Stan Ioana-Cristina , gr.

13383

Paginile 118-119

Roluri care facilitează activitatea grupului:

O altă abordare în analizarea şi clasificarea rolurilor în grupuri are de a face cu modul în care membrii
se concentrează pe îndeplinirea sarcinilor (de grup) sau pe satisfacerea propriilor nevoi.
O astfel de manieră este mai puţin subiectivă concentrându-se mai degrabă pe nevoile grupului ca un
tot unitar(organism viu).
Clasificarea pe roluri a fost dezvoltată întâi de teoreticienii de grup Nylen şi Mitchell în 1953.A
devenit atunci baza pentru formare în PR.Mai târziu este împrumutată pentru a forma consilierii de
grup specializaţi în lucrul cu alcoolicii.
Facilitatorii de grup sau responsabilii de grup au de obicei următoarele sarcini:
- armonizează sau consiliază diferenţele pentru a reduce astfel tensiunile( asociate de obicei rolului de
pacificator într-o familie de dependenţi)
- menţine canalele de comunicare deschise şi facilitează dialogul între membrii.
- reconciliază intr-un mod compromiţător conflictele şi ajută persoanele să-şi recunoască greşelile.
În contrast , abordarea rolurilor orientate spre sine tinde să se interfereze cu eforturile comune ale
grupului . Acest comportament include:
- dominarea, monopolizarea grupului prin neascultarea celorlalţi şi încercarea de a lua toate deciziile
- retragerea , lipsa contribuţiei, frica sau lipsa implicaţiei
- blocarea.Prin comportament ostil şi critică agresivă la părerile celorlalţi.
- căutarea recunoaşterii şi încercarea de a fi centrul atenţiei , comediantul grupului, cel care vorbeşte despre
orice altceva , în afară de sarcinile şi tema grupului( clownul clasei)
- persoane care domină grupul:
„Ce vrei de la grup cum că ai spus toate acestea?”, „ Cum îi raportezi pe ceilalţi la persoana ta?”, „ Poţi să
aduci în 10-15 cuvinte un tribut grupului?”( Carrol&Wiggins ,97,68-9)
La această întrebare cineva răspunde că , X este imposibil de oprit . Liderul întreabă acea persoană dacă este
adevărat pentru că şi el are o bănuială cum că nu se poate opri din vorbit deoarece nu a realizat o conexiune cu
sentimentele celorlalţi . Acea persoana ar trebui ajutată să gasească o cale în a-şi împărtăşi emoţiile , în a se
face înţeleasă fără a face însă risipă de cuvinte.
- membrii agresivi din punct de vedere verbal. Acestora li se oferă un spaţiu în care comunicarea nu va fi
perturbată şi în care ei se vor simţi înţeleşi. Se folosesc întrebări de genul : „Pe tine te încearcă o mulţime de
sentimente, iar tu te exprimi foarte imprecis, chiar agresiv. Când te superi de ceva/pe cineva, ai putea să te
exprimi care să nu îndepărteze persoanele de tine?Hai să încercăm acum!”. În altă ordine de idei se menţine o
atitudine empatică.
- clientul involuntar, cel care nu vrea să fie acolo.El se va arăta rezistent în abordarea de către lider.Vanicelli
propune ca această respingere să fie inclusă într-un tratament ce constă în invitarea clientului să vorbească
despre mânia lui şi în apelarea la onestitatea lui.
Este mult mai dificil să convingi membrii să aprecieze centrarea pe sarcinile grupului şi mai apoi pe emoţiile
şi vieţile individuale. În mod evident, sarcinile nu au efectul personal pe care de exemplu stigmatul de „ţap
ispăşitor” asupra unei persoane.
Abordarea cea mai indicată în munca de echipă se reduce la întrebări de bază precum : „ Ce încerci să faci
acum?”, „Te ajută acest lucru?”.Astfel de întrebări încurajează în mod cert comunicarea asertivă, explicarea
setimentelor şi nevoilor, ajută la reprimarea tendinţelor de manipulare a grupului.
 Conform Carol&Wiggins unui responsabil de grup începător îi vine destul de greu sa schimbe persoana
monopolizatoare . De obicei, el este lăsat să îşi exercite dorinţele de dominare şi să devieze într-o confruntare
tensionată.
O mai bună strategie ar fi să îl întrebi cum percepe grupul şi cum se referă/raportează el la acesta.