Introducere

Probleme de tratament sunt incadrate de latura dinamica a procesului de

consiliere.Contextul interpersonal are forme de raspunsuri interpersonale:clientii construiesc
si comunica conturile si situatiile lor(simplificat ca negare)raspunsurile emotionale puternice
aparsi intimitatea si profesionalismul sunt juxtapuse (probleme de frontiera)
dependenta,competenta,consiliere necesita familiarizarea cu acdeste probleme de
tratament,constiinta de sine,si o dorinta de a gandi in mod deschis si critic.
"Sunteti cariera" negarea unui concept
Un principiu pe termen lung si centrale ale tratamentului dependenteia fost ca dependentii au
fost in puternica negare.Depasirea puternica a fost vazuta ca obstacol imens la tratament si
schimbare,a necesitat permitand agresori chimice ajung in jgheab sau la inchisoare sau astfel
la leganare cu wolloping-ul cu o confruntare,cum a declarat in capitolele anterioare, ca
punctul de vedere s-a schimbat considerabil pe parcursul ultimelor 10 la 15 ani:Abordarea
Clientilor ,tratament cu sentimente multiplesi despre motivele sejurului lor activa in utilizarea
lor chimice,comparativ cu trecerea de la utilizare in acoperire la un anumit nivel.Chiar si
clientii cei mai deterioarati ar dori ca viata lor sa fie altfel. Aceasta ambivalenta este normal
ezitanta,fluctuanta si circumstantiala in curs de desfasurare.Atunci cand circumsatntele,o forta
de tractiune,agrsorul cu o substanta intr-o camera si cu o cifra care este autoritatea.Fluturand
diagnostice si amenintand un sjur in unele dezintoxicari ingrozitoare sau dezintoxicare,acestea
nu au de gand sa proclame:"Ma bucur ca ai subliniat ca eu sunt dependent/drogat,iubesc sa
petrec urmatoarele 28 de zileMentally(mintal)I11.Programul agresorul chimic cu un buchet
din colegii mei droguri-diavol.Confruntarea in acest moment va realiza probabil opusul a ceea
ce doriti sa obtineti.
Asa este o simplificare vasta de a reduce pachetele de motive,temerile,de aspiratie,si de
speranta cu papered cu bravada,rezistenta,evitarea deoarece ca unele greu de rzolvat sistemul
de negare.O abordare mai buna este sa se rostogoleasca cu rezistenta,utilizand instrumente
precum fisele decizionale deechilibru.Asta a spus,clientii care se confrunta cu necesitatea de
schimbare va merge la lungimi de mare ptr a rezista de a fi puse intr-un centru sau de stabilire
a agentiei si astfel ei nu vor dori sa recunoasca a simptomelor,probleme sau trasaturi care
conduc la un diagnopstic care necesita schimbarea sau de tratament,sau confera etichete
nedorite si stigma.3 dintre acestea stratageme sunt sunt repudiere simpla,minimizarea unei
probleme si rationalizarea.
Caz la subiect:
"De ce refuza"

Au fost mai multe de negare in istoria psihiatriei si a crezut ca psihaanalitica si in scrierile

contemporane despre traume,de recuperare si de auto-ajutor,concepte ptr audiente.In genereal
teoria psihanalitica devreme,negarea mentionate la un mijloc primitiv de a lipsi realitatea
externa normal la sugari,dar rareori gasita la adulti ,cu exceptia celor care sufera de psihoza
(Ffenichel1972,144-6).Ptr a bloca in realitate,de fapt este o caracteristica adaptarea disperata
la tulburari.Pe disociative celalalt capat al spectrului,unii considera negarea un aspect normal
de a face fata cu altfel de imobilizare sfaramare de groaza(Kubler-Ross 1997)

Modul traditional de negare a inceput sa fie pus sub semnul intrebarii la inceputul
anilor 1980. Munca lui John Wallace a influentat consilierii sa lucreze cu structura defensive
in ceea ce priveste alcoolici sau dependenti in loc sa se inscrie intr-o vanzare a acestuia, in
special la inceputul tratamentului, find constienti ca consilierul creaza o linie fina intre a lasa
negarea periculoasa sa continue si a precipita propria dezvaluire. Medicii preocupati de
comportament, motivatie si auto-orientare au initiat optiunea care a fost contra-productiva de
a angaja clienti in argumente ale etichetei “dependent” ca o parte de a cuceri negarea. Multi
dependeti sunt gata sa incerce consilierea din cauza muncii, sanatatii, relatiilor sau a
problemelor financiare, dar ei nu aprecieaza eticheta sau stigmata de dependent. Capitolul 1
mentioneaza indentificarile lui Miller si Rollnick a capcanei confruntare-negare. Ei sustin ca
presupuerea consilierului in legatura cu negarea clientului craeza o atitudine combativa sau
antagonista din partea consilierului. Aceasta atitudine este impotriva telului de a forma o
alianta cu clientul. Cu cat consilierul insista mai mult ca clientul sa isi admita dependenta, cu
atat acesta va intra si mai mult in negare ressitand din ce in ce mai mult la ceea ce zice
consilierul. Unii profesionisti care consiliaza adictii se duc atat de departe incat declara ca “Sa
negam ca negarea este baza teoriei adictiei. Sa o lasam sa moara” (Taleff, 1994, 54).
Multe explicatii ale negarii devin incosistente majore intre realitate si idealuri – ceea
ce ar trebui sa fie si ceea ce este, avantaje si dezavantaje, placeri (sau dureri diminuate) sau
durerea adictiei. Conflictele cognitive si motivationale nu pot fi tolerate de aceeasi minte
constienta fara dezacorduri de nesuportat. Multi cercetatori si terapeuti cred ca aceste
conflicte produc nevoia in oameni de a se ancora in negare (Orford 1985; Saunders et al.
1996). Consilieri in adictii isi pot ajuta clientii sa faca fata negarii explorandu-i manifsetarile
si aplicand unele strategii eficace.
Ambivalenta si negare
Salata complexa de ingrediente motivationale este dificil de apreciat, fie pentru
noi sau pentru altii; ca si cum ai scrie un paragraf descriind o gramada de bete. Motive
contradictorii pentru a incepe un tratament si pentru a folosi substante toxice creaza confuzie,
dezordine si sunt producatoare de anxietate. Situatia pe care clientul incearca sa o
construiasca in timp ce este confuz si anxios va fi in mod predictibil una care incearca sa
ajunga la esenta multor probleme.
Un fenomen legat cu acestea este doar raectia impotriva participarii involuntare la
tratament, in special cand clientul este in stadiul precontemplativ. Aceasta este o reactie
normala in ceea ce priveste pierderea de libertate, fara sa conteze beneficiile ultime ale
clientului. Intr-o era cand foarte multi clienti sunt trasi in tratament de catre sistemul criminal-
justitiar, aceasta simpla explicatie un ar trebui trecuta cu vederea (Taleff, 1997, 40-1).
Clientul ordonat
Unii indivizi accepta diagnosticul de dependent ca un mod de a trece de un proces de
pedeapsa. De exemplu, un angajat adresat de catre un administrator EAP poate intr-un mod
destept sa “admita” o problema ca sa scape de defecte, retrogradare sau concediere; o
persoana vizata de catre sistemul criminal-justitiar poate fi nerabdatoare sa evite “o perioada
grea” si astfel sa coopereze la consultatie (in jargonul de inchisoare, “vorbeste si mergi”). Un
alt tip de client care doar pare sa fie de acord cu diagnosticul este cel al personei fara casa care
cauta un adapost pe o vreme urata; el sau ea “admite” ca este alcoolic .....