INTRODUCERE

Spaţiu cu legendară tradiţie culturală, Botoşaniul reprezintă şi locul unde

de-a lungul timpului au convieţuit oameni aparţinând celor mai diverse etnii.
De departe cea mai numeroasă minoritate etnică din zilele noastre pe
acest teritoriu comunitatea de rromi din Botoşani, cunoscută încă din timpuri
străvechi a trăit alături de evrei, ruşi, lipoveni, armeni, polonezi, greci etc.
Denumiţi cândva de către un conviv poet, ,,pitoreasca pată de culoare” a
oraşului, rromii se fac remarcaţi nu numai prin diferenţa de nuanţă specifică
dar şi prin comportament, prin temperamentul lor, în unele privinţe diferit de
cel al populaţiei majoritare.
Rromii din Botoşani aparţin neamurilor de rromi ursari si lăeşi , neamuri
nomade, sedentarizate spre sfârşitul secolului al XIX-lea, începutul secolului
XX.
Având ca meserii de bază fierăritul si lăutaria (cântatul la nunţi,
petreceri) dar şi cărămidăritul şi chiar prelucrarea metalelor preţioase (aur şi
argint) rromii au reprezentat totdeauna o verigă importanta a vieţii economice
şi sociale a comunităţii locale.
Dacă pâna acum 15-20 de ani aceste meserii asigurau o oarecare
stabilitate si chiar prosperitate pentru numeroasele familii de rromi, din toate
zonele judeţului dezvoltarea si modernizarea industriei din ultimii ani a făcut
ca aceste meserii sa fie mai puţin importante astăzi, mulţi rromi trebuind să
se reprofileze în alte domenii şi ocupaţii.
Dupa cele mai recente estimări în judeţul Botoşani trăiesc peste15000
de rromi din care un număr de 8000 de tineri sub 25 de ani.
Referitor la numărul mare al copiilor din cadrul familiilor de rromi se
poate spune că, deşi aceştia reprezintă o mândrie a părinţilor, se face

1
remarcat şi faptul că devine din ce în ce mai greu, în condiţiile transformărilor
sociale din ultimii ani, asigurarea unor condiţii optime optime de dezvoltare
şi educaţie.
Necesităţile de ordin material şi social au condus deasemenea în multe
cazuri la renunţarea la modul de viaţă familial, compact, specific şi la
adaptarea unor obiceiuri şi chiar a portului tradiţional timpurilor moderne.
Deşi multe lucruri s-au schimbat în viaţa rromilor, limba rromani si multe
dintre tradiţiile vechi, obiceiuri si credinţe adânc întipărite în memoria
ancestrală a acestei etnii sunt elemente care nu vor dispare niciodată din
viaţa lor.
Ritualul căsătoriei şi cel al inmormântării, descântecul, dansul si muzica
tradiţionale, sărbătorile, sfatul si judecata de pace a rromilor sunt câteva
elemente care definesc o populaţie cu o cultură veche, specifică.
Mai întotdeauna bucuria dansului si sunetul magic al viorii i-a însoţit pe
rromi, lucruri care au făcut să fie apreciaţi de catre populaţiile cu care au
intrat în contact dar mai ales recunoscuţi.
Astăzi,deşi instituţiile naţionale si internţionale manifestă un interes
deosebit pentru îmbunatăţirea şi ,,integrarea “ rromilor in societate la nivel de
comunităţi locale înca mai persistă prejudecăţile, marginalizarea si acţiunile
cu caracter discriminatoriu, anti-rromi.
Informarea ,educaţia populaţiei majoritare în spirit moral-civic şi tolerant,
conştientizarea ideii de multiculturalitate sunt câteva elemente care pot
conduce la dezvoltarea unei societăţi normale în pas cu prerogativele unui
nou mileniu.
*
Despre rromii lăeşi, care formează marea majoritate a rromilor din
Botoşani se poate spune ca au reuşit sa convieţuiască intr-un mod paşnic cu
toate celelalte minorităţi şi cu populaia majoritară, datorită capacitaţii de
adaptare la toate cerinţele societăţii în care convieţuiesc dar mai ales
caracterului cooperant şi deschis caracterisrtic acestui neam.
Rromii au reprezentat mereu o veriga importantă în acoperirea cerinţelor
la nivelul forţei de munca competente în ceea ce priveşte nevoia
comunităţilor rurale pentru confecţionarea uneltelor agricole, a obiectelor din

2
metal şi de uz casnic, dar şi element de bază în susţinerea manifestărilor
culturale, sociale, prin talentul nativ caracteristic lăutarilor rromi nelipsiţi de
la orice activitate de acest gen.
În acest sens stabilizarea rromilor lăeşi s-a produs în jurul familiei extinse
în special în comunităţile mari de locuitori unde îşi puteau desfăşura
activitatea, cum ar fi localitaţile: Flămînzi, Todireni, Truşeşti, Sefăneşti dar si
în zonele cu specific urban: Săveni, Dorohoi, Botoşani.

Un aspect care trebuie menţionat este şi acela că familiile de rromi lăeşi s-

au aşezat în mijlocul acestor comunităţi şi nu la periferia sau în zone separate
cum s-a întâmplat în cazul rromilor ursari sau lingurari.
Acceptarea rromilor lăeşi în comunitate este legată şi de un aspect mai
puţin recunoscut.
Se pare că în multe localităţi renumele femeilor rrome în ceea ce priveşte
puterile ,,vrăjitoreşti” pe care le deţineau impuneau şi un anume respect sau
chiar frica de a intra în conflict cu familiile acestora.
Stabilirea acestora în mijlocul localităţii era deasemenea şi premisa pentru
intenţiile cinstite de convieţuire a familiei de rromi cu populaţia băştinaşă
Totuşi, acest lucru nu a însemnat niciodata ,,românizarea” lor, păstrarea
limbii rromani şi a tradiţiilor specifice fiind elemente preţuite în cadrul acestei
comunităţi .
Poate şi de aceea rromii lăeşi deşi comunică foarte bine cu toate celelalte
neamuri de rromi se vor considera totdeauna ,,ćaće rroma” sau rromi
adevăraţi, rromi buni.

3
 MOTIVAŢIA LUCRĂRII

Acceptaţi totdeauna într-un mod rezervat de catre populaţia majoritară

rromii reprezintă pentru judeţul Botoşani un segment important din viaţa
socială şi culturală a unei comunităţi care a cunoscut de-a lungul timpului
schimbări importante şi influenţe venite din cadrul numeroaselor grupuri
minoritare ce au convieţuit pe aceste meleaguri.
Modul diferit, specific, de comportament, aspectele legate de cultura şi
tradiţiile rrome dar şi rezistenţa în acceptarea unor reguli impuse de
societatea majoritară au creeat de-a lungul timpului prejudecăţi greu de
depăşit în cadrul unei societaţi cu caracter conservator.
Rolul pe care îl pot avea noile curente referitoare la multiculturalism, la
creearea unei unităţi în context european şi promovarea identităţii culturale a
minorităţilor naţionale vin să completeze dorinţa comunităţilor de rromi de
apropiere, egalitate în accesul la resurse şi mai ales dreptul la libertatea de
manifestare, element atât specific acestei naţii.
Cunoşterea dar şi recunoaşterea valorilor din cadrul unei culturi minoritare,
diferite, poate reprezenta primul pas către conciliere, acceptare şi respect
între membrii unei societăţi noi, în pas cu directivele unui nou mileniu.
Pentru aceasta putem spune că unul din cele mai importante roluri, dar şi
ca datorie morală în acelaşi timp, în promovarea valorilor şi eliminarea
prejudecăţilor referitoare la rromi o are generaţia tânără a acestei etnii,
absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ superior alături de numărul tot mai
mare de cadre didactice de etnie rromă din întreaga ţară.
Nevoia de a promova în rândul tineretului dorinţa de cunoaştere,
autocunoaştere dar şi mândria apartenenţei la un neam cu puternice rădăcini
şi valori culturale este vizibilă în condiţiile evoluţiei societaţii moderne.
În acest sens lucrarea de faţă se doreşte a contribui la cunoaşterea
comunitaţii de rromi lăeşi din Botoşani pe baza cercetării efectuate in teritoriu
şi a relatărilor membrilor reprezentativi, vârstnici din această comunitate.

4
 PREZENTAREA COMUNITAŢII
DE RROMI LAESI DIN BOTOSANI

Constituirea târgului Botoşanilor, ca mai la toate localităţile din nordul

Moldovei, se pierde astăzi în negura vremurilor
.Legenda spune că pe aceste locuri acoperite de păduri seculare şi
presărate cu frumoase poeni, în care stăpânea bourul moldovenesc, a trăit
cândva un boier foarte credincios înconjurat de supuşii săi.
Numele său, Botăş, avea să dea numele localităţii care de-a lungul
timpului se v-a transforma în frumosul târg al Botoşanilor.
*
Stabilizaţi pe teritoriul judeţului Botoşani încă de la sfârşitul secolului XIX
rromii lăeşi sunt cunoscuţi şi apreciaţi de către localnici în primul rând datorită
muncii pe care aceştia o practicau, într-o comunitate cu u puternic caracter
agricol.
Aceasta a cotribuit la ,,adoptrea” localităţilor mai mari de către un număr
foarte mic de familii de rromi .
Faptul că puteau să-şi desfăşoare activitatea pe toată perioada anului
într-un singur loc a determiat stabilizarea acestora, construirea locuinţelor şi
constituirea de oi familii.
Dealtfel comunităţile de rromi lăeşi din diferitele localităţi ale judeţului sunt
cunoscute după numele primului sosit în aceste locuri: ,, Ghiţuleşti “,
,,Borcoieşti “, ,,Meluţeşti”, ,,Rafaileşti”, şi altele.
Nevoia de acoperire a unei zone cât mai mari în care să-şi desfăşoare
activitatea reprezenta în acelaşi timp premisa pentru stabilitatea şi
stabilizarea familiilor nou formate.

5
 Pe lângă aceştia treptat s-au aşezat şi familiile de lăutari, care de multe
ori practicau şi fierăritul dar într-un mod ocazioal în perioadele de post
religios, atunci când organizarea de petreceri, nunţi este interzisă.
În acest sens trebuie remarcat că la introducerea legii cu privire la
obligativitatea buletinelor de identitate numele pe care rromii şi le-au însuşit
erau strâns legate de meseriile practcate.
Dintre acestea se evidenţiază nume ca: Fieraru, Faur, Scripcariu,
Cobzariu, dar şi Lăeşu, Borcoi sau Rudai.

*
După cum afirmă cercetările efectuate, în judeţul Botoşani, de-a lungul
timpului populaţia de rromi a constituit unul dintre cele mai importante grupuri
minoritare alături de armeni şi evrei.
Primele date cunoscute despre numărul de rromi din aceste locuri, este
oferit de primul recensământ cunoscut al populaţiei oraşului Botoşani din anul
1774.

Acesta menţionează 20 de familii, cuprinzând 128 de persoane, cu

siguranţă robi ai boierimii locale. Recensământul din 1832 este ceva mai
detaliat:

Specificaţie Cvartal Cvartal Cvartal Cvartal Cvartal Cvartal

I II III IV V VI
Ţigani 20 - 9 21 53 80
Ţigance 28 1 7 26 90 93
Fii de 2 - - 9 25 45
ţigani
Fiice de 4 - 5 10 17 14
ţigani
Total 54 1 21 66 185 232

Toţi aceşti 560 de rromi constituiau de fapt un număr de 73 de familii

libere la care trebuie adăugat un număr de 140 de robi rromi.

6
 Dintre activităţile cu care se ocupau rromii liberi se menţionează faptul că
58 de familii se ocupau cu fierăritul sau lăutăria , 2 erau croitori iar pentru alte
13 familii nu se mentionează nici o ocupaţie.
Tot referitor la populaţia de rromi, Dicţionarul geografic al judeţului
Botoşani, indică pentru anul 1891, în mod curios, doar 14 rromi!
Această situaţie vine să confirme, probabil, ca şi în alte rânduri, dorinţa
acestora de a- şi ascunde apartenenţa la etnia rromilor din motive lesne de
înţeles.
Deasemenea recensământul din anul 1930 prezintă aceeaşi situaţie,
menţionând 153 de rromi din care doar 12 care recunosc limba maternă
rromani.
Anul 1941 a însemnat deportarea rromilor în Transnistria, când un mare
număr de familii rrome au fost duse, alături de evrei, cu trenurile morţii, spre
satele pustii de pe malul râului Bug.
Revenirea treptată, începând din martie 1944, este relevantă din punctul
de vedere al numărului celor care s-au întors, asupra ororilor petrecute în
timpul celor patru ani de deportare – holocaust – exterminare a populaţiei
rrome.
Trebuie menţionat, totuşi că nevoia comunităţïlor locale pentru activitatea
pe care o desfăşurau rromii în acea perioadă, a determinat multe autorităţi
să- şi asume responsabilitatea de a nu declara toate familiile de rromi din
localitate şi astfel acestea au fost salvate de la deportare.
Mai târziu, instaurarea comunismului, a reprezentat o perioadă în care
rromii au trebuit din nou să se adpteze schimbărilor majore de la nivelul
societăţii româneşti.
Trecerea celor care lucrau ca fierari, în sistemul colectivist, ca muncitori în
cadrul ,,cooperativelor agricole de producţie”, a însemnat de fapt un mod de
marginalizare a acestei activităţi, care, slab retribuită in sistemul cooperatist a
determinat orientarea multor rromi catre zonele industriale din oraşe.
O altă modalitate de câştig a reprezentat-o în această perioadă, migrarea
pe timpul sezonului de vară către fermele agricole din sudul ţării, unde se
putea câştiga mult mai bine, şi care reprezenta în acelaşi timp şi o modalitate

7
de a scăpa de presiunea autorităţilor, pentru cei care nu erau angajaţi într-o
formă legală de muncă.
Este cunoscut în acest sens faptul că dacă rromii ursari erau cu adevărat
nevoiţi să muncească în aceste ferme pentru bani, lăeşii lăutari îşi petreceau
o mare parte din timpul verii prin aceste ferme doar pentru a justifica în faţa
autorităţilor faptul că au de un loc de muncă, chiar şi provizoriu, prin care îşi
pot asigura existenţa

Perioada post - decembristă, 1989, înseamnă un alt şir de transformări pentru

comunitatea de rromi lăeşi, în special, prin prisma devalorizării pe piaţa
muncii a ocupaţiilor tradiţionale dar şi prin accentuarea unei stări de
ambiguitate în ceea ce priveşte o legislaţie clară în ceea ce priveşte sprijinul
pe care societatea ,, democratică” îl poate oferi cetăţenilor săi aflaţi în
dificultate.
Faptul că, în anul 2006, una din condiţiile impuse pentru aderarea
României la Uniunea Europeană este reprezentată de sprijinirea rromilor
pentru ,,integrarea “ în societate poate fi socotit ca o recunoaştere a
existenţei la nivel naţional şi internaţional a aspectelor ce privesc o
recunoaştere a existenţei prejudecăţilor, discriminării şi marginalizării cu care
se confruntă comunităţile de rromi .

8
 CAPITOLUL I

Perioada premaritală

1. Vârsta copilăriei şi adolescenţei

Pentru rromii lăeşi copiii reprezintă un dar de mare preţ, de aceea

atenţia, grija si toată dragostea părinţilor se indreaptă către aceştia, ca un
simbol al divinului din cadrul familiei.
Încă de la naşterea primului copil cea mai mare dorinţă a părinţilor tineri
se referă la aspectele legate de viitorul acestuia, mai ales la viaţa de familie ,
la situaţia socială pe care acesta ar trebui să o aibă in comunitate.
Educaţia precoce a copilului, factorul cel mai important în evoluţia
individuală de mai târziu, este, în comunitatea locala de rromi lăeşi unul din
scopurile cu caracter prioritar.
Aceasta se referă la toate aspectele care trebuie sa conducă la formarea
şi pregătirea unui tânar pentru viaţa socială in comunitate şi în afara ei.
Dacă în perioada copilăriei cei mici se bucură de libertate deplină in
acţiunile si demersurile lor începând de la vârsta şcolarităţii, aceştia, trebuie
sa se supună anumitor reguli stabilite în cadrul familiei.
Acum ei încep să respecte noţiunea de ,,la3av”- ruşine si noţiunile legate
de un comportament respectuos şi în spiritul conduitei moral civice specifice
comunităţii.
Educaţia şcolară este deasemenea importantă pentru copiii rromi, ca în
orice comunitate de tip tradiţional dealtfel.

9
 Dacă persista anumite prejudecăţi cu privire la interesul pe care copiii,
familiile acestora, îl manifestă faţă de procesul de învătământ acestea se
datoreaza şi faptului ca nu totdeauna resursele financiare ale familiilor de
rromi din Botoşani sunt suficiente pentru susţinerea copiilor in sistemul de
învăţământ.
De menţionat în acest sens că un procent deloc de neglijat din rata de
abandon şcolar manifestată în cadrul acestei comunităţi este datorată si
atitudinii, dacă nu discriminatorie, cel puţin caracterizată de lipsa de interes a
unor cadre didactice pentru situaţia şcolară a elevilor de etnie rromă.
Pe de altă parte aspectele legate de ,,integrarea” rromilor în societate
reprezintă elemente care trebuiesc bine definite pentru ca acest proces sa
nu adânceasca si mai mai mult diferenţele sociale dintre rromi si populaţia
majoritară.
*
Educaţia în spiritul conceptului rromilor lăeşi trebuie să îmbine educaţia
pentru viaţa din cadrul comunităţii dar şi din afara ei, respectiv educaţia din
cadrul şcolii.
Dacă educaţia în spiritul rromanipen-ului pregateşte copilul/tânărul pentru a
fi capabil să facă faţă greutăţilor pe care le poate întâmpina ca viitor cap de
familie, ,,rom”- bărbat, prin învăţarea unei meserii tradiţionale a modului de
relaţionare şi comunicare intracomunitară, educaţia şcolară reprezintă
alternativa pentru creşterea posibilităţilor de acces pe scara socială dar
conştientizând în acelaşi timp dezvoltarea propriei personalităţi.
Asupra fetelor, tinerelor, în general, planează spectrul căsătoriei la vârsta
adolescenţei, 14-16ani, de aceea interesul familiei pentru acestea este mai
mic.
Totuşi ele vor fi susţinute necondiţionat atâta timp cât doresc să meargă la
şcoală.
Important de remarcat este faptul că dintotdeauna rromii lăeşi au
considerat educaţia şcolară ca fiind foarte utilă atât pentru băieţi cât şi pentru
fete şi chiar subiect de mândrie pentru părinţi, motivul căsătoriei fiind
singurul acceptat pentru întreruperea acesteia.

1
 Mai puţin importantă astăzi, educaţia pentru muncă, şi păstrarea
specificului familiei prin prisma ocupaţiilor tradiţionale este un atribut al
bărbatului rrom.
Pentru acesta, participarea la activităţile de iniţiere a copilului – băiatului în
muncă începe la vârsta de 7-8 ani, sub forma jocului, a cultivării interesului
pentru activitatea tatălui şi colaborării în realizarea de obiective comune.
Pentru un ,,majistori” – maistru fierar, este foarte important păstrarea
secretului profesional în ceea ce priveşte activitatea sa.
De aceea taina meşteşugului în prelucrarea fierului v-a fi dezvăluită doar
fiului, şi aceasta treptat, astfel încât acesta să aibă posibilitatea de a analiza
şi găsi noi modalităţi de perfecţionare, de adaptare continuă a acestei
activităţi.
Pentru părinţii care doresc iniţierea fiilor în activitatea de învăţare a tainelor
muzicii, lăutăriei, aceasta v-a începe încă de la vârsta de 4-5 ani .
Pentru rromii lăeşi, acesta este un aspect care trebuie atent analizat şi
verificat, ,, kadava si jekh daro le Devlesθar”- acesta este un dar de la
Dumnezeu, si nu oricine îl poate avea.
De aceea primul dascăl al copilului trebuie să fie tot un ,,majistori” dar de
această dată în muzică.
Dacă interesul pe care îl manifestă copilul pentru muzică este real, familia
nu v-a precupeţi nici un effort financiar pentru pregătirea ascestuia şi
asigurarea unui instrument adecvat.
Deşi rromii ursari din comunitate sunt respectaţi pentru eforturile lor în
pregătire şi implicarea într-un cadru care presupune organizare, orchestre,
formaţii, pentru rromii lăeşi aceasta nu reprezintă neapărat formarea
statutului de adevărat lăutar.
Recunoaşterea comunitaţii şi individualismul în muzică sunt caracteristici
specifice rromilor lăeşi.
Încercarea de racolare a acestora în cadrul a diverse formaţii de amtori sau
profesioniste locale şi din ţară, au dat în majoritatea cazurilor greş, lăutarii
lăeşi preferând doar manifestările ocazionale, cântatul la nunţi, botezuri,
petreceri.

1
 Din relatările lăutarilor, cunoscuţi în comunitate şi ceva mai vârstnici, se
pare că această activitate putea începe încă de la 7-10 ani atunci când
nunta ţinea câte trei zile şi trei nopţi ,,thaj gilabalas pes śudresθe” – se cânta
la rece ( fără staţie de amplificare, microfon, etc. .n n)
Însoţiţi de părinţi sau nu, experienţa aceasta reprezintă de fapt, premisa că
el, copilul, şi bărbatul de mai târziu, vor avea o posibilitate sigură de
sustinere pentru el şi familia sa.

Educaţia pentru viaţa de familie a tinerei fete se face treptat, mama poartă
discuţii totdeauna deschis despre aceste aspecte şi amintind fetei de fiecare
dată ,,san rromni, na san ga3i” – eşti rromă, nu nerromă, în sensul în care
normele de păstrare a purităţii specifice fetelor rrome trebuie mereu
respectate.
Prietenia în această perioadă dintre o fată rromă şi un tânăr nerrom va fi
mereu blamată de părinţi rude dar şi de colegele sau prietenele acesteia.
,,Sikav te aves uźi”- învaţă să fii curată, în sensul fizic dar şi în sensul
referitor la curăţenia sufletească, de a nu ascunde nimic faţă de părinţi, va fi
mereu una din vorbele cu care mama îşi apostrofează fiica.
Pentru aceasta, vârsta de 12-13 ani reprezintă perioada în care, fata,
trece în rândul ,,domnişoarelor”, ,,ćheja bare”- fete mari.
Aceasta înseamnă neapărat că aceasta va avea nevoie de o atenţie
sporită din partea membrilor familiei, a mamei în special dar şi a fraţilor şi
surorilor mai mari.
Aceasta presupune pe de o parte o mai mare libertate de exprimare şi de
comunicare a fetei cu membrii familiei şi ai comunităţii dar şi obligaţia de fi
,,pativali”, de a păstra un respect mai mare conceptelor şi normelor de
conduită impuse în comunitate.
O ,,chej bari” va fi prezentă la toate petrecerile organizate cu diferite ocazii
în comunitatea locală dar totdeauna v-a avea ca însoţitor cel puţin un
frate,văr sau o altă rudă paropiată.

1
 În acest sens, pentru o ,,ćhej bari” este foarte important să aibă de fiecare
dată o îmbrăcăminte aleasă, orice sacrificiu din partea familiei pentru lucrurile
acesteia nefiind prea mare.
Pentru familie în general toaletele fetei reprezintă cartea de vizită a
acesteia dar în acelaşi timp şi statutul familiei din care face parte.

Chiar dacă fetele din comunitatea de rromi lăeşi, ,, în pas cu moda”, mai
ales cele care sunt eleve, poarta şi pantaloni, la întruniri, petreceri, nunţi
acest lucru nu este admis.
De remarcat faptul că până în urmă cu aproximativ 20-25 de ani, fetele
începând de la vârsta de 12 –13 ani nu puteau purta decât fuste care
acopereau cel puţin genunchii.
Dincolo de adaptarea la aspectele legate de modern, în ceea ce priveşte
activităţile desfăşurate, copii rromi se vor face totdeauna remarcaţi în cadrul
altor grupuri prin comportamentul diferit, precocitate în gândire şi modul în
care îi tratează pe ceilalţi.
Pentru rromii lăeşi, în general, a fi rrom, este o mare mândrie, înseamnă
de fapt a fi superiorior tuturor celorlalţi, şi acesta este conceptul de bază, pe
care, de la vârsta copilăriei, părinţii trebuie să-l transmită copiilor lor

1
 2 . Importanţa întemeierii unei familiii pentru comunitatea de rromi
lăeşi

Întemeierea unei familii în cadrul comunităţii de rromi lăeşi din Botoşani

reprezintă unul din cele mai importante evenimente din viaţa socială a
acestora.
Pentru familiile care au copii momentul căsătoriei acestora este aşteptat
cu multă grijă dar si cu nerăbdare.
Dacă pentru familia în care sunt băieţi, aparent, totul este lăsat la voia
acestuia ca ,,murś”- bărbat, pentru familia fetei ,,i baxt”- norocul sau soarta,
reprezintă un aspect care poate fi controlat din ce in ce mai puţin de către
familie.
De aceea aspectele referitoare la educaţia pentru viaţa de familie sunt
elemente care trebuiesc incluse în educaţia copiilor înca de la vârste foarte
fragede. Intotdeauna discuţiile adulţilor despre greşelile care s-au facut in
comunitate în ceea ce priveşte căsătoria dintre doi tineri vor avea loc şi atunci
cand sunt copii de faţă pentru ca aceştia să poată reflecta analiza sau
înţelege care sunt obiceiurile si tradiţiile comunităţii dar şi despre implicaţiile
pe care le pot avea aceste grşeli.
Păstrarea respectului pentru tradiţie şi dorinţa de a nu face de ruşine
familia/ neamul din care face parte vor trebui să fie punctele de referinţă ale
tinerilor în toate demersurile lor.

1
 Faptul că obiceiul tocmirii, a întelegerii dintre părinţi în ceea ce priveşte
căsătoria copiilor de la vârste fragede nu se practică în rândul comunităţii de
rromi lăeşi nu implică neapărat că influenţa pe care o are familia in alegerea
viitorului soţ/soţie nu are nici un rol.
,,O naśimos”- fuga mirilor înainte de căsătorie, obicei caracteristic acestei
comunităţi, este de multe ori un aspect prin care tinerii încearcă să evite pe
cât posibil intervenţia, implicarea părinţilor în relaţia lor.
Aceasta nu inseamna însă că părinţii, familiile acestora nu cunosc faptul că
cei doi ,,den duma”-vorbesc sau au o relaţie de prietenie. In special mama
fetei este cea care are sau poate avea un rol hotărâtor în continuarea relaţiei
celor doi, prin acordul tacit sau prin exprimarea dezacordului în mod public
faţă de băiat sau familia acestuia.
Nu de puţine ori atunci când, familia fetei sau băiatului nu sunt de acord cu
relaţia care există între cei doi tineri pot izbucni conflicte menite sa întrerupa
această relaţie.
De aceea statutul , respectul, nu neapărat pe criteriul situaţiei financare,
pe care familia îl are în comunitate este foarte important.
Dacă băiatul face parte dintr-o familie pe care părinţii si rudele fetei nu o
agreează atunci rudele aceastuia vor fi atenţionate şi în acelaşi timp fata
va fi atent supravegheata de membrii familiei sale, pentru a se evita orice
contact cu băiatul sau cu membrii familiei acestuia care ar putea inflenţa
comunicarea dintre cei doi.
Aceste măsuri sunt destul de eficiente pentru ca relaţia celor doi sa fie
întrerupta şi ceea ce este deasemenea important, acest lucru nu afectează
cu nimic statutul sau onoarea fetei în comunitate.
In cazul în care familia băiatului nu este de acord cu căsătoria pe care
acesta o doreşte, deasemenea este atenţionată familia fetei dar de această
dată băiatul nu va fi supravegheat fiind doar sfătuit sa renunţe la legătura
sa .
În această situaţie de regulă tânărul îndrăgostit va trebui sa găsească
sprijin la o ruda mai îndepărtată pentru a pune la cale ,,o naśimos”-fuga cu
aleasa inimii sale.

1
 Pentru că băiatul, in cadrul familiilor de rromi lăeşi, are dreptul de a lua
hotărâri în nume propriu, i se va respecta opţiunea, şi va fi iertat de către
familie chiar dacă nora nu va fi tocmai în relaţii foarte bune cu mama soacră
pentru o bună perioadă de timp.
Acest aspect se va reglementa în timp, mai ales dupa apariţia primului copil
în cadrul tinerei familii.

CAPITOLUL II

Căsătoria – Structuri cutumiare în cadrul familiei de rromi lăeşi

1. Căsătoria şi înţelegerea dintre familii

Încuscrirea dupa vechea tradiţie de întelegere a părinţilor încă de la

naşterea sau de la vârste foarte fragede a copiilor nu se mai practică astăzi
însa influenţa pe care o pot avea părinţii asupra tinerilor aflaţi la vârsta
măritişului/însurătorii este înca destul de bine reprezentata .
Chiar dacă aceştia nu impun în mod direct căsătoria copiilor părintii recurg
la tot felul de tertipuri, acţiuni menite a apropia pe cei doi tineri . Vizitarea
între familii, expunerea calităţilor fiului, fiicei, prezentarea condiţiilor oferite de
familia băiatului/fetei viitorului ginere sau noră sunt elemente care contribuie
la apropierea celor doi si realizarea căsătoriei.

1
 Totuşi decizia finală trebuie să aparţină celor doi tineri . Oricât şi-ar dori
părinţii acest lucru ,, sar kamel o Del” – cum vrea Dumnezeu, este sintagma
care guvernează în comunitatea de rromi lăeşi.
Influenţa pe care aceştia o exercită sau doresc să o facă nu ţine neapărat
de anumite interese materiale pe care le pot avea cele două familii ci mai
degrabă se ţine cont de compatibilitatea celor doi, de faptul că cei doi
copii ,,miazon/ mijan” – se aseamănă ca şi comportament, aspiraţii, rolul
părinţilor fiind mai degrabă de facilitare a apropierii dintre cei doi.

SEZATORI

2. Peţitul fetei - ,,O mangimos”

Peţitul fetei reprezintă un moment foarte important in ritualistica specifică

comunităţii de rromi lăeşi din Botoşani.
In cazul in care cei doi nu ,,au fugit” in prealabil iar băiatul ştie deja că fata
are acordul de principiu al părinţilor, acesta va veni însoţit de părinţii săi de
rudele apropiate, în special oameni mai în vârstă, ,,pativale manuśa’’- oameni
care se bucură de un respect deosebit în comunitate, dar şi de prieteni mai
tineri.
De regulă pentru asemenea ocazie se asteaptă o zi de sărbătoare, pentru
ca motivul vizitei să poată fi pregătit cu atenţie. Sărbătoare fiind, vizita va
avea un caracter normal iar ,,alaiul” aferent constituit ,,întâmplător”ca şi
faptul că printre vizitatori vor fi şi doi-trei lăutari.
Familia fetei deasemenea va fi pregătita pentru a primi oaspeţi.
Deşi motivul vizitei este cunoscut, se va aştepta întotdeauna ca tatăl
băiatului sau un reprezentant mai în vârstă al acestuia să înceapă prin a
prezenta intenţia de căsătorie dintre cei doi tineri.

1
 În acest moment fata va ieşi din încăpere şi va reveni atunci cand va fi
chemată de părinţi.
Aici un rol important în procesul de negociere îl are si statutul
reprezentantului băiatului în comunitatea locală .
Acesta trebuie să fie un ,,pativalo manuś” –un om de încredere, al cărui
cuvânt nu poate fi pus la îndoială.
Prezentarea calităţilor fiului, a posibilităţilor de care acesta dispune pentru
intreţinerea viitoarei familii, condiţiile în care v-a trăi viitoarea noră ca şi
atenţia de care se va bucura în mijlocul noii familii sunt aspectele care
trebuiesc bine precizate, explicate, şi întărite prin juramânt -,,solaxajimos”
Nu este uşor a obţine acordul imediat al unei familii de rromi lăeşi pentru
căsătoria unei fete iar discuţiile se desfăşoară pe parcursul întregii zile.
Aceasta poate să ceară un timp de gândire si analiză sau chiar să refuze
căsătoria celor doi.
Nu de puţine ori peţitul fetei trebuie să se se repete de câteva ori până când
familia fetei se hotarăşte să-şi dea acordul în privinţa căsătoriei.
În istoricul localităţii Todireni, se cunoaşte o întâmplare care ne spune că
Agustina, o localnică rromă de 83 de ani, a fost peţită de 12 ori până când
tatăl acesteia a fost de acord să-i aprobe căsătoria.
Obiceiul vechi cerea ca de fiecare dată când familia fetei refuza peţitul,
cheltuile prilejuite de aducerea peţitorilor, lăutarilor şi masa/vinul oferit cu
această ocazie să fie returnate familiei băiatului.

Dacă cele două familii consideră că această legatură poate avea loc,
ultimul cuvânt îl vor avea tot cei doi viitori miri care sunt de această dată puşi
faţa în faţă şi trebuie să-şi exprime propriile păreri in legatură cu viitorul lor.
Si lor li se vor expune din nou condiţiile în care vor trebui sa trăiască din
momentul căsătoriei, dar mai ales despre responsabilităţile pe care trebuie să
şi le asume din acel moment.
Dupa ce se consideră că cei doi au înţeles exact ce înseamnă constituirea
noii familii şi îşi asumă acest lucru se poate considera că înţelegerea dintre
cele două familii a avut loc.

1
 Următorul moment îl reprezintă închinarea paharului dintre cei doi cuscri
-,,xanamika”, in cinstea copiilor lor.
Deasemenea pentru fată se va putea folosi apelativul,,bori”-noră iar pentru
băiat ,,3amutro”-ginere.
. Înţelegerea va fi deasemenea sărbătorită până târziu cu lăutarii prezenţi, iar
aceasta doar până la stabilirea urmatoarei atiuni, respectiv logodna şi/sau
nunta.
De regula logodna are loc la interval de câteva zile de la întelegere, într-o zi
de joi, şi toate cheltuielile legate de aceasta intră în sarcina băiatului şi
familiei acestuia şi aici trebuie neapărat ţinut seama de ,,pretenţiile” miresei,
respectiv muzica, invitaţii şi locul de desfăşurare.

Pentru cazul în care cei doi tineri ,,au fugit” fără ştirea părinţilor, familiile
acestora vor trebui să cadă oricum la o înţelegere asupra căsătoriei celor doi.
Pentru ,,fugari” gazda v-a fi de regulă o matuşă sau altă rudă mai în vârstă
a băiatului, gazdă care trebuie să-şi asume o mare responsabilitate în ceea
ce priveşte cinstea fetei.
Pe toată perioada cât cei doi fugari vor sta aici ei nu vor putea să rămână
nesupravegheaţi sau să doarmă împreună.
Prima zi dupa ,,dispariţia” fetei înseamnă căutarea acesteia pe la rudele
băiatului.
Întreaga familie a fetei se va mobiliza pentru căutarea acesteia , în casele
tuturor rudelor băiatului. După prima fază în care părinţii si rudele acesteia
ameninţă pe toata lumea vor trebui să accepte situaţia şi să se alăture
părinţilor băiatului pentru găsirea fugarilor şi rezolvarea situaţiei.
Foarte rar aceştia vor fi găsiţi de părinţi pentru că întreaga comunitate v-a
complota pentru ca cei doi tineri să nu fie găsiţi.
Chiar sub,,solax”- jurământ toata lumea v-a nega faptul că ştie ceva
despre locul unde sunt găzduiţi cei doi.
Întoarcerea celor doi fugari presupune o judecată intrafamilială, unde
ambele ,,tabere” se adună pentru a analiza cu responsabilitate situaţia
creeată.

1
 Familia şi in special mama fetei v-a fi cea mai afectată de ruşinea acestei
fapte. In toate cazurile băiatul şi familia acestuia îşi vor asuma întreaga vină
urmând să spele ruşinea fetei prin propunerea căsătoriei si a intrării acestei
relaţii în normalitate.
Iertarea celor doi reprezintă de fapt acceptarea situaţiei de fapt, împlinirea
dorinţei celor doi tineri şi recunoaşterea familiilor pentru căsătoria din
dragoste a copiilor lor.
Stabilirea urmatoarei etape pentru unirea celor doi reprezintă un proces de
negociere între părinţi, negociere în care părinţii fetei trebuie să fie mult mai
cooperanţi şi cu mai puţine ,,pretenţii”faţă de familia băiatului.
În aceste condiţii pentru familiile de rromi lăeşi odata înţelegerea făcută
organizarea logodnei, a nunţii se vor face în funcţie de posibilităţile financiare
de care dispun fiecare.

Pentru comunitatea de rromi din Botoşani unul dintre evenimentele cele mai
importante la care participă un număr foarte mare de persoane îl reprezintă
sărbătoarea de Ispas sau Inălţarea Domnului .
Organizată în localitatea Flămânzi, de peste 100 de ani, aceasta este ziua
în care rromii s-au adunat mereu din toate zonele judeţului şi chiar din afară
pentru a participa la balul organizat de cei de aici.
Indiferent de vârstă, cei prezenţi la această manifestare se bucură de
întâlnirea de peste an cu rudele, prieteni sau cunoscuţi, dar şi de muzica
lăutarilor aduşi de regulă din alte zone ale ţării.
După cum povestesc bătrânii acestor locuri, pe vremuri când singurul mod
de a ajunge aici erau caii şi căruţele iar parcurgerea uneori a câte o sută de
kilometri pe drumuri destul de greu practicabile, era destul de anevoioasă,
mulţimea adunată la balul rromilor de Inălţarea Domnului era la fel de
impresionantă.
Acesta este, de fapt, şi locul unde se infiripă foarte multe relaţii între tineri
dar şi unde se întâmplă cele mai multe ,, naśimata” – fuga a doi tineri în
vederea căsătoriei.

2
 Oricât ar fi de vigilenţi fratele sau sora care însoţeşte o ,, ćhej bari” la bal,
aceasta v-a găsi un moment prielnic pentru a fugi cu alesul inimii sale.
Se pare că de-a lungul timpului acesta a însemnat locul în care s-au înfiripat
cele mai multe relaţii dintre tinerii şi tinerele acestui neam .

3. Logodna - O Tokmimos

Logodna, eveniment important în cadrul comunităţii de rromi lăeşi din

Botoşani are cel puţin aceeaşi însemnătate ca şi nunta, fiind chiar suficientă
pentru ca întemeierea noii familii să fie bazată pe recunoaşterea si
aprecierea comunităţii locale.De aceea pentru un asemenea eveniment,
tânărul va trebui să aducă lăutari vestiţi, din afara judeţului, şi să suporte
toate cheltuielile legate de masa participanţilor.
Invitaţiile adresate personal, nu sunt totdeauna obligatorii dar întreaga
comunitate v-a şti data si locul desfăşurarii evenimentului.
La logodnă participă toţi membrii comunităţii dar sunt bineveniţi si cei
care vin din afara ei.

2
 Deşi nu se dau bani, cadourile oferite miresei de către participanţi sunt
destul de consistente- bijuterii, obiecte de uz casnic, îmbrăcăminte .
Funcţie de respectul cu care sunt trataţi oaspeţii, de calitatea muzicii, de
lăutari, se v-a spune în comunitate, că a fost ,,jekh bari logodna”- o logodnă
mare.
Aceasta v-a arăta de fapt cât de mult îşi doreşte familia băiatului legătura
de încuscrire cu cea a fetei şi aprecierea de care se bucură mireasa în rândul
noii familii.
Pe parcursul întregii ceremonii în centrul atenţiei se v-a afla tânăra nora
care primeşte urările de bine, sănătate şi prosperitate de la toţi participanţii
dar si sfaturi de la femeile mai în vârstă pentru viitor ca tânară ,,rromni”-
femeie măritată.
Deasemenea aceasta v-a putea fi invitată la dans de toţi cei prezenţi, în
semn de rămas bun, căsătoria putând fi considerată ca un element care o v-a
desparte pe tânără de grupul de ,, ćhave”- tineri, ea devenind acum ,,rromni”-
femeie căsătorită .
Tot cu această ocazie se vor adresa tuturor participanţilor invitaţiile de
nuntă, anunţându-se data, naşii de cununie dar şi muzica/ lăutarii care vor fi
prezenţi.
Băiatul si familia acestuia vor trebui sa asigure într-un mod cât mai discret
toate condiţiile pentru primirea şi servirea oaspeţilor şi să întreţină condiţiile
unei bune desfaşurări a întregului eveniment.
La logodnă mirele trebuie să fie foarte sobru şi cât mai retras.
Logodna se consideră un eveniment dedicat în exclusivitate fetei, viitoarei
mirese, iar cel care trebuie să se arate ,,la3ano”- ruşinat este de această dată
băiatul.
Pentru cele două ,,sasuja”- soacre acesta este momentul cel mai important
pentru a stabili regulile de convieţuire şi de implicare în viaţa de familie a
celor doi tineri.
Mirii devin pentru acestea ,,amare ćhave”- copii noştri, care trebuie
îndrumaţi
şi ajutaţi la organizarea noii familii.

2
 Deasemenea tatăl băiatului trebuie să-şi asume responsabilitatea, întărită
de multe ori prin jurământ pentru grija şi sprijinul pe care îl v-a asigura
acestora, tot în calitate de ,,dad” – tată.
Petrecerea v-a dura funcţie de dorinţa oaspeţilor, de regula până a doua zi
după amiaza, însă aşa cum povestesc bătrânii, aceasta dura pe vremuri şi
câte trei zile.
După logodnă, tânara fată se poate muta, însoţită de alaiul de fete şi
băieţi,. la familia sau casa băiatului în calitate de ,,terni bori”- noră tânără.

1. Nunta – O abăv, în cadrul comunităţii de rromi lăeşi

1. Pregătirea nunţii

Eveniment deosebit de important pentru cele două familii extinse, nunta

reprezintă în acelaşi timp un eveniment social care antrenează întreaga
comunitate în efervescenţa pregătirilor.
Alegerea naşilor, în cazul în care aceştia nu sunt promişi deja înaintea
căsătoriei, este primul aspect care trebuie hotărât în comun de către cele
două familii.

2
 De multe ori nunta se v-a face cu doi naşi atunci când aceştia sunt propuşi
din partea ambelor familii, de regulă în cazurile în care fiecare dintre cei doi
miri a fost promis ca fin, cu mult înainte de a se căsători.
Acest lucru este posibil în cazul în care relaţia strânsă dintre două familii de
rromi se doreşte a fi pecetluită în acest mod.
Relaţia dintre fin şi naş în acest, caz se transformă într-o relaţie
asemănătoare cu aceea dintre părinte şi fiu, în contextul în care naşii
reprezintă cei care binecuvâtează trecerea la o nouă viaţă, cea de ,,rrom-
rromni”- bărbat- femeie şi un alt statut în comunitate.
Ritualul de tocmire a naşului trebuie deasemenea menţionat
La tocmirea acestuia trebuie neapărat să participe cei doi viitori fini dar şi
membri reprezentanţi ai familiilor acestora.
Pentru naş, aceasta v-a fi totdeauna o onoare, un semn de mare respect
acordat de cele două familii, cunoscut fiind şi faptul că statutul acestuia în
comunitate poate să atragă un număr important de nuntaşi care să contribuie
la darul de nuntă al finilor săi.
Refuzul, indiferent de posibilităţile materiale pe care le are în momentul
respectiv acesta, reprezintă în concepţia comunităţii, un păcat grav, de aceea
naşul, poate propune anumite condiţii în ceea ce priveşte desfăşurarea
evenimentului.
Următorul pas îl poate reprezenta tocmirea şi arvunirea lăutarilor .
Acesta este de multe ori, aspectul cel mai relevant în ceea ce priveşte
buna organizarea unei nunţi, prima întrebare pe care o vor adresa invitaţii
fiind, de regulă:,,thaj kon gilabal ?”- şi cine cântă ?.
Deşi în Botoşani au fost totdeauna lăutari vestiţi, apreciaţi în comunitate
dar şi în afara ei, la nuntă vor fi aduşi doar lăutari vestiţi din afara
comunităţii/a judeţului tocmiţi de catre familia băiatului.
Acesta este un semn de respect pentru familia fetei, dar şi pentru invitaţii
care apreciază în mod deosebit muzica lăutărească de calitate.
În ziua nunţii, până la sosirea acestora, vor fi tocmiţi şi lăutarii locali pentru
condusul mirelui/miresei şi întreţinerea atmosferei de sărbătoare în familie şi
comunitate.
*

2
 Rochia miresei, subiect mult disputat de către toţi membrii de gen feminin
din cadrul familiei fetei, trebuie să fie un obiect reprezentativ pentru aceasta.
Deasemenea pe toată perioada desfăşurării ceremoniei nunţii, fastul,
croiala rochiei şi toate celelalte podoabe pe care le poartă mireasa sunt
elemente apreciate dar şi discutate de către toate tinerele şi mai puţin tinere
femei rrome prezente.
Rolul pe care îl are in acest sens ,,I phuri Ileana” – bărâna Ileana, o
croitoreasă de neam ursăresc, care se ocupă cu confecţionarea si vânzarea
rochiilor de mireasă de peste 40 de ani în comunitatea din Botoşani, devine
evident. Aici vin majoritatea mireselor rrome pentru a comanda multvisatele
rochii.
Eleganţa cu care se îmbracă mirele la marele eveniment nu este
neapărat după tiparul clasic, a purta cravată sau papion fiind caracteristic
doar nerromilor, costumul de culoare închisă fiind suficient pentru acesta.
*
Perioada dinaintea căsătoriei înseamnă pentru părinţii celor doi tineri un
număr important de activităţi pregătitoare, la care, din punct de vedere
financiar, trebuie să-şi aducă aportul fiecare.
Pentru cei doi ,,xanamika” – socri, pregătirea nunţii înseamnă de fapt
creearea tuturor condiţiilor pentru ca noua familie, să nu ducă lipsă de
nimic, ,,te na 3anen so si i dukh vaj o ćorïmos”- sa nu cunoască durerea/
greul.sau sărăcia .
Zestrea fetei, care nu trebuie neapărat dată în cadrul ceremoniei de nuntă,
trebuie să cuprindă un număr cât mai mare de ,,śeranda thai objialo” – perne
şi plapumă, dar şi obiecte de îmbrăcăminte, ,, laqe gada”- cămăşile ei.
Numărul acestora semnifica odinioară şi cât de harnică este fata dar
astăzi se mai păstrează doar pentru caracterul legat conceptul de ,,uźimos” al
actului căsătoriei. Pentru tânăra intrată în rândul femeilor este foarte
important să aibă propriile perne, lenjerii mai ales în cazul în care locuieşte
împreună cu socrii unde sunt şi copii. Acestea vor fi folosite numai de ea,
pentru că, în credinţa rromă, impuritatea femeii care nu este încă ,,dej”-

2
mamă nu îi permite să doarmă pe locul pe care doarme un copil, socotit
,,uźo”- pur.
Toate acestea nu vin numai din partea familiei ci şi de la mătuşi sau surori
mai mari, bunici.
Pentru ,,phure dada”- bunici, căsătoria primei nepoate reprezintă un
adevărat eveniment.
Dacă naşterea primului nepot simbolizează trecerea acestora în rândul
,,e phure manuśenqo”- al oamenilor bătrâni, căsătoria acestuia reprezintă o
trecere către statutul unui om împlinit, reprezentantul unei familii
numeroase, statut foarte apreciat şi respectat în comunitatea de rromi.
De aceea zestrea miresei, primită de la aceştia, ca ,,o daro e phurenqo”-
darul bătrânilor, v-a însemna de regulă un însemnat dar de bani sau bijuterii.
Cerceii din aur, cât mai mari şi foarte frumos lucraţi, inele sau brăţări sunt
bijuterii păstrate foarte atent de bunica miresei care aşteaptă acest evenimet
cu multă nerăbdare.
*
Trebuie precizat deasemenea faptul că şi mirele primeşte din partea tatălui
său darul de nuntă .
Acesta este constituit din lucrurile care îi vor permite tânărului să-şi câştige
singur existenţa, şi este reprezentat de un instrument nou,petru familiile de
lăutari sau de un întreg set de unelte de lucru, pentru familiile de rromi fierari.

3.2 Desfăşurarea nunţii

În ziua nunţii, începând de la primele ore ale dimineţii, în cadrul a cel puţin
trei familii v-a începe cu adevărat petrecerea.
La familiile celor doi miri, la familia naşului dar şi în cele ale bunicilor
tinerilor se întind mesele şi sunt invitaţi lăutari din comunitatea locală astfel
încât evenimentul să fie bine cunoscut.

2
 Aici se adună grupuri de rude, prieteni care fac urări, adresează felicitări,
ajută la pregătirile pentru seara nunţii.
În nici un caz mirele sau rudele apropiate ale acestuia nu vor veni la
locuinţa miresei până spre seară când are loc cununia religioasă.
Aici vin doar fetele şi femeile care trebuie să pregătească mireasa.
Obiceiul vechi prevedea că tot în această zi trebuia scoasă la vedere şi
zestrea miresei , pentru a fi admirată de oaspeţi însă rromii lăeşi consideră,
astăzi aceasta, ca pe un obicei ,,ga3ikano”- nerrom.
Toate femeile prezente la împodobirea miresei au voie să–şi spună
părerea în ceea ce priveşte umărul şi felul bijuteriilor pe care mireasa le v-a
purta.
Cu acest prilej are loc ,,ispitirea” miresei. Aceasta este sfătuită să
primească cu titlu de împrumut diverse bijuterii de la femei străine, sub
pretextul că acestea sunt mult mai potrivite pentru a-i scoate în vedere
frumuseţea: ,, dikh so śukar keren tut kadala ćenă”- uite cât de frumoasă eşti
cu aceşti cercei.
Mireasa nu trebuie să accepte sub nici o formă pentru că, după cum spune
tradiţia, ea v-a fi foarte frumoasă în seara nunţii dar se v-a urâţi, în ochii
bărbatului sau imediat după nuntă.
Simbolistica acestui ritual se referă şi la credinţa, fdelitatea care trebuie să
caracterizeze femeia rromă faţă de soţ.
La casa mirelui deasemenea se adună dis de dimineaţă rudele şi prietenii
acestuia pentru a petrece şi a da sfaturi care mai de care mai hazlii, tânărului
neiniţiat în tainele căsătoriei.
Unul dintre obiceiuri este şi acela ca în ziua nunţii prietenii să aducă
acestuia diverse obiecte de îmbrăcăminte uzate, pe care mirele trebuie să le
încerce pentru a vedea dacă sunt potrivite pentru seara nunţii.
În cele din urmă acesta le v-a accepta pe toate însă le v-a arunca în podul
casei: ,, te aven man othe pharimasθe”- să le am acolo la greu, replică care
arată de fapt că tânărul este conştient de responsabilităţile ce-i revin ca viitor
cap de familie, şi că ,,ajutorul” primit de la prieteni este binevenit.

2
 Bărbieritul mirelui este deasemenea presărat cu o mulţime de glume,
,,bărbierul” trebuind să fie plătit pentru fiecare parte a obrazului, pentru
mustaţă, perciuni, barbă şi chiar aranjatul frizurii.
Petrecera de la locuinţa naşului este onorată de regulă de bărbaţii şi femeile
mai în vârstă, de rudele acestuia şi de lăutarii locali.
Pentru cazul în care se tocmesc doi naşi aceştia trebuie să hotărască
împreună valoarea darului de nuntă astfel încât să nu fie diferenţe între ei.
Pregătirea bucatelor pentru nuntă este desemenea un lucru foarte
important. Pentru aceasta sunt tocmite femeile vârsnice cunoscute în
comunitate ca bune gospodine, cunoscătoare a tainelor preparării sarmalelor
şi a supelor gustoase, dar şi ca femei ,, uźe”- foarte curate, păstrătoare a
regulilor tradiţionale rrome de preparare a mâncării.
De religie creştin –ortodoxă, rromii lăeşi urmează ritualul cununiei la
biserica după specificul acestuia.
În după-amiaza acestei zile cei doi cuscri vin la locuinţa naşilor însoţiţi de
lăutari pentru a-i mulţumi de darul pe care acesta îl face celor doi tineri,
pentru rromii lăeşi acceptarea de a fi naş fiind socotită ca un dar, un bine
făcut mirilor.
Sosirea naşilor împreună cu ginerele la casa miresei se face cu mare alai
de copii şi tineri care vin să vadă pentru prima dată mireasa împodobită.
Aceştia sunt întâmpinaţi de către soacra mică care primeşte din partea
nuntaşilor în dar o păpuşă frumos împodobită care să-I ţină de urât , pentru
că de acum mireasa are o altă casă.
Ajunşi în pragul casei mirele este întâmpiat de mireasă căreia trebuie să-i
ofere un buchet mare de flori.
Aceasta, la rândul său oferă naşului busuiocul cu care trebuie stropiţi
nuntaşii , cei sosiţi la masa miresei.
Pentru cei doi tineri aici este locul în care mănâncă pentru prima oară din
aceeaşi farfurie, din aceeaşi bucată de pâine , ca semn că vor împărţi pentru
tot restul vieţii ,, o laćhimos thaj o pharimos”- binele şi răul.
Urările de bine sunt adresate de către toţi bătrânii, femei şi bărbaţi care
închină pahare cu vin în cinstea celor doi: ,, te dikhas tumen sa baxtale vi le
bolimasθe”- să ă vă vedm tot aşa de fericiţi şi la botez.

2
 Unul din obiceiurile vechi prevede ca, cu acest prilej, soacra mică să fie
urcată sus pe acoperişul casei pentru a nu împiedica plecarea fetei, dar
uneori este suficient dacă este urcată pe sobă, pe un scaun sau încuiată,
simbolic, într-o altă cameră.
După ce s-a ridicat masa se pleacă spre casa mirelui.
Pentru acesta drumul până acasă v-a fi presărat cu un mare număr de
obstacole: frânghii ţinute de-a curmezişul drumului, bucăţi mari de lemn,
crengi rupte din copaci, puse de către tinerii şi prietenii miresei din
comunitate, şi pentru care acesta trebuie să plătească.
Cu cât numărul acestora este mai mare cu atât mai mult, se pare, tânăra
mireasă a fost apreciată şi dorită de familiile de rromi din comunitate ca noră.
La locuinţa socrului mare, din nou cei doi tineri primesc binecuvântarea şi
urările de bine ale nuntaşilor adunaţi aici, şi deasemenea se face iertăciunea,
înainte de plecarea către biserică unde are loc cununia.
Pe drumul spre biserică mireasa este în fruntea alaiului, condusă de un
tânăr necăsătorit din comunitate urmată de prietenele sale, naşi şi mai apoi
vine mirele , însoţit deasemenea de două ,,ćheja bari”- domnişoare, foarte
frumos îmbrăcate.
În acest moment alaiul este înconjurat de o mulţime de copii care, cu căni
de apă în mâini vin să ude mireasa, aruncând apă la picioarele acesteia şi
care trebuie deasemenea plătiţi de către mire
Un alt obicei este acela ca mireasa să fie însoţită pe drumul către biserică
de către un fost prieten. Aceasta se face cu acordul mirelui şi semnifică faptul
că din acel moment tânăra rupe relaţia cu trecutul şi soţul v-a trebui să aibă
încredere deplină în dragostea acesteia.
Cununia are loc după ritualul creştin, foarte puţini rromi aparţimând altor
culte religioase.
Cînd se întorc de la cununie miresa are aduşi de acasă colacii pe care îi
dăruieşte soacrei, moment în care din nou cineva trebuie să arunce două
găleţi de apă în faţa mirilor sosiţi de la biserică, apa socotită ca purificator
universal, aici are rostul de a aduce noroc în căsnicie noii familii.

2
 Primirea nuntaşilor se face de către mire şi mireasă care îi întâmpină cu un
pahar de vin sau ţuică şi colaci sau prăjituri. Aceştia adresează urările de
bine celor doi miri şi primesc fiecare câte o floare de nuntă, pusă în piept de
către mireasă.

3.3 Darul de nuntă

La o nuntă a rromilor lăeşi doar masa naşului şi a membrilor familiilor celor

doi este rezervată, ceilalţi nuntaşi aşezându-se la mese întâmplător indiferent
de ordinea sosirii.

3
 Deasemenea lăutarii vor avea o masă separată, de care bucătăresele
trebuie să aibă mereu grijă să fie mereu plină.
Dedicaţiile muzicale pentru copii fraţi, părinţi dar niciodată pentru neveste
sunt susţinute de sume mari de bani daţi lăutarilor, care depăşesc de multe
ori darul de nuntă dat mirilor.
La nuntă, rromii lăeşi, nu dansează niciodată cu propria soţie şi chiar mirele
trebuie ,,împins”de la spate de către femeile mai în vârstă pentru a dansa cu
mireasa.
Micile conflicte, inevitabile la asemenea întâlniri sunt gestionate cu mult tact
de către bătrânii care participă la nuntă satfel încât totul se desfăşoară sub
semnul respectului şi al veseliei generale.
A face scandal la o asemenea manifestare este o mare ruşine şi denotă un
semn de desconsiderare faţă de întreaga nuntă şi de participanţi.
Există credinţa care spune că dacă nuntaşii se bat, aşa v-a fi şi traiul,
căsnicia celor doi tineri care se căsătoresc.
Pe toată durata serii mirele trebuie să fie atent ca mesele să fie mereu
pline, să întreţină starea generală de mare sărbătoare iar mireasa să dea
curs tuturor invitaţiilor la dans.
Furatul miresei este un ritual care dă mare bătaie de cap mirelui.
Negocierea cu ,, hoţii” de mirese poate dura şi câte o oră timp în care atât
naşul cât şi mirele trebuie să promită un dar mare de bani dar şi de băutură
pentru recuperarea acesteia. Drept dovadă că o au în stăpânire hoţii trebuie
să aducă pe rând un pantof sau o bijuterie a acesteia până când mirele se
hotărăşte să le dea preţul cerut.
Vornicelul , cel care adună banii, darul de nuntă la închinatul paharelor
trebuie să fie un rrom mai în vârstă, ,, mujalo”- foarte vorbăreţ şi care înreţine
o atmosferă plăcută la acest ritual.
Tonul, în ceea ce priveşte darul de nuntă este dat de către naş, cu cât
acesta este mai consistent – bani sau bijuterii; cu atât ceilalţi meseni se simt
obligaţi să dea un dar de nuntă mai mare.
Mirii primesc, cu acst prilej din nou urările de bine, sănătate si ,,but
ćhavorre”- mulţi copii din partea mesenilor. Lăutarul, de regulă cel cu vioara,

3
are datoria de a cânta melodiile cerute de meseni şi anunţă cu această
ocazie şi bacşişul primit de la aceştia.
Peste vasul cu bani şi bijuterii se pune la sfârşit puţină sare şi un colac, iar
până la sfârşitul nunţii mirii trebuie să anunţe suma adunată , mulţumind
tuturor participanţilor.
Mare zarvă mare se produce în rândul tinerelor fete la aruncarea
buchetului miresei, către dimineaţă, dar mai ales în rândul femeilor mai în
vârstă sau văduve care mai în glumă mai în serios se înghesuie să-l prindă,
semn sigur că în cel mai scurt timp se vor căsători şi ele.
Pentru cele care au pierdut ocazia mai rămâne şansa de a ocupa primele
scaunul pe care s-a aşezat mireasa pentru dezbrăcat.
Pentru cei care rezistă mai mult, şi doresc să mai rămână nunta poate
continua a doua zi până târziu, mirele asigurânda cestora băutura şi muzica
lăutarilor chiar dacă trebuie să plătească în plus pentru aceasta.
Petrecerea continuă şi acasă la familia băiatului, unde prieteni, rude ale
mirilor se adună împreună cu naşii pentru a petrece într-un cadru mai
restrâns.
Din acest moment nora tânără, capătă statutul de femeie măritată şi după
cum spune tradiţia ar trebui să poarte ,,dikhlo” – batic, pe cap, şorţ, dar cel
puţin de aici înainte nu v-a mai purta pantaloni ci doar fuste lungi.

CAPITOLUL III

Folclor. Credinţe. Obiceiuri- în comunitatea de rromi lăeşi

3
 Pentru rromii lăeşi chiromanţia, datul în cărţi sunt zona în carte au acces
doar femeile, pentru bărbaţi acestea nefiind decât ,,xoxavimata”- minciuni, cu
care sunt ademeniţi ,,le ga3e”- nerromii.
,,Drabarnă” pentru rromi sau ,,vrăjitoare” pentru nerromi, aceste femei fac
parte din peisajul cotidian al oricărei comunităţi în care sunt prezenţi rromi
lăeşi.
Aproape că nu există familie de rromi în care să nu fie prezentă o
ghicitoare, la care vin femeile din localitate să-şi ghicească de noroc, soartă,
ursită.
Dintre toate, cele mai căutate sunt vrăjitoarele care leagă şi dezleagă
căsătorii şi au ,,darul” de a atrage persoana iubită.
Secretul descântecelor, al lecurilor de dragoste sunt însă bine păstrate şi
nu pot fi spuse; iar modul în care acestea sunt transmise către fiicele din
familie este acela de ,,furat” meşteşugul.
Pentru aceasta, tânăra care doreşte să înveţe taina descântecului trebuie
să se ascundă în camera în care mama sau bunica dau în cărţi şi
deasemenea să fie foarte atentă la semnificaţia acestora.
Totuşi o serie de credinţe şi ritualuri sunt cunoscute atât de femei cât şi de
bărbaţi,şi chiar folosite.
Dintre acestea se remarcă câteva practici, cunoscute în comunitatea de
rromi:

-Postitul de miercuri şi vineri pentru iertarea păcatelor şi realizarea

dorinţelor legate de sănătate sau familie, post ţinut mai ales de bătrâni;
-A da de pomană atunci când visezi un om care a murit, indiferent dacă
este din familie sau nu;
-A nu începe o lucrare importantă şi nici a porni la drum lung în ziua de
marţi pentru că vei avea ghinion. Printre fierari se spune deasemenea că nu
este bine să potcoveşti cai în această zi;
-Pentru femei nu v-a fi bine dacă se piaptănă în ziua de marţi, cu atât mai
mult dacă ea v-a fi pieptănată de un bărbat;

3
Interpretarea viselor este deasemenea bine cunoscută şi trebuie neapărat
ţinut seama de semnificaţia lor:
- Pentru fata care visează soarele e clar că se apropie măritişul. Funcţie de
cum este soarele – la răsărit, amiază sau amurg – perioada de aşteptare
v-a fi mai scurtă sau mai lungă. Pentru cele care visează luna, însă
foarte probabil că se v-a mărita cu un bărbat văduv;
- Pentru cei care visează cai, ziua respectivă înseamnă posibilitatea
unui mare câştig de bani;
- Lume multă sau norii din vise semnifică ceartă sau supărare;
- Păsările de curte, în vis, semnifică o mare bucurie însă dacă acestea
sunt tăiate prevestesc un accident foarte grav;
- Câinele din vise semnifică faptul că un duşman pune la cale o faptă rea,
şi după culoarea păârului, mai închisă sau mai deschisă se cunoaşte
dacă acesta este blond sau brunet.

Pentru rromi sunt importante şi anumite ritualuri ca:

- Pentru a potoli plânsetul copilului se folosesc trei baligi de cal, care,
înainte de apusul soarelui se rotesc în jurul capului acestuia în timp ce se
rosteşte un descântec:
Soarele de după deal
Strânsul şi cu plânsul
În baliga asta de cal!
- Potcoava de cal găsită este bine să fie bătută în cuie pe pragul de jos sau
de sus al casei, fiind purtătoare de noroc;
- Pentru a apăra de ploaie sau piatră casa sau curtea este bine să se
înfingă un topor în pământ sau un cuţit.

3
CAPITOLUL IV

Familia tânără în cadrul comunităţii de rromi

1. Structuri si limbaje cutumiare ale continuităţii familiei

Indiferent de vârsta pe care o au tinerii căsătoriţi rolul si influenţa pe care

părinţii o au asupra acestora este majora .
Băiatul va incepe neapărat să-şi ia în serios rolul de cap de familie ca
,,murś” – bărbat si să-şi aume toate responsabilităţile pentru viaţa de familie.
Toate eforturile sale trebuie sa fie canalizate pentru asigurarea bunăstării
familiei sale.
Chiar dacă sprijinul pe care familiile îl acordă în continuare celor doi tineri
este înca destul de consistent, băiatului i se v-a reaminti de fiecare dată că
reprezintă o familie şi este datoria lui de a se ocupa de aceasta, ca bărbat cu
statut bine definit în comunitate.
Desfaşurarea unei activităţi aducătoare de venit, cel puţin din acest
moment, este un aspect foarte important pentru tânărul nou căsatorit.
Pentru tinerii din zilele noastre găsirea unui loc de munca este un lucru
destul de dificil, iar practicarea meseriilor tradiţionale din ce în ce mai slab
reprezentată.
Totuşi cei care nu mai practică meserii ca fierăritul, lăutaria se indreaptă în
număr din ce în ce mai mare către noile ocupaţii, respectiv practicarea
comerţului ambulant sau cel stradal, de întâmpinare, împletirea coşurilor şi
migrarea pe perioade scurte în afara graniţelor ţării pentru găsirea unui loc de
muncă.
Pentru tânăra intrată în rândul femeilor căsătorite participarea la activităţile
aducatoare de venit în cadrul familiei reprezintă o datorie.

3
 Dacă cerşitul pentru femeia din comunitatea de rromi lăeşi este o mare
ruşine, ghicitul în cărţi este o ocupaţie care ridică statutul acesteia în
comunitate.
,,Jekh drabarni” – vrăjitoare/ghicitoare v-a fi totdeauna respectată de familie
şi comunitate pentru contribuţia pe care o are la sprijinirea familiei sale.
Deasemenea practicarea comerţului la diverse scări, reprezintă o
activitate pe care din ce în ce mai multe tinere o imbrăţişeaza.
Din cele povestite de bătrâni se pare că dintotdeauna femeile au constituit
un sprijin important pentru familie.
Astfel pentru cei care practicau fierăritul, confecţionarea diverselor unelte
agricole, a obiectelor de fier de uz casnic, cuţite, topoare, părţile metalice de
la care, căruţe etc., femeile erau ajutorul indispensabil, cele care lucrau cot
la cot cu bărbaţii până când primul fiu era în stare să preia această sarcină.
Pentru mama soacră sprijinul pe care tânara noră îl acordă fiului său este
dovada faptului că aceasta v-a fi o viitoare mamă iubitoare şi o femeie
respectabilă în comunitate.
Nu acelaşi lucru însă se v-a întâmpla cu tatăl socru. Pentru acesta nora
v-a fi ca o fiică şi v-a fi mereu răsfăţată cu daruri si cu atenţia bătrânului ca un
semn al recunoştinţei pentru faptul că aceasta îi v-a dărui nepoţi.
Rolul acestuia în menţinerea armoniei în cadrul noii familii este foarte
important, respectul şi noţiunea de ,,la3av” contribuind la aplanarea şi
evitarea conflictelor.
Nu în ultimul rând cumnatele si cumnaţii mai mari vor fi cei care o vor
considera pe tânăra noră ca pe o soră nouă pe care toţi membrii familiei
trebuie să o respecte.
De aceea participarea la activităţile din cadrul gospodăriei, a locuinţei sunt
împărţite în raport cu priceperea ficăruia, de fapt menajând-o pe nora mai
puţin deprinsă cu munca, cu activităţile din cadrul familiei dar care trebuie
totuşi să înveţe.
Pentru ca aceasta să fie apreciată ca o,,laćhi bori “– noră bună v-a trebui
să ştie cel puţin să gătească dar şi să menţină în permanenţă curăţenia în
gospodărie.

3
 Măturatul de dimineaţă a curţii este una din sarcinile norei care ţine
neapărat să fie apreciată de către socri .
Dealtfel acesta v-a fi primul aspect pe care cei care vin în vizită vor trebui
să-l remarce în faţa tatălui socru: ,,Dikhel pes ke si tut bori”- Se cunoaşte că
ai noră.

Aceasta expresie va fi interpretată funcţie de curăţenia care este atunci în

curte.
Una din istorioarele cunoscute în comunitatea de rromi lăeşi din localitatea
Flămânzi, vorbeşte despre o tânără care cunoscând tradiţia măturatului de
dimineaţă a curţii înainte ca ceilalţi membri ai familiei să se trezească, şi
ştiind că tatăl socru trebuia să plece dis de dimineaţă de acasă, pe o furtună
cumplită şi la puţin timp după miezul nopţii, a început să măture prin curte.
Se pare că de la această activitate nu a fost oprită nici de ceilalţi membri ai
familiei care priveau uluiţi pe fereastră.
Pentru tânăra care începe o nouă viaţă, soacra dincolo de aparenţe şi de
prejudecăţi, reprezintă de fapt o a doua mamă care trebuie să o
pregătească pe fată pentru rolul de femeie, de păstrătoare a neamului său şi
mai ales să-şi însuşească calităţile şi înţelepciunea unei mame rrome.

3
2 . Sancţiuni intracomunitare în cazuri de încălcare a normelor tradiţionale de
convieţuire familială.

Căsătoria în comunitatea de rromi lăeşi nu înseamna neapărat si căsătoria

religioasă cu nunta sau logodna ca evenimente ce se desfăşoara în mod
obligatoriu cu prilejul acestei ocazii. Cu toate acestea o familie întemeiată
chiar şi în baza unei întelegeri între părinţi sau tineri reprezintă o legatură
stabila supusă tuturor regulilor de convieţuire comunitară.
De aceea una din legile nescrise ale comunităţii de rromi lăeşi o reprezintă
judecata pentru faptele care încalcă principiile de convieţuire intrafamiliale şi
comunitare.
Divorţul -,,o mukipen” într-o familie nu este doar o problema între doua
persoane, aceasta este o problema a doua familii extinse/ neamuri iar
judecata de pace reprezintă doar modalitatea de a influenţa acceptarea celor
mai bune soluţii pentru ca faptele sa nu degenereze.
Adulterul - ca motiv principal pentru divorţ v-a fi pedepsit destul de aspru în
cazul femeii însa foarte rar în cazul unui bărbat.
Pentru faptul că un bărbat şi-a înşelat soţia mustrarea din partea celor doua
familii şi jurământul acestuia că acest lucru nu se v-a mai întâmpla sunt
suficiente.
Dealtfel în acest caz femeia are ultimul cuvânt de spus, dar trebuind să ţină
seama şi de sfaturile celor mai în vârstă şi de implicaţiile pe care le poate
avea asupra sa, a familiei şi copiilor divorţul.
Nu acelaşi lucru se v-a întâmpla în cazurile în care o ,,rromni “- femeie
măritată îşi înşeala soţul.
Când acest lucru este este probat şi cunoscut în comunitate despărţirea
dintre cei doi este iminentă, de regulă femeia fiind alungată fară nici un drept
asupra familiei sau a copiilor.

3
 Deşi foarte rar se mai întâmplă astăzi, pentru asemenea faptă, în trecut,
judecata avea ca scop şi aplicarea unei pedepse fizice pentru femeia
adulteră.
.Aceasta presupunea tăierea părului, sluţirea feţei şi în acelaşi timp
renunţarea la toate drepturile asupra bunurilor din familie sau asupra legăturii
cu proprii copii.
Se cunosc cazuri cand un barbat de 30 de ani a primit, pentru seducerea
unei fete de 14 ani, ca pedeapsă, tăierea lobului urechii stângi, sau, pentru că
o femeie şi-a înşelat soţul a fost pedepsită cu tăierea vârfului nasului.
Un alt aspect care trebuie menţionat se referă ,,doś”- vina fetei care se
constată dupa desfăşurarea logodnei sau chiar a nunţii.
Conform tradiiei cei doi tineri pot avea o relaţie intimă doar după ce ritualul
căsătoriei a avut loc.Până atunci statutul de ,,ćhej bari” – fată mare, este dat
de cuvântul, de încrederea în familia din care aceasta face parte. In
asemenea cazuri , de regulă, se cere desfacerea căsătoriei de catre familia
băiaului.
Aceasta însă numai după ce tânărul v-a preciza acest lucru prin jurămînt,
după ritualul rrom( cu piciorele pe cărbuni aprinşi, bani şi pe cercul de fier
innegrit în foc), sau jurând în biserică.
La acest ritual participă un numar mare de rromi din cadrul celor două
familii dar şi din afara lor care vor pune foarte multe întrebări în aşa fel
încât ,,o solaxajmos te na avel banges”- jurământul să fie corect .
În nici un caz nu se v-a lua în seamă o dezminţire din partea fetei, pentru
că ,,i źuvli na si la pativipen”- nu se poate avea încredere în jurământul unei
femei.
Desfacerea legăturii celor doi presupune că fata se poate întoarce la
părinţi cu toate darurile primite la logodnă sau nuntă dar în cazul în care
familia acesteia a contribuit cu bani la organizarea acestor evenimente
aceştia nu vor mai fi daţi înapoi.
Ruşinea fetei va trebui asumată de către întreaga familie şi se pare că
puţinele cazuri de acest gen, cunoscute, au avut ca rezultat plecarea
definitivă a fetei din comunitate.

3
 Cel mai important insa ramane faptul ca ,,o la3av” –rusinea in fata
comunităţii este un principiu care guverneaza in comunitatea de rromi, fiind
unul din motivele pentru care normele de comportament intracomunitar sunt
foarte rar încălcat

3 .Căsătoria mixtă

Căsătoria cu un ,,ga3o”- nerrom, lucru care se putea întâmpla foarte rar

în trecut dar care nu mai reprezintă un eveniment deosebit pentru generaţia
contemporană, este poate un alt aspect care scoate în evidenţă
transformările care au loc în mentalitatea/tradiţiile comunităţilor de rromi din
ultimii ani.
Luând în considerare faptul că descendenţa în cadrul familiei de rromi lăeşi
se consideră după tată, căsătoria unui rrom cu o femeie nerromă implică
recunoaşterea de către comunitate a copiilor acestora ca ,,ćhave”-copii rromi
.În majoritatea cazurilor influenţa pe care o are familia băiatului asupra
acestora este destul de importantă, fapt care duce, pe lângă ,,educarea”
mamei în spirit rrom, la învătarea de către copii a limbii rromani şi adoptarea
tradiţiilor şi obiceiurilor specifice comunităţii rrome.
Pentru familia în care doar mama este de etnie rromă, oricât ar fi de mare
influenţa sau legăturile stabilite cu rudele rrome, copiii vor fi consideraţi în
comunitate doar ,,kaśtale”.
Această denumire vine să scoată in evidenţă legătura acestora cu
comunitatea de rromi dar într-un mod dezaprobator, considerat fiind că
influenţa nerromă asupra acestora este mult mai puternică

4
4. Adopţia

Familia fără copii in cadrul comunităţii de rromi a reprezentat totdeauna o

raritate.
Pentru cele sau cei necăsătoriţi dar şi pentru familiile care din diverse
motive nu au copii, acest lucru reprezintă o povară, în sensul în care
comunitatea va afişa o atitudine de desconsiderare sau chiar de dispreţ
pentru acest aspect.
A trăi singur, fără copii, reprezintă, în conceptul rromilor lăeşi, o viaţă irosită
în zadar, indiferent de celelalte realizări din viaţa personală sau socială.
Pentru aceasta creşterea unui copil ,,de suflet”, provenit din familia unei
rude, sau chiar un copil străin reprezintă totdeauna măsura reparatorie
prezentă in comunitatea locală de rromi lăeşi.
Adopţia, in toate cazurile va fi formală, părintii naturali fiind cei care pot lua
hotărârile majore din viaţa copiilor lor, însă cu respectul cuvenit faţă de
părerea părintelui adoptiv.
Indiferent de relaţia de rudenie, acesta va folosi pentru copilul adoptat
expresia ,,mirro ćhavo, mirri ćhej”- băiatul meu, fata mea chiar dacă copilul v-
a folosi, în unele cazuri, apelativul numelui.
Referitor la acest aspect trebuie precizat că în comunitatea locală de rromi
lăeşi, foarte rar se foloseşte apelativul de ,,dade!” – tată sau ,,daje!”- mamă
pentru părinţi.

4
 Atât pentru părinţi, rude cât şi pentru celelalte persoane , indiferent de
vârsta lor, se foloseşte numele mic , de obicei numele sub care cel vizat este
cunoscut în comunitate.
Aceasta nu înseamnă însă nicidecum lipsă de respect, din contră,
reprezintă de fapt semnul unei relaţii foarte apropiate.
Deasemenea trebuie precizat că marea majoritate a rromilor lăeşi
păstrează oiceiul celui de-al treilea nume.
Acesta este de fapt şi cel după care el/ea vor fi cunoscuţi în comunitate,
pentru că numele din actele de identitate nu vor fi folosite aproape deloc.

CAPITOLUL V

Naşterea copilului - fundament al familiei.

Naşterea primului copil intr-o familie de rromi reprezintă bucuria realizării

unui act existenţial, intelegând prin aceasta implinirea părinţilor ca rromi-
oameni aparţinând unei comunităţi distincte cu propriile reguli si valori.
.Deasemenea copiii reprezintă fundamentul si liantul atât dintre părinti cât si
în cadrul familiei extinse formată din bunici, unchi, mătuşi.
Pentru întreaga familie extinsă naşterea reprezintă ideea de continuitate a
propriului neam, reprezintă pe de altă parte realizarea cea mai importantă din
viaţa unui rrom, şi deasemenea realizarea sa în plan spiritual raportat la
relaţia cu divinul.
Statutul pe care îl capătă tânăra familie de rrom- bărbat şi rromni- femeie
capătă acum mai mult ca niciodată sensul de om şi ,,daj”- mamă, împlinire
dorită de fiecare şi care este adusă de copilul care va da un nou sens vieţii
acestora.

4
 Deşi nu recunoaşte acest lucru, tânărul tată, devine foarte atent cu mama
copilului.

CONCLUZII

Ceea ce trebuie remarcat în rândul comunităţii de rromi lăeşi este dorinţa

de a păstra legile rromanipen-ului tradiţional, dincolo de influenţa unei
societăţi mereu schimbătoare caracteristică acestui început de mileniu trei.
Cultul pentru familia numeroasă şi educaţia copiilor în spirit şi manieră
rromă reprezintă pentru rromi, premisele păstrării propriei identităţi culturale
şi umane în acelaşi timp, respectarea legăturii cu credinţa divină, a rostului
lor pe pământ hărăzit de Dumnezeu.
Dincolo de prejudecăţile împământenite în mintea localnicilor nerromi

Rolul pe care îl pot avea noile curente referitoare la multiculturalism, la

creearea unei unităţi în context european şi promovarea identităţii culturale a
minorităţilor naţionale vin să completeze dorinţa comunităţilor de rromi de
apropiere, egalitate în accesul la resurse şi mai ales dreptul la libertatea de
manifestare, element atât specific acestei naţii.

4
 Cunoşterea dar şi recunoaşterea valorilor din cadrul unei culturi minoritare,
diferite, poate reprezenta primul pas către conciliere, acceptare şi respect
între membrii unei societăţi noi, in pas cu directivele unui nou mileniu.
Pentru aceasta putem spune că unul din cele mai importante roluri, dar şi
ca datorie morală în acelaşi timp, în promovarea valorilor şi eliminarea
prejudecăţilor referitoare la rromi o are generaţia tânără a acestei etnii,
absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ superior alături de numărul tot mai
mare de cadre didactice de etnie rromă din întreaga ţară.
Implicarea activă în acţiuni de cercetare, la nivel local, de valorificare a
resurselor propriei culturi şi de prezentare a acestora pot conduce la
dezrobirea, de aceastâ dată de natură spirituală a rromilor.

NOTA

Lucrarea de faţă a fost elaborată pe baza experienţelor trăite în comunitatea

de rromi lăeşi din localitatea Hlipiceni şi Botoşani şi a informaţiilor culese şi
povestite de persoane reprezentative din mai multe localităţi ale judeţului în
care trăiesc rromi lăeşi, dintre care amintim:

F.G.- zis Ghiţă, 82 de ani, rrom fierar din localitatea Hlipiceni, Botoşani
S.I. - zis Paroi, 64 de ani, rrom fierar din localitatea Truşeşti, Botoşani
B.I – căreia i se spune Seica, 88 de ani, ghicitoare din satul Curteşti,
Botoşani
L.C – zis Indian, 55 de ani, lăutar, (acordeon) din muniucipiul Botoşani
D.I. – zis Păşune,60 de ani, lăutar, ( vioară) din localitatea Todireni,
Botoşani

4
BIBLIOGRAFIE

- Stefan Ciubotaru, Monografia oraşului Botoşani, Ed. Axa Botoşani,1997

- Informatori din localităţile în care trăiesc rromi lăeşi:

F.G.- zis Ghiţă, 82 de ani, rrom fierar din localitatea Hlipiceni, Botoşani
S.I. - zis Paroi, 64 de ani, rrom fierar din localitatea Truşeşti, Botoşani
B.I – căreia i se spune Seica, 88 de ani, ghicitoare din satul Curteşti,
Botoşani
L.C – zis Indian, 55 de ani, lăutar, (acordeon) din muniucipiul Botoşani
D.I. – zis Păşune,60 de ani, lăutar, ( vioară) din localitatea Todireni,
Botoşani

4
ANEXA A

4
ANEXA B

4
ANEXA C

4
 UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTE ALE EDUCATIEI
Departamentul de Invatamant la Distanta, Formare Continua
si Conversie Profesionala – CREDIS
COLEGIUL UNIVERSITAR DE INSTITUTORI

RROMANIPEN SI MODERN
IN COMUNITATEA DE RROMI LAESI
- BOTOSANI -

Coordonator:
Conf.Univ.Dr. GHEORGHE SARAU
Conf.Univ.Dr. DELIA GRIGORE

Absolvent

BORCOI PETRU – JUPTER

4
 BUCURESTI
2006

CUPRINS
INTRODUCERE -------------------------------------------------------------------1
MOTIVAŢIA LUCRARII-------------------------------------------------------------4
PREZENTAREA COMUNITAŢII DE RROMI----------------------------------5
CAPITOLUL I
PERIOADA PREMARITALA
1. Vârsta copilăriei şi adolescenţei --------------------------------------------------9
2 . Importanţa întemeierii familiei pentru comunitatea de rromi lăeşi-------14
CAPITOLUL II
CASATORIA- STRUCTURI CUTUMIARE ÎN CADRUL FAMILIEI DE RROMI
Căsătoria şi înţelegerea dintre familii --------------------------------------------16
1. Peţitul fetei - ,,O mangimos”------------------------------------------------------17
3. Logodna - ,,O Tokmimos”----------------------------------------------------------21
4. Nunta - ,, O Abăv”, în comunitatea de rromi lăeşi
4.1 Pregătirea nunţii-------------------------------------------------------------------23
4.2 Desfăşurarea nunţii---------------------------------------------------------------26
4.3 Darul de nuntă---------------------------------------------------------------------30
CAPITOLUL III
Folclor. Credinţe. Obiceiuri. – în comunitatea de rromi lăeşi--------------------32
CAPITOLUL IV
FAMILIA TANARA ÎN CADRUL COMUNITAŢII DE RROMI
1. Structuri si limbaje cutumiare ale continuităţii familiei------------------------34
2 . Sancţiuni intracomunitare în cazuri de încalcare a normelor
tradiţionale de convieţuire familială.------------------------------------------------37
3 Căsătoria mixtă------------------------------------------------------------------------39
4 Adopţia------------------------------------------------------------------------------------40
CAPITOLUL V
NASTEREA COPILULUI - FUNDAMENT AL FAMILIEI-------------------------41
CONCLUZII----------------------------------------------------------------------------------42

5
NOTE -----------------------------------------------------------------------------------------43
BIBLIOGRAFIE-----------------------------------------------------------------------------44
ANEXE ---------------------------------------------------------------------------------------45

MOTTO

,,…Butivar amen pućhas

Kon sam thaj katar avas
Kon p-I phuv amen muklăs
Ges thaj răt sa te phiras…”

,,…Ne întrebăm adeseori

Cine suntem şi de unde venim
Cine pe pământ ne-a hărăzit
Zi şi noapte să tot călătorim…”

5
5