Modul 10 Ok

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC
Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007-2013
Beneficiar – Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic
str. Spiru Haret nr. 10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-3111162, fax. 021-3125498, vet@tvet.ro
Analizarea reţelelor de calculatoare(LAN)

Material de predare
Domeniul: Informatică
Calificarea: Tehnician echipamente de calcul
Nivel 3 avansat
2009
AUTOR:
Florica Puşcaş – profesor grad didactic I, Colegiul Tehnic „Alesandru
Papiu Ilarian” Zalãu
COORDONATOR:
SIDOR COSTINAŞI - Prof. Drd., Colegiul Tehnic “INFOEL” Bistriţa
CONSULTANŢĂ:
IOANA CÎRSTEA – expert CNDIPT

ZOICA VLĂDUŢ – expert CNDIPT
ANGELA POPESCU – expert CNDIPT
DANA STROIE – expert CNDIPT
Acest material a fost elaborat în cadrul proiectului Învăţământul profesional şi tehnic în

domeniul TIC, proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007-
2013
2
Elemente grafice
Element Semnificaţie
Criterii de apreciere/ verificare
Definiţie
Listă de verficare;
Paşi de urmat
Atenţie! Informaţie importantă!
Atenţie! Este interzis să...
Recomandări cu privire la termene – limită;

Alte recomandări cu privire la organizarea resurselor de timp.
Cuprins
Elemente grafice .........................................................................................................3
I. Introducere................................................................................................................5
II. Documente necesare pentru activitatea de predare............................................7
III. Resurse....................................................................................................................8
Tema 1. Caracteristicile şi beneficiile unei reţele LAN............................................8
Fişa 1.1Caracteristicile unei reţele LAN.................................................................................8
Fişa 1.2 Beneficiile unei reţele LAN....................................................................................26
Tema 2. Conceptele şi tehnologiile de bază utilizate în reţelele de calculatoare33
Fişa 2.1. Moduri de transmitere a datelor.............................................................................33
Fişa 2.2 Adresarea IP............................................................................................................39
Fişa 2.3 DHCP.......................................................................................................................45
Fişa 2.4 Tipurile..şi..funcţiile protocoalelor de comunicaţie................................................49
Tema 3. Identificarea denumirilor, scopurilor si caracteristicilor echipamentelor
de reţea.......................................................................................................................66
Fişa 3.1 Echipamente de reţea...............................................................................................66
Tema 4. Identificarea denumirilor, scopurilor şi caracteristicilor cablurilor de
rețea.............................................................................................................................82
Fişa 4.1 Cabluri de reţea.......................................................................................................82
Tema 5 Realizarea studiilor de piaţă în vederea achiziţionării echipamentelor de
reţea necesare într-o reţea LAN...............................................................................93
Fişa 5.1 Studii de piaţă în vederea achiziţionării echipamentelor de reţea necesare într-o
reţea LAN .............................................................................................................................93
Tema 6. Conectarea elementelor unei reţele LAN într-un hub şi/sau switch...105
Fişa 6.1 Conectarea staţiei de lucru şi a segmentelor reţelei LAN într-un hub şi/sau switch
.............................................................................................................................................105
Tema 7 Segmentarea unei reţele LAN cu ajutorul bridge-urilor şi/sau switch-
urilor..........................................................................................................................113
Fişa 7.1 Domeniu de coliziune............................................................................................113
IV. Bibliografie..........................................................................................................121
I. Introducere
Materialele de predare reprezintă o resursă – suport pentru activitatea de predare,
instrumente auxiliare care includ un mesaj sau o informaţie didactică.
Prezentul material de predare, se adresează cadrelor didactice care predau în cadrul

şcolilor postliceale, domeniul Informatică, calificarea Tehnician echipamente de
calcul.
El a fost elaborat pentru modulul Reţele de calculatoare – noţiuni generale, ce se

desfăşoară în 45 ore, în următoarea structură:
Laborator tehnologic 15 ore
Instruire practică 0 ore
Activităţi de predare 30 ore
Competenţe Teme Fise suport
Descrie reţelele • Tema 1 • Fisa 1.1

de calculatoare
Caracteristicile şi beneficiile unei Caracteristicile unei reţele
reţele LAN LAN
• Fisa 1.2
Beneficiile unei reţele LAN

Precizează • Tema 2 • Fisa 2.1
conceptele şi
tehnologiile de Conceptele şi tehnologiile de bază Moduri de transmitere a
bază utilizate în utilizate în reţelele de calculatoare datelor
reţelele de
calculatoare • Fisa 2.2
Adresarea IP
• Fisa 2.3
DHCP
• Fisa 2.4
Tipurile..şi..funcţiile
protocoalelor de comunicaţie
Expune • Tema 3 Fişa 3

proprietățile
echipamentelor Identificarea denumirilor, scopurilor Identificarea denumirilor,
fizice ale unei si caracteristicilor echipamentelor scopurilor si caracteristicilor
rețele de de reţea echipamentelor de reţea
Competenţe Teme Fise suport
calculatoare
• Tema 4 • Fişa 4
Identificarea denumirilor, Identificarea denumirilor,

scopurilor și caracteristicilor scopurilor și caracteristicilor
cablurilor de reţea cablurilor de reţea
Configurează • Tema 5 • Fişa 5

echipamentele
unei rețele de Realizarea studiilor de piaţă în Studii de piaţă în vederea
calculatoare vederea achiziţionării achiziţionării echipamentelor
echipamentelor de reţea necesare de reţea necesare într-o reţea
într-o reţea LAN LAN
Conectarea elementelor unei reţele Conectarea staţiei de lucru şi

LAN într-un hub şi/sau switch a segmentelor reţelei LAN
într-un hub şi/sau switch
Segmentarea unei reţele LAN cu Domeniu de coliziune

ajutorul bridge-urilor şi/sau switch-
urilor
Absolvenţii nivelului 3 avansat, şcoală postliceală, calificarea Tehnician echipamente de

calcul, vor fi capabili să îndeplinească sarcini cu caracter tehnic de montaj, punere în
funcţiune, întreţinere, exploatare şi reparare a echipamentelor de calcul.
6
II. Documente necesare pentru activitatea de predare
Pentru predarea conţinuturilor abordate în cadrul materialului de predare cadrul
didactic are obligaţia de a studia următoarele documente:
• Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea Tehnician echipamente

de calcul, nivelul 3 avansat – www.tvet.ro, secţiunea SPP sau www.edu.ro ,
secţiunea învăţământ preuniversitar
• Curriculum pentru calificarea Tehnician echipamente de calcul, nivelul 3 avansat

– www.tvet.ro, secţiunea Curriculum sau www.edu.ro , secţiunea învăţământ
preuniversitar
7
III. Resurse
Tema 1. Caracteristicile şi beneficiile unei reţele LAN

Fişa 1.1Caracteristicile unei reţele LAN
Prezentul material vizează competenţa:

C 8.1 Descrie reţele de calculatoare
CE?
Tehnologia de transmisie în cadrul unei reţele LAN
Reţeaua de calculatoare reprezintă un ansamblu de calculatoare interconectate

prin intermediul unor medii de comunicaţie, asigurându-se în.. acest fel utilizarea în
comun de către un numar mare de utilizatori a tuturor resurselor fizice(hardware), logice
(software şi aplicaţii de bază) şi informaţionale (baze de date)de care dispune
ansamblul de calculatoare conectate.
Componentele reţelei de calculatoare

Principalele componente ale unei reţele de calculatoare sunt:
 Placa de reţea
 Cabluri de reţea
 Hub(Cutia centrala a reţelei) sau concentrator
 Punţi
 Switch
 Router(repartitor)
 Modem
 Transceiver
 Terminator
 Conector
 Placa de reţea–NIC(Network Interface Card)
O placă de reţea ~ este o piesă electronică proiectată pentru a permite calculatoarelor

să se conecteze la o reţea de calculatoare.
Rolul plăcii de reţea este următorul:
- pregăteşte datele din calculator pentru a fi transmise prin cablu de reţea
- transmite datele către un alt calculator
- recepţionează datele primite prin cablu şi le transformă în octeţi
- controlează fluxul de date între calculator şi cablu de date
Fig. 1.1.1 ~ Placa de reţea
 Cabluri de reţea
Reţelele actuale sunt conectate prin fire sau cabluri. Acestea acţionează ca mediu fizic
de transmisie în reţea. Rolul lor este de a transporta semnalele între calculatoare.
Cablurile folosite pentru realizarea reţelelor sunt: coaxial, torsadat, fibra optică.
Sugestii metodologice
În Fişa 4 sunt reprezentările, caracteristicile si proprietăţile cablurilor de reţea
 Hub(Cutia centrală a reţelei) sau concentrator

Hub-urile permit computerelor dintr-o reţea să comunice. Fiecare computer se
conectează la hub printr-un cablu Ethernet, iar informațiile trimise de la un computer la
altul trec prin hub. Un hub nu poate să identifice destinația sursă , de aceea trimite
informațiile tuturor computerelor conectate la acesta, inclusiv celui care le-a trimis.
Fig.1.1.2 ~ Hub
Hub-ul trimite şi primește informații, dar nu poate efectua ambele activități

simultan.
 Punţile
Puntea sau bridge-ul este dispozitivul de interconectare ce poate lua decizii logice,
este echipamentul de reţea care lucrează pe subnivelul MAC al modelului OSI şi mai
este denumit releu de nivel 2(Layer 2 Relay). Punţile sunt folosite şi la interconectarea a
grupuri de calculatoare ce diferă prin protocolul folosit. Mecanisme ce fac din punte un
dispozitiv de interconectare "inteligent" sunt:
- încapsularea datelor la nivel legătură de date;
- folosirea unei scheme de adresare pentru livrarea datelor.
a b c
Fig. 1.1.3 ~ Reprezentări grafice pentru puntea de reţea

a-panoul frontal; b-panoul din spate; c-simbol grafic
O punte ce primeşte cadre de date le retransmite reţelelor interconectate pe baza unor

algoritmi de expediere (forwarding) selectaţi de producător (dirijare explicită, filtrare de
adrese etc.).
Puntea este capabilă să decodeze cadrul pe care-l primeşte pentru a face prelucrările
necesare transmiterii pe reţeaua vecină. Pentru transmiterea unui cadru, puntea trebuie
să aştepte disponibilitatea reţelei. Deci mesajele recepţionate sunt temporar memorate
de către punte şi apoi emise către sistemul destinatar.
9
 Switch
Un switch de reţea este un dispozitiv care realizează conexiunea diferitelor segmente
de reţea pe baza adreselor MAC.
Fig.1.1. 4 ~ Switch
Adresa MAC(Media Access Control) este un număr întreg pe 6 octeţi (48 biţi)
pe reţelele Token-ring sau Ethernet folosit la identificarea unui calculator într-o reţea
locală.
 Router(repartitor)
Routerul sau echipamentul de dirijare a pachetelor este un echipament de
comunicatie de nivel retea (layer 3 device). Acesta utilizează algoritmi specifici de
deducere a căii optime de transfer a datelor într-o reţea de arie largă, având căi
redundante.
Orice LAN poate comunica într-un WAN dacă este conectată la aceasta printr-un router,
denumit şi poartă de reţea (gateway). Routerul maximizeaza ratele de transfer şi de
filtrare a pachetelor.
Un router folosit pentru conectarea unui LAN în WAN, la nivelul căruia se aplică o
anumită politică de securitate, se numeşte şi echipament de tip ”zid de
protectie”(firewall).
a b c d e
Fig.1.1.5 ~ Moduri de reprezentare a routerului
a-router; b-router; c-ATM router; d-gateway; e-firewall
10
Fig.1.1. 6~ Router- panoul frontal
Fig.1.1.7~ Router- panoul din spate

 Modem
Modemul este un dispozitiv de comunicaţie care permite unui calculator să transmită
informaţii pe linii telefonice standard. Rolul modemului este de a converti semnalele
digitale în semnale analogice şi invers. Modemurile emiţătoare combină (modulează)
semnalele digitale ale unui calculator cu purtătoarea (un semnal de frecvenţă
constantă) pe o linie telefonică.
Fig.1.1. 8~ Modem
 Transceiver este un dispozitiv care conectează calculatorul în reţea.
11
Denumirea..acestui..dispozitiv..derivă..din..TRANSmitter/reCEIVER(emiţător/receptor);
deci este un dispozitiv care transmite şi recepţionează semnale.
El transformă fluxul de date paralel folosit pe magistrala internă a calculatorului, într-un
flux de date serial, folosit pe cablurile care conectează calculatoarele.
Un transceiver este utilizat pentru conectarea unui anumit echipament dintr-o reţea
locală (calculator, router s.a.) la mediul de transmisie (cablu UTP, coaxial, optic etc.),
prin intermediul unor interfeţe AUI(Attachment Unit interface) sau MII (Media
Independent Interface). Transceiverul este un dispozitiv multiport care conţine etaje de
amplificare şi convertoare de semnal (de exemplu, semnalul electric poate fi convertit în
undă luminoasă şi invers folosind diode LASER şi fotodiode).
Fig.1.1. 9Transceiver
 Terminator – este un rezistor folosit la fiecare capăt al unui cablu Etheret pentru a
evita reflectarea semnalelor înapoi pe cablu si generarea unor erori.
Fig.1.1. 10 Terminator
Terminatorul se instalează la primul si ultimul calculator din reţea.
Fig. 1.1.11~ Poziţionarea conectorilor
12
Terminatorul BNC încheie fiecare capăt al unui cablu de magistrală pentru a absorbi
semnalele parazite.
O reţea magistrală nu poate funcţiona fără terminatoare BNC
 Conectorul este un dispozitiv ce realizează conexiunea între cablu şi calculator.

Pentru cablurile coaxiale se folosesc conectori de tip BNC, BNC (mufa) sau BNCT.
Fig.1.1. 12 ~ Conectori BNC
Conectorii RJ- 45(Registered Jack 45) sunt de tip mamă şi tată.
Fig.1.1. 13 ~ Conectori RJ- 45
Introducerea cablului în aceşti conectori se realizează cu unelte speciale şi trebuie

respectate convenţiile de poziţionare şi culoare.
Fig.1.1. 14 ~ Convenţii de numerotare
Convenţii de numerotare: Numerotarea începe de la pinul din stânga-numărul 1, iar în

dreapta este pinul numărul 8.
În comunicarea datelor intervin 4 pini astfel:
- 1 TD + (Transmission Data +)
- 2 TD - (Transmission Data -)
- 3 RD + (Received Data +)
- 6 RD - (Received Data -)
13
Culorile firelor:
Fiecare pereche are o culoare specifică:portocaliu, verde, albastru şi maro.
În fiecare pereche, un fir va avea culoarea perechii, iar celălalt va avea drept culoare o
combinaţie între alb si culoarea perechii. Astfel se obţin 8 culori: alb-portocaliu,
portocaliu, alb-verde, verde, alb-albastru, albastru, alb-maro şi maro.
Perechile active sunt perechile de culoare portocalie şi verde.
Regulă generală:
- pinului pozitiv (TD+/RD+) i se asociază o culoare combinată (alb-verde/alb-portocaliu)
- pinului negativ i se asociază culoare pură(verde/portocaliu)
Profesorul arată toate elementele componente ale reţelei, dă explicaţii şi apoi

elevii realizează aceeaşi operaţie.
Clasificarea reţelelor
După tehnologia de transmisie:
- reţele cu difuzare (broadcast);
- reţele punct - la - punct;
După scara la care operează reţeaua (distanţa);
- reţele locale LAN;
- reţele metropolitane MAN;
- reţele de arie întinsă WAN;
- Internet-ul;
După topologie:
- reţele tip magistrală (bus);
- reţele tip stea (star);
- reţele tip inel (ring);
- reţele combinate.;
După tipul sistemului de operare utilizat:
- reţele peer-to-peer;
- reţele bazate pe server.
Reţeaua locală (Local Area Networks –LAN) este un ansamblu de mijloace de

transmisiune şi de sisteme de calcul pentru a realiza atât funcţii de transport ale
informaţiei cât şi funcţii de prelucrare a acesteia.
Reţeaua locală de calculatoare LAN este o combinaţie de componente hardware şi

software:
 sisteme de calcul care se interconectează;
 adaptoare sau plăci de reţea (NIC – Network Interface Card);
 mediul fizic de comunicaţie;
 unităţi de interconectare (concentratoare / repetoare, etc.);
 software de reţea.
LAN-urile sunt proiectate să realizeze următoarele lucruri:
1- să opereze pe o aria geografică limitată la o clădire sau un grup de clădiri;
2- să permită unui număr de utilizatori să acceseze media cu laţime de bandă mare;
3- să furnizeze conectivitate permanentă la serviciile locale;
14
4- să conecteze echipamente de reţea adiacente.
LAN-urile sunt frecvent utilizate pentru a conecta calculatoarele personale şi staţiile de

lucru din birourile companiilor şi fabricilor, în scopul de a partaja resurse (imprimante,
de exemplu) şi de a schimba informaţii.
Reţele LAN - Local Area Network - sunt în general reţele private.
TOPOLOGII LAN
Topologia logică ~ reprezintă metoda folosită pentru transferul informaţiilor de la un

calculator la altul.
Topologia fizică ~ este dispunerea fizică în teren a componentelor care alcatuiesc
reţeaua de calculatoare.
Sinonimele care se pot folosi pentru topologie sunt:structură, dispunere fizică, hartă,
diagramă.
Performanţele unei reţele sunt influenţate de topologia aleasă.Pentru a alege o
topologie în detrimentul alteia trebuie avut în vedere următoarele:
- tipul de echipament necesar pentru realizarea reţelei
- caracteristicile echipamentului
- extinderea reţelei
- modul de administrare al reţelei
Pentru aranjarea în reţea a calculatoarelor se folosesc diferite topologii(standard şi
hibride).
Topologiile standard sunt:
 Reţele de tip magistrală
 Reţele de tip stea
 Reţele de tip ring
Reţele de tip magistrală
În cadrul acestui tip de reţele toate calculatoarele sunt interconectate la cablul principal
al reţelei. Calculatoarele conectate în acest tip de reţea au acces în mod egal la toate
resursele reţelei. Acest tip de reţea are însă un defect şi anume: dacă reţeaua este
întreruptă într-un loc fie accidental fie prin adăugarea unui alt nod de reţea atunci
întreaga reţea este scoasă din funcţiune. Este totuşi una din cele mai ieftine moduri de
a pune la cale o reţea. Datele din reţea, sub forma unor semnale electronice sunt
transmise tuturor..calculatoarelor..conectate. Informaţia va fi acceptată doar de
calculatorul a cărui adresa corespunde adresei codificate de semnalul transmis
Fig.1.1. 15 ~ Reţea cu topologie de magistrală
15
Pentru a opri reflectarea semnalului, la fiecare capăt al cablului este plasat un
terminator . Acesr terminator are rolul de a absorbi semnalele.
Reţele de tip stea

Acest tip de reţea face legatura între calculatoare prin intermediul unui concentrator sau
hub.reţelele care au această topologie oferă administrare centralizată.
Fig.1.1. 16 ~ Reţea cu topologie stea
Dacă se defectează hub-ul cade toată reţeaua. Dacă un calculator sau un cablu
care îl conectează la hub se defectează atunci numai calculatorul respectiv nu
receptionează şi nu transmite informaţii, restul reţelei funcţionează.
Din punct de vedere al siguranţei transmisiei de date este cea mai sigură soluţie în
alegerea configurării unei reţele LAN. Dezavatajul este de ordin finaciar deoarece
concentratorul are un preţ destul de ridicat.
Reţele de tip ring

Tipul de reţea circular face legătura între calculatoare prin intermediul unui port
de intrare (In Port) şi a unui port de ieşire (Out Port). În această configuraţie fiecare
calculator transmite date către următorul calculator din reţea prin portul de ieşire al
calculatorului nostru către portul de intrare al calculatorului adresat. În cadrul acestei
topologii instalarea cablurilor este destul de dificilă şi atunci se recurge la un compromis
între acest tip de reţea şi cel de tip magistrală folosindu-se o unitate centrală care să
închidă cercul numită Media Acces Unit (MAU – unitate de acces a mediilor).
Fig.1.1. 17 ~ Reţea cu topologie inel
16
Topologia de inel conectează fiecare calculator de alte două, imaginea fiind aceea a
unor calculatoare asezate în cerc. Datele transmise de un calculator trec prin toate
calculatoarele intermediare înainte de a ajunge la destinaţie. Dacă nu se folosesc
cabluri suplimentare, oprirea unui calculator sau ruperea unui cablu duce la oprirea
întregii reţele.
Trebuie folosite topologii diferite în funcţie de suprafaţa pe care se realizează şi
specificul informaţiilor care se transmit în reţea cu frecvenţă mai mare.
Trebuie să facem distincţie între topologia fizică(dispunerea fizică în teren a

componentelor), şi topologia logică (modul în care datele sunt transferate de la un
calculator la altul).
Caracterizarea reţelelor LAN se realizează prin:
- topologie: LAN - urile pot utiliza diferite topologii
- mărime: LAN - urile au in general dimensiuni mici, iar timpul de transmisie este limitat
şi cunoscut dinainte ;
- tehnologia de transmisie: LAN-urile utilizează frecvent o tehnologie de transmisie ce
constă dintr-un singur cablu la care sunt conectate toate calculatoarele (de aici vine
numele de difuzare). Aceste reţele functionează la viteze cuprinse între 10 şi 100 Mb/s.
LAN - urile mai pot funcţiona şi la viteze mai mari, de pană la sute de Mb/s.
Reţele cu difuzare (broadcast) sunt acele reţele care au un singur canal de

comunicaţie care este partajat (este accesibil) de toate calculatoarele din reţea.
Mesajul (numit pachet) poate fi adresat unui singur calculator, tuturor calculatoarelor din
reţea (acest mod de operare se numeşte difuzare) sau la un subset de calculatoare
(acest mod de operare se numeşte trimitere multiplă).
Acest mod transmitere este caracteristic reţelelor LAN.
Reţelele cu difuzare au un singur canal de comunicaţii care este partajat de toate
calculatoarele din reţea.
Topologiile corespunzătoare acestui tip de legătură sunt: magistrală comună,inel şi
satelit
Fig.1.1.18 ~ Magistrală comună
Fig.1.1.19 ~ Topologia inel
17
Fig.1.1.20 ~ Topologia satelit
Reţele punct la punct sunt acele reţele care dispun de numeroase conexiuni între
perechi de calculatoare individuale. Pentru a ajunge de la calculatorul sursă la
calculatorul destinaţie, un pachet s-ar putea să fie nevoit să treacă prin unul sau mai
multe calculatoare intermediare. Deseori sunt posibile trasee multiple, de diferite
lungimi, etc.
În general reţelele mai mici (locale) tind să utilizeze difuzarea, în timp ce reţelele mai
mari sunt de obicei punct - la - punct.
Reţelele punct la punct dispun de numeroase conexiuni între perechi de calculatoare
individuale. Pentru a ajunge la destinaţie, un pachet s-ar putea să fie nevoit să treacă
prin unul sau mai multe calculatoare intermediare. În mod obişnuit se folosesc cinci
topologii în cadrul acestei legături: stea, arbore, multistea, buclă şi neregulată.
Fig.1.1.21 ~ Structură..centralizată..(stea);
Fig.1.1.22 ~ Structură ierarhizată..(arbore)
Fig.1.1.23 ~ Structură completă..(multistea)
Fig.1.1. 24 ~ Structură tip..buclă..(inel)
18
Arhitectura de reţea
Termenul de arhitectură de reţea defineşte structura globală a reţelei precum şi toate
componentele care o fac funcţională(echipamentele hardware şi software-ul de sistem).
Cele mai utilizate arhitecturi de reţea sunt:
 Ethernet
 TokenRing
 AppleTalk
 ArcNet
Arhitectura de reţea Ethernet
Ethernet este cea mai populară arhitectură de reţea în momentul de faţă. indiferent de
topologia utilizată. Arhitectura standard a unei reţele Ethernet este următoarea:
- server-e,
- staţii de lucru (clienţi),
- echipamente de comunicaţie LAN
Ethernet este o ahitectură de reţea locală dezvoltată de firma Xerox în 1976, în
colaborare cu DEC şi Intel.
Fig. 1.1.25 ~ Arhitectura de reţea Ethernet
Arhitectura de reţea TokenRing
Un inel poate fi format nu numai dintr-un mediu unic de difuzare, ci şi din mai multe
legături punct-la-punct, care formează un inel. Legăturile punct-la-punct pot fi
implementate pe diferite tipuri de medii fizice. Ideea utilizării unei structuri de inel real,
nu numai logic, cu un canal având cunoscută limita superioară a debitului, a fost
adoptată de către compania IBM, care a aplicat-o pentru LAN - urile produse de ea. În
consecinţă a apărut un al treilea standard pentru LAN – uri IEEE 802.5, larg cunoscut
sub numele de token-ring.
19
Fig.1.1.26 ~ Protocolul Token-ring 802.5-reţea inel
Fig.1.1.27 ~ Protocolul Token-ring 802.5-ascultare
Fig.1.1.28 ~ Protocolul Token-ring 802.5-transmisie
Arhitectura de reţea AppleTalk

Pe masură ce calculatoarele Apple au câstigat popularitate, a devenit imperios
necesara integrarea acestora în retea. A aparut astfel stiva de protocoale de retea
AppleTalk, la fel de "prietenoasa" ca si interfata de utilizator Apple. Reteaua AppleTalk
este o retea de tip peer-to-peer care asigura ca functiuni de baza partajarea fisierelor si
a imprimantelor.
AppleTalk are:
-Stratul Aplicatie - asigura asigura servicii de retea pentru aplicatii dinafara stivei de
protocoale: e- mail, imprimare în retea etc.
-Stratul Sesiune - asigura servicii de genul: transmisie fullduplex, rezolutie de nume în
adrese, acces la imprimanta, secventare de pachete, etc.
-Stratul Transport - asigură conexiunilor sigure si fara erori cap-la-cap între doua
calculatoare
20
-Stratul Datagram - asigura livrare de datagrame în mod fără conexiune.
-Stratul Network Access - corespunde straturilor de jos, 2 si 1 (DataLink si Fizic)
Arhitectura de reţea ArcNet

ARCNET este o reţea locală (LAN) de protocol. ARCNET a fost primul sistem de reţele
disponibile pe scară largă pentru microcalculatoare şi a devenit popular în anii 1980
pentru automatizarea sarcinilor de birou.
21
Tab.1.1.1
ARHITECTURA CARACTERISTICI OBSERVAŢII
DE REŢEA
Ethernet Topologie magistrală liniară
magistrală stea
Metoda de acces CSMA/CD
Viteza de transfer 10Mbps sau
100Mbps
Tipul de cablu Coaxial gros Topologii Ethernet de
Coaxial subţire 10 Mbps:10Base T,
UTP 10Base 2, 10Base S, 10
Base FL
Topologii Ethernet
mai mari de 10
Mbps :
100Base VG – AnyLAX
Ethernet
100BaseXEthernet(Fast
Ethernet)
TokenRing Topologie Inel cablat în stea
Metoda de acces Prin transferul
jetonului
Viteza de transfer 4 şi 16Mbps
Tipul de cablu Torsadat ecranat-
STR
Torsadat
neecranat-UTP
Transmisie bandă Concentratorul, intr-o
reţea TokenRing ,
găzduieşte de fapt inelul
Denumiri pentru
concentrator:MAU,SAU,
SMAU
AppleTalk Este inclusă în sistemul
de operare Mocintosh
Reţelele AppleTalk sunt
foarte simple în
comparaţie cu alte
reţele
ArcNet Are arhitectură simplă,
ieftină şi flexibilă
Poate avea o topoplgie
magistrală-stea sau
magistrală
Standardul care guvernează funcţionarea reţelelor Ethernet este IEEE 802.3 după cum urmează:
Tab.1.1.2
Denumirea Standard Mediu de Conectori Topologie Viteza de
transmisie transfer
10 BASE 5 IEEE 802.3 Cablu coaxial gros Mufa “vampire” Magistrală 10 Mbps
(cupru) 500 m
10 BASE 2 IEEE 802.3 Cablu coaxial subţire BNC Magistrală 10 Mbps
(cupru) Daisy chain 180 m
10 BASE – T IEEE 802.3 Cablu torsadat cupru J 45 (8 pini) Stea 10 Mbps
neecranat (UTP) /
ecranat (STP) 1024 staţii 100 m
10 BASE – F IEEE 802.3 Cablu - fibră optică ST Stea 10 Mbps
10 BASE FL Idem cu 2 fire 2000 m
Fast Ethernet IEEE Cablu torsadat 100 Mbps
100 BASE T 802.3u neecranat (UTP) /
- 100 BASE T4 ecranat (STP) CAT 5 4 perechi fire
- 100 BASE TX 2 perechi fire HQ
- 100 BASE FX 2 fibre optice
Gigabit Ethernet IEEE 802.3z Fibră optică: 1 000 Mbps =
1000 BASE T – sau 1 Gbps
(1998) IEEE Cablu cupru
802.3ab
10 Gigabit IEEE Fibră optică: 10 000 Mbps =
Ethernet 802.3ae - single mode: 40 km 10 Gbps
(2002- 2006) - multimode: 300 m
UNDE ? Conţinutul poate fi predat în laboratorul de informatică sau în laboratorul
tehnologic
CU CE ?
 Panoplii cu elemente ale reţelei LAN
 Pliante cu echipamente de reţea LAN
 Prezentare multimedia
CUM?
Clasa poate fi organizată frontal sau pe grupe de 3-4 elevi.
Metode
Expunerea- prezentarea noţiunilor legate de elementele unei reţele locale

Descrierea – pe baza observaţiei se prezintă detalii despre compoentele LAN
Demonstraţia - prin prezentarea şi vizualizarea componentelor LAN
Obervaţia – urmăreşte exersarea şi dezvoltarea capacităţilor şi aptitudinilor de selecţie
a componentelor LAN
Exerciţiu – prin căutarea, identificarea şi prezentarea componentelor LAN
Ca materiale de evaluare se pot folosi:

o Probe orale
o Probe scrise
Tema 1. Caracteristicile şi beneficiile unei reţele LAN
Fişa 1.2 Beneficiile unei reţele LAN

C 8.1 Descrie reţele de calculatoare
CE?
 Acces la resurse (utilizare eficientă prin partajare a resurselor unităţii centrale (UC)
 Acces direct la resursele hardware (unităţi de stocare externe, imprimante) şi
software (editoare, limbaje de programare, programe specializate)
 Păstrarea programelor şi fişierelor într-o singură copie (pe server) şi utilizarea lor
de către orice utilizator cu drept de acces
 Sistem de protecţie a fişierelor şi programelor
 Utilizarea simultană a bazelor de date de către mai mulţi utilizatori
 Comunicare şi schimb de informaţii (programe şi fişiere) între utilizatori la nivel
local, regional sau mondial
Acces la resurse (utilizare eficientă prin partajare a resurselor unităţii centrale (UC)
Pentru utilizarea eficientă a resurselor sistemului de calcul, unele sisteme de operare

pot gestiona execuţia concurentă a mai multor procese, asigurând proceselor din
sistem accesul concurent la resursele sistemului sau partajarea resurselor. Aceasta
înseamnă că, la un moment dat, în sistem se pot afla în execuţie mai multe procese
care concurează între ele pentru accesul la resursele sistemului iar sistemul de operare
gestionează resursele sistemului pentru satisfacerea cât mai multor cereri ale acestor
procese pentru alocarea de resurse.
O caracteristică importantă a unui sistem de operare este măsura în care poate asigura
execuţia concurentă a proceselor. Având în vedere acest criteriu, sistemele de operare
pot fi:
- monotasking, care nu asigură execuţia concurentă şi nici partajarea resurselor între
mai multe procese. Sub controlul unui sistem de operare monotasking, la un moment
dat, în sistemul de calcul se poate executa un singur program; acesta rămâne activ din
momentul lansării lui în execuţie şi până la terminarea lui completă; cât timp este în
execuţie, programul are acces la toate resursele sistemului de calcul.
Exemplu: sistemul de operare MS-DOS
- multitasking sunt acele sisteme de operare care asigură execuţia concurentă a mai
multor procese care există concomitent în sistem.
Exemplu: sistemele de operare Windows, Unix
Faţă de sistemele de operare monotasking, pentru un sistem de operare multitasking

trebuiesc definite strategiile de alocare a resurselor la procesele concurente, strategii
care vor fi folosite de componentele sistemului de operare pentru gestionarea
resurselor.
Acces direct la resursele hardware (unităţi de stocare externe, imprimante) şi

software (editoare, limbaje de programare, programe specializate)
Ţinând cont de faptul că informaţia care se poate obţine din cadrul unei reţele poate fi
prelucrată şi utilizată şi în alte reţele sau pe PC-uri, aceasta trebuie stocată pe suporturi
magnetice, optice sau pe suport de hârtie.
Unităţile de stocare externă sunt:
CD-ul – până la apariţia DVD-ului a fost cel mai folosit mijloc de stocare a informaţiei pe
suport digital. Cd-rom-ul este partea hardware folosită pentru citirea cd-urilor, Cd Writer-
ul este unitatea folosită pentru scrierea şi citirea CD-urilor. (capacitate 700 Mb)
Fig.1.2.1 ~ CD
DVD-ul – în prezent este cel mai popular suport pentru stocarea informaţiei; are
aceleaşi dimensiuni ca şi CD-ul, dar capacitatea de stocare este de peste 6 ori mai
mare; este cel mai folosit mijloc pentru stocarea filmelor înlocuind casetele vhs. DVD-
rom-ul este partea hardware folosită pentru citirea DVD-urilor, DVD writer-ul este folosit
pentru citirea şi scrierea DVD-urilor. (capacitate 4.7 Gb sau mai mare). DVD-RAM Drive
este un dispozitiv ce ajută la scrierea rapidă a unor tipuri speciale de DVD-uri.
Fig.1.2.2 DVD
Blu-ray-ul – este ultima tehnologie lansată pe piaţa de stocare a informaţiei digitale şi a

formatelor video high definition. Bd-rom-ul este folosit pentru citirea discurilor, iar BD-
writer-ul este folosit pentru scriere şi citire. (Capacitatea unui disc blu-ray cu un singur
strat este 25 Gb, iar cu două straturi este 50 Gb).
Fig.1.2.3 ~ Blu-ray
HD DVD – este un disc de densitate optică mare (up-grade al DVD-ului) o versiune
îmbunătăţită a DVD-ului.
Fig. 1.2.4 ~ HD DVD
Floppy disk-ul este o componentă pentru stocarea informaţiei. În acest moment este
complet depasită deorece poate oferi doar 1,38 Mb spaţiu pentru stocare.
Fig.1.2. 5 ~ Floppy disk

USB flash drive-ul (stick-ul) – este o componentă folosită de asemenea pentru
stocarea informaţiei, compusă dintr-o memorie integrată ce se poate conecta la orice
sistem de calcul printr-o iesire USB, este mic, uşor şi poate fi rescris la infinit.
(Capcitatea diferă de la 128 Mb până la 64 Gb).
Fig.1.2.6 ~ Stick
Banda magnetică este încă folosită pentru stocarea informaţiei digitale datorită
performaţelor sale în durabilitate, neegalate încă de suporturile optice. Banda
magnetică poate garanta stocarea informaţiei pentru mai mult de 50 de ani, pe când un
blu-ray garantează integrabilitatea datelor pentru 1 an (conditia în ambele cazuri este
ca normele de utilizare să fie respectate).
Fig.1.2.7 ~ Banda magnetică
Informaţia pe suport de hârtie se obţine cu ajutorul unei imprimante sau a unui plotter
Serverele de tipărire din cadrul unei reţele LAN sunt dispozitive care administrează
accesul clienţilor dintr-o reţea la una sau mai multe imprimante conectate la aceasta.
Ele pot fi calculatoare specializate, dispozitive dedicate (dotate cu un port Ethernet şi
unul sau mai multe porturi paralele) sau chiar staţii de lucru pe care sunt instalate
aplicaţii care permit partajarea imprimantei ataşate.
Soluţia alternativă la utilizarea unui server de tipărire este ataşarea imprimantei direct la
LAN. Numeroase imprimante pot fi echipate cu o placă de reţea (NIC) care le permite
să fie conectate direct la LAN şi să devină astfel servere de coadă de tipărire.
Rolul unui server de tipărire este să accepte cererile de tipărire ale tuturor dispozitivelor
interconectate, să le plaseze într-o coadă de aşteptare şi să le trimită imprimantei
corespunzătoare. Cererile sunt procesate, de obicei, în ordinea în care au fost primite,
deşi unele sisteme de operare în reţea permit stabilirea unor priorităţi pentru task-urile
de tipărire.
Imprimanta reţelei este un printer partajat care oferă la toti utilizatorii reţelei
posibilitatea de tipărire
Fig.1.2.8 ~ Imprimantă
Plotter-ul se utilizează de obicei în domeniul industrial, deoarece oferă utilizatorilor

posibilităţi de tipărire pe formate de dimensiuni mai mari decât formatul A0.
Fig.1.2.9 ~ Plotter
În condiţiile în care reţeaua se dezvoltă, prin conectarea de tot mai multe staţii de lucru
sau utilizarea de software tot mai complex, se poate trece la utilizarea de mai multe
servere. Acestea vor fi specializate, pentru îndeplinirea anumitor sarcini: servere de
fişiere sau de tipărire, de aplicaţii, de postă electronică, de fax, de comunicaţii etc.
Editoarele(de text,web,video, audio,pentru XLM, foto,pentru articole în alte limbi,etc)
folosite pentru realizarea oricărei aplicaţii pot fi accesate cu mare usurinţă.
Pe langă sistemul de operare destinat acţiunilor la nivelul staţiei de lucru, există
programe speciale de comunicţtii în reţea (de exemplu pentru sistemul de operare
NetWare există Netware Shell) ce permite comunicarea staţiei de lucru cu calculatorul
central şi cu toate celelalte staţii de lucru conectate la reţea. Aceste programe speciale
permit ca toate staţiile de lucru din reţea să utilizeze programele şi fişierele de date de
pe calculatorul central în funcţie de priorităţile recunoscute utilizatorului respectiv.
Tot mai des este folosit termenul de limbaje de programare din generaţia a V-a, cu
referiri la programarea declarativă şi la programarea logică, utilizate mai ales în
domeniile de preocupări ale inteligenţei artificiale.
Pe parcursul evoluţiei limbajelor de programare s-au cristalizat mai multe paradigme de
programare (mai multe moduri de abordare a procesului complex de realizare a
produselor informatice) şi anume:
- paradigma procedurală sau imperativă;
- paradigma declarativă;
- paradigma funcţională;
- paradigma orientată spre obiecte.
Programele specializate sunt folosite pe domenii de activitate. De cele mai multe ori se
folosesc simulatoare.
Păstrarea programelor şi fişierelor într-o singură copie (pe server) şi utilizarea

lor de către orice utilizator cu drept de acces
Serverul este un dispozitiv (calculator) din reţea destinat satisfacerii diverselor

servicii necesare într-o reţea LAN. În funcţie de serviciile pe care le oferă serverele,
acestea pot fi : servere de fişiere, servere de tipărire şi servere de aplicaţii.
Servere de fişiere sunt dispozitive centralizate de stocare a fişierelor necesare unui
grup de utilizatori. Plasarea acestor fişiere într-o singură locaţie specializată, în loc să
fie dispersate pe numeroase şi diverse calculatoare de nivel client, conferă următoarele
avantaje :
~ locaţie centralizată ~ utilizatorii nu sunt nevoiţi să caute un fişier prin mai multe locaţii
posibile de stocare şi sunt scutiţi de dificultatea menţinerii a mai multor conexiuni
simultane cu mai multe calculatoare ;
~ reducerea costurilor ~ pentru ca toate datele să fie disponibile în orice moment este
nevoie ca toate calculatoarele să funcţioneze neîntrerupt, ceea ce creşte costurile de
întreţinere a reţelei. Utilizând un server de fişiere, este nevoie ca doar acesta să
funcţioneze neîntrerupt, trebuind să fie echipat corespunzător ;
1~ arhivarea unitară a datelor ~ datele fiind stocate de către un singur dispozitiv nu mai
este necesară schimbarea formatului datelor de la un dispozitiv la altul, aplicaţia care
gestionează aceste fişiere fiind unică. De asemenea, se pot face periodic copii de
siguranţă (backup-uri) a tuturor datelor ;
2~ viteza de acces la orice informaţie ~ este mai mare decât pentru o reţea peer-to-
peer deoarece există o singură conexiune, iar serverul de fişiere este un dispozitiv
specializat pentru o astfel de activitate.
Sistem de protecţie a fişierelor şi programelor
Sistemul de protectie a fişierelor (directoare şi fişiere obişnuite) este destinat controlului

accesului la fişiere. Sistemul UNIX realizează o bună separare a contextelor de
execuţie.
În sistemul UNIX există trei tipuri de acces la fişiere:
R (read) - dreptul de citire ce permite vizualizarea conţinutului;
W (write) - dreptul de scriere ce permite modificarea fişierului;
X (execuţie) - dreptul de execuţie ce permite încărcarea fişierului în memorie şi lansarea
lui în execuţie sau citirea şi execuţia unui fişier de comenzi Shell.
Indiferent de sistemul de operare care este instalat pe calculatoarele din reţea, sistemul
de protecţie a fişierelor şi programelor se poate realiza cu antiviruşi.
Altă soluţie de aparare este instalarea unui firewall.
Un firewall + un antivirus realizează o protecţie bună, dar există anumite restricţii ce
pot incomoda utilizatorul obişnuit.
Protejarea fişierelor se poate face şi prin parolare.
Fie că este vorba de documente confidenţiale, sau orice aplicaţie, fiecare vrea să-i fie
asigurată protecţia acestora. Metodele de criptare a datelor nu sunt tocmai simple, dar
se folosesc programe speciale de criptare. Fişierele criptate vor lua extensia EOC şi vor
avea o pictogramă specifică, ce sugerează faptul că sunt protejate. Dacă încerci să le
execuţi, după ce le-ai criptat, ţi se va cere parola.
Utilizarea simultană a bazelor de date de către mai mulţi utilizatori
Serverele de aplicaţii sunt dispozitive care găzduiesc software de aplicaţii executabil.

Pentru a rula acest software, un client trebuie să stabilească prin reţea o conexiune cu
serverul şi apoi să ruleze aplicaţia pe serverul respectiv. Este de dorit separarea
software-ului de aplicaţie de fişierele sale de date prin utilizarea de servere diferite,
totuşi există o excepţie importantă de la această regulă : datorită faptului că unele
aplicaţii construiesc şi menţin mari baze de date relaţionale, aceste aplicaţii şi bazele lor
de date ar trebui să se găsească împreună pe serverul de aplicaţii.
Acest server face mai uşoară actualizarea aplicaţiilor software, deoarece acestea nu se
găsesc pe fiecare staţie de lucru client în parte. Utilizatorii lansează aceste aplicaţii de
pe calculatoarele lor locale, dar aplicaţia este stocată de fapt, pe server.În acelaşi timp
bazele de date pot fi utilizate de către toţi utilizatorii interesaţi de conţinuturile anumitor
baze de date.
Comunicare şi schimb de informaţii (programe şi fişiere) între utilizatori la

nivel local, regional sau mondial
Pentru a putea avea acces la anumite servicii orice calculator trebuie mai întâi să se
conecteze. Conectarea este asigurată de un software specializat şi constă în
recunoaşterea reciprocă a celor două calculatoare aflate în dialog. Server-ul care
asigură un anumit serviciu Internet se numeşte sit al acelui serviciu. Internetul asigură
utilizatorului acces la următoarele servicii:
- comunicare: între utilizatori prin participarea la dezbateri în grupuri de interes,
gruparea se face pe afinităţi şi interese comune (grupuri de dialog);
Comunicarea se poate realiza on-line, prin intermediul mesajelor (e-mail) sau a
informaţiilor postate pe platforme informatice(blog, wiki, etc)
- informare: utilizatorul se poate informa prin intermediul ziarelor electronice, informaţii
despre galerii de artă, muzee, teatre etc;
- transfer de fişiere: utilizatorul poate copia (gratuit sau contra cost) pe propriul
calculator fişiere text, cărţi electronice, programe software etc;
- acces la distanţă: utilizatorul poate accesa calculatorul la distanţă ca pe propriul
calculator, având acces la o parte din resursele de execuţie şi stocare ale acelui
calculator;
- comerţ electronic: utilizatorul poate accesa paginile Web ale diverselor magazine care
practică comerţul electronic şi îşi poate efectua cumpărăturile, poate rezerva locuri la
avion, la hotel sau poate cumpăra bilete în staţiunea de odihnă care-l interesează;
- poştă electronică: utilizatorul poate folosi Internet-ul pentru a efectua propria
corespondenţă.
Concluzie: Cunoscând modul în care se realizează reţeaua LAN, modul de utilizare a

echipamentelor şi circulaţia informaţiei în cadrul reţelei şi între reţea şi alte reţele se
poate confirma că acest tip de reţea mai are şi următoarele beneficii:
Implementarea unui mediu de comunicare.
Reducerea costurilor de investiţie prin partajarea datelor.
Obţinerea unui timp scurt de răspuns.
Structurarea resurselor existente.
Creşterea fiabilităţii prin implementarea unor soluţii de redundanţă
tehnologic
CU CE ?
 Fişe de lucru
 Teste
CUM?
Metode
Expunerea - prezentarea noţiunilor legate de beneficiile unei reţele locale

Conversaţia – discuţii între profesor şi elevi şi numai între elevi punând în evidenţă
fiecare beneficiile reţelei LAN la care are conexiunea
Obervaţia – urmăreşte exersarea şi dezvoltarea capacităţilor şi aptitudinilor de
comportare a elevilor în cadrul grupei
Studiu de caz – Beneficiile reţelelor LAN din oraşul nostru

o Probe orale
o Probe scrise
Tema 2. Conceptele şi tehnologiile de bază utilizate în reţelele de
calculatoare
Fişa 2.1. Moduri de transmitere a datelor

C 8.2 Precizează conceptele şi tehnologiile de bază utilizate în reţelele de
calculatoare
CE?
Modelul de comunicaţie în sistemele de date

Transmiterea datelor
Modelul de comunicaţie în sistemele de date
Tehnicile utilizate în transmiterea informaţiilor se referă la totalitatea mijloacelor şi

metodelor de transmisie eficientă şi de protejare a informaţiei împotriva perturbaţiilor.
Modelul general valabil al unui sistem pentru transmiterea informaţiei este prezentat
în figura următoare.
Fig. 2.1.1 ~ Modelul general de transmitere a informaţiei
Semnificaţiile blocurilor funcţionale din figură sunt:
E = emiţător
G = generator de purtătoare
C = canal de transmisiuni
P = perturbaţii
S = sursa de informaţii
R = receptor
D = destinatar
Sursa de informaţii (S) va alege într-un mod imprevizibil un anumit mesaj ce urmează a fi
transmis destinatarului. Aceasta poate furniza o mulţime de mesaje (m), dar la un
moment dat ea va alege un anumit mesaj pe care-l va transmite, fără ca destinatarul să
cunoască alegerea făcută.
Emiţătorul transmite mesajele la distanţă prin următoarele operaţii:
- traducerea
- codarea
- modularea
Natura fizică a mesajelor furnizate de o sursă este foarte diversă, de aceea este
necesară transformarea acestor mesaje în semnale electrice sau în semnale uşor de
prelucrat ulterior.Transformarea se realizează cu ajutorul unor traductoare. Operaţiunea
se numeşte traducere.
În scopul măririi eficienţei transmisiunii şi protejării informaţiei transmise împotriva
perturbaţiilor semnalele de la ieşirea traductoarelor sunt transformate în semnale
elementare prin operaţiunea de codare.
Pentru asigurarea posibilităţii de propagare la distanţă a semnalului tradus şi codat, se
generează un semnal de înaltă frecvenţă (purtătoare) care este modulat de informaţia
mesajului prelucrat anterior prin procedura de modulare.
Prin canal de transmisiuni se înţelege în general, orice mediu fizic prin care se
poate propaga informaţia (cablul telefonic, cablu telegrafic, cablu coaxial, canal radio,
canal TV, cablu optic).
Toate canalele de transmisiuni sunt perturbate de anumite zgomote astfel încât semnalul
de la ieşirea canalului (r), este o sumă între semnalul transmis de emiţător (s) şi zgomotul
(n) ce apare inevitabil pe orice cale de transmisiune. În transmisiunile binare, zgomotul
are caracter aditiv (se sumează binar modulo 2 cu biţii transmişi).
Receptorul (R) realizează operaţiile inverse celor asociate emiţătorului în scopul
recuperării informaţiei iniţiale:
- demodularea
- decodarea
- traducerea
Unul din elementele fundamentale într-o reţea de date este canalul de comunicaţie. Un
canal de comunicaţie poate fi definit ca o cale de vehiculare a informaţiei în interiorul unei
linii, prin linie de comunicaţie înţelegându-se echipamentul fizic şi configuraţiile aferente
utilizate în telecomunicaţii. O linie poate conţine mai multe canale, circuite sau trunchiuri.
Canalele prezintă limitări în ceea ce priveşte posibilităţile de vehiculare a informaţiilor,
limitări dependente de caracteristicile lor electrice şi fizice.
Moduri de transmitere a datelor

În funcţie de posibilităţile de vehiculare direcţionată a datelor, sunt cunoscute trei tipuri
fundamentale de canale: simplex, semi-duplex (half-duplex), duplex (full-duplex).
a b c
Fig.2.1.2 - Tipuri de canale de comunicaţie
a ~ simplex; b~ semi-duplex;c~ duplex
Considerând o legătură de tip "punct la punct" între două puncte, A şi B, sunt posibile
situaţiile:
• transmisie într-un singur sens, de la A către B, specifice terminalelor de
supervizare. Un astfel de canal este de tip simplex.
• transmisia de la A către B, sau de la B către A, dar alternativ şi nu simultan,
defineşte canalele semi-duplex (half-duplex). În cazul circuitelor care
utilizează două fire conductoare, linia trebuie comutată pentru schimbarea
sensului de transmisie. Comutarea liniei poate fi evitată dacă se utilizează
circuite pe patru fire (sau separarea benzilor de frecvenţă în cazul
transmisiunilor modulate).
• transmisia simultană de la A către B şi de la B către A se numeşte transmisie full-
duplex sau duplex. De multe ori un canal full-duplex utilizează circuite distincte
din punct de vedere fizic (pe patru fire, de exemplu, câte o pereche pentru
fiecare sens) dar există şi posibilitatea unei transmisii full-duplex şi pe un circuit
fizic comun (de exemplu prin divizarea spectrului de frecventă, creându-se un
canal de transmisie şi un canal de recepţie sau prin utilizarea de radiaţii optice cu
lungimi de undă diferite în cazul comunicaţiilor prin fibra optică).
Un caz particular îl constituie transmisia de tip echoplex pe canale full-duplex, care
constă în retransmisia înapoi a caracterului recepţionat, efect similar cu ecoul.
Echoplexarea este utilă pentru detectarea şi corectarea erorilor. De exemplu, caracterele
tastate de la o tastatura pot fi verificate prin vizualizare pe un monitor, prin redirecţionarea
lor de către echipamentul receptor (ecou).
Transmiterea datelor
Pentru ca mai multi utilizatori sa poată transmite simultan informatii în reţea, datele
trebuie..fragmentate..în..unităţi..mici.. şi..mai..uşor..de..manevrat. Aceste unităţi sunt
numite "pachete" sau "cadre". Pachetele reprezintă unitatea de bază a comunicaţiilor în
reţea. Dacă datele sunt fragmentate în pachete, transmisiile individuale vor fi
accelerate, astfel încât fiecare calculator din reţea va avea mai multe ocazii
de..a..transmite..şi..recepţiona..date. În cazul reţelelor mari, care acoperă suprafeţe
întinse (orase, ţări) şi oferă mai multe rute de comunicaţie, componentele de
conectivitate şi de comutare ale reţelei (router, switch etc.), folosesc informaţia de
adresă a pachetului pentru a determina cea mai bună cale (rută) pentru transmiterea
acesteia.
Comunicarea în reţea are loc în cadrul a două mari nivele – nivelul fizic si nivelul
logic şi a încă 3 nivele importante necesare pentru înţelegerea modului de funcţionare a
unei reţele.
Nivelul fizic stabileşte modul de transmisie: simplex (un singur echipament poate
transmite, iar corespondentul doar recepţionează), half-duplex (ambele echipamente
pot să transmită şi să recepţioneze semnale, dar nu în acelaşi timp), full-duplex (ambele
echipamente pot să transmită şi să recepţioneze semnale în acelaşi timp).
Nivelul legăturii de date
La nivelul legăturii de date sunt definite protocolale de interconectare a reţelelor LAN, în
funcţie de tipul transmisiei utilizate la nivel fizic: protocoale orientate pe biţi, utilizate pe
transmisii seriale: PPP (Point-to-Point Protocol, destinat legăturilor sincrone şi
asincrone), HDLC (High Data Link Control, destinat numai legăturilor sincrone punct-la-
punct sau legăturilor multipunct şi permite lucrul full-duplex).
Nivelul reţea
Permite transferul de date între sistemele neadiacente (care nu partajează acelaşi
mediu de acces). Unitatea de date utilizată este pachetul.
Nivelul transport
Sarcina principală a nivelului transport este aceea de refacere a fluxului de date la
destinaţie, deoarece un pachet poate fi segmentat în mesaje mai mici, cu rute diferite
prin reţeaua de comunicaţii.
Nivelul sesiune
Permite stabilirea de conexiuni (sesiuni) între aplicaţiile existente pe echipamentele
dintr-o reţea.Acest nivel este responsabil cu iniţierea, administrarea şi încheierea
sesiunilor de comunicaţie între entităţile nivelului prezentare.De asemenea, nivelul
sesiune ofera un control al dialogului între nodurile terminale şi coordonează
comunicaţia între sisteme.
Există 3 moduri de comunicaţie între sistemele terminale:simplex, half-duplex şi ful-
duplex.
Nivelul prezentare
Stabileşte sintaxa pentru datele transmise prin reţea.
Nivelul Transport fragmentează datele în unităţi mai uşor de manipulat numite

segmente. De asemenea numerotează segmentele pentru ca acele calculatoare
destinaţie să poată recompune datele iniţiale. Apoi nivelul Reţea încapsulează fiecare
segment luând naştere pachetele, la care va adăuga adresele IP a maşinii sursă şi a
celei destinaţie. Mai departe nivelul Legătură de date încapsulează pachetele rezultând
astfel aşa-numitele frame-uri la care va adăuga adresa MAC a maşinii sursă şi a celei
destinaţie. Apoi aceste frame-uri vor fi transmise bit cu bit către nivelul Fizic.Primele
trei niveluri (cele mai de jos) a modelului OSI sunt cele care se ocupă de mişcarea
datelor prin Internet şi Intranet. Când datele sunt transmise doar de-a lungul unui LAN,
vom vorbi despre unităţile de date ca fiind frame-uri, adresele MAC fiind tot ceea ce
este necesar pentru ca datele să ajungă de la sursă la destinaţie. Dacă însă va trebui
să trimitem datele peste Intranet sau Internet, pachetele vor deveni unităţile de date la
care se va face referirea deoarece maşina destinaţie va fi căutată după adresa IP
introdusă în pachet la nivelul Reţea al nivelului OSI.
În cazul reţelelor mari, care acoperă suprafeţe întinse (oraşe, ţări) îi oferă ai multe
rute de comunicaţie, componentele de conectivitate şi de comutare ale reţelei (router,
switch etc.), folosesc informaţia de adresă a pachetului pentru a determina cea mai
bună cale (rută) pentru transmiterea acesteia.Componentele folosite sunt: repetoare şi
hub-uri, bridge-uri şi switch-uri, routere, porţi de interconectare.
Fig.2.1.3 ~ Comunicarea în cadrul nivelelor

Repetoarele sunt dispozitive având un singur port de intrare şi un singur port de ieşire.
Acestea pot transfera pachetele de pe un mediu fizic pe altul atunci când repetorul este
astfel construit încât să accepte mai multe tipuri de conexiuni fizice. Acest transfer se
poate face doar dacă cele două medii folosesc aceeaşi metodă de acces.
Rolul unui concentrator (hub) este acela de a regenera şi retransmite semnale, la fel
ca şi repetoarele.
Switch-urile lucrează full-duplex adică pot trimite şi primi date în acelaşi timp.
Punţile lucrează la nivelul Legătură de Date (Data Link) al modelului OSI. Transferul
pachetelor se face în modul următor: dacă destinaţia nu se regăseşte în tabela de
rutare, puntea transmite către toate segmentele; dacă destinaţia apare în tabela de
rutare (aflată în memoria ei RAM), puntea transferă pachetele pe segmentul respectiv
(cu excepţia cazului când destinaţia se află pe acelaşi segment cu sursa şi are loc
segmentarea reţelei, ceea ce nu se întâmplă în cazul repetoarelor). Această tabelă de
rutare este construită dinamic putând avea acces la adresele sursă şi destinaţie a
fiecărui pachet.
Router-ul este primul dispozitiv care lucrează la nivelul Reţea al modelului OSI, deci
va lua decizii cu privire la transmisia datelor prin analiza adreselor de reţea nu a
adresei MAC cum făceau bridge-urile sau switch-urile. Ele au devenit backbone-ul
Internet-ului deoarece folosesc protocolul IP şi în plus pot conecta diferite tehnologii de
reţea. Scopul unui router este de a examina pachetele (datele de nivel 3) şi de a alege
cea mai bună rută de-a lungul reţelei către destinaţia acestora.
tehnologic
CU CE ?
 Reţea de calculatoare
 Fişe de lucru
 Proiecte
CUM?
Clasa poate fi organizată frontal, pe grupe de 3-4 elevi şi individual
Metode
Expunerea - prezentarea noţiunilor legate de modelul de comunicaţie în sistemele de

date şi transmiterea datelor
Conversaţia euristică - se prezintă modelul general de comunicaţie în sistemele de
date
Explicaţia - pentru prezentarea noţiunilor legate de comunicarea în reţea
îndeplinire a rolului în cadrul proiectului
Exerciţiu – prin realizarea etapelor proiectului
Proiect:
 se va stabili o listă de teme concrete (însoţite de bibliografii)
 elevii se vor grupa în echipe şi îşi vor alege tema sau vor propune şi discuta cu
profesorul o temă agreată de ei.
Se vor stabili echipele de lucru, sarcini concrete pentru fiecare membru al echipei
Se vor fixa termene de verificare parţială a proiectelor.
Proiectele vor fi postate pe wiki-ul clasei.
Wiki-ul clasei va fi creat şi administrat de către profesor.
Fiecare elev va avea cont pe wiki, iar în folderul personalizat din cadrul wiki-ului îsi va
posta proiectul.
Discuţiile si întrebările referitoare la modul de realizare a proiectului pot fi puse pe
blogul clasei.

o Probe orale
o Probe scrise
:
calculatoare
Fişa 2.2 Adresarea IP

calculatoare
CE?
Clasele de IP
Mască de reţea
Configurarea manuală şi automată a adreselor IP
Clasele de IP
Din punct de vedere al utilizatorului adresa IP este o secvenţă formată din patru octeţi
separaţi de caracterul „.” (punct), fiecare octet putând lua valori între 0 şi 255. Pentru
echipamentul de reţea, adresa respectivă apare ca o succesiune continuă de 32 de biţi,
fiecare grup de opt fiind reprezentarea binară a unui octet din formatul vizibil pentru
utilizator.
Exemplu:
10010110 11010111 00010001 00001001 Tab.2.2.1
150 215 017 009
Componentele unei adrese IP

Tab.2.2.2
1.COMPONENTA REŢEA 2.COMPONENTA DE HOST
În funcţie de numărul de biţi rezervaţi acestei Biţii rămaşi după ocuparea adresei
componente, spaţiul de adrese se împarte în cu componenta de reţea identifică
următoarele clase: echipamentele din cadrul unei
reţele. Numărul de biţi ai
componentei de host determină
numărul maxim de echipamente din
reţeaua definită prin componenta
reţea.
Clasa Primii 8 biţi reprezintă adresa de reţea 256 de reţele, 16777216
A 0.0.0.0 pînă la 127.255.255.255. echipamente adresabile în fiecare
reţea
Clasa Primii 16 biţi reprezintă adresa de reţea 65536 de reţele, 65536
B 128.0.0.0 până la 191.255.255.255. echipamente adresabile în fiecare
reţea
Clasa Primii 24 de biţi reprezintă adresa de 16777216 de reţele, 256
C reţea 192.0.0.0 până la echipamente adresabile în fiecare
233.255.255.255 reţea
În cadrul clasei C există două
subclase cu destinaţii speciale
Clasa adrese multicast, pentru
D reţele multimedia (voce,
video), 224.0.0.0 pînă la
239.255.255.255
Clasa E clasă pentru dezvoltări
ulterioare, 240.0.0.0 până la
247.255.255.255
Exemplu:
Adresa IP 150.215.017.009 are componentele:

150.215 componenta reţea
017.009 componenta host
Tipuri de adrese:
- reale
- private
Recomandări:
1.Reţelele din instituţii să folosească adrese private

2. Se pot utiliza şi adrese reale alese dintr-o clasă oarecare, punând condiţia ca reţeaua
sa nu fie conectată la Internet.
În reţeaua locală adresele IP trebuie să fie unice. Pentru a minimiza posibilitatea

existenţei de adrese duplicate în reţea se poate instala un server DHCP (Dynamic Host
Configuration Protocol) care va asigna automat o adresă oricărei staţii care se va
conecta în reţea.
Mască de reţea
Masca de reţea este formată din adresa de reţea plus biţii de identificare a subreţelei.
Prin convenţie, biţii de reţea sunt de valoare 1.
Gama pentru adrese private
• mască 255.0.0.0, adrese de reţea de la 10.0.0.0 până la 10.255.255.255,
• mască 255.255.0.0, adrese de reţea de la 172.16.0.0 până la 172.31.255.255,
• mască 255.255.255.0, adrese de reţea de la 192.168.0.0 până la
192.168.255.255.
Având în vedere Adresa IP 150.215.017.009 putem remarca în tabelul următor
forma zecimală şi binară pentru:
Tab.2.2.3
Masca de 255.255.240.000 11111111.11111111.11110000.00000000
subreţea
Adresa IP 150.215.017.009 10010110.11010111.00010001.00001001
Adresa 150.215.016.000 10010110.11010111.00010000.00000000
subreţelei
Masca este un filtru care determină cărei subreţele (subnet) îi aparţine o adresă IP.
Caracteristicile de care trebuie să se ţină seama la alocarea adreselor gazdă într-o reţea
sunt:
 fiecare subreţea are rezervate 2 adrese:prima adresă alocabilă ca fiind
identificatorul subreţelei(Net Address) şi ultima adresă alocabilă utilizată pentru
trimiterea datagramelor către toate calculatoarele din subreţea(Broadcast
Addresss)
 calculatoarele cu adresa alocată într-o subreţea pot comunica direct numai cu
calculatoarele din subreţeaua respectivă; pentru comunicarea cu alte subretele
se foloseşte gateway-ul.
Configurarea manuală şi automată a adreselor IP
Interfaţa de conectare la o reţea este reprezentată fizic (hardware) de placa de reţea,

iar din punct de vedere software, de „entitatea” care va primi o adresă IP. Această
adresă se asignează unei interfeţe de reţea, şi nu unui calculator. Un calculator cu două
plăci de reţea va avea două interfeţe, fiecare cu adresă IP proprie.
Configurarea se poate realiza astfel:
a) prin DHCP (Dynamic Host Configuration Protocol)

-Selectare Obtain an IP address automatically şi Obtain DNS server address
automatically
Observaţie ~ Această obţiune e setată default la instalarea windows-ului
-adresa IP, masca de reţea, gateway sunt date de către serverul de DHCP la pornirea
calculatorului
Observaţie ~ Trebuie să existe un server DHCP sau routerul să aibe DHCP Relay
Fig.2.2.1 ~ Configurarea automată a adreselor IP
b) manuală
-Selectatrea Use the following IPaddress şi Use the following DNS server
addresses
-acum există posibilitatea de a introduce manual IP,subnet mask,gateway şi adresele
DNS
Fig.2.2.2 ~ Configurarea manuală a adreselor IP
c)…alternate..configuration
Atunci când e selectată alocarea adresei IP prin DHCP şi nu există server sau relay de
DHCP.se..ia..configurarea..care..este..setată..aici:
-Automatic private IP address (APIPA) => se dă o adresa de tip-ul 169.254.x.y şi
masca 255.255.0.0
Fig.2.2.3 ~ Configurarea alternată- automată a adreselor IP
-User configured (se setează manual IP,maska,gateway,DNS server)

Fig.2.2.4 ~ Configurarea alternată- manuală a adreselor IP
tehnologic
CU CE ?
 fişe de lucru
CUM?
Metode
Expunerea - prezentarea noţiunilor legate de clasele de IP, mască de reţea,

configurarea manuală, autoconfigurare
Conversaţia euristică - se prezintă componentele unei adrese IP, clasele de IP, calea
de configurare a adreselor IP
Explicaţia - pentru prezentarea noţiunilor legate de masca de reţea
configurare a adreselor de reţea
Exerciţiu – prin realizarea etapelor de configurare a adreselor de reţea

o Probe orale
o Probe scrise
calculatoare
Fişa 2.3 DHCP

calculatoare
CE?
Definirea DHCP (Dynamic Host Configuration Protocol):
Atribuire dinamică parametrilor de reţea
Modul de lucru pentru obţinerea dinamică a parametrilor fiecărei interfeţe
Domain Host Control Protocol - protocol de control al domeniului-gazdă

DHCP este un protocol pentru alocarea dinamică de adrese tip IP tuturor computerelor
conectate la o reţea.
Atribuire dinamică parametrilor de reţea
Cu ajutorul DHCP, unui computer îi poate fi alocată o adresă IP unică, în mod automat
şi de fiecare dată când se conectează la o reţea, facilitând astfel administrarea
adreselor IP. În momentul în care un computer se conectează la o reţea, server-ul
DHCP selectează şi atribuie automat noului sistem o adresă IP din lista primară.
Dynamic Host Configuration Protocol (DHCP) permite atribuirea transparentă a unei adrese
IP gazdelor dintr-o reţea.
Configurările dinamice permit atribuirea automată a următorilor parametri de reţea:

 adresa IP,
 masca de reţea,
 gateway-ul,
 serverul de DNS.
Cel mai utilizat protocol de configurare dinamică (automată) este DHCP (Dynamic
Host Configuration Protocol ).
Funcţionarea acestui protocol este posibilă numai în reţelele locale în care se găseşte
un server de DHCP.Serverului îi sunt specificate plaja de adrese IP pe care le poate
atribui calculatoarelor şi restul configurărilor de reţea.
Atunci când o staţie doreşte să obţină o adresă IP, va trimite un mesaj către toată
reţeaua (broadcast) prin care încearcă să determine dacă există un server de DHCP.
Dacă acest server există, atunci el va trimite configuraţiile către staţie.
Configurarea parametrilor interfeţei de reţea folosind DHCP se poate realiza în mod
temporar sau permanent.
Pentru a realiza o configurare temporară se porneşte clientul de DHCP cu ajutorul
comenzii dhclient.
Interfaţa va rămâne astfel configurată până la următoarea repornire a staţiei sau până
când configurările vor fi schimbate.
Pentru a realiza o configurare permanentă prin DHCP se foloseşte fişierul
/etc/network/interfaces. Linia care configurează interfaţa eth0 arată astfel :
iface eth0 inet dhcp.
Modul de lucru pentru obţinerea dinamică a parametrilor fiecărei interfeţe
Clienţii DHCP caută în reţea servere DHCP de la care încearcă să obţină, pe o durată
limitată de timp, o identitate (adresă IP, mască de reţea, adresă pentru default gateway)
.Un dispozitiv cu mai multe interfeţe (router , calculator cu mai multe NIC-uri , etc )
trebuie să utilizeze DHCP pentru obţinerea dinamică a parametrilor fiecărei interfeţe.
Acest proces se desfăşoară în patru paşi :
1. Discover
2. Offer
3. Request
4. Acknowledge
PASUL 1 ~ Discover
- pachetul TCP/IP este lansat în execuţie pe un calculator client
- calculatorul client trebuie să fie configurat pentru obţinerea dinamică a adreselor
- DHCP client foloseşte adresa 0.0.0.0 pentru a trimite în reţea un pachet “DHCP
discover”. ”. Acesta este un broadcast packet transmis către serverul DHCP/BOOTP
(portul 67), folosind UTP la nivelul transport.
- fiecare DHCP server, aflat în subreţeaua locală, primeşte pachetul.
- pachetul nu trece prin router spre alte reţele sau subreţele deoarece este un
broadcast packet.
Dacă router-ul suportă RFC 1542, cunoscut ca suportul pentru DHCP/BOOTP, va

înainta pachetele şi altor reţele sau subreţele.
PASUL 2 ~ Offer
- fiecare server DHCP, care primeşte
cererea de alocare dinamică a unei
adrese şi care are o adresă de reţea
validă, transmite clientului DHCP un
packet “DHCP offer”
- pachetul DHCP offer conţine:
 adresa de IP validă pe care i-o oferă spre închiriere.
 masca de reţea
 adresa serverului DHCP care trimite pachetul
 durata de închiriere a adresei
 adresa pentru default gateway
Adresele oferite sunt rezervate şi nu vor putea fi utilizate sau oferite altor clienţi
pînă când rezervarea nu este anulată.
Deoarece clientul nu are încă o adresă de IP, pachetele “DHCP offer” sunt de tip
broadcast şi sunt transmise cu numărul de port destinaţie 68 care indică programele
client DHCP/BOOTP .
PASUL 3 ~ Request
Clientul DHCP realizează operaţiile:

- selectează prima ofertă primită
- trimite un “broadcast packet” în care anunţă serverul că îi acceptă oferta
- cere informaţii suplimentare (masca, adresa de gateway, adresa de DNS, etc ).
Toate celelalte servere DHCP care au făcut oferte primesc acest pachet; acestea
află că au fost refuzate şi că pot anula rezervările pe care le-au făcut pentru adresele
oferite.
PASUL 4 ~ Acknowledge
În momentul în care serverul primeşte “request packet” răspunde cu confirmarea
închirierii adresei şi cu informaţiile suplimentare cerute de clientul DHCP .
- închirierea este fundamentală pentru procesul DHCP.
- fiecare adresă oferită de un server DHCP are o perioadă de închiriere asociată,
perioadă în care clientul are permisiunea să folosească adresa.
- perioada de închiriere poate avea orice valoare de la câteva minute pînă la câteva luni
, câţiva ani sau pentru totdeauna.
Închirierea pe perioadă nelimitată de timp transformă adresarea dinamică în

adresare statică şi nu este recomandată.
Observaţii:
• Dacă s-a scurs peste 50% din timpul de închiriere al adresei, clientul trimIte
serverului o cerere de prelungire a perioadei de utilizare a adresei.
• Dacă serverul nu răspunde favorabil, la scurgerea a 87,5% din timp, clientul trimite
un broadcast packet încercând să închirieze o altă adresă de la un alt server sau
de la acelaşi server.
• Procesul de închiriere poate fi anulat atât de client cât şi de server înaintea perioadei
stabilită iniţial.
• Serverul DHCP are posibilitatea să trimită mesaje clienţilor obligîndu-i să înoiască
contractul de închiriere înainte de terminarea lui.
tehnologic;exerciţiul se va realiza la sediul unei reţele LAN unde este serverul DHCP.
CU CE ?
 Server DHCP
 fişe de lucru
CUM?
Clasa poate fi organizată frontal, pe grupe de 3-4 elevi şi individual.
Metode
Expunerea - prezentarea noţiunilor legate de DHCP.

Conversaţia euristică - se prezintă felul în care se realizează o atribuire dinamică
parametrilor de reţea şi modul de lucru pentru obţinerea dinamică a parametrilor fiecărei
interfeţe.
Explicaţia - pentru prezentarea noţiunilor legate de paşii care trebuie urmaţi pentru
obţinerea dinamică a parametrilor fiecărei interfeţe.
realizare a cerinţelor din fişa de lucru.
Discuţii în grup –păreri despre modul de lucru pentru obţinerea dinamică a
parametrilor fiecărei interfeţe.
Exerciţiu – elevii vizualizează modul în care administratorul de reţea parcurge paşii
pentru obţinerea dinamică a parametrilor fiecărei interfeţe.
Cu permisiunea administratorului de reţea şi sub supraveghere pot şi elevii să parcurgă
aceşti paşi.

o Probe orale
o Probe scrise
calculatoare
Fişa 2.4 Tipurile..şi..funcţiile protocoalelor de comunicaţie

calculatoare
CE?
Tipuri de protocoale:
- FTP
- HTTP
- SMTP
- DNS
Funcţiile protocoalelor
Tipuri de protocoalele
Tab.2.4. 1
Protocol Acronim
File Transfer Protocol FTP
Hyper Text Transfer Protocol HTTP
Simple Mail Transfer Protocol SMTP
Domain Name System DNS
Protocolul FTP
Protocolul FTP - Protocolul de Transfer al Fişierelor - este cea mai folosită metodă
pentru transferul fişierelor de la un computer la altul , prin intermediul Internetului
.
FTP se foloseşte atunci când:

-se transferă (upload ) pentru prima dată fişierele unui sit la o gazdă web
-se înlocuieşte un fisier sau o imagine
-se încarcă (download ) un fişier de pe un alt computer
-se permite accesul unei alte persoane pentru a încărca un fişier din situl propriu
Pentru a lucra pe FTP trebuie:

1. un program client FTP instalat pe calculatorul pe care se lucrează
Calculatorul pe care lucraţi, calculatorul local, rulează un program numit client FTP.
Există o mare diversitate de clienţi FTP unii având interfeţe grafice , alţii dispunând doar
de o linie de comandă.
2. să se cunoască modul de conectare la un server FTP
Pentru conectarea la un server FTP , trebuie cunoscut URL-ul sau adresa IP , adică
adresa gazdei FTP obtinută la înscriere .
Calculatorul la care se conectează utilizatorul, cel mai adesea numit remote server sau
site FTP, rulează un program numit server FTP. Serverul cere utilizatorilor să se
identifice (login) cu un nume de utilizator (username) şi cu o parolă (password) înainte
de a începe transferul fişierelor între calculatorul lor şi server. Operaţia prin care se
realizează transferul fişierelor de pe server pe calculatorul local poartă numele de
download. Operaţia inversă, adică transferul fişierelor de pe calculatorul local pe server
se numeşte upload.
Sit-urile FTP anonime (anonymous FTP site) permit oricarui utilizator să transfere
fişiere identificându-se doar cu numele de utilizator anonymous sau ftp fară să i se
ceară o parolă anume. În acest caz, dacă este cerută o parolă, ea este de obicei de
forma unei adrese e-mail, utilizatorul putând introduce orice adresă de e-mail doreşte,
parola nefiind verificată de către serverul ftp decât din punct de vedere al corectitudinii
formatului adresei e-mail. La ora actuală, internetul este plin de sit-uri FTP anonime,
site-uri din care utilizatorii pot transfera software gratuit, documentaţie, imagini, muzică,
etc.
Scopurile protocolului FTP sunt :

să promoveze ideea de partajare de informaţii organizate în fişiere(programe sau/şi
date)
Fig.2.4.1 ~ Partajarea informaţiilor
 să încurajeze conexiunea implicită sau indirectă între calculatoare aflate la

distanţă (prin intermediul programelor )
 să protejeze utilizatorul de variaţiile dintre diferitele sisteme de operare de pe
calculatoare diferite
 să transfere date între calculatoare diferite eficient şi stabil
Fig.2.4. 2 ~ Informaţii pe server FTP
C:\Documents and
Settings\ADA\Desktop\ODBCUTIL.ZIP
Fig. 2.4.3 ~ Date transferate
FUNCŢIILE PENTRU TRANSFERUL DE FIŞIERE

Canalul de comunicaţie de la interpretorul de protocol al aplicaţiei client către
interpretorul de protocol al aplicaţiei server este stabilit ca o conexiune TCP de la
aplicaţia client către portul standard al aplicaţiei server.
Interpretorul de protocol al aplicaţiei client este responsabil pentru transmiterea
comenzilor FTP şi interpretarea răspunsurilor primite; interpretorul de protocol al
aplicaţiei server interpretează comenzi, trimite răspunsuri şi direcţionează FTP-urile
sale pentru a realiza conexiunea şi a transfera datele. Dacă a doua parte a transferului
de date (procesul de transfer pasiv) este procesul de transfer de date al aplicaţiei client,
atunci el este manipulat prin intermediul protocolului intern al gazdei procesului de
transfer de date al aplicaţiei client; dacă este un proces secundar de transfer al datelor
al aplicaţiei server, atunci este manipulat prin intermediul interpretorului propriu de
protocol la cererea interpretorului de protocol al aplicaţiei client.
Infomatia transferată poate fi o parte dintr-un fişier, un fişier întreg sau mai multe fişiere.
Calea poate fi între un server-DTP şi un user-DTP, sau între două server-DTP.
dată port (portul de conexiune )
Procesul de transfer pasiv "ascultă" la portul rezervat protocolului FTP pentru a realiza
o conexiune cu procesul de transfer activ pentru a deschide o sesiune de transfer.
DTP (dată transfer process )
Procesul de transfer al informaţiei (pe scurt DTP ) stabileşte şi controlează conexiunea
de informaţii. DTP poate fi activ sau pasiv.
End-of-Line (sfârşit de linie )
Secvenţa de sfârşit de linie defineşte separarea liniilor.
Aceasta e formată din CR (Carriage Return ) , urmată de LF (Line Feed
EOF (sfârşit de fişier )
Condiţia de sfârşit de fişier ce defineşte sfârşitul fişierului care se transferă.
EOR (sfârşit de înregistrare )
Secvenţa de sfârşit de linie defineşte separarea înregistrărilor care se transferă.
error recovery (recuperarea după o eroare )
O procedură ce permite utilizatorului să revină după apariţia unei erori cum ar fi o

eroare în sistemul de operare al unuia dintre calculatoarele implicate în transfer sau o
eroare a procesului de transfer. În transferul FTP, recuperarea după o eroare poate să
implice restartarea transferului de la un anumit punct.
Funcţiile şi semantica comenzilor FTP sunt :

Comenzile pentru Controlul Accesului,
Comenzile pentru Transferul Parametrilor,
Comenzile Serviciului FTP ,
Comenzi Amestecate
1. COMENZI PENTRU CONTROLUL ACCESULUI
Tab.2.4. 2
Nr.crt Comanda Funcţia
1 USER NAME (USER) Identificarea utilizatorului
2 PASSWORD (PASS) Parola – controlul accesului
3 CONT (ACCT) Identifică contul utilizatorului
4 CWD Schimbarea directorului de lucru
5 CDUP Schimbarea directorului către directorul părinte
6 SMNT Structura Mount- permite utilizatorului să monteze
un sistem de fişiere cu structură diferită fară să-şi
modifice conexiunea sau informaţiile despre cont
7 REIN Reiniţializează toti parametrii
8 ABOR Acţiune de întrerupere a conexiunii
9 QUIT Deconectarea-serverul.închide conexiunea
2. COMENZILE PENTRU TRANSFERUL PARAMETRILOR

PORTUL (PORT)
Argumentul este un PORT-GAZDĂ specificat ca port folosit în realizarea conexiunii de

date. Există setări implicite pentru ambele porturi(client, server) şi în mod obişnuit nu
este nevoie de această comandă.
Exemplu de comandă pentru port: PORT h1,h2,h3,h4,p1,p2
h1 reprezintă cei mai semnificativi 8-biţi ai adresei.
PASSIVE (PASV)
Această comandă cere serverului DTP să "asculte" la un port (care nu este portul său
implicit) şi să astepte realizarea unei conexiuni decât să iniţieze una în momentul
recepţionării unei comenzi de transfer. Răspunsul la această comandă include adresele
gazdei şi portul la care serverul ascultă.
TIPUL REPREZENTARII (TYPE)
A - ASCII | | N - neprintabil
| | T - specificator de format Telnet
E - EBCDIC| | C - return de car (ASA)
I - Imagine
L -dimensiunea în octeţi;
3.COMENZILE SERVICIULUI FTP
Comenzile serviciului FTP descriu modul de transfer al fişierelor sau funcţiile sistemului
de fişiere cerute de utilizator.
SALVARE (RETR)
STOCARE (STOR)
STOCARE UNICĂ (STOU)
ADĂUGARE (cu creare) (APPE)
ALOCARE (ALLO)
REPORNIRE (REST)
REDENUMEŞTE DIN (RNFR)
REDENUMEŞTE LA (RNTO)
ÎNTRERUPE (ABOR)
ŞTERGE (DELE)
ŞTERGE DIRECTOR (RMD)
CREEAZĂ DIRECTOR (MKD)
OBŢINE NUMELE DIRECTORULUI DE LUCRU (PWD)
LISTEAZĂ (LIST)
LISTA DE NUME (NLST)
PARAMETRII DE POZIŢIE (SITE)
SISTEM (SYST)
STARE (STAT)
ASISTENŢĂ (HELP)
FĂRĂ OPERAŢII (NOOP)
4. COMENZI AMESTECATE
Anumite comenzi (cum ar fi ABOR, STAT, QUIT) pot fi transmise prin conexiunea de
control în timp ce se desfăşoară un transfer de date. Este posibil ca unele servere să nu
fie capabile să monitorizeze conexiunea de control şi conexiunea de date simultan, caz
în care unele acţiuni speciale sunt necesare pentru a atrage atenţia serverului.
Unele comenzi se desfăşoară în grupuri secvenţiale, cum ar fiUSER, PASS şi ACCT,
sau RNFR şi RNTO. Răspunsurile arată existenţa unei stări intermediare dacă toate
comenzile anterioare s-au încheiat cu succes. O eroare în orice punct al secvenţei
necesită repetarea întregii secvenţe de la început.
Protocolul HTTP – protocol de bază al Web-ului
Protocolul HTTP - reprezintă un protocol de comunicare folosit în mod curent

pentru accesarea paginilor Web.
Acest protocol dictează toate interacţiunile între browser şi serverul de Web

Spre deosebire de protocolul FTP care oferă o conexiune continuă pană la eventuala
apariţie a unei erori sau pană la închiderea conexiunii, protocolul HTTP e “stateless”
(nu are o stare stabilă). Browser-ul (aplicaţia client ce foloseşte protocolul HTTP pentru
a aduce informaţii) şi serverul (aplicaţia care rulează pe maşina care stochează
informaţiile) trebuie să realizeze o conexiune internet, şi ulterior să o întrerupă, pentru
fiecare operaţie HTTP.
Orice singură operaţie HTTP este numită tranzacţie.
Protocolul HTTP foloseşte o conexiune TCP/IP care este menţinută numai pe durata
unei singure tranzacţii.
Nici browser-ul clientului şi nici serverul nu reţin starea ultimei conexiuni.
Folosind protocolul HTTP, clienţii şi serverele determină tipul formatelor de document
în mod dinamic. Astfel că atunci când o aplicaţie client contactează un server, ea trimite
serverului o listă a formatelor pe care le recunoaşte. Serverul ca şi răspuns trimite
datele folosind cel mai apropiat format posibil.
Protocolul HTTP este un protocol sigur, de tip cerere/răspuns, comunicaţiile

decurgând peste conexiunile TCP/IP, portul standard de acces fiind portul 80.
Mesajul HTTP va avea întotdeauna formatul acesta:

<linie initială, diferită pentru cerere sau răspuns>
Header1: valoare1
Header2: valoare2
<corpul mesajului, conţinând orice în orice format>
Erorile de HTTP sunt clasificate în 5 clase:
1.informaţionale
2. răspuns reuşit
3.redirectări
4.erori ale utilizatorilor
5.erori de server
Tab. 2.4.3
DENUMIRE ERORI SIMBOL SEMNIFICATIE
INFORMAŢIONALE 1xx -indică un răspuns provizoriu al serverului şi conţine
numai linia de status (de răspuns) sau alte aplicaţii
opţionale.
- aceste status-uri pot fi ignorate
- continuă 100 - utilizatorul ar trebui să îşi continuie cererea/acţiunea
-răspunsul provizoriu este folosit pentru a informa
utilizatorul ca partea iniţială a cererii a fost receptată
şi că deocamdată nu a fost refuzată de server.
- utilizatorul ar trebui să continuie şi să ignore acest
răspuns
- schimbare protocol 101 -server-ul înţelege şi are intenţia de a îndeplini
cererea utilizatorului, răspunzând prin această eroare
că părţi ale server-ului sunt în proces de
schimbare/mutare.
-server-ul va schimba protocolul imediat după ce
răspunsul pentru linia 101 va fi terminată.
-protocolul ar trebui schimbat doar în momentul în
care acest lucru este avantajos şi se permite
RĂSPUNS REUŞIT 2xx -clasă de răspuns/status ce indică utilizatorului că
cererea a fost primită, înţeleasă şi acceptată cu
succes
- ok 200 - cererea a fost executată cu succes
- informaţia a revenit cu un răspuns pozitiv, indiferent
de modul în care s-a făcut cererea
- creat/realizat 201 - cererea a fost îndeplinită
- rezultat poate fi referit/raportat
- acceptat 202 -cererea a fost acceptată pentru procesare, dar
aceasta din urmă nu a fost terminată complet
- scopul acestui mesaj este de a permite unui server
să accepte cereri de la alţi utilizatori, fără a cere
conexiunii clientului să insiste până ce
procesul/cererea e completă
- informaţie 203 - informaţia returnată/revenită nu e definitivă ca fiind
neautorizată din server-ul principal, ci e adunată/receptionată de la
un server local
- fară conţinut 204 - server-ul a îndeplinit cererea şi nu e nevoit să
întoarcă răspunsul
- server-ul poate da un răspuns
- conţinut refăcut 205 - cererea a fost îndeplinită şi ar trebui ca browser-ul
să poată modifica/reseta modul de vizualizare a
documentului ce a cauzat această cerere către server
- conţinut parţial 206 -serverul a îndeplinit parţial cererea de primire de la
sursă
REDIRECTARI 3xx - indică faptul că acţiunile următoare vor trebui făcute
de browser pentru a putea fi îndeplinită cererea
-cererea ar putea fi direcţionată de browser fără a
interacţiona cu utilizatorul dacă şi numai dacă metoda
folosită în cea de a doua cerere este
„primit/recepţionat” sau „direcţionat/condus”.
- diferite/multiple 300 -sursa cererii corespunde unor seturi de descrieri
alegeri - fiecare descriere are locaţii specifice
- iar browser-ul primeşte răspunsul astfel încât
utilizatorul să poată alege modul dorit de redirectare
- modificat/mutat 301 - cererii i-a fost atribuită o sursă nouă şi permanentă
permanent - dacă acest mesaj/cod este primit ca răspuns al unei
cereri tip „primit/recepţionat” sau „direcţionat/condus”,
browser-ul nu trebuie să redirectţioneze automat
cererea, doar dacă nu poate fi confirmată de către
utilizator
- găsit 302 -sursa cererii este temporar pe un alt URI
- în cazul în care redirectarea ar putea fi schimbată
ocazional, utilizatorul ar trebui să folosească în
continuare cererea URI.
- dacă mesajul/statusul 302 este recepţionat ca
răspuns al unei cereri alta decât „primit/recepţionat”
sau „direcţionat/condus”, browser-ul nu trebuie să
redirecteze automat cererea dacă aceasta nu poate fi
confirmată de cărte utilizator.
- vezi alta sursă 303 - răspunsul cererii poate fi găsit sub un diferit URI şi
ar trebui să fie recepţionat folosind metoda
„primit/recepţionat” de la acea sursă
- nemodificat 304 -în cazul în care clientul a efectuat o cerere de tip
„primit/recepţionat” şi accesul este permis, dar
documentul nu a fost modificat, serverul ar trebui să
răspundă cu acest mesaj/status.
- foloseşte proxy 305 -cererea trebuie accesată printr-un proxy dat de către
câmpul de locaţie.
- acesta este dat de către URI
-beneficiarul va repeta acestă unică cerere prin
intermediul unui proxy
- răspunsul 305 va fi generat doar de către serverul
de origine
- nefolosit 306 -acest mesaj/status a fost folosit într-o vesiune
anterioară a specificaţiior deci nu mai este folosit, el
fiind reţinut
- redirectare 307 Sursa cerută se află temporar la un diferit URI
temporară din moment ce redirectarea poate fi modificată
ocazional, utilizatoarul ar trebui să continuie să
folosească URI-ul cerut pentru viitoarele acţiuni
Erori ale utilizatorilor 4xx -această clasă de mesaje este folosită în cazurile
în care utilizatorul ar putea greşi formularea cererii
-excepţia-răspunsurile pentru cererile tip
„directionat/condus, atunci serverul ar trebui să
conţină o intrare cu o explicaţie a situaţiei erorii şi
dacă e o eroare temporară sau pemanentă. Aceste
răspunsuri sunt aplicabile pentru orice fel de cerere.
Browser-ele ar trebui să arate orice intrare cerută de
utilizator
- cerere greşită 400 -cererea nu a putut fi înţeleasă/percepută de către
server din cauza unei sintaxe greşite/incomplete
-utilizatorul ar trebui să nu repete cererea fără ca
aceasta să suporte modificări.
- neautorizat 401 -cererea necesită autentificarea/înregistrarea
utilizatorului.
-rspunsul trebuie să includă WWW - câmp de
autentificare conţinând o somaţie aplicabilă
utilizatorului
-utilizatorul poate repeta cererea
-dacă cererea deja includea câmpul de autorizare,
atunci raspunsul 401 indică faptul că autorizarea a
fost refuzată
-dacărăspunsul 401 conţine aceeaşi somaţie ca
răspuns principal iar browser-ul a executat
autentificarea cel puţin o dată, atunci utilizatorului
trebuiesă i se prezinte intrarea dată în răspuns, din
moment ce aceasta include informaţii relevante.
- necesită plata 402 -rezervat pentru utilizare ulterioară
- interzis 403 -serverul a înţeles cererea, dar refuză să o
îndeplinească
-autorizarea nu ajută în nici un caz, iar cererea nu ar
mai trebui repetată
- negăsit 404 - serverul nu a găsit nimic care să corespundă cererii
URI
- nu se dau indicaţii despre condiţia temporară sau
permanentă.
- metodă nepermisă 405 - metoda specificată în linia de cerere (Request-Line)
nu este permisă de către sursa identificată după URI-
ul cerut
- neacceptat 406 - sursa identificată de cerere este capabilă să
genereze doar intrări care au conţinut specific
neacceptat de către condiţiile de acceptare trimise
prin cerere
- autentificare prin 407 - indică situaţia în care utilizatorul trebuie să se
proxy autentifice prin proxy
- cerere expirată 408 - utilizatorul nu a făcut cererea în timpul în care
serverul era pregătit să o aştepte
-se poate repeta cererea fără modificări prealabile
Erori de server 5xx - indică cazurile în care serverul e conştient de
greşelile produse sau e incapabil să execute cererea
-excepţie -răspunsul unei cereri „Direcţionat/condus”,
iar
în acest caz serverul ar trebui să includă o afişare cu
o explicaţie a situaţiei de eroare, fie că e temporară
sau permanentă
- eroare internă de 500 -server-ul a întâmpinat o condiţie neaşteptată şi o
server previne spre a putea îndeplini cererea.
- 501 -server-ul nu poate suporta funcţionalitatea cerută
neîndeplinit/nerecun pentru a putea îndeplini cererea
oscut -server-ul nu recunoaşte metoda de cerere şi nu e
capabil să o suporte indiferent de mijloc/resursă.
- poartă/ieşire greşită 502 -server-ul, în timp ce încercă să se comporte ca o
poartă/ieşire sau ca un proxy, a recepţionat un
răspuns invalid de la un server de deasupra/anterior
în încercarea de a îndeplini cererea.
- serviciu 503 -în prezent server-ul nu poate să se ocupe de cererile
nedisponibil trimise din cauza unei supraîncărcări sau a serviciilor
de întreţinere a server-ului ce au loc în acel moment.
Aceasta este o stare temporară şi în curând va fi
remediată.
- poartă/ieşire 504 - server-ul, în timp ce încerca să se comporte ca o

expirată poartă/ieşire sau ca un proxy, nu a primit un răspuns
la timp de la serverele de deasupra/anterioare lui
specificat de URI sau de la un server auxiliar necesar
accesării în încercarea de a termina/îndeplini cererea.
- versiunea HTTP nu 505 -serveru-l nu suportă sau refuză să suporte versiunea
e suportată/susţinută de protocol a HTTP ce a fost folosită în formularea
cererii
- server-ul sugerează că e incapabil să
completeze/termine cererea folosind aceeaşi
versiune cu cea a clientului.
Protocolul SMTP - este un protocol folosit pentru transmiterea mesajelor în format

electronic pe Internet.
Portul TCP standard pentru protocolul SMTP este 25.
Sarcina acestui protocol este de a permite transferul mesajelor într-un mod eficient;
este un sistem independent care necesită stabilirea unui canal de comunicaţie
bidimenional între cele două calculatoare care participă la schimbul de mesaje
(calculatorul care trimite mesajul şi cel care-l preia şi eventual îl trimite mai departe).
Protocolul SMTP defineşte un limbaj de comunicare între procesul care transmite
(client) şi procesul care primeşte mesajul electronic (server). Comunicaţia între procesul
client şi procesul server se efectuează în modul următor: clientul trimite o comandă
server-ului, acesta o execută şi returnează clientului un cod numeric.
Funcţia mail
Comenzi SMTP
Principalele comenzi definite de protocolul SMTP sunt:
- HELO <hostname> - reprezintă comanda care iniţializează dialogul dintre procesul
client şi procesul server; procesul client se va identifica server-ulcu numele
calculatorului pe care rulează, specificat prin parametrul <hostname>;
- MAIL FROM: <expeditor> - informează procesului server că urmează să primească
un e-mail de la expeditor (care se identifică prin adresa căsuţei sale poştale în
parametrul <expeditor>);
- RCPT TO: <destinatar> - specifică procesului server adresa destinatarului (prin
parametrul <destinatar>) căruia îi este adresat mesajul e-mail care urmează a fi
transmis;
- DATA – specifică procesului server că urmează să primească de la client conţinutul
unui mesaj electronic (e-mail);
- QUIT - închide canalul de comunicaţie dintre client şi server.
Coduri SMTP returnate

Pentru fiecare comandă trimisă de către clientul SMTP către serverul SMTP, acesta din
urmă returnează un cod numeric (însoţit eventual de un mesaj explicativ)care reprezintă
codul rezultat în urma execuţiei operaţiei specificate de către client.
Principalele coduri numerice returnate de procesul server sunt următoarele:
Tab.2.4.4
Coduri SMTP returnate Simbol Semnificaţii
Service ready 220 procesul server este disponibil
pentru a prelua un mesaj
Service closing 221 procesul server urmează a
transmission channel închide canalul de comunicaţie
cu procesul client;
Request mail action 250 specifică procesului client că
okay, completed operaţia specificată de acesta a
fost executată cu succes;
User not local 251 informează procesul client că nu
cunoaşte adrea destinatarului şi
va redirecta mesajul respectiv
către un alt calculator server
Start mail input 354 specifică procesului client că
acesta poate începe transmisia
conţinutului mesajului (e-mail-
ului)
Command not 502 cod de eroare returnat atunci
implemented când comanda speificată de
către procesul client nu este
cunoscută /implementată de
către procesul server.
Fig.2.4. 4 ~ Dialogul SMTP pentru transferul unui mesaj
de la procesul client către procesul server.
Printre cele mai cunoscute servere SMTP amintim Psotfix, qmail, Novell GroupWise,
Exim, Novell NetMail şi Microsoft Exchange Server.
Transmiterea unui e-mail prin SMTP

Un server SMTP trebuie să cunoască cel puţin următoarele comenzi:
HELO – identificare computer expeditor;
EHLO – identificare computer expeditor cu cerere de mod extins;
MAIL FROM – specificare expeditorului;
RCPT TO – specificarea destinatarului;
DATA – conţinutul mesajului;
RSET – reset;
QUIT – termină sesiunea;
HELP – ajutor pentru comenzi;
VRFY – cerifică o adresă;
EXPN – expandează o adresă;
VERB – informaţii detaliate.
Fiecare mesaj este descompus în trei blocuri de date care sunt transmise serverului
într-o anumită ordine. Primul bloc conţine adresa de poştă electronică a expeditorului,
adresă care corespunde câmpului From din aproape toate utilitarele de poştă
electronică. Al doilea bloc conţine lista destinatarilor mesajului (până la limita
numărului de destinaţii acceptate de server), listă care corespunde câmpurilor TO şi
CC din aproape toate utilitarele de poştă electronică. Al treilea bloc este compus din
antetul (headers) curent şi corpul mesajului. Când se termină transmiterea primului
mesaj, clientul avansează la următorul, şi aşa mai departe până se epuizează lista cu
mesaje ce trebuie transmise.
Ulterior, serverul decide ce politică de livrare trebuie să adopte în funcţie de domeniul
(adresa) fiecărui destinatar. Dacă domeniul este administrat local, întregul mesaj
(constând din corp şi preambul) va fi stocat pe discul curent în aşteptarea clientului
legitimat să-l primească. De regulă, prin programe adăugate care implementează
protocoalele POP3 sau IMAP, programe care permit clienţilor să se conecteze şi să
descarce mesajele. Dacă domeniul destinaţie nu pică în jurisdicţia serverului curent, în
funcţie de configurare, serverul va decide transmiterea mesajului la alt server SMTP,
urmărind acelaşi proces desfăşurat între client şi server, proces în care serverul emitent
este clientul SMTP. Este posibil ca să fie contactat direct serverul destinaţie pentru a
rezolva mesajele de poştă electronică primite căutând adresa fizică IP a serverului
destinaţie printr-o interogare DNS cu o înregistrare MX (Mail eXchange) corespondentă
domeniului căutat.
Observaţie: ~ Securitatea mesajelor~ Specificaţiile protocolului nu obligă nici o
verificare a autorizării clienţilor care sunt liberi să transmită orice fel de mesaj fără
necesitatea formală de a se autentifica printr-un cont şi o parolă. Am folosit cuvântul
formal deoarece, pe de altă parte serverul are libertatea de a forţa orice fel de regulă
sau politică implicând cine transmite şi ce, putând forţa sesiunea SMTP să se
desfăşoare printr-o sesiune autentificată de măsuri specifice. O restricţie tipică este
aceea de a permite oricui să transmită mesaje conturilor locale, interzicând
retransmiterea mesajelor destinate altor domenii dacă adresa IP a maşinii client (care
este detectată la stabilirea conexiunii) nu face parte din lista conturilor privilegiate.
Adesea privilegiul de retransmitere este acordat calculatoarelor din reţeaua locală.
Dezavantaj SMTP
Există mai multe servere SMTO ce au opţiunea de OPEN Relaying activă.
Această caracteristică a serverului permite folosirea acestuia de către orice utilizator din
orice reţea, rezultând mijloace de trimis spam (mesaje e-mail nesolicitate trimise la o
mulţime de destinari cu scopul publicităţii, fraudei etc.)
Protocolul DNS
Protocolul DNS se foloseşte la gestionarea domeniilor în Internet.

DNS este un serviciu de registru Internet distribuit. DNS translatează ("mapează") din
nume de domeniu (sau nume ale maşinilor de calcul) în adrese IP şi din adrese IP în
nume. Translatarea numelui în adresa IP se numeşte "rezolvarea numelui de domeniu".
Cele mai multe servicii Internet se bazează pe DNS şi dacă acesta cade, siturile web nu
pot fi găsite iar livrarea mail se blochează.
Domain Name System (DNS) este un sistem distribuit de păstrare şi interogare a unor
date arbitrare într-o structură ierarhică.
Caracteristicile sistemului de nume (DNS) sunt:

foloseşte o structură ierarhizată;
deleagă autoritatea pentru nume;
baza de date cu numele şi adresele IP este distribuită.
Fig.2.4.5 ~ Ierarhia DNS
Site-urile Web au atât o adresă „prietenoasă”, numită Descriptor de resurse uniform

(URL), cât și o adresă IP. Oamenii utilizează URL-uri pentru a găsi site-uri Web, dar
computerele utilizează adrese IP pentru găsi site-uri Web. DNS traduce URL-urile în
adrese IP (și viceversa). De exemplu dacă tastați http://www.microsoft.com în bara de
adrese din browserul Web, computerul trimite o solicitare unui server DNS. Serverul
DNS traduce URL-ul într-o adresă IP, astfel încât computerul să poată găsi serverul
Web Microsoft. Ultima parte a unui URL se numește nume de domeniu rădăcină.
Numele de domenii rădăcină identifică diferite tipuri de site-uri Web.
Nume de domenii rădăcină:
Tab.2.4.5
Domeniu
Simbolizează
rădăcină
.com site comercial (de afaceri)
.net site administrativ de Internet
.org organizație nonprofit
.gov agenție guvernamentală.
.edu instituție de învățământ
Noi denumiri au fost aprobate în noiembrie 2000 de către Compania Internet de

Atribuire a Numelor şi Numerelor (Internet Corporation for Assigned Names and
Numbers -ICANN), domenii ce au început să fie active:
.biz -business - afaceri
.museum -muzeu
.info -informaţii, ştiri
.pro . profesionişti
.name - pentru persoane fizice
.aero . pentru industria aeronautică
.coop . pentru cooperative
În completare, există nume de domeniu atribuite în funcţie de apartenenţa la o ţară,
pentru a identifica şi localiza fişierele cât şi pentru a uşura căutările utilizatoriIor.
Acestea au forma codului din două litere existent pentru fiecare ţară şi au fost
standardizate de Organizaţia de Standardizare Internaţională (InternationalStandards
Organization) ca ISO 3166.
Exemplu:
ro - România
ch - Elveţia
de - Germania
jp - Japonia
uk . Marea Britanie
at - Austria
Fig.2.4. 6 ~ Domenii
Componente DNS
- Servere DNS,
- Zone DNS,
- Rezolvere DNS
- Înregistrări de resurse.
Un server DNS este o staţie pe care rulează un program de server DNS.
O zonă DNS este un spaţiu continuu de nume din spaţiul de nume DNS pentru care un
server DNS are autoritatea să rezolve interogările.
Resolverul DNS este un serviciu care utilizează protocolul DNS pentru a transmite
interogări serverelor DNS.
-Înregistrări de resurse (RR - resource records)
Baza de date DNS conţine înregistrări de resurse. Aceste înregistrări provin din
mapările între nume şi obiecte din reţea. Fiecare server DNS păstrează înregistrările de
resurse din porţiunea de spaţiu de nume peste care este autoritativ.
Un server DNS conţine următoarele tipuri de înregistrări de resurse:
A – nume de staţie: stochează adresa unei staţii;
NS – nume de server: defineşte serverul autoritativ pentru o zonă sau serverul care
conţine fişierul de zona dintr-un domeniu;
CNAME – nume canonic: crează unui alias pentru o staţie care are deja o înregistrare;
MX – mail exchanger: specifică serverul către care aplicaţiile de e-mail să trimită
mesajele;
SOA – start of authority: stochează numele serverului DNS care este server primar
pentru o zonă DNS; înregistrarea SOA este prima înregistrare creată în momentul
definirii unei zone;
PTR – pointer: pentru interogări inverse – rezolvare de IP în nume de domeniu cu
ajutorul domeniul în-addr.arpa.
Fiecare implementare TCP/IP conţine o rutină software (name resolver) specializată în
interogarea serverului de nume (DNS) în vederea obţinerii translatării nume/adresă IP
sau invers.
Există 2 tipuri de rezoluţie de nume:
rezoluţie recursivă (name resolverul cere serverului de nume să facă translatarea);
rezoluţie iterativă (name resolverul cere serverului de nume să îi furnizeze adresa IP a
unui server care poate face translatarea).
Tipic, procesul de rezoluţie a numelor se desfăşoară astfel:
1. Name resolverul primeşte de la o aplicaţie client TCP/IP un nume; acesta formulează
o interogare primului server de nume din lista serverelor;
2. Serverul de nume (DNS) determină dacă este mandatat (autorizat) pentru domeniul
respectiv (dacă există configurată o zonă DNS care conţine numele respectiv);
3. Dacă este autorizat, transmite răspunsul clientului;
4. Dacă nu, transmite o interogare altui server de nume pentru un răspuns autorizat;
obţine răspunsul autorizat şi transmite clientului un răspuns neautorizat; totodată
stochează răspunsul local pentru a răspunde la alte cereri pentru acelaşi nume.
5. Resolverul de nume transmite răspunsul aplicaţiei utilizator şi îl păstrează într-un
cache pentru o anumită perioadă;
6. Dacă name resolverul nu primeşte un răspuns într-un anumit timp, transmite cererea
următorului server de nume din listă. Când lista este epuizată, va genera o eroare.
Beneficiile DNS-ului
-numele de domenii sunt mult mai uşor de reţinut decât adresele IP;
-putem schimba unde se îndreaptă un domeniu prin schimbarea adresei IP către care
redirecţionează serverul DNS
- un site se poate muta pe un alt computer, în cealaltă parte a lumii, şi totuşi va rămâne
accesibil prin domeniul său web, atâta timp cât sistemul DNS este adus la zi cu noua
adresă IP;
-identifică în mod unic o reţea sau un calculator host, atât prin intermediul unei adrese
IP, cât şi prin intermediul unui nume de calculator host.
tehnologic
CU CE ?
 fişe de lucru
CUM?
Metode
Expunerea - prezentarea noţiunilor legate principalele protocoale de reţea şi funcţiile

acestora
Conversaţia euristică - se prezintă detaliat caracteristicile pentru protocolul
FTP,HTTP,SMTP şi DNS
Explicaţia - pentru prezentarea noţiunilor legate de funcţiile protocoalelor de reţea
Exerciţiu – prin realizarea etapelor din fişa de lucru

o Probe orale
o Probe scrise
Tema 3. Identificarea denumirilor, scopurilor si caracteristicilor
echipamentelor de reţea
Fişa 3.1 Echipamente de reţea

C 8.3 Expune proprietățile echipamentelor fizice ale unei rețele de calculatoare
CE?
Elementele necesare realizării unei reţele
1) Echipamentele reţelei
 calculatoare de aplicaţie dedicate(servere)
 staţii de lucru
 alte dispozitive(imprimante , scannere , modemuri şi alte periferice care pot fi
puse la dispoziţia tuturor utilizatorilor din reţea)
2) Infrastructura de comunicaţie
 plăci de reţea
 circuite de comunicaţie: cabluri (BNC,UTP,fibră optică) sau unde radio;
 echipamente cu rol de amplificare şi distribuire a datelor(hub-uri ,
receptoare);
 echipamente cu rol în dirijarea (rutarea) şi filtrarea informaţiei(routere
, punţi-bridges)
3) Programe de comunicaţie numit protocoale de reţea ce asigură dialogul dintre
calculatoarele reţelei precum şi dialogul dintre reţeaua locală şi alte reţele.
4) Resurse partajabile – discuri , imprimante , unităţi de CD-ROM , modemuri ,
scannere , etc.
Pentru predarea acestor conţinuturi este necesar să se recapituleze informatiile

din Fişa 1.1 ~ Arhitectura retelelor de calculatoare, Modulul X.
Reţelele de calculatoare sunt sisteme de calcul ce conţin mai multe calculatoare sau
terminale (staţii), care interacţionează prin intermediul unui sistem de transfer date
Fig.3.1. Reţea de calculatoare
Într-o reţea de calculatoare sistemul de transfer date interconectează staţiile reţelei
ECHIPAMENTELE REŢELEI LAN
Calculatoarele unei reţele pot fi:
 servere, ce prestează servicii altor utilizatori din reţea

 staţii de lucru – calculatoare personale, utilizate în scopuri individuale de către
fiecare utilizator în parte.
La servere se stochează informaţiile, inclusiv produsele program. Ele prestează diverse
servicii informatice de la acces, gestiune şi transfer de fişiere la prelucrarea de loturi la
distanţă şi conferinţe electronice. Serverul este acel calculator din reţea care conţine
unităţile de disc, imprimanta sau alte resurse partajate.
Caracteristici
- echipamente cu două procesoare Intel Pentium TI
- frecvenţa variind intre 300-1000 MHz
- ROM - 128 MB
- sistem de stocare a datelor - funcţie de necesităţi
- placa Ethernet cu rata de transfer - 100 Mbps
- hard disc 4-10 GB
Serverul este un dispozitiv (calculator) din reţea destinat satisfacerii diverselor

servicii necesare într-o reţea LAN. În funcţie de serviciile pe care le oferă serverele,
acestea pot fi :
o servere de fişiere;
o servere de tipărire;
o servere de aplicaţii.
Servere de fişiere ~ sunt dispozitive centralizate de stocare a fişierelor necesare unui
grup de utilizatori. Facilităţile oferite sunt:
- locaţie centralizată ~ utilizatorii nu sunt nevoiţi să caute un fişier prin mai multe locaţii
posibile de stocare şi sunt scutiţi de dificultatea menţinerii a mai multor conexiuni
simultane cu mai multe calculatoare ;
1- reducerea costurilor ~ pentru ca toate datele să fie disponibile în orice moment este
nevoie ca toate calculatoarele să funcţioneze neîntrerupt, ceea ce creşte costurile de
întreţinere a reţelei. Este indicat să se utilizeze un server de fişiere, dar este nevoie ca
acesta să funcţioneze neîntrerupt, trebuind să fie echipat corespunzător ;
2- arhivarea unitară a datelor ~ datele fiind stocate de către un singur dispozitiv nu mai
este necesară schimbarea formatului datelor de la un dispozitiv la altul, aplicaţia care
gestionează aceste fişiere fiind unică. De asemenea, se pot face periodic copii de
siguranţă (backup-uri) a tuturor datelor ;
3- viteza de acces la orice informaţie ~este mai mare decât pentru o reţea peer-to-peer
deoarece există o singură conexiune, iar serverul de fişiere este un dispozitiv
specializat pentru o astfel de activitate.
4Grupul de utilizatori are stocate fişierele în serverul de fişiere care este o locaţie
centralizată
5
Fig.3.2~Server de Web
Servere de tipărire~sunt dispozitive care administrează accesul clienţilor dintr-o reţea

la una sau mai multe imprimante conectate la aceasta. Ele pot fi:
 calculatoare specializate, dispozitive dedicate (dotate cu un port Ethernet şi unul
sau mai multe porturi paralele);
 staţii de lucru pe care sunt instalate aplicaţii care permit partajarea imprimantei
ataşate.
Soluţia alternativă la utilizarea unui server de tipărire este ataşarea imprimantei direct la
LAN. Numeroase imprimante pot fi echipate cu o placă de reţea (NIC) care le permite
să fie conectate direct la LAN şi să devină astfel servere de coadă de tipărire.
Rolul unui server de tipărire este să accepte cererile de tipărire ale tuturor dispozitivelor
interconectate, să le plaseze într-o coadă de aşteptare şi să le trimită imprimantei
corespunzătoare.
Cererile sunt procesate, de obicei, în ordinea în care au fost primite, deşi unele sisteme
de operare în reţea permit stabilirea unor priorităţi pentru task-urile de tipărire.
Fig. 3.3 ~ Server de tipărire
Servere de aplicaţii ~ reprezintă dispozitive care găzduiesc software de aplicaţii

executabil. Pentru a rula acest software, un client trebuie să stabilească prin reţea o
conexiune cu serverul şi apoi să ruleze aplicaţia pe serverul respectiv.
Diferenţa între serverele de fişiere nu constă în locul unde este stocat fişierul, ci în locul
unde este executată aplicaţia.
Serverele de aplicaţii sunt astfel proiectate încât să permită:

 procesarea rapidă a datelor;
 livrarea rapidă a rezultatelor procesării către clienţii care accesează aplicaţiile,
 să asigure siguranţa şi corectitudinea în manipularea datelor care sunt
procesate,
 să ofere securitatea asupra integrităţii si confidenţialităţii informaţiilor prelucrate.
Serverul de aplicaţie este dezvoltat:

 ca un serviciu Web, care se instalează pe maşini Windows şi execută instanţele
modulelor proceselor de business. Serverul de aplicaţie
 să execute modulele instalate pe server conform logicii codificată în interiorul
modelelor.
Aplicaţia care va rula conform figurii 4 este o baza de date realizată în AEL.
Fig. 3. 4 ~ Conectarea la baza de date
Un server poate fi dedicat sau nededicat.

Serverele dedicate nu pot fi utilizate concomitent şi ca staţie de lucru, pe când cele
nededicate pot fi utilizate.
Staţii de lucru - Workslation este un calculator obişnuit care lucrează sub un

sistem de operare (Windows-, Dos, Linux etc.) şi care este folosit de utilizatori obişnuiţi.
O staţie de lucru are în configurare o placă de reţea NIC. Această placă de reţea
realizează interfaţa cu reţeaua.
Staţia de lucru sau clientul este folosită de către utilizatori individuali.Activităţile pe care
le desfăşoară utilizatorii pe fiecare staţie de lucru sunt diferite în funcţie de priorităţile şi
preferinţele utilizatorului.
La nivelul staţiei de lucru, pe lângă sistemul de operare destinat acţiunilor există
programe speciale de comunicaţii în reţea care permit comunicarea staţiei de lucru cu
calculatorul central si cu toate celelalte staţii de lucru conectate la reţea. Programele
speciale permit staţiilor de lucru din reţea să utilizeze programele şi fişierele de date de
pe calculatorul central in funcţie de priorităţile recunoscute utilizatorului.Aceste prioritaţi
se realizează ţinând seama de importanţa şi specificul activităţii într-un ritm diferit care
depinde de utilizator.Aceeaşi activitate poate fi temporizată diferit la utilizatori diferiţi.
Fig. 3.5 ~ Staţii de lucru
Terminalele sunt dispozitive, care permit utilizatorului accesul la resursele reţelei,

fără a dispune de facilităţile proprii de prelucrare şi stocare a datelor. Uzual un terminal
include un monitor pentru afişarea de informaţii şi o tastatură pentru intrarea de
comenzi şi date. Utilizarea unui terminal în loc de un calculator personal, pentru acces
la resursele unei reţele de arie largă, restrânge în mare măsură serviciile disponibile.
Schimbul de date intre staţiile reţelelor de caculatoare este efectuat de reţeaua de
transfer de date, numită uneori, pur-şi-simplu, subreţea.
O subreţea constă din canale de transfer de date si noduri de comutaţie, ce operează
conform unui ansamblu de produse program speciale. La rândul său un canal de
transfer date este format din perechea de echipamente de terminaţie a circuitului de
date (ETCD) şi canalul de comunicaţie ce le interconectează. ETCD asigură acordarea
spectrală si de amplitudine a semnalelor staţiei şi a canalului de comunicaţie şi, de
asemenea, veridicitatea necesară a transferului de date. Pentru canalele analogice,
funcţiile ETCD sunt realizate de modemuri.
Canalul de comunicaţie care se poate numi circuit de date este mediul fizic prin
care se transmit semnalele. Canalele de comunicaţie se separă în cadrul liniilor de
comunicaţie prin multiplexare, utilizând echipamente speciale. În cadrul unei linii de
comunicaţie pot fi separate mai multe canale.
Nodurile de comunicaţie sunt destinate comunicării canalelor sau a traficului de

date intre canalele reţelei. Utilizarea lor permite reducerea numărului de canale si,
respectiv, a costului reţelei. În functie de metoda de comutare implementată, există
 noduri de comunicare de canale,
 noduri de comutare de masaje
 noduri cu comutare de pachete.
tehnologic
CU CE ?
 Panoplii cu reprezentări ale reţelei LAN
CUM?
Metode
Expunerea- prezentarea noţiunilor legate de echipamentele unei reţele locale

Descrierea – pe baza observaţiei se prezintă detalii despre compoentele LAN
Demonstraţia - prin prezentarea şi vizualizarea caracteristicilor componentelor, atât în
Properties cât şi în cataloage
Obervaţia – urmăreşte exersarea şi dezvoltarea capacităţilor şi aptitudinilor de selecţie
a caracteristicilor componentelor LAN
Exerciţiu – prin căutarea, identificarea şi prezentarea caracteristicilor componentelor
LAN

o Probe orale
o Probe practice
Hub
HUB-ul se mai numeşte – CONCENTRATOR
Concentratorul este componenta centrală a unei reţele cu topologie stea.
HUB
Fig. 3.6 ~ Hub în reţea cu topologie stea

Rolul unui concentrator (hub) ~ de a regenera si retransmite semnale.
Fig. 3.7 ~ Hub
Descriere şi facilităţi
- este o casetă care are mai mulţi conectori de cablu pe ea
- prin conectarea mai multor concentratoare poate fi extinsă reţeua(prin concentrator
hibrid)
Fig.3.8 ~ Concentrator hibrid
- permite accesul nepartajat la server, al unui număr oricât de mic de staţii de lucru,
reducând coliziunile şi asigurând viteze de maxim 10 Mbps.
- dispun de conectoare de tip BNC
şi/sau AUI pentru a permite
conectarea la astfel de segmente de
reţele cum ar fi 10BASE2 şi
10BASE5
- este responsabil pentru
retransmiterea semnalului (în caz de
blocare) spre toate port-urile sale
Caracteristicile hub-ului
- tipul
- codul
-numărul de porturi
Router
Router se mai numeşte şi repartitor.

O reţea complexă necesită un dispozitiv care nu doar să cunoască adresa fiecărui
segment, ci să determine şi cea mai bună cale (rută) pentru transmiterea datelor şi
filtrarea traficului de difuzare pe segmentul local.
Fig. 3.9 ~ Router
Router este componentă hardware ce redirecţionează datele primite de la o

reţea locală (LAN) către o linie de la distanţă. Routerele administrează erorile de
transmisie, menţin statistici de utilizare a reţelei si administrează problemele de
securitate. Anumite routere pot totodată să permită accesul numai pentru staţiile de
operare autorizate, pentru a păstra confidenţiale informaţiile cu caracter privat.
Routerele pot comuta şi rula (dirija) pachete între diferite reţele
Fig. 3.10 ~ Utilizarea routerului
Routerul realizează:
- Dirijarea traficului
- Securitatea datelor
- Filtrarea pachetelor
Caracteristici
- număr de porturi
- viteza maximă
- protocoale suportate
- funcţii securitate
- operează la nivel LLC şi reţea ;
- subreţelele conectate la router sunt independente ;
- practic nivelul reţea tinde să identifice arhitecturi de comunicaţie.
Deci, selectia router-ului tinde să depindă de întrega configuraţie de protocol a nivelelor
superioare;
- routerele sunt adresate în mod explicit de staţii ;
- spaţiu de adresa separat în diferite domenii administrative ;
- adresare ierarhic;. timpul de scanare este proprţional cu numărul de subreţele din
sistem ;
- topologii de interconectare complexă incluzând tehnologii diferite;
În acest caz este indicat să se concilieze multiple tipuri de servicii de nivel reţea
precum si protocoale;
- instalare, configurare mai pretenţioasă;
- conectivitate locală şi la distantă; este recomandat pentru interconectarea LAN-urilor
aflate la distantă si a LAN-urilor cu WAN-uri;
- topologii de interconectare complexe;
- procesare de pachete relativ complexă
Switch
Switch - ul este un echipament ce se foloseşte în reţelele de trafic mare de date şi

poate gestiona mai multe legături deodată. Se comportă ca o punte multiplă. Switch-ul
de reţea realizează conexiunea diferitelor segmente de reţea pe baza adreselor MAC.
Fig. 3.11 ~ Switch
Operaţiile de bază pe care le realizează switch-ul sunt:

-comutarea cadrelor de date
-menţinerea operaţiilor de comutare
Caracteristici
-numărul de porturi
-rată transfer
- tehnologia de conectare
- standarde
- sunt echipamente de nivel 2
- cresc lăţimea de bandă disponibilă
- reduc congestia in reţea
- permit Ethernet full-duplex
Puncte de acces wireless

Generalităţi despre reţelele locale wireless (fără fir)
Reţelele locale wireless (fără fir) asigură comunicarea si accesul la reţea a utilizatorilor
LAN folosind ca modalitate fizică de realizare a transmisiilor legăturile radio. Wireless
LAN sunt adaptabile atât pentru lucrul în interiorul cât şi în exteriorul clădirilor.
Acest tip de LAN sunt soluţia perfectă pentru interconectarea unor locaţii situate in
interiorul unor clădiri, cum ar fi birouri, hale de producţie, spitale sau instituţii de
învăţământ .
În wireless LAN unitatea de bază este celula (Cell). Aceasta este aria în care are loc
comunicarea fară fir. Aria de acoperire a unei celule depinde de:
 puterea semnalului radio;
 de construcţia pereţilor,
 de configuraţia camerei;
 alte caracteristici fizice ale spaţiului interior.
În cadrul wireless LAN, managementul traficului radio este realizat de un echipament
numit Access Point (AP) sau Punct de Acces.
Scopul punctelor de acces wireless:

 realizarea conectării celulelor wireless LAN între ele;
 realizarea conectării celulei wireless LAN cu o reţea cablată Ethernet folosind
pentru aceasta o priză (nod) de acces LAN.
Figura următoare prezintă o astfel de aplicaţie:
AP- Punct de Acces
SA- Staţii de lucru
Fig. 3.12~ LAN wireless
Caracteristicile punctelor de acces wireless

Se vor prezenta caracteristicile ţinând cont de felul celulei wireless
Celule wireless stand-alone

Celula de bază este compusă dintr-un Punct de Acces (AP) si toate staţiile de lucru
wireless..corespondente.
Numărul de staţii wireless per celulă este in funcţie de nivelul si tipul traficului de date.
Tab. 3.1
Traficul de date Număr staţii conectate intr-o celulă
trafic foarte ridicat 50
trafic redus 200
O celulă stand-alone este metoda ideală de a realiza o reţea locală de mărime redusă
sau medie pentru un anumit număr de staţii sau grupuri de lucru. Acest tip de celulă nu
necesită nici un fel de cablare.
Fig. 3.13 ~ Celula wireless stand-alone

Celule wireless suprapuse
O suprafaţă oarecare dint-o clădire poate fi inclusă în ariile de acoperire a mai multor
celule wireless. În acest caz se spune că avem de-a face cu fenomenul de suprapunere
a celulelor wireless (overlapping).
 Fiecare staţie de lucru din acest perimetru stabileşte în mod automat cea mai
bună posibilă conexiune cu unul din punctele de acces (AP).
 Aria de acoperire a acestei suprafeţe de suprapunere este unul din cele mai
importante atribute ale setării unei LAN wireless deoarece în acest mod se
validează transferul fără perturbaţii între celule suprapuse.
Celule înlănţuite- Linked-cells

Considerăm două celule , de exemplu A şi B (cele două celule se suprapun parţial).
Utilizatorul unui notebook poate merge de la celula A la celula B fără nici o întrerupere a
lucrului în reţea.
Transferul de la o celulă la alta este transparent pentru utilizator.
Utilizatorii cu staţii de lucru portabile (note-book, notepad sau pen based computer), se
pot mişca liber între celulele wireless care se suprapun parţial menţinând tot timpul
conectarea la reţea.
Caracteristica menţiontă se numeşte roaming (transfer intre celule).
Pentru ca lucrul in reţea să se menţină în tot timpul deplasării utilizatorului în interiorul
ariilor acoperite de celulele wireless trebuie ales cel mai bun punct de acces la reţea
(AP).
Fig. 3.14 ~ Celule înlănţuite
Multi-cells
Multi-cells se formează atunci când mai multe puncte de acces (AP) pot fi poziţionate
astfel incât aria lor de acoperire să fie convergentă
Modalitate de creare a unui multi-cells este şi aceea de a conecta câteva Access
Point- uri la antene externe direcţionale în loc de a le conecta la antenele omni-
direcţionale.
AC-urile sunt poziţionate la locaţii diferite din suprafaţa de acoperire a wireless LAN cu
antenele orientate astfel încât să formeze un multi-cells. Staţiile de lucru aflate in
interiorul acestei suprafeţe descrise de multi-cells vor alege in mod automat cel mai bun
punct de acces (AP) pentru a se conecta la LAN.
Crearea unui multi-cells este utilă mai ales în acele situaţii în care ne întâlnim cu un
trafic ridicat de date în reţea.
Fig. 3.15 ~ Multi-cells

Cadrul didactic împreună cu clasa va face o fixare în ceea ce priveşte identificarea
denumirilor, scopurilor si caracteristicilor componentelor reţelei conform tabelului
următor:
Tab.3.2
Denumire Scop Caracteristici

sisteme de calcul
hub-uri
switch-uri
routere
puncte de acces wireless
tehnologic
CU CE ?
 Panoplii cu reprezentari AP
 Pliante
CUM? Clasa este organizată frontal
Metode
 Explicaţia- expunerea sistematică a noţiunilor legate de sisteme de calcul, hub-
uri, switch-uri, routere şi puncte de acces wireless
 Conversaţia – o activitate de gândire comună cu elevii valorificând propria lor
experienţă de cunoaştere a componentelor reţelelor LAN şi descoperirea unor noi
informaţii
 Dezbaterea – schimb de păreri despre felul celulei wireless
 Obervaţia dirijată – observă tipuri de componente şi materialele(Panoplii cu
reprezentari AP. Pliante cu diferite feluri de celule wireless), le descrie şi le
interpretează
 Studiu de caz – Posibilităţi de creere a diferitelor feluri de celule wireless
Activităţi interactive, de genul următor:
 Activităţi de tip rebus cu noţiunile învăţate
Aprecierea/verificarea se realizează prin:

 Probe scrise - teste cu itemi obiectivi şi semiobiectivi
- autoevaluarea
Tema 4. Identificarea denumirilor, scopurilor şi caracteristicilor
cablurilor de rețea
Fişa 4.1 Cabluri de reţea

C 8.3 Expune proprietățile echipamentelor fizice ale unei rețele de calculatoare
CE?
Denumirile, scopurile şi caracteristicile cablurilor de rețea
Metodele de conectare a elementelor în cadrul unei reţele LAN sunt în continuă

dezvoltare şi momentan foarte diverse. În condiţiile actuale reţelele sunt conectate prin
fire şi cabluri, care acţionează ca mediu fizic de transmisie în reţea, transportând
semnale între calculatoare(Figura 1).
1 – calculator 1
2 - calculator 2
3 - placa de reţea
4 - placa de reţea
5 - cablu
Fig. 4.1~Conectarea prin cablu a 2 calculatoare
Majoritatea tipurilor de reţele folosesc 3 tipuri de cablu:

 cablu torsadat
 cablu coaxial
 cablu cu fibră optică
Profesorul identifică şi arată tipurile de cablu din trusa tehnologică pe care o are la
dispoziţie
Cablu torsadat – este foarte comun şi folosit,dar se ţine seama de topologia de

reţea aleasa şi de condiţiile în care funcţionează.
Cablul torsadat este format din doua fire de cupru izolate, răsucite unul
împrejurul celuilalt.
Tipurile de cabluri torsadate:
 neecranat - Unshielded twisted-pair – UTP
 ecranat - Shielded twisted-pair - STP
Cablul torsadat neecranat ~ UTP - constă din două sau mai multe perechi de
conductori izolaţi cu plastic amplasaţi în interiorul unei mantale de cablu (fabricată din
vinil sau teflon). Pentru fiecare pereche, cei doi conductori sunt răsuciţi în interiorul
cablului, îmbunătăţind astfel rezistenţa cablului Ia interferenţe electrice exterioare.
Există standarde rigide legate de acest cablu, inclusiv privind distanţa adecvată dintre
fiecare pas al perechii.
4 perechi torsadate
manta
izolaţie plastic conductor
Fig. 4.2 ~ Cablu UTP
Mediul de transmisie este format din patru perechi de fire care sunt izolate între ele.
Prin răsucirea perechilor de fire apare efectul de anulare.Acest efect limiteazǎ
degradarea semnalelor din cauza interferenţelor magnetice sau a undelor radio.
Cablul UTP are următoarele caracteristici:
- are un diametru de aproximativ 4 mm;
- este un cablu uşor de instalat;
- este mult mai ieftin decât alte tipuri de cabluri.
- deşi este considerat cel mai rapid mediu de transmisie bazat pe
cupru, este mai vulnerabil în faţa zgomotelor electrice în
comparaţie cu alte categorii de cabluri.
Cablurile UTP sunt împărţite în mai multe categorii; cele din categoria 3 sunt formate
din douǎ fire izolate împletite împreunǎ; categoria 5 este o variantǎ mai performantǎ
sunt similare celor din categoria 3, dar au mai multe rǎsuciri pe centimetru si ar trebui
să fie izolate cu teflon, rezultând o interferenţǎ redusǎ şi o mai bunǎ calitate a
semnalului pe distanţe mari.
Cablul torsadat ecranat ~ STP - este similar cu UTP, cu deosebirea că STP

prezintă un scut de metal care înconjoară perechile torsadate pentru reducerea
suplimentară a posibilităţilor de interferenţă cu sursele electrice dinafara cablului.
Acest tip de cablul combină trei tehnici legate de transmisia datelor: shielding
(protejarea), cancellation (anularea) si twisted (torsadarea) firelor.
STP de 100 ohmi este folosit în reţelele Ethernet şi oferǎ rezistenţǎ atât la interferenţele
electromagnetice, cât şi la cele radio, fǎrǎ a fi un cablu prea gros.
Chiar dacǎ este mai scump decât cablul UTP, cablul STP oferǎ o protecţie mai bunǎ la
interferenţe. Spre deosebire de cablul coaxial, învelişul protector nu face parte din
circuitul electric.
Profesorul identifică şi arată tipurile de cablu torsadat din trusa tehnologică pe

care o are la dispoziţie, apoi identifică elementele structurale ale cablului
Cablu coaxial - constă dintr-un miez de cupru înfăşurat intr-un material plastic
izolator, Ia rândul său înconjurat de un strat de ecranare format dintr-o plasă metalică şi
o cămaşă exterioară de protecţie.
Fig. 4.3 ~ Cablu coaxial

1-înveliş exterior-camaşă de protecţie
2-scut metalic striat
3-izolaţie-material plastic izolator
4- conductor-miez cupru
Tipuri principale de cablu coaxial:

 subţire ~ Thin Ethernet (10Base-2) folosete RG-58/AU sau RG-58/CU;
 gros ~ Thick Ethernet (10Base-5) folosete RG-8.
Profesorul identifică şi arată tipurile de cablu coaxial din trusa tehnologică pe care
o are la dispoziţie, apoi identifică elementele structurale ale cablului
Cablu cu fibră optică ~ foloseşte un toron de sticlă şi transportă semnalele de

date sub formă de lumină, nu de electricitate.
Fibrele optice sunt fire lungi de sticlă foarte pură de diametrul unui fir de păr. Acestea
sunt adunate în pachete numite cabluri optice şi sunt folosite pentru transmiterea de
semnale luminoase pe distanţe mari.
Un sistem de fibră optică este format din:
Transimţător: produce şi codează semnalele luminoase;
Fibră optică: conduce semnalele luminoase;
Regenerator optic: regenerează semnalul pentru distanţe mari;
Receptor optic: recepţionează şi decodează semnalele luminoase.
Fibrele optice - se pot folosi individual (cordon de fibră)sau grupate în cabluri.
Elementele unui cablu cu fibră optică sunt

-miezul cablului;:
- înfăşurări(material plastic, aramidă, kevlar);
-element..central..de..rezistenţă
- interstiţii cu aer sau gel;
- tuburi protectoare;
- fibre optice;
- mantaua cablului;
- cablu de oţel (pentru cabluri aeriene).
Fig. 4. 4 ~ Cablu cu fibră optică
Construcţia cablului - în jurul elementului central de rezistenţă se răsucesc tuburile

largi protectoare cu fibre optice. Înfăşurările (din material plastic, Kevlar) se realizează
peste elementul central şi tuburile largi astfel încât sǎ dea miezului o forma rotundă.
Tuburile protectoare largi sunt reprezentate de o ţeavă mică din plastic în interiorul
căreia se află una sau mai multe fibre optice. Mantaua exterioară se poate realiza din:
polietilenă PE; policlorură de vinil PVC; etilen propilenă florurată FEP; copolimer
etilen/acetate de vinil EVA.
Cablul de oţel reprezintă elementul de susţinere aerianǎ a cablului cu fibrǎ optică
Profesorul identifică elementele unui cablu cu fibră optică din trusa tehnologică pe
care o are la dispoziţie
Clasificarea cablurilor cu fibre optice:
După tipul fibrei:
- cabluri cu fibre optice Multi-Mode
- cabluri cu fibre optice Single-Mode
După modul de pozare:
- cabluri aeriene;
- cabluri subacvatice;
- cabluri de interior.
- cabluri subterane
După numărul de fibre optice:
- 1 ,2 ,6 ,12 ,18 ,32 ,48
Profesorul identifică cablurile cu fibră optică în timp ce face clasificarea şi apoi

expune detalii despre fiecare
Cabluri cu fibre optice Multi-Mode- fibrele suportă mai multe căi de propagare
transversală (module)
Fig.4. 5 ~ Cablu cu fibră optică Multi-Mode
Parametrii optici ai fibrelor Multi-Mode pentru aplicaţii de transmitere de date sunt:

Tab.4. 1
Nr.crt Parametrii optici Unitate de măsură
1 diametrul miezului conductor optic μm
2 diametrul de acoperire optică cu fibră μm
3 diametru fibră cu inveliş acrilic μm
4 lungimea de undă nm
5 atenuare db/km
6 gigabit perform m
7 lărgimea de bandă MHzxkm
8 index de refracţie
Simbolizarea fibrelor Multi-Mode se realizează in funcţie de tip fibră, diametrul miezului
conductor optic şi diametrul de acoperire optică cu fibră.
Exemplu de simbolizare cablu cu fibră optică Multi-Mode:
MM 50/125
MM – tipul fibrei(Multi-Mode)
50 - diametrul miezului conductor optic
125 - diametrul de acoperire optică cu fibră
Valoarea parametrilor depinde de tipul standardului şi condiţiile în care
lucrează.Culoarea materialului din care este realizat stratul de protecţie este ales de
firma producatoare ţinând seama de parametrii optici ceruţi în exploatare şi condiţiile de
utilizare.
Fibra Multi-Mode este utilizată în general pentru distanţe scurte de comunicare
Profesorul discută cu elevii despre valorile parametrilor optici şi simbolizare pe

baza cataloagelor cu tipuri de fibre Multi-Mode sau pe baza imaginilor şi tabelelor
postate pe Internet
Cabluri cu fibre optice Single-Mode - fibrele suportă doar un singur modul – o

cale de propagare transversală. Fibra optică Single-Mode este utilizată în general
pentru distanţe de comunicare de peste 200 metri.
Elementele componente ale cablurilor cu fibre optice Single-Mode
-miez (core) - centrul fibrei prin care circulă lumina;
-înveliş optic (cladding) - material optic care înveleşte miezul şi care reflectă total
lumina;
-înveliş protector (coating) - înveliş de plastic care protejează fibra de zgârieturi şi
umezeală.
-manta
Fig.4. 6 ~ Elementele componente ale cablurilor cu fibre optice Single-Mod
Parametrii optici ai fibrelor Single-Mode

Tab.4. 2
Nr.crt Parametrii optici Unitate de măsură
1 diametrul miezului conductor optic μm
2 diametrul de acoperire optică cu fibră μm
3 diametru fibră cu inveliş acrilic μm
4 lungimea de undă nm
5 atenuare maximă db/km
6 coeficient dispersie ps/(nmxkm)
7 coeficient PDM ps/Vkm
Simbolizarea fibrelor Single-Mode se realizează in funcţie de tip fibră, diametrul

miezului conductor optic şi diametrul de acoperire optică cu fibră.
Exemplu de simbolizare cablu cu fibră optică Single-Mode:
SM 9/125
SM – tipul fibrei(Single-Mode)
9 - diametrul miezului conductor optic
125 - diametrul de acoperire optică cu fibră
Simbolurile pentru aceste cabluri menţionează caracteristici ale acestora, valorile
caracteristicilor
Caracteristici tehnice medii:
Tab. 4.3
Atenuare maximă la 1550nm <=0.22dB/Km

Atenuare maximă la 1310nm <=0.36dB/Km
Dispersie (1288-1339nm) <=3.5ps/nmKm
Dispersie (1271-1360nm) <=5.3ps/nmKm
Dispersie (1550nm) 18ps/nmKm
Diametrul invelişului 125±1µm
Concentraţie nucleu-inveliş <=0.5µm
Diametru la 1310nm 9.2±0.5µm
Diametru la 1550nm 10.4±0.5µm
Tab.4. 4
Număr FRP Mărimea Număr NucleuDiametru Greutate Forţa (N) Rezistenţa la
Fibre (mm) Tubului tuburi cablu (Kg/Km) rupere
(mm) (mm) (N/100mm)
4~6 2.8 1.5/2.1 1 6 11.2 120 600/1500 300/1000
8~12 2.8 1.5/2.1 2 5 11.2 120 600/1500 300/1000
14~18 2.8 1.5/2.1 3 4 11.2 120 600/1500 300/1000
20~24 2.8 1.5/2.1 4 3 11.2 120 600/1500 300/1000
26~30 2.8 1.5/2.1 5 2 11.2 120 600/1500 300/1000
32~36 2.8 1.5/2.1 6 1 11.2 120 600/1500 300/1000
38~42 3.7 1.5/2.1 7 1 12.5 140 1000/3000 300/1000
44~48 3.7 1.5/2.1 8 0 12.5 140 1000/3000 300/1000
50~60 2.8 2.0/2.6 5 1 12.5 138 600/1500 300/1000
Valoarea parametrilor depinde de numărul de fire şi condiţiile în care lucrează.
Profesorul discută cu elevii despre valorile parametrilor optici şi simbolizare pe

baza cataloagelor cu tipuri de fibre Single-Mode sau pe baza imaginilor şi tabelelor
postate pe Internet
Deşi fibra optică simplă are o mare flexibilitate, datorită faptului că energia şi cantitatea
de informaţie transmise prin fibră sunt limitate, se folosesc cabluri alcătuite din mai
multe..fibre..optice..simple..Cablurile..de..fibre..optice..pot..fi:
- cabluri necoerente sau ghiduri de lumină;
- cabluri coerente
Cablurile necoerente se folosesc atunci când semnalul transmis de o fibră optică
simplă a cablului nu este corelat cu semnalele transmise se celelalte fibre simple ale
cablului; în astfel de cabluri nu este importantă poziţia relativă a diferitelor fibre simple
care alcătuiesc cablul. Cablurile coerente sunt folosite în special pentru transmiterea
imaginilor; la asemenea cabluri poziţia relativă a diferitelor fibre simple care intră în
componenţa..acestora..este..de..importanţă..vitală.
Ştiaţi că:
• Cablul torsadat este numit regele cablurilor de reţea
• Diferitele standarde Ethernet denumite, de exemplu, l0Base-2,
l0Base-T, l00Base-T cuprind in numele lor tot ceea ce trebuie să
ştim despre ceea ce ,,ştiu” să facă.
10,100,1000 – indică rata de date în Mbps pe care o acceptă standardul
Base - reţeaua este în banda de bază (baseband), nu în banda largă (broadband).
Litera sau numărul de la sfârşit indică tipul de cablu folosit :

T - bifilar torsadat
2- coaxial subtire
5 - coaxial gros
F sau X - cablu cu fibră optică
Ghid de referinţă rapid pentru diferitele sţandarde frecvent întâlnite:
• l00Base-T
10 Mbps, cablu coaxial (RG-58)
10 Mbps, cablu coaxial (RG-8)
10Mbps, cablu bifilar torsadat (doua perechi, Cat-5)
100 Mbps, cablu bifilar torsadat (două perechi, Cat-5). De asemenea, există o variantă
denumită 100 Base-T4 pentru a indica patru perechi.
• l00Base-TX 100 Mbps, cablu bifilar torsadat (două perechi, Cat-5)
100 Mbps, cablu cu fibră optică
1 Gbps, cablu bifilar torsadat (patru perechi, Cat-5)
V l0Base-2
• l0Base-5
• I0Base-T
• l0Base-FX
• l000Base-T
A l0Gbase-X
10Gbps, cablu cu fibră optică
• cablurile de fibră optică au o lăţime de bandă mult mai mare decât cablurile de
metal;
• cablurile de fibră optică sunt mai puţin susceptibile la interferenţe decât cablurile
metalice;
• cablurile de fibră optică sunt mult mai subţiri si mai uşoare decât firele de metal;
• achiziţia, instalarea şi întreţinerea cablurilor cu fibră optică sunt extrem de
costisitoare;
• cablurile cu fibră optică au o caracteristică inaccesibilă cablurilor din cupru: se
pot intinde pe distane extrem de mari. Cablurile cu fibră optică pot ajunge uşor Ia
două mile (3,4 km) Ia 100 Mbps. Din acest motiv, cablurile cu flbră optică sunt
deseori utilizate pentru conectarea clădirilor dintr-un ansamblu de tip campus. Dar,
in afara situaţiilor când trebuie să se acopere distanţe foarte mari, este bine să se
evite utilizarea cablurilor cu fibră optică.
• Inconvenientele..fibrelor..optice
Fibra..optică..nu..permite..transportul..de..energie.
- Tehnicile instalaţiilor trebuie să protejeze ochii: cantitatea de energie optică emisă din
sursa de lumină şi în final prin extremitatea fibrei sunt suficiente pentru a afecta
retina..înainte..ca..victima..să..observe.
- Este indispensabilă purtarea ochelarilor de protecţie infraroşu pentru a lucra deasupra
unui dispozitiv aflat în funcţiune.
• Conexiunile sunt realizate ţinând cont de topologia de reţea astfel:
în cazul reţelelor stea - cablu torsadat;
în cazul reţelelor liniare - cu cablu coaxial;
Tehnologiile moderne de conectare , care au ca support de conectare fibra optică ating
viteze până la 1Gbps sau chiar mai mult. Reţelele stea şi liniară operează la o viteză de
10Mbps sau100Mbps.
• Tehnic vorbind, transmisia datelor prin fibra optică se bazează pe conversia
impulsurilor electrice in lumină. Aceasta este apoi transmisă prin manunchiuri de
fibre optice pană la destinatie, unde este reconvertită in impulsuri electrice.
Acest lucru inseamnă:
- rata de transfer foarte mare in raport cu celelalte tipuri de conexiune (practic
nelimitată, si incă imposibil de folosit la maximum de către aplicaţiile existente);
- mai multă siguranţă - fibra optică este insensibilă la perturbatii electromagnetice si
este inaccesibilă scanărilor ilegale (interceptari ale transmisiunilor);
- posibilitatea de instalare rapidă si simplă, in orice condiţii, datorită greutăţii reduse a
cablului optic şi existenţei mai multor tipuri de cabluri.
Dezvoltăm, impreuna cu RCS, propria nostră retea natională de fibră optică, integral
functională in acest moment, in lungime de peste 2500 Km, cu o capacitate totală de
transport de 2,5Gbps.
Profesorul va explica modul de identificare a cablurilor şi etapele pe care trebuie să

fie parcurse pentru a recunoaşte toate cablurile necesare realizării unei reţele LAN
Aplicaţia practică se va realiza folosind toate tipurile de cabluri din dotarea şcolii
făcându-se referiri la construcţie, materiale, formă, scop şi caracteristici.
Se vizualizează traseu LAN din şcoală şi se identifică componentele reţelei şi tipurile de

cabluri folosite.
La sfârşitul lucrării practice cadrul didactic împreună cu clasa va face o fixare în ceea ce
priveşte identificarea denumirilor, scopurilor si caracteristicilor cablurilor de rețea
conform tabelului:
Tab.4. 5
Denumire Scop Caracteristici
cablu torsadat Unshielded
twisted-pair –
UTP
Shielded twisted-
pair - STP
cablu coaxial Thicknet sau

10BASE5
Thinnet 10Base2
cablu cu fibră optică Multi-Mode,
Single-Mode
tehnologic; aplicaţiile practice se pot realiza in şcoală sau la un agent economic pentru
a identifica traseul, modul de poziţionare a componentelor şi tipurile de cabluri folosite.
CU CE ?
 Truse care conţin tipuri de cabluri
 Pliante cu tipuri de cabluri
CUM? Clasa este organizată frontal
Metode
 Explicaţia- expunerea sistematică a noţiunilor legate de tipuri de cabluri folosite
pentru realizarea reţelelor LAN
experienţă de cunoaştere a cablurilor de reţea
 Dezbaterea – schimb de păreri despre tipurile de cabluri
 Obervaţia dirijată – observă materialele(Panoplii cu reprezentari AP. Pliante cu
diferite feluri de celule wireless), le descrie şi interpretează
 Studiu de caz – Posibilităţi de creere a diferitelor feluri de celule wireless
Activităţi interactive, de genul urmator:
 Activităţi de tip rebus cu noţiunile învăţate

 Probe scrise - teste cu itemi obiectivi şi semiobiectivi
- autoevaluarea
Tema 5 Realizarea studiilor de piaţă în vederea achiziţionării
echipamentelor de reţea necesare într-o reţea LAN
Fişa 5.1 Studii de piaţă în vederea achiziţionării echipamentelor de reţea
necesare într-o reţea LAN

C 8.4 Configurează echipamentele unei rețele de calculatoare
CE?
Studiul de piaţă
Studiul de piaţă în vederea achiziţionării echipamentelor de reţea necesare într-o

reţea LAN reprezintă colectarea informaţiilor despre acestea pe o piaţă.
Studiul de piaţă va permite colectarea şi prelucrarea informaţiilor, având ca obiectiv o
mai bună cunoaştere a sectorului de piaţă cu echipamente de reţea şi de a reduce
incertitudinea deciziilor viitoare(achiziţionarea componentelor de reţea - hub, bridge,
switch, placă de reţea)
Proiectarea unui studiu de piaţă

Elaborarea unui studiu de piaţă reprezintă una dintre cele mai importante
responsabilităţi ale specialiştilor de marketing. Pentru a realiza un studiu de piaţă
riguros este absolut necesar ca, anterior desfăşurării acestuia, specialiştii implicaţi să
întocmească un proiect al studiului de piaţă.
Proiectul unui studiu de piaţă presupune parcurgerea următoarelor etape:
Definirea obiectului studiului de piaţă

Un studiu de piaţă nu este realizat niciodată doar în scop informativ; întotdeauna
finalitatea studiului este concretizată în adoptarea unei decizii. Tocmai de aceea, în
primul rând este necesară o formulare clară a problemei care interesează.
Problema care ne interesează pe noi este ~ Achiziţionarea componentelor de reţea -
hub, bridge, switch, placă de reţea
Inventarierea informaţiilor necesare studiului.

Studiul de piaţă nu poate să formuleze răspunsuri la toate întrebările şi problemele pe
care şi le pune un coordonator de activitate,un patron , un manager etc; Studiul de piaţă
care se realizează poate să furnizeze informaţii, care să-l ajute pe oricare să adopteze
deciziile cele mai potrivite.Faza cea mai importantă, dar şi cea mai dificilă în cadrul
elaborării proiectului studiului de piaţă este formularea precisă a informaţiilor necesare
soluţionării unei anumite probleme.
Informaţiile care trebuie cunoscute în legătură cu achiziţionarea componentelor de
reţea - hub, bridge, switch, placă de reţea sunt menţionate în tabelul 5.1
Tab. 5.1
Nr.crt Componente de reţea Informaţii
1 hub - nume hub
- numar porturi
- dimensiuni(W x D x H mm)
- greutate
-compatibilitate sistem de operare
-firma producătoare
-magazine de desfacere
- preţ
-perioada de garanţie
- mod de transport
- mod de instalare
2 bridge |Z| R X MΩ
|Z| G B S
Cs Cp F
Ls Lp H
D -
Q -
0
Ø
Δ %
Gama frecvenţe Hz
Conectori (tipuri,dimensiuni)
Alimentare V/Hz
3 switch - nume switch
- număr porturi
- greutate
- firma producătoare
-magazine de desfacere
- preţ
- mod de transport
- mod de instalare
4 placă de reţea -nume
-model
-producător
-preţ
-garanţie
Profesorul împreună cu elevii stabilesc informaţiile care trebuie cunoscute în

legătură cu achiziţionarea componentelor de reţea
Alegerea tehnicilor de culegere a informaţiilorDupă ce se cunoaşte denumirea

şi numărul informaţiilor de care este nevoie, se alege cea mai potrivită metodă prin
intermediul căreia să de facă studiul de piaţă. Tehnica abordată este chestionarul Acest
chestionar consta în întrebări cu itemi diferiţi.Se va prelucra chestionarul şi se vor stabili
modalităţile de achiziţionare a echipamentelor reţelei de calculatoare.
CHESTIONAR
în vederea achiziţionării echipamentelor de reţea necesare într-o reţea LAN
Acest chestionar urmează să servească drept bază de evaluare a interesului publicului

pentru caracteristicile echipamentelor de reţea necesare într-o reţea LAN . Aceasta va
permite orientarea activităţii managerului unei retele LAN
Acordăm o deosebită importanţă opiniilor dumneavoastră asupra Reţelei
LAN ............................; care sunt lucrurile pe care le apreciaţi, ce s-ar putea
îmbunătăţi…? Preţuim feedback- ul dumneavoastră şi vă mulţumim pentru timpul alocat
completării acestui chestionar. În cazul în care aveţi întrebări sau doriţi clarificări, vă
rugăm să contactaţi ......................................................................
persoana de contact............................................................................
1. Cum apreciaţi ideea generală a creării şi dezvoltării Reţelei LAN........................?
Foarte interesantă
Interesantă
Pentru mine nu prezintă interes
2. Doriţi să vă implicaţi activ în Reţeaua LAN.................................?

DA NU
Daca da, care sunt motivele dumneavoastră?
Pentru a fi la curent cu noutăţile

Pentru a învăţa din practicile de succes ale altor persoane
implicate
Pentru a promova propriile cercetări sau proiecte
Pentru a întâlni şi comunica cu alţi profesionişti (găsirea
de parteneri şi experţi)
Altele …………
3. Ce categorii de persoane consideraţi că ar trebui implicaţi în proiectarea,

realizarea şi întreţinerea Reţelei LAN ..................şi ce măsură?
1 2 3 4 5
Reprezentanţi ai administraţiilor locale ale oraşelor
Urbanişti
Instituţii de cercetare
Instituţii de învăţământ
Organizaţii non guvernamentale
Reprezentanţi ai administraţiei centrale
Alţii ….…………
(1 cel mai puţin important, 5 cel mai important)
4. Este necesar ca cele 4 componente(hub, bridge, switch, placă de reţea) ale
reţelei să aibă cele mai bune caracteristici?
În ce măsură?
DA NU
Comentaţi ……………………
5. Ce caracteristici ale componentelor credeţi că ar trebui mărite în anul 2009

pentru ca performanţele Reţelei LAN.............să fie ridicate?
hub - număr porturi

- greutate
-compatibilitate sistem de operare
- preţ
- mod de transport
- mod de instalare
bridge |Z| R X MΩ
|Z| G B S
Cs Cp F
Ls Lp H
D -
Q -
0
Ø
Δ %
Gama frecvenţe Hz
Conectori (tipuri,dimensiuni)
Alimentare V/Hz
switch - număr porturi

- greutate
- preţ
- mod de transport
- mod de instalare
placă de -model
reţea -preţ
-garanţie
6. Buna funcţionare a Reţelei LAN...............................care se va realiza este

esenţială pentru locuitorii zonei............................ Ce caracteristici ale
componentelor credeţi că ar putea îmbunătăţi comunicarea în cadrul reţelei ?
............................................................................................................................................
..................................
7. Cum apreciaţi aspectul site-ului ...................în care se face reclamă la Reţeaua
LAN.................... care urmează să se realizeze şi la caracteristicile acesteia ţinând
cont de caracteristicile echipamentelor existente pe piaţa din................................?
Îmi place
Nu- mi place
Ce propuneri aveţi? …………………………………………………
8. Alte sugestii sau comentarii?

………………………………………………………………………………...
Vă mulţumim!
Profesorul discută cu elevii modul de distribuire, completare, prelucrare şi

interpretare a chestionarului. Profesorul şi elevul stabilesc de comun acord când, unde
si mărimea eşantionului căruia i se aplică chestionarul.
Evaluarea termenelor şi costurilor

Activităţile se realizează eşalonat incluzându-se într-o anumită perioadă din timpul
anului. Se poate realiza un grafic de desfaşurare conform datelor calendaristice
discutate şi stabilite de către responsabili.În calendar trebuie să figureze activităţile
propuse, precum şi un deviz al cheltuielilor.
Profesorul discută cu elevii modul de întocmire a calendarului de activităţi şi îl

realizează în programul de calcul tabelar-Microsoft Excel sau se alege o metodă
specifică(Gantt).Ţinând cont de cheltuielile făcute în timpul acestor activităţi se
întocmeşte devizul cheltuielilor. Se întocmeşte un deviz al cheltuielilor pe baza
informaţiilor culese din teritoriu.
Una dintre metodele folosite este aceea de a realiza o listă a activităţilor.Aceste

activităţi pot fi enumerate într-un tabel astfel:
Tab.5. 2
Nr.crt Denumire activitate
Reprezentarea grafică a activităţilor poate fi realizată sub forma unei diagrame(folosind

programul de calcul tabelar Microsoft Excel) sau a unui grafic(Gantt)
Graficul Gantt este o matrice care prezintă pe axa verticală activităţîle care trebuie
realizate, cele care au fost menţionate în tabelul 2.Pe fiecare linie se menţionează o
singură activitate care este identificată prin număr şi nume.Pe axa orizontală se
menţionează durata estimată a activităţii. Pe fiecare linie orizontală se marchează prin
dreptunghiuri haşurate sau colorate durata fiecărei activităţi. Perioadele trebuie să fie
exprimate în aceleaşi unităţi de timp:ore, zile, săptămâni etc.
Graficul Gant poate fi sub forma următoare:
Devizul cheltuielilor va fi realizat de către secretarul firmei.
După ce s-au prelucrat chestionarele, se întocmeşte individual tabelul activităţilor

realizate şi graficul Gantt.
Se realizează un Studiu de caz ~ Durata optimă de achiziţionare a componentelor unei
reţele de calculatoare
Adoptarea sau modificarea proiectului.

Responsabilul de marketing ia decizia, referitoare la proiectul elaborat. Decizia va fi
luată având în vedere două aspecte: compararea informaţiilor obţinute, costul realizării
proiectului~cost cuantificat în unităţi de timp, respectiv unităţi monetare. După aceea ,
poate fi evaluată şi valoarea informaţiilor care vor fi furnizate de studiul de piaţă,
evaluare în urma căreia se va cuantifica rentabilitatea acestuia.
Studierea dimensiunilor pieţei ~ Studierea pieţei nu se limitează la descifrarea

unor elemente de natură generală, teoretică, la explicarea anumitor comportamente şi
atitudini, ci implică şi evaluarea pieţei cu ajutorul unor indicatori direct măsurabili. Este
absolut necesară operaţiunea de studiere a dimensiunilor pieţei. capacitatea, aria şi
structura pieţei trebuie cunoscute pentru ca studiul parametrilor care ne interesează
pentru fiecare echipament să fie realizat conform cerinţelor de realizare a unei reţele
locale de calculatoare.
Capacitatea pieţei
Capacitatea pieţei se defineşte prin cantitatea maximă dintr-un anumit produs(în

cazul nostru ne referim la echipamentele unei reţele LAN) , care poate fi absorbită de o
anumită piaţă, la un moment dat, luând în considerare restricţiile legate de limitele de
natură fizică sau psihică ale consumatorului, respectiv restricţiile de capacitate ale
producătorului.
Calculul capacităţii pieţei poate fi realizat ca produs între numărul de consumatori şi
intensitatea medie de consum.
Volumului pieţei reprezintă vânzările realizate în mod efectiv, pe piaţă

Potenţialul pieţei reprezintă volumul de vânzări maxim ce se poate înregistra pe
o piaţă, la un nivel de preţ şi la un nivel determinat al veniturilor consumatorilor.
Gradul de saturare a pieţei reprezintă raportarea volumului pieţei la potenţialul

pieţei. Cu cât nivelul acestui indicator este mai redus, cu atât posibilităţile de pătrundere
pe piaţa respectivă sunt mai însemnate şi invers.
Cota de piaţă a unei firme sau a unui produs se determină ca raport între
vânzările firmei sau vânzările aferente produsului considerat şi volumul total al pieţei.
Acesta este, de fapt, cota de piaţă absolută, alături de care se poate calcula şi cota
de piaţă relativă, ca raport între piaţa firmei considerate şi piaţa celui mai puternic
concurent al său.
Aria pieţei
Studierea activităţii de piaţă nu se poate realiza făcând abstracţie de dimensiunile
spaţiale ale acestei activităţi. În acest sens, unul dintre fenomenele cele mai importante
este reprezentat de gravitaţia comercială.
Fenomenul gravităţii comerciale a fost studiat de profesorul Reilly, care a formulat legea
gravitaţiei comerciale: „două centre comerciale, A şi B, atrag cumpărătorii dintr-o
localitate intermediară T în raport direct proporţional cu mărimea lor (exprimată prin
dimensiunea populaţiei, respectiv numărul de locuitori) şi invers proporţional cu pătratul
distanţei dintre localitatea T şi cele două centre de atracţie.”
CA/CB = (PA/PB) * (DAT/DBT)2,
în care:
CA – cumpărările atrase de A
CB– cumpărările atrase de B
PA – populaţia centrului A
PB– populaţia centrului B
DAT– distanţa până la A
DBT– distanţa până la B
Gradul de concentrare a pieţei poate fi determinat printr-o serie de indicatori.Aceştia
sunt:
 volumul de vânzări raportat la o anumită suprafaţă;
 volumul de vânzări raportat la un anumit număr de locuitori,
 numărul de puncte de vânzare la unitatea de suprafaţă.
Structura pieţei
Din punctul de vedere al marketingului, piaţa poate fi structurată în două categorii:
-categoria consumatorilor
-categoria nonconsumatorilor
Consumatorii pot fi definiţi ca entităţi care au introdus deja produsul în consum

sau îl vor introduce în perioada imediat următoare.
Nonconsumatorii sunt grupaţi, la rândul lor, în două mari subcategorii:
absoluţi şi relativi.
Ansamblul consumatorilor şi al nonconsumatorilor definesc piaţa totală
Concluzii
Pentru studiul de piaţă se alege categoria de studiu care este adecvată firmei. Acesta
poate fi:
1) studiul ad'hoc
Un studiu ad-hoc (calitativ sau cantitativ) este realizat pentru contul unui singur client.
Studiul este facut pe masură şi este conceput pentru a răspunde întrebărilor specifice
unei firme.
2) studiul omnibus
Un studiu omnibus este un studiu de tip cantitativ realizat la o dată fixă. Fiecare
intreprindere pune una sau mai multe întrebări şi chestionarul regrupează ansamblul
informatiilor date de cumpărători. Studiul omnibus reprezintă un studiu simplu având
puţine întrebări. Adesea poate complementa un alt studiu.
3) barometrul
Barometrul este un studiu cantitativ, se realizaează ca şi cel omnibus, la o dată fixă,
dar cu un chestionar indentic de la un studiu la altul. Poate fi efectuat pentru contul
uneia sau mai multor firme. Barometrul este preferat în cazul studiilor de satisfacţie sau
de notorietate.
4) panel
Panelul este o investigaţie aprofundată realizată periodic pentru mai multe firme.
Interviurile sunt identice de la o anchetă la alta. Panelul reprezintă un model de studiu
cantitativ. Este realizat pe baza eşantioanelor cuprinzând între 2000 si 10 000 de
persoane.
5) test de piaţă
Testul de piată este un studiu de natură cantitativă, realizat pentru contul unui singur
client. Acest studiu se realizează pentru previziunea vanzărilor şi a segmentelor de
piaţă ale unui nou produs. Un test de piaţă poate fi simulat. Se aplică un model tip
econometric datelor pentru previziunile vanzărilor. Acesta poate fi şi real, adică
observăm cumpărăturile efective în timpul catorva saptămani, într-o zonă geografică
precisă. Extrapolând aceste rezultate estimăm evolutia vânzărilor.
Tab.5.3
Studii Frecvenţa Eşantion Chestionar
Ad hoc unică variabil de la un studiu la altul variabil de la un studiu la altul
Omnibus repetitiv identic de la un studiu la altul variabil de la un studiu la altul
Panel repetitiv identic de la un studiu la altul multe intrebări identice de la un studiu la altul
Barometrul repetitiv variabil de la un studiu la altul cateva intrebări identice de la un studiu la altul
Panel unică variabil de la un studiu la altul identic de la un studiu la altul
Cele patru etape ale unui studiu de piaţă sunt:

-încadrarea studiului,
Este vorba de transformarea problemei iniţiale în ntrebările studiului. Aceasta cere in
mod frecvent o reflecţie de marketing prealabilă, înainte de a elabora proiectul studiului.
Alegerea tehnicilor rezultă din problema de marketing identificată.
-colectarea informaţiilor
Pentru un studiu cantitativ se constituie un plan de sondaj, apoi se realizează şi se
administrează..un..chestionar.
Pentru un studiu calitativ, informaţiile sunt furnizate în urma interviurilor individuale şi în
urma focus-grupurilor.
-analiza informaţiilor
Datele cantitative si calitative sunt analizate în profunzime de către experţi. Există
diferite tehnici de extragere a datelor. Alegerea tehnicilor de extragere a datelor
depinde în principal de variabilele studiate dar şi de programele de extragere utilizate .
-redactarea raportului studiului
Concluziile se iau pe baza rezultatelor esenţiale aduse la zi în urma prelucrării datelor.
Acestea răspund eficient problemei puse la început. În majoritatea cazurilor, raportul
este prezentat şi oral. Adesea concluziile se prelungesc cu o recomandare în ceea ce
privesţe următoarea acţiune de marketing.
Fig. 5.1 ~ Etapele studiului de piaţă

Obiectivele care se urmăresc prin analiza comparativă sunt urmatoarele :
-stabilirea performanţelor diferitelor modele de produse
-compararea condiţiilor comerciale şi de service oferite de firmele producătoare
(distribuitoare )
-caracterizarea produselor din punct de vedere al caracteristicilor de calitate
-stabilirea raportului performanţă/preţ sau calitate/preţ
Scopul acestei analize comparative este să-l ajute pe consumator în
achiziţionarea de produse care să satisfacă nevoile acestuia la un pret mai mic.
Ceea ce prezintă importanţă pentru consumator este raportul calitate/preţ.
În cazul produselor de folosinţă indelungată consumatorul trebuie să ţină cont, atunci
când achiziţionează un produs, de următoarele:
-preţul produsului
-cheltuielile de întreţinere
-cheltuielile curente de exploatare (ex. consum de energie, )
Potenţialii clienţi, care sunt şi purtătorii cererii, sunt reprezentaţi de:

 consumatorii: persoane care cumpără produsul pentru a-l folosi în diferite scopuri
(personal sau spre a-l oferi cadou).
 firme distribuitoare: sunt intermediari între producător şi locul de vânzare;
 volumul ofertei/vânzărilor este determinat de segmentul căruia i se adresează;
gusturile, preferinţele clienţilor dar şi de obiectivele pe care firma doreşte să le atingă;
 tendinţele de evoluţie: piaţa produsului are o tendinţă de dezvoltare datorită creşterii
natalităţii.
Principalele tehnici de studiere a pieţei sunt: studiile documentare,studiile calitative,

sondajele, panelurile şi metodele de analiză a datelor.
a) Studiile documentare
În situaţia în care dorim să obţinem informaţii în legătură cu un anumit subiect sau
domeniu, metoda cea mai simplă ar fi să apelăm la informaţiile deja existente. Dacă
aceste informaţii nu sunt publice sau pot fi accesate mai greu, proprietarul lor este de
acord să ni le pună la dispoziţie(eventual să ni le vândă), le vom putea utiliza pentru a
doua oară. Acesta este motivul pentru care în practică se utilizează noţiunea de date
secundare,iar studiile documentare mai sunt cunoscute şi sub denumirea de analiza
datelor secundare.
Fig. 5.2 ~ Tehnici de studiere a pieţei
Serverele de aplicaţii îi permit unei organizaţii să reducă costul global al software-ului

de aplicaţii. Costul de achiziţionare şi menţinere a unei singure copii multiutilizator a
unei aplicaţii sunt, de obicei, mai mici decât cele de achiziţionare şi menţinere a unor
copii separate pentru fiecare staţie de lucru.
Finalitatea unui studiu de piată este de a furniza informaţii adecvate pentru a
înţelege dimensiunile unei probleme.
tehnologic; aplicaţiile practice se pot realiza în şcoală(studiu de caz) sau în cadrul pieţii
CU CE ?
 Chestionare
 Calculator
CUM? Clasa este organizată frontal ; pentru aplicaţii practice pe grupe formate din 4
elevi şi individual
Metode
 Explicaţia- expunerea sistematică a noţiunilor legate de studiul pieţei
experienţă de cunoaştere a preţurilor componentelor unei reţele LAN
 Dezbaterea – schimb de păreri despre modul de achizitie a fiecarei componente
a reţelei
 Obervaţia dirijată – observă modul de completare a chestionarelor
 Studiu de caz – Durata optimă de achiziţionare a componentelor unei reţele de
calculatoare
Activităţi interactive, de genul urmator:
 Activităţi de tip <<Joc de rol>>

 Probe orale
 Probe practice
Tema 6. Conectarea elementelor unei reţele LAN într-un hub şi/sau
switch
Fişa 6.1 Conectarea staţiei de lucru şi a segmentelor reţelei LAN într-un

hub şi/sau switch

C 8.4 Configurează echipamentele unei reţele de calculatoare
CE?
Conectarea staţiei de lucru într-un hub şi/sau switch
Testul critic al oricărei structuri de reţea îl reprezintă capacitatea acesteia de a
direcţiona traficul de reţea de la un nod la un alt nod. Trebuie să conectaţi diferitele
dispozitive ale reţelei într-o configuraţie care să permită reţelei să transmită semnale
între dispozitive cu maximum de eficienţă, luând în calcul tipul de reţea şi diferitele
necesităţi de conectivitate ale reţelei.
În continuare vom aborda conectarea staţiei de lucru şi a segmentelor reţelei LAN
într-un hub şi/sau switch.
Staţia de lucru (Workstation) este un calculator obişnuit PC care lucrează sub un

sistem de operare obişnuit (Windows, Dos, Unix, Linux, etc.) şi care este folosit de
utilizatori obişnuiţi. Staţiile de lucru (terminale) reprezintă componentele de bază ale
unei reţele de calculatoare. O staţie de lucru are în configurare o placă de reţea (NIC-
Netware Interface Card) ce realizează interfaţa cu reţeaua, fiind conectate cu restul
componentelor din reţeaua de calculatoare.
Sistemele de operare în reţea trebuie să recunoască aceste componente de conectare.
De aceea, firmele constructoare oferă drivere corespunzătoare pentru sistemele de
operare cel mai des utilizate.
Conectarea calculatorului în reţeaua locală

Pentru ca un PC să fie inclus în LAN se parcurg următorii paşi:1
*instalarea plăcii de reţea
**instalarea driverului aferent NIC
***conectarea fizică la LAN
****configurarea plăcii de reţea
Pentru a parcurge aceşti paşi este recomandabil să se cunoască resursele generale ale
sistemului
*Instalarea plăcii de reţea
Resurse hardware necesare
Pentru conectarea sistemului la Internet sunt necesare următoarele echipamente
hardware şi software:
- computer
- placă de reţea (de exemplu)10 Mbps sau 10/100 Mbps
- modem cablu (de exemplu LanCity)
- cablu UTP pentru conectarea modemului cu placa de reţea
- sistem de operare
în documentaţie(USB,ISA,PCI etc.)
**Instalarea driverului aferent NIC
1
Fiecare steluţă indică numărul pasului care trebuie realizat pentru ca un calculator să fie conectat într-o reţea LAN
Pentru a putea fi controlată placa de reţea prin software este necesară instalarea unui
driver.Driverul poate fi de la firma producătoare(pe flopy sau CD-ul care însoţeşte
documentaţia) sau unul compatibil din arhivele sistemului de operare.
*** Conectarea fizică la LAN
Considerăm ca în sală sunt făcute cablările şi trebuie să conectăm PC-ul în cadrul LAN-
ului parcurgând paşii:
- alegerea conectorului
- introducerea conectorului în portul plăcii de reţea
- verificarea aprinderii Led-ului de control al legăturii PC-ului cu reţeaua
**** Configurarea plăcii de reţea
Etapele care se parcurg când se configurează PC-ul pentru o bună conexiune în
reţeaua LAN sunt:
- alegerea protocolului de
comunicaţie;
- alocarea unei adrese IP plăcii de
reţea
- stabilirea numelui hoastului, a
domeniului şi a serverului de reţea
Cel mai uzual protocol de comunicaţie este TCP/IP
CE?
Conectarea segmentelor reţelei LAN într-un hub şi/sau switch
Soluţiile pentru dezvoltarea reţelei (up-grade) sunt legate de mecanismele

segmentare.Dispozitivele care permit acest lucru sunt punţile, switch-urile şi
routerele.Aceste mecanisme permit o mai bună alocare a benzii canalului de
comunicaţii) prin reducerea domeniului de coliziuni şi gestionarea celor mai solicitate
segmente din interiorul grupurilor de lucru.
Punţile reprezintă instrumente puternice de extindere şi segmentare a unei reţele.

Ele sunt foarte frecvent utilizate în reţelele care conţin segmente dispersate pe zone
mari, legate prin linii telefonice.
Punţile lucrează la un nivel OSI superior repetoarelor. Aceasta înseamnă că
încorporează mai multă inteligenţă.
Fig.6.1 ~ Punţi la distanţă folosite pentru a conecta segmente depărtate
Facilităţile..conectării..printr-un..hub..sunt
Hub-urile implementează facilităţi de comutare pentru a facilita conectarea logică a
sistemelor la segmentul de transmisie adecvat. Se utilizează diferite tipuri de hub-uri ce
pot fi folosite pentru a conecta aceste sisteme. Există hub-uri de modul, hub-uri de
grup, şi..hub-uri..de..port.
Hub-urile de modul nu oferă nici o facilitate de comutare în cadrul unui hub pentru a
putea asigna banda de frecvenţă a unui LAN.
Hub-urile de modul, hub-urile obişnuite sau repetoare multiport sunt utilizate pentru a
conecta..grupe..de..sisteme..la..segmentul..de..ttransmisie..adecvat.
Hub-urile de grup au implementată în interiorul lor o facilitate de comutare ce permite
fiecăruia dintre multiplele grupe de porturi de a fi interconectate la unul din segmentele
de transmisie. Cu un hub de grup, un întreg grup de porturi din hub este ataşat la un
acelaşi..segment..de..transmisie.
Hub-urile de port, denumite câteodată şi hub inteligent, pot folosi o facilitate de
comutare sofisticată din hub ce permite fiecărui port individual să fie asignat unui
segment de transmisie adecvat. Asemenea hub-uri permit o mare flexibilitate în crearea
de grupuri de lucru, mai ales atunci când se poate selecta un segment de transmisie
pentru fiecare port cu ajutorul software-ului de administrare al reţelei, iar grupurile de
lucru..pot..fi..modificate..în..mod..dinamic.
Asupra Ethernet se aplică regula "5-4-3" de plasare a repetorilor: reţeaua poate

avea numai 5 segmente conectate; poate folosi numai 4 repetori; iar din 5 segmente,
numai 3 pot avea utilizatori ataşati; ceilalti 2 trebuie sa fie legaturi inter-repetori.
Fig. 6.2 ~Regula 5-4-3
Fast Ethernet a modificat regula repetorilor, din moment ce pachetele de date de

mărime minimă au nevoie de un timp mai mic de transmisie decât la Ethernet.
Lungimea legaturilor de reţea şi standardul permit un număr mai mic de repetori. În
reţelele Fast Ethernet sunt două clase de repetori.
Repetorii de Clasa I au o latentă de 0,7 microsecunde sau mai puţin şi sunt limitaţi la
un repetor pe reţea
.
Fig. 6.3~Repetori de Clasa I
Repetorii de Clasa II au o latentă de 0,46 microsecunde sau mai puţin şi sunt limitaţi
de 2 repetori pe reţea.
Fig. 6.4~Repetori de Clasa II
Conectarea segmentelor reţelei LAN într-un switch

Cu switch-uri, proiectanţii reţelei pot construi reţele extinse care să funcţioneze bine.
Switch-ul este un alt dispozitiv Layer 2. Aşa cum hub-ul este un repeater multiport
switch-ul este un bridge multiport. Switch-ul este cu siguranţă mai inteligent decât hub-
ul având in vedere că acesta nu numai că retemporizează şi regenerează biţii (cum
face hub-ul), dar ia şi decizii de forwardare, reducând astfel traficul din reţea. Switche-
urile oferă avantajul unor conversaţii multiple simultane între gazdele din reţea. Să
presupunem că patru computere sunt conectate direct la un switch (un scenariu foarte
obişnuit). Switch-ul tratează acestă situaţie ca şi când ar conecta patru segmente de
reţea. Astfel încât dacă Computerul 1 trebuie să intre în legatură cu Computerul 4
switch-ul va forwarda cadrele de la Computerul 1 numai Computerului 4. Computerele 2
şi 3 nu pot vedea nici unul dintre cadrele transmise, aşa că pot intra şi ele la rândul lor
în contact fară să deranjeze alte computere.Switch-urile LAN funcţionează pe baza
comutării pachetelor (packet switching): switch-ul stabileşte o conexiune între două
segmente suficient timp pentru a transmite pachetul respectiv. Pachetele care sosesc în
părţi ale cadrului Ethernet, sunt salvate într-o zonă temporară de memorie (buffer).
Adresa MAC de destinaţie, conţinută în antetul (header-ul) cadrului este citită şi
comparată cu lista de adrese întreţinută de switch: tabela de filtrare (look-up table).
Configurarea acestor switch-uri se poate face prin:
- pagina web de configurare, accesând cu un browser adresa IP a switch-ului
- Command Line Interface (CLI), folosind o conexiune între portul serial al calculatorului
şi portul serial din switch, şi aplicaţia Hyper Terminal cu datele de configurare furnizate
de producatorul switch-ului.
Conectarea la switch printr-o sesiune Telnet, din linie de comandă tastaţi:
telnet adresa_IP_switch.
Pentru a realiza Conectarea staţiei de lucru şi a segmentelor reţelei LAN într-un
hub şi/sau switch trebuie să fim documentaţi şi să cunoaştem caracteristicile acestor
echipamente.
FIŞA DE INFORMARE
Nume elev…………………………
Clasa……………………………
Numele reţelei……………………………..
Caracteristici:
1. Tipul reţelei………………………
2. Locaţia………………………..
3. Echipamente necesare…………………………….
4. Accesul publicului……………………………
5. Fondul informaţional
Există mai mult de 18 tipuri de reţele Ethernet pentru care există specificaţii sau
pentru care încă se dezvoltă specificaţiile. În tabelul de mai jos sunt prezentate cele
mai importante.
Se menţionează care face parte din reţea
Numele Segmentul Maxim
Numele popular Viteza Mediul
Standard de Lungime
10
10BaseT 10BaseT Cat 5 UTP 100m
Mbps
10 Multimode
Fiber Ethernet 10BaseF 2000 m
Mbps Optical Fiber
100
Fast Ethernet 100BaseT Cat 5 UTP 100m
Mbps
Gigabit Ethernet 1000
1000BaseT Cat 5 UTP 100m
over UTP Mbps
Se descrie modul de alegere
Bridge-urile pot de asemenea conecta segmente de reţea care operează în protocoale

Layer 2 diferite. În tabelul de mai jos sunt prezentate cateva tipuri de bridge-uri
disponibile (lista nu este exhaustivă).
Se bifează care face parte din reţea
Tipul de Bridge Segmentele de LAN Conectate

 Ethernet cu Ethernet
Transparent
 Token ring cu Token ring
Translating  Ethernet cu Token ring şi vice versa
Encapsulating  Ethernet cu FDDI şi vice versa
Performanţa bridge-ului este masurată în general în funcţie de două criterii:

a) viteza de filtrare ..........................................................................................
b) viteza de forwardare ..................................................................................
Switch-ul este un alt dispozitiv Layer 2. Având în vedere că preţurile switch-urilor scad
acestea sunt într-o anumită masură preferabile hub-urilor din cauza performanţei
îmbunătăţite pe care o oferă.
Pentru Switch se menţionează:
Caracteristici………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………...
Avantaje……………………………………………………………………………………………
Particularităţi………………………………………………………………………………………
Recomandări de utilizare………………………………………………………………………...
Hub
Pentru hub se menţionează:
Caracteristici………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………...
Avantaje……………………………………………………………………………………………
Particularităţi………………………………………………………………………………………
Recomandări de utilizare………………………………………………………………………...
Numele persoanei de contact..........................................................................................

Numele profesorului.......................................................................................................
Concluzie
La conectarea în reţea a unui nou calculator, acesta transmite un pachet broadcast,
pentru..a-şi..anunţa..prezenţa.
Hub-urile şi switch-urile vor transmite toate pachetele broadcast.
Switch-urile sunt dispozitive ce citesc adresa de destinaţie din headerul pachetului de
date şi-l redirectionează la portul de destinaţie.
Fiecare reţea conectată prin una dintre aceste componente este considerată ca un
domeniu separat de ciocnire în reţeaua generală.
tehnologic; aplicaţiile practice se pot realiza in şcoală sau în diferite firme
CU CE ?
 Switch
 Hub
 Cabluri mufate
 Staţii de calculatoare
Metode
 Explicaţia- expunerea sistematică a noţiunilor legate de conectarea
staţiilor de lucru şi a segmentelor reţelei LAN într-un hub şi/sau switch
 Conversaţia – o activitate de gândire comună cu elevii valorificând propria
lor experienţă de cunoaştere a modului de conectare a staţiilor de lucru şi a
segmentelor reţelei LAN într-un hub şi/sau switch
 Dezbaterea – schimb de păreri despre modul de conectare a staţiilor de
lucru şi a segmentelor reţelei LAN într-un hub şi/sau switch
 Obervaţia dirijată – observă modul de completare a fişelor de documentare
 Demonstraţia – realizarea conectării uneia sau a mai multor staţii de lucru
 Studiu de caz – Metode optime de conectare a staţiilor de lucru şi a segmentelor
reţelei LAN într-un hub şi/sau switch
Activităţi de genul următor:
 Activităţi de tip <<Joc de rol>>,<<Bulgăre de zăpadă>>

 Probe orale
 Probe practice
Tema 7 Segmentarea unei reţele LAN cu ajutorul bridge-urilor şi/sau
switch-urilor
Fişa 7.1 Domeniu de coliziune
CE?
Domeniu de coliziune

Configurează echipamentele unei reţele de calculatoare
Când facem orice Ethernet LAN, folosim cel mai adesea switch-uri, routere şi chiar
hub-uri. Ethernet este un mediu partajat, astfel încât există reguli pentru transmisia de
pachete de date pentru evitarea conflictelor şi protejarea integrităţii acestora. Nodurile
din reţeaua Ethernet trimit pachetele de date în momentul în care constată că reţeaua
nu este în folosinţă. Este posibil ca două noduri aflate în locaţii diferite să încerce să
trimită date simultan. Atunci când ambele PC-uri transferă un pachet de date în acelaşi
timp, va rezulta o coliziune. Minimizarea ciocnirilor reprezintă un element crucial în
proiectarea şi funcţionarea reţelelor. Numărul crescut al coliziunilor este deseori
rezultatul existenţei prea multor utilizatori intraţi simultan în reţea, producându-se o
scădere a lăţimii benzii de comunicaţie a reţelei şi, în consecinţă, o reducere a
performanţelor. Segmentarea reţelei, acolo unde aceasta este divizată în părţi distincte
ce se leagă împreună logic prin bridge-uri sau switch-uri, este singura modalitate de
reducere a supraîncărcării reţelei.
Domeniul de coliziune şi domeniul de broadcast sunt termenii care semnifică două

efecte importante ale procesului de segmentare ale unui LAN.
Domeniul de coliziune este un set de interfeţe ale căror frame-uri se pot

“ciocni”.
Un domeniu de coliziune apare atunci când mai multe dispozitive împart acelaşi mediu
de transmisie.
Fig. 7.1 ~Domeniu de coliziune
În figura 1 avem următoarele componente:

1, 2,3,4 - calculatoare
5 – bridge
6 – hub
7 –router
8 - switch
În această figură fiecare domeniu de coliziune este reprezentat cu linie punctată.
Switch-ul separă LAN-ul în domenii de coliziune diferite pentru fiecare port. La fel şi
bridge-ul şi routerul separă LAN-ul în domenii de coliziune diferite. Singurul device care
nu creează domenii de coliziune diferite este hub-ul din centrul imaginii. Hub-ul repetă
frame-urile pe toate porturile fără să se “gândească” la buffering sau la evitarea trimiterii
unui frame pe un segment de LAN ocupat.
În cazul în care domeniile de coliziune sunt prea mari comunicarea se îngreunează.De
aceea se măreşte numărul domeniilor de coliziune.
Mărirea numărului de domenii de coliziune poartă denumirea de segmentare a

reţelei.
Segmentarea unei reţele LAN cu ajutorul bridge-urilor
Bridge-urile
- asigură suportul unor conexiuni de date;
- leagă două reţele locale împreună ;
- transmite înainte cadre ţinând cont de adresa de control a accesului lor (MAC=
Media Acces Control).
Bridge-urile nu cunosc protocoalele de nivel înalt, asta însemnând că ele se vor
descurca cu adresele de IP,IPX şi în acelaşi timp cu orice noi protocoale care vin odată
cu acestea. Bridge-urile asigură un mod de a segmenta reţelele care folosesc
protocoale ne-routabile. Bridge-urile sunt adesea mult mai dificil de controlat decât
router-ele. Protocoalele de tipul IP-ului au asociate protocoale de rout-are foarte
sofisticate, oferind administratorului de reţea posibilitatea de a exercita un control
riguros asupra rout-ării.
Din acest motiv bridge-urile sunt potrivite pentru reţele simple, de dimensiuni reduse.
Principalele tipuri de bridge-uri folosite în cadrul reţelelor locale sunt:
1. Bridge-uri transparente - sunt folosite în general pentru a interconecta segmentele
unei reţele Ethernet.
Bridge-urile transparente nu cer utilizatorului să specifice calea către destinaţie,dar
trebuie să menţină o tabelă de adresare.
Tabela de adresare a unui bridge transparent este actualizată printr-o metodă statică
sau dinamică. În varianta statică, administratorul LAN specifică dacă un cadru de date
pentru o anumită destinaţie necesită a fi dirijat la un alt LAN. În varianta dinamică,
bridge-ul construieşte propria tabelă de adrese prin observarea traficului. Fiecare bridge
din reţea trebuie să menţină o tabelă de intrări pentru toţi utilizatorii activi.
2. Bridge-uri sursă - sunt folosite în general pentru a interconecta segmente Token
Ring.
Bridge-urile sursă utilizate în LAN-uri de tip Token-Ring, cer ca staţiile ce transmit să
asigure informaţii asupra modului de a ajunge la destinaţie a datelor transmise.
În functie de interconectarea ce se realizează bridge-urile pot fi clasificate astfel:
1. pentru legături de tipul segment la segment
2. pentru legături de tipul cascadă multiplă
3. pentru interconectarea backbone-urilor
4. de tip multiport ce permit ca mai multe LAN-uri să partajeze un aceleaşi bridge
Bridge-urile ce fac legătura segment-la-segment sunt relativ des întâlnite.

Segmentele legate în cascade multiple sunt de asemenea posibile. Traficul destinat
pentru un nod aflat la distanţă trebuie să treacă prin mai multe bridge-uri, cauzând o
posibilă degradare a calităţii serviciului. Bridge-urile multiport permit mai multor LAN-uri
să partajeze unul şi acelaşi bridge. Echipamentele comunică unul cu altul prin bus-ul
intern al bridge-ului. Resursele partajate şi administrarea mai bună a reţelei pot reduce
costul per port al bridge-ului.
Softul de bridge preia mesajele de la o conexiune şi le transferă la cealaltă, dar
realizează şi filtrarea acestora.
Dacă un bridge ar transfera toate pachetele pe care le primeşte, atunci fiecare reţea ar
avea pe lângă traficul ei şi întregul trafic de pe cealaltă parte a bridge-ului. Dar nu există
nici un motiv ca un pachet care are ca destinatar un calculator de pe aceeaşi reţea să
traverseze sistemul bridge în cealaltă reţea. Aceasta ar adăuga doar un trafic
suplimentar celeilalte reţele. Pentru a evita aceasta, sistemele bridge realizează
filtrarea. Ele pot fi configurate pentru a şti ce adrese se află de o parte a lui şi ce adrese
se află de cealaltă parte sau ele pot învăţa singure, prin simpla urmărire a traficului
pachetelor. Bridge-ul poate fi foarte rapid, deoarece face foarte puţine prelucrări asupra
pachetelor. Principala calitate a software-ului de bridge este că el nu schimbă conţinutul
mesajului, pentru că ele nu înţeleg nimic din “limba” în care este scris mesajul.
Odată cu evoluţia tehnologiei informaţiei si comunicaţiilor s-au adăugat tot mai multe
facilităţi bridge-urilor. Îmbunătăţirile făcute includ:
- o tabelă de adresare mai mare
- o filtrare de cadru complexă
- un debit de informaţie mărit
- echilibrarea încărcării
- o diversitate mai mare de inferenţe
- redundanţă
- suport pentru capabilităţi de administrare reţea.
Un..bridge comandat conectează două reţele locale comandate pe o legătură care de
obicei este înceată (cum ar fi de exemplu reţeaua telefonică), pe când un bridge local
conectează..două..reţele..locale..adiacente..local..împreună.
Segmentarea unei reţele LAN cu ajutorul switch-urilor
Switch-urile
- Segmentează reţeaua realizându-se astfel multiple domenii de coliziune mai mici
- Fiecare port creează un segment care este un domeniu de coliziune
- -Segmentarea permite reducerea semnificativă a congestiei reţelei în fiecare
segment.
- Dispozitivele dintr-un segment împart toată lăţimea de bandă disponibilă.
- Nu impart domeniul de broadcast
Fig.7. 2 ~ Segmentarea cu swich-uri/routere
Switch-urile au ajuns astăzi să fie considerate componenta fundamentală prin care se

realizează segmentarea celor mai multe reţele. Ele permit utilizatorilor dintr-o reţea să
transmită informaţii, prin acelaşi mediu, în acelaşi timp, fără a încetini traficul. Acestea
permit diferitelor noduri din reţea să comunice direct unele cu altele, într-o manieră
eficientă. Prin porturile sale, un switch împarte reţeaua în mai multe canale de
comunicaţie. Aceste canale independente cresc randamentul switch-ului în ceea ce
priveşte lăţimea de bandă folosită.
Fig.7. 3 ~ Tehnologia ATM şi reţeaua ISDN de bandă largă
Funcţionarea unui switch

Pentru un segment de reţea ataşat la un port al switch-ului, CSMA/CD va controla
accesul la mediul de transmisie pentru respectivul segment. Dacă la respectivul port
este ataşată o singură staţie de lucru, nu este nevoie de niciun mecanism prin care să
se controleze accesul la mediu. Switch-ul verifică adresele MAC sursă şi destinaţie ale
cadrelor pe care le recepţionează şi transmite respectivele cadre către porturile
corespunzătorare. Prin urmare, comutarea pachetelor la nivelul 2 OSI se bazează pe
hardware, deci, foloseşte adrese fizice (MAC).
Funcţiile principale ale unui switch sunt:
- Comutarea cadrelor
- Gestionarea operaţiilor de comutare
Comutarea cadrelor are loc atunci când un cadru ajunge la switch dintr-un anumit
mediu sau de pe un anumit port şi este transferat către un alt mediu/port.
Gestionarea operaţiilor de comutare – este funcţia prin care switch-ul creează şi
întreţine tabele de comutare sau de filtrare folosind ASIC - Application Specific
Integrated Circuits.
Fiecare switch folosit într-o reţea Ethernet induce latenţă.Valorile următoare vor
confirma acest lucru.Un switch interpus între un server şi o staţie de lucru creşte timpul
de transmisie cu 21 microsecunde. Un pachet de 1000 bytes are un timp de transmisie
de 800 microsecunde. Dacă comutarea realizată de switch este de tip store-and-
foreward, latenţa indusă creşte. Sunt în discuţie cele două tipuri de switching : de nivel
2 sau de nivel 3. Diferenţa între aceste două tipuri de comutări constă în tipul
informaţiilor conţinute în cadru: la nivel 2 se foloseşte adresa MAC, iar la nivel 3
informaţiile nivelului 3. Switch-ul nu analizează informaţiile de nivel 3 conţinute de un
cadru, ci doar adresa MAC a destinatarului. Dacă adresa este cunoscută, cadrul este
transmis către interfaţa/portul corespunzătoare. Switch-ul construieşte tabele cu
adresele MAC corespunzătoare fiecarui port în parte. Dacă nu se cunoaşte adresa
destinatarului, cadrul este transmis către toate porturile (broadcast) pentru ca switch-ul
să-i poată învăţa destinaţia corectă. Când este reprimit cadrul, switch-ul adaugă adresa
în tabela cu adrese MAC a portului respectiv.
Metode de retransmitere a datelor

• Stochează şi trimite - switch-ul acţionează ca un buffer şi, în mod uzual,
realizează o însumare pentru fiecare cadru retransmis.
• Cut through - switch-ul doar citeşte adresa hardware a cadrului înainte de a o
trimite mai departe. Nu există detector de erori la această metodă.
• Fragment free - metoda încearcă să reţină beneficiile ambelor metode
prezentate anterior. Se verifică primii 64 de octeţi din cadru, stocându-se informaţia
legată de adresare. În acest fel cadrul îşi va atinge întotdeauna destinaţia. Detecţia
erorilor este lăsată în seama dispozitivelor terminale de la nivelele 3 şi 4, de obicei
fiind vorba de routere.
• Adaptive switching - metoda comută automat între cele trei metode precedente.
Metoda cut through apelează la stochează şi transmite dacă portul destinaţie este
ocupat în momentul sosirii pachetului. Metodele nu sunt controlate de utilizator,
constituind sarcinile exclusive ale switch-ului.
Concluzie:
-un domeniu de coliziune este un grup de plăci de reţea pentru care un frame trimis de
către un NIC(placă de reţea) se poate “ciocni” cu un alt frame trimis de altă placă de
reţea în acelaşi domeniu de coliziune.
-un domeniu de broadcast este un set de NIC-uri pentru care un broadcast trimis de
către o placă de reţea este primit de toate celelalte NIC-uri din acelaşi domeniu de
broadcast.
-Integrarea de functii de bridge, router si hub este realizată prin încărcarea software-ului
specific platformelor hardware disponibile sau adăugarea unui modul de bridge sau
router unui hub pentru cablaje (wiring hub).
Indicaţie
Înainte de a construi un LAN este foarte bine să se stabilească numărul device-urilor
din fiecare domeniu de coliziune şi din fiecare domeniu de broadcast. Pentru un singur
domeniu de coliziune, echipamentele împart banda totală valabilă şi în acelaşi timp
device-urile pot folosi într-un mod nefericit banda valabilă datorită efectelor coliziunilor,
mai ales în condiţii de utilizare foarte mare.
Ştiaţi că
• Domeniul de broadcast se referă la “locul” unde broadcast-urile pot fi forwardate
• Dacă într-o reţea sunt prezente doar switch-uri şi nu există huburi, atunci
domeniile de coliziune sunt fie reduse la o singură legatură, fie (în cazul în care
ambele capete suportă duplex integral) eliminate simultan. Principiul unui dispozitiv
de transmisie hardware cu multe porturi poate fi extins pe mai multe straturi,
rezultând switch-ul multilayer.
• Atunci când se folosesc calculatoare multiple viteza scade rapid şi încep să
apară coliziuni care încetinesc şi mai mult conexiunea. Prin folosirea switch-ului
acest neajuns a fost rezolvat.
• Un analizator de protocoale conectat la un switch nu poate întotdeauna primi
toate pachetele dorite, fiindcă switch-ul separă porturile în diferite segmente.
Conectarea analizatorului de protocol la un hub îi permite a vedea tot traficul de pe
segment. Un switch se poate configura pentru a permite ca un port să asculte
traficul de la un alt port. Aceasta se numeşte port mirroring (oglindirea unui port).
• Există două motive pentru care switch-urile sunt incluse în topologia unei reţele.
În primul rând, un switch împarte o reţea în mai multe subreţele. Astfel, limitările de
distanţă şi repetare a pachetelor sunt depăşite. În al doilea rând, aceeaşi
segmentare a reţelei izolează traficul şi reduce coliziunile. Segmentarea reţelei cu
ajutorul switch-urilor adaugă mari performanţe traficului distribuit în reţele.
tehnologic; aplicaţiile practice se pot realiza in şcoală sau in cadrul unui sediu al unei
reţele LAN din localitate
CU CE ?
 Componente ale reţelei LAN
 Scheme structurale
Metode
 Explicaţia- expunerea sistematică a noţiunilor legate de domeniul de coliziune
experienţă de cunoaştere a segmentării unei reţele LAN cu ajutorul bridge-urilor
şi/sau switch-urilor
 Dezbaterea –pe baza schemelor structurale se sustin punctele de vedere in
legătură cu segmentarea în diferite tipologii
 Obervaţia dirijată – observă modul de poziţionare al fiecărui device în cadrul
reţelei LAN
 Aplicaţie practică – conectarea bridge-ului şi a switch-ului în diferite poziţii în
cadrul reţelei

 Probe orale
 Probe practice
• Competenţe care trebuie dobândite
Această fişă de înregistrare este făcută pentru a evalua, în mod separat, evoluţia
legată de diferite competenţe. Acest lucru înseamnă specificarea competenţelor tehnice
generale şi competenţelor pentru abilităţi cheie, care trebuie dezvoltate şi evaluate.
Profesorul poate utiliza fişele de lucru prezentate în auxiliar şi/sau poate elabora alte
lucrări în conformitate cu criteriile de performanţă ale competenţei vizate şi de
specializarea clasei.
• Activităţi efectuate şi comentarii

Aici ar trebui să se poată înregistra tipurile de activităţi efectuate de elev,
materialele utilizate şi orice alte comentarii suplimentare care ar putea fi relevante
pentru planificare sau feed-back.
• Priorităţi pentru dezvoltare

Partea inferioară a fişei este concepută pentru a menţiona activităţile pe care
elevul trebuie să le efectueze în perioada următoare ca parte a viitoarelor module.
Aceste informaţii ar trebui să permită profesorilor implicaţi să pregătească elevul pentru
ceea ce va urma.
• Competenţele care urmează să fie dobândite

În această căsuţă, profesorii trebuie să înscrie competenţele care urmează a fi
dobândite. Acest lucru poate implică continuarea lucrului pentru aceleaşi competenţe
sau identificarea altora care trebuie avute în vedere.
• Resurse necesare
Aici se pot înscrie orice fel de resurse speciale solicitate:manuale tehnice, reţete,
seturi de instrucţiuni şi orice fel de fişe de lucru care ar putea reprezenta o sursă de
informare suplimentară pentru un elev care nu a dobândit competenţele cerute.
Notă: acest format de fişă este un instrument detaliat de înregistrare a progresului

elevilor. Pentru fiecare elev se pot realiza mai multe astfel de fişe pe durata
derulării modulului, aceasta permiţând evaluarea precisă a evoluţiei elevului, în
acelaşi timp furnizând informaţii relevante pentru analiză.
IV. Bibliografie
1. Bal, Carmen. (2007). Noţiuni de didactica specialităţii tehnice, Cluj-Napoca:

Editura U.T.Pres
2. Gibbs, Mark. (1996). Reţele de calculatoare pentru începatori, Bucureşti: Editura
Teora
3. Hallberg, Bruce. (2006). Reţele de calculatoare. Ghidul începătorului, Bucureşti:
Editura Rosetti Educational
4. Jurcău, Nicolae. Bal, Carmen.(2003). Didactica disciplinelor tehnice, Cluj-
Napoca: Editura U.T.Pres
5. Zinca, Daniel. (2006). Reţele de calculatoare, Cluj-Napoca: Editura Risoprint
6. ***. La http://www.companiaprogram.jaromania.org/resurse_prg/GANTT.pdf .
14.05.2009
7. ***. La http://facultate.regielive.ro/referate/calculatoare/fibra_optica-91045.html .
1.05.2009
8. ***. La http://www.kronect.ro/ .2.05.2009
9. ***. La http://rdslink.ro .15.05.2009
10. ***. La http://realpunk.3x.ro/ .8.05.2009
11. ***. La www.referatele.ro/ .28.04.2009
12. ***.La http://www.seap.usv.ro 16.05.2009
13. ***. La http://tetupb.inh.ro .15.05.2009

14. ***. La http://ro.wikipedia.org/wiki/Re%C5%A3ea_de_calculatoare .27.04.2009
15.*** La http://www.microsoft.com. 28 mai
16. http://www.casa.org.ro
17.http://revistaie.ase.ro
18.http://www.euro.ubbcluj.ro
19.http://www.quietroot.org
20.http://cciu.unitbv.ro
21.http://karina.3x.ro/carmen/lan.html
22.http://www.extreme-design.info/retele.html-vizualizare
23.http://www.convex-network.ro/studii-de-caz
24.http://www.e-referate.ro/referate/Totul_despre_retele2005-03-18.html
25.http://bamse.upg-ploiesti.ro/studenti/rc/l2.pdf -30mai
26.http://shannon.etc.upt.ro/teaching/cd/L2_cd.pdf 1 iunie
27.http://www.litere.uvt.ro/documente_pdf/aticole/uniterm/uniterm2_2004/dmicle.pdf
1iunie
28.http://telecom.etc.tuiasi.ro/telecom/staff/lscripca/discipline
%20predate/rcso/an4/BRC_134_impar.pdf- 2iunie
29.http://csam.univ-ovidius.ro/~tudrescu/cursuri/info3/LAB1-INFO.pdf 3iunie
30.http://cciu.unitbv.ro/files/RETELE%20DE%20COMUNICATII%20DATE%20-
%20subset.pdf 3iunie
31. Utilizarea Sistemelor de Operare
De Rughinis R., Deaconescu R., Milescu G., Bardac M.
Publicată de Razvan Deaconescu
ISBN 9737187881, 9789737187888 3 iunie
32. http://www.afaceri.net/WEBDESIGN/PUBLICARE/TRANSFER/FTP.htm 3iunie
33. http://itboard.ro/forums/thread/2969.aspx 5iunie
34. http://carti.x6.ro/cartea/j/Jargon-informatic/jargon-informatic.pdf-6iunie
35. http://www.fonomat.ro/glosar.aspx - 6iunie
36.http://www.unixinside.org/projects/linux-ro/RFC/rfc959-ftp.html-8iunie

Modul 10 Ok

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Modul 10 Ok

Titlu original:

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC

Analizarea reţelelor de calculatoare(LAN)

SIDOR COSTINAŞI - Prof. Drd., Colegiul Tehnic “INFOEL” Bistriţa

IOANA CÎRSTEA – expert CNDIPT

Acest material a fost elaborat în cadrul proiectului Învăţământul profesional şi tehnic în

Criterii de apreciere/ verificare

Atenţie! Informaţie importantă!

Atenţie! Este interzis să...

Recomandări cu privire la termene – limită;

Prezentul material de predare, se adresează cadrelor didactice care predau în cadrul

El a fost elaborat pentru modulul Reţele de calculatoare – noţiuni generale, ce se

Laborator tehnologic 15 ore

Instruire practică 0 ore

Activităţi de predare 30 ore

Competenţe Teme Fise suport

Descrie reţelele • Tema 1 • Fisa 1.1

Beneficiile unei reţele LAN

Expune • Tema 3 Fişa 3

Identificarea denumirilor, Identificarea denumirilor,

Configurează • Tema 5 • Fişa 5

Conectarea elementelor unei reţele Conectarea staţiei de lucru şi

Segmentarea unei reţele LAN cu Domeniu de coliziune

Absolvenţii nivelului 3 avansat, şcoală postliceală, calificarea Tehnician echipamente de

• Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea Tehnician echipamente

• Curriculum pentru calificarea Tehnician echipamente de calcul, nivelul 3 avansat

Tema 1. Caracteristicile şi beneficiile unei reţele LAN

Prezentul material vizează competenţa:

Reţeaua de calculatoare reprezintă un ansamblu de calculatoare interconectate

Componentele reţelei de calculatoare

 Placa de reţea–NIC(Network Interface Card)

O placă de reţea ~ este o piesă electronică proiectată pentru a permite calculatoarelor

În Fişa 4 sunt reprezentările, caracteristicile si proprietăţile cablurilor de reţea

 Hub(Cutia centrală a reţelei) sau concentrator

Hub-ul trimite şi primește informații, dar nu poate efectua ambele activități

Fig. 1.1.3 ~ Reprezentări grafice pentru puntea de reţea

O punte ce primeşte cadre de date le retransmite reţelelor interconectate pe baza unor

Fig.1.1.7~ Router- panoul din spate

 Transceiver este un dispozitiv care conectează calculatorul în reţea.

Fig. 1.1.11~ Poziţionarea conectorilor

O reţea magistrală nu poate funcţiona fără terminatoare BNC

 Conectorul este un dispozitiv ce realizează conexiunea între cablu şi calculator.

Fig.1.1. 12 ~ Conectori BNC

Conectorii RJ- 45(Registered Jack 45) sunt de tip mamă şi tată.

Fig.1.1. 13 ~ Conectori RJ- 45

Introducerea cablului în aceşti conectori se realizează cu unelte speciale şi trebuie

Fig.1.1. 14 ~ Convenţii de numerotare

Convenţii de numerotare: Numerotarea începe de la pinul din stânga-numărul 1, iar în

Profesorul arată toate elementele componente ale reţelei, dă explicaţii şi apoi

Reţeaua locală (Local Area Networks –LAN) este un ansamblu de mijloace de

Reţeaua locală de calculatoare LAN este o combinaţie de componente hardware şi

LAN-urile sunt frecvent utilizate pentru a conecta calculatoarele personale şi staţiile de

Topologia logică ~ reprezintă metoda folosită pentru transferul informaţiilor de la un

Reţele de tip magistrală

Fig.1.1. 15 ~ Reţea cu topologie de magistrală

Reţele de tip stea

Fig.1.1. 16 ~ Reţea cu topologie stea

Reţele de tip ring

Fig.1.1. 17 ~ Reţea cu topologie inel

Trebuie să facem distincţie între topologia fizică(dispunerea fizică în teren a

Reţele cu difuzare (broadcast) sunt acele reţele care au un singur canal de

Fig.1.1.18 ~ Magistrală comună

Fig.1.1.19 ~ Topologia inel