16.

PLASMALEMA

1 Are o grosime de cca. 7,5 nm si reprezinta structura de baza a tuturor

membranelor celulare fiind alcatuita din bistratul lipidic asociat cu proteine.
2 Prezinta un aspect caracteristic trilaminar cu doua benzi dense separate de o
banda clara
3 Compozitia chimica: lipide complexe, proteine si glucide
4 Lipidele sunt continute in bistratul lipidic fiind reprezentate de
fosfolipide(70%), colesterol(25%) si glicolipide(5%); fosfolipidele si
glicolipidele sunt molecule complexe cu caracter amfofil(amfipatice) cu un cap
hidrofil si o coada hidrofoba, ce cuprinde fragmente de acizi grasi esterificati
iar datorita asezarii lor se formeaza un bistrat
5 Proteinele tapeteaza bistratul lipidic sau il pot traversa. Si pot fi
transmembranare (intrinseci) fiind dispozitive de receptie-transductie si proteine
periferice (extrinseci) si pot fi asezate ori pe fata interna care participa la
realizarea citoscheletului membranei ori pe cea externa care sunt glicoproteine
prelungite mai mult sau mai putin in glicolema.
6 Glucidele sunt hexoze, hezoamine si acid sialic care face parte din
oligozaharide, care la randul lor formeaza un invelis al suprafetei celulare numit
glicocalix/glicolema;

19. TRANSPORT TRASMEMBRANAR PASIV

1 Realizeaza trecerea moleculelor mici in sensul gradientului de concentratie,

a ionilor in sensul gradientului electrochimic
2 Se face fara consum de energie
3 El poate fi prin: DIFUZIE SIMPLA sau prin DIFUZIE FACILITATA.
4 Cel prin difuzie simpla se face lent, este supus legilor difuziunii si
osmozei, fiind dependent numai de forte fizice; moleculele mici liposolubile
difuzeaza prin bistratul lipidic iar cele hidrosolubile trec prin orificii mici
canale delimitati de proteinele transmembranare
5 Cel prin difuzie facilitata este mult mai rapid si permite trecerea prin
membrane a unor substante greu solubile in lipide si cu o masa moleculara relativ
mare; se realizeaza cu ajutorul unor molecule proteice din compozitia membranei cu
rol de carausi iar acest tip de transport se efectueaza in sensul gradientului de
concentratie
6 Exista transport uniport, sinport si antiport.

18. CELULA CA SISTEM BIOLOGIC

1 Celula e primul sistem biologic care manifesta cea mai importanta

caracteristica a materiei vii-capacitatea de autoreproducere. Ea prezinta
urmatoarele caracteristici:
2 Este un sistem deschis pt ca in permanenta are schimburi de energie si
substanta cu mediul
3 Are caracter istoric- a aparut la un anumit moment al evolutie dar poate sa
dispara daca ceva mai bun o inlocuieste
4 Are caracter informational pt ca receptioneaza acumuleaza prelucreaza si
transmite informatii cu ajutorul codului genetic
5 Prezinte 3 categorii de programe: unul �pt sine� adica pt autoconservarea
celulei, al doilea este pt sistemele componente iar al treilea este superior si
asigura existenta sitemelor superioare(tesut, organ, organism)
6 Are echilibru dinamic.
7 Are autoreglare (feedback) prin care isi controleaza procesele interne
8 Are heterogenitate interna adica insusirea de a fi alcatuita din componente
mai mult sau mai putin diferite
9 Are integralitate prin care celula ca sistem nu se reduce la suma matematica
a insusirilor elementelor componente ci apar insusiri noi pe care nu le au aceste
elemente considerate izolate iar aceasta insusire permite desfasurarea
metabolismului, reproducerii, adaptarii�.
10 Deci celula este: UNITATEA ELEMENTARA A LUMII VII, PRODUS AL EVOLUTIEI, CU
STRUCTURA COMPLEXA, IN RELATIE DE AUTONOMIE SI ECHILIBRU DINAMIC CU MEDIUL
INCONJURATOR, AVAND CA PROPRIETATI ESENTIALE METABOLISMUL, AUTOREPRODUCEREA,
CRESTEREA SI DEZVOLTAREA.

2. TRANSPORT TRANSMEMBRANAR ACTIV

1 Se realizeaza impotriva gradientelor de concentratie sau a gradientelor

electrochimice producand o crestere a concentratiei pe o fata a membranei
2 Solicita cheltuiala de energie care este furnizata de metabolismul celular,
fiind metabolic dependent si sunt mai multe feluri de transport activ:
3 1. TRANSPORT ACTIV PRIN POMPE IONICE-pompele ionice sunt protein-enzime din
compozitia plasmalemei care transporta ionii intr-o directie termodinamica
nefavorabila impotriva gradientului de concentratie; cea mai cunoscuta pompa este
cea de Na+-K+ care a fost studiata pe membranele hematiilor unde s-a constatat o
deplasare concomitenta a Na+ extracelular(spre o concentratie mai mare) si a K+
intracelular(tot spre o concentratie mai mare) contrar gradientelor de
concentratie�. energia necesara acestui transport se obtine prin hidroliza ATP-
ului�. iar o alta pompa este cea de Ca?+ sau Ca?+-ATP-aza care asigura transportul
ionilor de Ca?+ prin sistemul de membrane ale reticulului endoplasmatic din fibrele
musculare. Exista si pompe pt anioni, precum pompa de clor din celulele parietale
ale glandelor gastrice sau pompa de iod din tiroida.
4 2. TRANSPORTUL CUPLAT-sau cum mai este numit mecanismul de pompare
moleculara, utilizeaza pt transportul unor molecule (glucoza, aminoacizi) energia
care rezulta din miscarea Na+ impotriva gradientului de concentratie si al
gradientului electric; aceasta energie poate fi folosita pt introducerea in celula
a unor substante nutritive
5 3. TRANSLOCAREA DE GRUP-intalnita la unele bacterii care folosesc ca sursa de
energie fosfoenolpiruvatul.

5. JONCTIUNILE DE COMUNICARE

1 Permit trecerea unor molecule mici dintr-o celula in alta si sunt de doua
tipuri: PERMEABILE SI SINAPSELE
2 Jonctiunile permeabile, de tip GAP, NEXUS sau MACULA COMUNICANS sunt
realizate prin structuri proteice, denumite CONEXONI, ce strabat plasmalema
3 Sunt raspandite in diferite tipuri de tesuturi, reprezentand principala cale
de comunicare intercelulara; permit schimburi rapide de molecule facand posibila o
cooperare metabolica eficienta
4 In cazul realizarii jonctiunii permeabile conexonii din cele doua plasmaleme
se aseaza cap la cap, formand canale directe de comunicare intre citoplasmele celor
doua celule, fara deschideri in spatiul intercelular
5 Un conexon are o forma de prisma hexagonala si e alcatuit din 6 subunitati
proteice(oligomeri), aceste subunitati delimiteaza un canal hidrofil cu diametrul
reglabil(reglat de ionii de Ca2+)
6 Canalul hidrofil al jonctiunii gap permite trecerea dintr-o celula in alta a
ionilor si a unor molecule precum:glucide, aminoacizi, hormoni dar nu pot trece
macromolecule:proteine, acizi nucleici.
7 Jonctiunile gap se organizeaza foarte rapid din proteinele existente in
plasmalema care se grupeaza in conexoni si sunt necesare mai ales in situatiile in
care celulele trebuie sa actioneze simultan, in grup.

7. CELULE PROCARIOTE SI EUCARIOTE

1 PROCARIOTELE sunt reprezentate de bacterii si de algele albastre verzi

(cianobacterii). Sunt mai mici decat eucariotele si lipsite de membrane
intracelulare. Organitele celulare sunt putine (ribozomi) sau absente, nucleul nu
apare distinct, genomul nefiind separate de citoplasma. Prezinta un cromozom unic
reprezentat de un ADN circular iar ARN-ul si proteinele sunt sintetizate in acelasi
compartiment: in citoplasma. Nu au aparat mitotic se inmultesc prin sciziparitate
si isi realizeaza locomotia prin flageli simpli. Au metabolism aerob sau anaerob,
sunt delimitate de o membrana plasmatic ce trimite prelungiri-mezozomi, nu prezinta
citoschelet, nu au curenti citoplasmatici, iar endocitoza si exocitoza sunt absente
2 EUCARIOTELE sunt reprezentate de protiste, fungi, plante si animale, au
dimensiuni mai mari decat procariotele, prezinta un sistem complicat de membrane
intracelulare. Au nucleu distinct, in care e situat genomul ce cuprinde mai multi
cromozomi. Molecula de ADN este foarte lunga si conjugate cu proteine fata de cea
de procariote care este neconjugata, ARN-ul este sintetizat si procesat in nucleu
iar proteinele sunt sintetizate in citoplasma. Au citoschelet compus din proteine
filamentoase, curenti citoplasmatici, e prezenta si endocitoza si exocitoza, au
aparat mitotic se divid prin mitoza si meioza.

22. MEMBRANELE CELULARE - modele teoretice

1 Membranele celulare sunt structuri moleculare complexe care marcheaza limita

celulei sau a unui teritoriu intracelular si sunt:1. membrana plasmatica sau
plasmalema ce confera individualitate celulei ; 2. citomembranele sau
endomembranele care sunt membranele organitelor; 3. membranele speciale care sunt
ale tecilor de mielina si ale discurilor din segmental extern al celulelor vizuale
din retina. Exista de asemenea diverse modele teoretice:
2 MODELUL INITIAL-elaborat de Overton in 1895, a sugerat prezenta lipidelor in
membranele celulare, observand ca solventii organici difuzeaza mai rapid prin
membrane decat apa. Gorter si Grendel (1925) arata ca lipidele sunt dispuse in
strat dublu
3 MODELUL PAUCIMOLECULAR-elaborat de Danielli si Davson in 1930 care au dedus
ca stratul lipidic dublu este tapetat pe ambele fete de straturi de proteina care
reduce tensiunea superficiala. In 1935 ei au elaborate acest model dupa care
membranele celulare au un centru lipoid format din fosfolipide care formeaza o
lamina externa si alta interna
4 MODELUL �UNIT�-elaborat de Robertson intre 1958-1960 in care membranele
celulare au o ultrastructura trilaminara cu doua benzi dense ce delimiteaza o banda
clara formata dintr-un ax lipidic hidrofob. Acest model confirma modelele
anterioare si le dezvolta, dar este incomplet pt ca ignora dinamismul moleculelor
componente.
5 MODELUL �MOZAICULUI FLUID�-elaborat de Singer si nicolson in 1972 si sustine
ca moleculele componente(lipide si protide) difuzeaza in mod intamplator in
bistratul lipidic si ca miscarile moleculelor sunt controlate de citoschelet
6 MODELUL ACTUAL-sustine ca bistratul lipidic este asimetric, fluid si
reprezinta axul intregului edificiu molecular al membranelor

8. JONCTIUNI IMPERMEABILE (sau jonctiunile stranse)

1 Sunt dispuse in panglica si se caracterizeaza prin obliterarea spatiului

intercelular deoarece membranele adiacente se aproprie complet sau se sudeaza pt a
forma structuri pentalaminate sau heptalaminate
2 La realizarea acestor jonctiuni participa proteine transmembranare, care se
dispun in siruri gemene pt a contrui dispozitive ce se conecteaza �in fermoar� pe
fetele externe ale membranelor adiacente iar pe fetele interne proteinele sunt
�ancorate� prin micorfilamente la citoscheletul matricei.
3 Aceste jonctiuni impiedica scurgerea fluidelor printer celule, inclusive a
micromoleculelor, care sunt obligate sa treaca prin celula
4 Au aspecte diferite, in functie de tesutul epitelial in care sunt prezente
5 Ele se caracterizeaza prin: flexibilitate si siguranta, formarea unor
bariere chimice si fizice intercelulare, conferirea unei polaritati a celulelor
angajate in jonctiuni, aparitia de timpuriu intre celulele embrionare
6 JONCTIUNILE FOCALE reprezinta o varianta a acestor jonctiuni stranse, in care
membrane celulei se apropie de substratul de adezivitate pana la 10-15nm. Pe fata
extracelulara a membranei sunt prezente filamente glicoproteice de fibronectina,
iar pe fata intracelulara se aglomereaza fascicule de microfilamente de actina si
vinculina. Intre cele doua tipuri de filamente se realizeaza legaturi numite
fibronexuri.

23. RECEPTORII DIN MEMBRANE

1 Sunt dispozitive moleculare proteice intramembranare cu ajutorul carora se
intercepteaza semnalele ce sosesc pe cale nervoasa sau umorala
2 Toate substantele care se leaga de receptori si care modifica functia
celulara se numesc LIGANZI-sunt substante produse de celule specializate si sunt
denumiti si mesageri extracelulari sau de ordinal I, cei mai cunoscuti sunt
hormonii si neutrotransmitatorii; ei actioneaza in cantitate mica.
3 Exista doua mari categorii de receptori in membrane: receptorii pt substante
endogene si receptorii pt substante exogene

RECEPTORII PT SUBSTANTE ENDOGENE:

1 Pot fi: mediatori chimici locali, hormone, neurotransmitatori sau substante
imunogene
2 Mediatorii chimici locali sunt secretati de unele tipuri de celule si
actioneaza numai asupra celulelor vecine;ei sunt rapid captati si distrusi
3 Hormonii sunt produsi de glandele endocrine si pe cale sanguina ajung la
celule tinta actionand la distante mari. Ei pot fi substante steroide (sexuali) sau
polipetide (pancreatice, tiroidieni). Receptorii pt hormoni au o localizare
diferita in celula in functie de tipul hormomului-hidrofob sau hidrofil. Dintre
receptorii hidrofili cei mai bine studiati sunt receptorii pt insulina iar cei
hidrofobi(steroizi si tiroidieni) traverseaza membrane celulei tinta si se leaga de
receptorii membranelor intracelulare.
4 Neurotransmitatorii sunt produsi de neuroni si eliberati la nevelul
sinapselor chimice; ei actioneaza numai asupra neuronilor angajati in sinapsa.
Receptorii pt neurotransmitori receptioneaza acetilcolina, noradrenalina, dopamina,
serotina, adrenalina, histamina, acidul aspartic, encefalina�.
5 Substantele imunogene sunt de fapt antigenele endogene, anticorpii si
componentele complementului. receptorii pt substantele imunogene sunt cei pt
antigene ( sunt codificati genetic, au capacitatea de a recunoaste structurile
moleculare �self� si sunt prezenti si in membrane unor celule neimunogene) , apoi
sunt receptorii pt anticorpi ( sunt receptori Fc pt fractiunea cristalizabila a
imunoglobulinei G, iar in bazofile si mastocite sunt receptori pt imunoglobulina
E) si apoi receptorii pt complement care leaga cea de a treia componenta a
complementului de celula si sunt caracteristici celulelor din sistemul fagocitelor
menonucleare.

RECEPTORII PENTRU SUBSTANTE EXOGENE:

Sunt receptori pt: virusuri, antigene nonself (straine de corp), toxine
microbiene si lectine (substante proteice sau glicoproteice capabile sa formeze
punti intre glicoproteinele membranare).

MECANISMUL DE ACTIUNE A RECEPTORILOR

1. Receptorii din membranele de suprafata sunt activati in majoritatea cazurilor
de molecule semnal(liganzi) hidrofile.
2. Atasarea liganzilor de receptori se realizeaza prin legarturi hidrofobe si
legaturi de hidrogen, iar efectele actiunii complexului ligand-receptor constau in
modificari structurale ale membranei celulare si modoficari functionale ale
membranelor.
3. Modificarile structurale ale membranei celulare se manifesta prin
redistribuirea receptorilor, receptorii se grupeaza la suprafata membranei
delimitate sau �plaje�.
4. Modificarile functionale ale membranelor constau in: modificari de
permeabilitate a membranei, inducerea de endocitoza, patrunderea din mediul
extracelular a unor ioni cu functie de mesageri ordinal II si activarea unor enzime
din membrane celulara produsa doar cand liganzii sunt hormoni hidrofili
5. Exista afectiuni ale receptorilor care constau in blocarea functiei
autoimmune prin autoanticorpi antireceptori.

11. FAGOCITOZA

1 In conditii normale si patologice pot participa la fagocitoza un nr mare de

tipuri celulare numite FAGOCITE, ele fiind microfage care inglobeaza particule mici
si macrofage pt particule mari; cele din urma pot fi mobile sau fixe.
2 Fagocitele prezinta pe suprafata membranei regiuni specializate purtatoare de
receptori cu ajutorul carora recunosc ceea ce este �self�, de ceea ce este �non
self� adica macromoleculele straine de organism numite antigene
3 Receptorii pt fagocitoza recunosc ceea ce este sanatos de ceea ce este
alterat; in unele situatii patologice pierd capacitatea de a diferentia self-ul de
non-self
4 Recunosterea antigenelor in organism e inlesnita de prezenta in mediul
extracelular a unor proteine numite OSPONINE(anticorpi)-ele faciliteaza legatura
intre receptorii membranei fagocitelor si antigenelor ce vor fi fagocitate
5 In afara de receptorii pt complexe opsonizate mai sunt receptori nespecifici
care recunosc si fixeaza selful alterat adica resturi celulare sau celule maligne
6 Fagocitoza se desfasoara in 4 etape:chemotaxia, opsonizarea, ingestia si
digestia.
7 CHEMOTAXIA e proprietatea unei celule mobile de a se deplasa prin tesuturi
catre particule tinta ca raspuns la diversi stimuli dupa ce tinta a fost
recunoscuta. Semnalele chemotactice sunt reprezentate de substante bacteriene,
proteine serice, componente ale complementului, produse ale limfocitelor
8 OPSONIZAREA consta in acoperirea bacteriilor sensibilizate de anticorpi pt a
fi fagocitate. Principalele opsonine sunt anticorpii in special imunoglobuline si
componente ale complementului
9 INGESTIA microorganismelor are loc dupa ce acestea au fost opsonizate si se
determina activarea receptorilor, apoi contractarea citoscheletului si emiterea
pseudopodelor care vor inconjura strans particular si in acest fel se realizeaza
interactiuni receptor-particula pe toata suprafata ei; vezicula formata de
pseudopode la inconjurarea particulei se numeste FAGOZOM-acesta in citoplasma se
uneste cu un lizozom formand fagolizozomul.
10 DIGESTIA intracelulara a particulelor fagocitate are loc in lizozomi si se
produce prin sisteme dependente de oxigen mediate de enzime si prin sisteme
independente de oxigen ce presupun actiunea lizozomului, a lactoferinei�
26. CITOSCHELETUL MEMBRANEI CELULARE

1 Este o retea (5-9 nm) de proteine extrinseci situate pe fata interna a

membranei periferice. E ancorat de plasmalema prin intermediul capatului intern al
proteinelor transmembranare, iar spre interior se continua cu citoscheletul din
matricea citoplasmatica
2 Principalele tipuri de proteine citoscheletale sunt: spectrina anchirina
actina glicoforina si o proteina(benzii 4-1). Prin extragerea spectrinei si
actinei citoscheletul se dezintegreaza si isi pierde forma si structura.
3 Spectrina este o proteina care preadomina in citoschelet. apare sub forma a
doi dimeri, care se pot lega cap la cap formand tetrameri, hexameri (moleculele
libere de spectrina sunt foarte flexibile
4 Anchirina e un polipetid, e sferica sau piramidala si leaga capatul
citoplasmatic al proteinei benzii 4-1
5 Actina se gaseste sub forma de mici fragmente de actina fibrilara, iar
lungimea lor determina platiscitatea citoscheletul in vivo si aspectul lax
6 Prteina benzii 4-1 are aspect globular (6nm)
7 Lanturile retelei citoscheletului membranar sunt alcatuite din dimeri de
spectrina, iar nodurile retelei (complexe jonctionale) sunt fromate din 2 tipuri
de complexe moleculare-un complex ce contine spectrina, anchirina si o proteina
transmembranara ce realizeaza legatura cu membrane plasmatica si un alt complex
format din spectrina, actina, proteina benzii 4-1 si adducina, prezent in nodurile
propriu zise
8 Tot in citoscheletul membranei se gasesc unele proteine cu 4 locusuri de
legare a calciului numite CALMODULINE, ce joaca un rol important in reglarea
proceselor intracelulare
9 Citoscheletul msmbranei ofera elasticitate, prin dispunerea in retea a
proteinelor si rezistenta prin complexele proteice de la nivelul nodurilor

27. MICROSCOPIA ELECTRONICA

1 Microscopul electronic se bazeaza pe utilizarea fluxurilor de electroni pt

realizarea imaginilor permitand obtinerea unor grosismente teoretice mai puternice
de 10000 de ori decat in microscopia optica. Se ajunge la o putere de rezolutie
egala cu 0, 1 nm. Exista 2 tipuri principale de microscoape electronice: de
transmisie si de baleiaj (scaning).
2 Microscopul electronic de transmisie (TEM) poate fi conventional (CTEM) cand
diferenta de potential ajunge pana la 100. 000volti sau de inalt voltaj (HTEM) cand
se ajunge pana la 800. 000 volti. Componetele principale ale acestui tip de
microscop sunt: CATODUL-sau sursa de electroni(filament tungsten incalzit),
ANODUL-realizeaza diferenta de potential(o bobina electrica), UN SISTEM DE
ELECTROMAGNETI, PORTOBIECT, ECRAN, DISPOZITIV DE FOTOGRAFIERE A IMAGINII. Puterea
de rezolutie=2 A (angstromi). Ca fixatori se folosesc GLUTARALALDEHIDA pt
constiuentii proteici si TETRAOXIDUL DE OSMIU pt lipide si fosfolipide. Se
realizeaza sectiuni de ordinal nanomerilor cu ajutorul unor ultramicrotoame,
inzestrare cu cutite diamante. Cu ajutorul microscoapelor de inalt voltaj se poate
ajunge pana la vizualizarea pana si a elementelor citoscheletului
3 Microscopul electronic cu scanning (SEM) se caracterizeaza prin faptul ca
electronii nu trec prin preparatul studiat ci matura(sterg) suprafata acestuia
incat se va obtine o imagine tridimensionala a accidentelor de suprafata. Puterea
de rezolutie e cca. 100 A.
4 Cand electronii folositi de TEM sau SEM bombardeaza preparatul, se produc
radiatii X

13. JONCTIUNILE DE ADEZIVITATE SAU DESMOZOMII

1 Desmozomii sunt jonctiuni ce confera o mara rezistenta mecanica unor tesuturi
si organe, solicitate in acest sens. Exista desmozomi de pata, desmozomi in banda
si hemidesmozomi.
2 DESMOZOMII IN PATA (in spot, in nit) sunt prezenti mai ales in tesuturile
epiteliale de acoperire. Au componente:plasmaleme adiacente, un material proteic
bagat in glucide si calciu, densificari intracelulare atasate de plasmalele
jonctionate, dispozitive de legatura sau linkeri, elemente citoscheletele.
3 DESMOZOMII IN BANDA(in panglica) sunt prezenti la polul apical al celulelor
epiteliale si la nivelul segementelor transversale ale discurilor intercalare
cardiace. Au o structura asemanatoare cu cei in pata doar ca spatial intercellular
e mai sarac in material electrodens, iar densificarile intracelulare nu au forma de
disc ci de banda(panglica)
4 HEMIDESMOZOMII(semidesmozomii) reprezinta o varianata a desmozomilor in pata
prin care se leaga celulele epiteliale de membranele bazale si prezinta numai
jumatate din structura desmozomului in pata.

28. GLICOLEMA sau GLICOCALIXUL

1 Glucidele plasmalemei sunt reprezentate de hexoze, hezozamine si acid sialic;

fragmentele acestuia din urma ocupa intotdeauna extremitatile periferice ale
lanturilor de oligozaharide care la randul lor sunt ancorate pe versantul extern al
plasmalemei, formand un invelis al suprafetei celulare numit glicocalix(invelis
dulce) sau GLICOLEMA
2 Glicolema prezinta o componenta externa de natura glicoproteica a membranei
periferice, mai prezinta o zona interna denumita si invelis de suprafata mai putin
densa si o zona externa mai densa. Grosimea glicolemei e variata mai redusa la
culturile de cellule(20-30 nm) si mai crescuta la celulele libere (50 nm)
3 E alcatuita dintr-o tesatura delicate de lanturi proteice pe care sunt
ancorate fragmente de glucide. Dintre monozaharide cele mai importante sunt
galactoza, galactozamina, fucoza, glucoza, glucozamina si acidul sialic
4 Raportul strans de continuitate dintre glicolema si plasmalema se datoreaza
glicolipidelor si gliproteinelor componente.
5 Glicolema confera individulalitate biochimica celulei comportandu-se ca o
�carte de identitate a celulei� datorita numeroaselor variante moleculare pe care
le realizeaza cu ajutorul monozaharidelor componente.
6 Functiile ei: paticipa la realizarea adezivitatii intercelulare
7 Asigura specificitatea si individualitatea biochimica tipului de celula
8 Contine gruparile glucidice ale proteinelor-receptori din membrane
9 Depoziteaza ionii de Ca?+ si intervine in schimburile ionice transmembranare
10 Participa la transmiterea informatiei despre celula

9. DIFERENTIERI DE SUPRAFATA ALE MEMBRANEI CELULARE PERIFERICE

1 Sunt neregularitati ale citoplasmei periferice, cu caracter tranzitoriu sau

permanent, delimitate de membrane
2 DIFERENTIERILE TRANZITORII apar si dispar in raport cu anumite momente
functionale ale celulei, avand aspectul unor infundaturi ale plasmalemei sau al
unor expansiuni cum ar fi pseudopodele sau valurile ondulante, prin care se
realizeaza deplasarea celulelor.
3 PSEUDOPODELE sunt expansiuni cu forma de conuri sau degete cu ajutorul carora
leucocitele adera de suporturi. Ele contin organite celulare precum mitocondrii
ribozomi lizozomi.
4 VALURILE SI MEMBRANELE ONDULANTE sunt expansiuni lamelare foarte mobile ce se
formeaza in mediul lichid. Nu contin organite si nu adera la suporturi si se
intalnesc la histocitele implicate in fagocitoza.
5 EXPANSIUNILE PERMANENTE sunt reprezentate de microvilozitati, cili si flagel.
MICROVILOZITATILE sunt expansiuni cilindrice ce intervin in procesele de
absorbitie; cele solitare formeaza marginea in perie. PLATOUL STRIAT cuprinde
numeroase micrivilozitati imbricate in glicolax. Citoplasma microvilozitatilor
cuprinde in zona centrala 10-14 microfilamente de actina. Manunchiul de
microfilamente de microvil este legat de plasmalema din loc in loc printr-o
proteina numita fimbrina. CILII pot fi mobile(vibratili) si rigizi(stereo
cili);cei mobile sunt formati din trei portiuni:tija, corpusculul bazal si
radacina. TIJA contine o matrice electrono-densa si un complex filamentos axial
format din o pereche centrala de tubuli longitudinali si noua perechi periferice.
CORPUSCULUL BAZAL coordoneaza miscarea cililor. RADACINA are rolul de a ancora
cilul in citoplasma, prezinta proprietati contractile si participa la conducerea
stimulilor receptionati de portiunea libera. STEREOCILII sunt cilii rigizi in
structura carora lipseste perechea de microtubule centrali avand numai cele noua
dublete periferice. FLAGELUL este prezent in alcatuirea spermatozoidului.

29. TEHNICI MODERNE DE STUDIU A CELULEI

1 Sunt reprezentate de tehnici de microscopie si tehnici de cercetare

2 Microscopia optica foloseste fotonii pt realizarea imaginilor asigurand
marimi de 1500-3000 ori cu putere de rezoltuie de 0, 2 micrometri
3 Microscopia in contrast de faza permite examinarea celulelor vii prin
utilizarea microscoapelor cu interferenta, microscoapelor cu interferenta
diferentiata
4 Microscopia de fluorescenta evidentiaza moleculele cu fluorescenta naturala
sau indusa in imunohistochimie
5 Microscopia cu ultraviolete foloseste lumina ultravioleta pt detectarea unor
aminoacizi sau a acizilor nucleici
6 Microscopia cu lumina polarizata pt studierea formatiunilor cristaline
7 Microscopul confocal permite obtinerea de imagini tridimensionale al
structurilor din preparatele histologice:sursa de lumina e reprezentata de o raza
laser care actioneaza asupra preparatului emitand un fascicul de lumina colectat de
lumina obiectiv si dirijat spre diafragma punctiforma a detectorului situate
confocal rezultand o imagine finala care e captata de un detector. Imaginile
obtinute in plan vertical sunt suprapuse in calculator rezultand astfel o imagine
tridimensionala. Microscopul confocal permite examinatorului sa obtina astfel
tomografia unui preparat histologic
8 Microscopul electronic se bazeaza pe utilizarea fluxului de electroni pt
realizarea imaginilor, permitand obtinerea unor grosismente teoretice mai puternice
de 10 mii de ori decat in microscopia optica;puterea de rezolutie e 0, 1 nm. Exista
2 tipuri: de transmisie si de baleiaj(scanning). Cel de transmisie poate fi
conventional cand diferenta de potential ajunge la 100 de mii de volti sau de inalt
voltaj cand ajunge la 800 de mii de volti. Cel de scanning se caracterizeaza prin
faptul ca electronii sterg suprafata preparatului studiat obtinandu-se o imagine
tridimensionala a accidentelor de suprafata;puterea de rezolutie e de cca. 100 de
A(angostroni). Radiatiile X produse de microscopul electric permit obtinerea de
estimari calitative si cantitative foarte exacte asupra elementelor cu nr atomic
>12.

15. PINOCITOZA

1 Pinocitoza reprezinta procesul de transport in masa a unei cantitati

variabile de fluid tisular prin intermediul unor vezicule deniumite pinozomi
2 Se intalneste la toate tipurile de celule ele captand substantele necesare
metabolismului lor; Exista 2 tupuri de pinocitoza: fara receptori si mediate de
receptori
3 Pinocitoza fara receptori este endocitoza cea mai fregvent intalnita la acele
cellule din organism care folosesc pt transport suprafete mari nespecializate din
membrane plasmatica; preluarea substantelor se face fara legarea prealabila de
membrane prin receptori; Se desfasoara in mai multe etape: 1 se activeaza
situsurile anionice, creste flexibilitatea membranei; 2 membrana celulara se
invagineaza formand canale in care intra lichidul extracelular impreuna cu
particulele; 3 membranele din vecinatatea extremitatii profunde a canalului se
alipesc, fuzioneaza si apar pinozomi, vezicule ce se desprind de canal si sunt
antrenate de curentii citoplasmatici; 4 pinozomii fuzioneaza cu lizozomii formand
pinolizozomii in care enzimele lizozomale produc digestia materialelor preluate; in
functie de marimea particulelor avem micropinocitoza si macropinocitoza;
macropinocitoza este modalitatea de transport a unor particule mari vizibile la
microscopul optic; micropinocitoza reprezinta modalitatea de transport a
moleculelor mici cu ajutorul veziculelor vizibile numai la microscopul
electronic;enzimele pinocitatea pot fuziona cu lizozomii in citoplasma sau o pot
traversa
4 Pinocitoza mediate de receptori se mai numeste si pinocitoza absortiva,
selective sau concentrative; este metoda de preluare din mediul extracelular a unor
materiale diferite prin folosirea unor zone specializate ale membranei prevazute cu
receptori; receptorii sunt mobile si membrane se invagineaza formand caveolele
acoperite, formate dintr-o proteina denumita clatrina, reteaua de clatrina
stabilizeaza pozitia receptorilor si mentin caveolele in comunicare cu mediul
extracelular
5 Caveolele acoperite care fixeaza complexul paticula-receptor pot fi inglobate
impreuna cu flui extracelular sau microfilamentele de clatrina de pot desprinde la
nivelul membranei formandu-se veziculele netede sau receptozomii.
6 Particulele inglobate pot fi degradate in lizozomi sau traverseaza citoplasma
si sunt eliminate pe cealalta fata a celulei
7 Daca in pinocitoza fara receptori concentratia substantelor in veziculele
endocitae e aceeasi ca in lichidul extracelular , in pinocitoza mediate de
receptori concentratia substantelor este , mult mai mare decat in lichidul
extracelular deoarece receptorii leaga selective un numar mare de particule
8 Pinocitoza mediate de receptori e modalitatea de preluare din lichidul
extracelular si din sange a colesterolului

1. NUCLEOPLASMA

1 Nucleoplasma , matrcea nucleara sau sucul nuclear este acea parte a

nucleului aparent lipsita de structuri
2 In nucleoplasma se gasesc nucleoli si cromatina intr-un mediu proteic care au
rol in organizarea nucleului determinand forma sinteza de ADN ARN mediera
semnaleloer hormonale. Se mai pot gasi si diverse enzyme
3 Matricea nucleara cuprinde 2 componente:matricea nucleara propriu zisa si
fractiunea labila a matrice
4 Matricea propriu-zisa sau scheletul nuclear e un citoschelet la nivel nuclear
realizat dintr-o retea de proteine stabile;se poate izola dupa extragerea
cromatinei si nucleolului;cele 3 componente ale scheletului nuclear sunt:matricea
fibrilara, componentele fibrilare ale invelisului nuclear si componenta fibrilara a
nucleolului
5 Matricea fibrilara apare ca o retea de fibrile intranucleare, formata din
granule matriceale electronodense si fibrile matriceale. Matricea fibrilara contine
proteine AND, ARN si fosfolipide, lipesc proteinele histonice predominand cele
acide
6 Componentele fibrilare sau nemembranoase ale invelisului nuclear sunt o forma
a citoscheletului nuclear fiind reprezentate de lamina densa interna si complexul
por
7 Lamina densa interna se gaseste pe fata nucleara a membranei interna a
invelisului nuclear aspectul e de retea de fibrile legat de reteau matricei
nucleare si de componentele fibrilare ale complexului por;complexul por e format
din structuri inelare granule centrale si filamente radiare
8 Lamina densa interna impreuna cu complexul por formeaza o componenta a
scheletului nuclear numita complex: lamina-por, acesta contine 2-3% din totalul
proteinelor din nucleu. Pe fata interna a complexului a fost identificata o
nucleozida trifosfata
9 Componenta fibrilara nucleolara sau matricea nucleolilor reprezinta o retea
de filamente ce ocupa aria ce corespunde partii fibroase si granuloase din
nucleol;e formata din polypeptide asemanatoare celor din scheletul nuclear si are
rol in depozitarea granulelor ribozomale
10 Functiile matricei nucleare sunt:1. mentine forma nucleului si stabilitatea a
cestuia in interfaza 2. asigura flexibilitatea nucleului 3. contractilitate
independenta de ATP, dar influentata de ionii bivalenti 4. suport pt depozitarea
granulelor ribozomale

17. CROMOZOMII

1 Cromozomii sunt structuri celulare cu nr , forme si marimi caracteristice pt

fiecare specie; devin vizibili la microscopul optic in celulele care se pregatesc
pt diviziune;
2 Pot fi: cromozomi interfazici, neobservabili la microscop sau mitotici
observabili(metafazici)- ei cuprind: cromatide, centromerul, kinetocorii, si
constrictiile secundare si satelitii;
3 Cromatidele sunt cele 2 jumatati lomgitudinale, genetic identice ce formeaza
fiecare cromozom metafazic, fiecare cromatida corespunde unei molecule de ADN,
extremitatile terminale ale lor se numesc telomere si sunt absolute necesare pt
structura si functionarea normala a cromozomilor
4 Centromerul sau constrictia primara este regiunea cea mai ingusta unde cele 2
cromatide se unesc, are continut scazut in ADn, in vecinatatea lui se gaseste
heterocromatina constitutive. Cei mai multi cromozomi sunt monocentrici(anomalii:
dicentrici sau policentrici);
5 Kinetocorii in nr de 2 pt un cromozom si reprezinta locul prin care fiecare
cromatida se atasa za de microtubulii fusului de diviziune;
6 Constrictiile secundare servesc drept criteriu morfologic de individualizare
a cromozomilor, unele din ele sunt legate de formarea nucleolilor si se numesc
organizatori ncleolari ( cromozomii care participa la formarea
cromozomilor=cromozomi nucleolari)
7 Satelitul= corpuscul sferic atasat de restul cromozomului printr-un filament
subtire de cromatina ( cromozom cu satelit=sat-cromozom)
8 In functie de pozitia centromerului cromozomii sunt: telocentrici
(extremitatea cromozomilor), acrocentrici ( apropierea extremitatii),
submetacentrici ( apropierea mijlocului lungimii), metacentrici ( mijlocul
lungimii)
9 Dimensiuni cromozomi: 1, 5-10 milimicroni lungime si 0, 2-2 milimicroni
diametru (gigantic si pitici)
10 Numarul lor: apare constant pt fiecare specie: 38 suine , 78 canide
11 Celulele sexuale sau gametii sunt haploide continanad 1 sg set de
cromozomi(n) fata de cele somatice cu 2 seturi (2n). Fiecare cromozom dintr-un set
are in setul opus un cromozom complementar alcatuind o pereche de cromozomi omologi
12 Compozitia chimica include ADN, proteine( histonice si nonhistonice)
cantitate mica de ARN. Histonele sunt proteine cu greutate moleculara redusa, cu
continut mare (10-20%) de AA bazizi (lizina si arginina), purtatori de sarcini
electrice + , ce le permite sa se lege de sarcinile � ale gruparilor fosfat din
ADN. Proteinele nonhistonice sunt de foarte multe tipuri de la proteine ce intra
in structura cromozomilor sau cere se leaga de ADN , pana la preoteine enzyme ce
intervin in sinteza de ADN si ARN sau scindarea lor

20. CARIOTIPUL

1 Este reprezentat de totalitatea caracterelor morfologice (nr , marime,

forma, pozitia centromerului, constrictii) ale cromozomilor dintr-o celula
diploida
2 Grafic poate fi prezentat printr-o �harta� numita cario sau idiograma, in
care perechile de cromozomi omologi sunt asezati in ordinea descrescanda a lungimii
3 Cariotipul unei spp se obtine prin fotografierea cromozomilor metafazici,
din aceste fotografii se decupeaza cromozomii si se aranjeaza in cariotip ,
putandu-se identifica grupele de cromozomi fara a se putea preciza cu certidunine
perechile
4 Identificarea fiecarei perechi se face prin folosirea tehnicilor de bandare
prin care se evidentiaza benzi transversale de-a lungul cromozomilor,
caracteristice pt fiecare: tehnici cu fluorescenta princare se obtin benzile Q
fluorescente si tehnici bazate pe tratarea cromozomilor cu diferiti agenti fizici
si chimici: benzile G (Giemsa), benzile R (Reverse band) si benzile C
5 Determinarea cariotipului are o mare importanta in practica medicala pt
diagnosticul unor boli congenitale precum boala Down, sfatul genetic si dirijarea
imperecherilor la animale, diagnosticul diferential al unor anomalii sexuale, unor
boli ale sangelui, de paternitate

3. NUCLEUL

1 Este o componenta esentiala caracteristica celulelor eucariote

2 Functii principale: stocarea informatieie genetice in ADN nuclear, reglarea
si controlul tuturor activitatilor celulare
3 Exista si celule anucleate(hematii , trombocite) care sunt incapabile sa
sintetizeze proteine
4 In alcatuirea nucleului intra nucleolema (membrana nucleara, nucleoplasma,
nucleolii, cromatina sau cromozomii)
5 Nucleul reprezinta centrul de comanda , functioneaza ca un computer chimic
prevazut cu un program (ADN) si o memorie (ARN); el coordoneaza toate reactiile
chimice legate de desfasurarea proceselor vitale
6 Nucleul contine : genomul celulei, format dintr-un nr precis de gene ( o
gena este o secventa de nucleotide care determina o secventa de AA , impreuna cu
elementele de control)
7 Nucleul contine echipamentul enzimatic necesar pt : repararea genomului,
replicarea sa , transcrierea mesajului in ARN si prelucrarea ARNului (mesager
transfer ribozomal)
8 Caractere morfologice: RASPANDIRE- majoritatea celulelor organismului
prezinta nucleu, exceptiile nu pot creste si nu se mai divid; FORMA NUCLEILOR-
foarte variata (sferic, alungit, turtit, lobat); forma este influentata de
activitatea celulei (devine neregulata in celulele foarte active cand se produce o
crestere a suprafetei prin care se realizeaza schimburile intre nucleu si
citoplasma); nucleul prezinta o oarecare plasticitate putand sa-si modofice forma;
POZITIE- in ce le mai multe cazuri este centrala, exceptii: excentrica (in
adipocite), mediobazala (celulele secretoare), bazala (celulele caliciforme);
NUMAR- regula generala : o celula=un nucleu, exceptii: osteoclastele 30-40 de
nuclei, in conditii patologice apar mai multi nuclei(celule tumorale);
multinuclearitatea se produce ori prin multiplicare nucleara repetata (cariokineza)
sau prin fuzionarea mai multor celule mononucleate. DIMENSIUNI- intre 5-15 microni,
masurarea dimensiunii= cariometrie, dimensiunea nucleilor variaza functional si
patologic; in variatiile functionale se tine cont de : varsta (in celula tanara
este nucleu mare), bioritm, grad de poliploidie ( cu cat e mai mare cu atat nc e
mai mare), iar in patologie variatii ale dimensiunilor se intalnesc in toxicoze,
boli de iradiere si cancer.
9 Intre volumul nucleului si vol citoplasmei se stabileste un raport
nucleocitoplasmatic (1/3 � 1/20 )( atunci cand vol citplasmei creste mai mult decat
vol nucleului raportul va fi refacut prin diviziune celulara sau prin cresterea vol
celular)
10 Vascozitatea nucleoplasmei este mai mica a citoplasmei ( exceptie ovocitul)
11 Greutatea specifica a nucleului este influentata de continutul in apa si de
starea fiziologica a celulai
12 pH ul nuclear este usor alcalin

4. EUCROMATINA

1 Reprezinta cromatina functionala, activa, purtatoare de gene structurale

pe care se face transcriptia mesajului genetic; poate fi activa (transcriptie
continua pt desfasurarea normala a vietii celulei) si permisiva (devine activa doar
in momentul in care actioneaza semnale specific modulatoare- hormonii)
2 Reglarea conformatiei gentice se realizeaza pe eucromatina , prin
interventia unor agenti biochimici (proteine nonhistonice ) ce pot actiona ca
represori sau de represori
3 Raportul dintre eucromatina si heterocromatina se exprima functional prin
raportul dintre transcriptibil si netranscriptibil, permitand in fapt realizarea
relatiei dintre genotip si fenotip ( genotip= totalitatea material genetic adica
eucromatina + heterocromatina si fenotip= expresia unei parti dein genotip)

25. HETEROCROMATINA

1 Este cromatina condensata, netranscriptibila, inactiva metabolic; de 2

tipuri
2 Heterocromatina constitutiva: genetic inactiva , lipsita de gene
structurale, pe ea nu se face transcriptie, contine ADN repetitiv sau satelit
( inalt sau mediu). Pe cromozomii omologi se localizeaza identic fiind detectata
prin tehnica de bandare. Rolul ei este incomplet elucidat , are semnificatie de
�protectie� sau �suport�
3 Heterocromatina facultativa este cromatina condensata , contine gene
inactive pe care nu se face transcriptia ( pe aceste gene transcriptia s-a efectuat
sau nu intr-o perioada anterioara sau se va efectua daca se transforma in
eucromatina.
4 In functie de cromozomii in care se gaseste heterocromatina poate fi
autozomala ( in autozomi) sau gonozomala (in heterozomi)

21. CROMATINA

1 Nu este o substanta chimica ci o notiune biologica fiind reprezentata de

materialul intranuclear care se evidentiaza cu coloranti bazici. Este forma de
existenta a cromozomilor in interfaza
2 Ea si cromozomii sunt 2 forme de organizare ale unuia si aceluiasi material
genetic(ADN)
3 Compozitia chimica:ADN proteine histonice mici cantitati de ARN si proteine
nonhistonice. Cantitatea de ADN din nucleu e constanta pt o anumita specie si
reprezinta genomul speciei, e data de nr si dimensiunile moleculelor de ADN
4 Histonele sunt proteine bazice gasite numai in genomul eucariotelor;in
functie de continutul in arginina si lizina exista 5 tipuri de histone: H1, H2A,
H2B, H3, H4-fiecare prezentand mai multe subtipuri
5 Particularitati histone:1. masa moleculara mica 2. puternic bazici datorita
AA bazici 3. purtatoare de sarcini pozitive care le permit legarea de sarcinile
negative ale gruparii fosfat din ADN 4. sunt proteine cu evolutie filogenetica
moleculara definitiva
6 Histonele indeplinesc un rol major in impachetarea ADN-ului in nucleu, in
formarea nucleozomilor. In cursul ciclului celular ele sufera o serie de modificari
chimice
7 Pt impachetarea ADN-ului intr-un volum foarte mic(capul spermatozoidului)
histonele sunt inlocuite de protamine
8 Aspectele histologice ale cromatinei:-datorita continutului bogat in ADN
complexat cu histone cromatina se coloreaza intens cu coloranti bazici, prezentand
aspecte variate:granule, gramezi neregultate, retele de filamente, corpusculi
cromocentrici(cariozomi). Aspectul morfologic al cromatinei variaza in functie de
tipul celular si stadiul functional
9 Cromatina reprezinta materialul biologic intranuclear din care sunt formati
cromozomii, este alcatuita din filamente rasucite de ADN numite cromoneme.
Rasucirea determina la nivelul cromonemei aparitia unor zone mai dense
(heterocromatina) si unor zone putin dense(eucromatina)
10 Compozitia chimica a heterocromatinei si eucromatinei e identica, acestea
diferind prin gradul de condensarea, de spiralare si impachetare

24. NUCLEOZOMUL

1 Este un octamer histonic de forma unui cilindru scurt pe care duplexul de ADN
il inconjoara de 2 ori
2 Octamerul histonic e format din 8 molecule de histone cate 2 molecule de H2A,
H2B, H3 si H4. Infasurarea duplexului de ADN se datoreaza histonelor H3 si H4 iar
miezului nucleozomului ii sunt atasate histonele H2A si H2B. Nucleozomul nu contine
proteine nonhistonice
3 Histona H1 nu intra in structura nucleozomului fiind situata lateral de
acesta ea se leaga de AND-ul linker prin forte ionice prezentand o portiune
carboxil terminala, legata direct de ADN si una amino ce nu se ataseaza ADN-ului
dar ofera locusuri de legare pt proteinele nonhistonice HMG1 si HMG2. Histona H1 e
implicata in spiralizarea fibrei de cromatina
4 Legatura dintre 2 nucleozomi succesivi se face printr-o molecula din histona
H1 rezultand insiruirea nucleozomilor unul dupa altul ca un sirag de margele
observabil la microscopul electromic numai in cazul in care cromatina e �intinsa�
in mod artificial. In celula vie fibra de cromatina are un diametru de 30 nm,
rasucita intr-o structura helicoidala cu pasul elicei de 11 nm. Eucromatina
corespunde filamentului de cromatina de 10 nm iar heterocromatina corespunde
solenoidului sau bobinei de 30 nm
5 Datorita impachetarii duplexului de ADN pe nucleozom si a nucleozomilor in
fibra de cromatina si plierii in forma de bucle variabile ca dimensiune permite
reducerea lungimii �firului� de ADN de la 1 mm la 100 micrometri
6 Pt micsorarea lungimii cromozomului metafazic e necesara superspiralizarea
solenoidului aceasta realizandu-se cu ajutorul unor proteine nonhistonice. alaturi
de histone in procesele de impachetare a nucleozomilor in fibra de cromatina
intervine si ionul de magneziu
7 In timpul diviziunii celulare condensarea cromatinei corespunde impachetarii
compacte in spatiu a fibrei de cromatina odata cu realizarea structurii
cromozomului metafazic
8 S-a calculat ca ADN-ul infasurat pe un nucleozom e prea scurt pt a corespunde
unei gene structurale incat nu exista o concordanta intre o gena ca unitate
informatiola genetica si un nucleozom-unitate de impachetare a ADN-ului
9 Gena e formata din cca. 1000 perechi nucleotide in timp ce ADN-ul infasurat
pe un nucleozom are 200 de perechi de nucleotide. In ADN sunt prezente gene
informationale (exoni) si portini neinformationale(introni)
10 Cea mai larg acceptata ipoteza asupra mecanismului prin care genele
structurale din ADN sunt activate pt transcriptie sustine ca activarea genelor se
face ca urmare a interventiei proteinelor nonhistonice HMG 14 si HMG 17 care sa fie
inlocuite de HMG 1 si HMG 2 de pe locurile lor de legare pe histona H1. In acest
fel regiunile din filamentul nucleozomic in care intervin proteinele HMG 14 si 17
isi vor modifica conformatia biochimica devening regiuni active transcriptionale.

10. NUCLEOLII

1 Este o componenta intranucleara cu aspect corpuscular prezenta in interfaza

cu rol in biogeneza ribozomilor. Ocupa o pozitie cheie in circuitul intracelular al
informatiei. In el se desfasoara principalele procese care au loc in nucleu
(replicare , transcriptie , transport) , jucand rolul unui intermediar intre
cromozomi si citoplasma. Nucleolul se gaseste in toate celulele cu nucleu si
celulele care nu prezinta nucleu sunt neviabile
2 In timpul diviziunii celulare acesta se dezintegreaza si reapare dupa
terminarea diviziunii
3 Prin impregnari argentice la microscop s-au observat 2 componente ale
nucleolului: nucleolonema-formatiune filamentoasa rasucita ca un ghem si a doua
componenta e structurata sau amorfa
4 In celulele vii nucleolul apare ca un corpuscul puternic refringent heterogen
si cu contur neregulat
5 Nr nucleolilor: in nucleii celulelor somatice exista de obicei 2 nucleoli. Nr
nucleolilor creste odata cu gradul de poliploidie
6 Dimensiunile:1-2 micrometri, ocupa cca. 30% din volumul nucleului;ele
variaza in functie de implicarea celulelor in sinteza de proteine
7 Raport nucleolonuclear: nr si volumul nucleolilor depind de stare functionala
a celulei cu cat celula e mai activa in sinteza proteica cu atat raportul creste.
Raportul e un criteriu pt aprecierea varstei celulei(celula tanara=nucleu mare cu
nucleol mare)
8 Forma nucleolilor: prezinta de obicei o forma sferic ovoidala care pe masura
imbatranirii devine neregulata
9 Densitatea nucleolilor: e mare nucleolul fiind cea mai densa structura din
celula datorita concentratiei mari in substanta uscata si cantitatii mici de apa
10 Dispunerea nucleolilor in nucleu e de obicei centrala sau paracentrala,
putand varia odata cu momentul functional

14. ULTRASTRUCTURA NUCLEOLULUI

1 Are 4 componente: filamentara, granulara, cromozomiala si astructurata

2 FILAMENTARA-cuprinde filamente de 5 nm grosime, 30-40 nm lungime dispuse in
pachete intretaiate formand o retea. Contine ADN-ul pe care se sintetizeaza ARN-ul
ribozomal si produsul primar al sintezei
3 GRANULARA-e dominanta alcatuita din granule asemanatoare dar nu identice cu
ribozomonii citoplasmatici; granulele sunt precursorii ribozomilor
4 CROMOZOMIALA-e dispusa la periferia nucleolului sau poate avansa sub forma de
benzi alcatuite din filamente catre interiorul nucleolului
5 ASTRUCTURATA-apare omogena, umple spatiul dintre granule si fibre fiind
considerata de unii autori cariolimfa iar de altii un gen de matrice pt celelalte
componente nucleolare
6 Cele 4 componente nucleolare pot fi rareori distinse
7 Raporturile cantitative si topografice dintre ele variaza in functie de tipul
celulei si momentul functional. In celulele active componentele pot segrega
rezultand un corpuscul nucleolar
8 Nucleolul nu contine membrane si nu este delimitat de membrane. Componenta
filamentoasa si granulara se pot asocia formand benzi vazute la microscop ca si
nucleolema, iar portiunea periferica a componentei cromozomiale corespunde
cromatinei asociate nucleolului
9 Clasificare in functie de criteriile ultrastructurale: nucleolii reticulari
cei mai comuni cu cele 4 componente distincte, nucleoli compacti- nu se disting
componentele si sunt intalniti la putine tipuri celulare(limfocite), nucleoli
inelari-componentele filamentoase si granulare formeaza un inel periferic care
inconjoara o lacuna centrala
10 Compozitia chimica-variaza in functie de tipul celular si momentul
functional; principalele componente sunt: ADN-3%, ARN-7%, proteine-90% din
greutatea uscata, cantitati mici de lipide si minerale. ADN-ul din nucleol e
reprezentat de organizatorii nucleolari. ARN-ul din nucleol e in principal ARN
ribozomal aflat in diverse faze de maturare. In nucleol exista diferite tipuri de
ARN ce difera dupa coeficientul de sedimentare
11 Proteinele nucleolare provin din citoplasma si sunt reprezentate in cea mai
mare parte de enzime implicate in sinteza si maturarea ADN-ului
ribozomal( convertaza)
12 Bazofilia nucleolului e principala sa caracteristica vizibila la microscopul
optic si se datoreste continutului relativ mare de ARN si ADN

12. FUNCTIILE NUCLEOLULUI

1 Nucleolul indeplineste functii legate de: sinteza ARN ribozomal si biogeneza

ribozomilor, reglarea sintezei de ARN ribozomal, transferul ARN mesager si ARNs in
citoplasma, pregatirea mitozei
2 In sinteza da ARN ribozomal, ADN-ul e organizatorul nucleolar si contine
cistroni numiti ADN ribozomal. ADN-ul ribozomal e transcris prin interventia ARN
polimerazei 1 rezultand un precursor al ARN-ului ribozomal ( ARN de 45 S-svedberg).
O parte din molecula de ARN 45 S se indeparteaza de o endonucleaza si => ARN 41 S
care prin interventia unei convertaze e scindat in ARN de 20 S si 32 S
3 ARN de 20 S sufera interventia unei metilaze => forma matura de 18 S. ARN-ul
de 18 S paraseste nucleolul si se combina cu proteine venite din citoplasma si e
trecut prin porii membranei nucleare sub forma de particule ribonucleoproteice care
reprezinta subunitatea ribozomala mica de 40 S
4 ARN de 32 S e metilat si => forma matura de 28 S. ARN-ul de 28 S impreuna cu
cel de 5 S si cu proteine formeaza o particula ribonucleoproteica care reprezinta
subunitatea ribozomala mare ( 60 S). 60 S trece prin porii invelisului nuclear
aparand in citoplasma. Cele 2 subunitati ribozomale se ataseaza de ARN mesager in
momentul sintezei proteice rezultand cromozomii. Fibrele din componenta
filamentoasa sunt filamente de ARN 45 iar granulele din componenta granulara=
subunitati ribozomale mari
5 Reglarea sintezei de ARN ribozomal in nucleol se realizeaza printr-un
mecanism de feed-back. Un exces de ribozomi produce inhibarea genelor ADN ribozomal
care determina sinteza de ARN ribozomal. Invers distrugerea ribozomilor producere
cresterea sintezei de ARN ribozomal si astfel formarea de ribozomi
6 Transferul de ARN mesager si de ARN de transport din nucleu in citoplasma nu
poate avea loc decat in prezenta unui nucleol functional. Se crede ca nucleolul are
rolul de statie intermediara intre ARN mesager si ARN de transport spre citoplasma
7 Pregatirea si desfasurarea mitozei nu poate avea loc fara prezenta
nucleolului in interfaza

6. MEMBRANA NUCLEARA
1 Se mai numeste nucleolema sau cariotip si este o structura lipoproteica cu o
grosime de cativa zeci de nm caracteristica eucariotelor care imparte celula in 2
compartimente: nucleul ce contine genomjul, structurile implicate in transcriptie
si prelucrarea produsului transcriptic si apoi citoplasma ce cuprinde organitele
celulare
2 In ce lulele vii apare ca o pelicula fina si densitate mai mare decat restul
nucleului, iar in celulelel fixe se coloreaza bazofil
3 La microscopul electronic nucleolema apare formata din 2 foite (interna,
externa, fiecare trilaminata, lipoproteica , groase de 60-100A, separate
printr-un spatiu perinuclear plin cu o substanta amorfa
4 Membrana nucleara externa prezinta o fata citoplasmatica, ornata cu
ribozomi, contur mai flexibil, zone active de formare a veziculelor
5 Membrana nucleara ineterna e lipsita de ribozomi si adera fie la nucleoplasma
, fie la cromatina
6 Spatiul perinuclear (cisterna perinucleara) apare ca un spatiu 3D aflat in
continuitate cu spatiul reticulului endoplasmatic
7 Nucleolema este intrerupta de orificii circulare (pori circulari) , unde
cele 2 membrane se afla in raporturi de continuitate. Nr de pori pe o unitate de
suprafata este legat de intensitatea schimburilor nucleocitoplasmatice (la celule
in crestere pot exista 10 pori/micrometru2). Porii sunt defapt �portile� folosite
de macromolecule si de ansamblurile macromoleculare ( proteine, ARNm )pt a intra
sau iesi din nucleu
8 Porul impreuna cu structurile adiacente formeaza complexul porului
9 Complexul por cuprinde : 1 doua inele sau anuli asezate pe ambele fete ale
porului(nucleare si citoplasmatica) , 2 opt conuri orientate dinspre peretele
porului catre lumenul sau ; 3 o particula centrala in forma de granula sau
bastonas inconstant prezent; 4 pachete de filamente nucleoplasmatice inserate pe
inelul intern si pe formatiuni intranucleare
10 Functiile ei sunt: 1 delimiteaza continutul nucleului de cel al citoplasmei ;
2 regleaza schimbul dintre nucleu si citoplasma ; 3 formeaza membranele reticulului
endoplasmatic ; 4 mentine si stabilizeaza cromatina ; 5 rol mecanic in sustinerea
organitelor

30. COMPLEXUL LAMINA-POR

1 Componentele fibrilare ale invelisului nuclear sunt o forma specializata a

scitoscheletului nuclear fiind reprezentate de lamina densa interna ( fibroasa) si
de complexul por
2 Lamina densa interna este situata pe fata nucleara a membranei interne , a
invelisului nuclear. Are aspectul unei retele de fibrile legate pe de o parte de
reteaua matricei nucleare si pe de alta parte la componentele fibrilare ale
complexului por
3 Complexul por este format din structuri inelare (matricea anulara), din
granule centrale si din filamentele radiare
4 Lamina densa interna impreuna cu complexul por formeaza o cpmponenta a
scheletului nuclear , denumita complex lamina-por. Acest complex contine 2-3 %
din totalul proteinelor din nucleu ( 95% sunt nonhistonice, predominant acide). Pe
fata interna a complexului lamina-por a fost identificata o nucleozid-trifosfataza
implicata in transportul ARN catre citoplasma