Din CURS 1 22.10.

2010

NOTIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND MANAGEMENTUL PROIECTELOR

I. Ce este un proiect?
Def: un proiect reprezinta o intreprindere unicat, care are un inceput si un sfarsit clar, realizata in vederea
realizarii unor feluri bine stabilite cu respectarea anumitor parametrii referitori la posture, termene si
calitate.

Def: un proiect este constituit dintr-un ansamblu de personae si alte resurse grupate temporar pentru
realizarea unui anumit obiectiv, de regula intr-o perioada de timp data si cu utilizarea unui buget fixat.

Def: proiectul reprezinta o serie de activitati organizate, desfasurate in vederea atingerii unor teluri sau
obiective bine predefinite care necesita resurse si efort si care reprezinta o intreprindere unica pe baza unui
buget si a unui program.
Din definitia de mai sus se poate observa ca un proiect are urmatoarele caracteristici:
 Reprezinta un demers unic
 Are anumite obiective specifice care trebuiesc atinse
 Necesita resurse
 Difera de toate celelalte printr-un aspect sau altul
 Este bazat pe un buget
 Se bazeaza pe un program de executie
 Presupune efortul colectiv al unor oameni
 Intr-un proiect se aplica metode de masurare a calitatii
Managementul proiectelor cuprinde:
 Structurile organizatorice necesare derularii proiectelor la nivelul organizatiei, organizarea interna a
proiectului si corelatiile dintre acestea.
 Aplicarea constienta a uni set coerent de principii, reguli, cunostinte, metode, tehnici, instrumente
utilizate in planificarea, organizarea, conducerea si controlul unui proiect.

Conceptia integrate asupra managementului proiectelor ia in considerare 4 elemente de baza ale

unui proiect:
1) Timpul
2) Bugetul (resursele) – reprezinta oamenii, tehnologia, banii, etc.
3) Calitatea (o anumita tehnologie performanta, anumite caracteristici ale unui proiect).
4) Asteptarile participantilor (finantatori, membrii echipei de proiect, managerul de proiect,
beneficiarii) – sunt cei implicate in realizarea proiectelor (angajati, actionari, furnizori, organism
de interes public, etc.)

Managementul proiectelor implica asadar abordarea integrate a urmatoarelor tipuri de

management:
MANAGEMENTUL:
a) Timpului
b) Postului
c) Calitatii
d) Resurselor umane
e) Comunicarii
f) Riscului
In functie de obiectivele propuse proiectele pot fi clasificate in 4 grupe mari:
I. Proiecte de investitii
II. Proiecte de cercetare si dezvoltare
III. Proiecte de organizare
IV. Proiecte sociale

II. Definirea managementului proiectelor (MP)

MP cunoaste diverse acceptii:

  Reuneste un ansamblu de procese dinamice care se desfasoara intr-un cadru bine definit in
care se organizeaza si utilizeaza resursele necesare intr-o maniera controlata si structurata
in scopul realizarii unor obiective précis definite.
 Consta in planificarea, coordonare, conducerea si controlul proiectului pe durata ciclului de
viata, astfel incat sa se realizeze obiectivele proiectului in termenele, cu costurile si de
calitatea stabilite.
Pentru a planifica sensul notiunii de MP se vor define principalele cerinte:
 Obiectivele trebuie sa fie clare, concise si compatibile
 Trebuie sa existe o orientare spre schimbare
 Orientarea spre control
 Character inovativ
 Orientare spre performanta
 Flexibilitate in implmentare

Principalele domenii ce trebuiesc luate in considerare atunci cand abordam mp sunt:

a) Managementul scopului proiectelor
 Stabilirea precisa a scopului proiectului
 Actualizarea, redefinirea scopului proiectului atunci cand este necesar pe durata de viata a acestuia
b) Managementul timpului
 Asigurarea ca proiectul este finalizat la timpul stability
 Planificarea utilizarii resurselor
 Reprogramarea unor activitati ale proiectului in urma unor experiente sau situatii noi
 Intuirea problemelor ce pot sa apara pe parcursul desfasurarii proiectelor
c) Managementul resurselor umane
 Asigurarea disponibilitatii resurselor umane in timp util
 Asigurarea de faptul ca angajatii isi cunosc rolul, obiectivele, sarcinile si totodata isi pot indeplini
corect functiile
 Intelegerea asteptarilor angajatilor
 Solutionarea conflictelor dintre angajati
 Schimbarea rolurilor angajatilor in cadrul proiectului, in functie de experienta acestora
d) Managementul altor resurse
 Urmarirea distribuirii corecte a resurselor necesare
 Asigurarea de faptul ca resursele sunt disponibile la timpul oportun
 Realocarea resurselor in urma unor noi experiente
 Proiectarea activitatilor in functie de resursele limitate
 Maximizarea impactului cu ajutorul resurselor disponibile
 Atributul de control – evaluare Identificarea riscurilor semnificative asociate proiectului
 Analiza riscurilor cu determinarea detaliata a impactului si probabilitatii producerii evenimentelor de
risc
 Planificarea si aplicarea reactiei la risc pentru diminuarea, eliminarea sau repartizarea riscurilor
e) Managementul informatiilor
 Construirea diferitelor tipuri de rapoarte
 Planificarea circuitelor informationale in cadrul proiectelor
 Planificarea si organizarea sedintelor

III. Fazele proiectului

a. Conceperea proiectului
b. Planificarea proiectului
c. Impunerea proiectului
d. Evaluarea sau controlul
e. Revizuirea proiectlui
IV. Procesele unui proiect sunt:
a. De initiere
b. De planificare
c. De control
d. De executie
e. De inchidere
CURS II

1. Activitatile de MP sunt:
 Analiza si stabilirea obiectivelor de proiect, evaluarea si controlul riscurilor
 Estimarea resurselor
 Alocarea resurselor
 Organizarea proiectului
 Achizitionarea de resurse
 Stabilirea sarcinilor
 Conducerea activitatilor de proiect
 Controlarea executarii proiectlui
 Urmarirea si raportarea derularii proiectului
 Analizarea rezultatatelor
 Definirea rezultatelor finale
 Previzionarea tendintelor proiectului
 Managementul calitatii
 Managementul problemelor

2. Stabilirea tipului de organizare de proiect

Managerul de proiect trebuie sa ia inca de la inceput o decizie fundamentala: ce tip de organizare
va folosi pentru organizarea proiectului.
Optiunile pe care le are sunt:
A. Organizarea piramidala
Este una formata dintr-un manager de varf (manager general) care poate avea in subordine directa
vicepresedinti si consilieri, la nivelurile inferioare, gasindu-se departamentele, sectiile, birourile, etc.
B. Organizarea matriceala
Uneori proiectele complexe au nevoie de structure inovative, cum ar fi cea matriceala. Acest tip de
organizare face ca specialistii sa raspunda in fata a 2 sefi: managerul conierarhic si unul sau mai
multi manageri de proiect

3. Planificarea proiectului presupune construirea mai multor documente de MP:

a. Specificatia lucrarii
Poate cuprinde informatii referitoare la:
 Misiunea proiectului
 Obiective
 Rolurile si responsabilitatile fiecarui membru al echipei de proiect
 Rezultatele finale ale proiectului
 Bugetul general de proiect
 Organigrama generala a proiectului
b. Specificatiile de proiect
Trebuiesc enumerate separate pentru toate contributiile individuale la proiect. Aceste asunt
utilizate pentru: om – ora, echipament, materiale
c. Structura detaliata a activitatilor
Documentul imparte proiectul in elemente tot mai mici, organizate ierarhic ce trebuie finalizate,
intr-o anumita ordine, pana la completarea proiectului.
Proiectul se imparte in: pachete de lucrari, sarcini si subsarcini
d. Structura detaliata organizationala.
Cuprinde diviziunile functionale ale organizatiei,care sunt insarcinate sa asigure sustinerea
proiectului si organizatiile exterioare, daca acestea acorda de asemenea ajutor
e. Bugetul proiectului
Este format din totalitatea veniturilor si a cheltuielilor.

CURSUL III

Functiile managementului serviciilor medicale

A. Previziunea serviciilor medicale

 Functiunea de previziune vizeaza ansamblul proceselor de munca prin intermediul carora se stabilesc
principalele obiective ale activitatii sanitare si componentele unitatilor medicale precum si resursele
necesare realizarii acestora.
Previziunea serviciilor medicale prezinta solutii in legatura cu problemele care trebuie si pot fi
solutionate la nivelul unitatilor sanitare, in raport cu resursele existente, fondurile allocate, personalul
medical incadrat si baza tehnicomateriala din dotare.

B. Organizarea serviciilor medicale

Functiunea de organizare a serviciilor medicale vizeaza ansamblul proceselor de management, prin
intermediul carora se stabilesc ectiunile specifice activitatilor sanitare, precum si gruparea acestora pe
posturi, sectii medicale in vederea obtinerii obiectivelor previzionale in cele mai bune conditii.
Prin aceasta functiune se stabilesc modalitatile concurente de realizare a obiectivelor unitatilor sanitare
si persoanele implicate in atingerea acestora.

C. Coordonarea serviciilor medicale. Functiunea de coordonare a serviciilor medicale se

refera la ansamblul proceselor de munca prin care se armonizeaza actiunil personalului unitatilor sanitare
in conformitate cu previziunile si organizarea prestabilita a unitatilor sanitare. Coordonarea serviciilor
medicale implica o comunicare adecvata la toate nivelurile managerilor unitatilor sanitare, asigurandu-se
transmiterea de informatii operative

D. Antrenarea serviciilor medicale. Aceasta functie se refera la ansamblul proceselor de

munca specifice activitatilor sanitare, prin care se determina personalul medical si economic ce contribuie
la realizarea atributiilor specifice.
Antrenarea serviciilor medicale este un atribut managerial cu character operational, asigurand
implicarea directa a intregului personal la realizarea responsabilitatilor, atat al personalului de executie, cat
si al personalului de conducere.
Antrenarea serviciilor medicale ca atribut al managementului sanitary se bazeaza pe stari
motivationale, pe aspect fundamentale ale unitatilor sanitare si necesitatilor specific ordonate in functie de
succesiunea actiunilor proprii.
Aceasta functionare este specifica managementului cu rol decisive, intrucat asigura concretizarea
functiunilor de previziune, organizare si cordonare.

E. Controlul – evaluarea in sfera serviciilor medicale. Atributul de control – evaluare,

reprezinta ansamblul proceselor prin care realizarile unitatilor sanitare, pe fiecare sectie si compartiment in
parte se evalueaza si se compara cu obiectivele stabilite in scopul eliminarii ventualelor deficiente si
amplificarii efectelor positive.
Acest atribut managerial analizeaza modul in care s-au obtinut rezultatele activitatilor sanitare,
cuantificarea muncii prestate si deschiderea de noi orizonturi pentru perioadele urmatoare.
Atributul de control – evaluare conduce la explicitarea unor elemente esentiale desfasurarii actului medical:
 Evaluarea activitatilor prestate
 Compararea rezultatelor cu obiectivele stabilite
 Evidentierea diferentelor constatate intre efectele si scopurile propuse initial
 Stabilirea cauzelor care au condus la aparitia de abateri
 Realizarea corectiilor necesare in scopul eliminarii aspectelor negative si amplificarii
efectelor positive.

Concluzii privind functiunile managmentului serviciilor medicale

Din elementele prezentate anterior rezulta ca asemanator managementului general, la nivelul

serviciilor medicale, principalele attribute sunt cele referitoare la: previziune, organizare, coordonare,
antrenare si control – evaluare.
Managementul modern pune accent pe atributele de previziune si antrenare in defavoarea
functiunilor de organizare si control care isi puneau amprenta in urma cu 3 decenii.
Acest fapt a condus la manifestarea larga a managementului de tip participativ, previzional..
CURSUL IV 12.11.2010

ELEMENTE DE ECONOMIE SANITARĂ

Obiective educaţionale:
1. Cunoaşterea noţiunilor de economie sanitară, care pot fi utilizate in eforturile de a îmbunătăţi starea
de sănătate a populaţiei precum şi punctele forte sau punctele slabe ale acestora.
2. Înţelegerea modului în care .. şi conceptele economice de piaţă sunt aplicate în sectorul de
sănătate.
3. Înţelegerea modului de utilizare a tehnicilor economice sanitare în evaluarea serviciilor de sănătate.

Ştiinţele economice se ocupă cu studiul procedurii şi alocării bunurilor şi serviciilor în condiţiile

unor resurse limitate, răspunzând la 3 întrebări fundamentale şi anume:
a. Ce bunuri şi servicii trebuiesc produse?
b. În ce mod trebuiesc produse aceste bunuri?
c. Către cine trebuiesc repartizate bunurile şi serviciile produse?

Ştiinţele economice pot fi abordate în 2 moduri, putând vorbi astfel de:

a. Economia pozitivă – care încearcă să explice fenomenele existente şi face afirmaţii descriptive (ex.
“care este efectul creşterii preţurilor pentru utilizarea serviciilor de sănătate?”)
b. Economia normal + care face predicţii spre cum ar trebui să fie sau ce ar trebui făcut şi sugerează
sau impune anumite conduit. (ex. “ar trebui să mărim preţurile serviciilor de îngrijiri de sănătate?”)

Un sistem economic se defineşte ca un ansamblu structural de relaţii de bază tehnice şi

instituţionale care caracterizează organizarea economic a unei societăţi şi condiţionează sensul
general al deciziilor sale fundamentale şi cauzele predominante ale activităţii sale.

Exista 2 sisteme economice polare sau extreme şi anume:

1. Sistemul de piaţă, în care se realizează un schimb liber de produse şi factori de producţie,
productivitatea resurselor productive este privată şi alocarea resurselor se face sub formă
automată, lăsând să funcţioneze liber forţele autoreglatoare ale pieţei.
2. Sistemul economic centralizat, în care schimburile sunt dirijate total de govern şi în care toate
resursele productive sunt în proprietatea statului.

Economia sanitară este o aplicaţie a ştiinţelor economice care studiază modul în care sunt produse şi
furnizate îngrijirile de sănătate şi de asemenea comportamentul celor care au legătură cu serviciile de
sănătate (pacienţi, medici, politicieni, etc)

CEREREA ŞI OFERTA

Cererea reprezintă cantitatea de bunuri sau servicii pe care cumpărătorii sunt dispuşi să le
cumpere la un preţ dat, la un anumit moment. Conform legii cererii, dacă preţui unui bun sau a unui serviciu
creşte cantitatea cerută scade.

Dintre ceilalţi factori care influenţează cererea, menţionăm:

 Venitul cumpărătorilor
 Preţul bunurilor în viitor
 Preţul bunurilor în complementare
 Preţul bunurilor în substitutive
Bunurile substitutive sunt acele bunuri care se pot înlocui în consum.
Bunurile complementare sunt bunurile care se asociază în consum.

Studiul ofertei de îngrijiri de sănătate este util pentru:

 a. Estimarea costurilor serviciilor oferite
b. Compararea costurilor diverselor servicii sau modele de furnizare a îngrijirilor
c. Evaluarea posibilităţilor de a reduce costurile de personal sau de a înlocui o categorie de personal
cu alta.
d. Cercetarea pietelor sau resurselor (medici, personal cu pregătire medie, medicamente, echipament,
etc) şi modul în care aceste pieţe funcţionează.
e. Evaluarea impactului pe care diverse sisteme de remunerare îl au asupra comportamentului
furnizorilor de servicii.

PIEŢE DE SĂNĂTATE

Pieţele au 2 componente:
a. Cererea, în care rolul este jucat de consumatori.
b. Oferta, în care rolul este jucat de producători.
Prin piaţă se înţelege mecanismul de echilibrare a cererii şi ofertei, care permite schimbul de bunuri
şi servicii între consumator si producător fără să fie necesară intervenţia guvernului.
Pieţele pot funcţiona perfect când sunt lăsate să lucreze liber şi mai ales când sunt îndeplinite cele 5
condiţii ideale:
a. Siguranţa (certitudinea) indivizilor asupra apariţiei nevoilor.
b. Lipsa externalităţilor
c. Consumatorii au cunoştinţe asupra bunurilor sau serviciilor
d. Existenţa preferinţelor consumatorilor
e. Multi producători a căror intrare pe piaţă să fie liberă

Managementul pieţelor are 3 roluri principale:

1. Reglementarea şi monitorizarea pentru asigurarea competenţei
2. Supravegherea încheierii contractelor
3. Monitorizarea activităţii agenţilor care lucrează în cadrul pieţelor

Economia costurilor

În analiza costurilor unui serviciu sau a unui program de sănătate trebuie să avem în vedere că
acestea sunt suportate atât de sectorul de sănătare, cât şi de către pacienţi şi familiile lor, precum şi în alte
sectoare.
Ex. De astfel de costuri sunt:
a. Costuri suportate de sectorul de sănătate: de personal, materiale, echipamente, costuri de capital
b. Costuri suportate de pacienţi şi familiile lor: plăţi efectuate din buzunar, resursele pacientului şi ale
familiei pentru tratament, timpul pierdut de la locul de muncă, costuri psihice.
c. Costuri suportate de alte sectoare.

Tehnici de evaluare economică

În funcţie de modul în care sunt analizate consecinţele, evaluarea economică este cunoscută sub 4
aspecte:
1. Analiza de minimizare a costurilor
2. Analiza cost – eficacitate
3. Analiza cost – utilitate
4. Analiza cost – beneficiu.