Sunteți pe pagina 1din 16

16.

PLASMALEMA
1 Are o grosime de cca. 7,5 nm si reprezinta structura de baza a tuturor m
embranelor celulare fiind alcatuita din bistratul lipidic asociat cu proteine.
2 Prezinta un aspect caracteristic trilaminar cu doua benzi dense separate
de o banda clara
3 Compozitia chimica: lipide complexe, proteine si glucide
4 Lipidele sunt continute in bistratul lipidic fiind reprezentate de fosfo
lipide(70%), colesterol(25%) si glicolipide(5%); fosfolipidele si glicolipidele
sunt molecule complexe cu caracter amfofil(amfipatice) cu un cap hidrofil si o c
oada hidrofoba, ce cuprinde fragmente de acizi grasi esterificati iar datorita a
sezarii lor se formeaza un bistrat
5 Proteinele tapeteaza bistratul lipidic sau il pot traversa. Si pot fi t
ransmembranare (intrinseci) fiind dispozitive de receptie-transductie si protein
e periferice (extrinseci) si pot fi asezate ori pe fata interna care participa l
a realizarea citoscheletului membranei ori pe cea externa care sunt glicoprotein
e prelungite mai mult sau mai putin in glicolema.
6 Glucidele sunt hexoze, hezoamine si acid sialic care face parte din olig
ozaharide, care la randul lor formeaza un invelis al suprafetei celulare numit g
licocalix/glicolema;

19. TRANSPORT TRASMEMBRANAR PASIV


1 Realizeaza trecerea moleculelor mici in sensul gradientului de concentra
tie, a ionilor in sensul gradientului electrochimic
2 Se face fara consum de energie
3 El poate fi prin: DIFUZIE SIMPLA sau prin DIFUZIE FACILITATA.
4 Cel prin difuzie simpla se face lent, este supus legilor difuziunii si
osmozei, fiind dependent numai de forte fizice; moleculele mici liposolubile dif
uzeaza prin bistratul lipidic iar cele hidrosolubile trec prin orificii mici can
ale delimitati de proteinele transmembranare
5 Cel prin difuzie facilitata este mult mai rapid si permite trecerea prin
membrane a unor substante greu solubile in lipide si cu o masa moleculara relat
iv mare; se realizeaza cu ajutorul unor molecule proteice din compozitia membran
ei cu rol de carausi iar acest tip de transport se efectueaza in sensul gradient
ului de concentratie
6 Exista transport uniport, sinport si antiport.

18. CELULA CA SISTEM BIOLOGIC


1 Celula e primul sistem biologic care manifesta cea mai importanta caract
eristica a materiei vii-capacitatea de autoreproducere. Ea prezinta urmatoarele
caracteristici:
2 Este un sistem deschis pt ca in permanenta are schimburi de energie si s
ubstanta cu mediul
3 Are caracter istoric- a aparut la un anumit moment al evolutie dar poate
sa dispara daca ceva mai bun o inlocuieste
4 Are caracter informational pt ca receptioneaza acumuleaza prelucreaza si
transmite informatii cu ajutorul codului genetic
5 Prezinte 3 categorii de programe: unul pt sine adica pt autoconservarea ce
lulei, al doilea este pt sistemele componente iar al treilea este superior si as
igura existenta sitemelor superioare(tesut, organ, organism)
6 Are echilibru dinamic.
7 Are autoreglare (feedback) prin care isi controleaza procesele interne
8 Are heterogenitate interna adica insusirea de a fi alcatuita din compone
nte mai mult sau mai putin diferite
9 Are integralitate prin care celula ca sistem nu se reduce la suma matema
tica a insusirilor elementelor componente ci apar insusiri noi pe care nu le au
aceste elemente considerate izolate iar aceasta insusire permite desfasurarea me
tabolismului, reproducerii, adaptarii .
10 Deci celula este: UNITATEA ELEMENTARA A LUMII VII, PRODUS AL EVOLUTIEI,
CU STRUCTURA COMPLEXA, IN RELATIE DE AUTONOMIE SI ECHILIBRU DINAMIC CU MEDIUL IN
CONJURATOR, AVAND CA PROPRIETATI ESENTIALE METABOLISMUL, AUTOREPRODUCEREA, CREST
EREA SI DEZVOLTAREA.

2. TRANSPORT TRANSMEMBRANAR ACTIV


1 Se realizeaza impotriva gradientelor de concentratie sau a gradientelor
electrochimice producand o crestere a concentratiei pe o fata a membranei
2 Solicita cheltuiala de energie care este furnizata de metabolismul celul
ar, fiind metabolic dependent si sunt mai multe feluri de transport activ:
3 1. TRANSPORT ACTIV PRIN POMPE IONICE-pompele ionice sunt protein-enzime
din compozitia plasmalemei care transporta ionii intr-o directie termodinamica n
efavorabila impotriva gradientului de concentratie; cea mai cunoscuta pompa este
cea de Na+-K+ care a fost studiata pe membranele hematiilor unde s-a constatat
o deplasare concomitenta a Na+ extracelular(spre o concentratie mai mare) si a K
+ intracelular(tot spre o concentratie mai mare) contrar gradientelor de concent
ratie . energia necesara acestui transport se obtine prin hidroliza ATP-ului . iar o
alta pompa este cea de Ca?+ sau Ca?+-ATP-aza care asigura transportul ionilor d
e Ca?+ prin sistemul de membrane ale reticulului endoplasmatic din fibrele muscu
lare. Exista si pompe pt anioni, precum pompa de clor din celulele parietale ale
glandelor gastrice sau pompa de iod din tiroida.
4 2. TRANSPORTUL CUPLAT-sau cum mai este numit mecanismul de pompare molec
ulara, utilizeaza pt transportul unor molecule (glucoza, aminoacizi) energia ca
re rezulta din miscarea Na+ impotriva gradientului de concentratie si al gradien
tului electric; aceasta energie poate fi folosita pt introducerea in celula a un
or substante nutritive
5 3. TRANSLOCAREA DE GRUP-intalnita la unele bacterii care folosesc ca sur
sa de energie fosfoenolpiruvatul.

5. JONCTIUNILE DE COMUNICARE
1 Permit trecerea unor molecule mici dintr-o celula in alta si sunt de dou
a tipuri: PERMEABILE SI SINAPSELE
2 Jonctiunile permeabile, de tip GAP, NEXUS sau MACULA COMUNICANS sunt rea
lizate prin structuri proteice, denumite CONEXONI, ce strabat plasmalema
3 Sunt raspandite in diferite tipuri de tesuturi, reprezentand principala
cale de comunicare intercelulara; permit schimburi rapide de molecule facand pos
ibila o cooperare metabolica eficienta
4 In cazul realizarii jonctiunii permeabile conexonii din cele doua plasma
leme se aseaza cap la cap, formand canale directe de comunicare intre citoplasme
le celor doua celule, fara deschideri in spatiul intercelular
5 Un conexon are o forma de prisma hexagonala si e alcatuit din 6 subunita
ti proteice(oligomeri), aceste subunitati delimiteaza un canal hidrofil cu diame
trul reglabil(reglat de ionii de Ca2+)
6 Canalul hidrofil al jonctiunii gap permite trecerea dintr-o celula in al
ta a ionilor si a unor molecule precum:glucide, aminoacizi, hormoni dar nu pot t
rece macromolecule:proteine, acizi nucleici.
7 Jonctiunile gap se organizeaza foarte rapid din proteinele existente in
plasmalema care se grupeaza in conexoni si sunt necesare mai ales in situatiile
in care celulele trebuie sa actioneze simultan, in grup.
7. CELULE PROCARIOTE SI EUCARIOTE
1 PROCARIOTELE sunt reprezentate de bacterii si de algele albastre verzi (
cianobacterii). Sunt mai mici decat eucariotele si lipsite de membrane intracelu
lare. Organitele celulare sunt putine (ribozomi) sau absente, nucleul nu apare d
istinct, genomul nefiind separate de citoplasma. Prezinta un cromozom unic repre
zentat de un ADN circular iar ARN-ul si proteinele sunt sintetizate in acelasi c
ompartiment: in citoplasma. Nu au aparat mitotic se inmultesc prin sciziparitate
si isi realizeaza locomotia prin flageli simpli. Au metabolism aerob sau anaer
ob, sunt delimitate de o membrana plasmatic ce trimite prelungiri-mezozomi, nu p
rezinta citoschelet, nu au curenti citoplasmatici, iar endocitoza si exocitoza s
unt absente
2 EUCARIOTELE sunt reprezentate de protiste, fungi, plante si animale, au
dimensiuni mai mari decat procariotele, prezinta un sistem complicat de membrane
intracelulare. Au nucleu distinct, in care e situat genomul ce cuprinde mai mul
ti cromozomi. Molecula de ADN este foarte lunga si conjugate cu proteine fata de
cea de procariote care este neconjugata, ARN-ul este sintetizat si procesat in
nucleu iar proteinele sunt sintetizate in citoplasma. Au citoschelet compus din
proteine filamentoase, curenti citoplasmatici, e prezenta si endocitoza si exoci
toza, au aparat mitotic se divid prin mitoza si meioza.

22. MEMBRANELE CELULARE - modele teoretice


1 Membranele celulare sunt structuri moleculare complexe care marcheaza li
mita celulei sau a unui teritoriu intracelular si sunt:1. membrana plasmatica sa
u plasmalema ce confera individualitate celulei ; 2. citomembranele sau endomemb
ranele care sunt membranele organitelor; 3. membranele speciale care sunt ale te
cilor de mielina si ale discurilor din segmental extern al celulelor vizuale din
retina. Exista de asemenea diverse modele teoretice:
2 MODELUL INITIAL-elaborat de Overton in 1895, a sugerat prezenta lipidelo
r in membranele celulare, observand ca solventii organici difuzeaza mai rapid pr
in membrane decat apa. Gorter si Grendel (1925) arata ca lipidele sunt dispuse i
n strat dublu
3 MODELUL PAUCIMOLECULAR-elaborat de Danielli si Davson in 1930 care au de
dus ca stratul lipidic dublu este tapetat pe ambele fete de straturi de proteina
care reduce tensiunea superficiala. In 1935 ei au elaborate acest model dupa ca
re membranele celulare au un centru lipoid format din fosfolipide care formeaza
o lamina externa si alta interna
4 MODELUL UNIT -elaborat de Robertson intre 1958-1960 in care membranele celu
lare au o ultrastructura trilaminara cu doua benzi dense ce delimiteaza o banda
clara formata dintr-un ax lipidic hidrofob. Acest model confirma modelele anteri
oare si le dezvolta, dar este incomplet pt ca ignora dinamismul moleculelor comp
onente.
5 MODELUL MOZAICULUI FLUID -elaborat de Singer si nicolson in 1972 si sustine
ca moleculele componente(lipide si protide) difuzeaza in mod intamplator in bis
tratul lipidic si ca miscarile moleculelor sunt controlate de citoschelet
6 MODELUL ACTUAL-sustine ca bistratul lipidic este asimetric, fluid si rep
rezinta axul intregului edificiu molecular al membranelor

8. JONCTIUNI IMPERMEABILE (sau jonctiunile stranse)


1 Sunt dispuse in panglica si se caracterizeaza prin obliterarea spatiului
intercelular deoarece membranele adiacente se aproprie complet sau se sudeaza p
t a forma structuri pentalaminate sau heptalaminate
2 La realizarea acestor jonctiuni participa proteine transmembranare, care
se dispun in siruri gemene pt a contrui dispozitive ce se conecteaza in fermoar p
e fetele externe ale membranelor adiacente iar pe fetele interne proteinele sunt
ancorate prin micorfilamente la citoscheletul matricei.
3 Aceste jonctiuni impiedica scurgerea fluidelor printer celule, inclusive
a micromoleculelor, care sunt obligate sa treaca prin celula
4 Au aspecte diferite, in functie de tesutul epitelial in care sunt prezen
te
5 Ele se caracterizeaza prin: flexibilitate si siguranta, formarea unor b
ariere chimice si fizice intercelulare, conferirea unei polaritati a celulelor
angajate in jonctiuni, aparitia de timpuriu intre celulele embrionare
6 JONCTIUNILE FOCALE reprezinta o varianta a acestor jonctiuni stranse, in
care membrane celulei se apropie de substratul de adezivitate pana la 10-15nm.
Pe fata extracelulara a membranei sunt prezente filamente glicoproteice de fibro
nectina, iar pe fata intracelulara se aglomereaza fascicule de microfilamente d
e actina si vinculina. Intre cele doua tipuri de filamente se realizeaza legatur
i numite fibronexuri.

23. RECEPTORII DIN MEMBRANE


1 Sunt dispozitive moleculare proteice intramembranare cu ajutorul carora
se intercepteaza semnalele ce sosesc pe cale nervoasa sau umorala
2 Toate substantele care se leaga de receptori si care modifica functia ce
lulara se numesc LIGANZI-sunt substante produse de celule specializate si sunt d
enumiti si mesageri extracelulari sau de ordinal I, cei mai cunoscuti sunt hormo
nii si neutrotransmitatorii; ei actioneaza in cantitate mica.
3 Exista doua mari categorii de receptori in membrane: receptorii pt subst
ante endogene si receptorii pt substante exogene
RECEPTORII PT SUBSTANTE ENDOGENE:
1 Pot fi: mediatori chimici locali, hormone, neurotransmitatori sau substa
nte imunogene
2 Mediatorii chimici locali sunt secretati de unele tipuri de celule si ac
tioneaza numai asupra celulelor vecine;ei sunt rapid captati si distrusi
3 Hormonii sunt produsi de glandele endocrine si pe cale sanguina ajung la
celule tinta actionand la distante mari. Ei pot fi substante steroide (sexuali)
sau polipetide (pancreatice, tiroidieni). Receptorii pt hormoni au o localizare
diferita in celula in functie de tipul hormomului-hidrofob sau hidrofil. Dintre
receptorii hidrofili cei mai bine studiati sunt receptorii pt insulina iar cei
hidrofobi(steroizi si tiroidieni) traverseaza membrane celulei tinta si se leaga
de receptorii membranelor intracelulare.
4 Neurotransmitatorii sunt produsi de neuroni si eliberati la nevelul sina
pselor chimice; ei actioneaza numai asupra neuronilor angajati in sinapsa. Recep
torii pt neurotransmitori receptioneaza acetilcolina, noradrenalina, dopamina, s
erotina, adrenalina, histamina, acidul aspartic, encefalina .
5 Substantele imunogene sunt de fapt antigenele endogene, anticorpii si co
mponentele complementului. receptorii pt substantele imunogene sunt cei pt antig
ene ( sunt codificati genetic, au capacitatea de a recunoaste structurile molecu
lare self si sunt prezenti si in membrane unor celule neimunogene) , apoi sunt re
ceptorii pt anticorpi ( sunt receptori Fc pt fractiunea cristalizabila a imunogl
obulinei G, iar in bazofile si mastocite sunt receptori pt imunoglobulina E) si
apoi receptorii pt complement care leaga cea de a treia componenta a complement
ului de celula si sunt caracteristici celulelor din sistemul fagocitelor menonuc
leare.
RECEPTORII PENTRU SUBSTANTE EXOGENE:
Sunt receptori pt: virusuri, antigene nonself (straine de corp), toxine
microbiene si lectine (substante proteice sau glicoproteice capabile sa formeze
punti intre glicoproteinele membranare).
MECANISMUL DE ACTIUNE A RECEPTORILOR
1. Receptorii din membranele de suprafata sunt activati in majoritatea cazu
rilor de molecule semnal(liganzi) hidrofile.
2. Atasarea liganzilor de receptori se realizeaza prin legarturi hidrofobe
si legaturi de hidrogen, iar efectele actiunii complexului ligand-receptor const
au in modificari structurale ale membranei celulare si modoficari functionale al
e membranelor.
3. Modificarile structurale ale membranei celulare se manifesta prin redist
ribuirea receptorilor, receptorii se grupeaza la suprafata membranei delimitate
sau plaje .
4. Modificarile functionale ale membranelor constau in: modificari de perme
abilitate a membranei, inducerea de endocitoza, patrunderea din mediul extracelu
lar a unor ioni cu functie de mesageri ordinal II si activarea unor enzime din m
embrane celulara produsa doar cand liganzii sunt hormoni hidrofili
5. Exista afectiuni ale receptorilor care constau in blocarea functiei auto
immune prin autoanticorpi antireceptori.

11. FAGOCITOZA
1 In conditii normale si patologice pot participa la fagocitoza un nr mare
de tipuri celulare numite FAGOCITE, ele fiind microfage care inglobeaza particu
le mici si macrofage pt particule mari; cele din urma pot fi mobile sau fixe.
2 Fagocitele prezinta pe suprafata membranei regiuni specializate purtatoa
re de receptori cu ajutorul carora recunosc ceea ce este self , de ceea ce este non
self adica macromoleculele straine de organism numite antigene
3 Receptorii pt fagocitoza recunosc ceea ce este sanatos de ceea ce este a
lterat; in unele situatii patologice pierd capacitatea de a diferentia self-ul d
e non-self
4 Recunosterea antigenelor in organism e inlesnita de prezenta in mediul e
xtracelular a unor proteine numite OSPONINE(anticorpi)-ele faciliteaza legatura
intre receptorii membranei fagocitelor si antigenelor ce vor fi fagocitate
5 In afara de receptorii pt complexe opsonizate mai sunt receptori nespeci
fici care recunosc si fixeaza selful alterat adica resturi celulare sau celule m
aligne
6 Fagocitoza se desfasoara in 4 etape:chemotaxia, opsonizarea, ingestia si
digestia.
7 CHEMOTAXIA e proprietatea unei celule mobile de a se deplasa prin tesutu
ri catre particule tinta ca raspuns la diversi stimuli dupa ce tinta a fost recu
noscuta. Semnalele chemotactice sunt reprezentate de substante bacteriene, prote
ine serice, componente ale complementului, produse ale limfocitelor
8 OPSONIZAREA consta in acoperirea bacteriilor sensibilizate de anticorpi
pt a fi fagocitate. Principalele opsonine sunt anticorpii in special imunoglobul
ine si componente ale complementului
9 INGESTIA microorganismelor are loc dupa ce acestea au fost opsonizate si
se determina activarea receptorilor, apoi contractarea citoscheletului si emite
rea pseudopodelor care vor inconjura strans particular si in acest fel se realiz
eaza interactiuni receptor-particula pe toata suprafata ei; vezicula formata de
pseudopode la inconjurarea particulei se numeste FAGOZOM-acesta in citoplasma se
uneste cu un lizozom formand fagolizozomul.
10 DIGESTIA intracelulara a particulelor fagocitate are loc in lizozomi si
se produce prin sisteme dependente de oxigen mediate de enzime si prin sisteme i
ndependente de oxigen ce presupun actiunea lizozomului, a lactoferinei

26. CITOSCHELETUL MEMBRANEI CELULARE


1 Este o retea (5-9 nm) de proteine extrinseci situate pe fata interna a m
embranei periferice. E ancorat de plasmalema prin intermediul capatului intern a
l proteinelor transmembranare, iar spre interior se continua cu citoscheletul di
n matricea citoplasmatica
2 Principalele tipuri de proteine citoscheletale sunt: spectrina anchirina
actina glicoforina si o proteina(benzii 4-1). Prin extragerea spectrinei si ac
tinei citoscheletul se dezintegreaza si isi pierde forma si structura.
3 Spectrina este o proteina care preadomina in citoschelet. apare sub form
a a doi dimeri, care se pot lega cap la cap formand tetrameri, hexameri (molecul
ele libere de spectrina sunt foarte flexibile
4 Anchirina e un polipetid, e sferica sau piramidala si leaga capatul cito
plasmatic al proteinei benzii 4-1
5 Actina se gaseste sub forma de mici fragmente de actina fibrilara, iar l
ungimea lor determina platiscitatea citoscheletul in vivo si aspectul lax
6 Prteina benzii 4-1 are aspect globular (6nm)
7 Lanturile retelei citoscheletului membranar sunt alcatuite din dimeri de
spectrina, iar nodurile retelei (complexe jonctionale) sunt fromate din 2 tipu
ri de complexe moleculare-un complex ce contine spectrina, anchirina si o protei
na transmembranara ce realizeaza legatura cu membrane plasmatica si un alt compl
ex format din spectrina, actina, proteina benzii 4-1 si adducina, prezent in nod
urile propriu zise
8 Tot in citoscheletul membranei se gasesc unele proteine cu 4 locusuri de
legare a calciului numite CALMODULINE, ce joaca un rol important in reglarea pr
oceselor intracelulare
9 Citoscheletul msmbranei ofera elasticitate, prin dispunerea in retea a p
roteinelor si rezistenta prin complexele proteice de la nivelul nodurilor

27. MICROSCOPIA ELECTRONICA


1 Microscopul electronic se bazeaza pe utilizarea fluxurilor de electroni
pt realizarea imaginilor permitand obtinerea unor grosismente teoretice mai pute
rnice de 10000 de ori decat in microscopia optica. Se ajunge la o putere de rezo
lutie egala cu 0, 1 nm. Exista 2 tipuri principale de microscoape electronice: d
e transmisie si de baleiaj (scaning).
2 Microscopul electronic de transmisie (TEM) poate fi conventional (CTEM)
cand diferenta de potential ajunge pana la 100. 000volti sau de inalt voltaj (HT
EM) cand se ajunge pana la 800. 000 volti. Componetele principale ale acestui ti
p de microscop sunt: CATODUL-sau sursa de electroni(filament tungsten incalzit),
ANODUL-realizeaza diferenta de potential(o bobina electrica), UN SISTEM DE EL
ECTROMAGNETI, PORTOBIECT, ECRAN, DISPOZITIV DE FOTOGRAFIERE A IMAGINII. Puterea
de rezolutie=2 A (angstromi). Ca fixatori se folosesc GLUTARALALDEHIDA pt const
iuentii proteici si TETRAOXIDUL DE OSMIU pt lipide si fosfolipide. Se realizeaza
sectiuni de ordinal nanomerilor cu ajutorul unor ultramicrotoame, inzestrare cu
cutite diamante. Cu ajutorul microscoapelor de inalt voltaj se poate ajunge pan
a la vizualizarea pana si a elementelor citoscheletului
3 Microscopul electronic cu scanning (SEM) se caracterizeaza prin faptul c
a electronii nu trec prin preparatul studiat ci matura(sterg) suprafata acestuia
incat se va obtine o imagine tridimensionala a accidentelor de suprafata. Puter
ea de rezolutie e cca. 100 A.
4 Cand electronii folositi de TEM sau SEM bombardeaza preparatul, se produ
c radiatii X

13. JONCTIUNILE DE ADEZIVITATE SAU DESMOZOMII


1 Desmozomii sunt jonctiuni ce confera o mara rezistenta mecanica unor tes
uturi si organe, solicitate in acest sens. Exista desmozomi de pata, desmozomi i
n banda si hemidesmozomi.
2 DESMOZOMII IN PATA (in spot, in nit) sunt prezenti mai ales in tesuturil
e epiteliale de acoperire. Au componente:plasmaleme adiacente, un material prote
ic bagat in glucide si calciu, densificari intracelulare atasate de plasmalele j
onctionate, dispozitive de legatura sau linkeri, elemente citoscheletele.
3 DESMOZOMII IN BANDA(in panglica) sunt prezenti la polul apical al celule
lor epiteliale si la nivelul segementelor transversale ale discurilor intercalar
e cardiace. Au o structura asemanatoare cu cei in pata doar ca spatial intercell
ular e mai sarac in material electrodens, iar densificarile intracelulare nu au
forma de disc ci de banda(panglica)
4 HEMIDESMOZOMII(semidesmozomii) reprezinta o varianata a desmozomilor in
pata prin care se leaga celulele epiteliale de membranele bazale si prezinta num
ai jumatate din structura desmozomului in pata.

28. GLICOLEMA sau GLICOCALIXUL


1 Glucidele plasmalemei sunt reprezentate de hexoze, hezozamine si acid si
alic; fragmentele acestuia din urma ocupa intotdeauna extremitatile periferice a
le lanturilor de oligozaharide care la randul lor sunt ancorate pe versantul ext
ern al plasmalemei, formand un invelis al suprafetei celulare numit glicocalix(i
nvelis dulce) sau GLICOLEMA
2 Glicolema prezinta o componenta externa de natura glicoproteica a membra
nei periferice, mai prezinta o zona interna denumita si invelis de suprafata mai
putin densa si o zona externa mai densa. Grosimea glicolemei e variata mai redu
sa la culturile de cellule(20-30 nm) si mai crescuta la celulele libere (50 nm)
3 E alcatuita dintr-o tesatura delicate de lanturi proteice pe care sunt a
ncorate fragmente de glucide. Dintre monozaharide cele mai importante sunt galac
toza, galactozamina, fucoza, glucoza, glucozamina si acidul sialic
4 Raportul strans de continuitate dintre glicolema si plasmalema se datore
aza glicolipidelor si gliproteinelor componente.
5 Glicolema confera individulalitate biochimica celulei comportandu-se ca
o carte de identitate a celulei datorita numeroaselor variante moleculare pe care
le realizeaza cu ajutorul monozaharidelor componente.
6 Functiile ei: paticipa la realizarea adezivitatii intercelulare
7 Asigura specificitatea si individualitatea biochimica tipului de celula
8 Contine gruparile glucidice ale proteinelor-receptori din membrane
9 Depoziteaza ionii de Ca?+ si intervine in schimburile ionice transmembra
nare
10 Participa la transmiterea informatiei despre celula

9. DIFERENTIERI DE SUPRAFATA ALE MEMBRANEI CELULARE PERIFERICE


1 Sunt neregularitati ale citoplasmei periferice, cu caracter tranzitoriu
sau permanent, delimitate de membrane
2 DIFERENTIERILE TRANZITORII apar si dispar in raport cu anumite momente f
unctionale ale celulei, avand aspectul unor infundaturi ale plasmalemei sau al u
nor expansiuni cum ar fi pseudopodele sau valurile ondulante, prin care se reali
zeaza deplasarea celulelor.
3 PSEUDOPODELE sunt expansiuni cu forma de conuri sau degete cu ajutorul c
arora leucocitele adera de suporturi. Ele contin organite celulare precum mitoco
ndrii ribozomi lizozomi.
4 VALURILE SI MEMBRANELE ONDULANTE sunt expansiuni lamelare foarte mobile
ce se formeaza in mediul lichid. Nu contin organite si nu adera la suporturi si
se intalnesc la histocitele implicate in fagocitoza.
5 EXPANSIUNILE PERMANENTE sunt reprezentate de microvilozitati, cili si fl
agel. MICROVILOZITATILE sunt expansiuni cilindrice ce intervin in procesele de
absorbitie; cele solitare formeaza marginea in perie. PLATOUL STRIAT cuprinde nu
meroase micrivilozitati imbricate in glicolax. Citoplasma microvilozitatilor cup
rinde in zona centrala 10-14 microfilamente de actina. Manunchiul de microfilame
nte de microvil este legat de plasmalema din loc in loc printr-o proteina numita
fimbrina. CILII pot fi mobile(vibratili) si rigizi(stereo cili);cei mobile sun
t formati din trei portiuni:tija, corpusculul bazal si radacina. TIJA contine o
matrice electrono-densa si un complex filamentos axial format din o pereche cent
rala de tubuli longitudinali si noua perechi periferice. CORPUSCULUL BAZAL coord
oneaza miscarea cililor. RADACINA are rolul de a ancora cilul in citoplasma, pre
zinta proprietati contractile si participa la conducerea stimulilor receptionati
de portiunea libera. STEREOCILII sunt cilii rigizi in structura carora lipseste
perechea de microtubule centrali avand numai cele noua dublete periferice. FLAG
ELUL este prezent in alcatuirea spermatozoidului.

29. TEHNICI MODERNE DE STUDIU A CELULEI


1 Sunt reprezentate de tehnici de microscopie si tehnici de cercetare
2 Microscopia optica foloseste fotonii pt realizarea imaginilor asigurand
marimi de 1500-3000 ori cu putere de rezoltuie de 0, 2 micrometri
3 Microscopia in contrast de faza permite examinarea celulelor vii prin ut
ilizarea microscoapelor cu interferenta, microscoapelor cu interferenta diferent
iata
4 Microscopia de fluorescenta evidentiaza moleculele cu fluorescenta natur
ala sau indusa in imunohistochimie
5 Microscopia cu ultraviolete foloseste lumina ultravioleta pt detectarea
unor aminoacizi sau a acizilor nucleici
6 Microscopia cu lumina polarizata pt studierea formatiunilor cristaline
7 Microscopul confocal permite obtinerea de imagini tridimensionale al str
ucturilor din preparatele histologice:sursa de lumina e reprezentata de o raza l
aser care actioneaza asupra preparatului emitand un fascicul de lumina colectat
de lumina obiectiv si dirijat spre diafragma punctiforma a detectorului situate
confocal rezultand o imagine finala care e captata de un detector. Imaginile obt
inute in plan vertical sunt suprapuse in calculator rezultand astfel o imagine t
ridimensionala. Microscopul confocal permite examinatorului sa obtina astfel tom
ografia unui preparat histologic
8 Microscopul electronic se bazeaza pe utilizarea fluxului de electroni pt
realizarea imaginilor, permitand obtinerea unor grosismente teoretice mai puter
nice de 10 mii de ori decat in microscopia optica;puterea de rezolutie e 0, 1 nm
. Exista 2 tipuri: de transmisie si de baleiaj(scanning). Cel de transmisie poat
e fi conventional cand diferenta de potential ajunge la 100 de mii de volti sau
de inalt voltaj cand ajunge la 800 de mii de volti. Cel de scanning se caracteri
zeaza prin faptul ca electronii sterg suprafata preparatului studiat obtinandu-s
e o imagine tridimensionala a accidentelor de suprafata;puterea de rezolutie e d
e cca. 100 de A(angostroni). Radiatiile X produse de microscopul electric permi
t obtinerea de estimari calitative si cantitative foarte exacte asupra elementel
or cu nr atomic >12.

15. PINOCITOZA
1 Pinocitoza reprezinta procesul de transport in masa a unei cantitati var
iabile de fluid tisular prin intermediul unor vezicule deniumite pinozomi
2 Se intalneste la toate tipurile de celule ele captand substantele necesa
re metabolismului lor; Exista 2 tupuri de pinocitoza: fara receptori si mediate
de receptori
3 Pinocitoza fara receptori este endocitoza cea mai fregvent intalnita la
acele cellule din organism care folosesc pt transport suprafete mari nespecializ
ate din membrane plasmatica; preluarea substantelor se face fara legarea prealab
ila de membrane prin receptori; Se desfasoara in mai multe etape: 1 se activeaza
situsurile anionice, creste flexibilitatea membranei; 2 membrana celulara se i
nvagineaza formand canale in care intra lichidul extracelular impreuna cu partic
ulele; 3 membranele din vecinatatea extremitatii profunde a canalului se alipesc
, fuzioneaza si apar pinozomi, vezicule ce se desprind de canal si sunt antren
ate de curentii citoplasmatici; 4 pinozomii fuzioneaza cu lizozomii formand pino
lizozomii in care enzimele lizozomale produc digestia materialelor preluate; in
functie de marimea particulelor avem micropinocitoza si macropinocitoza; macropi
nocitoza este modalitatea de transport a unor particule mari vizibile la microsc
opul optic; micropinocitoza reprezinta modalitatea de transport a moleculelor mi
ci cu ajutorul veziculelor vizibile numai la microscopul electronic;enzimele pin
ocitatea pot fuziona cu lizozomii in citoplasma sau o pot traversa
4 Pinocitoza mediate de receptori se mai numeste si pinocitoza absortiva,
selective sau concentrative; este metoda de preluare din mediul extracelular a
unor materiale diferite prin folosirea unor zone specializate ale membranei prev
azute cu receptori; receptorii sunt mobile si membrane se invagineaza formand ca
veolele acoperite, formate dintr-o proteina denumita clatrina, reteaua de clat
rina stabilizeaza pozitia receptorilor si mentin caveolele in comunicare cu medi
ul extracelular
5 Caveolele acoperite care fixeaza complexul paticula-receptor pot fi ingl
obate impreuna cu flui extracelular sau microfilamentele de clatrina de pot desp
rinde la nivelul membranei formandu-se veziculele netede sau receptozomii.
6 Particulele inglobate pot fi degradate in lizozomi sau traverseaza citop
lasma si sunt eliminate pe cealalta fata a celulei
7 Daca in pinocitoza fara receptori concentratia substantelor in veziculel
e endocitae e aceeasi ca in lichidul extracelular , in pinocitoza mediate de re
ceptori concentratia substantelor este , mult mai mare decat in lichidul extrace
lular deoarece receptorii leaga selective un numar mare de particule
8 Pinocitoza mediate de receptori e modalitatea de preluare din lichidul e
xtracelular si din sange a colesterolului

1. NUCLEOPLASMA
1 Nucleoplasma , matrcea nucleara sau sucul nuclear este acea parte a nuc
leului aparent lipsita de structuri
2 In nucleoplasma se gasesc nucleoli si cromatina intr-un mediu proteic ca
re au rol in organizarea nucleului determinand forma sinteza de ADN ARN mediera
semnaleloer hormonale. Se mai pot gasi si diverse enzyme
3 Matricea nucleara cuprinde 2 componente:matricea nucleara propriu zisa s
i fractiunea labila a matrice
4 Matricea propriu-zisa sau scheletul nuclear e un citoschelet la nivel nu
clear realizat dintr-o retea de proteine stabile;se poate izola dupa extragerea
cromatinei si nucleolului;cele 3 componente ale scheletului nuclear sunt:matrice
a fibrilara, componentele fibrilare ale invelisului nuclear si componenta fibril
ara a nucleolului
5 Matricea fibrilara apare ca o retea de fibrile intranucleare, formata di
n granule matriceale electronodense si fibrile matriceale. Matricea fibrilara co
ntine proteine AND, ARN si fosfolipide, lipesc proteinele histonice predominand
cele acide
6 Componentele fibrilare sau nemembranoase ale invelisului nuclear sunt o
forma a citoscheletului nuclear fiind reprezentate de lamina densa interna si co
mplexul por
7 Lamina densa interna se gaseste pe fata nucleara a membranei interna a i
nvelisului nuclear aspectul e de retea de fibrile legat de reteau matricei nucle
are si de componentele fibrilare ale complexului por;complexul por e format din
structuri inelare granule centrale si filamente radiare
8 Lamina densa interna impreuna cu complexul por formeaza o componenta a s
cheletului nuclear numita complex: lamina-por, acesta contine 2-3% din totalul p
roteinelor din nucleu. Pe fata interna a complexului a fost identificata o nucle
ozida trifosfata
9 Componenta fibrilara nucleolara sau matricea nucleolilor reprezinta o re
tea de filamente ce ocupa aria ce corespunde partii fibroase si granuloase din n
ucleol;e formata din polypeptide asemanatoare celor din scheletul nuclear si are
rol in depozitarea granulelor ribozomale
10 Functiile matricei nucleare sunt:1. mentine forma nucleului si stabilita
tea a cestuia in interfaza 2. asigura flexibilitatea nucleului 3. contractilitat
e independenta de ATP, dar influentata de ionii bivalenti 4. suport pt depozitar
ea granulelor ribozomale

17. CROMOZOMII
1 Cromozomii sunt structuri celulare cu nr , forme si marimi caracteristi
ce pt fiecare specie; devin vizibili la microscopul optic in celulele care se pr
egatesc pt diviziune;
2 Pot fi: cromozomi interfazici, neobservabili la microscop sau mitotici
observabili(metafazici)- ei cuprind: cromatide, centromerul, kinetocorii, si c
onstrictiile secundare si satelitii;
3 Cromatidele sunt cele 2 jumatati lomgitudinale, genetic identice ce for
meaza fiecare cromozom metafazic, fiecare cromatida corespunde unei molecule de
ADN, extremitatile terminale ale lor se numesc telomere si sunt absolute neces
are pt structura si functionarea normala a cromozomilor
4 Centromerul sau constrictia primara este regiunea cea mai ingusta unde c
ele 2 cromatide se unesc, are continut scazut in ADn, in vecinatatea lui se ga
seste heterocromatina constitutive. Cei mai multi cromozomi sunt monocentrici(a
nomalii: dicentrici sau policentrici);
5 Kinetocorii in nr de 2 pt un cromozom si reprezinta locul prin care fiec
are cromatida se atasa za de microtubulii fusului de diviziune;
6 Constrictiile secundare servesc drept criteriu morfologic de individuali
zare a cromozomilor, unele din ele sunt legate de formarea nucleolilor si se nu
mesc organizatori ncleolari ( cromozomii care participa la formarea cromozomilor
=cromozomi nucleolari)
7 Satelitul= corpuscul sferic atasat de restul cromozomului printr-un fila
ment subtire de cromatina ( cromozom cu satelit=sat-cromozom)
8 In functie de pozitia centromerului cromozomii sunt: telocentrici (extre
mitatea cromozomilor), acrocentrici ( apropierea extremitatii), submetacentric
i ( apropierea mijlocului lungimii), metacentrici ( mijlocul lungimii)
9 Dimensiuni cromozomi: 1, 5-10 milimicroni lungime si 0, 2-2 milimicroni
diametru (gigantic si pitici)
10 Numarul lor: apare constant pt fiecare specie: 38 suine , 78 canide
11 Celulele sexuale sau gametii sunt haploide continanad 1 sg set de cromoz
omi(n) fata de cele somatice cu 2 seturi (2n). Fiecare cromozom dintr-un set ar
e in setul opus un cromozom complementar alcatuind o pereche de cromozomi omolog
i
12 Compozitia chimica include ADN, proteine( histonice si nonhistonice) c
antitate mica de ARN. Histonele sunt proteine cu greutate moleculara redusa, c
u continut mare (10-20%) de AA bazizi (lizina si arginina), purtatori de sarcin
i electrice + , ce le permite sa se lege de sarcinile ale gruparilor fosfat din
ADN. Proteinele nonhistonice sunt de foarte multe tipuri de la proteine ce int
ra in structura cromozomilor sau cere se leaga de ADN , pana la preoteine enzym
e ce intervin in sinteza de ADN si ARN sau scindarea lor

20. CARIOTIPUL
1 Este reprezentat de totalitatea caracterelor morfologice (nr , marime,
forma, pozitia centromerului, constrictii) ale cromozomilor dintr-o celula di
ploida
2 Grafic poate fi prezentat printr-o harta numita cario sau idiograma, in
care perechile de cromozomi omologi sunt asezati in ordinea descrescanda a lungi
mii
3 Cariotipul unei spp se obtine prin fotografierea cromozomilor metafazici
, din aceste fotografii se decupeaza cromozomii si se aranjeaza in cariotip ,
putandu-se identifica grupele de cromozomi fara a se putea preciza cu certidunin
e perechile
4 Identificarea fiecarei perechi se face prin folosirea tehnicilor de band
are prin care se evidentiaza benzi transversale de-a lungul cromozomilor, carac
teristice pt fiecare: tehnici cu fluorescenta princare se obtin benzile Q fluore
scente si tehnici bazate pe tratarea cromozomilor cu diferiti agenti fizici si c
himici: benzile G (Giemsa), benzile R (Reverse band) si benzile C
5 Determinarea cariotipului are o mare importanta in practica medicala pt
diagnosticul unor boli congenitale precum boala Down, sfatul genetic si dirijar
ea imperecherilor la animale, diagnosticul diferential al unor anomalii sexuale,
unor boli ale sangelui, de paternitate

3. NUCLEUL
1 Este o componenta esentiala caracteristica celulelor eucariote
2 Functii principale: stocarea informatieie genetice in ADN nuclear, regl
area si controlul tuturor activitatilor celulare
3 Exista si celule anucleate(hematii , trombocite) care sunt incapabile s
a sintetizeze proteine
4 In alcatuirea nucleului intra nucleolema (membrana nucleara, nucleoplas
ma, nucleolii, cromatina sau cromozomii)
5 Nucleul reprezinta centrul de comanda , functioneaza ca un computer chi
mic prevazut cu un program (ADN) si o memorie (ARN); el coordoneaza toate reacti
ile chimice legate de desfasurarea proceselor vitale
6 Nucleul contine : genomul celulei, format dintr-un nr precis de gene (
o gena este o secventa de nucleotide care determina o secventa de AA , impreuna
cu elementele de control)
7 Nucleul contine echipamentul enzimatic necesar pt : repararea genomului,
replicarea sa , transcrierea mesajului in ARN si prelucrarea ARNului (mesager
transfer ribozomal)
8 Caractere morfologice: RASPANDIRE- majoritatea celulelor organismului pr
ezinta nucleu, exceptiile nu pot creste si nu se mai divid; FORMA NUCLEILOR- fo
arte variata (sferic, alungit, turtit, lobat); forma este influentata de acti
vitatea celulei (devine neregulata in celulele foarte active cand se produce o c
restere a suprafetei prin care se realizeaza schimburile intre nucleu si citopla
sma); nucleul prezinta o oarecare plasticitate putand sa-si modofice forma; POZI
TIE- in ce le mai multe cazuri este centrala, exceptii: excentrica (in adipocit
e), mediobazala (celulele secretoare), bazala (celulele caliciforme); NUMAR- r
egula generala : o celula=un nucleu, exceptii: osteoclastele 30-40 de nuclei,
in conditii patologice apar mai multi nuclei(celule tumorale); multinuclearitat
ea se produce ori prin multiplicare nucleara repetata (cariokineza) sau prin fuz
ionarea mai multor celule mononucleate. DIMENSIUNI- intre 5-15 microni, masurar
ea dimensiunii= cariometrie, dimensiunea nucleilor variaza functional si patolo
gic; in variatiile functionale se tine cont de : varsta (in celula tanara este n
ucleu mare), bioritm, grad de poliploidie ( cu cat e mai mare cu atat nc e mai
mare), iar in patologie variatii ale dimensiunilor se intalnesc in toxicoze,
boli de iradiere si cancer.
9 Intre volumul nucleului si vol citoplasmei se stabileste un raport nucle
ocitoplasmatic (1/3 1/20 )( atunci cand vol citplasmei creste mai mult decat vol
nucleului raportul va fi refacut prin diviziune celulara sau prin cresterea vol
celular)
10 Vascozitatea nucleoplasmei este mai mica a citoplasmei ( exceptie ovocit
ul)
11 Greutatea specifica a nucleului este influentata de continutul in apa si
de starea fiziologica a celulai
12 pH ul nuclear este usor alcalin

4. EUCROMATINA
1 Reprezinta cromatina functionala, activa, purtatoare de gene structur
ale pe care se face transcriptia mesajului genetic; poate fi activa (transcripti
e continua pt desfasurarea normala a vietii celulei) si permisiva (devine activa
doar in momentul in care actioneaza semnale specific modulatoare- hormonii)
2 Reglarea conformatiei gentice se realizeaza pe eucromatina , prin inter
ventia unor agenti biochimici (proteine nonhistonice ) ce pot actiona ca represo
ri sau de represori
3 Raportul dintre eucromatina si heterocromatina se exprima functional pri
n raportul dintre transcriptibil si netranscriptibil, permitand in fapt realiza
rea relatiei dintre genotip si fenotip ( genotip= totalitatea material genetic a
dica eucromatina + heterocromatina si fenotip= expresia unei parti dein genotip)

25. HETEROCROMATINA
1 Este cromatina condensata, netranscriptibila, inactiva metabolic; de 2
tipuri
2 Heterocromatina constitutiva: genetic inactiva , lipsita de gene struct
urale, pe ea nu se face transcriptie, contine ADN repetitiv sau satelit ( inal
t sau mediu). Pe cromozomii omologi se localizeaza identic fiind detectata prin
tehnica de bandare. Rolul ei este incomplet elucidat , are semnificatie de pro
tectie sau suport
3 Heterocromatina facultativa este cromatina condensata , contine gene in
active pe care nu se face transcriptia ( pe aceste gene transcriptia s-a efectua
t sau nu intr-o perioada anterioara sau se va efectua daca se transforma in euc
romatina.
4 In functie de cromozomii in care se gaseste heterocromatina poate fi aut
ozomala ( in autozomi) sau gonozomala (in heterozomi)

21. CROMATINA
1 Nu este o substanta chimica ci o notiune biologica fiind reprezentata de
materialul intranuclear care se evidentiaza cu coloranti bazici. Este forma de
existenta a cromozomilor in interfaza
2 Ea si cromozomii sunt 2 forme de organizare ale unuia si aceluiasi mater
ial genetic(ADN)
3 Compozitia chimica:ADN proteine histonice mici cantitati de ARN si prote
ine nonhistonice. Cantitatea de ADN din nucleu e constanta pt o anumita specie s
i reprezinta genomul speciei, e data de nr si dimensiunile moleculelor de ADN
4 Histonele sunt proteine bazice gasite numai in genomul eucariotelor;in f
unctie de continutul in arginina si lizina exista 5 tipuri de histone: H1, H2A,
H2B, H3, H4-fiecare prezentand mai multe subtipuri
5 Particularitati histone:1. masa moleculara mica 2. puternic bazici dator
ita AA bazici 3. purtatoare de sarcini pozitive care le permit legarea de sarcin
ile negative ale gruparii fosfat din ADN 4. sunt proteine cu evolutie filogeneti
ca moleculara definitiva
6 Histonele indeplinesc un rol major in impachetarea ADN-ului in nucleu, i
n formarea nucleozomilor. In cursul ciclului celular ele sufera o serie de modif
icari chimice
7 Pt impachetarea ADN-ului intr-un volum foarte mic(capul spermatozoidului
) histonele sunt inlocuite de protamine
8 Aspectele histologice ale cromatinei:-datorita continutului bogat in ADN
complexat cu histone cromatina se coloreaza intens cu coloranti bazici, prezent
and aspecte variate:granule, gramezi neregultate, retele de filamente, corpuscul
i cromocentrici(cariozomi). Aspectul morfologic al cromatinei variaza in functie
de tipul celular si stadiul functional
9 Cromatina reprezinta materialul biologic intranuclear din care sunt form
ati cromozomii, este alcatuita din filamente rasucite de ADN numite cromoneme. R
asucirea determina la nivelul cromonemei aparitia unor zone mai dense (heterocro
matina) si unor zone putin dense(eucromatina)
10 Compozitia chimica a heterocromatinei si eucromatinei e identica, aceste
a diferind prin gradul de condensarea, de spiralare si impachetare

24. NUCLEOZOMUL
1 Este un octamer histonic de forma unui cilindru scurt pe care duplexul d
e ADN il inconjoara de 2 ori
2 Octamerul histonic e format din 8 molecule de histone cate 2 molecule de
H2A, H2B, H3 si H4. Infasurarea duplexului de ADN se datoreaza histonelor H3 si
H4 iar miezului nucleozomului ii sunt atasate histonele H2A si H2B. Nucleozomul
nu contine proteine nonhistonice
3 Histona H1 nu intra in structura nucleozomului fiind situata lateral de
acesta ea se leaga de AND-ul linker prin forte ionice prezentand o portiune carb
oxil terminala, legata direct de ADN si una amino ce nu se ataseaza ADN-ului dar
ofera locusuri de legare pt proteinele nonhistonice HMG1 si HMG2. Histona H1 e
implicata in spiralizarea fibrei de cromatina
4 Legatura dintre 2 nucleozomi succesivi se face printr-o molecula din his
tona H1 rezultand insiruirea nucleozomilor unul dupa altul ca un sirag de margel
e observabil la microscopul electromic numai in cazul in care cromatina e intinsa
in mod artificial. In celula vie fibra de cromatina are un diametru de 30 nm, ra
sucita intr-o structura helicoidala cu pasul elicei de 11 nm. Eucromatina coresp
unde filamentului de cromatina de 10 nm iar heterocromatina corespunde solenoidu
lui sau bobinei de 30 nm
5 Datorita impachetarii duplexului de ADN pe nucleozom si a nucleozomilor
in fibra de cromatina si plierii in forma de bucle variabile ca dimensiune permi
te reducerea lungimii firului de ADN de la 1 mm la 100 micrometri
6 Pt micsorarea lungimii cromozomului metafazic e necesara superspiralizar
ea solenoidului aceasta realizandu-se cu ajutorul unor proteine nonhistonice. al
aturi de histone in procesele de impachetare a nucleozomilor in fibra de cromati
na intervine si ionul de magneziu
7 In timpul diviziunii celulare condensarea cromatinei corespunde impachet
arii compacte in spatiu a fibrei de cromatina odata cu realizarea structurii cro
mozomului metafazic
8 S-a calculat ca ADN-ul infasurat pe un nucleozom e prea scurt pt a cores
punde unei gene structurale incat nu exista o concordanta intre o gena ca unitat
e informatiola genetica si un nucleozom-unitate de impachetare a ADN-ului
9 Gena e formata din cca. 1000 perechi nucleotide in timp ce ADN-ul infasu
rat pe un nucleozom are 200 de perechi de nucleotide. In ADN sunt prezente gene
informationale (exoni) si portini neinformationale(introni)
10 Cea mai larg acceptata ipoteza asupra mecanismului prin care genele stru
cturale din ADN sunt activate pt transcriptie sustine ca activarea genelor se fa
ce ca urmare a interventiei proteinelor nonhistonice HMG 14 si HMG 17 care sa fi
e inlocuite de HMG 1 si HMG 2 de pe locurile lor de legare pe histona H1. In ace
st fel regiunile din filamentul nucleozomic in care intervin proteinele HMG 14 s
i 17 isi vor modifica conformatia biochimica devening regiuni active transcripti
onale.

10. NUCLEOLII
1 Este o componenta intranucleara cu aspect corpuscular prezenta in interf
aza cu rol in biogeneza ribozomilor. Ocupa o pozitie cheie in circuitul intracel
ular al informatiei. In el se desfasoara principalele procese care au loc in nuc
leu (replicare , transcriptie , transport) , jucand rolul unui intermediar intr
e cromozomi si citoplasma. Nucleolul se gaseste in toate celulele cu nucleu si c
elulele care nu prezinta nucleu sunt neviabile
2 In timpul diviziunii celulare acesta se dezintegreaza si reapare dupa te
rminarea diviziunii
3 Prin impregnari argentice la microscop s-au observat 2 componente ale nu
cleolului: nucleolonema-formatiune filamentoasa rasucita ca un ghem si a doua co
mponenta e structurata sau amorfa
4 In celulele vii nucleolul apare ca un corpuscul puternic refringent hete
rogen si cu contur neregulat
5 Nr nucleolilor: in nucleii celulelor somatice exista de obicei 2 nucleol
i. Nr nucleolilor creste odata cu gradul de poliploidie
6 Dimensiunile:1-2 micrometri, ocupa cca. 30% din volumul nucleului;ele v
ariaza in functie de implicarea celulelor in sinteza de proteine
7 Raport nucleolonuclear: nr si volumul nucleolilor depind de stare functi
onala a celulei cu cat celula e mai activa in sinteza proteica cu atat raportul
creste. Raportul e un criteriu pt aprecierea varstei celulei(celula tanara=nucle
u mare cu nucleol mare)
8 Forma nucleolilor: prezinta de obicei o forma sferic ovoidala care pe ma
sura imbatranirii devine neregulata
9 Densitatea nucleolilor: e mare nucleolul fiind cea mai densa structura d
in celula datorita concentratiei mari in substanta uscata si cantitatii mici de
apa
10 Dispunerea nucleolilor in nucleu e de obicei centrala sau paracentrala,
putand varia odata cu momentul functional

14. ULTRASTRUCTURA NUCLEOLULUI


1 Are 4 componente: filamentara, granulara, cromozomiala si astructurata
2 FILAMENTARA-cuprinde filamente de 5 nm grosime, 30-40 nm lungime dispuse
in pachete intretaiate formand o retea. Contine ADN-ul pe care se sintetizeaza
ARN-ul ribozomal si produsul primar al sintezei
3 GRANULARA-e dominanta alcatuita din granule asemanatoare dar nu identice
cu ribozomonii citoplasmatici; granulele sunt precursorii ribozomilor
4 CROMOZOMIALA-e dispusa la periferia nucleolului sau poate avansa sub for
ma de benzi alcatuite din filamente catre interiorul nucleolului
5 ASTRUCTURATA-apare omogena, umple spatiul dintre granule si fibre fiind
considerata de unii autori cariolimfa iar de altii un gen de matrice pt celelalt
e componente nucleolare
6 Cele 4 componente nucleolare pot fi rareori distinse
7 Raporturile cantitative si topografice dintre ele variaza in functie de
tipul celulei si momentul functional. In celulele active componentele pot segreg
a rezultand un corpuscul nucleolar
8 Nucleolul nu contine membrane si nu este delimitat de membrane. Componen
ta filamentoasa si granulara se pot asocia formand benzi vazute la microscop ca
si nucleolema, iar portiunea periferica a componentei cromozomiale corespunde cr
omatinei asociate nucleolului
9 Clasificare in functie de criteriile ultrastructurale: nucleolii reticul
ari cei mai comuni cu cele 4 componente distincte, nucleoli compacti- nu se dist
ing componentele si sunt intalniti la putine tipuri celulare(limfocite), nucleol
i inelari-componentele filamentoase si granulare formeaza un inel periferic care
inconjoara o lacuna centrala
10 Compozitia chimica-variaza in functie de tipul celular si momentul funct
ional; principalele componente sunt: ADN-3%, ARN-7%, proteine-90% din greutatea
uscata, cantitati mici de lipide si minerale. ADN-ul din nucleol e reprezentat d
e organizatorii nucleolari. ARN-ul din nucleol e in principal ARN ribozomal afla
t in diverse faze de maturare. In nucleol exista diferite tipuri de ARN ce difer
a dupa coeficientul de sedimentare
11 Proteinele nucleolare provin din citoplasma si sunt reprezentate in cea
mai mare parte de enzime implicate in sinteza si maturarea ADN-ului ribozomal( c
onvertaza)
12 Bazofilia nucleolului e principala sa caracteristica vizibila la microsc
opul optic si se datoreste continutului relativ mare de ARN si ADN

12. FUNCTIILE NUCLEOLULUI


1 Nucleolul indeplineste functii legate de: sinteza ARN ribozomal si bioge
neza ribozomilor, reglarea sintezei de ARN ribozomal, transferul ARN mesager si
ARNs in citoplasma, pregatirea mitozei
2 In sinteza da ARN ribozomal, ADN-ul e organizatorul nucleolar si contine
cistroni numiti ADN ribozomal. ADN-ul ribozomal e transcris prin interventia AR
N polimerazei 1 rezultand un precursor al ARN-ului ribozomal ( ARN de 45 S-svedb
erg). O parte din molecula de ARN 45 S se indeparteaza de o endonucleaza si => A
RN 41 S care prin interventia unei convertaze e scindat in ARN de 20 S si 32 S
3 ARN de 20 S sufera interventia unei metilaze => forma matura de 18 S. AR
N-ul de 18 S paraseste nucleolul si se combina cu proteine venite din citoplasma
si e trecut prin porii membranei nucleare sub forma de particule ribonucleoprot
eice care reprezinta subunitatea ribozomala mica de 40 S
4 ARN de 32 S e metilat si => forma matura de 28 S. ARN-ul de 28 S impreun
a cu cel de 5 S si cu proteine formeaza o particula ribonucleoproteica care repr
ezinta subunitatea ribozomala mare ( 60 S). 60 S trece prin porii invelisului nu
clear aparand in citoplasma. Cele 2 subunitati ribozomale se ataseaza de ARN mes
ager in momentul sintezei proteice rezultand cromozomii. Fibrele din componenta
filamentoasa sunt filamente de ARN 45 iar granulele din componenta granulara= su
bunitati ribozomale mari
5 Reglarea sintezei de ARN ribozomal in nucleol se realizeaza printr-un me
canism de feed-back. Un exces de ribozomi produce inhibarea genelor ADN ribozoma
l care determina sinteza de ARN ribozomal. Invers distrugerea ribozomilor produc
ere cresterea sintezei de ARN ribozomal si astfel formarea de ribozomi
6 Transferul de ARN mesager si de ARN de transport din nucleu in citoplasm
a nu poate avea loc decat in prezenta unui nucleol functional. Se crede ca nucle
olul are rolul de statie intermediara intre ARN mesager si ARN de transport spre
citoplasma
7 Pregatirea si desfasurarea mitozei nu poate avea loc fara prezenta nucle
olului in interfaza

6. MEMBRANA NUCLEARA
1 Se mai numeste nucleolema sau cariotip si este o structura lipoproteica
cu o grosime de cativa zeci de nm caracteristica eucariotelor care imparte celul
a in 2 compartimente: nucleul ce contine genomjul, structurile implicate in tra
nscriptie si prelucrarea produsului transcriptic si apoi citoplasma ce cuprinde
organitele celulare
2 In ce lulele vii apare ca o pelicula fina si densitate mai mare decat re
stul nucleului, iar in celulelel fixe se coloreaza bazofil
3 La microscopul electronic nucleolema apare formata din 2 foite (interna,
externa, fiecare trilaminata, lipoproteica , groase de 60-100A, separate p
rintr-un spatiu perinuclear plin cu o substanta amorfa
4 Membrana nucleara externa prezinta o fata citoplasmatica, ornata cu rib
ozomi, contur mai flexibil, zone active de formare a veziculelor
5 Membrana nucleara ineterna e lipsita de ribozomi si adera fie la nucleop
lasma , fie la cromatina
6 Spatiul perinuclear (cisterna perinucleara) apare ca un spatiu 3D aflat
in continuitate cu spatiul reticulului endoplasmatic
7 Nucleolema este intrerupta de orificii circulare (pori circulari) , und
e cele 2 membrane se afla in raporturi de continuitate. Nr de pori pe o unitate
de suprafata este legat de intensitatea schimburilor nucleocitoplasmatice (la c
elule in crestere pot exista 10 pori/micrometru2). Porii sunt defapt portile folo
site de macromolecule si de ansamblurile macromoleculare ( proteine, ARNm )pt a
intra sau iesi din nucleu
8 Porul impreuna cu structurile adiacente formeaza complexul porului
9 Complexul por cuprinde : 1 doua inele sau anuli asezate pe ambele fete a
le porului(nucleare si citoplasmatica) , 2 opt conuri orientate dinspre peretel
e porului catre lumenul sau ; 3 o particula centrala in forma de granula sau ba
stonas inconstant prezent; 4 pachete de filamente nucleoplasmatice inserate pe i
nelul intern si pe formatiuni intranucleare
10 Functiile ei sunt: 1 delimiteaza continutul nucleului de cel al citoplas
mei ; 2 regleaza schimbul dintre nucleu si citoplasma ; 3 formeaza membranele re
ticulului endoplasmatic ; 4 mentine si stabilizeaza cromatina ; 5 rol mecanic in
sustinerea organitelor

30. COMPLEXUL LAMINA-POR


1 Componentele fibrilare ale invelisului nuclear sunt o forma specializata
a scitoscheletului nuclear fiind reprezentate de lamina densa interna ( fibroas
a) si de complexul por
2 Lamina densa interna este situata pe fata nucleara a membranei interne ,
a invelisului nuclear. Are aspectul unei retele de fibrile legate pe de o par
te de reteaua matricei nucleare si pe de alta parte la componentele fibrilare al
e complexului por
3 Complexul por este format din structuri inelare (matricea anulara), din
granule centrale si din filamentele radiare
4 Lamina densa interna impreuna cu complexul por formeaza o cpmponenta a s
cheletului nuclear , denumita complex lamina-por. Acest complex contine 2-3 %
din totalul proteinelor din nucleu ( 95% sunt nonhistonice, predominant acide).
Pe fata interna a complexului lamina-por a fost identificata o nucleozid-trifos
fataza implicata in transportul ARN catre citoplasma