferenţiază de un switch şi prin faptul că comutarea este făcută prin software pe când la switch-uri aceasta este făcută prin hardware (este mult mai rapidă). Principalul dezavantaj pe care îl prezintă (ca şi repetoarele de altfel) este că transferă pachete cu destinaţii necunoscute (mesaje de difuzare) ceea ce consuce la aşanumitele “avalanşe”. Datorită acestor decizii datele vor fi comutate. Comutatoare (switch-uri) Comutatoarele sunt similare cu punţile deoarece amândouă lucrează tot la nivelul Legatură de Date şi rutează cadre pe baza adreselor MAC. O punte poate diviza reţeaua în două reţele separate prin izolarea traficului – o punte va împiedica „inundarea” segmentelor cu date care nu sunt destinate calculatoarelor de pe acele segmente (deci îmbunătăţeşte performanţele celor două reţele pe care le leagă). aici referirea făcându-se atât la tipul reţelei (Ethernet. Din această cauză. puntea transferă pachetele pe segmentul respectiv (cu excepţia cazului când destinaţia se află pe acelaşi segment cu sursa => are loc segmentarea reţelei. O punte de nivel MAC: . Token Ring. Pentru a lega două segmente de cablu este necesară o singură punte.Verifică adresele sursă şi destinaţie ale fiecărui pachet . Switch-urile lucrează full-duplex adică pot trimite şi primi date în acelaţi timp. puntea transmite către toate segmentele • dacă destinaţia apare în tabela de rutare (aflată în memoria ei RAM). Diferenţa dintre un hub şi un switch este una de ordin funcţional: switch-ul ia decizii funcţie de adresele MAC cu privire la transmiterea cadrelor pe când huburile nu iau decizii de loc. Are mai multe porturi şi se comporta ca o punte multiplă. ceea ce nu se întâmpla în cazul repetoarelor) ! Această tabelă de rutare este construită dinamic puntea având acces la adresele sursă şi destinaţie a fiecărui pachet. . conectează două segmente şi regenerează semnalul la nivel de pachet. iar deoarece fiecare port se află în propriul domeniu de coliziune.Generează o tabelă de rutare pe măsură ce informaţiile devin disponibile . iar calculatoarele host care le primeşte vor trebui să decidă ele dacă să accepte sau să refuze aceste date). Switch-ul este un echipament care seamănă ca aspect cu un hub ce se foloseste in retelele de trafic mare de date şi poate gestiona mai multe legaturi deodata. Punţile lucrează la nivelul Legatură de Date (Data Link) al modelului OSI. În situaţia în care două reţele LAN se află la distanţă mare una de alta ele se pot uni prin folosirea a două punţi la distanţă conectate prin modemuri sincrone pe o linie telefonică dedicată. Principala diferenţă fiind că switch-ul (comutatorul) este folosit pentru a conecta calculatoare individuale nu segmente de reţea ( => topologie de tip stea). Punţile transferă aşadar orice tip de protocol în reţea folosindu-se de adresa MAC (Media Acces Control) a calculatoarelor putând chiar să conecteze segmente de reţea diferite.Punţi (bridge-uri) Asemeni repetoarelor. (Hubul transmite datele pe toate porturile. comutatoarele nu pierd niciodată cadre din pricina coliziunilor. vor lua drumul portului la care calculatorul host ţintă este conectat => o reţea mult mai eficientă. o punte poate uni două segmente sau reţele locale de mici dimensiuni (grupuri de lucru).Controlează tot traficul din reţea . Aşadar punţile au toate caracteristicile unui repetor.Transferul pachetelor se face în modul următor: • dacă destinaţia nu se regăseşte în tabela de rutare.

Varianta obişnuită o Fragment-free switching. Ele au devenit backbone-ul Internet-ului deoarece folosesc protocolul IP şi în plus pot conecta diferite tehnologii de reţea. Întregul cadru este primit înainte de a-l trimite din nou pe cablu. Scopul unui router este de a examina pachetele (datele de nivel 3) şi de a alege cea mai bună rută de-a lungul reţelei către destinaţia acestora.• • Există mai multe tipuri de switch-uri: Store-and-forward. detecţia erorilor este foarte bună deoarece este destul timp de calcul însă aceste switch-uri sunt mai lente Cut-through. . Switch-ul citeşte adresa destinaţiei şi începe a trimite pe cablu informaţia primită înainte de a primi întregul cadru detecţia erorilor nu este foarte bună însă creşte viteza simţitor. Routere Routerul este primul dispozitiv care lucrează la nivelul Reţea al modelului OSI. există 2 varietăţi al acestui tip de switch o Fast-forward switching. Se filtrează în plus şi nu se mai retransmit în reţea fragmentele decadre provenite din coliziuni (cele mai mici de 64 bytes). El foloseşte o tabelă de rutare care este configurată automat sau manual. deci va lua decizii cu privire la transmisia datelor prin analiza adreselor de reţea nu a adresei MAC cum făceau bridge-urile sau switch-urile.

Apoi urmează un număr de trei cifre (de obicei) pentru aria locală (acesta este al doilea hop). pe când o adresă de reţea cu adresa la care locuieşte acea persoană. care avea un scop mult mai modest şi anume de a transfera cadre de la un capăt al unui fir la celălalt. La mutarea fizică a unui calculator într-o altă reţea. Exemplu de protocol rutabil: TCP/IP. creând astfel medii WAN. În schimb adresarea de la nivelul Reţea foloseşte o schemă de adresare ierarhică care permite: • adresă unică pentru un dispozitiv în cadrul graniţelor unei reţele • o metodă pentru găsirea căii de transmisie a unor date destinate altor reţele Reţeaua telefonică este un exemplu de reţea în care se foloseşte o schemă de adresare ierarhică. numele ar rămâne acelaşi. Exemplu de protocol nerutabil: NetBeui În ziua de astăzi routerele au devenit backbone-ul Internet-ului putând conecta diferite tehnologii de reţea. Protocoalele aflate la nivelul Reţea (Layer 3) folosesc o altă tehnică de identificare faţă de Nivelul Legătură de Date (Layer 2) . Deoarece protocoalele rutabile pot fi folosite pentru a conecta mai multe reţele LAN. sunt rutate. . chiar dacă ajungerea la destinaţie poate necesita parcurgerea mai multor segmente de reţea. Adresarea folosind adresele MAC (cea de la Layer 2 sau Legătură de Date) este destul de obtuză adesele gazdelor fiind aleatoare. Sistemul telefonic foloseşte un cod format din câteva numere pentru o anumită arie geografică (acesta este primul hop).Laborator 5 Nivelul retea Nivelul reţea are ca sarcină preluarea pachetelor de la sursă şi transferul lor către destinaţie. dar va trebui să îi fie schimbată adresa de reţea (adresa IP este cel mai important exemplu de adresă de reţea şi de aici încolo când ne vom referi la adresa de reţea ne vom referi de fapt la adresa IP ). cum ar fi computerele şi routerele au atât o adresă MAC cât şi o adresă de reţea. Un router poate fi un computer foarte puternic pe care să ruleze un anumit software pentru rutarea pachetelor. dar de cele mai multe ori este un dispozitiv (o casetă) dedicat exclusiv acestei operaţii de rutare. Protocoalele care acceptă comunicaţii LAN-LAN pe mai multe căi sunt cunoscute sub numele de protocoale rutabile. În sfârşit ultimele cifre vor reprezenta destinaţia finală. prin una dintre căile disponibile. făcînd dificilă localizarea dispozitivelor aflate în alte reţele. adresa lui MAC va rămâne aceeaşi. Dispozitivele aflate în reţea. individuală a apelului telefonic (ultimul hop). însă adresa automat se va schimba astfel încât aceasta să “pointeze” spre locaţia acelei persoane. Dacă acea persoană s-ar muta. O adresă Mac ar putea fi comparată cu numele unei persoane. importanţa lor a crescut. Această funcţie contrastează clar cu cea a nivelului legătură de date. Datele transmise de la o reţea LAN către alta.

Serviciu neorientat pe conexiune (cu datagrame) . router-ul va decide conform tabelei sale de rutare. memorie RAM şi diferite interfeţe de I/O. diferenţa constă la niveleul OSI la care se lucrează (Bridge = Data Link. adică ele vor face comutarea pachetelor pe ideea că o anumită dată trebuie să ajungă la o anumită reţea. Un router se aseamănă cu un bridge (amândouă au un procesor. fiecare pentru conectarea unui alt tip de reţea).Routerele vor conecta două sau mai multe reţele şi vor putea comuta pachete între aceste reţele folosindu-se de adresele logice (IP). Când datele ajung la router de la unul dintre segmente. Un router va folosi o tabelă de rutare care este configurată manual sau automat prin schimburi de informaţii cu alte rutere din reţea. dar nu ştie la care dintre gazdele acestei reţele va ajunge. Această diferenţă face ca un router să aibă acces la informaţii pe care un bridge nu le cunoaşte. către ce segment să le “forward-eze”. Router = Network Link). Ceea ce trebuie precizat este faptul că routerele “cunosc” doar reţele nu şi gazde.

Un astfel de pachet este format din două componente majore: header-ul (conţine adresa sursă şi destinaţie) şi partea de date. Routing in Ad Hoc Networks. căderea unui anumit segment). În rutarea IP. Ex de algoritmi: The Optimality Principle. Aceşti algoritmi întreţin tabele de rutare care conţin informaţii despre rute. Un algoritm de rutare trebuie să satisfacă condiţiile de: o Optimalitate şi simplicitate – implică găsirea celei mai bune rute în funcţie de anumite metrici specifice fiecărui ruter în parte (număr de hopuri. Shortest Path Routing. de aceea trebuie să ştie ce măsuri să ia în cazul unei comportări neobişnuite ale anumitor componente hardware o Convergenţă rapidă – routerele trebuie să se pună de acord cu privire la rute optimale dea lungul reţelei pentru a se evita cazul intrării într-o buclă. Un router utilizează un algoritm de rutare pentru a determina calea optimă spre destinaţie. Broadcast Routing. Routing for Mobile Hosts. Multicast Routing. fieare router trebuind să refac anumite calcule.ul va căuta în tabela sa de rutare şi va lua o decizie în funcţie de rezultatul căutării: o Dacă nu este nici o intrare în tabela de rutare pentru respectiva adresă pachetul va fi distrus . Alte tipuri de protocoale au formatele lor proprii. ) fără însă să ceară resurse prea mari o Robusteţe şi simplitate – routerele sunt localizate în punctele de joncţiune ale reţelelor (=> de ele depind comunicarea între acele reţele). Hierarchical Routing. Comutarea (transportarea) pachetelor prin reţele Când un computer vrea să transmită un pachet într-o altă reţea aflată după un ruter. cum ar fi destinaţia sau următorul hop. Flooding Distance Vector Routing. Când are loc un eveniment în reţea (eroare la un computer sau o reţea. Când acel cadru ajunge la router acesta îl va despacheta (va da jos încapsularea specifică nivelului Legătură de Date) pentru a avea acces la adresele de reţea (cele speifice nivelului Reţea). va reformata pachetul primit cu adresa fizică a ruterului şi cu adresa logică (de reţea) al adevăratului destinatar. Unitatea de dată folosită în transferul de date este pachetul IP. o Flexibilitate – este abilitatea de a se adpta rapid la schimbările sau evenimentele ce au loc în reţea 2. fiecare interfaţă trebuie să aibă o adresă de reţea (subreţea) diferită . Link State Routing. Router. întârzieri etc. unică.Serviciu orientat pe conexiune (cu datagrame) Un ruter poate fi conectat la mai multe reţele prin aşazisele interfeţe (sau porturi). automat se vor face shimbări în tabela de rutare. bazate pe mesajele primite de la alte rutere din reţea. Routerele au două responsabilităţi majore: 1. Selectarea unei rute optime pentru pachetele ce parcurg reţeaua de la o gazdă la alta.

o Dacă găseşte o intrare în tabela sa de rutare pentru respectiva adresă va reîncapsula pachetul într-un cadru (frame) specific nivelului Legătură de Date unde va pune la adresa destinaţie adresa MAC (fizică) a următorului hop. altfel respectivul pachet nu va trece niciodată de Layer 3. dispozitivul care comunică trebuie să aibă atât adresa IP cât şi adresa MAC a dispozitivului destinaţie. Pentru ca două dispozitive aflate într-o reţea să poată comunica. atunci acel dispozitiv îi va trimite adresa lui MAC celui care a iniţiat ARP request-ul printr-un pachet numit ARP reply această adresă MAC va fi folosită pentru transmiterea datelor care se voiau a fi trimise iniţial dar şi pentru completarea tabelei ARP a celui care a iniţiat ARP request-ulş trebuie menţionat faptul că şi dispozitivul destinaţie va folosi câmpurile din pachetul ARP request pentru a-şi modifica la rândul său tabela ARP • . de fiecare dată câmpul destinaţie al adresei fizice schimbându-se. Acest hop nu este neaparat host-ul destinaţie ci poate fi un alt router care va executa aceeaşi rutină din nou. Ideea este de a se completa cu intrări pereche de tipul adresa IP . acest lucru se face folosind adresa de broadcast FF-FF-FF-FF-FFFF (hexazecimal) pentru câmpul adresă destinaţie a pachetului transmis Structura pachetului ARP request • pentru că pachetul ARP request este transmis în mod broadcast. Această problemă. în cazul unei reţele care foloseşte TCP/IP se rezolvă folosind protocolul ARP .adresă MAC nişte tabele numite ARP tables aflate în memoria RAM a unui dispozitiv (calculator) şi fiind completată şi întreţinută de acel dispozitiv. fiind provenită de la aplicaţiile care folosesc schimbul de informaţii în reţea. toate dispozitivele din reţeaua locală vor primi pachetul şi-l vor trimite spre analiză nivelurilor OSI superioare. Problema care apare cel mai frecvent este problema aflării adresei MAC care corespunde unei anumite adrese IP. Dacă adresa IP a oricăruia dintre dispozitive este aceeaşi cu cea aflată în câmpul sursă al pachetului primit. Adresa IP este cunoscută.adresă MAC la care adresa IP coincide cu cea căutată problema este rezolvată.Address Resolution Protocol (integrat în TCP/IP). Un pachet cu date poate trece pe la mai multe rutere în drumul său. Dacă nu este găsită se va folosi protocolul ARP şi se va proceda astfel: • se va iniţia procesul ARP request care începe cu crearea unui pachet ARP request care va fi trimis tuturor dispozitivelor din reţea. cunoscută. Când un dispozitiv vrea să trimită date într-o reţea pentru o anumită adresă IP el va trebui să-şi consulte tabela ARP pentru a putea completa câmpul adresă destinaţie a cadrelor transmise cu adrea MAC corespunzătoare acelei adrese IP. În cazul în care este găsită o intrare de tip adresă IP.

2. 8. 3. şi 1 (s-a sărit peste 2) =>1*210 + 1*29 + 1*28 + 1*27 + 1*26 + 0*25 + 1*24 + 0*23 + 1*22 + 0*21 + 1*20 Deci 200510 = 1 1 1 1 1 0 1 0 1 0 1 2 . Forma generală a unui număr indiferent de baza n care este scris este: d n . Alegerea lui zece ca bază (radix). octală şi respectiv hexazecimală.... 2. Odată obţinută decompoziţia numărului în puteri ale lui 2.RARP (Reverse ARP) este un protocol folosit de obicei de staţiile fără hard-disk. BAZE DE NUMERAŢIE Un număr zecimal obişnuit. este scăzut din număru dat. Oricum număru 111 poate apare în oricare din sistemele de numeraţie discutate. 4. 1. 4. 10 sau 16 pentru a indica baza de numeraţie. a fost făcută pentru că în vaţa de zi cu zi suntem obişnuiţi cu numere zecimale. Procesul se repetă apoi asupra diferenţei obţinute. dar nu şi cea IP. Cel mai mare număr oţinut prin ridicarea lui 2 la putere. 5. atunci când ea nu poate fi dedusă din context. Ex: 200510 îl transformăm în binar folosind tabelul de mai jos 2005-1024 = 981 => cifra de 1 981 . 9).. A. d 2 d 1 d 0 . d -1 d -2 . (baza de numeraţie folosită este precizată în dreapta) • 1 1 1 1 1 0 1 0 1 0 1 (binar) 1*210 + 1*29 + 1*28 + 1*27 + 1*26 + 0*25 + 1*24 + 0*23 + 1*22 + 0*21 + 1*20 = 2005 1024 512 256 128 64 0 16 0 4 0 1 • 3 7 2 5 (octal) 3*83 + 7*82 + 2*81 + 1*80 = 2005 1536 448 16 5 • 7 D 5 (hexazecimal) 7*162 + 13*161 + 5*160 = 2005 1792 208 5 • 2005 (zecimal) 2*103 + 0*102+ 0*101 + 5*100 Conversia numerelor zecimale în numere binare se poate face în două moduri diferite. C. şi 1 (s-a sărit peste 8) 1-1 = 0 => cifra de 0. 3. 8. 2. E. 6. care-şi cunosc adresa MAC.512 = 460 => cifra de 1 469 .256 = 213 => cifra de 1 213 .64 = 21 => cifra de 1 21 – 16 = 5 => cifra de 0 şi 1 (s-a sărit peste 32) 5 – 4 =1 => cifra de 0.. constă dintr-un şir de cifre zecimale (0. Aceste baze de numeraţie sunt denumite binară. 7 Baza 16 => cifrele 0. 5. Baza 2 => cifrele 0. 7. D.. deoarece simbolul B poate apare doar în această reprezentare. B. 6. 6.128 = 85 => cifra de 1 85 . mai mic decât numărul dat. Metoda I metodă derivă direct din definiţia numerelor binare. F Numărul 7B9 este evident hexazecimal.. scrierea în baza 2 a numărului poate fi obţiută poate fi scrisă prin scrierea lui 1 în poziţiile coresounzătoare puterilor lui 2 şi 0 în rest. În lumea calculatoarelor sunt mult mai convenabile alte baze cum ar fi 2. 1.. 8. 8 şi 16. Este nevoie de un RARP server existent în reţea pentru a-i trimite solicitantului un pachet cu IP-ul cerut.. d –k iar numărul se va putea scrie în funcţie de baza considerată după formula: Numar = i=−k ∑d n i * r i unde r este baza (radix) Scrieţi cât reprezintă în format zecimal următoarele numere folosind formula de mai sus. 1 Baza 8 => cifrele 0. 9. 3. 5.. 1. 4. 7. Pentru eliminarea ambiguităţii se utilizează ca indice inferior 2.

octală: se împarte reprezentarea binară în grupe de 3 începând din stânga care. fiecare în parte reprezintă o cifră în hexazecimal Ex: 1 1 1 1 1 0 1 0 1 0 1 2 011 111 010 101 2 = 3 7 2 5 5 0111 1101 0101 2 = 7 D 5 16 AND 0 1 0 0 0 1 0 1 OR 0 1 0 0 1 1 1 1 XOR 0 1 0 0 1 1 1 0 NOT 0 1 1 0 . fiecare în parte reprezintă o cifră în octal • pt repr. Aceasta se face: • pt repr.2 la puterea este 0 1 1 2 2 4 3 8 4 16 5 32 6 64 7 128 8 256 9 512 10 1 024 11 2048 Metoda II este o care se foloseşte de împărţirea numărului şi câturilor obţinute la 2 succesiv şi considerarea ultimului cât precum şi a resturilor intermediare obţinte în sens invers Ex: 200510 îl transformăm în binar 2005 1002 501 250 125 62 31 15 7 3 1 rest rest rest rest rest rest rest rest rest rest 1 0 1 0 1 0 => 200510 = 1 1 1 1 1 0 1 0 1 1 1 1 1 0 1 2 Dacă este obţinută reprezentarea binară a unui număr zecimal atunci reprezentarea octală şi hexazecimală a numărului este foarte uşor de obţinut. hexazecimală: se împarte reprezentarea binară în grupe de 4 începând din stânga care.

Astfel au apărut subreţelele şi alte mecanisme de adresare (care vor fi tratate ulterior).283. iar în viitorul apropiat se va implementa o nouă versiune a protocolului IP v6 care va permite. D.) OBSERVAŢIE: adresarea într-o reţea se face cu adrese valide din cadrul clasei sau subreţelei. Astfel se pot adresa 4.255. matematic.255 NU SUNT VALIDE). fiecare cu un număr de 65534 adrese gazdă. Versiunea IP v4 foloseşte o adresă binară pe 32 de biţi. Clasele sunt: A.0 – 191.Laborator 6 Adrese IP Pentru orice comunicare în reţea trebuie să existe un mecanism de adresare şi de recunoaştere unică a calculatoarelor conectate. Întotdeauna o adresă de clasă A începe cu primul bit 0.. Numãrul de retea. C. La conceperea protocolului IP s-a impus utilizarea unui mecanism de adresare care să identifice unic fiecare dispozitiv gazdă din reţea. În reprezentarea unei adrese se utilizează formatul zecimal cu punct: Ex: 192. continut în primii doi octeti ramane fix odata ce e alocat. !!! Adresele începând cu 01111111. şi nu este aleatoare.777.15 – este o adresă IP validă 192.0.0. deci 127 în zecimal.296 locaţii IP. . primii doi octeti fiind folositi pentru identificarea reţelei.255. se pot aloca maxim 127 de adrese de clasă A.255. s-a impus găsirea unor mecanisme sau arhitecturi de reţea care să îmbunătăţească gestionarea spaţiului de adrese..168.0 şi 255.255. FĂRĂ ALOCAREA CAPETELOR DE INTERVAL (=> adresele 0. Intervalul adreselor de clasa A este: 1.255. Intervalul adreselor de clasa B este: 128. continut în primul octet ramane fix odata ce e alocat.255.382 de adrese de clasa B. fiecare putând aloca un număr de 16. un număr considerat suficient de mare.0.967.0. Numãrul de retea. Se pot aloca 16.168..294. Diferenţele între clase constau în numărul de biţi alocaţi pentru reţea faţă de cel alocat pentru adresele dispozitivelor gazdă. dar datorită gestionării ineficiente a spaţiului de adrese. medii şi mici.255. sunt rezervate pt loopback şi pentru testarea internă pe o maşină locală – localhost Clasa B: Primii doi biţi sunt 10. printre altele.255.0 – 126. De obicei adresa este numerică. E Clasa A: Foloseşte doar primul octet pentru identificare reţelei. adresarea pe 128 de biţi.0.0. deci alocarea adreselor gazdă se face cu ultimii doi octeţi. Din acest motiv. B.152 – este o adresa IP invalidă (DE CE? Justificaţi .123.214 adrese gazdă. Fiecare adresă constă din patru numere pe 8 biţi (octeţi) separate prin punct. Aceste adrese de retea sunt distribuite de un organism international numit IANA (Internet Assigned Numbers Authority) Adresele au fost împărţite pe clase pentru a facilita utilizarea reţelelor mari.

67 clasa C Organizaţiile mari care au mai multe reţele de calculatoare cu acces la Internet au întâmpinat probleme la atribuirea mai multor adrese dintr-o clasă. 65. 150 clasa A • 143. 2 . Traficul prin router-ul organizaţiei era foarte mare iar comunicaţia avea astfel de suferit în orele de vârf. 36. continut în primii trei octeti ramane fix odata ce e alocat. Astfel reţeaua a fost divizată în subreţele pentru care accesul la Internet şi la celelalte reţele este asigurat de un dispozitiv “gateway” (un router sau un calculator gateway). Structura claselor de adrese IP: Clasa A Clasa B Clasa C Clasa D 0 10 110 1110 Reţea (7 biţi) Adresa locala (24 biţi) Reţea (14 biţi) Adresa locala (16 biţi) Reţea (21 biţi) Adresa locala (8 biti) Adresa multicast (28 biţi) După cum se observă. 210 clasa B • 198. Sa se precizeze caror clase de adrese apartin urmatoarele IP-uri: • 25. Sa se verifice corectitudinea cifrelor date in sectiunea anterioara.255. 1.0 – 223. Numãrul de retea.254 Clasa E: Clasa E a fost definită dar este rezervată de IETF (Internet Engineering Task Force) pentru cercetări proprii. 10.0 . Exercitii: 1.239. Clasa D: A fost create pentru a face posibilă difuzarea multipunct (multicasting) într-o reţea IP.150 de adrese de clasa C care pot aloca cel mult 254 adrese gazdă. Pentru a mări viteza de transfer a datelor şi a nu supraîncărca un router. organizaţiile mari şi-au reorganizat reţeaua ierarhic folosind mai multe routere. Din acest motiv clasa E nu a fost dată în folosinţă pe Internet. Astfel o singură staţie poate transmite un singur flux de date care va fi rutat simultan spre mai mulţi destinatari.0.255. se poate determina cărei clase aparţine o adresă IP prin examinarea primilor patru biţi ale acelei adrese IP. Avem astfel: 2.255. .255. iar alocare adreselor gazdă se face numai cu ultimul octet. 21.0.Clasa C: Primii trei biti sunt 110. 213.0.255.097. Intervalul adreselor de clasa C este: 192.0. O adresă multipunct este o adresă unică ce dirijează pachetele spre grupuri predefinite de adrese IP. Primii biţi sunt 1110. Spaţiul adreselor din clasa D variază între 224.

255.252.11111111. Putem stabili prin numărul de biţi rezervaţi subreţelei numărul de subreţele disponibile pentru o anumită clasă de adrese şi numărul de gazde alocabile în fiecare subreţea. Astfel pentru clasa B avem următoarele configuraţii posibile: Nr. adrese pe subr. 11111111.11111000 11111111.240 255.255. biti subr 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 Masca de subreţea (net-mask) 255.11111111.11111111.248 255.00000000 C: 255.255.11111100 Nr.0 11111111.192 255.în format zecimal cu punct 11111111.11111111.224 255.252 Masca de subreţea in binar (net-mask) 11111111.248.255.11110000 11111111.255.11000000 11111111.11111100 Nr.11100000 11111111.11111111.0 255.00000000.11111111.255. 11111111.0.11111111.255.C cunoscute următoarele măşti de reţea predefinite: A: 255.255.11111111.11111111.11111111.255.255.11111111.0 .0 255.255.255. 11111111.B.11111111.10000000 11111111. 11111111.11111111. 255.255.11111111.0 255. adrese pe subr.128 255. 11111111. s-au creat subreţelele.00000000.11111110.11000000.255.11111111.11111111.11111000 11111111..11100000 11111111.0 11111111.00000000 11111111.11111100.192.11111111.B.224.255.255.00000000 11111111.11111111.224 255.11111111. se poate stabili porţiunea alocată reţelei şi porţiunea alocată gazdei.11111000.252 Masca de subreţea in binar (net-mask) 11111111. Aşa cum se cunoaşte.11111111.255.255. Avem astfel pentru clasele A.11100000.00000000 11111111.255. de subreţele 2 6 14 30 62 126 254 510 1022 2046 4094 8190 16382 Nr.0. 16382 8190 4094 2046 1022 510 254 126 62 30 14 6 2 Pentru clasa C avem următoarele configuraţii posibile: Nr. 11111111.00000000 Folosind acelşi mecanism. Conform acestei arhitecturi avem clasele A. folosind pentru aceasta primii biţi din cadrul spaţiului alocat gazdei. de subreţele 2 6 14 30 62 Nr.11000000 11111111. 62 30 14 6 2 .0 255.255.11111111.11110000 11111111.00000000. 11111111. Pentru aceata se va folosi urmatoarea formula: 2n-2 unde n este numarul de biti. 255.11111111. 11111111.255.00000000 11111111.255.255.00000000 11111111.00000000 11111111.255. se pot defini subreţele în cadrul unei clase de adrese alocate.0 255.00000000 11111111.0 255.0 255.240. Utilizând o mască de reţea (Net-mask) binară.11111111.255.248 255.11111111.255.C şi D pentru multicast.Pentru a face posibilă această divizare se utilizează adresarea pe subreţele.00000000 .240 255. o adresă IP are o zonă alocată reţelei şi o zonă în care se alocă adresă pentru calculatoarele gazdă. 255.192 255.255.254.255. biti subr 2 3 4 5 6 Masca de subreţea (net-mask) 255.11110000.în binar B: 255.255. Pentru a gestiona mai eficient spaţiul de adresare alocat unei organizaţii mari cu mai multe reţele proprii.0.255.11111111. Astfel bitii 1 din net-mask indică zona alocată reţelei iar biţii 0 specifică zona alocată gazdei.

00001100.12.64 Broadcast-address 192.11111111. Pentru comunicarea cu alte subreţele se utlizează gateway-ul.160 192.255.168.12.11110011.168.255.11111111.168. (pentru clasa B se calculează pentru ultimii 2 octeţi) Aplicaţii: 1.00001100.67 192.10101000.12.72 si Net-mask = 255. deoarece adresa face parte din clasa C.79 Se observă că este suficient să calculăm pentru ultimul octet.168.255.12.168.00001100.168.255.12.11110000 ------------------------------------------(AND) NA = 11000000.255 192.12. Dacă se cunoaşte adresa IP şi Net mask-ul subreţelei alocat pentru un calculator gazdă într-o clasă cunoscută atunci se poate calcula uşor Net address şi Broadcast address pentru acea subreţea.168. trebuie sa ţină cont de următoarele caracteristici: .168.12.12.12.168.0 255.95 192.01010111.72 Net-Mask 255.1 192.01000000 adică 192.255.12.10101000.11111111. respectiv subretele ii este destinat un anumit pachet prin realizarea SI-ului logic (AND) intre adresa IP si masca de retea.01001000 NM = 11111111.168.79 concepută şi demonstrată de Daniel Luca .224 255.240 In binar: IP = 11000000.168.Calculatoarele cu adresa alocată într-o subreţea nu comunică direct decât cu calculatoarele din aceeaşi subreţea.Fiecare subreţea are rezervate prima adresă alocabilă ca fiind identificatorul subreţelei (Net Address) şi ultima adresă alocabilă utilizată pentru trimiterea datagramelor către toate calculatoarele din subreţea (Broadcast Address) .12.191 192.255.0 192. Utilizarea subreţelelor în practică Alocarea adreselor gazdă într-o reţea în care sunt definite subreţele. folosind reprezentarea în binar a adresei şi a net-mask-ului şi aplicând următoarele formule: Net-address = IP-address AND Net-mask Broadcast-address = NOT (Net-address XOR Net-mask)* Unde calculele se fac în binar cu operatorii obişnuiţi din calculul binar: AND 1 0 1 1 0 0 0 0 Exemplu: Avem IP = 192.10101000.168.11111111.168. Un router va afla din adresa IP destinatie carei retele.255.64 192.224 255.255.168.10110000 ------------------------------------------(NOT) BA = 11000000.168.255.12. Aceste adrese se utlizează pentru comunicarea între subreţele şi pentru identificarea subreţelei.12. din reţelele subordonate si din reţeaua imediat superioară.255.12.240 Net-address 192.64 NM =11111111.172 192.Completaţi următorul tabel: Interfaţa eth1 eth2 eth3 eth4 * XOR 1 0 1 0 1 0 1 0 IP 192.01001111 adică 192.12.OBSERVAŢIE: Utilizarea unui singur bit pentru subreţea nu este permisă deoarece pentru subreţea biţii nu pot fi toţi simultan 1 sau 0.11110000 ------------------------------------------(XOR) 00111111.

241. Pentru a imparti in 6 subretele va trebui sa consideram un numar de 3 biti (2 3=8 din care doua neutilizabile). nr de biti folositi pentru indicarea subretelei precum si detalii despre fiecare subretea in parte.0.94 97 .255.255.116.120 255.. restul subretelelor pot ramane nefolosite Asadar masca de retea va avea 27 de biti de 1si va arata asa: .0.116.255.0 – 126. Se cere precizarea clasei din care face parte IP-ul considerat.12. 01110100.6 subretele Din moment ce adresa IP data se afla in intervalul 192. Sa se imparta retelele din care fac parte IP-urile de mai jos in numarul de subretele precizat.12. 21 .0.255.255.255 deducem ca avem de-a face cu un numar IP de clasa C. a) 197.27. 01110100.255 deducem ca avem de-a face cu un numar IP de clasa A. ! 2 biti nu ar fi fost de ajuns 22 = 4.62 65 .190 193 . (197. Marcaţi în tabelul de mai jos care interfeţe definite mai sus comunică cu care: Interfaţa eth1 eth2 eth3 eth4 eth5 eth1 Da Da Da Da Da eth2 Da Da Nu Da Nu eth3 Da Nu Da Nu Nu eth4 Da Da Nu Da Nu eth5 Da Nu Nu Nu Da 3. 10000101(2) = 197. 4.116. Retea/Broad cast 32 63 64 95 96 127 128 159 160 191 192 223 Intervalul folosit pt gazde 33 . 189.126 129 . Pentru a imparti in 5 subretele va trebui sa consideram un numar de 3 biti (2 3=16 din care doua neutilizabile).168.eth5 192.00011011.158 161 . 11111111.0 – 223. 00011011. Comunicarea este tranzitivă? Justificaţi răspunsul . In tabelul de mai jos avem si informatii despre cele 6 subretele obtinute : Nr 1 2 3 4 5 Parte fixa Parte subretea 001 001 010 010 011 011 100 100 101 101 110 110 Gazda 00000 11111 00000 11111 00000 11111 00000 11111 00000 11111 00000 11111 11000101. 11111111.126 2.222 b) 124..12. 11100000(2) = 255.255.133 . Asadar masca de retea va avea 27 de biti de 1si va arata asa: 11111111. 255. 255.0.240 192.5 subretele Din moment ce adresa IP data se afla in intervalul 1.133(10) Vor exista asadar 6 subretele utilizabile a cate 30 de gazde (25 -2 acesta este numarul maxim de gazde pe o singura subretea). 224(10) iar IP-ul dat 11000101.27) 6 Adr.168.113 192.27.168.

0.255.11111111.255 128.255 64.11110000.1124.0.0 191.00000000.11111111.192.254 Laborator 7 DNS CIDR – Classless Inter-Domain Routing Este o arhitectură de adresare recentă care rezolvă necesităţile de adresare pe termen scurt până la implementarea protocolului IPv6.255.11111111.0. Facilităţile oferite de această arhitectură sunt: . 21 (10) Vor exista asadar 6 subretele utilizabile a cate 2097150 de gazde (221 -2 acesta este numarul maxim de gazde pe o singura subretea).125.0000000 0 Adr.11111111.64.0000000 0 11111.254 124.254 124.11111111 00000. 0.0.0 Intervalul folosit pt gazde 32.0.128.0.223.0000000 0 11111. indiferent de apartenenţa originală la clasa A. Fiecare nr IP în forma CIDR este comunicată cu o anumită mască pe biţi.95. Adresa IP poate fi orice adresă validă matematic.0. 00000000.255.11111111. Aceasta indică lungimea prefixului de reţea (numarul de cifre 1 din masca de retea). 11110001.160.255.00000000.11111111 00000.0000000 0 11111.Eliminarea organizării pe clase a adreselor .0.254 124.0 63.11111111.11111111.1 124.61.8/20 indică o adresa CIDR cu 20 biţi alocaţi pentru adresa de reţea (va avea deci masca de retea 11111111.0 159. 16 sau 24 biţi. 240. 0(10) iar IP-ul dat 01111100.11111111 00000.255.00000000. B sau C. 00000000(2) = 255.11111111 00000.0000000 0 11111.1 63.255.0000000 0 11111.1 124. 11110000.0. 241.255.255 192.254 124.00000000.159. 10111101.Gruparea în suprareţele CIDR a abandonat complet modelul claselor cu 8 biţi pentru reprezentarea reţelei de clasa A.00000000. 16 biţi pentru clasa B.0 127.1124.0 95.0.255 160.Reunirea îmbunătăţită a rutelor . 00010101(2) = 124.00000000. In tabelul de mai jos avem si informatii despre cele 6 subretele obtinute : Nr 1 2 3 4 5 Parte fixata Parte subretea 001 001 010 010 011 01111100 (124) 6 011 100 100 101 101 110 Gazda 00000.96.124.11111111 00000.191. Retea/Broadcast 32.255.255 96. .00000000).255. CIDR a înlocuit aceste categorii cu un prefix de reţea generalizat care poate avea orice lungime şi nu e restricţionat la 8. De exemplu: 192. 189.255.255. 24 biţi pentru clasa C.254 124.0.0.127.

11011100.192.11111111.168.16.255 C: 192.223.10110011.168. legatura care a facut NAT va tine minte cum a alterat pachetul.255. Fiecare aparţine unei clase A. Nici una din aceste legaturi nu altereaza pachetele.000 Subnet Address 10001100.C: A: 10.00000000 = /16 Clasa C = 11111111.0.00000000 140.00000000. de aceea această metodă de translatare nu este acceptată şi nici nu ar trebui să fie acceptată drept o soluţie.255.11111111.000 Subnet Mask -------------------------------------------------------10001100.10110011. De obicei.168. ele doar le trimit mai departe.0 – 192.220. astfel incat totul sa functioneze.00000000 = /24 Exemplu: Să se calculeze NA şi BA pt: 140. Unicitatea unei adrese de Internet este garantată de autoritatea de acordare a adreselor IANA. .179.11111111 140. nu asa a fost sistemul proiectat sa functioneze. va face alterarea inversa a pachetului.200 / 19 Urmatorul tabel v-ar putea simplifica calculele: 10000000 128 11000000 192 11100000 224 11110000 240 11111000 248 11111100 252 11111110 254 11111111 255 10001100.255.179.0 – 10.255.Clasele de adrese ar putea fi si ele scrise sub notatia CIDR dupa cum urmeaza: Clasa A = 11111111.11000000.10110011.255 !!! Aceste adrese nu pot fi folosite pentru a accesa direct internetul ! Adresele trebuie să fie unice.255.224.00000000= /8 Clasa B = 11111111.255.248 . Pentru ca aceste calculatoare să poată totuşi fi conectate la internet se foloseşte aşanumita translatare a adreselor.0.11111111.11011111.11001000 140.12. Dupa cum va puteti imagina.179.00000000.200 IP Address 11111111.11100000.0 – 172.255 Broadcast Address !?! Este corectă următoarea definire IP şi Net-Mask: IP=192.31.0.255.168.00000000.0. Daca una dintre aceste legaturi ar face NAT.Justificaţi răspunsul NAT (Network Adress Translation) Au fost definite şi rezervate trei intervale de adrese pentru utilizarea exclusivă în interiorul reţelelor private interne. In mod normal.11111111.255 B: 172. pachetele dintr-o retea calatoresc de la sursa (cum ar fi computerul de acasa) pana la destinatie prin mai multe legaturi. atunci ea va altera sursa sau destinatia pachetului cand trece prin ea.0. Totuşi prin rezervarea celor trei intervale de adrese date mai sus pentru folosire internă pot exista şi există mai multe gazde în întreaga lume având de exemplu adresa IP 192.00000000 255.1.220.B.72 NM=255.179. ca atunci cand un pachet se reintoarce pe cealalta cale. Adresele folosite într-o reţea privată internă trebuie să fie unice pe plan local chiar dacă adresa nu e unică pe plan global.

Un nume ("host name") poate fi atribuit oricãrui dispozitiv care are o adresã IP.15 microsoft.177. spre deosebire de adresele IP care sunt numere. dar acestea au fost introduse pentru a usura oamenilor folosirea retelelor. dar se doreşte ca persoanele din afara sa poata accesa computerele (serverele) din spatele celui cu IP real Motive pentru a nu face NAT: unităţile NAT nu funcţionează decât pentru pachete TCP şi UDP (dacă se foloseşte oricare alt tip de pachete nu se va putea descoperi sdresele în câmpurile pachetelor) protocolul ftp eşuează în prezenţa NAT dacă nu se iau măsuri speciale nr. Adesea programul acesta ruleazã pe o masinã dedicatã care este si ea numitã server de nume. Pentru a se realiza un sistem descentralizat de tratare a numelor s-a adoptat un model ierarhic de atribuire a numelor.• • Motive pentru a face NAT: în cazul unei conexiuni la internet printr-un modem.com Acest proces de identificare după nume a unui calculator gazdă necesită o reţea de servere DNS. Nu existã restrictii cu privire la atribuirea unui nume pentru o statie si conexiunea ei la o anumitã retea fizicã. multi ISP aloca doar o singura adresa IP in cazul unei legături dial-up. Exemplu: 204.46. cunoscută şi sub numele de InterNIC. Sintaxa modelului ierarhic de atribuire a numelor reflectã delegarea ierarhicã a autoritatii folositã la atribuirea numelor. Daca se doreşte folosirea mai multor masini (cum ar fi reteaua de acasa) pentru conectarea la internet. Numele sunt atribuite dispozitivelor deoarece. de porturi utilizabile (aprox. În Internet numele se atribuie masinilor în concordantã cu structura organizatiei respective. numite servere de nume ("name servers"). 61440) • • • Serviciile de numire – DNS Fiecare interfatã de retea atasatã la o retea TCP/IP este identificatã printr-o adresã unicã IP pe 32 de biti. Un nume este doar un identificator care constã într-o secventã de caractere alese dintr-un alfabet finit.com 207. este nevoie de NAT. .35 yahoo. care împreună constituie ceea c se numeşte Domain Name Service (sau System) –DNS. şi care este însărcinată cu administrarea distribuirii şi proprietăţii numelor de domeniu. de calculatoare cu care se poate coresponda depinde de nr. Toate aceste servere sunt conectate la o companie numită Network Solutions Inc. situată în Virginia – SUA. Un program client numit "name resolver" foloseste unul sau mai multe servere de nume pentru a translata un nume. numele sunt usor de tinut minte si de scris.131. Software-ul de retea nu are nevoie de nume. Mecanismul de mapare a numelor în adrese constã dintr-un numãr de sisteme independente care lucreazã împreunã. frecvent asta se intampla daca există doar un singur IP.71. Un server de nume este un program server care oferã translatarea numelor în adrese. în cazul în care există servere multiple în reţeaua proprie.

.Funcţionarea sistemului DNS Sistemul DNS este organizat ierarhic.com. Cele mai cunoscute sunt . Domain Name COM EDU GOV MIL NET ORG INT cod tara Meaning Organizatii comerciale Institutii educationale Institutii guvernamentale Grupuri militare Companii din domeniul Internet Organizatii din alte domenii Organizatii international e Cod pt fiecare tara in parte Maparea numelor în adrese IP Sistemul de mapare a numelor în adrese IP este un sistem: • distribuit – existã un numãr de servere situate în mai multe site-uri care în colaborare rezolvã problema mapãrii.ro care va rezolva domeniul final www. • eficient – cele mai multe nume pot fi mapate local. Serverele DNS au capacitatea de a delega autoritatea de rezolvare a numelor de domeniu..ro serverul DNS va delega autoritatea spre serverul ce administrează TLD-ul .ro ş.. • general – nu este restrictionat doar la nume de statii.ro. Fiecare ţară are atribuit un TLD format din două litere: .uk. În cadrul unui TLD se pot înregistra la InterNIC alte subdomenii. care va delega autoritatea spre serverul DNS administrat local ulbsibiu.net.ro. • fiabil – dacã se defecteazã o statie (server) sistemul va functiona în continuare.edu.ulbsibiu.gov. Fiecare domeniu înregistrat la InterNIC trebuie încadrat într-un TLD. . Astfel pentru adresa www.ulbsibiu.org.de.fr. Reţeaua de servere DNS administrează nume de domenii organizate ierarhic. În vârful ierarhiei domeniilor Internet sunt o serie de domenii numite Top Level Domain (TLD). . . ..a.

com/windows/games .cnet.cyberkit. (CyberKit www.asp http://download.yahoo.bbc.Observaţii: • Adresa care identifică unic o resursă pe Internet cu ajutorul sistemului DNS se numeşte URL (Unified Resouce Locator) • Serverele DNS îşi sincronizează periodic baza de date locală cu diferite alte baze de date de pe alte servere DNS şi verifică dacă au apărut noi intrări pe serverele rădăcină. Aceste cereri sunt rezolvate cu ajutorul unor programe client speciale.ro/infofer/default.cfr.net) Exercitiu: Determinaţi TLD-ul şi subdomeniile următoarelor URL-uri: www. Acest proces este cunoscut sub numele de propagare. dacă nu se reuşeşte rezolvarea. Pentru optimizarea cãutorilor serverele DNS păstrează cele mai recente cereri rezolvate într-o zonă de cache ("name caching"). • Există şi cereri de rezolvare inversă care constau din aflarea URL pentru un anumit IP.uk mail. • cerere de interogare a bazei de date DNS este rezolvată de serverul cel mai apropiat.com http://www. cererea se trimite serverului superior în ierarhie în mod recursiv.co.

• • • • Nivelul aplicaţie este responsabil cu: identificarea şi stabilirea faptului că cei doi parteneri ce doresc a comunica sunt pregătiţi sincronizarea aplicaţiilor ce urmează a coopera stabilirea acordurilor cu privire la procedurile folosite în cazul apariţiei erorilor controlul integrităţii datelor Majoritatea aplicaţiilor ce lucreză în reţea sunt de tipul client-server. cerere client – răspuns server . Sistemele de operare Windows necesită prezenţa unui server . Pentru a avea loc o comunicare în reţea folosind aplicaţii de tip client-server este nevoie de a se realiza o conexiune între cele două părţi. Acest nivel nu furnizează servicii pt nici un alt nivel OSI ci doar pentru procese ale aplicaţiilor care nu se regăsesc (aflate în afara) modelului OSI. Telnet oferă utilizatorilor o cale de a se loga şi de a accesa calculatoare din/prin reţea. Este important de remarcat faptul acest nivel este doar un alt nivel din modelul ISO-OSI.. pe când clientul va fi referit drept localhost. O aplicaţie de tip client-server va repeta în continuu o rutină de forma: cerere client – răspuns server. şi deci doar programele (soft-ul de reţea) va interacţiona direct c protocoalele acestui nivel. atunci când acesta interacţionează cu soft-ul de aplicaţii pentru reţea. Practic. în linie de comandă. Acest server Telnet foloseşte un software umit daemon şi în literatura de specialitate va fi referit drept remote host. deci au două componente care le permite funcţionarea (server-ul este partea care oferă anumite servicii la cererea celeilalte părţi clientul). va folosi DNS pentru a translata din nume în adresa IP corespunzătoare Protocoale ale nivelului aplicaţie Telnet Este prescurtarea de la TELEcommunications NETwork şi se referă atât la aplicaţie cât şi la protocol. oferind posibilitatea de a transmite comenzi care să fie executate de calculatorul la distanţă. OBSERVAŢIE: Orice tip de aplicaţie care foloseşte un URL pentru reprezentarea unei adrese IP valide. Accesul se face pe portul 23. Telnet asigura accesul direct la calculatorul aflat la distanţă. Prima se realizează automat după îndeplinirea cererii clientului de către server (cazul vizalizării unei pagini Web sau a transmiterii unui document spre printare la o imprimantă aflată undeva în reţea) şi a doua metodă va fi realizată prin transmiterea explicită a unei comenzi pt terminarea conexiunii din partea clientului (cazul unei conexiuni telnet sau ftp). port rezervat implicit pentru aplicaţia Telnet dar serverul telnet se poate configura să utilizeze şi alt port.. Există două metode prin care se rupe (se termină) această conexiune.. Telnet are nevoie de un server Telnet aflat pe calculatorul gazdă ce va fi accesat.Laborator 8 Nivelul aplicaţie Nivelul aplicaţie al modelului OSI este nivelul cel mai apropiat de user.

Poşta electronică este un serviciu standard care permite utilizatorilor să trimită şi să recepţioneze mesaje electronice. ftp-ul fiind ceea ce ne ajută să facem un putem lua un anumit fişier de pe internet (download) sau să transmitem un fişier de pa calculaorul nostru pe un server aflat la distanţă (upload). Serverele FTP pot fi configurate după dorinţa administratorului să accepte conexiuni anonime sau să impună autentificarea utilizatorului la deschiderea sesiunii de lucru. va transfera fişiererele dorite şi apoi se va deconecta. partea de client (localhost) va avea rolul de a transmite comenzile introduse de la tastatură şi de a afişa pe monitorul local rezultatele primite de la server ca urmare a comenzilor trimise. redenumire şi mai ales copiere de fişiere). Protocolul utilizează portul 25. Aceste mesaje pot fi însoţite de fişiere ataşate. După terminarea transferului această a doua conexiune se va termina automat. Toate sistemele de operare au clienţi de e-mail care suporta SMTP. Pentru o conectare anonimă user-ul va trebui să folosească ID-ul “anonymous” şi drept parolă adresa sa de e-mail. FTP stabileşte o conexiune cu un daemon ftp aflat pe maşina server de obicei. Există şi programe client FTP grafice care oferă o interfaţă grafică pentru gestionarea fişierelor într-o sesiune de lucru FTP. Ca şi în cazul conexiunilor telnet. Calculatoarele cu sistemul de operare UNIX sau derivatele Linux au un server Telnet preinstalat. Programele client sub formă de text transferă serverului comenzile date de utilizator de la tastatură şi afişează răspunsul serverului pe ecran. odată realizată o conexiune ftp aceasta este menţinută până când clientul îşi finalizează activitatea şi termină explicit sesiunea de comunicări. Pe calculatorul client ce se conectează prin Telnet la un server este nevoie de o aplicaţie cu rol de interfaţă în mod text sau grafic. care poate fi făcut în două moduri (ASCII sau binar). FTP va realiza o a doua conexiune între computere folosită pentru transfer. Acest protocol utilizează şi alte servicii şi protocoale cum ar fi POP3 şi IMAP4 care permit utilizatorului să-şi gestioneze mesajele pe serverul pe care are configurată căsuţa poştală. De asemenea serverul întrerupe conexiunea după un anumit timp de inactivitate. .Telnet pentru a accepta conexiuni de la distanţă. FTP Este unul din cele mai importante protocoale pe care Internetul le poate oferi. SMTP Simple Mail Transfer Protocol este standardul utilizat pentru transferul poştei electronice prin Internet. Toate operaţiunile care urmează a fi făcute în urma folosirii cestui protocol vor fi executate de remote host – serverul Telnet (operaţii de procesare şi de stocare de date). Când se copiază un fişier de pe un server. Odată realizată o conexiune telnet aceasta este menţinută până când clientul îşi finalizează activitatea şi termină explicit sesiunea de comunicări. ştergere. Comenzile sunt generate automat iar răspunsul serverului este interpretat şi afişat grafic. prin care clientul va avea accesul la structura de directoare a serverul-ui. Aşadar File Transfer Protocol (FTP) este un protocol de tip client-server care permite utilizatorilor autorizaţi să transfere fişiere de la şi către servere aflate la distanţă (download/upload). Windows cât şi Linux oferă o aplicaţie simplă în mod text ce permite connectarea prin Telnet. Sistemele de operare oferă clienţi FTP în formă text sau grafic. OBSERVAŢIE: o conexiune FTP se realizează atunci când se doreşte executarea pe maşina server a unor funcţii ce ţin de managementul fişierelor (creare. FTP funcţionează implicit pe porturile 20 – pentru transfer de date şi 21 – pentru transferul comenzilor. Aplicaţia client oferită de sistemul de operare se numeşte Telnet.

dar se utilizează şi Mozilla. Aşadar HTTP-ul este un protocol ce asigura transferul unor fişiere text. Normal. Low) Corpul mesajului (Body:) este textul propriuzis al mesajului.ulbsibiu. trimise codificat şi decriptate la recepţionare. de obicei create folosind limbajul HTML (Hyper Text Markup Language). În viitorul destul de îndepărtat se preconizează ca acest limbaj va fi înlocuit de un limbaj de tipul VRML (Virtual Reality Markup Language). Cele mai cunoscut este Microsoft Internet Explorer şi Netscape Communicator. Ca urmare a acestei cereri serverul Web va transfera fişierele aflate în directorul său download • . Opera. HTTP Spre deosebire de FTP protocolul HTTP este ceva mai limitat în sensul că poate fi folosit doar pentru a downloada fişiere (mai precis doar fişiere text) nu şi pentru a le uploada. cea mai utilizată parte a Internet-ului. Adresa este compusă dintr-un identificator al utilizatorului. căsuţă care va fi identificată printr-o adresă unică. Ex: popa@ulbsibiu. Hyper Text Transfer Protocol este protocolul ce lucrează în strânsă legătură cu World Wide Webul. Aceste programe interpretează tag-urlie html si afişeaza conţinutul în conformitate cu specificaţiile limbajului html.ro Un mesaj de poştă electronică are următoarele câmpuri: • Destinatar (To:) unde se specifică adrersa (sau adresele) destinatarului • Carbon Copy (Cc:) este adresa unde se trimite o copie a mesajului • Subiectul (Subject:) este un text ce reprezintă subiectul mesajului • Prioritatea (Priority:) este un câmp se indică prioritatea mesajului (High. http://www. Lynx şi altele. De asemenea în paginile html se pot integra şi programe precompilate în limbaje independente de platforma (cum ar fi JAVA). Portul implicit utilizat de http este portul 80. Unele programe client de mail permit scrierea şi afişarea mesajelor cu tag-uri HTML • Fişiere atasate (Attachments:) fişierele ce vor fi trimise odată cu mesajul La orice mesaj se ataşează automat şi adresa de e-mail şi IP-ul expeditorului. HTML–ul a evoluat şi integrând tot mai multe elemente. În prezent se poate integra în corpul fişierelor html cod care se va executa pe server sau pe calculatorul client.vrml fiind tot nişte fişiere text care permit redarea vederilor tridimensionale. fişierele . Vizualizarea paginilor html se face cu ajutorul unor programe client numite browsere care sunt oferite gratuit şi sunt disponibile pentru toate tipurile de sisteme de operare. browser-ul va face o cerere HTTP către serverul Web identificat (obsevăm că protocolul care urmează a fi folosit este cel specificat prin http://). Acest limbaj permite în prezent integrarea textului cu imaginile.ro/download După determinarea adresei IP a domeniului ulbsibiu având TLD-ul . semnul @ (citit “at”) şi URL-ul serverului care găzduieşte căsuţa poştala.Utilizatorii acestui servicii trebuie să-şi definească mai întâi o căsuţă poştală pe un anumit server. cu alte elemente multimedia şi cu elemente active.ro. Aşadar HTML-ul va specifica locaţia unde să fie afişat un anumit text sau o anumită imagine. OBSERVAŢIE: Mesajele electronice se transmit în clar fără a fi criptate sau securizate în vreun fel. programe care se numesc “Applet” şi care sunt rulate pe calculatorul clientului într-o “maşină virtuală”. Serverul HTTP poate fi configurat să autentifice utilizatorul înainte de a transfera un fişier către acesta. Informaţiile critice trebuie criptate de utilizatori cu programe speciale.

4. 5. fără a fi nevoie de cunoştinţe prealabile referitoare la comunicarea efectiva între calculatoare. De asemenea ping oferă statistici despre pierderile de pachete şi despre timpul de accesare. despre socket-urile şi despre rutarea în reţea. 10. . Aplicaţii: 1. In Windows se numeşte tracert . socket. . Utilizaţi pentru aceasta utilitarul Telnet al sistemului de operare. Afişaţi tabela de rutare de pe Linux şi de pe calculatorul pe care lucraţi 6.traceroute – prezintă ruta pe care o urmează pachetele în drumul de la client la server. Laborator 9 Programare Java în reţea Clasele din pachetul java. Ceea ce se întâmplă de fapt: se trimite un pachet ICMP (Internet Control Message Protocol – datagrame folosite pentru controlul mesajelor) .3) şi stabiliţi conexiunea Telnet de mai sus utlizând ZOC. Încercaţi şi alte URL-uri. Utilitare standard de monitorizare a reţelei .96). port. Stabiliţi o conexiune Telnet la calculatorul Linux Utilizati contul “student” cu parola “student”. Un protocol reprezintă o convenţie de reprezentare a datelor folosită în comunicarea între doua calculatoare.2. 2. TCP (Transport Control Protocol) este un protocol ce furnizează un flux sigur de date între doua calculatoare.netstat – furnizează informaţii detaliate despre fiecare interfaţă de reţea. 8. către destinaţie. era nevoie de stabilirea unor convenţii (protocoale) care sa fie folosite atât de calculatorul care trimite datele cât si de cel care le primeşte.net oferă o modalitate facila de programare în reţea.ping – indică dacă o gazdă poate fi accesată. Deschideţi o sesiune de lucru ftp cu un server ftp aflat pe internet şi transferaţi un fişier de/pe server. Deschideţi o pagină html într-un browser şi vizualizaţi codul html. Cele mai utilizate protocoale sunt TCP si UDP. imagini. Verificaţi dacă este posibilă conectarea la calculatorul Linux (IP=192. Deschideţi utilitarul ftp din Windows şi afişaţi toate comenzile posibile utilizând comanda help (sau ?). Cu ajutorul unui browser se cere vizualizarea fişierelor ftp de pe Linux şi copierea locală a unui fişier.168.ifconfig – furnizează informaţii despre configuraţia elementară a interfeţei de reţea. Având în vedere faptul ca orice informaţie care trebuie trimisă prin reţea trebuie serializată astfel încât să poată fi transmisa secvenţial. Cu toate acestea sunt necesare câteva noţiuni fundamentale referitoare la reţele. 11. octet cu octet. Deschideţi o sesiune de lucru ftp pe Linux şi transferaţi un fişier de/pe server. video. Afişează informaţii despre fiecarere nod (hop) traversat. cum ar fi protocol.) clientului (browser-ului) care va putea recompune şi afişa pagina Web conform specificaţiilor html. Afişaţi nodurile traversate pentru a accesa www. Să se afle de pe Linux adresa IP şi masca de reţea precum şi numele interfeţei de reţea. adresa IP.ulbsibiu.route – prezintă şi permite setarea tabelei de rutare a pachetelor precum şi setarea gateway-ului implicit. Acest instrument se numeşte ipconfig în Winnt şi winipcfg în Windows 95 . 3. 7. audio etc. Se utilizează la detectarea configurarilor incorecte a adreselor sau a măştii de reţea. 9.(fişiere text.ro de pe calculatorul Linux şi de pe calculatorul pe care lucraţi. Instalaţi utilitarul de comunicare ZOC (v4. Acest protocol asigură stabilirea unei conexiuni permanente între cele doua calculatoare pe parcursul comunicaţiei.

Avantajul acestui protocol este viteza mare de transmisie. coordonatele de identificare a resursei din Internet (URL). un calculator are o singura legătura fizica la reţea. Identificarea proceselor se realizează prin intermediul porturilor. portul etc.net.ulbsibiu.IOException public final Object getContent() throws java. Corespunzătoare unei adrese numerice exista si o adresa IP simbolică. Pentru a facilita lucrul cu resurse aflate în diverse locaţii din Internet sau reţea.). gazda. Există de asemenea un constructor care primeşte doar un string ce identifică un URL (de exemplu: http://www. telnet.ro/mail/index.io. import java. numite datagrame. în JAVA a fost implementată o clasă care permite conectarea la o resursă din Internet identificată printr-un URL (Unified Resource Locator).29. de la un calculator la altul fără a garanta în vreun fel ajungerea acestora la destinaţie. Valorile pe care le poate lua un număr de port sunt cuprinse între 0 si 65535 (deoarece sunt numere reprezentate pe 16 biţi). Prin urmare datele trimise către o destinaţie trebuie să specifice pe lângă adresa IP a calculatorului si procesul către care se îndreaptă informaţiile respective. Orice aplicaţie care realizează o conexiune în reţea va trebui sa ataşeze un număr de port acelei conexiuni. Aceasta reprezintă un număr reprezentat pe 32 de biţi. class ParseURL { public static void main( String args[] ) { . numerele cuprinse între 0 si 1023 fiind însa rezervate unor servicii sistem şi.IOException public static synchronized void setURLStreamHandlerFactory(URLStreamHandlerFactory fac) } Se observă patru constructori care primesc ca parametrii.120 si este numit adresa IP numerică.226. clasa URL este utilă şi în analiza unei adrese URL din care se poate extrage apoi uşor protocolul. ftp. Prin funcţiile specifice. String file) throws MalformedURLException public URL(String spec) throws MalformedURLException public URL(URL context.html).io. Către această resursă se poate. etc.ro.com). Orice informaţie destinată unei anumite maşini trebuie deci sa specifice obligatoriu adresa IP a acelei maşini. int port. şi fişierul împreună cu calea (/mail/index.IOException public final InputStream openStream() throws java. protocol. mail. Orice calculator gazda conectat la Internet este identificat în mod unic de adresa sa IP (IP este acronimul de la Internet Protocol).UDP (User Datagram Protocol) este un protocol ce trimite pachete independente de date. De asemenea fiecare calculator aflat într-o reţea locală are un nume unic ce poate fi folosit la identificarea locala a acestuia.*. nu trebuie folosite în aplicaţii. String host. String host. Acest protocol nu stabileşte o conexiune permanentă între cele doua calculatoare.*. aşteptând diverse informaţii. Generalizând. Structura clasei URL este: public final class URL { public URL(String protocol. gazdă – host ( www.yahoo. String file) throws MalformedURLException public URL(String protocol.ro. Un port este un număr de 16 biţi care identifica în mod unic procesele care rulează pe o anumita maşina.ulbsibiu. iniţializa un canal de comunicare prin care se pot citi date sau se pot chiar trimite informaţii către resursa identificată de URL. String spec) throws MalformedURLException public int getPort() public String getProtocol() public String getHost() public String getFile() public String getRef() public boolean equals(Object obj) public int hashCode() public boolean sameFile(URL other) public String toString() public String toExternalForm() public URLConnection openConnection() throws java. o resursă din Internet este identificată prin: protocol (http. Însa pe un calculator pot exista concurent mai multe procese care au stabilite conexiuni în reţea. port – opţional numai dacă diferă de portul implicit pt. cum ar fi de exemplu: 210. (4 octeţi). din acest motiv. În general.html).io. cum ar fi www.io. după conectare. import java.ulbsibiu.

ulbsibiu. System.2.*.*.out.getFile() ).println("Conectare la:"+ url).println(e). .com/folder/fisier. System.println( "host = " + aURL. uc.out.err. in."192.1".io.} catch (IOException e) {System.out.*."/cautare/index. while ((b = in. System. try { URL u = new URL(url).println( "ref = " + aURL.err.out.println(e).io.write(b). Pentru a citi date de la un URL dat folosind URLConnection. } } } Programul următor exemplifică utilizarea simplă a clasei URL pentru a iniţializa un Stream de intrare şi afişarea tuturor caracterelor din resursa URL pe ecran.out.net.try { URL aURL = new URL( "http://www.println( "port = " + aURL.getPort() ).out.connect(). URL u = new URL("http". while ((b = in.getInputStream().getProtocol() ).html”. System. System. public class ShowURL { public static void main(String[] args) { String url= “http://www. InputStream in = u.net.ro/mail/index.close().println("Conectare la:"+ url).read()) != -1) System.ro/mail/index. } catch ( MalformedURLException e ) { System.html”. try { // URL u = new URL(url).out. URLConnection permite nu numai crearea unui stream de intrare dar si a unui stream de iesire prin care clientul poate transmite date catre resursa URL.write(b).out.80. InputStream in = uc.println( "protocol = " + aURL.out.168. import java. int b.openStream(). import java.println( "MalformedURLException: " + e ).getHost() ).openConnection(). } catch (MalformedURLException e) {System. URLConnection uc = u.getRef() ).yahoo.read()) != -1) //Citirea se incheie la -1 System. System.out. int b.*.println( "filename = " + aURL.html#lang").} } } Clasa URL poate iniţializa un obiect de tip URLConnection care oferă un control mult mai bun asupra comunicării cu resursa Internet.htm"). programul de mai sus se modifică astfel: import java.ulbsibiu. public class ShowNewURL { public static void main(String[] args) { String url=“http://www. import java. System.

O comunicare prin HTTP se realizează astfel: .err.} } public static void main(String[] args) { new ShowURL().err.168.in. public ShowURL() { url_read().close().println(e).read()) != -1) //Citirea se incheie la -1 stdout.*.net. } } Laborator 10 Server HTTP in Java În acest laborator este prezentat un server HTTP simplu scris cu ajutorul claselor din pachetul java.println(e)."192. try { // u = new URL(url). System.} } } In continuare vom moifica programul ShoeURl pentru a scrie caracterele citite din resursa URL pe ecran intr-un fisier html aflat pe discul celui care ruleaza programul. int b.close().htm").htm".net. FileOutputStream stdout = new FileOutputStream("out.println(e). } catch (MalformedURLException e) {System. } catch (MalformedURLException e) {System.io. while ((b = in.} catch (IOException e) {System.println("Conectare la:"+ url). u = new URL("http".} catch (IOException e) {System.err.se initializează un socket pentru transferul datelor de obicei pe portul 80 .openStream().*.80.2. import java.168.2. in.1". InputStream in = u.write(b). import java."/cautare/dispersie.out.err.println(e). } public void url_read() { String url="http://192.htm").1/cautare/index. public class ShowURL { private URL u.

MSIE 6. si ca urmare a acestei cereri va trimite acestora un fisier html prestabilit. Dupa realizarea . Primirea si trimiterea datagramelor se realizeaza tot prin intermediul unui socket.0 (compatible. image/jpeg.1) Host: localhost Connection: Keep-Alive - serverul trimite un antet cu informatii generale apoi trimite fisierul byte cu byte HTTP/1. acesta fiind modelat preintr-un obiect al clasei DatagramSocket Comunicarea prin conexiuni In acest model se stabileste o conexiune TCP între un program client si un server care furnizeaza un anumit serviciu. Windows NT 5. Structura generala a unui server bazat pe conexiuni while (true) { accepta o conxiune .1 Accept: image/gif. fiind în stare de asteptare atâta vreme cât nici un client nu le solicita serviciile Programele de tip client sunt cele care initiaza conversatia cu un server. solicitând un anumit serviciu.0 Content-Length: 731 Content-Type: text/html Comunicarea prin datagrame In acest model clientul trimite un pachet cu cererea catre server. respectiv clienti. fiecare cerere adresata serverului va fi tratata într-un fir de executie separat. implementate de clasa DatagramSocket O aplicatie de retea ce foloseste socket-uri se încadreaza în modelul client/server de concepere a unei aplicatii. Uzual.1 200 OK Server: MyServer 1.0. Un astfel de pachet se numeste datagrama si este reprezentat printr-un obiect din clasa DatagramPacket. vom analiza doar cazul în care clientul trimite o cerere GET GET / HTTP/1. acesta primeste pachetul si returneaza raspunsul tot prin intermediul unui pachet. deflate User-Agent: Mozilla/4. image/x-xbitmap. un server trebuie sa fie capabil sa trateze mai multi clienti simultan si. end while Un socket (soclu) este o abstractiune software folosita pentru a reprezenta fiecare din cele doua "capete" ale unei conexiuni între doua procese ce ruleaza într-o retea. image/pjpeg Accept-Language: ro Accept-Encoding: gzip. implementate de clasele Socket si ServerSocket • UDP. creaza un fir de executie pt a trata cererea clientului .- clientul transmite o cerere de tip GET dar poate şi trimite date cu POST. In acest model aplicatia este formata din doua categorii distincte de programe numite servere. Fiecare socket este atasat unui port astfel încât sa poata identifica unic programul caruia îi sunt destinate datele. Socket-urile sunt de doua tipuri: • TCP. Programele de tip server sunt cele care ofera diverse servicii eventualilor clienti. din acest motiv. Programul prezentat se va comporta ca un server Web care va raspunde la cererea get a clientilor (browsere Web).

conexiunii.content. MIMEType. while (true) { int c = in. String MIMEType. }*/ public HTTPServer(byte[] data. } public void run() { try { ServerSocket server = new ServerSocket(this. System. String header = "HTTP/1.*. if (c == '\r' || c == '\n' || c == -1) break.content = data. // fisierul html private byte[] header.length + "\r\n" + "Content-Type: " + MIMEType + "\r\n\r\n".1 200 OK\r\n" + "Server: OneFile 1.io. . String encoding. // portul de conectare /* public HTTPServer(String data.port).getBytes(encoding).accept(). import java. String MIMEType. Socket connection = null. this. encoding.out.getInputStream()).println("Acceptare conexiuni pe portul "+server. OutputStream out = new BufferedOutputStream( connection.*. port).toString()). apoi trimite antetul şi continutul fisierului citit anterior. System.println("Client conectat de la: "+connection.read(). // antetul cu informatii generale private int port.getOutputStream()).getBytes("ASCII").port = port. public class HTTPServer extends Thread { private byte[] content. int port) throws UnsupportedEncodingException { this. this.out. while (true) { try { connection = server. InputStream in = new BufferedInputStream( connection. serverul citeste prima linie din cerere (cererea GET). // citeste prima linie trimisa da client StringBuffer request = new StringBuffer(). int port) throws UnsupportedEncodingException { this(data.header = header. request.getLocalPort()).0\r\n" + "Content-Length: " + this. String encoding. Server HTTP în JAVA import java.append((char) c).net.

flush().toByteArray().println(e).indexOf("HTTP/") != -1) out.header).err.} } // end run public static void main(String[] args) { String contentType = "text/html".write(this.write(this. "image/png". try { InputStream in = new FileInputStream("Exemplu. while ((b = in. Thread t = new HTTPServer(data.} //afiseaza cererea System. //trimite fisierul out. "image/gif". "text/vbscript".write(b).toString(). "audio/basic".start().toString()+"\r\n"). contentType.err. } } } Exemple de Content-Type: "text/html". } // end try catch (IOException e) {System. // seteaza portul int port=8080. t. int b.content).println(e). encoding. port).html").println(request.close(). //citeste fisierul in memorie byte[] data = out.read()) != -1) out. "video/mpeg".} finally { if (connection != null) connection.edu/in-notes/iana/assignments/media-types/ . } catch (IOException e) {System. } } // end while } // end try catch (IOException e) {System. O lista completa a acestora o gasiti la: ftp://ftp.isi. "text/javascript".println("Nu s-a putut porni server-ul. ByteArrayOutputStream out = new ByteArrayOutputStream().Port ocupat").err. out. "text/tcl". //trimite antetul if (request. //seteaza codarea String encoding = "UNICODE".out.

254 D. 255 C. 128. 32 C.Intrebari grila: (raspunsurile se afla in prezentul document) 1. 0 D. 255 C. 256 D. Cate adrese sunt disponibile pt gazde la o retea de clasa C? A. 128. 7 C. 1. 255 B. 1.Care este scopulunui router atunci cand face un SI logic intre adresa IP destinatie a unui pachet venit si masca de retea? . Care dintre urmatoarele adrese este un exemplu de adresa de broadcast pt o adresa de clasa B? A. 255. 6 B. 0. 510 D. 2 C. 3 D. 254 B. 128. 16 B. 255. 16. 1 2. 2 7. 13. Care este numarul minim de biti ce pot fi imprumutati pt crearea de subretele? A. 196 C. 4 5. Câte subretele poate avea o retea de clasa B? A. nici una din cele de mai sus 3.16384 C.maxim de gazde care se pot gasi intr-o subretea a unei retele de clasa C? A. 1 B. 256 4. 128. 4 D. 48 6. Cati biti sunt intr-o masca de retea IP v 6? A. 124 B. 8194 B. 180 8. Care este nr. Care este nr.maxim de biti care pot fi imprumutati pt crearea de subretele la o retea de clasa C? A. 255. 64 D.

pt a gasi masca subretelei si s-o compare cu informatia din tabela lui de routare C.A.pt a gasi numarul de gazde si a sti unde sa trimita pachetul B. pt a gasi carei retele si subretele sa trimite pachetul D. pt a gasi compara adresa sursa cu informatia din tabela lui de routare .

9.21.226. ISP-urilor D.000 ? A. Network Adress Translation D. 143.6 10. 172. Cum poate fi scris în notaţie CIDR. maşinilor client B. 143.205 /17 B.0/24 şi 172. 143.0/2 12. 10.226.0/21 B.136. Când cere un dispozitiv (calculator) un serviciu unui router? A.205 /18 C. Dispozitivul vrea să transmită un mesaj de tip broadcast 14.205 /20 15.169.primul octet B.3.226.0/24 ? A. Ce protocol poate eşua în prezenţa NAT? A. . Dispozitivul nu are hard-disk C.224. Network Adress Transformation B.21.21. ARP B. retelele 172.21. 172.169.205 / 19 D.169.11 B. corporaţiilor 13. Niciuna din cele de mai sus . 172. Adresa IP a destinaţiei este într-o altă reţea B. Sursa are nevoie de adresa MAC a destinatarului aflat într-o altă reţea D.143.12.212.205 cu masca 255. Care din IP-urile de mai jos se pot găsi pe Internet? A. TCP/IP 16.com este un domeniu dat A.39.10 C.21. FTP D. 172.96 D.21. primul si al doilea octet C. clienţilor C.255.168.169. TELNET C.128. Intr-o adresa de clasa B ce octeti sunt folositi local dupa placul administratorului? A. 210. Network Accept Translation C. 172. 143. Care e o adresă de sumarizare pt. IP-ul 143. al treilea si al patrulea octet D.160.136.0/22 D.10. De la ce vine NAT? A.136.136.226. 192.169.0/20 C.226. al doilea si altreilea octet 11.26.

show ip 22. adresa MAC destinaţie şi adresa MAC sursă C. NIC C. În timpul unei conexiuni telnet server-ul este responsabil cu: A. . B. Respnsabil cu reprezentarea datelor într-un format acceptat universal 21.Care dintre următoarele nu este un TLD? A. DNS D. procesarea C. Care din următoarele descrie mai bine funcţionalitatea nivelului Aplicaţie? A. . Un exemplu de aplicaţie client-server ar fi: A. este cel mai important D. e-mail 23. HTTP B. Toate de mai sus 24. ifconfig D. ifconfig C.17. ping C. adresa IP destinaţie sau adresa IP sursă D. B şi C . . Responsabil pentru spargerea datelor în segmente şi recompunerea acestora la dest. adresa IP destinaţie şi adresa IP sursă B. Există pt transfer de fişiere. Într-o relaţie de tip client – server clientul: A. Dacă se vrea să se verifice conectivitatea a două dispozitive dintr-o reţea. remote login şi management în reţea D. memorarea D. nimic B. adresa MAC destinaţie sau adresa MAC sursă 18. este localizat în partea unde se face logarea B. ipconfig B. este cel care emite cereri C. ce comandă s-ar folosi A. telnet B. Pt a afişa setările IP pe un computer pe care rulează Windows NT ce comandă se foloseşte? A. În cazul unei translatări de adrese se poate schimba A. winipcfg D.net C.org 19. traceroute 20. sun D. Funcţionează ca un protocol pt managementul aplicaţiilor de reţea C.ro B. e-mail.

HTTP B. O sesiune FTP anonimă va primi drept ID şi parolă A. ASCII B. Cablul UTP D. Ce fel de mufe folosesc cablurile UTP de tipul I? A. Ce tip de cablu transportă pulsuri de lumină? A. Prea mult zgomot în semnalul ce parcurge un fir dintr-un cablu C. anonymous 26. BNC . O transmisie a unui transceiver a unui octet format din 1 şi 0 33. Care este cel mai ieftin mod de a preveni pierderile provocate de degradarea semnalului? A. RJ11 C. Creşterea mărimii conductorului dincablu B. pulsuri electrice 32. Ce este folosit pt specificarea modului de aranjare a elementelor într-o pagină Web? A. guest. Sub ce formă sunt trimise datele prin interiorul reţelei? A. Semnalele electrice din alte fire din cablu 30. AUI D. În ce format vor fi trimise fişierele specificate în câmpul Attachment al unui e-mail? A. 1 şi 0 D. URL 27. Care din definiţiile de mai jos descrie mai bine semnalul digital? A. adresa de e-mail C. adresa de e-mail D. RJ45 B. binar C. VRML D. Specificarea lungimii maxime a cablului între noduri C. Cablul STP 29. Text ASCII C. Cod hexazecimal B. Care este cauza fenomenului numit crosstalk? A. anonymous B. Îmbunătăţirea izolaţiei firelor D. anonymous. Cablul coaxial B. ftp. O mai bună ecranare 31. Cablurile având diametrul prea mare B. Tehnică electronică pentru transmiterea semnalelor binare C.25. anonymous. HTML C. Un limbaj al computerelor cu două stări (on şi off) indicate prin o serie de pulsuri electrice D. text 28. UNICODE D. Undă sinusoidală de anumită formă şi amplitudine B. Motoarele electrice şi fulgerele D. Fibra optică C.

Categoria 5 35.11 38. Modularea în frecvenţă C.11 C.10 B. Cum se numeşte standardul pentru reţelele fără fir? A. Categoria 4 D. Categoria 2 B. Care din lucrurile de mai jos nu pot fi spuse despre un AP? A. necesită licenţă pentru funcţionare B. Geometrical Earth Official C. Este un hub pentru wireless ce se instalează de obicei în încăperi B. atingând viteze de până la 100Mbps? A. 802. Semnalizarea prin Laser A. nu sunt afectate de lumina solară 43. Van Alten D. Au o rază de acţiune de peste 900 m C. 801. De la ce provine prescurtarea GEO? A. Determinarea locului unde va fi plasat un satelit este influenţată de centurile lui A. Geometrical Earth Orbit B. 500m 37. Se întorc fiecare de unde a plecat B. Ce tip de modulare nu există? A. 801. Van Helsing C. Van Basten B. Nici un răspuns din cele de mai sus 36. este bidirecţională . 185m C. Categoria 3 C. Semnalele infraroşii A. Este conectat la reţeaua cablată D. Modulare în amplitudine B. sunt de frecvenţă mai mare decât lumina vizibilă D. Modulare de fază D. Îsi continuă drumul spre destinatar cu date corupte D. Geostationary Earth Orbit D. Geostationary Earth Offtake 42.34. nu trec prin ziduri C. 802. Ce se întâmplă cu pachetele implicate într-o coliziune? A. Modulare de periodă 39. Sunt distruse bit cu bit C. Care tip de cablu UTP este recomandat şi totodată cel mai des folosit în instalările din ziua de azi. Van Allen 41. Face posibilă comunicaţia între două plăci de reţea wireless incompatibile 40.10 D. 100m B. 200m D. Care este lungimea maximă specificată pentru un cablu coaxial subţire (fără folosire de repetoare) ? A.

nu este influenţată de vremea de afară C. Cam în ce an a fost lansat primul satelit artificial? A. Permit routerelor să calculeze distanţa dintre oricare două puncte din reţea D. Dispozitivul nu are hard-disk C. Teledesic 46. necesită o fotodiodă pentru captarea razei 44. Permit routerelor să comunice cu bridge-urile şi cu switch-urile conectate direct C. Celui mai apropiat router C. adresele fizice D. Sursa are nevoie de adresa MAC a destinatarului aflat într-o altă reţea D. Ce tip de routare foloseşte o setare manuală a tabelei de rutare? A. Care din următoarele nu este un sistem de comunicare folosind sateliţi LEO ? A. Gateway-ului B. este f greu de instalat D. Globalstar D. adresele ARP 47. Permit routerelor să schimbe tabele de routare pentru a se adapta schimbărilor 50. adresele IP C. Când cere un dispozitiv (calculator) un serviciu unui router? A. Permit huburilor şi porturilor să comunice mai repede B. Comută pachete de la o reţea la alta luând decizii bazate pe informaţii Layer 3 D. statică 51. Extinde distanţa de operare într-o reţea curăţân şi amplificând semnale C. Anii 80 45. cui îi va trimite un pachet ARP request? A. Comută cadre pe baza adreselor IP 48. dinamică C. Dispozitivul vrea să transmită un mesaj de tip broadcast 49. presetată B. Nimanui . Anii 60 C. Anii 50 B. Ce fac protocoalele rutabile? A. Interfeţei router-ului D. Care din următoarele descrieri se potrivesc mai bine unui router? A. Dysprosium C. artificială D. Anii 70 D. Dacă un dispozitiv nu cunoaşte adresa MAC a unui dispozitiv aflat într-o altă reţea. Adresa IP a destinaţiei este într-o altă reţea B.B. Iridium B. Ce fel de adrese sunt implementate în software? A. Se comporta ca un repetor multiport fiind dispozitivul din mijlocul unei reţele de tip stea B. adresele MAC B.

Accesul la Internet B. IP C. Repeatoare multiport ce operează la Nivelul 1 (Layer 1) B. Siguranţă scăzută şi trafic redus B. adresa IP B. Cum află un dispozitiv dacă un anumit pachet îi este adresat? A. Ce este într-un pachet RARP request? A. Un header RARP şi un câmp ARP 53. Bridge-uri multiport ce operează la Nivelul 2 (Layer 2) 59. Ce foloseşte un switch pentru a lua deciziile cu privire la comutarea pachetelor A. Rutere multiport ce operează la Nivelul 3 (Layer 3) D. Switch-ul îi va trimite pachetul automat 58. Timpi de răspuns mai mari. Switch-urile sunt considerate a fi A. Care din următoarele nu este o caracteristică a bridge-urilor? A. Făcând apel la cel mai apropiat bridge 55.Folosind un răspuns ARP B. O adresă MAC şi un mesaj de cerere B. O rată sporită de coliziuni C.Ce protocol Interneteste folosit pentru maparea unei adrese IP cu una MAC? A. adresa MAC C. Un header RARP. O adresă MAC şi un header cerere şi un pavhet cu date C. Pachetul se opreşte la destinaţie C. adresa reţelei D. Huburi multiport ce operează la Nivelul 2 (Layer 2) C. întârzieri . Folosind o tabelă de rutare D. RARP 54. TCP B. Făcând apel la un server C. Cum comută pachetele Nivelul Reţea de la sursă la destinaţie A. transferuri de fişiere mai lungi. Transmisia de imagini şi video D. ARP D. Situaţii neprevăzute şi şi erori frecvente D. Sunt mai inteligente decât huburile C. Care din următoarele sunt efectele congestiei? A. Toate de mai sus 60. Nu iau nici un fel de decizie cu privire la comutarea pachetelor D. o adresă MAC şi una IP D. Placa de reţea îşi va identifica adresa MAC în cadrul pachetului B. Accesul la o bază de date C. Construiesc şi menţin tabele de adrese 57. Care din următoarele pot cauza congestie? A. addresa gazda 56.52. Operează la nuvelul 2 al modelului OSI B. Dispozitivul sursă trimite mai întâi un mesaj de atenţionare D.

64 octeţi D. Cablu telefonic normal 63. Şaisprezece 62. Două C. 128 octeţi .61. Care este lungimea minimă a cadrelor în standardul Ethernet? A.16octeţi B. Ce tip de cablu se foloseşte pentru a lega două switch-uri? A. 32 octeţi C. Crossover B. Null-modem D. Paisprezece D. Unul B. Câte domenii de coliziune sunt create de un switch cu 16 porturi? A. Rollover C.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->