Mintea dependentului activ poate fi vizionată ca, conţinând două echipe opuse de motive

într- un remorcher de război, cu consilierul de dependenţă ca antrenor şi nutriţionist

pentru echipa de recuperare. Munca iniţială a echipei de tratament a dependenţilor este de
a manipula motivele astfel încât, cât mai multe dintre ele să se îndrepte într- o singură
direcţie. Munca include eliminarea tampoanelor, care să permită mobilizarea intervenţiei
şi a pârghiei terapeutice, şi ajutarea dependentului de a identifica şi mobiliza motivele
naturale de recuperare.
Faimoşii William Miller şi Stephen Rollnick (în Miller şi Rollnick 1991) au declarat că
ambivalenţa este naturală, în curs de desfăşurare şi fluctuantă. Astfel este o greşeală să
etichetăm clientul ca „nemotivat”; motivaţia este dinamică, fluidă şi cedează la influenţe.
În abordarea lor, intervievarea ambivalenţei, are drept scop să ajute clienţii în explorarea
şi rezolvarea ambivalenţelor lor cu privire la consumul de substanţe. Conceptul de
„decisional balance sheet” (foaie de decizie) a fost conceptualizat de Janis şi Mann
(1977). Velicer et al. (1985) a tăiat foaia în două dimensiuni de a schimba şi de a nu
schimba, şi a făcut un exerciţiu pentru renunţarea la fumat. Aceasta este o diagramă
formată din patru celule de plusuri şi minusuri pentu schimbare şi neschimbare, o
evaluare cognitivă a procesului folosit pentru a ajuta schimbarea directă. (Vezi fig. 1.2.)
Că există atât plusuri (beneficii), cât şi minusuri (costuri) în orice direcţie, ne arată că
dependentul are ceea ce behaviorniştii numesc „abordare dublă- fraudă conflict”: pisica şi
caşcavalul sunt pe aceeaşi parte a camerei.

Figura 1.2 Decisional balance sheet

Schimbare Neschimbare
Beneficii Beneficii
Mă voi simţi mai bine fizic. Este mai uşor să rămân la fel.
Nu- mi voi pierde locul de muncă. Mă pot distra mai mult.
Familia mea va fi fericită. Nu trebuie să mă gândesc la lucruri.
Costuri Costuri
Voi avea zdruncinături. Familia mă ameninţă că mă dă afară.
Nu voi dormi bine. Îmi voi ruina ficatul.
Aş pute eşua şi simţi mai rău. Voi obţine mai mult DWIs.

Alte versiuni mai simple au două coloane, identificând argumente pro şi contra
conumului de substanţe. În fiecare caz, aste de asemenea util de a evidenţia care dintre
elemente sunt importante. Velasquez et al. (2001, 90) recomandă a avea rata fiecărui
element al clientului (de exemplu, „Îmi voi ruina ficatul”) de la 1 la 4, ca puţin, moderat,
foarte sau extrem de important.
Dezvoltarea discrepanţelor dintre obiective importante şi continuarea comportamentelor
chimice abuzive sunt parte ale acestei explorări. Miller şi Rollnick recunosc că
ambivalenţa nu se termină doar pentru că un dependent este în tratament. De fapt, unele
lucruri negative ale schimbării vor lovi chiar mai sus, acum că el/ ea sunt în profunzimea
lucrurilor. Sau merge asemenea zicalei din Narcotics Anonymus şi anume „în timp ce eşti
aici la această întâlnire, boala ta face push- up- uri în afara uşii”. Aceasta se potriveşte cu
modelul Stages of Change, discutat mai târziu în acest capitol, care prevede că un
comportament recidivist este o parte normală a urcării în spirala de recuperare (Prochaska
and DiClimente 1982). (De fapt, în timpul unei întâlniri recente a unui grup de
recuperare, un client a recitat acest proverb pentru un alt client.) Mai multe detalii despre
Miller şi Rollnick „intervievarea motivaţională” abordată în Capitolul 3, Abilităţile de
consiliere individuală.
Un scenariu tipic este acela că dependentul doborât de băutură sau droguri utlizează ca
parte a unei încercări „luarea actului său împreună” sau intră la dezintoxicare şi este
sobru pentru câteva zile. În fiecare caz, acesta ameliorează unele dintre cele mai grave
simptome fizice, care slăbeşte unul dintre motivele de a aborda un tratament. Această
scutire minoră, cuplată cu anxietatea, ajută un dependent de a decide „să o fac eu
însumi”. Cum remarca un consilier al viciilor „Clientul părea a lovi partea de jos, dar a
sărit”.
Confruntarea cu personalul de tratament şi instituţiille pot genera, în fapt, o reacţie
defensivă. În plus eliminarea anesteziei chimice în sine, tratamentul precoce ia deoparte
capul de piatră al sistemului de defensivă, care produce anxietate. Astfel, primul pas în
încheierea dependenţei creează condiţii pentru recădere. Este dificil să se schimbe şi să
crească, iar procesul care se ocupă cu dependenţa creează încă şi mai mult disconfort.
Consilierul parcurge o linie fină între negarea dependentului şi descoperirea prematură,
de profunzime şi amintirile sau problemele dureroase şi traumatice.

Unicitatea de teren
Celor mai multe persoane tratate pentru dependenţă chimică nu le putem spune pur şi
simplu „du- te la un consilier”. În majoritatea cazurilor, ei participă la un program de
tratament organizat. Programele şi asocierile de auto- ajutorare oferă o mare cantitate de
ajutor social, o alternativă la cultura de abuz, precum şi efectele terapeutice ale mediului.
Majoritatea tratamentelor au loc în setările de grup, chiar şi în afară de participarea
clientului în programe de 12 paşi, cum ar fi Alcoolici Anonimi şi Narcoticii Anonimi.

Boghiu Cristina
Grupa 13381