Actiunile

Actiunile reprezinta fractiuni ale capitalului social si desemneaza raportul juridic dintre
detinatorul acesteia si persoana juridica emitenta. Având învedere ca actiunea reprezinta cea mai
mica fractiune a capitalului social, ea nu mai poate fi divizata. În cazul în care, din
diverse motive, se ajunge ca doua sau mai multe persoane sa aiba în proprietate o
singura actiune, atunci acesti vor trebui sa desemneze de comun acord pe unul dintre ei
pentru exercitarea drepturilor si obligatiilor aferente acelei actiuni;

Principalele drepturi ale detinatorilor de actiuni comune:

• actionarii au o raspundere limitata, în limita participarii la capitalul social;

• actionarii au dreptul la dividende, care reprezinta recompensa acestora pentru

asumarea riscului de a investi în respectiva afacere;

• actionarii au dreptul sa vânda, sa tranzactioneze sau sa transfere liber actiunile detinute

catre alte persoane, cu respectarea legislatiei în domeniu;

• actionarii au dreptul la vot în Adunarile Generale ale Actionarilor;

• actionarii au dreptul la informare, respectiv au cel putin acces la rapoartele

financiare anuale ale emitentului care cuprind bilantul contabil, contul de profit si
pierdere, raportul administratorilor si rapoartele cenzorilor; în cazul în care societatea
emitenta intra în lichidare sau este declarata în stare de faliment, actionarii au dreptul la
repartizarea activului ramas dupa acoperirea tuturor datoriilor;

• dreptul comun în materie, care impune oricarei societati de a-si înregistra actiunile
la Registrul Comertului si de a tine evidenta actionarilor într-un Registru al
Actionarilor.

Actiunile preferentiale reprezinta o categorie diferita de actiuni, care confera posesorilor

drepturi suplimentare fata de detinatorii de actiuni comune. Aceaste actiuni preferentiale se
bucura de privilegiul unui divident prioritar, contrabalansat de faptul ca, de cele mai multe ori,
sunt lipsite de dreptul de vot.
Drepturi:

• dreptul la un divident prioritar prelevat asupra beneficiului distribuibil al exercitiului

financiar, înaintea oricarei alte prelevari.

• celelalte drepturi recunoscute actionarilor cu actiuni ordinare, cu exceptia dreptului de a

participa si de a vota, în temeiul acestor actiuni, în Adunarile Generale ale
Actionarilor

clauze preferentiale:

• clauza privind rata dividendelor;

• clauza referitoare la convertibilitatea/ neconvertibilitatea actiunilor;

• clauza privind posibilitatea de rascumparare/ nerascumparare;

• clauza de cumulativitate/ necumulativitate;

• clauza de participare la profit;

• clauza de rata modificabila a dividendului;

• clauza de returnabilitate/ nereturnabilitate a actiunii prefer entiale.

Valoarea unei actiuni poate fi considerata prin prisma mai multor aspecte:

a) valoarea nominala (face value) se afla împartind valoarea capitalului social al unei
societati la numarul de actiuni emise:

b) valoarea patrimoniala, reprezinta valoarea activului net ce revine pentru o actiune aflata în
circulatie:

c) valoarea financiara, exprima raportul dintre eficienta plasamentului în respectiva actiune

si eficienta unui plasament alternativ la rata medie a dobânzii de piata:

d) valoarea de piata, reprezinta pretul stabilit la un moment dat, prin confruntarea libera a
cererii si ofertei, la care se realizeaza tranzactiile cu respectivele titluri.
 Obligatiunile

Obligatiunile sunt instrumente financiare de credit, pe termen scurt, mediu sau lung,
emise de catre societati comerciale, organe ale administratiei publice centrale sau locale,
guverne. Obligatiunile reprezinta titluri de creanta negociabile.

Dupa emitent, obligatiunile se pot clasifica în:

• obligatiuni de stat, care reprezinta una dintre cele mai frecvente modalitati de
finantare a bugetului de stat;

• obligatiuni municipale, emise de administratia publica locala, în vederea finantarii

anumitor obiective de invetsitii de interes public;

• obligatiuni corporative, sunt emise de persoane juridice în vederea acoperirii nevoii

de finantare, fiind binecumoscut faptul ca finantarea prin intermediul pietei de capital
este mult mai ieftina decât prin intermediul creditelor bancare

Dupa perioada pentru care sunt emise si anume:

• obligatiuni emise pe termen scurt – în general în aceasta categorie încadrându-se

titlurile financiare de pe piata monetara;

• obligatiuni emise pe termen mediu – din aceasta categorie facând parte în general
emisiunile de obligatiuni corporative;

• obligatiuni emise pe termen lung – titlurile emise de stat si municipalitati sunt cele care
sunt emise în general pe termen lung.

• obligatiuni perpetue – aceste obligatiuni sunt destul de rare, termenul de perpetue

nefiind tocmai real, deoarece multe din aceste emisiuni sunt retrase de pe piata dupa
 o lunga perioada de timp (50- 60 ani), în primul rând datorita valorii diminuate în
timp de inflatie.

Obligatiunile, ca titlu financiar negociabil, sunt caracterizate de urmatoarle elemente:

a) valoarea nominala, reprezinta suma care va fi rambursata la scadenta de catre emitent si care
mai poate fi numita si principal;

b) pretul de emisiune, este stabilit de catre emitent si reprezinta pretul cu care vor fi oferite
obligatiunile spre vânzare. Acesta poate fi egal cu valoarea nominala (ad-pari), mai mic
decât vloarea nominala (sub-pari) sau poate fi mai mare decât valoarea nominala (supra-pari),
în functie de obiectivele emitentului si de conditiile concrete existente la momentul
emisiunii;

c) termenul de rambursare (maturitatea), este cuprins între momentul emisiunii si

momentul rascumpararii de catre emitent a obligatiunii si reprezinta durata de viata a unei
obligatiuni. În decursul perioadei de existenta a unei obligatiuni se evidentiaza:

d) cuponul de dobânda al obligatiunii, reprezinta modalitatea de fructificare a

plasamentului în obligatiuni si se stabileste în raport de valoarea nominala a obligatiunii:

e) modalitatea de rambursare, care poate fi: dintr-o data la scadenta, când într eaga suma
împrumutata este rambursata în ultima zi de viata a obligatiunii; rambursarea prin anuitati
constante, pe tot parcursul perioadei de viata a obligatiunii, anuitati care sunt compuse din
plata dobânzilor si rambursarea unei parti a principalului;

Drepturi si warrants

Dreptul de preferinta la subscriere apare în situatia în care un emitent are emise actiuni pe
o piata reglementata si doreste sa-si majoreze capitalul social prin emisiunea de noi actiuni.

Warrant-ul este o valoare mobiliara ce acorda detinatorului garantia din partea societatii
emitente, ca într-o anumita perioada de timp va putea cumpara la un pret prestabilit, o
anumita cantitate de actiuni comune ale respectivului emitent. Daca pretul pe piata al
actiunilor comune este mai mare decât pretul prestabilit de vânzare al actiunilor printr-un
warrant, atunci investitorul poate obtine un profit imediat.
 Warrant-ul este un instrument financiar emis, de obicei, pentru perioade de timp medii,
cu o durata de viata cuprinsa între 5 si 10 ani, existând si posibilitatea de a fi emise cu o
durata de viata nelimitata, fiind valabile pâna la executare. De regula, aceste valori
mobiliare sunt emise si atasate unui alt titlu financiar (actiuni sau obligatiuni) pentru a -i
spori atractivitatea fata de investitori. Datorita duratei mai mari de existenta se pot întâlni
cazuri în care o societate emitenta are în circulatie mai multe tipuri de warrants, emise la
momente diferite.

Contractul forward este finalizat întotdeauna prin livrarea efectiva a activului suport si
achitarea contracvalorii acestuia la scadenta.

Contractul FUTURES este rezultat din standardizarea conditiilor contractului forward.

Conditiile standardizate fac referire la: natura si calitatea activului suport, cantitatea
tranzactionata, scadenta contractelor si locul de livrare. În concluzie, singura variabila, ce
este supusa negocierii, este pretul de tranzactionare, contractul futures fiind actualizat zilnic
sau marcat la piata. Ca regula generala, câstigul unuia dintre operatori se constituie în
pierdere pentru partenerul sau si reciproc. Lichidarea contractului futures se poate realiza fie
prin livrarea efectiva a activului suport la data scadentei si efectuarea platii aferente, fie
printr-o operatiune de sens contrar, respectiv printr-o compensatie pe piata.

Contractele OPTIONS reprezinta contracte standardizate care, în schimbul platii unei

prime, creeaza pentru cumparatorul optiunii dreptul, dar nu si obligatia, de a cumpara sau
de a vinde un anumit activ suport la un pret prestabilit, numit pret de exercitare, pâna la sau
la data expirarii. Contractele cu optiuni sunt de doua feluri:

• contracte de cumparare (call option);

• contracte de vânzare (put option).

Valorile mobiliare sintetice (basket securities) sunt reprezentate de contracte derivate

(futures sau options) având ca activ suport indici bursieri. Acestea sunt creeate în scopul
acoperirii riscului rezultat din evolutia nefavorabila a valorilor mobiliare ce compun un
portofoliu.
 Tranzactii futures

Contractele futures sunt contracte standardizate, încheiate pentru un termen ferm. O pozitie
futures (long sau short) este considerata ca fiind o pozitie deschisa, la momentul încheierii
contractului si este considerata pozitie închisa (lichidata), când s-a încheiat un contract futures
identic, dar de sens contrar si cu acelasi termen de livrare (lichidata prin compensare) sau în
momentul executarii, prin livrare fizica a activului suport (dellivery) sau prin regularizare
valorica a contractului (cash settlement).

Rolul Casei de Clearing (Clearing House), în încheier ea, derularea si executarea

contractelor la termen este de o importanta deosebita, deoarece permite o mare flexibilitate. În
cazul încheierii unui contract pe piata, Casa de Clearing se interpune între cumparator si
vânzator, printr -un procedeu numit novatie subiectiva, permitând oricarui operator sa iasa din
piata atunci când va dori acest lucru, fara a mai trebui sa se reântâlneasca cu pertenerul cu care
încheiase initial respectivul contract. Casa de Clearing va actiona ca si un garant pentru buna
finalizare a tranzactiilor si executarea contractelor.

În cazul pozitiilor ramase deschise dupa ultima zi de tranzactii la contractele care sunt
definite ca având executare prin livrare fizica, Casa de Clearing informeaza pe titularii
pozitiilor short cu privire la faptul ca au pozitii ramase deschise ce urmeaza a fi executate
fizic, la pretul de lichidare specificat si le solicita acestora depunerea recipiselor de depozit
corespunzatoare cantitatii ce trebuie livrata.

Tranzactii simple cu optiuni

Contractele cu optiuni sunt contracte standardizate, în cadrul carora cumparatorul are

dreptul, dar nu si obligatia, de a achizitiona, la scadenta sau oricând pâna la scadenta, un
anumit numar de titluri suport, la un anumit pret prestabilit de execitare si în schimbul
unei prime platite vânzatorului la momentul încheierii tranzactiei. Cumparatorul unei optiuni
poate solocita executarea acesteia în orice moment pâna la scadenta (optiuni de tip american),
sau numai la data scadentei contractului (optiuni de tip european).

Pe piata optiunilor pot fi atât cotate optiuni de cumparare cât si optiuni de vânzare:
 • optiunile de cumparare (CALL) sunt o forma de contract, încheiat în forma
negociabila, care dau dreptul cumpara torului, ca într-o perioada de timp, sa
cumpere de la vânzatorul optiunii activul de baza, la un pret prestabilit, în
schimbul platii unei prime la momentul încheierii tranzactiei. Vânzatorul acestei optiuni
se obliga de a onora solicitarea cumparatorului prin vânzarea activului suport.

• optiunile de vânzare (PUT) sunt o forma de contract, încheiat în forma

negociabila, care dau dreptul cumparatorului, ca într -o perioada de timp, sa vânda
catre partenerul sau de contract activul de baza, la un pret prestabilit, în schimbul
platii unei prime la momentul încheierii tranzactie. Vânzatorul acestei optiuni se
obliga sa cumpere activul de baza al optiunii, daca aceasta este exercitata într-o
perioada determinata de timp.

În cazul tranzactiilor cu contracte options, ca si în cazul tranzactiilor cu contracte futures, Casa

de Clearing joaca un rol foarte important, interpunându-se în toate tranzactiile încheiate,
devenind vânzator pentru toti cumparatorii de CALL care îsi execita optiunea, si cumparator
pentru toti vânzatorii de PUT care exercita optiunea.

Principalele elemente ale unui contract cu optiuni sunt:

• marimea optiunii – reprezinta cantitatea (de valori mobiliare, marfuri, titluri

sintetice, etc.) pentru care se încheie contractul respectiv;

• durata de viata - reprezinta perioada pentru care este încheiat contractul si în care
optiunea poate fi executata (ultima data a execitarii optiunii este data expirarii);

• pretul de exercitare (strike price)– este pretul la care se poate vinde sau cumpara
optiunea pe piata, marimea acestuia fiind determinata chiar în momentul încheierii
contractului, dupa o procedura bursiera standardizata;

• pretul optiunii – este reprezentat de prima ce este achitata la momentul încheierii

contractului; valoarea primei este descompusa în valoarea intrinseca si valoarea
timp.
 Fiecare optiune CALL sau PUT poate fi cumparata sau vânduta, ceea ce conduce la
existenta a patru opratiuni simple corespunzatoare pozitiilor luate de investitor, în functie de
aticiparea sa asupra evoutiei preturilor pe piata:

• cumpararea unei optiuni CALL – long call - în situatia aniciparii cresterii cursului;

• cumpararea unei optiuni PUT – long put - în situatia aniciparii scaderii su

stagnarii cursului;

• vânzarea unei optiuni CALL – short call - în situatia aniciparii scaderii cursului;

• vânzarea unei optiuni PUT – short put - în situatia aniciparii cresterii cursului.