Tea Institutiilor de Credit

Contabilitatea institutiilor de credit
CAPITOLUL I
ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII ÎN SOCIETĂŢILE

BANCARE
1.1. Banca Naţională a României şi băncile comerciale
Banca este o unitate economică funcţional-instituţională, a cărei funcţie

principală este de a colecta, de a transfera şi de a repartiza disponibilităţile
financiare1.
Băncile şi instituţiile de credit, specializate acţionează în marea lor
majoritate în sfera creditului pe termen mijlociu şi lung.
Activitatea bancară în România este reglementată prin Legea nr.
58/05.03.1998, modificată şi completată prin OG nr. 137/18.10.2001 (aprobată prin
Legea 357/06.06.2002).
Banca Naţională a României este banca centrală a statului român, având
personalitate juridică, care în cadrul politicii economice şi financiare generale,
stabileşte şi conduce politica monetară şi de credit a ţării, cu scopul de a menţine
stabilitatea leului.
Principalele atribuţii ale BNR sunt următoarele:
> emite, pune în/şi retrage din circulaţie numerarul;
> autorizează funcţionarea de bănci pe teritoriul României, intervenind în
cazul în care o bancă întâmpină dificultăţi temporare;
> îndeplineşte funcţia de casier general şi de bancher al bugetului de stat;
> stabileşte şi conduce politica monetară şi valutară a ţării;
> supraveghează şi participă la reglementarea şi operarea sistemului de
plăţi al ţării.
> participă, în numele statului, la tratative şi negocieri externe în probleme
financiare, monetare, valutare, de credit şi de plăţi;
Rolul băncilor este acela de a pune în legătură pe baze comerciale, unităţile
economice care se află în căutare de fonduri cu cei care caută plasamente.
1
Mihai Milca, Dicţionar de Economie, Ediţia a doua, Editura Economică, Bucureşti, 2001, pag. 54
în etapa actuală, locul şi rolul băncilor, este strâns legată de calitatea lor de
intermediar principal în relaţia economii-investiţii, relaţie primordială în creşterea
economică.
Băncile s-au afirmat ca instituţii monetare, ca intermediari monetari, a căror
caracteristică esenţială este posibilitatea de a pune în circulaţie creanţe asupra lor
înseşi, care sporesc masa mijloacelor de plată, volumul circulaţiei monetare2.
Caracteristica semnificativă a acestor intermediari este transformarea
activelor nemonetare în monedă.
Băncile sunt organizate ca societăţi comerciale şi urmăresc obţinerea de
profit.
Operaţiunile desfăşurate de bănci pot fi: pasive şi active.
Operaţiunile pasive reprezintă operaţiunile de constituire a resurselor, fiind
formate din următoarele: depozitele, reescontul şi operaţiunile similare şi capitalul
propriu.
Operaţiunile active sunt operaţiunile în care băncile îşi angajează resursele
în vederea îndeplinirii funcţionalităţilor statutare şi a obţinerii de profit.
Operaţiunile active cuprind în principal următoarele:
> operaţiuni de creditare a firmelor;
> operaţiuni de plasament;
> operaţiuni de creditare a persoanelor particulare.
Principalele activităţi desfăşurate de bănci sunt următoarele:
> acceptarea de depozite;
> contractarea de credite, operaţiunile de factoring şi scontarea efectelor
de comerţ;
> emiterea şi gestiunea instrumentelor de plată şi de credit;
^ plăţi şi decontări;
> leasing financiar;
> transferul de fonduri;
> emiterea de garanţii şi asumarea de angajamente;
> tranzacţii în cont propriu sau în contul clienţilor;
> intermedierea şi plasamentul de valori mobiliare;
> administrarea de portofolii ale clienţilor, în numele şi pe riscul acestora;
> închirierea de casete de siguranţă;
> operaţiuni de mandat;
> consultanţă financiar-bancară.
2
C Basno, N Dardac, C Floricel,- Monedă, Credit, Bănci, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
Contabilitatea bancară românească
Băncile pot fi de mai multe tipuri: bancă de afaceri, bancă de clearing,
bancă de emisiune, bancă de depozit.
Banca de depozit este o bancă comercială care îşi procură resursele
financiare de pe piaţa monetară, prin depunerile clienţilor lor, depuneri la vedere şi
pe termen scurt, în baza acestora şi a capitalurilor proprii, banca comercială oferă
credite pe termen solicitanţilor care întrunesc condiţiile generale de bonitate
financiară şi se încadrează în criteriile stabilite de fiecare bancă.
Băncile trebuie să respecte cerinţele prudenţiale, la nivel individual şi
consolidat, prevăzute de reglementările emise de BNR, care se referă la
următoarele:
a) solvabilitate;
b) lichiditate;
c) expunerea maximă faţă de un singur debitor şi expunerea maximă
agregată;
d) expunerea faţă de persoanele aflate în relaţii speciale cu banca;
e) riscul valutar;
f) calitatea activelor, constituirea şi utilizarea provizioanelor de risc;
g) organizarea şi controlul intern.
1.2 Organizarea contabilităţii societăţilor bancare
La instituţiile de credit, Legea contabilităţii nr.82/1991, cu modificările şi

completările ulterioare, se aplică împreună cu:
> reglementările contabile armonizate cu Directiva Comunităţii
Economice Europene nr.86/635/CEE şi cu Standardele Internaţionale de
Contabilitate aplicabile instituţiilor de credit;
> cadrul general de întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare prevăzut
de Standardele Internaţionale de Contabilitate;
> Standardele Internaţionale de Contabilitate.
Instituţiile de credit cuprind pe lângă bănci şi cooperativele de credit,
care începând cu anul 2003, trebuie să aplice aceleaşi principii, reguli
contabile de bază, să întocmească aceleaşi situaţii financiare anuale ca toate
societăţile bancare3.
3
Ordinul 5 din 8 octombrie 2001 al BNR pentru aprobarea reglementărilor contabile armonizate cu
Directiva Comunităţii Economice Europene nr.86/635/CEE şi cu Standardele Internaţionale de
Contabilitate aplicabile instituţiilor de credit, MO nr. 694 din 1.11.2001
Contabilitatea se ţine în limba română şi în moneda naţională.
Contabilitatea operaţiunilor efectuate în valută se ţine atât în moneda naţională cât
şi în valută. Pentru necesităţile proprii de informare băncile pot opta pentru
întocmirea situaţiilor financiare şi într-o monedă stabilă (EURO, USD).
Răspunderea pentru organizarea şi ţinerea contabilităţii revine
administratorului sau altei persoane care are obligaţia gestionării societăţii bancare.
în acest scop, administratorul trebuie să asigure condiţiile necesare pentru:
> întocmirea documentelor justificative privind operaţiile economice;
> organizarea şi ţinerea corectă şi la zi a contabilităţii;
> organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi de pasiv,
precum şi valorificarea rezultatelor acesteia;
> respectarea regulilor de întocmire a situaţiilor financiare, publicarea şi
depunerea la termen a acestora la organele în drept;
> păstrarea documentelor justificative, a registrelor şi a situaţiilor
financiare;
>• organizarea contabilităţii de gestiune adaptată la specificul societăţilor
bancare.
Potrivit prevederilor Legii contabilităţii nr. 82/1991, completată şi
modificată prin OG 61/2001, precum şi a HG nr.831/1997, referitoare la întocmirea
şi utilizarea formularelor privind activitatea financiară şi contabilă, orice operaţiune
patrimonială se consemnează în momentul efectuării ei într-un înscris care stă la
baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document
justificativ.
Documentele justificative cuprind următoarele elemente:
> denumirea documentului;
> numărul şi data întocmirii acestuia;
> denumirea şi sediul întreprinderii care întocmeşte documentul;
> menţionarea părţilor care participă la efectuarea operaţiunilor
patrimoniale (când este cazul);
> conţinutul operaţiunii patrimoniale şi temeiul legal al efectuării
acesteia;
> datele cantitative şi valorice aferente operaţiunii efectuate;
> numele şi prenumele, precum şi semnăturile persoanelor care le-au
întocmit, vizat şi aprobat, după caz;
> alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operaţiunilor
efectuate.
Băncile efectuează zilnic o serie de operaţiuni interbancare, operaţiuni cu
clientela, operaţiuni cu titluri, devize. Toate aceste operaţiuni trebuie înregistrate în
contabilitate prin intermediul documentelor justificative, specifice contabilităţii
bancare, astfel:
> documente primare, care se completează pentru o singură operaţiune
(cecurile, ordinele de încasare sau de plată);
> documente de sinteză, care cumulează mai multe informaţii, fiind
întocmite pe baza documentelor justificative (jurnalele contabile,
balanţa de verificare, bilanţul);
> documente centralizatoare, care cumulează mai multe informaţii
privind acelaşi fenomen (borderourile de cecuri de decontare);
> documente statistice, care apar sub forma unor liste sau situaţii.
Legea contabilităţii nr.82/1991, republicată, obligă societăţile bancare să
utilizeze şi să întocmească următoarele registre:
Registrul jurnal, ca document obligatoriu, trebuie ţinut la centrala băncii şi
la fiecare subunitate cu contabilitate proprie. El înregistrează în ordine cronologică
operaţiunile patrimoniale, ţinând cont de data de intrare sau de întocmire a
documentelor.
Registrul inventar înregistrează toate elementele patrimoniale de activ şi
de pasiv, grupate în funcţie de natura lor, pe baza listelor de inventariere, întocmite
conform normelor în vigoare.
Registrul "Cartea mare" este un document contabil obligatoriu, în care se
înscriu lunar, pentru fiecare cont, înregistrările efectuate în registrul jurnal auxiliar,
stabilindu-se situaţia fiecărui cont: sold iniţial, rulaje debitoare, rulaje creditoare şi
sold final. Aceste date sunt preluate la întocmirea balanţei de verificare.
Balanţa de verificare se întocmeşte lunar, pentru verificarea înregistrării
corecte a operaţiunilor efectuate. Balanţa de verificare serveşte la întocmirea
bilanţului contabil.
Registrele de contabilitate pot fi prezentate sub formă de registre sau
documente informatice.
Registrul-jurnal, registrul-inventar, şi Cartea mare, precum şi documentele
justificative care au stat la baza înregistrărilor în contabilitatea financiară se
păstrează în arhiva persoanei juridice sau fizice, timp de l O ani, cu începere de la
data încheierii exerciţiului în cursul căruia au fost întocmite, cu excepţia statelor de
salarii, care se păstrează timp de 50 de ani.
Pentru înregistrarea operaţiunilor patrimoniale în contabilitate, banca poate
folosi forma de înregistrare "pe jurnale" sau alte forme de înregistrare contabilă,
adaptate în condiţiile legii.
Arhivarea documentelor contabile trebuie să asigure păstrarea şi
consultarea cestora în termenele prevăzute de lege.
Sucursalele şi alte subunităţi fără personalitate juridică, cu sediul în
străinătate, care aparţin unor bănci cu sediul în România, conduc contabilitatea în
ţara în care au sediul declarat, în conformitate cu reglementările contabile din
România.
Contabilitatea trebuie să reflecte în expresie bănească disponibilităţile şi
depozitele băneşti, bunurile mobile şi imobile, titlurile de valoare, drepturile şi
obligaţiile, precum şi mişcările şi modificările intervenite în urma operaţiunilor
patrimoniale efectuate, cheltuielile, veniturile şi rezultatele obţinute.
Legea contabilităţii şi planul de conturi pentru bănci sunt obligatorii pentru
toate băncile cu sediul în România precum şi pentru subunităţile din România ale
băncilor cu sediul în străinătate.
Normele şi reglementările contabile pentru bănci se elaborează şi se emit de
Banca Naţională a României, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice.
Contabilitatea, ca activitate specializată în măsurarea, evaluarea,
cunoaşterea, gestiunea şi controlul activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii
trebuie să asigure înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea şi
păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia financiară, performanţa financiară şi
fluxurile de trezorerie, atât pentru cerinţele interne ale băncilor, cât şi pentru
relaţiile cu investitorii prezenţi şi potenţiali, creditori şi alţi utilizatori.
Particularităţile activităţii bancare sunt următoarele:
> descentralizarea funcţiei contabile, înseamnă că fiecare operaţiune
bancară se traduce printr-o operaţiune contabilă ce se înregistrează la
locul producerii ei;
> gradul înalt de informatizare în contabilitate, ţinând cont de numărul
mare de înregistrări contabile;
> finalitatea activităţii contabile, cuprinde o serie de informaţii despre
bancă sau clienţii acesteia, care sunt utilizate de către organele de
supraveghere bancară.
Băncile au obligaţia să efectueze inventarierea generală a elementelor de
activ şi de pasiv deţinute la începutul activităţii, cel puţin o dată pe an pe parcursul
funcţionării sale, în cazul fuziunii sau încetării activităţii, precum şi în alte situaţii
prevăzute de lege.
în funcţie de natura şi complexitatea activităţii lor, băncile au obligaţia să
asigure următoarele:
> stabilirea perioadelor, organizarea şi numirea persoanelor împuternicite să
efectueze inventarierea;
> pregătirea condiţiilor necesare efectuării inventarierii;
> înregistrarea în contabilitate a tuturor operaţiunilor aferente exerciţiului;
> efectuarea faptică a inventarierii;
> determinarea rezultatelor inventarierii şi valorificarea acestora.
Cu ocazia inventarierii, disponibilităţile şi depozitele băneşti aflate în
conturile de la alte bănci, precum şi creanţele şi obligaţiile faţă de terţi sunt supuse
verificării şi confirmării pe baza extraselor de cont sau punctajelor reciproce în
funcţie de necesităţi, după caz
Rezultatele inventarierii se consemnează într-un proces verbal, se aprobă
de către administrator, se valorifică şi se înregistrează în contabilitate.
1.3 Planul de conturi al societăţilor bancare
Planul de conturi al societăţilor bancare ţine cont de planul de conturi pe

economie şi de specificul activităţii bancare (anexa nr.l).
Planul de conturi este alcătuit din 8 clase, după cum urmează:
Clasa l - operaţiuni de trezorerie şi operaţiuni interbancare;
Clasa 2 - operaţiuni cu clientela; Clasa 3 - operaţiuni cu
titluri şi operaţiuni diverse; Clasa 4 - valori imobiliare;
Clasa 5 - capitaluri proprii, asimilate şi provizioane;
Clasa 6 - cheltuieli; Clasa 7- venituri;
Clasa 9 - operaţiuni în afara bilanţului.
La stabilirea planului de conturi s-au urmărit anumite aspecte care să-i dea
coerenţă şi să-1 facă uşor de înţeles şi utilizat. Astfel, facem câteva precizări în
acest sens:
> grupele ţin cont de natura economică a conţinutului conturilor;
> elementele de pasiv ţin cont şi de natura juridică a conţinuturilor conturilor;
> conturile de venituri şi cheltuieli sunt grupate după natura lor;
> provizioanelor le'sunt asociate grupe de conturi ale căror simboluri se
termină cu cifra nouă;
semnul elementului la care apare, fie în notele explicative, dacă prezentarea este
esenţială pentru înţelegerea situaţiilor financiare anuale.
Cheltuielile efectuate în cursul exerciţiului financiar dar care se referă la un
exerciţiu ulterior, precum şi veniturile care se înregistrează în exerciţiul financiar în
care au apărut, fără a se ţine seama de momentul efectiv al încasării acestora, se vor
prezenta la „Cheltuieli înregistrate în avans şi venituri angajate" ( poziţia 14 din
activ).
Veniturile recunoscute înainte de data încheierii exerciţiului, dar care se
referă la un exerciţiu financiar ulterior, precum şi cheltuielile care se înregistrează
în exerciţiul financiar în care au apărut, fără a se ţine seama de momentul efectiv al
plăţii acestora, se vor prezenta la „Venituri înregistrate în bilanţ şi datorii angajate"
(poziţia 5 din pasiv).
Un provizion va fi recunoscut numai în momentul în care:
a) o instituţie bancară are o obligaţie curentă (legală sau implicită) generată
de un eveniment anterior;
b) este probabil ca la o ieşire de resurse care să afecteze beneficiile
economice să fie necesar pentru a onora obligaţia respectivă;
c) poate fi realizată o bună estimare a obligaţiei.
Dacă aceste condiţii nu sunt îndeplinite, nu trebuie recunoscut un provizion.
Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli nu pot avea drept scop corectarea
valorilor elementelor de activ, iar suma lor trebuie corelată strict cu riscurile şi
cheltuielile previzibile.
B) Contul de profit şi pierdere trebuie să prezinte cel puţin elementele
enumerate în formatul de profit şi pierdere prezentat în reglementările BNR nr. 5
din 08.10.2001 (anexa nr. 3).
Contul de profit şi pierdere cuprinde: veniturile şi cheltuielile exerciţiului
grupate după natura lor, precum şi rezultatul exerciţiului financiar (profit sau
pierdere).
Conform IAS 33, rezultatul pe acţiune se prezintă atât pentru exerciţiul
curent cât şi pentru cel precedent, indiferent că este pozitiv sau negativ.
Bilanţul şi contul de profit şi pierdere al unei bănci pot fi dezvoltate cu orice
element de activ sau pasiv, venit sau cheltuială, care nu este prevăzut în formatul
adoptat.
Structura bilanţului şi a contului de profit şi pierdere, în ceea ce priveşte
formatul obligatoriu, nu poate fi modificată de la un exerciţiu financiar la altul,
decât în cazuri speciale. Orice derogare trebuie să fie prezentată în notele
explicative împreună cu motivele care au determinat-o.
C) Situaţia modificării capitalului propriu, este o componentă distinctă a
situaţiilor financiare anuale. Această modificare trebuie să cuprindă o prezentare a
soldurilor de deschidere şi de închidere pentru capitalul social, primele de capital,
fiecare rezervă, rezultatul reportat şi rezultatul exerciţiului, precum şi modificările
acestora, indicându-se:
> suma la începutul exerciţiului financiar;
> sumele transferate în sau din cont în timpul exerciţiului financiar;
> natura, sursa sau destinaţia oricăror asemenea transferuri;
> suma rămasă la sfârşitul exerciţiului financiar.
Elementele de activ şi de pasiv exprimate în devize trebuie să fie convertite
în lei la cursul de schimb la vedere în vigoare la data întocmirii bilanţului cu
excepţia activelor în devize înregistrate ca imobilizări financiare care sunt
convertite în lei la cursul de schimb în vigoare la data achiziţionării acestora.
D) Situaţia fluxurilor de trezorerie (anexa nr.4), se întocmeşte conform
prevederilor IAS 7 „Situaţia fluxurilor de numerar" şi se pot utiliza 2 forme:
metoda directă şi metoda indirectă.
Fluxurile de trezorerie vor fi detaliate pe :
> activităţi de exploatare;
> activităţi de investiţii;
> activităţi de finanţare.
Fluxurile de numerar provenite din activitatea de exploatare, provin în
special din principalele activităţi producătoare de venit ale instituţiilor de credit,
cum sunt:
> încasările în numerar din prestarea de serviciilor bancare;
> încasările şi plăţile în numerar provenite din contracte încheiate în
scopuri de plasament sau de tranzacţionare;
> încasări în numerar provenite din redevenţe, onorarii, comisioane şi alte
venituri;
> plăţile în numerar efectuate către furnizorii de bunuri şi prestatorii de
servicii;
> plăţile în numerar efectuate pentru şi în numele angajaţilor.
Activităţile de investiţie, constau în achiziţionarea şi cedarea de active
imobilizate şi de alte investiţii, cum sunt:
> plăţile în numerar pentru achiziţionarea de imobilizări corporale,
necorporale, şi alte active imobilizate;
> încasările în numerar din vânzarea de imobilizări corporale,
necorporale, şi alte active imobilizate;
> plăţile şi încasările în numerar pentru achiziţia de instrumente de
capitaluri proprii sau de datorie ale altor întreprinderi şi de interese în
asocierile în participaţie;
Activităţile de finanţare sunt activităţi care au ca efect modificări ale
dimensiunii şi compoziţiei capitalurilor proprii şi datoriilor instituţiilor de credit şi
constau în următoarele:
> încasări în numerar provenite din emisiunea de acţiuni sau alte
instrumente de capital;
> plăţile în numerar efectuate către proprietari pentru a achiziţiona sau
cumpăra acţiunile instituţiilor de credit;
> încasările în numerar provenite din emisiunea titlurilor de creanţă, a
împrumuturilor, datoriilor neasigurate, obligaţiunilor, ipotecilor şi a
altor împrumuturi pe termen scurt sau lung;
> rambursările în numerar ale unor împrumuturi acordate şi plăţile în
numerar efectuate de locatar pentru reducerea obligaţiilor aferente unui
contract de leasing financiar.
Situaţia modificării capitalului propriu se prezintă separat şi trebuie să
evidenţieze:
a) profitul sau pierderea netă a perioadei;
a) fiecare element de venit sau cheltuială, câştig sau pierdere, care este
recunoscut direct în capitalul propriu;
b) efectul cumulativ al modificărilor politicilor contabile şi corecţia
erorilor fundamentale.
în plus, trebuie să se prezinte fie în situaţia modificării capitalului propriu,
fie în notele explicative şi următoarele date:
> tranzacţiile de capital cu proprietarii şi distribuţiile către aceştia;
> soldul profitului cumulat sau al pierderii cumulate la începutul perioadei
şi la data bilanţului, precum şi modificările pe parcursul perioadei;
> o reconciliere între valoarea contabilă a fiecărei categorii de capital
propriu la începutul şi la sfârşitul perioadei, prezentând distinct fiecare
modificare.
E) Politicile contabile şi notele explicative conţin informaţii suplimentare,
relevante pentru necesităţile utilizatorilor în ceea ce priveşte poziţia financiară şi
rezultatele obţinute. Fiecare element semnificativ al bilanţului, contului de profit şi
pierdere, situaţia fluxurilor de trezorerie şi a situaţiei modificărilor capitalului
propriu trebuie să fie însoţit de o trimitere la nota care cuprinde informaţii legate de
acest element semnificativ.
Notele explicative trebuie să prezinte politicile contabile adoptate de către
bănci pentru a determina valorile elementelor din bilanţ, ale contului de profit şi
pierdere, ale fluxurilor de trezorerie şi modificărilor capitalului propriu.
Informaţiile suplimentare cuprinse în notele explicative se vor referi la
următoarele aspecte:
> capitalul social;
> rezerve;
> provizioane pentru riscuri şi cheltuieli;
> analiza datoriilor şi a creanţelor în funcţie de scadenţă;
> obligaţiuni şi alte titluri cu venit fix, datorii constituite prin titluri;
> detalii privind activele gajate;
> garanţii şi alte obligaţii contractuale financiare;
> datorii subordonate;
> titluri transferabile;
> active şi pasive exprimate în devize;
> operaţiuni la termen neajunse la scadenţă;
> alte active şi alte pasive;
> informaţii privind anumite elemente de cheltuieli;
> detalii privind impozitul pe profit;
> detalii privind cifra de afaceri;
> detalii privind salarizarea administratorilor şi directorilor;
> detalii privind salariaţii;
> venituri şi cheltuieli diverse;
> corecţii valorice privind creanţele şi imobilizările financiare;
> alte aspecte.
Ordinul BNR nr.5 din 08.10.2001, prevede completarea următoarelor note
explicative:
Nota l „Principii, politici şi metode contabile"
Nota 2 „Informaţii privind unele posturi din bilanţ"
Nota 3 „Situaţia creanţelor şi datoriilor"
Nota 4 „Informaţii privind portofoliul de titluri"
Nota 5 „Active imobilizate"
Nota 6 „Acţiuni proprii şi obligaţiuni emise"
Nota 7 „Repartizarea profitului"
Nota 8 „Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli"
Nota 9 „Informaţii privind unele posturi din contul de profit şi pierdere"
Nota l O „Informaţii privind salariaţii, administratorii şi directorii"
Nota 11 „Tranzacţii cu părţi aflate în relaţii speciale cu instituţia de credit"
Nota 12 „Informaţii privind pieţele geografice"
Nota 13 „Datorii contingente şi angajamente"
Nota 14 „Alte informaţii"
Situaţiile financiare anuale vor fi însuşite de către consiliul d<
administraţie, vor fi semnate în numele consiliului de preşedintele acestuia şi vor f
aprobate de adunarea generală a acţionarilor sau asociaţilor. Acţionarii vor aprobe
distribuirea profitului în adunarea generală anuală.
Raportul administratorilor, va fi elaborat de consiliul de administraţie
pentru fiecare exerciţiu financiar şi va cuprinde următoarele:
a) o analiză fidelă a evoluţiei activităţii băncii;
a) valoarea dividendelor propuse, care a fost recomandată de consiliul de
administraţie şi aprobată de adunarea generală a acţionariloi
(asociaţilor);
b) informaţii privind evenimente importante survenite de la închiderea
exerciţiului financiar, care au afectat activitatea băncii;
b) informaţii privind evoluţia probabilă a băncii;
c) informaţii asupra activităţilor din domeniul cercetării şi dezvoltării;
d) politica privind protecţia mediului.
Raportul administratorilor se va aproba de către consiliul de administraţie şi
se va semna în numele acestuia de preşedintele consiliului.
Situaţiile financiare anuale ale băncii vor fi auditate de auditori financiari.
Auditorul financiar se va asigura că situaţiile financiare anuale întocmite
sunt în conformitate cu prevederile legale, că informaţiile din raportul
administratorilor corespund cu cele din situaţiile financiare anuale întocmite pentru
acelaşi exerciţiu.
Cu minimum 15 zile înaintea adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor
la care se discută şi se aprobă situaţiile financiare anuale, banca are una din
obligaţiile următoare:
a) să trimită o copie de pe situaţiile financiare anuale aprobate de consiliul
de administraţie, împreună cu raportul administratorilor şi raportul auditorilor,
tuturor asociaţilor sau acţionarilor;
b) să notifice tuturor asociaţilor sau acţionarilor că raportul anual este
disponibil la bancă şi poate fi consultat, gratuit la cerere.
Situaţiile financiare anuale aprobate de consiliul de administraţie, însoţite
de raportul administratorilor şi de raportul auditorilor vor fi supuse spre aprobare
adunării generale a asociaţilor sau acţionarilor.
O copie a situaţiilor financiare anuale, aprobate de consiliul de
administraţie, o copie de pe raportul administratorilor şi de pe raportul auditorilor
vor fi trimise de consiliul de administraţie la BNR şi la direcţia teritorială a M.F.P.
la care banca este înregistrată.
Raportul anual va fi disponibil tuturor asociaţilor sau acţionarilor, la cerere.
în termen de 2 zile de la data primirii cererii, o copie de pe raportul anual va fi
disponibilă pentru consultare la sediul băncii.
Rapoartele anuale vor fi distribuite gratuit pentru asociaţi şi acţionari, iar
pentru alte persoane decât aceştia preţul raportului nu trebuie să depăşească costul
administrativ al acestuia.
Raportul anual trebuie să fie publicat în fiecare stat membru al Uniunii
Europene în care banca are sucursale.
în notele explicative trebuie să se prezinte separat repartizarea profitului
net pe destinaţii, după cum urmează:
> dividende propuse spre a fi plătite. Conform IAS 10, dacă aceste
dividende sunt propuse sau declarate după data bilanţului, banca nu
trebuie să le recunoască ca datorie la data bilanţului;
> sumele repartizate la rezerve;
>• sumele repartizate pentru acoperirea pierderilor din anii precedenţi;
> alte repartizări.
1.5 Princip iile contabile specifice societăţilor bancare
în organizarea şi conducerea contabilităţii bancare, evaluarea posturilor

cuprinse în situaţiile financiare trebuie să fie efectuată ţinând cont de aceleaşi
principii contabile generale cuprinse în Reglementările nr.5 din 08.10.2001, după
cum urmează:
a. Principiul continuităţii activităţii, pleacă de la premisa că banca îşi
continuă în mod normal activitatea, într-un viitor previzibil, fără a intra în
imposibilitatea continuării activităţii sau fără reducerea semnificativă a
acesteia. Dacă administratorii băncii au luat cunoştinţă de unele elemente de
nesiguranţă legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea
acesteia de a-şi continua activitatea, aceste elemente trebuie prezentate în
notele explicative.
b. Principiul permanenţei metodelor, care presupune continuitatea aplicării
aceloraşi reguli şi norme privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate şi
prezentarea elementelor patrimoniale şi a rezultatelor, asigurând
CAPITOLUL II
CONTABILITATEA OPERAŢIUNILOR DE TREZORERIE

ŞI INTERBANCARE
Prin contabilitatea operaţiunilor de trezorerie şi interbancare se asigură

evidenţa următoarelor operaţiuni:
> operaţiunilor de casă;
> operaţiunilor de decontare cu BNR privind rezervele obligatorii ale
băncilor, conturile curente, compensarea multilaterală a plăţilor
interbancare;
> operaţiunilor privind împrumuturile de refinanţare de la BNR;
> operaţiunilor prin conturile de corespondent, depozitele, creditele şi
împrumuturile interbancare;
> operaţiunilor de pensiune interbancare.
Operaţiunile de trezorerie au o pondere însemnată în totalul operaţiunilor
bancare şi prezintă o importanţă deosebită în ceea ce priveşte stabilitatea monetară.
Structura operaţiunilor de trezorerie în societăţile bancare este
următoarea:
> operaţiuni de casă în lei şi devize;
> operaţiuni cu cecuri;
> operaţiuni privind retragerile de numerar prin cărţile de plată
2.1 Contabilitatea operaţiunilor de casă în lei şi devize
Numerarul, deşi are o pondere mică în circulaţia bănească, ocupă un loc

important în activitatea bancară.
Formele de existenţă a numerarului sunt bancnotele şi monedele metalice.
Numerarul este un mijloc de plată nedeterminat, general şi cu efect de plată
imediat.
Ca în majoritatea ţărilor, şi în România, circulaţia numerarului este
reglementată prin lege.
Preluarea prin încasare a sumelor monetare aduse de clienţi şi eliberarea de
sume către clienţi, reprezintă o operaţiune frecventă efectuată de bănci.
Compartimentele de tezaur şi casieriile bancare trebuie să facă faţă
operaţiunilor generatoare de încasări şi plăţi şi în acelaşi timp să-şi aducă propria
contribuţie la rentabilitatea băncii.
Pentru organizarea sistemului de casierii proprii, băncile trebuie să solicite
în scris, BNR aprobarea de funcţionare a acestuia. Dacă banca comercială respectă
prevederile legale de operaţiuni cu numerar şi dispune de amenajări speciale,
primeşte autorizaţia de funcţionare împreună cu plafonul de casă.
Casele bancare pot fi de mai multe tipuri:
A) Casele operative de încasări, se ocupă de primirea numerarului în urma
încasărilor sau pentru retragerea din circulaţie a bancnotelor sau monedelor uzate.
Primirea numerarului se face pe baza următoarelor documente:
> foaie de vărsământ cu chitanţă, utilizată pentru depunerea numerarului
de către clienţi;
> ordin de încasare, folosit în cadrul operaţiunilor de depunere interne a
băncii;
> borderou însoţitor, utilizat de agenţii economici când depun numerar la
casierie în genţi sigilate;
> documente de casă emise de sistemul informatic al băncii.
B) Casele operative de plăţi, se ocupă cu eliberarea de numerar la cererea
clienţilor. Aceste case pot fi deschise pentru operaţiuni în lei sau valută. Eliberarea
numerarului se face pe baza următoarelor documente:
1. cec simplu;
2. ordin de plată în cazul în care se depune excedentul de numerar la
BNR;
3. cerere pentru răscumpărarea certificatelor de depozit;
4. cambie;
5. bilet la ordin;
6. documente emise de sistemul informatic al băncii.
C) Casele speciale, sunt specifice sucursalelor şi derulează operaţiuni cu
numerar în cadrul reţelei bancare.
D) Casele pentru operaţiuni cu metale preţioase, pietre preţioase şi alte
valori.
E) Casele de schimb valutar amplasate în afara băncii.
Această prezentare nu exclude existenţa unor case mixte, care să răspundă
mai multor nevoi diferite.
Operaţiunile de casă sunt înregistrate cu ajutorul contului 101 "Casa".

Acest cont evidenţiază numerarul aflat în casieria băncii, precum şi
mişcarea acestuia ca urmare a încasărilor şi plăţilor efectuate. Bancnotele şi
monedele expediate prin intermediul societăţilor de transport rămân înregistrate în
contul 101 „Casa", până în momentul transferului proprietăţii efective a fondurilor,
indiferent de modalităţile folosite pentru transferul acestor fonduri.
Contul 101 „Casa" este un cont de activ, se debitează cu sumele încasate
şi se creditează cu sumele plătite în numerar. Soldul debitor al contului arată
numerarul existent în casieria băncii.
Exemple de înregistrări contabile:
1.Depunere de numerar de către clientelă în conturile curente şi cele de
depozit:
101 Vc
"Casa" 2511
2. Obţinerea de numerar de la BNR: "Conturi curente"
111 ''Conturi
253 "Cont
curent
de depozite"
la BNR"
101
"Casa"
101
"Casa"
3. Lichidarea unui depozit la vedere:
2531
"Depozite la vedere"
4. Sume în numerar plătite clienţilor băncii (retrageri de sume):
% = 101
2511 "Casa"
"Conturi curente"
253 "Conturi
de depozite"
5. Salarii plătite personalului băncii:
3511 = 101
"Personal - remuneraţii "Casa"
datorate"
6. încasarea în numerar din vânzarea bunurilor rezultate din dezmembrarea
unor imobilizări:
101 - 362
„Casa" „Materiale"
1. Sume încasate de la diverşi creditori, plusuri de casă constatate, precum
şi sume încasate necuvenit:
101 = 3566
„Casa" „Creditori diverşi"
8. Sume încasate în numerar de la debitori:
101 = 355
„Casa" „Debitori"
9. Sume plătite în numerar creditorilor diverşi reprezentând dobânzi:
3567 = 101
„Datorii ataşate" „Casa"
2.2 Contabilitatea operaţiunilor cu cecuri
Cecul este un ordin scris dat de client băncii sale prin care cere acesteia să
plătească o anumită sumă, fie lui pentru retrageri de numerar, fie către o altă
persoană specificată de client pentru plata unei datorii.
Cecul pune în relaţie directă trei persoane: trăgător, tras şi beneficiar.
Pentru a putea ordona, trăgătorul trebuie să îşi constituie în prealabil un
depozit în bancă din care să efectueze plata. Cecul se trage asupra băncii numai în
limita fondurilor existente în cont.
Circuitul cecului vizează parcurgerea următoarelor etape:
> efectuarea unei tranzacţii care să creeze o obligaţie de plată;
> în baza disponibilului din cont, banca dă clienţilor săi carnetele de cecuri;
> la achiziţia mărfii, clientul-debitor completează un cec în vederea acoperirii
obligaţiei de plată şi îl dă creditorului-beneficiar;
> în acest moment banca, debitorul şi creditorul devin persoane implicate în
operaţiunea cu cecul, respectiv, tras, trăgător şi beneficiar;
> beneficiarul prezintă cecul spre încasare la banca sa spre a fi trimis băncii
plătitorului;
> banca plătitorului trimite suma de plată la banca beneficiarului, respectiv
suma ajunge la acesta din urmă;
> datoria debitorului faţă de creditor se stinge.
în procesul utilizării cecului se întâlnesc mai multe operaţiuni:
a) Operaţiunea de gir - cecul poate circula de la o persoană la alta prin
operaţiunea de gir, când girantul transferă unei alte persoane numită giratar toate
drepturile beneficiarului. Menţiunea privind circulaţia cecului prin gir se face pe
verso-ul cecului, prin operaţiunea numită andosare.
b) Operaţiunea de aval - este operaţiunea prin care o persoană numită

avalist (cel care dă avalul), garantează obligaţia plăţii pentru o altă persoană numită
avalizat, direct sau pe cale de regres, pentru toată suma prevăzută sau pentru o parte
din aceasta. Dacă avalistul a plătit în locul avalizatului, dobândeşte toate drepturile
din cec faţă de acesta din urmă.
c) Operaţiunea de plată a cecului. Cecul este plătibil la vedere datorită
w
faptului că banca este obligată să-1 achite la prezentare sau într-un termen scurt. In
România plata se face în termen de opt zile dacă este plătibil la locul emiterii sau în
maximum 15 zile dacă este plătibil în altă localitate, în cazul cecului circular
termenul este de 30 de zile, iar pentru cecurile emise în raport cu străinătatea,
termenul maxim poate fi de 90 zile.
d) Operaţiunea de regres şi de protest - refuzul de plată poate fi făcut
de trăgător, în cazul în care cecul este furat sau pierdut, şi de bancă, în cazul în care
nu există disponibilităţi în cont. Dacă nu se efectuează plata, beneficiarul poate
înainta un protest şi pe baza acestuia poate să urmărească persoanele obligate la
plata cambiei printr-o acţiune de regres, în acest caz, el trebuie să facă dovada
refuzului plăţii printr-un act notarial, prin declaraţia băncii sau prin confirmarea
oficială a Casei de compensaţie. Trăgătorul trebuie să suporte toate cheltuielile şi
dobânzile apărute în urma refuzului de plată.
Cecurile se pot clasifica după două criterii:
a) după beneficiar avem cec nominativ (beneficiarul plăţii este o persoană
clar stabilită, transmiterea se face prin girare) şi cec la purtător(numele
beneficiarului lipseşte, iar transmiterea cecului se face prin remiterea de la o
persoană la alta).
b) după modul de încasare, avem:
> cec nebarat, se plăteşte în numerar sau în cont, fără nici un fel de
restricţie;
> cec barat, care se plăteşte cu unele restricţii, de regulă plata se face
la altă bancă;
> cec de virament, este însoţit de clauze ca „plătibil în cont" sau
„numai prin virament", iar plata cecului se face numai scriptural,
creditându-se contul beneficiarului;
> cec certificat, este cecul pentru care banca plătitoare a blocat suma
necesară plăţii până la prezentarea legală la plată; prin această
operaţiune trăgătorul nu mai poate retrage din contul său suma
destinată plăţii cecului respectiv, înainte de expirarea termenului de
prezentare al acestuia;
> cec circular, este un cec emis de bancă în relaţiile cu subunităţile
sale sau cu alte bănci; este plătibil la vedere dar pentru o durată de
cel mult 30 de zile de la emitere;
> cec de călătorie, reprezintă un cec având caracteristici asemănătoare
bancnotei. Este emis în sume fixe, în moneda naţională sau în
valute. Poate avea o durată determinată sau nedeterminată.
Pentru evidenţierea operaţiunilor cu cecuri se utilizează conturile:
Contul 1611 "Valori de recuperat" evidenţiază sumele de recuperat de la
alte bănci înregistrate provizoriu în acest cont, precum şi cecurile de călătorie
cumpărate remise spre încasare emitenţilor.
Contul 1611 „Valori de recuperat" este un cont de activ, se debitează cu
sumele plătite de bancă şi se creditează cu sumele încasate sau cu sumele de
recuperat devenite îndoielnice.
Soldul contului reprezintă valori de recuperat de la alte bănci.
Contul 2611 "Valori de recuperat" evidenţiază valori plătite de bancă
altor clienţi ai băncii, cecuri, efecte de comerţ şi alte valori emise la încasare,
neplătite şi restituite prin casa de compensaţie, precum şi valori în litigiu ale băncii
cu clientela.
Soldul contului reprezintă valori de recuperat de la clientelă.
Contul 3712 "Valori primite Ia încasare" este un cont de activ, se
debitează cu valoarea cecurilor, efectelor de comerţ şi alte valori primite la încasat,
şi se creditează la încasarea cecurilor sau la refuzul primit la prezentarea la
compensare.
Soldul contului reprezintă cecuri, efecte de comerţ şi alte valori primite la
încasare şi neîncasate.
Contul 3716 "Conturi indisponibile privind valori la încasare" este un
cont de pasiv utilizat atunci când cecul primit spre încasare va fi plătit numai după
ce se obţine contravaloarea de la emitent. Se creditează cu valoarea cecurilor
primite spre încasare şi se debitează cu sumele încasate de la emitenţi.
Soldul contului reprezintă valoarea cecurilor, efectelor de comerţ şi a altor
valori remise spre încasare şi neîncasate.
Exemple de înregistrări contabile: La
banca iniţiatoare:
1. Remiterea unui cec spre încasare, cu creditare imediată a contului
clientului:
3712 = 2511
"Valori primite la încasare" "Conturi curente"
2. Remiterea unui cec spre încasare, cu creditarea contului clientului la
încasare:
3712 = 3716
"Valori primite la încasare" "Conturi indisponibile
privind valori la încasare"
3. încasarea cecului la compensare:
111 = 3712
"Cont curent la BNR" "Valori primite la încasare"
4. Creditarea contului beneficiarului după încasarea cecului:
3716 = 2511
"Conturi indisponibile privind "Conturi curente "
valorile la încasare" 5.Cec refuzat la plată temporar de către un
plătitor cu cont la altă bancă:
1611 = 3712
"Valori de recuperat" "Valori primite la încasare"
6.Cec refuzat la plată temporar de către un plătitor client la bancă:
2611 = 3712
"Valori de recuperat" "Valori primite la încasare"
La banca plătitorului:
1. Cecuri acceptate la plată remise la Casa de compensaţie:
2511 = 1621
"Conturi curente" "Alte sume datorate"
2. Compensarea cecului la Casa de Compensaţii:
1621 = 111
"Alte sume datorate" "Cont curent la BNR"
3. Cec refuzat temporar la plată:

2611 = 3716
"Valori de recuperat" "Conturi indisponibile privind
valorile la încasare"
4. Cec refuzat la plată iniţial şi plătit ulterior prin Casa de Compensaţii:

3716 = 111
„Conturi indisponibile privind "Cont curent la BNR"
valori la încasare"
5. Certificarea unui cec:
2511 25333
"Conturi curente" "Depozite pentru
cecuri certificate"
6. Plata unui cec certificat:
25333 111 "Cont
"Depozite pentru curent la BNR"
cecuri certificate"
2.3 Contabilitatea cărţilor de plată
Cartea bancară reprezintă un instrument de plată fără numerar cu ajutorul

căruia se pot realiza plăţi în reţeaua comercială sau se pot obţine lichidităţi de la
bancă.
Cărţile de plată sunt confecţionate din plastic, având dimensiuni
standardizate internaţional. Pe partea din faţă se află denumirea, simbolul cărţii şi
elementele de identificare şi personalizare. Pe verso cartea prezintă un loc pentru
semnătura titularului.
în funcţie de caracteristicile tehnologice, există:
> cărţi de plată cu bandă magnetică;
> cărţi de plată cu microprocesor.
Cărţile de plată se pot clasifica după funcţiile îndeplinite în:
> carte de credit - îi permite utilizatorului să facă plăţi sau să obţină
numerar din disponibilul din cont şi în lipsa acestuia în baza unei linii de creditare
plafonate, deschisă la bancă. Creditul astfel acordat de bancă poate fi utilizat de
posesorul cărţii în schimbul plăţii unei dobânzi;
> carte de debit - se deosebeşte de cartea de credit prin faptul că plăţile
sau retragerile de numerar se pot realiza numai dacă există disponibil în contul
curent al titularului;
> carte pentru retragerea de numerar - se foloseşte numai la obţinerea
de numerar şi depunerea de numerar folosind un automat bancar. Nu permite
utilizarea sa pentru plată;
> carte de garantare a cecurilor - permite în plus faţă de o carte de credit
şi validarea unei sume înscrise în cecuri de titulari;
> carte multifuncţională sau derivată - este una dintre cărţile prezentate
mai sus, dar care prezintă şi alte facilităţi în utilizare (carte de călătorie, cărţi de
telefon).
Decontările operaţiunilor cu cărţi bancare se realizează apelând la sistemul
electronic de transfer al fondurilor. Acest sistem se bazează pe elementele:
> distribuitorul automat de numerar (Cash- Dispecer- CD);
> automatul bancar (trezorierul bancar);
> terminalele la punctele de vânzare.
Distribuitorul automat de numerar este un dispozitiv electromecanic ce
permite utilizatorului autorizat să retragă numerar sub formă de bancnote şi
monedă metalică.
Etapele care trebuie parcurse în cazul distribuitorului automat sunt
următoarele:
> deţinătorul cărţii de plată va introduce cartea de plată în aparat şi
numărul personal de identificare (PIN);
> titularul cărţii de plată va solicita prin tastare suma dorită care trebuie să
fie cuprinsă în limita disponibilului din cont. Dacă suma solicitată
depăşeşte această limită operaţia va fi anulată;
> eliberarea de către distribuitorul automat de numerar a sumei solicitate,
concomitent cu debitarea contului bancar al deţinătorului;
> dispozitivul va confirma prin afişare, efectuarea şi încheierea tranzacţiei
şi va restitui deţinătorului cartea de plată.
Automatul bancar este un dispozitiv electromecanic ce permite
utilizatorului autorizat retragerea de numerar, precum şi accesul la diferite servicii
cum ar fi: solicitarea de informaţii privind contul personal, transferul de sume.
Utilizarea cărţilor de plată prin intermediul automatului bancar presupune
parcurgerea mai multor etape4:
> introducerea cărţii de plată în aparat şi tastarea numărului de personal
(PIN);
> introducerea prin tastare a datelor cerute pe ecranul aparatului şi
confirmarea acţiunii sau a sumei cerute;
> primirea de către utilizator a unei "chitanţe justificative" privind
operaţiunea efectuată;
> restituirea cărţii de plată deţinătorului.
Pentru utilizarea cărţii de plată, se creează un analitic la contul curent al
clientului, respectiv 2511 "Conturi curente / cârd". Acest analitic se creditează
cu intrările prin care se alimentează contul şi se debitează la ieşirile din cont, în
urma unor plăţi sau retrageri de numerar. Dobânzile aferente contului 2511 sunt
reflectate într-un cont ataşat.
4
Elena Zaharciuc - Contabilitatea societăţilor bancare, Ed. Teora, Bucureşti, 2000, pag. 129
Fluxurile de numerar la automatele bancare sunt evidenţiate cu ajutorul
contului 367 "Alte stocuri şi asimilate". Acest cont evidenţiază alte stocuri aflate
în gestiunea băncii (bonuri valorice, timbre fiscale şi poştale, tichete şi bilete de
călătorie, bilete de tratament şi odihnă, formulare cu regim special), precum şi
numerarul aflat în ghişeele automate de bancă.
Contul 367 „Alte stocuri şi asimilate" este un cont de activ, se debitează
la alimentarea automatului cu numerar, în corespondenţă cu contul 101 "Casa" şi se
creditează la retragerile de monedă din dispozitiv, cu ajutorul cărţii bancare.
Soldul contului reprezintă valoarea altor stocuri şi asimilate existente.
Exemple de operaţiuni:
1. Alimentarea contului de cărţi pe baza numerarului depus la casierie:
101 = 2511
"Casa" "Conturi curente / cârd"
2. Alimentarea contului de cărţi de plată pe baza disponibilului din contul
curent:
2511 = 2511
"Conturi curente" "Conturi curente / cârd"
3. încasarea preţului cărţii de plată:
2511 = 7085
"Conturi curente" "Venituri privind
mijloacele de plată"
4. încasarea comisionului la eliberarea cărţii de plată:
2511 = 7085
"Conturi curente" "Venituri privind
mijloacele de plată"
5. Alimentarea cu numerar a automatului bancar (ATM):
367 = 101
"Alte stocuri şi "Casa"
asimilate /ATM"
6. Retragerea de numerar de la automatul bancar, de către deţinătorul cărţii
de plată de la banca la care are deschis contul:
2511 = 367
"Conturi curente /cârd" "Alte stocuri şi asimilate /ATM"
7. Retragerea de numerar de la automatul bancar, de către clientul unei alte
bănci:
3712 = 367
"Valori primite la încasare" "Alte stocuri şi asimilate /ATM"
8. Decontare prin compensare a sumei retrase de clientul altei bănci:

111 = 3712
"Cont curent la BNR" "Valori primite la încasare"
9. înregistrarea dobânzii de plată:
6024 = 25172
"Dobânzi la conturile curente" "Datorii ataşate "
10. Plata dobânzii pentru disponibilul din contul clientului:
25172 = 2511
"Datorii ataşate" "Conturi curente / cârd"
11. Diminuarea disponibilului din contul clientului în urma retragerii unei
sume de la automatul altei bănci:
2611 "Valori de
recuperat"
2511 "Conturi
curente/comerciant"
2511 "Conturi
curente / cârd"
12. încasarea sumei de către comerciant:
3716
"Conturi indisponibile privind
valorile de încasat"
13. Plata la banca clientului cumpărător:
111 "Cont
curent la BNR"
7029
"Comisioane"
2511 "Conturi
curente / cârd"
14. Comision plătit de comerciant:
2511 "Conturi
curente / comerciant"
15. Comision plătit de cumpărător:
2511 = 7029
"Conturi curente / cârd" "Comisioane"
2.4 Contabilitatea operaţiunilor de casă în devize
Operaţiunile de casă în devize mai sunt denumite şi operaţii de schimb

manual şi constau în vânzarea şi cumpărarea de devize de către persoanele fizice.
Pentru înregistrarea operaţiunilor în devize care generează şi operaţiuni
contabile în lei sau creat conturi de legătură între conturile în devize şi cele în lei.
Cu ajutorul acestor conturi se asigură legătura între balanţa patrimoniului în devize
şi cea generală în lei.
Conturile de legătură sunt denumite, prin planul de conturi „Conturi de
ajustare" a valorilor bilanţiere.
Contul 372 „Conturi de ajustare" se dezvoltă în patru conturi sintetice de
gradul II, după cum urmează:
3721 „Poziţie de schimb"
3722 „Contravaloarea poziţiei de schimb"
3723 „Conturi de ajustare în devize"
3729 „Conturi de ajustare privind alte elemente în afara bilanţului"
Contul 3721 „Poziţie de schimb" este un cont de legătură între
contabilitatea în devize şi contabilitatea în lei, utilizat pentru restabilirea
echilibrului dintre active şi pasive, prin înregistrarea în contul de rezultate a
câştigurilor sau a pierderilor aferente evaluării operaţiilor în devize.
Contul 3721 „Poziţie de schimb" este un cont bifuncţional.
Se creditează cu operaţiunile care duc la creşterea cantitativă şi valorică a
devizelor proprii, cu diferenţele valorice pozitive rezultate din reevaluarea activelor
în devize, la sfârşitul fiecărei luni, cu diferenţele negative rezultate din reevaluarea
pasivelor în devize, pe baza cursului, la sfârşitul lunii.
Se debitează cu operaţiunile care duc la scăderea cantitativă şi valorică a
devizelor proprii, cu diferenţele valorice negative rezultate din reevaluarea
activelor în devize, cu diferenţele valorice pozitive rezultate din reevaluarea
pasivelor în devize, pe baza cursului valutar, la sfârşitul lunii.
Soldul creditor al contului reflectă active nete în devize.
Soldul debitor al contului reflectă datorii nete în devize.
Contul 3722 „Contravaloarea poziţiei de schimb" ţine evidenţa
contravalorii în lei a operaţiilor în devize.
Este un cont bifuncţional. Acest cont are o funcţionare inversă contului
3721 „Poziţie de schimb".
Evaluarea în lei a operaţiunilor în devize se face la cursul zilei, astfel încât
soldurile de sens opus ale celor două conturi de ajustare în cursul lunii trebuie să fie
egale, adică soldul debitor al contului 3721 „Poziţie de schimb" trebuie să
corespundă cu soldul creditor al contului 3722 „Contravaloarea poziţiei de schimb"
şi invers.
Soldul debitor al contului reprezintă contravaloarea în lei a activelor nete
în devize.
Soldul creditor al contului'reprezintă contravaloarea în lei a datoriilor nete
în devize.
înregistrări determinate de operaţiuni de casă în devize:
1) Se cumpără 200 E. Cursul valutar de cumpărare este de 35.000 lei/E, a)
Cumpărarea devizelor:
101 3721 200 E
„Casa" „Poziţie de schimb"
analitic EURO -
b) Achitarea devizelor cumpărate:
3722
„Contravaloarea poziţiei 101 7.000.000
„Casa"
de schimb"
200 x 35.000 = 7.000.000 lei 2) Se vând 120 E la
cursul de vânzare de 35.200 lei: a) Vânzarea
devizelor
101 120 E
3721 „Poziţie „Casa"
de schimb"
- analitic EURO
-b) încasarea contravalorii devizelor vândut
101 = 3722 4.224.000
„Casa" „Contravaloarea poziţiei
de schimb"
120 E x 35.200 lei = 4.224.000 lei
Câştigul băncilor din operaţiunile de schimb valutar constă în diferenţele
dintre preţul de vânzare şi cel de cumpărare.
Situaţia în conturile de ajustare se prezintă astfel:
3721/E 372
2
120 200 7.000.000 4.224.000
Se. 80 2.776.000
48.000
Sd 2.824.000
3) La sfârşitul lunii se evaluează disponibilităţile de 80 E la cursul de
35.300 lei/Euro, fără înregistrare suplimentară, adică rezultând diferenţa de
48.0001ei, înregistrată prin formula contabilă:
3722 = 7061 48.000
„Contravaloarea poziţiei „Venituri din operaţiuni de
de schimb" de schimb şi arbitraj"
în urma acestei înregistrări se realizează echilibrul între soldurile de
ajustare.
Soldul real din contul 3721 „Poziţia de schimb" este soldul evaluat la cursul
de referinţă al băncii la sfârşitul lunii.
Diferenţele de curs valutar rezultate prin metoda „la cursul zilei" adoptată
de bănci pentru evaluarea devizelor din stoc, se înregistrează astfel:
> diferenţele favorabile în creditul contului 7061 „Venituri din operaţiunile de
schimb şi arbitraj";
> diferenţele nefavorabile în debitul contului 6061 „Pierderi din operaţiunile
de schimb şi arbitraj" în corespondenţă cu contul 3722 „Contravaloarea poziţiei de
schimb".
2.5 Contabilitatea decontărilor interbancare şi intrabancare
Dacă nu ar fi existat băncile, singura modalitate de plată ar fi fost

numerarul.
Apariţia şi dezvoltarea băncilor a determinat apariţia viramentului.
Decontarea bancară este o operaţiune prin care are loc lichidarea
obligaţiilor de plată prin intermediul conturilor deschise la bănci, fără bani în
numerar, respectiv prin efectuarea de viramente dintr-un cont în altul.
în urma operaţiei de decontare se sting creanţe şi datorii dintre părţi.
Decontarea poate fi efectuată prin următoarele modalităţi:
A) Acceptarea;
B) Asigurarea cu anticipaţie a sumelor necesare efectuării unei plăţi.
A) Acceptarea este un act prin care debitorul se obligă să plătească o
anumită sumă, la o dată precizată, sau într-o perioadă specificată, creditorului ori
posesorului unui titlu de credit5.
Acceptarea este o formă de decontare prin care plăţile dintre persoanele
juridice sau fizice se efectuează pe baza consimţământului plătitorului,
consimţământ dat prin depunerea la bancă a documentelor de decontare emise de
către plătitor, sau acceptate de către acesta în urma iniţierii efectuate de către
beneficiar.
Instrumentele de decontare în cazul acceptării sunt următoarele:
> ordinul de plată este un instrument de plată şi de decontare utilizat
pentru stingerea unei obligaţii devenite exigibile, respectiv o dispoziţie dată de un
3
Mihai Milca, Dicţionar de Economie, Editura Economică, Bucureşti, 2001
Relaţiile dintre bănci pot fi relaţii interbancare şi relaţii intrabancare, iar

decontările aferente acestora vor fi la fel, interbancare şi intrabancare.
2.5.1 Contabilitatea decontărilor interbancare
Relaţiile interbancare sunt relaţii dezvoltate între bănci diferite, privite ca

persoane juridice independente. In acest caz, avem următoarele tipuri de relaţii:
> relaţii dintre bănci şi banca centrală, derulate prin intermediul
conturilor curente deschise de bănci la banca centrală;
> relaţii interne sau relaţii desfăşurate între băncile aparţinând aceluiaşi
sistem bancar, derulate prin intermediul sistemului de compensare
interbancară sau utilizând relaţiile de corespondent create;
> relaţii externe dintre bănci ce aparţin unor sisteme bancare diferite
(relaţii de corespondent sau de parteneriat cu bănci străine).
Decontările interbancare reprezintă plăţi fără numerar, efectuate de
unităţile bancare pentru clienţii lor sau în numerar, având ca beneficiar o unitate
bancară a altei bănci. Aceste operaţiuni se pot efectua în două moduri:
A) Decontări prin case de compensaţii
B) Decontări prin conturi corespondente.
A) Decontări prin case de compensaţii
Casele de compensaţii funcţionează sub tutela băncii centrale. Pentru
realizarea procesului de compensare, fiecare bancă îşi deschide un cont curent la
banca centrală.
în condiţiile în care o bancă doreşte să efectueze la cererea unui client, o
plată către un furnizor ce are contul la o altă bancă, va iniţia operaţiunea pe lângă
casa de compensaţii. Astfel, banca plătitorului va depune documentele de plată la
casa de compensaţii. Pe baza acestor documente, casa de compensaţii, creditează
contul curent al băncii, operaţiune echivalentă cu o ieşire de fonduri din bancă şi
debitează contul curent al băncii furnizorului, operaţiune echivalentă cu o intrare de
fonduri în bancă. Concomitent, fiecare bancă are grijă să opereze în contul
clientului său această operaţiune. Contul plătitorului este debitat, iar contul
furnizorului beneficiar este creditat.
în procesul compensării se realizează nu numai decontarea, ci şi
compensarea operaţiunilor bancare. Aceasta înseamnă că se are în vedere totalul
plăţilor şi încasărilor băncii dintr-o zi pentru operarea în contul curent deschis la
compensare.
Operaţiunile sunt contabilizate folosind conturile 111 "Cont curent la BNR"
ţi 341 "Decontări intrabancare".
în funcţie de locul unde se află unităţile bancare ale plătitorului şi ale
beneficiarului şi de locul unde se realizează compensarea, întâlnim următoarele
situaţii (considerăm că banca plătitorului iniţiază plata):
a. Banca plătitorului şi banca beneficiarului sunt în acelaşi judeţ, iar
compensarea se va face la Casa de Compensaţii din judeţul unde se află situate
băncile.
1. Plata unei sume, înregistrată la banca plătitorului:
2511 = 111
"Conturi curente / plătitor" "Cont curent la BNR"
2. încasarea înregistrată la banca beneficiarului:
111 = 2511
"Cont curent la BNR" "Conturi curente / beneficiar"
b. Banca plătitorului şi banca beneficiarului sunt situate în judeţe
diferite, iar compensarea se face în judeţul beneficiarului. Compensarea se va
face între banca beneficiarului şi sucursala plătitorului din acelaşi judeţ. Banca
plătitorului trebuie să vireze suma de plată printr-o operaţiune intrabancară la
sucursala sa din judeţul beneficiarului. Vom avea următoarele etape în cazul
următor:
> expedierea avizului de creditare către subunitatea din judeţul unde se va
face compensarea în vederea efectuării plăţii:
2511 = 341
"Conturi curente / plătitor" "Decontări intrabancare"
> primirea avizului de creditare de către subunitatea care va face compensarea
şi iniţierea compensării:
341 = 111
"Decontări intrabancare" "Cont curent la BNR"
> încasarea la banca beneficiarului:
111 = 2511
"Cont curent la BNR" "Conturi curente / beneficiar"
c. Băncile sunt situate în judeţe diferite, iar compensarea se face în
judeţul băncii plătitorului, în acest caz, compensarea se face între banca
plătitorului şi sucursala băncii beneficiarului din acelaşi judeţ, în acest caz vom
avea:
> efectuarea plăţii prin compensare:
2511 = 111
"Conturi curente /plătitor" "Cont curent la BNR"
> încasarea sumei prin compensare de către subunitatea băncii beneficiarului,
situată în judeţul plătitorului şi virarea sumei către subunitatea plătitorului:
111 = 341
"Cont curent la BNR" "Decontări intrabancare"
> încasarea de la subunitatea beneficiarului:
341 = 2511
"Decontări intrabancare" "Conturi curente / beneficiar"
d. Băncile se află în judeţe diferite, iar compensarea se face la nivelul
centralelor prin sistemul BNR. în acest caz apar două operaţiuni intrabancare. în
prima operaţiune se realizează un virament de la subunitatea plătitorului către
centrală, iar în a doua se face un virament de la centrala băncii beneficiarului către
subunitatea unde aceasta are contul.
B) Decontări prin conturi corespondente
în cadrul relaţiilor dintre bănci un loc important îl are acordarea statutului
de bancă corespondentă, care presupune existenţa următoarelor caracteristici:
> se bazează pe cunoaştere şi încredere reciprocă între bănci;
> băncile îşi deschid conturi curente reciproce (conturi de corespondenţă
nostro şi loro) în cadrul cărora se stabilesc plafoane maxime de
îndatorare;
> se stabileşte regimul de dobânzi şi de comisioane pentru operaţiunile
reciproce şi reguli de stingere a datoriilor;
> în relaţiile internaţionale, fiecare bancă efectuează pentru banca
corespondentă operaţiuni în zona în care funcţionează.
Utilizând conturile de corespondent, băncile pot realiza decontări directe
fără să apeleze la casele de compensaţii, accelerând astfel circuitul decontărilor
interbancare. Conturile de corespondent pot fi:
> conturi nostro, sunt conturi curente ale băncii deschise la alte bănci,
reprezentând plasamente la acele bănci; contul „nostro" este operabil
la banca proprietară a disponibilului din cont;
> conturi loro, sunt conturi curente ale altor bănci deschise la bancă,
reprezentând resurse obţinute de la acele bănci; contul „loro" sau
„vostro" este operabil la banca ce gestionează disponibilităţile altei
bănci.
Decontările interne prin conturi de corespondent sunt reflectate contabil
prin conturile 121 "Conturi de corespondent la bănci" (nostro) şi 122 "Conturi de
corespondent ale băncilor" (loro).
CAPITOLUL III CONTABILITATEA
OPERAŢIUNILOR CU CLIENTELA
Operaţiunile cu clientela sunt operaţiuni efectuate cu agenţii economici, alţii

decât băncile, sub formă de credite, de depozite sau de cont curent11. Contabilitatea
operaţiunilor cu clientela asigură evidenţa:
> operaţiunilor de creditare;
> operaţiunilor de dare/luare de împrumuturi cu clientela financiară;
> operaţiunilor de pensiune cu clientela;
> operaţiunilor în contul curent al clientelei;
> operaţiunilor de constituire de depozite la vedere şi la termen.
3.1 Creditele, tipuri de credite şi acordarea acestora
Etimologic, credit înseamnă a avea încredere. De aceea, creditul este

considerat un act de încredere ce are loc în anumite condiţii.
Creditul este o operaţiune prin care o persoană fizică sau juridică (debitor),
obţine fonduri sau bunuri de la altă persoană fizică sau juridică (creditor),
asumându-şi obligaţia să le restituie sau să le plătească la termen (scadenţă).
De regulă, creditul este garantat cu bunuri sau valori acceptate ca atare.
Creditele reprezintă creanţe deţinute de bancă asupra clienţilor, creanţe ce
au apărut din necesitatea satisfacerii nevoilor de finanţare ale persoanelor fizice şi
juridice.
In economiile moderne creditul joacă un rol foarte important. El facilitează
schimburile, stimulează producţia, susţine creşterea economică şi joacă un rol
important în creaţia monetară.
Creditele şi plasamentele bancare, precum şi constituirea, regularizarea şi
utilizarea provizioanelor de risc de credit sunt reglementate prin Regulamentul 2
din 7 aprilie 2000 emis de BNR.
Putem clasifica creditele acordate după mai multe criterii: 1.
După durata acordării, avem:
Ordinul BNR nr. 344 din 01.08.1997, art. 39

> credite pe termen scurt (până la un an);
5> credite pe termen mediu (1-5 ani);
> credite pe termen lung (peste 5 ani).
2. în funcţie de destinaţie, avem:
> credite comerciale;
> credite de trezorerie;
> credite pentru export;
> credite pentru echipamente;
> credite pentru bunuri imobiliare.
3. După modalitatea de rambursare:
> credite rambursabile la scadenţă;
> credite rambursabile prin rate fixe;
> credite rambursabile prin anuităţi constante.
4. După tipul clienţilor beneficiari:
> credite acordate clientelei financiare;
> credite acordate clientelei nefinanciare;
> credite acordate populaţiei.
5. După formă:
> avansul în cont curent;
> împrumut acordat;
> cesiune de creanţe (scontare, factoring);
> creditul pe semnătură sau angajamentul de garanţie.
6. După situaţia economică şi financiară a debitorului:
> credite standard;
> credite în observaţie;
>• credite substandard;
> credite îndoielnice;
> pierdere.
Clasificarea creditelor şi plasamentelor se face prin aplicarea simultană a
următoarelor criterii:
> serviciul datoriei;
> iniţierea de proceduri judiciare.
Serviciul datoriei reprezintă capacitatea debitorului de a-şi onora datoria la
scadenţă exprimată ca număr de zile de întârziere la plată de la data scadenţei.
Iniţierea de proceduri judiciare presupune luarea cel puţin a unei măsuri de
recuperare a creanţelor, astfel:
A) Faţă de debitor:
> acceptarea de către instanţă a cererii introductive depuse de bancă, de un
terţ sau de debitorul însuşi pentru declanşarea procedurii de reorganizare judiciară
sau a procedurii de faliment;
> declanşarea procedurii de executare silită a patrimoniului în cazul
persoanelor fizice.
B) Faţă de contract:
> investirea cu formulă executorie a contractului de credit, precum şi a
contractelor de garanţie, dacă este cazul;
> investirea cu formulă executorie a hotărârii judecătoreşti definitive ce
dispune asupra contractului de credit, sau asupra contractului de plasament.
în condiţiile în care o întreprindere solicită un credit de la bancă, trebuie să
furnizeze acesteia o serie de documente care să stea la baza deciziei de creditare.
Astfel întreprinderea trebuie să prezinte următoarele documente:
> cerere de acordare de credit;
> bilanţul şi contul de profit şi pierdere din ultimul an sau din ultimii trei
ani;
> bugetul de venituri şi cheltuieli din anul curent;
> situaţia stocurilor şi cheltuielilor pentru care se solicită creditare;
> lista bunurilor constituite în garanţie;
> un studiu de fezabilitate.
Analiza clientului solicitant de credite are în vedere acordarea unui număr
de puncte în funcţie de mai multe criterii:
> forma de organizare a agentului economic;
> sectorul în care îşi desfăşoară activitatea;
> lichiditatea patrimonială şi indicatorul de solvabilitate;
> rotaţia activelor circulante;
> garanţiile asigurătorii şi gradul de îndatorare;
> dependenţa de pieţele de aprovizionare sau de desfacere;
> calitatea managementului şi perspectiva unităţii.
în cazul persoanelor fizice, prin metoda credit-scoring se analizează clientul
în primul rând după veniturile şi cheltuielile sale, dar şi după alte criterii subiective:
condiţiile de locuit, profesia şi locul de muncă, starea civilă, numărul de copii.
în baza analizei băncii, solicitantul de credit este încadrat în una din
următoarele categorii de bonitate:
1. Categoria A, cuprinde debitorii care desfăşoară o activitate
economico-fmanciară rentabilă şi care-i va permite rambursarea la termen a ratelor
scadente;
2. Categoria B, cuprinde debitorii care au o situaţie economico-financiară
bună în prezent, dar pentru perioada următoare nu sunt perspective privind
menţinerea la aceleaşi standarde de performanţă;
3. Categoria C, cuprinde debitorii care au în prezent o situaţie
economico-financiară satisfăcătoare, existând tendinţa de înrăutăţire a indicatorilor
de producţie;
4. Categoria D, cuprinde debitorii care au în prezent o situaţie
economico-financiară care oscilează între satisfăcător şi nesatisfăcător;
5. Categoria E, cuprinde debitorii care desfăşoară o activitate nerentabilă,
înregistrând pierderi, de unde şi incertitudinea cu privire la capacitatea acestora de
a rambursa creditele acordate şi dobânda aferentă.
Totalitatea creditelor acordate de bancă creează portofoliul său de credite.
Periodic banca îşi reconsideră calitatea portofoliului ţinând cont de categoriile de
mai sus, iar acesta poate fi:
> bun, atunci când ratele şi dobânzile au fost plătite la termen;
> slab, atunci când una sau mai multe rate şi dobânzi nu au fost plătite la
termen;
> necorespunzător, atunci când una sau mai multe rate şi dobânzi nu au
fost plătite pe o perioadă mai mare de 30 de zile.
3.2 Dobânda şi modalităţi de rambursare
Dobânda încasată de bancă depinde în mod direct de mărimea capitalului dat cu

împrumut, de nivelul ratei dobânzii şi de perioada creditării. Rata dobânzii poate
fi:
> rată proporţională, aceasta nu ţine cont de capitalizare. Dacă avem o
rată a dobânzii proporţională, rata lunară sau trimestrială se obţine
împărţind rata anuală la 12 respectiv la 4;
> dacă se aplică o rată actuarială, aceasta ţine cont de capitalizare pe o
anumită perioadă; spunem că avem o rată a dobânzii actuariale atunci
când, rata lunară este rădăcină de ordinul 12 din rata anuală.
De exemplu, în cazul unei rate a dobânzii anuale de 14%, obţinem pe
trimestru următoarele rate:
> rata proporţională: 14%: 4 = 3,5%;
14 -
> rata actuarială: 100(1 +-----)4 = 3,32%
100
Rambursarea creditelor se poate face prin trei modalităţi:
A. Rambursarea în rate egale: presupune ca mărimea ratei să fie
constantă pe toată perioada de derulare a creditului; pe măsura rambursării,
dobânda plătită va fi din ce în ce mai mică.
B. Rambursarea prin anuităţi constante, fac ca suma plătită băncii
(rata + dobânda) să nu se modifice pe toată perioada de rambursare; anuitatea se
poate stabili cu ajutorul relaţiei:
Anuitate = Kx--------------
l-(l+ <*)•"
Unde: K - creditul
d - rata anuală a dobânzii n
- numărul de ani
C. Rambursare totală la scadenţă (în fine), când creditul se rambursează
la final, iar dobânda se plăteşte periodic.
Exemplu privind rambursarea împrumutului:
O societate comercială ia un împrumut de la o bancă în valoare de
180.000.000 lei, pe termen de 3 ani, la o rată a dobânzii de 25% pe an. Rambursarea
împrumutului în cele 3 variante este următoarea:
A) Rambursarea în rate constante:
Valoare Calcul
Anul Credit Rata rămasă dobândă
Dobânda
1 180 mii 60 mii 120 mii 180 mii x 25% 45.000.000
2 120 mii 60 mii 60 mii 120 mii x 25% 30.000.000
3 60 mii 60 mii 60 mii x 25% 15.000.000
TOTAL 180 mii 90.000.000
B) Rambursare în anuităţi constante:
Valoare
Anul Credit Anuitate Dobândă Rata
rămasă
1 180.000.000 92.213.114 45.000.000 47.213.114 132.868.886
2 132.868.886 92.213.114 33.217.215 58.995.899 73.872.987
3 73.872.987 92.213.114 18.422.127 73.790.987
TOTAL 276.639.342 96.639.342 180.000.000
Anuitate = 180.000.000x- 25/100
-3
=
l-(l+ 25/100) 92.213
.114
C) Rambursare în fine (la scadenţă):
Valoare Calcul
Anul Credit Rata Dobânda
rămasă dobândă
1 180 mii 180 mii 180 mii x 25% 45.000.000
2 180 mii 180 mii 180 mii x 25% 45.000.000
3 180 mii 180 mii 180 mii x 25% 45.000.000
TOTAL 180 mii 135.000.000
3.3 Garanţii bancare
Garanţiile utilizate la creditare pot fi de bază sau complementare, reale sau

personale.La garantare se are în vedere denumirea clară a garanţiei, anul de
fabricaţie sau construcţie, valoarea contabilă, valoarea estimată la bancă, valoarea
asigurată şi data la care asigurarea expiră. Pot constitui garanţie pentru credit12:
> depozitul bancar, care să se constituie într-un depozit distinct având
destinaţia de garanţie;
> garanţie bancară - reprezintă un înscris prin care o bancă garantă se
angajează să plătească în locul debitorului, dacă acesta nu plăteşte la scadenţă;
> gajul fără deposedare - reprezintă un contract, în cadrul căruia se
desemnează un bun drept garanţie, bun ce rămâne la debitor. Creditorul are în
vedere ca acest gaj să fie proprietatea debitorului, să acopere nivelul creditului şi al
dobânzii şi să fie uşor de valorificat pe piaţă;
> gajul cu deposedare- apare în cazul unor bunuri mobile cu volum mic
şi valoare mare: metale preţioase, bijuterii, tablouri;
> ipoteca - reprezintă o garanţie imobiliară, realizată fără deposedare, ea
menţinându-se pe întreg imobilul chiar dacă debitorul a rambursat o parte din
datorie;
> cesiunea de creanţe- reprezintă un înscris prin care un creditor, numit
ceccnt. transferă o creanţă către o altă persoană numită cesionar.
A Enciu - Contabilitate bancară. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2001, pag. 71

2511
„Conturi curente"
3.7 Contabilitatea operaţiunilor cu depozitele bancare
Depozitele bancare reprezintă pentru bănci principala resursă financiară.

Ele se formează din două mari categorii: depozite la vedere şi depozite la termen.
Depozitele bancare conţin sumele depuse în conturi bancare de titulari sau
transferate de terţi în favoarea titularilor de cont.
Noţiunea de cont bancar poate fi definită şi caracterizată din mai multe
puncte de vedere:
> contul bancar este un document contabil ce reflectă datoriile şi
creanţele ce iau naştere în relaţia dintre bancă şi clienţii săi;
> contul bancar este un contract (convenţie) între bancă şi client cu
privire la modul de acoperire şi stingere a creanţelor şi datoriilor;
> contul bancar este un instrument al comerţului de bancă, în cazul în
care clientul are un sold creditor, el are o creanţă asupra băncii şi are de încasat o
dobândă. Dacă are sold debitor, fiind dator la bancă, va avea de plătit o dobândă;
> contul bancar este un instrument de plată. Aceasta înseamnă că
datoriile pot fi plătite şi creanţele încasate prin înscrierea în debitul sau creditul
contului;
> contul bancar este un instrument de garantare. Prin soldul creditor al
contului se poate garanta un împrumut într-un alt cont.
Operaţiunile care se succed în cont faţă de bancă duc la continua mişcare a
soldului. Fiecare nou sold este o poziţie provizorie până la viitoarea operaţiune.
Conturile bancare pot fi de mai multe tipuri:
A) Depozitele la vedere - reprezintă un cont slab remunerat sau chiar
neremunerat, destinat să primească sume de la titular în vederea unei utilizări pe un
termen scurt. Soldul contului este creditor şi poate fi retras fără preaviz în termen
scurt. Acest cont nu are scadenţa definită.
B) Depozit la termen - reprezintă o sumă depusă de titular şi blocată la
dispoziţia băncii până la o scadenţă stabilită prin contract, în momentul constituirii
depozitului.
Multe din aceste depozite sunt atrase prin emitere de către bănci de
certificate de depozit negociabile, purtătoare de dobânzi mari şi cu scadenţe de la
7 zile la 7 ani.
Depozitele la termen sunt remunerate la un nivel mai ridicat, pentru a
compensa imobilizarea fondurilor depuse. Nivelul dobânzii se stabileşte între
deponent şi bancher în funcţie de nivelul ratei dobânzii de pe piaţa monetară.
Retragerea excepţională a sumei înainte de scadenţă se sancţionează printr-o
pierdere de dobândă.
Tot în structura depozitelor la termen sunt incluse şi depozitele de
economii, în baza cărora se emit certificate de economii.
C) Depozite colaterale - reprezintă sume depuse într-un cont în vederea
garantării unor obligaţii contractuale ale clientului, cum ar fi:
1. deschiderea de acreditive;
2. emitere de scrisori de garanţie;
3. ordine de plată cu scadenţă;
4. cecuri certificate;
5. garanţii gestionari.
D) Depozite pe librete de economii- reprezintă o formă de economisire,
asemănătoare carnetelor de economii de la Casa de Economii şi Consemnaţiuni.
Dobânda este un preţ plătit de debitor creditorului său pentru permisiunea
acestuia de a-i utiliza capitalul. Utilizarea este temporară şi este însoţită de o
promisiune de rambursare.
Dobânda poate fi de mai multe feluri: simplă şi compusă.
Dobânda simplă, este utilizată pentru perioade mai mici de un an, cu o
singură rambursare:
Kxtxd ~ 360*100 Unde: K - capital investit
t - timpul în zile
d - procentul de dobândă
Dobânda compusă, se utilizează pentru perioade mai mari de un an. La
sfârşitul fiecărui an dobânda calculată se capitalizează. Capitalul valorificat (E)
după n ani se va stabili conform relaţiei:
E = K(1 + —)"
100
Dobândă capitalizată pentru perioade mai mici de un an, se acordă de bănci
pentru încurajarea constituirii de depozite. Dobânda acordată în acest caz se
determină ca o rată a dobânzii anuale compuse (RDAC), conform relaţiei:
RDAC = 100[(1 + ——)" -1]
lOOjcn
Unde: d - rata dobânzii anuale simple
n - numărul de perioade de capitalizare dintr-un an
Exemple de calcul a dobânzii:

1) Un client are un depozit la o bancă comercială, în valoare de 70 milioane
lei. Dacă dobânda anuală este de 25%, dobânda simplă pentru 3 luni va fi:
D = ( 70.000.000 x 90 x 25 ): 360 x 100 = 4.375.000 lei
2) Dobânda compusă pentru 3 ani, considerând că rata dobânzii va fi tot de
25%, va fi:
E = 70.000.000 (l + — ) 3= 136.718.750 lei din care dobânda va
100
reprezenta:
D = 136.718.750 - 70.000.000 = 66.718.750 lei
3) La o rată a dobânzii de 25%, rata dobânzii anuale compuse (RDAC), în
cazul unui depozit cu capitalizare trimestrială, va fi:
RDAC = 100[(1 + —^-)4 -1] = 27,44 %
100*4
Dobânzile pentru conturile curente se pot calcula prin două metode14:
> metoda directă
> metoda în scări
Metoda directă înregistrează operaţiunile în partidă dublă, în ordine
cronologică.
Etapele de calcul sunt următoarele:
A) Calculul numerelor (N):
Fiecare operaţiune va genera un număr (N), determinat ca produs între
sumele debitoare sau creditoare ale operaţiunii şi numărul de zile de la data
operaţiunii şi până la data când se închide contul. Soldul iniţial se calculează ca o
operaţiune creditoare.
B) Calculul soldurilor:
La scadenţă se determină totalul numerelor debitoare şi totalul numerelor
creditoare, conform relaţiilor:
Sold debitor = S numerelor debitoare -1 numerelor creditoare
Sold creditor = S numerelor creditoare - I numerelor debitoare
C) Calculul dobânzii creditoare şi debitoare (D):
D = (soldul contului x rata dobânzii): 360 x 100
14
V Dedu, A Enciu - Contabilitate bancară, Ed. Economică, Bucureşti 2001, pag. 91
Se stabileşte dobânda de încasare (soldul creditor > soldul debitor) sau de
plată ( soldul debitor > soldul creditor).
Exemplu: Societatea comercială „ALFA" dispune în contul curent la data
de 01.09.2002 de suma de 1.500.000 lei. în luna septembrie au avut loc
următoarele operaţiuni în contul curent:
> intrări (operaţiuni creditoare): 05.09 - 5.000.000 lei
26.09 - 2.000.000 lei
> ieşiri (operaţiuni debitoare): 09.09 - 3.000.000 lei
23.09-1.000.000 lei
Banca a practicat o rată a dobânzii creditoare de 12% şi debitoare de 14%.
Se determină numerele:
Numerele creditoare: (1.500.000 x 30) + (5.000.000 x 25) + (2.000.000 x 4)
= 178.000.000
Numerele debitoare: (3.000.000 x 21) +(1.000.000 x 7) = 70.000.000
Se calculează dobânda:
> dobânda creditoare = (178.000.000 x 12): (360 x 100) = 59.333 lei
> dobândă debitoare = (70.000.000 x 14): (360 x 100) = 27.222 lei
Sold dobândă = 59.333 - 27.222 = 32.111 lei, dobânda plătită
clientului.
Metoda în scări se deosebeşte de metoda directă prin faptul că înregistrarea
operaţiunilor se face în partidă simplă, în ordine cronologică. După fiecare
operaţiune se calculează numerele la soldul contului pentru perioada în care acest
sold nu s-a modificat.
In funcţie de metoda folosită rezultatul diferă.
Depozitele clientelei sunt înregistrate contabil în conturile din clasa 2.
Disponibilităţile în lei şi devize ale clienţilor se ţin cu ajutorul contului
2511 "Conturi curente". Acesta este un cont bifuncţional, înregistrând pe credit
intrările ca depuneri sau sume transferate în favoarea titularului, împrumuturi
obţinute, valoarea devizelor vândute, iar pe debit retrageri sau plăţi către alte
conturi, rambursarea creditelor, comisioane percepute de bancă.
Soldul creditor al contului reprezintă disponibilităţile titularului.
Soldul debitor reprezintă un credit acordat de bancă pentru descoperire
de cont (overdraft).
Contul 251 „Conturi curente", se dezvoltă în conturi sintetice de gradul II şi
III pentru a satisface necesităţile de reflectare a creanţelor din dobânzi şi a
datoriilor privind dobânzile calculate, după cum urmează:
2511 „Conturi curente"
2517 „Creanţe şi datorii ataşate"
25171 „Creanţe ataşate"
25172 „Datorii ataşate"
Contul se poate dezvolta pe analitice în funcţie de nevoile titularului.
Exemple de contabilizare:
1. Depunerile de numerar de către persoanele juridice în contul curent:
101 = 2511
"Casa" "Cont curent"
- analitic beneficiar -
2. încasare în cont curent de la un client cu contul la aceiaşi bancă:
2511 = 2511
"Cont curent" "Cont curent"
- analitic plătitor - - analitic beneficiar -
3. încasare în cont curent de la un client cu contul la altă bancă, prin Casa
de Compensaţie:
111 = 2511
"Cont curent la BNR" "Cont curent"
4. Ridicare de numerar din cont:
2511 = 101
"Cont curent" "Casa"
- analitic plătitor -
5. încasări în contul curent de la plătitori cu cont la alte unităţi ale aceleiaşi
societăţi bancare:
341 = 2511
„Decontări intrabancare" „Conturi curente"
- analitic banca plătitoare - - analitic beneficiar -
6. Dobânzi calculate de bancă pentru soldul creditor al contului curent:

6024 = 25172
„Dobânzi la conturile curente" „Datorii ataşate"
7. încasarea dobânzilor în conturile curente ale beneficiarilor:
25172 = 2511
„Datorii ataşate" „Conturi curente"
8. Dobânzi calculate de bancă pentru soldul debitor al contului curent:
25171 = 7024
„Creanţe ataşate" „Dobânzi de la
- analitic plătitor - conturile curente"
9. Dobânzi reţinute de bancă din conturile curente ale beneficiarilor:
2511 = 25171
„Conturi curente" „Creanţe ataşate"
- analitic plătitor - - analitic plătitor -
Evidenţierea operaţiunilor privind depozitele, se face cu ajutorul conturilor

253 "Conturi de depozit" şi 254 "Certificat de depozit, carnete şi librete de
economii".
Contul 253 „Conturi de depozite" prezintă următoarele conturi sintetice de
gradul H:
2531 „Depozite la vedere"
2532 „Depozite la termen"
2533 „Depozite colaterale"
2537 „Datorii ataşate"
Conturile de depozit sunt conturi de pasiv, creditându-se cu sumele intrate
în cont ca depunere în numerar sau virament şi debitându-se cu ieşirile din cont, la
lichidarea depozitului. Soldul creditor reflectă disponibilul din cont.
Dobânzile plătite de bancă pot fi capitalizate, când se adaugă în cont alături
de capitalul investit iniţial, sau necapitalizate, când dobânda trece într-un cont
adiacent. Din punct de vedere contabil, dobânzile de încasat sau de plătit sunt
înregistrate periodic în conturile de creanţe ataşate sau datorii ataşate în
corespondenţă cu un cont din clasa 7 "Venituri" sau clasa 6 "Cheltuieli".
Exemple de contabilizare privind operaţiunile de constituire, retragere
şi plăţi din depozite bancare:
1.Constituirea de depozite la vedere, la termen, certificate de depozite şi
librete de economii în lei, din conturile curente:
2511 = %
"Cont curent" 2531
„Depozite la vedere"
2532 „Depozite
la termen"
2541
„Certificate de depozit"
2542
„Librete de economii"
2. Lichidarea unui depozit în numerar:
2532 = 101
"Depozite la termen" "Casa"
3. Dobânzi calculate fără capitalizare, virate în cont ataşat:
6025 = 2537
„Dobânzi la conturile de depozite" „Datorii ataşate"
4. Plata dobânzilor:
2537 = 101
„Datorii ataşate" „Casa"
5. Dobânzi calculate la certificatele de depozit, carnete şi librete de
economii:
6026 = 2547
„Dobânzi la certificatele de „Datorii ataşate"
depozit, carnete şi librete de economii"
6. Dobânzi datorate, achitate la scadenţă în numerar sau capitalizate şi
adăugate la vechiul depozit:
2547 = %
„Datorii ataşate" 101
„Casa" 2531 „Depozite
la vedere"
3.8 Contabilitatea operaţiunilor cu valori primite sau date în

pensiune
Operaţiunile de pensiune reprezintă cesiuni ale elementelor de activ, pe o

bază contractuală irevocabilă, prin care instituţia cedentă se angajează să
reprimească, iar instituţia cesionară să retrocedeze, aceleaşi elemente de activ, la un
preţ şi o dată stabilite prin contractul de pensiune.
Pensiunea poate fi simplă sau livrată.
Operaţiunile de pensiune simplă reprezintă operaţiuni de credit sau
împrumut, garantate prin transferul temporar de proprietate asupra elementelor de
activ cedate care nu fac obiectul unei livrări efective de titluri (efecte publice,
valori mobiliare, titluri de creanţe negociabile) sau de efecte de comerţ indiferent
că sunt sau nu livrate.
CAPITOLUL IV CONTABILITATEA
OPERAŢIUNILOR CU TITLURI
4.1 Structura titlurilor şi a operaţiunilor bancare cu titluri
Titlurile care fac obiectul operaţiunilor bancare se clasifică după mai multe
criterii:
1. După natura titlului avem:
>• valori mobiliare (acţiuni şi obligaţiuni);
> titluri de stat (bonuri de tezaur, certificate de trezorerie);
> titluri de creanţă negociabile,
> titluri de piaţă interbancare;
> alte titluri negociabile.
2. După intenţia avută în momentul achiziţionării, cu privire la durata
deţinerii:
> titluri de tranzacţie;
> titluri de plasament;
> titluri de participare;
> titluri de investiţii;
> titluri în activităţi de portofoliu;
> părţi în societăţi comerciale legate.
3. După veniturile pe care le generează:
> titluri cu venit fix;
> titluri cu venit variabil.
Valorile mobiliare sunt instrumente negociabile, emise sub formă materială
sau evidenţiate prin înscrieri în cont, care oferă deţinătorului lor drepturi
patrimoniale asupra emitentului, conform legii şi în condiţiile specifice de emisiune
a acestora.
Valorile mobiliare pot fi acţiunile, obligaţiunile, precum şi instrumentele
financiare derivate şi orice alte titluri stabilite de Comisia Naţională a Valorilor
Mobiliare.
Transmiterea lor se realizează la bursa de valori.
Acţiunile sunt titluri de valoare purtătoare de venituri variabile sub formă
de dividende.
Ele conferă proprietarului calitatea de asociat şi următoarele drepturi:
> dreptul la dividende;
> dreptul de a participa la operaţiunile de capital;
> dreptul de a lua decizii prin vot;
> dreptul de a fi informat;
Acţiunile sunt negociabile, pot face obiectul unei cotări la bursă şi prezintă
următoarele caracteristici:
> valoarea nominală, reprezintă valoarea aportului încorporat în capitalul
social;
> preţul de emisiune reprezintă preţul de vânzare al acţiunii pe piaţă,
atunci când se realizează constituirea sau majorarea capitalului;
> prima de emisiune, se determină ca diferenţă între preţul de emisiune şi
valoarea nominală şi urmăreşte să compenseze diferenţa dintre valoarea nominală
şi valoarea reală a acţiunii;
> prima de fuziune, apare în operaţiunea de fuziune şi reprezintă diferenţa
între activul net şi valoarea nominală a acţiunilor emise în urma absorbţiei unei
societăţi comerciale;
> prima de sciziune, apare în operaţiunea de sciziune, când, pentru a
uşura povara noii societăţi apărute în ceea ce priveşte distribuirea de dividende, se
stabileşte o valoare a capitalului mai mică decât valoarea de aport;
> prima de conversie a obligaţiunilor în acţiuni, apare în cazul în care, la
conversia obligaţiunilor, valoarea acestora este mai mare decât cea a obligaţiunilor
primite în schimb.
Obligaţiunile sunt titluri emise pentru sume purtătoare de venituri fixe sub
formă de dobânzi. Ele apar în urma unui credit acordat de deţinătorul lor
emitentului, în schimbul plăţii de către acesta din urmă a unei dobânzi.
Emisiunea de obligaţiuni reprezintă pentru emitent un mijloc de procurare
de capitaluri pe termen lung. Principalele elemente caracteristice ale unei
obligaţiuni sunt următoarele:
> valoarea nominală, este valoarea înscrisă pe obligaţiune, reprezentând
partea din împrumutul obligatar;
> preţul de emisiune reprezintă suma reală dată cu împrumut emitentului;
> dobânda, care se calculează la valoarea nominală;
> amortizarea, reprezintă forma prin care emitentul debitor rambursează
împrumutul contractat;
> prima de emisiune, apare în cazul în care preţul de emisiune este mai mic
decât valoarea nominală;
> prima de rambursare, apare în cazul în care valoarea rambursată este mai
mare decât valoarea nominală.
Obligaţiunile pot fi:
> obligaţiuni ordinare;
> obligaţiuni cu primă de emisie;
> obligaţiuni cu primă de rambursare;
> obligaţiuni cu primă de emisie şi rambursare.
Titlurile de stat, numite şi efecte publice, sunt înscrisuri emise de
Ministerul Finanţelor Publice în scopul acoperirii cheltuielilor bugetare.
Proprietatea asupra titlurilor de stat se înregistrează la BNR, iar orice schimbare a
titularului dreptului de proprietate se anunţă.
Avem următoarele titluri de stat:
> bonuri de tezaur;
> certificate de trezorerie.
Titlurile de stat sunt purtătoare de dobânzi, negociabile şi prezintă o
lichiditate ridicată.
Titlurile de creanţă negociabile sunt titluri emise pe termen scurt,
negociabile pe o piaţă reglementată. Aici sunt cuprinse biletele de trezorerie,
certificatele de depozit.
Titlurile pieţei interbancare sunt emise numai de către bănci şi sunt
negociabile doar pe piaţa interbancară. In această categorie sunt incluse:
> biletele la ordin negociate (BON);
> certificate interbancare cu dobânda plătibilă în avans (CIPA);
> certificate interbancare cu dobânda plătibilă în fine (CIFIN).
Titlurile pot fi cu venit fix sau venit variabil.
Titlurile cu venit fix sunt cele cu rată fixă a dobânzii: obligaţiunile,
certificatele de trezorerie, alte titluri cu dobândă fixă.
Titlurile cu venit variabil sunt acţiunile care dau dreptul la dividende,
valoarea cestora depinzând de profiturile realizate de emitent.
4.2 Contabilitatea operaţiunilor cu titluri primite sau date în

pensiune livrată
Operaţiunile de pensiune reprezintă cesiuni de titluri în schimbul unor

lichidităţi, cu condiţia răscumpărării lor la scadenţă, la un preţ stabilit contractual.
Pensiunea de titluri poate fi simplă sau livrată.
Operaţiunile de pensiune simplă reprezintă operaţiuni de credit sau
împrumut, garantate prin transferul temporar de proprietate asupra elementelor de
activ cedate care nu fac obiectul unei livrări efective de titluri (efecte publice,
valori mobiliare, titluri de creanţă negociabile) sau de efecte de comerţ indiferent
că sunt sau nu livrate.
Operaţiunile de pensiune simplă se contabilizează cu ajutorul conturilor din
clasa l (pentru operaţiuni interbancare), şi a conturilor din clasa 2 (pentru
operaţiuni cu clientela).
Cedentul (banca care primeşte împrumutul), menţine în activ elementele
cedate şi contabilizează în pasiv preţul cesiunii în contul „Valori date în pensiune",
reprezentând datorii faţă de cesionar.
Cesionarul (banca care acordă creditul), contabilizează aceiaşi sumă în activ
în contul „Valori primite în pensiune" reprezentând creanţe faţă de cedent.
Cesionarul poate la rândul său să redea în pensiune titlurile primite în
pensiune, caz în care, va înregistra în pasiv, în contul „Valori date în pensiune"
suma încasată reprezentând datoria sa faţă de cesionar.
Pensiunea livrată presupune transmiterea efectivă a titlurilor de către
cedent, cesionarul având posibilitatea ca în perioada de valabilitate a contractului să
le redea în pensiune, să le împrumute sau să le vândă altor societăţi.
Operaţiunile de pensiune livrată se înregistrează în contabilitate, exclusiv cu
ajutorul conturilor din clasa 3 „Operaţiuni cu titluri şi operaţiuni diverse",
indiferent de calitatea contrapartidei (bancă sau clientelă).
Contabilitatea operaţiunile de pensiune livrată se face cu ajutorul contului
301 "Titluri primite sau date în pensiune livrată".
Acesta are două conturi sintetice de gradul n , care la rândul lor au conturi
sintetice de gradul DI:
3011 „Titluri primite în pensiune livrată"
30111 „Titluri primite în pensiune livrată"
30117 „Creanţe ataşare"
3012 „Titluri date în pensiune livrată"
30121 „Titluri date în pensiune livrată" 30127
„Datorii ataşate"
Contul 3011 "Titluri primite în pensiune livrată", este un cont de activ,
se debitează la acordarea creditului pe baza titlurilor primite în pensiune livrată şi
se creditează la rambursarea acestuia.
Soldul debitor reprezintă credite acordate pe baza titlurilor primite în
pensiune livrată şi nerambursate.
Contul 3012 "Titluri date în pensiune livrată", este un cont de pasiv, se
creditează la primirea împrumutului primit de la bănci pe baza titlurilor date în
pensiune livrată, şi se debitează la rambursarea acestuia.
Soldul creditor reprezintă împrumuturile primite în baza titlurilor date în
pensiune livrată şi nerambursate.
Dobânda aferentă de încasat sau de plătit este urmărită cu ajutorul conturilor
ataşate 30117 "Creanţe ataşate" şi 30127 "Datorii ataşate".
1. Acordarea unui credit către un client printr-o operaţiune de primire în
pensiune livrată:
30111 = 2511
"Titluri primite în pensiune livrată" „Conturi curente"
2. Acordarea unui credit către o altă bancă printr-o operaţiune de primire
în pensiune livrată:
30111 = 111
"Titluri primite în pensiune livrată" "Cont curent la BNR"
3. împrumut primit de la altă bancă printr-o operaţiune de dare în pensiune
livrată:
111 = 30121
"Cont curent la BNR" "Titluri date în pensiune livrată"
4. înregistrarea dobânzii de încasat:
30117 = 7031
"Creanţe ataşate" „Dobânzi de la titlurile primite
în pensiune livrată"
5. încasarea dobânzii la creditul acordat:
2511 = 30117
"Conturi curente" "Creanţe ataşate"
6. Rambursarea de către client a creditului acordat:
2511 = 30111
"Conturi curente" "Titluri primite în
pensiune livrată"
7. Dobânzi calculate lunar neajunse la scadenţă:
6031 = 30127
„Dobânzi la titlurile date în „Datorii ataşate"
pensiune livrată"
CAPITOLUL V
CONTABILITATEA OPERAŢIUNILOR DIVERSE
Operaţiunile diverse evidenţiază relaţiile băncilor cu persoane fizice şi

juridice care se referă la următoarele aspecte:
> datorii şi creanţe privind personalul;
> datorii şi creanţe privind asigurările şi contribuţiile sociale;
> datorii şi creanţe privind relaţiile cu bugetul statului;
> datorii şi creanţe din relaţiile cu asociaţii şi acţionarii;
> datorii şi creanţe din relaţiile cu diverşi debitori şi creditori.
Principiile de organizare a contabilităţii acestor operaţiuni au la bază
prevederile Legii contabilităţii nr.8271991, modificată şi completată prin OG
nr.61/2001.
5.1 Contabilitatea datoriilor şi creanţelor privind personalul
Odată cu introducerea în România a sistemului de impozitare a venitului

global, începând cu 01.01.2000, salariile acordate de bănci angajaţilor se supun
procedurii de globalizare în vederea determinării venitului anual global
impozabil16.
Sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani şi/sau în
natură, obţinute de o persoană fizică ce desfăşoară o activitate în baza unui contract
individual de muncă, indiferent la perioada la care se referă, de denumirea
veniturilor sau forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizaţiile pentru
incapacitate temporară de muncă, de maternitate şi pentru concediul de îngrijire a
copilului în vârstă de până la 2 ani.
Decontările cu personalul cuprind drepturile salariale, sporurile,
adaosurile, premiile din fondul de salarii, indemnizaţiile pentru concediile de
odihnă şi cele pentru incapacitate temporară de muncă suportate din fondul de
salarii, precum şi alte drepturi în bani şi în natură datorate de bancă personalului
pentru munca prestată.
16
*** OG nr.7/2001 privind impozitul pe venit. MO nr.435/03.08.2001
Datoriile şi creanţele privind personalul apar în urma unor prestaţii ale
salariaţilor, care sunt remunerate de bancă.
Sumele datorate şi neachitate personalului (concediile de odihnă şi alte
drepturi de personal), respectiv eventualele sume ce urmează a fi încasate de la
personal, se înregistrează la sfârşitul exerciţiului ca alte datorii şi creanţe în
legătură cu personalul.
Drepturile de personal neridicate în termen de 3 zile se înregistrează într-un
cont distinct pe persoane.
Reţinerile din salariile personalului pentru cumpărări cu plata în rate, chirii
sau alte obligaţii datorate terţilor (popriri, pensii alimentare), se efectuează doar în
baza unor titluri executorii sau ca urmare a unor relaţii contractuale.
Datoriile faţă de personal pot fi clasificate în datorii curente aflate în termen
de exigibilitate, datorii neexigibile şi datorii provenind din salarii sau alte drepturi
neridicate la termen.
La rândul lor, datoriile în termen pot fi clasificate în funcţie de sursa sau
scopul pentru care se plătesc în: datorii care se suportă din fondul de salarii, datorii
care se suportă din fondul de participare la profit şi datorii care se suportă din
fondul asigurărilor sociale.
Banca efectuează şi reţinerile din remuneraţia personalului conform
legislaţiei în vigoare.
Plata salariilor nete, rămase după oprirea reţinerilor, se face în numerar prin
casierie sau prin virament în cont bancar.
Datoriile şi creanţele privind personalul sunt înregistrate în contabilitate cu
ajutorul contului 351 "Personal şi conturi asimilate", dezvoltat pe mai multe
conturi sintetice de gradul II, după cum urmează:
3511 „Personal - remuneraţii datorate"
3512 „Personal - ajutoare materiale datorate"
3513 „Participarea personalului la profit"
3514 „Avansuri acordate personalului"
3515 „Drepturi de personal neridicate"
3516 „Reţineri din remuneraţii datorate terţilor"
3519 „Alte datorii şi creanţe în legătură cu personalul"
Conturile 3511, 3512, 3513, 3515, 3516 sunt conturi de pasiv, se creditează
cu sumele datorate de bancă salariaţilor şi se debitează la plata acestora către
salariaţi.
Contul 3514 "Avansuri acordate personalului" este un cont de activ, se
debitează la plata avansului către salariaţi şi se creditează la deducerea acestuia din
salariu, în corespondenţă cu contul 3511 "Personal- remuneraţii datorate".
Contul 3519 este un cont bifuncţional având două conturi sintetice de
gradul IE:
0 „Alte datorii în legătură cu personalul", cont de pasiv
1 „Alte creanţe în legătură cu personalul", cont de activ.
Exemple de înregistrări contabile privind remunerarea personalului:
1. Acordarea avansului din salariu:
3514 = 101
"Avansuri acordate personalului" "Casa" sau
2511 "Conturi
curente"
2. înregistrarea salariului brut cuvenit personalului:
611 = 3511
"Cheltuieli cu remuneraţiile "Personal- remuneraţii datorate"
personalului"
3. înregistrarea reţinerilor din salarii:
3511 = %
"Personal - remuneraţii datorate" 3533
"Impozitul pe salarii"
35212
"Contribuţia personalului
pentru pensia suplimentară"
35222
"Contribuţia personalului
la fondul de şomaj"
3514
"Avansuri acordate
personalului"
3516
"Reţineri din remuneraţii
datorate terţilor"
35191
"Alte datorii în legătură cu
personalul"
4. Plata în numerar a salariului net către personal:
3511 = 101
"Personal- remuneraţii datorate" "Casa"
5. Drepturile personalului de participare la profit:
592 = 3513
"Repartizarea profitului" "Participarea personalului
la profit"
6. Avansuri neridicate de salariaţi în termenul legal:
3514 = 3515
„Avansuri acordate personalului" „Personal remuneraţii datorate"
5.2 Contabilitatea datoriilor şi creanţelor privind asigurările şi

protecţia socială
Conform reglementărilor în vigoare17, persoanele juridice şi fizice care

angajează personal salariat au obligaţia plăţii contribuţiei la sistemul public de
pensii şi alte drepturi se asigurări sociale, în funcţie de condiţiile de muncă în care
este încadrat personalul angajat, şi să contribuie la bugetul asigurărilor pentru
şomaj, într-o cotă stabilită, aplicată asupra fondului total de salarii brute lunare.
Contribuţiile suportate de bancă sunt următoarele:
> contribuţia pentru formarea fondului de asigurări sociale, stabilită în
funcţie de condiţiile de muncă ( la bănci sunt condiţii normale de
muncă, procentul fiind de 24,5% din salariul brut);
> contribuţia la asigurările sociale de sănătate (7%);
> contribuţia la fondul de şomaj (3,5%);
> fondul pentru accidente şi boli profesionale (0,5%).
Contribuţiile suportate de angajat sunt următoarele:
> contribuţia la fondul de asigurări sociale (9,5%);
> contribuţia la asigurările sociale de sănătate ( 6,5%);
> contribuţia la fondul de şomaj (1%);
> impozitul pe salarii.
Contabilitatea decontărilor privind asigurările sociale cuprinde obligaţiile
suportate de angajator (bancă), şi de angajat.
Pentru evidenţierea datoriilor şi a creanţelor privind asigurările şi protecţia
socială se utilizează contul 352 "Asigurări sociale, protecţie socială şi conturi
Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, MO
nr. 140 'O l .04.2000 şi Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea
ocupării forţei de muncă, MO nr. 103/06.02.2002
asimilate. Acest cont are mai multe conturi sintetice de gradul II şi III pe feluri de
contribuţii, astfel:
3521 „Asigurări sociale"
0 „Contribuţia unităţii la asigurările sociale"
1 „Contribuţia personalului pentru pensia suplimentară"
2 „Contribuţia angajaţilor pentru asigurările sociale de sănătate"
3 „Contribuţia angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate"
3522 „Ajutor de şomaj"
0 „Contribuţia unităţii la fondul de şomaj"
1 „Contribuţia personalului la fondul de şomaj"
3526 „Alte datorii şi creanţe sociale"
0 „Alte datorii sociale"
1 „Alte creanţe sociale"
Toate conturile sunt de pasiv, excepţie făcând contul 35262 "Alte creanţe
sociale", care este de activ.
Conturile de pasiv se creditează la înregistrarea datoriei de plată fată de
bugetele asigurărilor şi protecţiei sociale şi se debitează la stingerea acestor
obligaţii, prin efectuarea vărsămintelor.
1. Contribuţia băncii la asigurările sociale:
35211
"Contribuţia unităţii la
asigurările sociale"
6121
"Cheltuieli privind contribuţia
unităţii la asigurări sociale"
2. Virarea contribuţiei băncii la asigurările sociale către buget:
35211 = 111
"Contribuţia unităţii la „Cont curent la BNR"
asigurările sociale"
3. Contribuţia băncii la asigurările sociale de sănătate:
6123 = 35214
„Cheltuieli privind contribuţia „Contribuţia angajatorului
angajatorului pentru asigurările pentru asigurările sociale
sociale de sănătate" de sănătate"
4. Ajutoare materiale plătite în plus salariaţilor care trebuie recuperate de la
aceştia:
35192 = 35261
„Alte creanţe în legătură „Alte datorii sociale"
cu personalul"
5. Virarea la asigurările sociale a ajutoarelor materiale plătite în plus:
35261 = 111
„Alte datorii sociale" „Cont curent la BNR"
5.3 Contabilitatea datoriilor faţă de bugetul statului, fonduri

speciale şi conturi asimilate
în cadrul decontărilor cu bugetul statului şi fondurile speciale se cuprind:

impozitul pe profit, taxa pe valoare adăugată, impozitul pe salarii, subvenţiile de
primit şi alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate.
Contul 353 „Bugetul statului, fonduri speciale şi conturi asimilate" prezintă
următoarele conturi sintetice de gradul II şi III:
3531 „Impozitul pe profit"
0 „Impozitul pe profitul curent"
1 „Impozitul pe profitul amânat"
3532 „Taxa pe valoare adăugată"
0 „TVA de plată"
1 „TVA de recuperat"
0 „TVA deductibilă"
1 „TVA colectată"
2 „TVA neexigibilă"
3533 „Impozitul pe salarii"
3534 „Subvenţii"
3536 „Alte impozite taxe şi vărsăminte asimilate"
3538 „Fonduri speciale, taxe şi vărsăminte asimilate"
3539 „Alte datorii şi creanţe cu bugetul statului"
0 „Alte datorii faţă de bugetul statului"
1 „Alte creanţe faţă de bugetul statului"
Metodologia de calcul a impozitului pe profit18, obligă agenţii economici
să contabilizeze impozitele exigibile şi/sau aferente anului fiscal la care se referă.
Baza de calcul a impozitului pe profit este profitul impozabil care se
calculează ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile
efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal din care se scad veniturile
neimpozabile şi se adaugă cheltuielile nedeductibile, conform relaţiei:
Pim = V t -C t -V n + C„
Pjm - profitul impozabil
ls
Legea nr.414/2002 privind impozitul pe profit, MO nr.456/27.06.2002
Ct - cheltuieli totale
Vn- venituri neimpozabile
C„- cheltuieli nedeductibile
în categoria veniturilor neimpozabile se cuprind:
> dividendele primite de către o persoană juridică română de la o altă
persoană juridică română;
> diferenţele favorabile de valoare ale titlurilor de participare înregistrate
ca urmare a încorporării rezervelor, a beneficiilor sau a primelor de emisiune ori
compensarea unor creanţe de la societatea la care se deţin participaţiile;
> veniturile rezultate din anularea datoriilor care au fost considerate
cheltuieli nedeductibile, precum şi din anularea provizioanelor pentru care nu s-a
acordat deducere sau a veniturilor realizate din recuperarea unor cheltuieli
nedeductibile.
Cheltuielile nedeductibile la calculul impozitului pe profit sunt
reglementate în legea 414/2002, art.8. Specific activităţii bancare sunt următoarele:
> rezerva, în limita a 5% din profitul contabil, până ce aceasta va atinge a
cincea parte din capitalul social subscris şi vărsat;
> sumele utilizate de bănci şi cooperativele de credit pentru constituirea
şi majorarea rezervelor şi provizioanelor sunt deductibile;
> cheltuielile cu dobânzile sunt integral deductibile în cazul în care
gradul de îndatorare a capitalului este mai mic decât 1;
> în cazul leasingului financiar utilizatorul deduce dobânda, iar în cazul
leasingului operaţional utilizatorul poate deduce chiria.
La bănci, impozitul pe profit se calculează lunar, cumulat de la începutul
anului.
Taxa pe valoare adăugată datorată bugetului de stat se stabileşte lunar, pe
bază de decont, ca diferenţă între valoarea taxei exigibile bunurilor livrate sau
serviciilor prestate (35327 „TVA colectată") şi a taxei deductibile pentru
cumpărările de bunuri şi servicii (35326 „TVA deductibilă").
Diferenţa de taxă, în plus sau în minus, între TVA colectată şi TVA
deductibilă se înregistrează în conturi distincte (35323 „TVA de plată", respectiv
35324 „TVA de recuperat") şi se regularizează în condiţiile legii.
Conturile 35324 "TVA de recuperat" şi 35326 "TVA deductibilă" sunt
conturi de activ, 35323 "TVA de plată", 35327 "TVA colectată" sunt de pasiv, iar
35328 "TVA neexigibilă" este cont bifuncţional. Evidenţierea înregistrărilor
privind TVA-ul este identică ca în contabilitatea financiară,
De remarcat că societăţile bancare sunt exceptate de la plata TVA. Băncile
sunt obligate la plata TVA în condiţiile legii, pentru alte lucrări şi servicii care nu
se încadrează în specificul bancar.
Contul 3531 "Impozitul pe profit", reflectă obligaţiile de plată, privind
impozitul pe profit faţă de bugetul statului, fiind un cont de datorii.
Contul 3531 „Impozitul pe profit" poate prezenta şi sold debitor, reflectând
creanţe faţă de bugetul statului din impozitul pe profit vărsat în plus.
Contul 3531 „Impozitul pe profit" are două conturi sintetice de gradul III 19:
35311 „Impozitul pe profit curent" şi 35312 „Impozitul pe profit amânat".
Contul 35311 „Impozitul pe profit curent", este un cont bifuncţional. Se
creditează cu sumele datorate bugetului de stat, reprezentând impozitul pe profit, în
corespondenţă cu contul 6911 „Cheltuieli cu impozitul pe profit curent". Se
debitează cu sumele virate la bugetul statului reprezentând impozitul pe profit.
Soldul creditor reprezintă sumele datorate, iar soldul debitor ne arată sumele
vărsate în plus.
Cu ajutorul contului 35312 „Impozitul pe profit amânat" se ţine evidenţa
impozitului pe profit amânat, determinat în conformitate cu IAS 12 „Impozitul pe
profit".
Acest cont este un cont bifuncţional.
In creditul contului se înregistrează sumele datorate reprezentând impozitul
pe profit amânat, în corespondenţă cu contul 6912 „Cheltuieli cu impozitul pe
profit amânat".
în debitul contului se înregistrează sumele de recuperat reprezentând
impozitul pe profit amânat, în corespondenţă cu contul 791 „Venituri din impozitul
pe profit amânat".
Soldul creditor reprezintă sume datorate, iar soldul debitor sumele de
recuperat.
Conturile 3533 "Impozitul pe salarii", 3536"Alte impozite şi taxe
asimilate", sunt conturi de pasiv, se creditează la constituirea obligaţiei de plată şi
se debitează la efectuarea plăţii.
Contul 3534 "Subvenţii" este un cont de activ, se debitează la înregistrarea
subvenţiei şi se creditează la încasarea ei.
1. înregistrarea impozitului pe profit curent:
6911 = 35311
"Cheltuieli cu impozitul pe "Impozitul pe profit curent"
19
Ghid practic de aplicare a lAS-urilor, Partea I, pag. 248-250
CAPITOLUL VII
CONTABILITATEA CAPITALURILOR PROPRII ŞI

ASIMILATE
Capitalul, în sens larg, cuprinde stocurile de valori sau de active care,

intrate în circuitul economic, pot genera venituri posesorilor lor22.
Noţiunea de capital are cel puţin trei accepţiuni principale: economică,
financiară şi juridică23.
Potrivit accepţiunii economice, capitalul este o categorie economică care
exprimă totalitatea resurselor materiale, acumulate şi reproductibile, care prin
asociere cu ceilalţi factori de producţie participă la realizarea de noi bunuri
economice.
Potrivit accepţiunii financiare, capitalul este resursa care cu timpul aduce
avantaje (profit).
Potrivit accepţiunii juridice, capitalul este un drept, o relaţie între indivizi
sau grup de indivizi şi ansamblul de bunuri cuprinzând: bani, maşini, echipamente,
clădiri, materii prime şi materiale, pământ, hârtii de valoare, creanţe.
Potrivit accepţiunii juridice, categoria de capital cuprinde: capitalurile
proprii, patrimoniul public şi capitalurile împrumutate şi datorii asimilate pe termen
mediu şi lung.
Capitalul propriu al băncii este format din totalitatea elementelor de
capital aparţinând acţionarilor şi anume: capital social, prime legate de capital,
rezerve, diferenţe din reevaluare, fonduri constituite din profit, profit nerepartizat,
subvenţii şi provizioane reglementate pentru riscuri şi cheltuieli.
Se asimilează capitalului propriu datoriile subordonate reprezentând
împrumuturi de lungă durată, de care banca se foloseşte ca şi de cele proprii.
Evidenţa contabilă a capitalurilor este ţinută cu ajutorul conturilor din
clasa 5 "Capitaluri proprii, asimilate şi provizioane" din planul de conturi pentru
societăţile bancare.
M Milca. Dicţionar de Economie, Ed. Economică, Bucureşti, 2002, pag. 80

Atanasiu Pop - Contabilitatea financiară românească, Ed. Intelcredo, 2002, pag.105
7.1 Contabilitatea capitalului social
Capitalul social este alcătuit din totalitatea valorilor nominale al acţiunilor

emise de bancă. Capitalul social minim este stabilit de Banca Naţională a
României.
Capitalul social al unei bănci trebuie vărsat integral şi în formă bănească, la
momentul subscrierii24.
La constituire, aportul de capital va fi vărsat într-un cont, cu dobândă la
vedere sau la termen, deschis la o bancă, sau la o sucursală a unei bănci străine
autorizate să funcţioneze pe teritoriul României. Contul de capital va fi blocat până
la înmatricularea băncii în registrul comerţului.
Băncile comerciale pot majora capitalul social în baza hotărârii
acţionarilor şi cu acordul BNR utilizând următoarele surse:
> emiterea de noi acţiuni;
> primele de emisiune sau de aport şi alte prime legate de capital, integral
încasate, rămase după plata şi acoperirea cheltuielilor neamortizate
efectuate cu astfel de operaţiuni;
> rezerve constituite din profitul net;
> diferenţe favorabile din reevaluarea patrimoniului;
> rezerve constituite din diferenţe favorabile de curs valutar aferente
aprecierii disponibilităţilor în valută reprezentând capitalul social în
valută;
>• obligaţiuni, dividende şi datorii convertibile în acţiuni.
Orice modificare a nivelului capitalului social al unei bănci este supusă
aprobării Băncii Naţionale a României.
Diminuarea capitalului social se poate face prin răscumpărarea acţiunilor
proprii, prin acoperirea pierderilor din exerciţiile financiare anterioare sau prin alte
operaţiuni.
Evidenţa capitalului social se ţine cu ajutorul conturilor:
501 "Capital social"
5011 "Capital subscris nevărsat"
5012 "Capital subscris vărsat"
502 "Elemente asimilate capitalului"
508 "Acţionari sau asociaţi"
Contul 501 "Capital social" este un cont de pasiv. Se creditează cu sumele
reprezentând capitalul social subscris şi vărsat de acţionari, precum şi cu sumele
24
Legea 58 din 5 martie 1998, privind activitatea bancară în România, MO 121/23.03.1998
reprezentând majorarea capitalului prin operaţiuni interne. Se debitează cu
reducerile de capital prin anularea operaţiunilor proprii sau cu pierderile realizate în
exerciţiile anterioare acoperite din capital social.
Soldul contului reprezintă capitalul social subscris, vărsat / nevărsat.
Contul 502 „Elemente asimilate capitalului", este un cont de pasiv, şi
evidenţiază fondurile cu caracter permanent (capital de dotare), puse la dispoziţie
sucursalelor din România ale băncilor al căror sediu se află în străinătate, în
conformitate cu reglementările referitoare la capitalul minim.
Contul 508 „Acţionari şi asociaţi", este un cont de activ, şi evidenţiază
aporturile subscrise de acţionari sau asociaţi pentru constituirea şi majorarea
capitalului social.
Soldul contului reprezintă aportul la capitalul social subscris şi nevărsat.
1. Subscrierea capitalului social în lei de către acţionari:
508 = 5011
"Acţionari sau asociaţi" "Capital subscris nevărsat"
ţ
2. Vărsarea capitalului social subscris:
5011 = 5012
"Capital subscris nevărsat" "Capital subscris vărsat"
3. Sume depuse de acţionari sau asociaţi, reprezentând aport la capital prin
depunerea numerarului la casierie:
101 = 508
"Casa" "Acţionari sau asociaţi"
4. Subscrierea în devize a acţiunilor emise de bancă:
508 = 3721
„Capital subscris nevărsat" „Poziţia de schimb"
- analitic devize -
5. Contravaloarea în lei a capitalului subscris şi nevărsat:
3722 = 5011
„Contravaloarea poziţiei de schimb" „Capital subscris nevărsat"
6. Creşterea capitalului social prin înglobarea în capital a elementelor
capitalului propriu: prime de capital, profit reportat, profit net realizat, convertirea
obligaţiunilor în acţiuni
% = 5012
511 "Capital subscris vărsat"
"Prime legate de capital"
581
"Rezultatul reportat"
592 "Repartizarea
profitului"
3251
"Obligaţiuni"
7. Majorare de capital social prin includerea dividendelor:
354 = 5012
"Dividende de plată" "Capital subscris vărsat"
6. Reducerea capitalului social pentru acoperirea unor pierderi reportate sau
a unor pierderi înregistrate la sfârşitul exerciţiului:
5012 = %
"Capital subscris vărsat" 581
"Rezultatul reportat"
591 "Profit
sau pierdere"
8. Primirea devizelor de către sucursalele din România:
111 = 3721
„Cont curent la BNR" .„Poziţia de schimb"
9. încorporarea contravalorii în lei a devizelor în elementele de capital:
3722 = 502
„Contravaloarea poziţiei de schimb" „Elemente asimilate capitalului"
7.2 Contabilitatea primelor legate de capital
Primele legate de capital reprezintă capitalul creat ca diferenţă între

valoarea de emisiune, valoarea contabilă sau de aport, după caz, a acţiunilor şi
valoarea lor nominală.
Primele de emisiune reprezintă diferenţa dintre preţul de emisiune a noilor
acţiuni şi valoarea nominală a acţiunilor.
Primele de fuziune şi sciziune apar în cazul fuziunii prin absorbţia altei
societăţi bancare, iar cele de sciziune în cazul înglobării cotelor părţi care provin
din scindarea unei societăţi.
Prima de fuziune reprezintă diferenţa dintre valoarea contabilă a aportului
societăţii absorbite şi valoarea nominală a aportului celui absorbit.
Prima de sciziune reprezintă diferenţa valoarea contabilă a aportului
rezultat din sciziune şi valoarea nominală a aportului.
Primele de aport apar ca diferenţă între valoarea majorării de capital în
natură şi valoarea nominală a acţiunilor emise.
Primele de conversie, apar atunci când obligaţiunile emise, datoriile sau
dividendele neplătite sunt transformate în acţiuni.
Contabilitatea primelor legate de capital se realizează cu ajutorul contului
511 "Prime legate de capital", dezvoltat în conturi sintetice de gradul II:
5111 „Prime de emisiune"
5112 „Prime de fuziune"
5113 „Prime de aport"
5114 „Prime de sciziune"
5115 „Prime de conversie a obligaţiunilor în acţiuni"
5119 „Alte prime"
Toate aceste conturi sunt conturi de pasiv.
Se creditează cu primele legate de capital constituite în cazul subscrierii de
acţiuni, al fuziunii sau sciziunii, în corespondenţă cu contul 508 "Acţionari sau
asociaţi".
Se debitează cu primele legate de capital incluse în capitalul social sau alte
rezerve.
1. Subscriere acţiuni emise pentru creşterea capitalului, preţul de emisiune
(vânzare ) fiind superior valorii nominale (preţ de emisiune 75.000 lei, valoarea
nominală 60.000 lei, primă de emisiune 15.000 lei):
508 = % 75000
"Acţionari sau asociaţi" 5011 60000
„Capital subscris nevărsat"
5111 15000 „Prime
de emisiune"
2. Subscrierea de capital în condiţiile existenţei unei prime de emisiune în
devize (preţ de emisiune 150 EURO, din care primă de emisiune 30 EURO, iar
cursul de schimb este 36.000 lei/EURO):
3721 150 E
"Poziţia de schimb"
% 5400000 5011
4320000 „Capital subscris
508 nevărsat" 5111 1080000
"Acţionari sau asociaţi" "Prime de emisiune"
3722 "Contravaloarea
poziţiei de schimb"
3. Prime de emisiune incluse în capitalul social:
5111 = 5012
"Prime de emisiune sau de aport" "Capital social vărsat"
4. încorporare prime de aport în capitalul social şi în rezerve:
5113 = %
„Prime de aport" 5012
„Capital subscris vărsat"
519
„Alte rezerve"
7.3 Contabilitatea rezervelor
Băncile repartizează 20% din profitul brut pentru constituirea unui fond de
rezervă, până când fondul astfel constituit egalează capitalul social, apoi, maximum
10% până în momentul în care fondul a ajuns de două ori mai mare decât capitalul
social. După atingerea acestui nivel, alocarea de sume pentru fondul de rezervă se
face din profitul net.
Contabilitatea rezervelor se ţine pe categorii de rezerve: rezerve legale,
rezerve statutare, rezerva pentru riscul de credit şi rezerve pentru acţiuni proprii.
Contabilitatea rezervelor bancare se ţine cu ajutorul conturilor:
512 "Rezerve legale"
513 "Rezerve statutare sau contractuale"
514 "Rezerva generală pentru riscul de credit"
515 "Rezerve pentru acţiuni proprii"
516 „Diferenţe din reevaluare"
518 „Rezerve din conversie"
519 "Alte rezerve"
Conturile de rezerve sunt conturi de pasiv, se creditează la constituirea
rezervelor din profit în corespondenţă cu debitul conturilor 592 "Repartizarea
profitului" sau 581 "Rezultatul reportat" şi se debitează la utilizarea rezervelor
pentru acoperirea pierderilor băncii. Debitarea se face în corespondenţă cu creditele
conturilor 591 "Profit sau pierdere", 781 "Venituri din reluarea rezervei generale
pentru riscul de credite".
1. Constituirea rezervei legale din profitul brut sau net:
592 = 512
"Repartizarea profitului" "Rezerve legale"
2. Constituirea rezervei statutare din profitul net reportat din anii anteriori:
581 = 513
"Rezultatul reportat" "Rezerve statutare"
3. Utilizarea rezervei generale de risc, din profitul brut, pentru acoperirea
unor credite nerecuperabile:
5141 = 2821
"Rezerva generală pentru "Creanţe îndoielnice"
riscul de credit din profitul brut"
4. Utilizarea rezervei pentru acţiuni proprii pentru acoperirea unei pierderi:
515 = 591
„Rezerve pentru acţiuni proprii" „Profit sau pierdere"
7.4 Contabilitatea fondurilor, datoriilor subordonate, subvenţiilor
Fondurile sunt utilizate pentru executarea sau achiziţia de mijloace fixe.

Ele sunt alimentate din amortizarea inclusă pe cheltuieli, din sume obţinute din
dezmembrarea unor mijloace fixe, sau din sume repartizate din profitul net.
Datoriile subordonate reprezintă împrumuturi primite în urma unor
emisiuni de titluri sau împrumuturi subordonate cu o scadenţă îndepărtată, a căror
rambursare este condiţionată de unele clauze contractuale. Aceste clauze
defavorizează creditorul din punct de vedere al priorităţilor la rambursare în caz de
lichidare a băncii, întrucât în caz de lichidare, plata nu este posibilă decât după
achitarea datoriilor către ceilalţi creanţieri.
în categoria datoriilor subordonate se includ titlurile subordonate la termen,
titlurile subordonate pe durată nedeterminată, titlurile participative, împrumuturile
subordonate la termen şi pe durată nedeterminată, împrumuturile participative.
Subvenţiile pentru investiţii reprezintă sume alocate de la bugetul statului
sau din alte resurse nerambursabile, de care beneficiază banca în vederea finanţării
cheltuielilor de natura investiţiilor sau achiziţionării unor bunuri de natura
imobilizărilor.
Contabilitatea fondurilor, a datoriilor subordonate şi a subvenţiilor se ţine
cu ajutorul conturilor:
528 "Alte fonduri"
531 "Datorii subordonate la termen"
532 "Datorii subordonate pe durată nedeterminată"
537 "Datorii ataşate"
541 "Subvenţii pentru investiţii"
542 "Fonduri publice alocate"
CAPITOLUL VIII
CONTABILITATEA CHELTUIELILOR BANCARE
Cheltuielile băncii reprezintă sumele sau valorile plătite sau de plătit,

pentru: împrumuturile primite şi alte surse atrase, serviciile prestate şi lucrările
executate de care beneficiază banca, materialele consumabile, cheltuielile cu
personalul, executarea unor obligaţii legale sau contractuale, cheltuieli
extraordinare, amortizările şi provizioanele constituite.
Conform planului de conturi actual 25, cheltuielile bancare cuprind
următoarele grupe de cheltuieli:
> cheltuieli de exploatare bancară (60);
> cheltuieli cu personalul (61);
> impozite şi taxe (62);
> cheltuieli cu materiale, lucrări şi servicii executate de terţi (63);
> cheltuieli diverse de exploatare (64);
> cheltuieli cu amortizările privind imobilizările necorporale şi corporale
(65);
> cheltuieli cu provizioane şi pierderi din creanţe nerecuperabile şi
ajustate la inflaţie (66);
> cheltuieli extraordinare (67);
> cheltuieli cu impozitul pe profit (69).
Toate conturile de cheltuieli funcţionează după regulile specifice conturilor
de activ, adică se debitează cu cheltuielile efectuate, iar la data închiderii, lunar sau
anual, se creditează în corespondenţă cu contul de rezultate 591 "Profit şi pierdere".
8.1 Contabilitatea cheltuielilor de exploatare bancară
Cheltuielile de exploatare bancară sunt generate de activitatea de bază a

societăţii bancare şi formează cea mai numeroasă grupă de cheltuieli.
Cheltuielile de exploatare bancară sunt formate din: dobânzi, comisioane,
pierderi din cesiuni de titluri sau pierderi din operaţiuni de schimb valutar.
Reglementările contabile ale BNR nr. 5 din 08.10.2001

Conturile de cheltuieli privind dobânzile se debitează cu dobânzile
suportate de bancă în corespondenţă cu conturi de datorii ataşate fiecărui cont de
împrumut, pentru cele calculate şi ajunse la scadenţă, cu contul 375 "Cheltuieli
înregistrate în avans" pentru cele plătite cu anticipaţie sau cu contul 3722
"Contravaloarea poziţiei de schimb", pentru echivalentul în lei al dobânzilor
datorate în devize.
Se creditează cu cheltuielile virate în contul 591 "Profit sau pierdere".
Cheltuielile cu comisioanele se înregistrează în corespondenţă cu conturile
curente sau de corespondent bancar (pentru cele achitate), cu contul 377 "Cheltuieli
de plătit" (pentru cele calculate şi neachitate), cu contul 3722 "Contravaloarea
poziţiei de schimb" cu echivalentul în lei al dobânzilor datorate în devize.
O categorie distinctă de cheltuieli de exploatare o formează cheltuielile
legate de operaţiunile de leasing şi locaţie simplă (contul 604). Sunt cuprinse aici
cheltuielile cu amortizările bunurilor date în închiriere, provizioanele create pentru
acestea şi eventualele pierderi înregistrate.
Cheltuielile de exploatare bancară sunt înregistrate cu ajutorul următoarelor
conturi:
601 "Cheltuieli cu operaţiunile de trezorerie şi operaţiunile interbancare"
602 "Cheltuieli cu operaţiunile cu clientela"
603 "Cheltuieli cu operaţiunile cu titluri"
604 "Cheltuieli cu operaţiunile de leasing, locaţie simplă şi asimilate"
605 "Cheltuieli privind datoriile subordonate şi fondurile publice alocate"
606 " Cheltuieli privind operaţiunile de schimb"
607 " Cheltuieli privind operaţiunile în afara bilanţului "
608 " Cheltuieli cu prestaţiile de servicii financiare "
609 " Alte cheltuieli de exploatare bancară "
1. Dobânzi la un depozit la termen deschis la o altă bancă:
60132 = 1327
"Dobânzi la depozitele la termen" "Datorii ataşate"
2. Dobânzi pentru împrumuturile de refinanţare primite de la BNR:
6011 = 1172
"Dobânzi la BNR" "Datorii ataşate"
3. Dobânzi la valori date în pensiune la termen unei alte bănci:
60152 = 1527
"Dobânzi la valori date în "Datorii ataşate"
pensiune la termen"
4. Comisioane plătite pentru operaţiuni interbancare:
6019 = 111
"Comisioane" "Cont curent la BNR"
5. Reevaluarea unui titlu de tranzacţie, în urma scăderii cursului:
6032 = 3021
"Pierderi din titluri de tranzacţie" "Titluri de tranzacţie"
6. Cheltuieli la achiziţia unei obligaţiuni prin societăţi de bursă:
60331 = 333
"Cheltuieli de achiziţie" "Conturile societăţilor de bursă"
7. Amortizarea primei la un titlu de investiţii:
60342 = 3041
"Cheltuieli cu amortizarea primelor" "Titluri de investiţii"
8. înregistrarea amortizării la o operaţiune de leasing:
60411 = 4761
"Cheltuieli cu amortizarea" "Amortizări privind
operaţiunile de leasing"
9. Dobânzi plătite în avans la certificate de depozit:
6026 = 375
„Dobânzi la certificatele de depozit „Cheltuieli înregistrate
carnetele şi libretele de economii" în avans"
10. Pierderi din cedarea titlurilor de plasament (diferenţe nefavorabile între
valoarea contabilă şi preţul de cesiune al titlurilor de plasament):
60336 = 3031
„Pierderi din cesiune" „Titluri de plasament"
11. Dobânzi de plătit la o emisiune de obligaţii:
60363 = 3257
„Dobânzi privind obligaţiunile" „Datorii ataşate"
8.2 Contabilitatea cheltuielilor cu personalul
Odată cu introducerea în România a sistemului de impozitare a venitului

global, începând cu 01.01.2000, salariile acordate de angajatori angajaţilor se supun
procedurii de globalizare în vederea determinării venitului anual global impozabil.
In contextul actualei legislaţii privind impozitul pe venit, sunt considerate
venituri din salarii toate veniturile în bani şi/sau în natură, obţinute de o persoană
fizică ce desfăşoară o activitate în baza unui contract individual de muncă.
indiferent la perioada la care se referă, de denumirea veniturilor sau forma sub care
ele se acordă, inclusiv indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă, de
maternitate şi pentru concediul de îngrijire a copilului în vârstă de până la 2 ani26.
Cheltuielile cu personalul sunt formate din remuneraţiile datorate
salariaţilor, contribuţiile cu asigurările sociale, contribuţiile cu asigurările sociale
de sănătate, ajutorul de şomaj, alte datorii sociale.
Conturile din grupa 61 "Cheltuieli cu personalul" se debitează la
înregistrarea cheltuielii în corespondenţă cu creditul unui cont din clasa 3, ce
reflectă datoria băncii faţă de personal sau faţă de bugetul statului şi se creditează la
descărcarea lor prin conturile 591 "Profit şi pierdere" sau 341 "Decontări bancare".
Conturile utilizate pentru cheltuielile cu personalul sunt următoarele:
611 "Cheltuieli cu salariile personalului"
612 "Cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială"
6121 „Contribuţia unităţii la asigurările sociale"
6122 „Contribuţia unităţii pentru ajutorul de şomaj"
6123 „Contribuţia angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate"
6127 „Alte cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială"
617 "Alte cheltuieli cu personalul"
1. Cheltuieli cu remunerarea personalului:
611 = 3511
"Cheltuieli cu remuneraţiile personalului" "Personal - remuneraţii datorate"
2. Cheltuieli cu asigurările sociale:
6121 = 35211
"Cheltuieli privind contribuţia "Contribuţia unităţii la
la asigurările sociale" asigurările sociale"
3. Cheltuieli cu ajutorul de şomaj:

6122 = 35221
"Contribuţia unităţii pentru "Contribuţia unităţii la
ajutorul de şomaj" fondul de şomaj"
4. Contribuţia băncii la asigurările sociale de sănătate:
35214 = 6123
„Contribuţia angajatorului pentru „Contribuţia angajatorului pentru
asigurările sociale de sănătate" asigurările sociale de sănătate"
26
*** OG nr. 7/2001 privind impozitul pe venit, art.22 şi art.23 (MO nr.435/03.08.2001)
8.3 Contabilitatea cheltuielilor cu impozite, taxe şi vărsăminte
asimilate
In această categorie sunt cuprinse o serie de cheltuieli făcute de bancă la

virarea unor sume în contul statului, reprezentând: taxe de timbru, taxe de
înmatriculare, impozit pe clădiri şi terenuri, TVA privind bunuri şi servicii folosite
în scop personal.
La contabilizarea operaţiunilor se foloseşte contul 627 "Cheltuieli cu alte
impozite, taxe şi vărsăminte asimilate"
Se debitează în corespondenţă cu conturile de datorii faţă de buget cuprinse
în clasa de conturi 3.
Exemplu de înregistrare contabilă:
1. Impozitul pe terenuri şi clădiri plătit de bancă:
627 = 3536
"Cheltuieli cu alte impozite, taxe "Alte impozite, taxe şi
şi vărsăminte asimilate" vărsăminte asimilate"
2. Vărsăminte de efectuat către instituţii publice:
627 = 3538
"Cheltuieli cu alte impozite, taxe "Fonduri speciale, taxe şi
şi vărsăminte asimilate" vărsăminte asimilate"
3. Cheltuieli cu taxe şi vărsăminte asimilate în devize:
627 = 3722
"Cheltuieli cu alte impozite, taxe "Contravaloarea poziţiei
şi vărsăminte asimilate" de schimb"
8.4 Contabilitatea cheltuielilor cu materiale, lucrări şi servicii

executate de către terţi
Aceste cheltuieli sunt formate din valoarea consumurilor cu materiale,

materiale consumabile, piese de schimb, combustibili, valoarea lucrărilor şi
serviciilor prestate de terţi, cum sunt: lucrări de întreţinere şi reparaţii, servicii
poştale şi de comunicaţii, servicii de transport, livrări de apă şi energie electrică,
gaze naturale. Tot aici se cuprind şi cheltuielile cu deplasări, detaşări, transferări şi
transportul persoanelor şi al bunurilor.
înregistrările în contabilitate se fac cu ajutorul următoarelor conturi:
631 "Cheltuieli cu materialele"
632 "Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar"
633 "Cheltuieli privind alte stocuri"
634 "Cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi"
635 "Cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate"
Aceste conturi se debitează la constatarea cheltuielilor, în corespondenţă cu
un cont de datorii (377 "Cheltuieli de plătit" sau 3566 "Alţi creditori diverşi"), sau
cu un cont de stocuri din grupa 36 „Conturi de stocuri".
Creditarea conturilor se face în mod asemănător celorlalte conturi de
cheltuieli prezentate. Dacă plata se face concomitent cu înregistrarea cheltuielilor,
atunci contul de cheltuieli se creditează cu un cont de trezorerie.
1. Cheltuieli cu energia şi apa:
6342 = 3566
"Cheltuieli privind energia şi apa" "Alţi creditori diverşi"
2. Cheltuieli de protocol plătite din avansuri spre decontare:
635 = 3552
"Cheltuieli de protocol, "Debitori din avansuri
reclamă şi publicitate" spre decontare"
3. Cheltuieli cu combustibili:
6312 = 362
"Cheltuieli privind combustibilii" "Materiale"
4. Cheltuieli cu telefoanele:
6343 = 3566
„Cheltuieli poştale şi taxe „Alţi creditori diverşi"
de telecomunicaţii"
5. Cheltuieli de transport cu mijloacele proprii:
6345 = 101
„Cheltuieli cu deplasări, detaşări „Casa"
transferări şi transportul
persoanelor şi bunurilor"
8.5 Contabilitatea cheltuielilor diverse de exploatare
Cheltuielile diverse de exploatare sunt formate din venituri retrocedate din

activitatea de exploatare nebancară efectuate în comun, cota-parte privind
operaţiunile de exploatare nebancară efectuate în comun, precum şi cota-parte din
cheltuielile sediului social.
"Cheltuieli privind calamităţile şi "Conturi curente"
alte evenimente asimilate"
2. Cheltuieli extraordinare privind distrugerea unor imobilizări prin
calamităţi:
671 = %
"Cheltuieli privind calamităţile şi 4422
alte evenimente asimilate" „Construcţii"
44233 „Mijloace
de transport"
8.9 Contabilitatea cheltuielilor cu impozitul pe profit
Pentru contabilizarea curentă a cheltuielilor cu impozitul pe profit, calculate

conform legislaţiei fiscale în vigoare, se utilizează conturile din grupa 69
„Cheltuieli cu impozitul pe profit", care prezintă următoarele conturi:
691 „Cheltuieli cu impozitul pe profit"
6911 „Cheltuieli cu impozitul pe profit curent"
6912 „Cheltuieli cu impozitul pe profit amânat"
699 „Alte cheltuieli cu impozite care nu apar în elementele de mai sus" La sfârşitul
exerciţiului, contul 691 se descarcă prin contul 591 "Profit şi pierdere "pentru
stabilirea rezultatului, sau prin contul 341 "Decontări intrabancare", în
cazul în care rezultatul se stabileşte la un nivel superior, la sucursală sau
centrală.
Exemple de înregistrări privind impozitul pe profit:
1. La sfârşitul exerciţiului, se evidenţiază impozitul pe profit datorat
bugetului de stat:
6911 = 35311
„Cheltuieli cu impozitul „Impozitul pe profitul
pe profit curent" curent"
2. Se evidenţiază impozitul pe profitul amânat:
6912 = 35312
„Cheltuieli cu impozitul „Impozitul pe profit
pe profit amânat" amânat"
CAPITOLUL IX
CONTABILITATEA VENITURILOR BANCARE
Veniturile bancare reprezintă contravaloarea serviciilor realizate de bancă

în baza funcţiilor de intermediere şi de gestiune a mijloacelor de plată. Banca
încasează dobânzi la creditele acordate sau la depozitele create la alte bănci,
încasează comisioane, chirii la operaţiunile de leasing precum şi din venituri
extraordinare.
Contabilitatea veniturilor se ţine pe categorii de venituri, grupate după
natura lor.
Contabilitatea veniturilor se ţine cu ajutorul conturilor din clasa 7, care
prezintă următoarele grupe:
Grupa 70 „Venituri din activitatea de exploatare bancară"
Grupa 74 „Venituri diverse din exploatare"
Grupa 76 „Venituri din provizioane şi recuperări de creanţe amortizate şi
ajustate la inflaţie
Grupa 77 „Venituri extraordinare"
Grupa 78 „Venituri din reluarea rezervei generale pentru riscul de credit"
Grupa 79 „Venituri din impozitul pe profit amânat"
Toate aceste conturi sunt conturi de pasiv, se creditează în timpul
exerciţiului cu veniturile realizate, şi se debitează la sfârşitul anului prin contul 591
"Profit şi pierdere", sau prin contul 341 "Decontări intrabancare", dacă rezultatul
nu se stabileşte la nivelul subunităţii bancare.
Principala „inovaţie" adusă de noul plan de conturi este introducerea unor
conturi de venituri privind ajustarea la inflaţie, precum şi a contului de venit
privind impozitul pe profit amânat.
9. Contabilitatea veniturilor din activitatea de exploatare
1
bancară
Aceste venituri reprezintă categoria cea mai diversă şi importantă de
venituri. Ele sunt detaliate în mod asemănător cheltuielilor cu activitatea de
exploatare.
Veniturile din activitatea de exploatare bancară reprezintă dobânzi
încasate din creanţe comerciale, din operaţiunile de creditare şi de depozite create
la bănci, dobânzi la valorile date în pensiune, comisioane încasate, dividende şi
diferenţe favorabile înregistrate la operaţiunile cu titluri şi devize. Mai sunt venituri
şi cele realizate de operaţiuni de finanţare prin leasing şi din cesiunile de
imobilizări.
Contabilitatea operaţiunilor de venituri din activitatea de exploatare se ţine
cu ajutorul următoarelor conturi:
701 "Venituri cu operaţiunile de trezorerie şi operaţiunile interbancare"
702 "Venituri din operaţiunile cu clientela"
703 "Venituri din operaţiunile cu titluri"
704 "Venituri din operaţiunile de leasing, locaţie simplă şi asimilate"
705 "Venituri din credite subordonate, părţi în cadrul societăţilor
comerciale legate, titluri de participare şi titluri ale activităţii de portofoliu"
706 "Venituri privind operaţiunile de schimb"
707 "Venituri din operaţiunile din afara bilanţului"
708 "Venituri din prestaţiile de servicii financiare"
709 "Alte venituri din activitatea de exploatare bancară"
Aceste conturi fiind conturi de pasiv, încep prin a se credita. Creditarea se
face în corespondenţă cu debitarea unor conturi de creanţe ataşate pentru veniturile
din dobânzi, din titluri, sau create de acestea, precum şi prin debitarea contului
3722 "Contravaloarea poziţiei de schimb" în cazul veniturilor provenite din
operaţiuni în devize.
1. Dobânzi din operaţiunile cu BNR:
1172 = 7011
"Creanţe ataşate" "Dobânzi de la BNR"
2. Dobânzi de la un depozit la vedere deschis la o altă bancă:
1317 = 7013
"Creanţe ataşate" "Dobânzi de la conturile
de depozite la bănci"
3. Dobânzi de la un credit în termen în devize acordat unei alte bănci:
3722 = 70142
"Contravaloarea poziţiei "Dobânzi de la creditele
de schimb" la termen"
4. Dobânzi de la operaţiuni de primire în pensiune:
1517 = 7015
"Creanţe ataşate" "Dobânzi de la valorile
primite în pensiune"
5. Comisioane încasate pentru operaţiuni cu clientela:
2511 = 7029
"Conturi curente" "Comisioane"
6. Reevaluarea titlului de tranzacţie în urma creşterii cursului:
30121 = 7032
"Titluri de tranzacţie" "Venituri din titluri de tranzacţie"
7. înregistrarea dobânzii la titluri de tranzacţie date cu împrumut:
30257 = 7037
"Creanţe ataşate" "Venituri diverse din
operaţiuni cu titluri"
8. încasarea dividendului în cont propriu la un titlu de plasament:
111 = 70333
"Cont curent la BNR" "Dividende şi venituri
asimilate"
9. Chirie de încasat la operaţiunile de leasing:
3556 = 70411
"Alţi debitori diverşi " "Venituri din chirii "
10. înregistrarea diferenţei de curs favorabile la o operaţiune în devize:
3722 = 7071
"Contravaloarea poziţiei de schimb" "Venituri din operaţiunile de
schimb sau arbitraj"
11. Eşalonarea pe venituri a deportului de primit la operaţiunile în devize:
378 = 70172
"Venituri de primit" "Report / deport"
9.2 Contabilitatea veniturilor diverse de exploatare
Veniturile diverse din exploatare reprezintă cheltuieli refacturate de către

bancă societăţilor grupului şi altor societăţi, venituri dm operaţiuni de exploatare
nebancară efectuate în comun, sau venituri realizate de către bănci care au în
străinătate sucursale sau alte subunităţi fără personalitate juridică. Tot aici mai sunt
cuprinse şi veniturile realizate la cesiunea imobilizărilor sau cote-părţi din subvenţii
de investiţii.
Contabilizarea acestor operaţiuni se face cu ajutorul conturilor din grupa 74
"Venituri diverse de exploatare":
741 "Cheltuieli refacturate"
742 "Cota-parte din operaţiunile de exploatare nebancare efectuate în
comun"
743 "Cota-parte din cheltuielile sediului social"
746 "Venituri din cesiunea imobilizărilor"
747 "Venituri accesorii"
749 "Alte venituri diverse de exploatare"
Aceste conturi de venituri se creditează în corespondenţă cu conturi din
clasa 3, în cazul unor venituri de primit sau al debitorilor, cu contul 5412 pentru
subvenţii de primit, sau cu contul 3722 pentru veniturile din devize.
1. Cheltuieli refacturate societăţilor grupului:
378 = 7411
"Venituri de primit" "Cheltuieli refacturate
societăţilor grupului"
2. Venituri în devize aferente activităţii subunităţilor din străinătate:
3722 = 743
"Contravaloarea poziţiei de schimb" "Cota-parte din cheltuielile
sediului social"
3. Venituri din cesiunea imobilizărilor:
3556 = 7461
"Alţi debitori diverşi" "Venituri din cesiunea imobili-
zărilor necorporale şi corporale"
4. Cota-parte din subvenţii de investiţii trecută la venituri:
5412 = 7492
"Subvenţii pentru investiţii "Cota-parte din subvenţiile de
înregistrate la venituri" investiţii trecută la venituri"
5. Venituri din valorificarea unor bunuri la executarea garanţiilor:
3556 = 7495
"Alţi debitori diverşi" "Venituri privind bunurile mobile şi
imobile din executarea creanţelor"
9.3 Contabilitatea veniturilor din provizioane şi recuperări de
creanţe amortizate şi ajustarea Ia inflaţie
Veniturile din provizioane reprezintă venituri rezultate din anulări sau

diminuări de provizioane pentru:
> creanţe din operaţiuni interbancare şi creanţe cu clientela;
> deprecierea titlurilor de plasament şi investiţii;
> deprecierea stocurilor şi a valorilor imobilizate;
> riscuri şi cheltuieli.
Veniturile din recuperări de creanţe amortizate, reprezintă încasări de
creanţe care anterior au fost înregistrate ca pierderi în conturile de cheltuieli 667
„Pierderi din creanţe nerecuperabile acoperite cu provizioane" şi 668 „Pierderi din
creanţe nerecuperabile neacoperite cu provizioane".
Veniturile realizate din ajustarea la infla ţie, reprezintă venituri rezultate
din „creşterea datorită inflaţiei" a unor componente ale activelor patrimoniale, în
special a elementelor de active imobilizate. Aceste venituri sunt specifice băncilor
care aplică IAS 29 „Raportarea financiară în economiile hiperinflaţioniste".
Evidenţa contabilă a acestor venituri din provizioane se ţine prin
intermediul conturilor din grupa 76, după cum urmează:
761 "Venituri din provizioane pentru creanţe din operaţiuni interbancare"
762 "Venituri din provizioane pentru creanţe din operaţiuni cu clientela"
, 763 "Venituri din provizioane privind operaţiunile cu titluri şi operaţiuni
diverse"
764 "Venituri din provizioane pentru valori imobilizate"
765 "Venituri din provizioane pentru riscuri şi cheltuieli"
767 "Venituri din recuperări de creanţe amortizate"
769 „Venituri din ajustarea la inflaţie"
Aceste conturi de pasiv, sunt creditate în corespondenţă cu debitul
conturilor de provizioane specifice diferitelor active sau riscuri. Exemple de
înregistrări contabile:
1. Diminuări sau anulări de provizioane constituite pentru operaţiunile
interbancare:
1911 = 761
"Provizioane specifice "Venituri din provizioane pentru
de risc de credit" creanţe din operaţiuni interbancare"
2. Diminuări sau anulări de provizioane constituite pentru deprecierea
stocurilor:
393 = 7633
"Provizioane pentru deprecierea "Venituri din provizioane pentru
stocurilor" deprecierea stocurilor"
3. Diminuări sau anulări de provizioane în devize, constituite pentru riscul
de ţară:
553 = 7653
"Provizioane pentru riscul de ţară" "Venituri din provizioane pentru
riscuri de ţară"
4. Diminuări sau anulări de provizioane create pentru deprecierea
imobilizărilor:
492 = 7642
"Provizioane pentru deprecierea "Venituri din provizioane pentru
imobilizărilor" deprecierea imobilizărilor"
9.4 Contabilitatea veniturilor extraordinare
Veniturile extraordinare sunt venituri care nu sunt legate de activitatea

curentă a băncii. Aceste venituri reprezintă despăgubiri şi penalităţi, precum şi alte
sume cuvenite băncii, datorate de bugetul statului, altele decât impozite şi taxe. Tot
aici se includ şi plusurile de inventar, bunuri sau valori primite gratuit, drepturi de
personal neridicate, prescrise.
Evidenţa veniturilor excepţionale se ţine cu ajutorul contului 771 "Venituri
din subvenţii pentru evenimentele extraordinare şi altele asimilate".
Fiind cont de pasiv, se creditează în contrapartidă cu un cont de trezorerie la
încasarea despăgubirilor şi penalităţilor sau cu contul 559 "Alte provizioane", în
cazul veniturilor excepţionale din provizioane.
1. Penalităţi încasate de la clienţi:
2511 = 771
"Conturi curente" "Venituri din subvenţii pentru
evenimente extraordinare şi
altele asimilate"
2. Venituri excepţionale din anulări sau diminuări de provizioane pentru
riscuri şi cheltuieli
559 = 771
'Alte provizioane" "Venituri din subvenţii pentru

altele asimilate"
3. Despăgubiri încasate în numerar:
101 771
"Casa" "Venituri din subvenţii pentru
altele asimilate"
9.5 Contabilitatea veniturilor din reluarea rezervei generale
pentru riscul de credit
Băncile trebuie să-şi creeze o rezervă generală pentru creditele acordate.

Nivelul acestei rezerve se actualizează periodic în funcţie de volumul şi variaţia
creditelor.
Această rezervă generală se constituie din profitul brut şi net al b ăncii.
In cazul în care rezerva trebuie diminuată apare un venit pentru bancă şi se
evidenţiază prin intermediul contului 781 "Venituri din reluarea rezervei generale
pentru riscul de credit". Operaţiunea se face în corespondenţă cu debitul contului
514 "Rezerva generală pentru riscul de
5141 credit", după cum urmează:
"Rezerva generală pentru riscul
de credit din profitul brut "
5142
'Rezerva generală pentru riscul
de credit din profitul net "
7811
"Venituri din reluarea rezervei
generale pentru riscul de credit
constituită din profitul brut"
7812
"Venituri din reluarea rezervei
generale pentru riscul de credit
constituită din profirul net"
CAPITOLUL X
CONTABILITATEA OPERAŢIUNILOR ÎN DEVIZE
Devizele sunt titluri de credit folosite ca instrumente internaţionale de plată,

exprimate în valută, respectiv într-o monedă diferită de cea a ţării de referinţă
(cambii, cecuri, bilete la ordin, obligaţiuni)27. Devizele pot fi exprimate într-o
monedă convertibilă, sau într-una neconvertibilă.
Sunt considerate operaţiuni în devize, operaţiunile efectuate într-o altă
deviză decât moneda naţională28.
Operaţiunile în devize se clasifică după mai multe criterii:
1. După natura operaţiunii, avem:
>• operaţiuni de schimb la vedere;
> operaţiuni de schimb la termen;
> operaţiuni cu titluri în devize;
> credite şi depozite în devize;
> operaţiuni privind conturile curente, de corespondent, de depozit.
2. După natura participanţilor, avem:
> operaţiuni în devize cu clientela bancară şi financiară;
> operaţiuni în devize cu clientela nebancară;
^ operaţiuni cu titluri în devize;
> operaţiuni de swap.
Operaţiunile de schimb în devize se clasifică în:
> operaţiuni care nu generează risc de schimb, respectiv operaţiuni care
nu antrenează o intrare sau o ieşire de devize în şi din patrimoniul băncii;
> operaţiuni care generează risc de schimb, respectiv operaţiuni care
antrenează o intrare sau o ieşire de devize în şi din patrimoniul băncii.
Contabilitatea operaţiunilor care generează risc de schimb, impune
utilizarea conturilor „Poziţie de schimb" şi „Contravaloarea poziţiei de schimb",
deschise în cadrul bilanţului şi în afara bilanţului, pe feluri de devize.
Contul „Poziţie de schimb" reprezintă soldul net al patrimoniului într-o
anumită deviză, iar acest patrimoniu este expresia riscului de schimb.
" Dicţionar de economie, Ed.Economică, Bucureşti, 2001, pag. 157 :x

Ordinul BNR nr. 344/01.08.1997 MO nr.212bis 27.08.199?"
„Poziţia de schimb" se clasifică în poziţie de schimb structurală şi poziţie
de schimb operaţională.
Poziţia de schimb structurală reflectă activele imobilizate exprimate în
devize cum sunt:
> titlurile de investiţii;
> părţile în societăţile comerciale legate;
> titlurile de participare;
> titlurile activităţii de portofoliu;
> dotările pentru unităţile proprii din străinătate.
Poziţia de schimb operaţională reprezintă diferenţa dintre poziţia de schimb
totală şi poziţia de schimb structurală.
Conturile 3721 „Poziţie de schimb" şi 3722 „Contravaloarea poziţiei de
schimb" sunt conturi de legătură între contabilitatea în devize şi contabilitatea în
lei, utilizate pentru restabilirea echilibrului dintre active şi pasive, prin
înregistrarea în contul de rezultate a câştigurilor şi /sau al pierderilor aferente
evaluării operaţiunilor în devize.
Poziţia de schimb reprezintă soldul net al patrimoniului, la un moment dat,
într-o anumită deviză. Poziţia de schimb este scurtă atunci când activele într-o
monedă străină sunt mai mici decât pasivele în aceeaşi monedă străină. Dacă
activele sunt mai mari decât pasivele, poziţia de schimb este lungă.
10.1 Contabilitatea operaţiunilor de schimb la vedere
Operaţiunile de schimb la vedere reprezintă acele operaţiuni de

cumpărare şi de vânzare a devizelor cu decontarea, de regulă, în cadrul unui termen
maxim de două zile lucrătoare de la data încheierii tranzacţiei, la cursul de schimb
stabilit între părţi (curs SPOT).
Pentru schimbul fizic de monedă se utilizează conturile: 121 "Conturi de
corespondent la bănci" şi 122 "Conturi de corespondent ale băncii", iar pentru un
schimb în moneda naţională este utilizat contul 111 "Cont curent la BNR".
Evidenţa contabilă a operaţiunilor de schimb la vedere se ţine cu ajutorul
contului 372 "Conturi de ajustare"( în cadrul bilanţului), şi contului 931
"Operaţiuni de schimb la vedere" ( în afara bilanţului). De asemenea în afara
bilanţului se utilizează şi contul 936 "Conturi de ajustare devize în afara
bilanţului".
Toate cele 3 conturi menţionate prezintă conturi sintetice de gradul II, după
cum urmează:
3721 "Poziţie de schimb"
3722 "Contravaloarea poziţiei de schimb"
3723 "Conturi de ajustare devize"
3729 "Conturi de ajustare privind alte elemente din afara bilanţului"
9311 "Lei cumpăraţi şi încă neprimiţi"
9312 "Devize cumpărate şi încă neprimite"
9313 "Lei vânduţi şi încă nelivraţi"
9314 "Devize vândute şi încă nelivrate"
9361 "Poziţia de schimb"
9362 "Contravaloarea poziţiei de schimb"
9363 "Conturi de ajustare devize"
Conturile de ajustare sunt conturi bifuncţionale. Contul 3721 "Poziţia de
schimb" înregistrează sumele în devize achiziţionate sau vândute. Se creditează la
intrarea devizelor în patrimoniu şi se debitează la ieşirea acestora, în corespondenţă
cu un cont de trezorerie. Contul 3722 "Contravaloarea poziţiei de schimb", este
opus contului 3721, reflectând în lei sumele intrate sau ieşite din patrimoniu. El se
debitează la cumpărarea devizelor şi se creditează la vânzarea acestora. Valoarea în
lei a devizelor schimbate, evidenţiate în contul 3722, se actualizează la cursul zilei
cu ajutorul contului 3723 "Conturi de ajustare devize", în corespondenţă cu un cont
de cheltuieli sau venituri, în funcţie de rezultat.
Exemple de înregistrări contabile privind cumpărarea de devize:
1. înregistrarea tranzacţiei în devize, prin conturi extrabilanţiere:
9312 = 9361
„Devize cumpărate şi încă neprimite" „Poziţia de schimb"
2. înregistrarea contravalorii devizelor în lei:
9362 = 9313
„Contravaloarea poziţiei de schimb" „Lei vânduţi şi încă nelivraţi"
3. înregistrarea extrabilanţieră a creşterii cursului devizelor achiziţionate:
9362 = 9363
„Contravaloarea poziţiei „Conturi de ajustare devize"
de schimb"
4. înregistrarea bilanţieră a creşterii cursului devizelor achiziţionate:
3723 = 3722
„Conturi de ajustare devize" „Contravaloarea poziţiei
A
de schimb"
5. înregistrarea extrabilanţieră a scăderii cursului devizelor achiziţionate:
9363 = 9362
„Conturi de ajustare devize" „Contravaloarea poziţiei de schimb"
sau
3722 3723
'Contravaloarea poziţiei de schimb" "Conturi de ajustare
devize"
10.2 Contabilitatea operaţiunilor de schimb la termen
Operaţiunile de schimb la termen sunt considerate operaţiunile de

cumpărare şi de vânzare a devizelor cu decontare după mai mult de două zile
lucrătoare de la data încheierii tranzacţiei, la cursul de schimb stabilit între părţi.
Decontarea operaţiunilor se face la un curs stabilit prin contract la
încheierea tranzacţiei şi operabil în viitor, la livrarea sumelor. Acesta este cursul la
termen, sau forward.
Acest curs se determină ţinând cont de diferenţele de rată a dobânzii pentru
monedele schimbate. Cursul la termen poate fi majorat cu reportul sau micşorat cu
deportul existent pentru valuta tranzacţională.
De exemplu, pentru a fixa cursul leu-euro, la termen de trei luni se
procedează astfel: se cumpără euro la vedere la cursul de 36.000 lei şi se dau cu
împrumut pe o perioadă de trei luni, la o rată a dobânzii de 8%. Pe de altă parte, s-
au împrumutat lei pentru achiziţionarea de euro, la o rată a dobânzii de 16%. După
trei luni, un euro a creat o dobândă de 0,02 euro, iar cei 36.000 lei echivalenţi o
dobândă de 1.440 lei. Cursul leu/euro la termen de trei luni va fi 37.740: 1,02 =
37.000 lei. In acest caz, cursul la termen este mai mare decât cursul la vedere,
37.000 faţă de 36.000, realizând un report. In cazul invers, avem de-a face cu un
deport.
Operaţiunile de schimb la termen sunt de două feluri: operaţiuni de schimb
speculative (la termen sec) şi operaţiuni de schimb de acoperire.
Operaţiunile de schimb „speculative" reprezintă operaţiuni efectuate în
cadrul unei serii succesive de cumpărări sau vânzări de devize, urmate de revânzăn
sau răscumpărări, în scopul obţinerii unui profit, prin valorificarea unor oportunităţi
conjuncturale existente pe piaţă.
Operaţiunile de schimb la termen sec (speculative) se înregistrează în
conturi în afara bilanţului, la cursul de la data încheierii contractului, respectiv
angajamentului, cu ajutorul contului 933 „Operaţiuni de schimb la termen".
Periodic, evaluarea angajamentului, la cursul la termen rămas de scurs, se
înregistrează în conturile în afara bilanţului 9363 „Conturi de ajustare devize" şi
9362 „Contravaloarea poziţiei de schimb".
Operaţiunile de schimb „de acoperire", sunt acele operaţiuni efectuate cu
scopul de a compensa sau reduce riscul provenind din variaţia cursului de schimb
care poate afecta un ansamblu omogen de elemente de activ, pasiv sau în afara
bilanţului, exprimate în devize29.
Evidenţierea în contabilitate a operaţiunilor de schimb la termen se face cu
ajutorul următoarelor conturi:
372 "Conturi de ajustare"
933 "Operaţiuni de schimb la termen"
9331 "Lei de primit contra devize de livrat"
9332 "Devize de livrat contra lei de primit"
9333 "Devize de primit contra lei de livrat"
9334 "Lei de livrat contra devize de primit"
9335 "Devize de primit contra devize de livrat"
9336 "Devize de livrat contra devize de primit"
934 "Report / deport calculat anticipat"
9341 "Report / deport de primit"
9342 "Report / deport de plătit"
936 "Conturi de ajustare devize în afara bilanţului"
6361 „Poziţie de schimb"
9362 „Contravaloarea poziţiei de schimb"
9362 „Conturi de ajustare devize"
Conturile 372 şi 936 funcţionează în mod asemănător ca în cazul
operaţiunilor de schimb la vedere.
Contul 9341 "Report / deport de primit" este un cont de pasiv. Se
creditează cu deportul de primit la cumpărarea devizelor sau reportul de primit la
vânzarea devizelor în corespondenţă cu contul 9362 "Contravaloarea poziţiei de
schimb", sau cu unul dintre conturile de operaţiuni de schimb la termen (933) şi se
debitează la eşalonarea reportului sau a deportului de primit în corespondenţă cu
contul 378 "Venituri de primit".
Soldul contului reprezintă report/deport de primit, în lei, pentru deviza
vândută şi încă nelivrată şi pentru deviza cumpărată şi încă neprimită.
Contul 9342 "Report / deport de plătit" este un cont de activ. Se
debitează cu deportul de plătit la vânzarea devizelor (contul 9362) sau reportul de
plătit la cumpărarea devizelor (contul 9334), şi se creditează la eşalonarea
deportului sau reportului de plătit în corespondenţă cu contul 377 "Cheltuieli de
plătit".
29
Ordinul BNR nr.344 din 01.08.1997, art. 176, MO 212 bis din 27.08.1997
CAPITOLUL XI
OPERAŢIUNI ÎN AFARA BILANŢULUI
Operaţiunile în afara bilanţului reprezintă angajamente date şi primite

reprezentând drepturi şi obligaţii ale căror efecte asupra mărimii şi structurii
patrimoniului băncii sunt condiţionate de realizarea unor operaţiuni ulterioare,
precum şi unele bunuri şi operaţiuni ce nu pot fi incluse în activul sau pasivul
băncii.
Operaţiunile în afara bilanţului sunt grupate în funcţie de natura lor astfel:
> angajamente de finanţare;
> angajamente de garanţie;
> angajamente privind titlurile;
> angajamente privind operaţiunile în devize;
> angajamente diverse şi îndoielnice;
> conturi de evidenţă.
Contabilizarea operaţiunilor extrabilanţiere se face cu ajutorul conturilor din
clasa 9 "Operaţiuni în afara bilanţului.
Contabilitatea operaţiunilor în afara bilanţului se ţine în partidă dublă prin
utilizarea conturilor corespondente prevăzute pentru operaţiunile în devize sau,
după caz, a contului 999 "Contrapartida", pentru celelalte operaţiuni din afara
bilanţului.
Conturile din afara bilanţului sunt conturi de activ sau de pasiv, care de
debitează şi se creditează în funcţie de sensul înregistrării în conturile de bilanţ a
operaţiunii, la scadenţă sau la data realizării acesteia.
11.1 Contabilitatea angajamentelor de finanţare
Angajamentele de finanţare reprezintă promisiuni irevocabile de a pune la

dispoziţie fonduri în favoarea unui beneficiar, bancă sau client. Aceste promisiuni
se înregistrează, în afara bilanţului, la nivelul finanţării prevăzute în contract şi se
diminuează pe măsura punerii la dispoziţie a fondurilor.
Evidenţa contabilă se ţine cu ajutorul conturilor din grupa 90
"Angajamente de finanţare":
901 "Angajamente în favoarea altor bănci"

902 "Angajamente primite de la alte bănci"
903 "Angajamente în favoarea clientelei"
904 "Angajamente primite de la clientela financiară şi instituţiile
administraţiei publice"
Conturile de angajamente date de bancă în favoarea altor bănci sau în
favoarea clienţilor ( 901 şi 903) sunt conturi de activ, se debitează la semnarea
contractului de finanţare în corespondenţă cu contul 999 "Contrapartida" şi se
creditează la punerea la dispoziţie a fondurilor, în corespondenţă cu acelaşi cont.
Conturile 902 şi 904, prin care banca primeşte angajamente sunt conturi de
pasiv. Se creditează cu angajamentele de finanţare primite de către bancă în
favoarea altor bănci sau în favoarea clientelei financiare şi instituţiilor
administraţiei publice. Se debitează cu utilizarea sau stingerea angajamentelor de
finanţare.
1. Semnarea contractului de
901 creditare către o altă bancă:
"Angajamente în favoarea altor bănci"
2. Acordarea creditului interbancar:
999
"Contrapartida"
999
'Contrapartida"
901
"Angajamente în favoarea
altor bănci" 3.
Semnarea contractului de creditare a băncii de către o altă bancă:
999 = 902
"Contrapartida" "Angajamente primite de
la alte bănci"
4. Primirea împrumutului de la altă bancă:
999
"Contrapartida"
902
"Angajamente primite
de la alte bănci"
5. Semnarea contractului de creditare a unui client:
903 = 999
„Angajamente în favoarea clientelei" „Contrapartida"
11.2 Contabilitatea angajamentelor de garanţie
Angajamentele de garanţie reprezintă operaţiuni prin care o bancă,

numită garant se angajează în favoarea unui terţ (beneficiarul), să asigure la
ordinul şi în contul ordonatorului, plata unei obligaţiuni asumate de acesta, în
condiţiile în care ordonatorul nu o poate efectua el însuşi. Aceste angajamente pot
fi date faţă de o altă bancă sau în relaţiile cu clientela.
Contabilitatea angajamentelor de garanţie se ţine cu ajutorul conturilor din
grupa 91 " Angajamente de garanţie ", după cum urmează:
911 "Cauţiuni, avaluri şi alte garanţii date altor bănci"
912 "Cauţiuni, avaluri şi alte garanţii primite de la alte bănci"
913 "Garanţii date pentru clientelă"
914 "Garanţii primite de la clientelă"
Conturile 911 şi 913 sunt conturi de activ, se debitează atunci când banca
îşi ia angajamentul să garanteze şi sunt creditate la scadenţa operaţiunii care
condiţionează angajamentul, când aceasta se stinge printr-o operaţiune de plată
efectuată de persoana pentru care s-a garantat sau de către bancă.
Conturile 912 şi 914 sunt conturi de pasiv, se creditează cu angajamentele
de garanţie primite de la alte bănci sau de la clientelă. Se debitează la utilizarea sau
stingerea angajamentelor de garanţie.
Pentru toate conturile din această grupă debitarea şi creditarea se face în
corespondenţă cu contul 999 "Contrapartida".
1. Avalizarea unui efect comercial de către o altă bancă în favoarea
băncii:
999 = 912
"Contrapartida" "Cauţiuni, avaluri şi alte garanţii
primite de la alte bănci"
2. Stingerea angajamentului la scadenţă, în urma încasării titlului:
912 = 999
"Cauţiuni, avaluri şi alte garanţii "Contrapartida"
primite de la alte bănci"
3. Garanţie dată de bancă pentru altă bancă:
911 = 999
"Cauţiuni, avaluri şi alte "Contrapartida "
garanţii date altor bănci "
4. Stingerea angajamentului de garanţie, prin efectuarea plăţii de către
bancă:
999 911
"Contrapartida" "Cauţiuni, avaluri şi alte
garanţii date altor bănci"
11.3 Contabilitatea angajamentelor privind titlurile
Angajamentele privind titlurile cuprind operaţiunile efectuate de către

bancă aferente titlurilor cumpărate sau vândute cu posibilitatea de răscumpărare şi
altor titluri de primit sau de livrat.
Aceste angajamente se contabilizează cu ajutorul conturilor din grupa 91
"Angajamente privind titlurile" care cuprinde următoarele conturi:
921 "Titluri de primit"
922 "Titluri de livrat"
Contul 921 "Titluri de primit" este un cont de activ, se debitează cu
valoarea titlurilor cumpărate şi încă neprimite sau a titlurilor vândute cu posibilitate
de răscumpărare şi încă necumpărate şi se creditează la primirea acestor titluri, în
corespondenţă cu contul 999 "Contrapartida".
Contul 922 "Titluri de livrat" este un cont de pasiv, se creditează cu
valoarea titlurilor vândute şi încă nelivrate sau a titlurilor cumpărate pentru care nu
s-a manifestat încă posibilitatea de răscumpărare şi se debitează la livrarea
titlurilor, în corespondenţă cu contul 999 "Contrapartida".
1. Vânzarea titlurilor cu posibilitatea de răscumpărare:
921 = 999
"Titluri de primit" "Contrapartida"
2. Răscumpărarea titlurilor vândute cu posibilitatea de răscumpărare:
999 = 921
"Contrapartida" "Titluri de primit"
3. Vânzarea de titluri către bancă:
999 = 922
"Contrapartida" "Titluri de livrat"
4. Livrarea titlurilor vândute:
923 999
"Titluri de livrat" 'Contrapartida"
5. Vânzarea titlurilor cu posibilitate de răscumpărare:
921 = 999
„Titluri de primit" „Contrapartida"
6. Răscumpărarea titlurilor vândute cu posibilitate de răscumpărare:
999 = 921
„Contrapartida" „Titluri de primit"
11.4 Contabilitatea angajamentelor privind operaţiunile în devize
Angajamentele privind operaţiunile în devize sunt angajamente de

primire sau de livrare de devize sau lei, apărute din operaţiuni de schimb sau de
împrumut de devize.
Evidenţa contabilă a acestor operaţiuni se face cu ajutorul conturilor din
grupa 93 "Operaţiuni în devize" care cuprinde conturile:
931 "Operaţiuni de schimb la vedere"
932 "Operaţiuni privind devizele date şi luate cu împrumut"
933 "Operaţiuni de schimb la termen"
934 "Report / deport calculat anticipat"
935 "Dobânzi neajunse la scadenţa în devize acoperite la termen"
936 "Conturi de ajustare devize în afara bilanţului"
Conturile 931, 933, 934, 935, se creditează şi debitează în corespondenţă
cu conturile 9361 "Poziţia de schimb" şi 9362 "Contravaloarea poziţiei de
schimb". Aceste două conturi sunt bifuncţionale şi funcţionează după un mecanism
asemănător celui întâlnit la conturile 3722 "Poziţia de schimb" şi 3723
"Contravaloarea poziţiei de schimb".
Conturile de angajamente de primire a monedelor de cumpărate, în cazul
operaţiunilor-de schimb la vedere sau la termen sunt conturi de activ. Se debitează
la cumpărarea şi se creditează la primirea acestora, în corespondenţă cu conturile
9362 "Contravaloarea poziţiei de schimb" şi 9361 "Poziţia de schimb".
Conturile de angajamente de livrare a monedelor cumpărate sunt conturi
de pasiv. Se creditează la vânzarea monedelor şi se debitează la livrarea acestora,
în corespondenţă cu conturile 9362 "Contravaloarea poziţiei de schimb" şi 9361
"Poziţia de schimb". Dacă se modifică cursul de schimb, diferenţele se evidenţiază
cu ajutorul contului 9363 "Conturi de ajustare".
Contul 9321 "Devize date cu împrumut şi înc ă nelivrate" este un cont de
activ, se debitează cu devizele date cu împrumut şi încă nelivrate şi se creditează
la l urarea devizelor.
Contul 9322 "Devize luate cu împrumut şi înc ă neprimite" este un cont
de pasiv. Se creditează cu valoarea devizelor luate cu împrumut şi încă neprimite şi
se debitează la primirea acestora.

1.Emiterea unui ordin de cumpărare de devize la vedere:
9312 = 9361
"Devize cumpărate şi "Poziţia de schimb"
încă neprimite"
9362 = 9313
"Contravaloarea poziţiei "Lei vânduţi şi încă nelivraţi"
de schimb"
2. Stingerea angajamentelor în urma livrării devizelor:
9361 = 9312
"Poziţia de schimb" "Devize cumpărate şi încă
neprimite"
9313 = 9362
"Lei vânduţi şi încă nelivraţi" "Contravaloarea poziţiei de
schimb"
3. Reevaluarea devizelor tranzacţionate la vedere sau la termen, în urma
modificării cursului la schimb:
9363 = 9362
"Cont de ajustare devize" "Contravaloarea poziţiei de
schimb" sau
9362 = 9363
"Contravaloarea poziţiei de schimb" "Cont de ajustare devize"
4. Angajament de cumpărare devize la termen contra lei, în condiţiile în
care apare un report de primit:
9333 = 9361
"Devize de primit contra lei de livrat" "Poziţia de schimb"
% = 9334
9362 ''Lei de livrat contra devize
"Contravaloarea poziţiei de schimb" de primit"
9342 "Report
/ deport de plătit"

Tea Institutiilor de Credit

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tea Institutiilor de Credit

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Contabilitatea institutiilor de credit

ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII ÎN SOCIETĂŢILE

1.1. Banca Naţională a României şi băncile comerciale

Banca este o unitate economică funcţional-instituţională, a cărei funcţie

1.2 Organizarea contabilităţii societăţilor bancare

La instituţiile de credit, Legea contabilităţii nr.82/1991, cu modificările şi

1.3 Planul de conturi al societăţilor bancare

Planul de conturi al societăţilor bancare ţine cont de planul de conturi pe

1.5 Princip iile contabile specifice societăţilor bancare

în organizarea şi conducerea contabilităţii bancare, evaluarea posturilor

CONTABILITATEA OPERAŢIUNILOR DE TREZORERIE

Prin contabilitatea operaţiunilor de trezorerie şi interbancare se asigură

2.1 Contabilitatea operaţiunilor de casă în lei şi devize

Numerarul, deşi are o pondere mică în circulaţia bănească, ocupă un loc

Operaţiunile de casă sunt înregistrate cu ajutorul contului 101 "Casa".

2.2 Contabilitatea operaţiunilor cu cecuri

b) Operaţiunea de aval - este operaţiunea prin care o persoană numită

3. Cec refuzat temporar la plată:

4. Cec refuzat la plată iniţial şi plătit ulterior prin Casa de Compensaţii:

Cartea bancară reprezintă un instrument de plată fără numerar cu ajutorul

8. Decontare prin compensare a sumei retrase de clientul altei bănci:

2.4 Contabilitatea operaţiunilor de casă în devize

Operaţiunile de casă în devize mai sunt denumite şi operaţii de schimb

2.5 Contabilitatea decontărilor interbancare şi intrabancare

Dacă nu ar fi existat băncile, singura modalitate de plată ar fi fost

Relaţiile dintre bănci pot fi relaţii interbancare şi relaţii intrabancare, iar

2.5.1 Contabilitatea decontărilor interbancare

Relaţiile interbancare sunt relaţii dezvoltate între bănci diferite, privite ca

CAPITOLUL III CONTABILITATEA

Operaţiunile cu clientela sunt operaţiuni efectuate cu agenţii economici, alţii

3.1 Creditele, tipuri de credite şi acordarea acestora

Etimologic, credit înseamnă a avea încredere. De aceea, creditul este

Ordinul BNR nr. 344 din 01.08.1997, art. 39

3.2 Dobânda şi modalităţi de rambursare

Dobânda încasată de bancă depinde în mod direct de mărimea capitalului dat cu

A) Rambursarea în rate constante:

B) Rambursare în anuităţi constante:

3.3 Garanţii bancare

Garanţiile utilizate la creditare pot fi de bază sau complementare, reale sau

A Enciu - Contabilitate bancară. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2001, pag. 71

3.7 Contabilitatea operaţiunilor cu depozitele bancare

Depozitele bancare reprezintă pentru bănci principala resursă financiară.

Exemple de calcul a dobânzii:

6. Dobânzi calculate de bancă pentru soldul creditor al contului curent:

Evidenţierea operaţiunilor privind depozitele, se face cu ajutorul conturilor

3.8 Contabilitatea operaţiunilor cu valori primite sau date în

Operaţiunile de pensiune reprezintă cesiuni ale elementelor de activ, pe o

4.1 Structura titlurilor şi a operaţiunilor bancare cu titluri

4.2 Contabilitatea operaţiunilor cu titluri primite sau date în

Operaţiunile de pensiune reprezintă cesiuni de titluri în schimbul unor

CONTABILITATEA OPERAŢIUNILOR DIVERSE

Operaţiunile diverse evidenţiază relaţiile băncilor cu persoane fizice şi

5.1 Contabilitatea datoriilor şi creanţelor privind personalul

Odată cu introducerea în România a sistemului de impozitare a venitului

5.2 Contabilitatea datoriilor şi creanţelor privind asigurările şi

Conform reglementărilor în vigoare17, persoanele juridice şi fizice care

5.3 Contabilitatea datoriilor faţă de bugetul statului, fonduri

în cadrul decontărilor cu bugetul statului şi fondurile speciale se cuprind:

CONTABILITATEA CAPITALURILOR PROPRII ŞI

Capitalul, în sens larg, cuprinde stocurile de valori sau de active care,

M Milca. Dicţionar de Economie, Ed. Economică, Bucureşti, 2002, pag. 80

Capitalul social este alcătuit din totalitatea valorilor nominale al acţiunilor

7.2 Contabilitatea primelor legate de capital