Cu manecile suflecate Cum stiu ei sa ne traiasca! N-am vazut niciodata un sarut mai perfect Ca al actorilor in actul trei, Cind incep sentimentele sa se clarifice
Moartea lor pe scena e atat de naturala,
Incat, pe langa perfectiunea ei, Cei de prin cimitire, Mortii adevarati, Morti tragic, odata pentru totdeauna, Parca misca!
Iar noi, cei tepeni intr-o singura viata!
Nici macar pe-asta n-o stim trai. Vorbim anapoda sau tacem ani in sir, Penibil si inestetic Si nu stim unde dracu sa ne tinem mainile.