Francis Bacon

Francis Bacon (*28 octombrie 1909, Dublin - 28

aprilie 1992, Madrid) a fost un pictor britanic de
origine irlandeză, unul din cei mai importanți pictori ai
secolului al XX-lea. În opera lui, realizată pe suprafețe mari,
este tematizată în special suferința corpului omenesc,
deformat de violența vieții de fiecare zi, într-o existență
lipsită de sens și de posibilitate eliberatoare. Tablourile sale
instaurează o atmosferă plină de tensiune, personajele
suferind acțiunea destructivă a unor forțe ce vin din interiorul
sau exteriorul conștiinței. Precaritatea ființei umane este
acuzată într-o lungă serie de capete de expresie, începând cu
propria gamă de autoportrete. Tragismul sub care sunt
înfățișate chipurile contemporanilor sau ale unor personaje
istorice au la bază avertismentul pe care conștiința artistului
înțelege să-l dea oricăror pericole de distrugere a valorilor
umane. Dincolo de imaginile terifiante ale iraționalismului,
răzbate totuși umanitatea omniprezentă și dominatoare.

Francis Bacon s-a născut la 28 octombrie 1909 în Dublin (Irlanda) din părinți englezi. Cu o sănătate
fragilă, suferind de astm, nu a putut urma o școlaritate normală. La vârsta de 16 ani se manifestă primele
înclinații homosexuale și este izgonit de acasă de către tatăl său. Francis Bacon pleacă la Londra, unde are
diverse îndeletniciri ocazionale. Sub impresia unei expoziții cu tablouri de Pablo Picasso din 1926 și
a suprarealismuluifrancez, începe să picteze - ca autodidact - primele sale tablouri. În 1927 pleacă
la Berlin, unde ia contact cu operele lui George Grosz, Otto Dixși Max Beckmann. Se întreține cu lucrări
de decorație interioară și ca designer. Nu manifestă niciodată dorința de a urma o școală de artă sau de a
lucra în atelierul vreunui artist. Călătorește la Paris, unde vizitează expoziții ale lui Fernand Léger, Joan
Miró, Max Ernst și Giorgio de Chirico.

În 1929 se stabilește la Londra, unde deschide un atelier ca decorator de interioare într-un vechi garaj
din South Kensington. Acolo expune covoare, tapițerii și mobile moderne din oțel și sticlă executate după
proiectele proprii. Începând cu anul 1930 se consacră definitiv picturii în ulei, inițiat în această tehnică de
artistul australian Roy de Maistre.

La expoziția "Art Now" din Mayor Gallery (Londra, 1933), Bacon expune pentru prima dată un tablou cu
tema "Răstignirii" (Crucifixion), temă asupra căreia va reveni mai târziu și în alte opere. Tabloul este
achiziționat de colecționarul Michail Sadler. Întrucât nu găsește un galerist care să-i servească ca
impresar, Bacon își organizează în 1934 pe cont propriu prima sa expoziție personală cu picturi în ulei și
guașuri, lipsită total de succes. Descurajat, pictează mai puțin, călătorește prin Europa, capătă pasiunea
jocurilor de noroc și lucrează un timp ca crupier într-un cazino. În 1936 i se refuză tablourile la Expoziția
Internațională a Suprarealiștilor, pe motiv că ar fi "prea puțin suprarealiste". În 1937 expune câteva
tablouri la o expoziție a tinerilor artiști britanici.

Din cauza suferinței sale de astm, Bacon este scutit de serviciu militar în cel de al doilea război mondial.
Se retrage la țară în localitatea Petersfield în Hampshire. În 1942, Bacon se întoarce la Londra și își reia
activitatea artistică în vechiul său atelier din Kensington. Nemulțumit cu creația sa anterioară, distruge o
mare parte din pânzele realizate până atunci; din perioada 1929-1944 păstrează doar 15 tablouri.
În 1944 este remarcat de critică, expunând la Londratripticul "Trei studii pentru figurile la piciorul unei
răstigniri" (Three Studies for Figures at the Base of a Crucifixion), în prezent la Tate Gallery, Londra,
operă care bruschează publicul prin deformările duse la extrem, înscriindu-se pe
linia expresionismului pictural. Urmează o serie de expuneri, care polarizează publicul și pe criticii de
artă.

În 1946, Francis Bacon se stabilește la Monte Carlo, posedat de patima jocurilor de noroc. Până în
anul 1950pendulează între Monte Carlo și Londra, înainte de a rămâne pentru o perioadă mai lungă în
capitala britanică. Timp de câteva luni, predă lecții de pictură la Royal College of Art din Londra.

Studiu după portretul Papei Innocenţiu X de Velázquez, 1953

În 1950 are loc prima expoziție personlă a lui Francis Bacon la Monte Carlo, urmată de o serie de
expoziții interanționale la Londra, Veneția, New York și Paris. Începe o serie de studii asupra picturii
lui Velázquez, inspirate de Portretul Papei Innocențiu X. Stilizarea pictorului este rezultatul unui proces
complex în care el ia ca model fotografi de oameni și animale, fotograme din filme celebre sau imagini
din documente medicale. Este influențat în special de Cimabue (Crucifixion), Edgar Degas (După
scăldat), Eadweard Muybridge (mișcări fotografice), Chaïm Soutine și mai ales de Vincent van Gogh,
care îi inspiră o serie de portrete (Studiu pentru un portret al lui Van Gogh, 1957; Studiu asupra unui
peisaj după Van Gogh,1957; Van Gogh în natură, 1957; Van Gogh plecând la lucru, 1957).

În 1955 se organizează prima expoziție retrospectivă în Institute of Contemporary Arts din Londra.
Următoare retrospective au loc la Tate Gallery(Londra, 1962), Guggenheim Museum (New
York, 1963), Art Institute(Chicago, 1963).

Începând cu anul 1964 întreține o legătură cu George Dyer, persoană de condiție joasă, dependent
de droguri și alcool, care îi devine partener. În ajunul deschiderii unei expoziții retrospective la Grand
Palais din Paris în [[1971], Dreyer se sinucide cu o cantitate excesivă de stupefiante și alcool, fapt
reflectat într-o serie de creații ulterioare ale lui Bacon (Triptychon August 1972: Triptychon Mai-Iunie
1973). În 1975 se întâlnește cuAndy Warhol în New York, iar în 1978cu Balthus la Roma. Renumele lui
crește în acest timp, expozițiile personale și retrospective se succed
laKunsthalle(Düsseldorf, 1972), Metropolitan Museum of Art (New York, 1975), Tate
Gallery (Londra, 1985), Staatsgalerie(Stuttgart, 1985),Nationalgalerie (Berlin, 1986), DOCUMENTA IX
(Kassel, 1992). La vârstă înaintată trebuie să i se extirpe un rinichi bolnav, ceea ce nu îl împiedică să
continue consumul de alcool. În timpul unei călătorii la Madrid cu ocazia unei
retrospective Velázquez în muzeul Prado, Francis Bacon moare în ziua de 28 aprilie 1992 în urma
unui infarct cardiac.

Forța creației lui Francis Bacon se exercită până în zilele noastre în operele unor artiști contemporani,
ca Norbert Tadeusz, Neo Rauch sau Aris Kalaizis, ultimii din Neue Leipziger Schule.

La o licitație din 14 mai 2008, tabloul său Triptych, 1976 a fost vândut pentru suma record de 87,9
milioane US-dollari.

• John Rotherstein & Ronald Alley: Francis Bacon. Londra 1964

• Gilles Deleuze: Francis Bacon, Logique de la sensation. Paris 1981
• Wieland Schmied: Francis Bacon. Das Bewusstsein der Gewalt. München 1996
• David Sylvester: Francis Bacon again. Londra 2000
• Luigi Ficacci: Francis Bacon. Köln 2003
• Armin Zweite (Edit.): Francis Bacon. Die Gewalt des Faktisches. Hirner 2006