George Constantin

Nascut pe 3 mai 1933 in Bucuresti si decedat pe 30 aprilie 1994, celebrul actor George Constantin a fost
casatorit cu mezzo-soprana Iulia Buciuceanu, sora celebrei actrite Tamara Buciuceanu Botez, cu care a avut un
baiat, azi actor celebru ca si tatal sau la Teatrul Nottara din Bucuresti: Mihai Constantin cunoscut din filmul "
Liceenii ".

Actorul a jucat intr-o perioada cand supravegherea stricta a actorilor a fost unul dintre ordinele foarte clare pe
care partidul comunist le-a dat politiei politice inca de la infiintarea acesteia. Au fost perioade in care ofiterii
Securitatii devenisera chiar „critici teatrali“, iar rapoartele lor au stat la baza cenzurarii multor replici din piesele
de teatru. Asta in cazul in care nu era interzis tot spectacolul. In atatia ani nu au lipsit nici situatiile ilare. Securistii
se descopereau in personajele unor piese, iar scandalul care urma era de pomina. Securitatea nu era atenta
doar la replicile „destabilizatoare“ ale actorilor, ci era pusa de partid sa gestioneze si crizele economice care
interveneau in teatre.(Emil Berdeli) La „Nottara“, de pilda, dupa o sedinta furtunoasa despre subventii si cifre de
plan, actori precum George Constantin, Alexandru Repan, Horatiu Malaele au spus ca teatrul romanesc nu mai
poate supravietui in socialism, „cand sarcinile impuse de autogestiune sunt foarte mari“. La vremea respectiva,
sa afirmi ca teatrul controlat de partid nu mai poate supravietui in Romania era aproape o crima. Actorul Dorin
Varga chiar a mers mai departe, spunand ca rentabilizarea este o perdea de fum care trebuie sa ascunda faptul
ca actorii sunt concediati in urma unor „dispozitiuni din ratiuni mult superioare“. Adica, traducand limbajul
abscons in care se tineau sedintele epocii, puterea ii da afara pe artisti pentru ca nu mai poate sa-i plateasca.
Era o situatie noua pentru Securitate, greu de gestionat. Revolta unor actori cu greutate scapata de sub control
se putea solda cu destituiri in lant. Atat in randul activistilor, cat si al securistilor. Mai ales ca rapoartele Securitatii
semnalau situatii similare si la Teatrele Giulesti, „Bulandra“ ori „Tandarica“. A fost una dintre cele mai negre
perioade ale teatrului romanesc, mai ales ca partidul nu avea de gand sa faca nici o concesie.

Iata impresiile unor mari oameni despre acest monstru,care s-a dovedit a fi mai târziu unul sacru. 
Dorel Vişan:"L-am descoperit în Act Veneţian,de Camil Petrescu.Eram student pe atunci şi m-a
impresionat faptul că el dezvolta cu măiestrie şi dintr-o experienţă serioasă exact ceea ce ne predau
profesorii noştri de actorie.Atunci am simţit,am intuit rosturile actorului şi cât de mare bucurie poate
să-ţi dea găsirea acelor elemente care conturează un destin ce nu-ţi aparţine decât trecător şi îl ai de
împlinit utilizând propriile-ţi instrumente - minte,trup,voce şi,bineînţeles,talent. 
Dan Stanca:"Prin fiecare rol,George Constantin sporea fiinţa.Cred că asta trebuie.A făcut teatru
pentru a reîntâlni viaţa.A trăi această a doua sau a câta viaţă pentru a cunoaşte Fiinţa.A cunoscut
Fiinţa şi a devenit Fiinţă.În Nefiinţă tot Fiinţă e." 
Radu Popescu:"George Constantin a umplut şi legat,cu mult meşteşug,şi cu efectele-i
binecunoscute,rolul cam de superfetaţie şi redundanţă al Tatălui." 
Dana Dogaru:"Avea încredere în ceea ce făcea şi-n acelaşi timp neîncredere în puterile sale.Era
modest în faţa marilor artişti şi indiferent în faţa neaveniţilor.Avea nevoie de afecţiune,curajul de a-şi
împărtăşi gândurile,era dispus să sufere,să se plece,să se sfâşie,să suporte neînţelegerea şi uneori
resentimentul publicului.Se golea în întregime de el pentru că avea de scos în afară nu numai ce ştie
despre el,ci şi ceea ce bănuia că e,fantasmele,viaţa lui inconştientă.Am învăţat enorm de la el şi
rămâne pentru mine Uriaşul.Uriaşul creator de personaje." 
Marin Sorescu:"Un actor atât de mare ca George Constantin poate scoate din sân trei regi Lear.Cel
care se vede pe scenă e seducător şi va rămâne fără îndoială ca o creaţie neobişnuită.O imensă
bunătate degajă această creaţie."

In memoria sa azi avem azi Festivalului International de Teatru pentru elevi „George Constantin” si o
Sala Studio – “George Constantin” - un spaţiu elegant şi funcţional cu maximum 99 de locuri la
Teatrul Nottara , un imens regret si o mare uitare (din nefericire).

A jucat atat in teatru cat si in film.

Înghiţitorul de săbii 1981

Adaptare dupa nuvelele "Moartea inghititorului de sabii" si "Revolta in port", de Alexandru Sahia si schita "Vine
doamna si domnul general", de Gheorghe Braescu, filmul prezinta viata unui fost artist de circ ce isi castiga
existenta prezentand un numar de senzatie in sate si targuri. Infiaza un copil, impresionat de moartea tatalui
acestuia. Asprimea vietii va transforma numarul de succes al inghitirii sabiilor intr-un sfarsit dramatic pentru
batranul saltimbanc. Joaca alaturi de Stefan Iordache, Octavian Cotescu, Leopoldina Balanuta, Victor
Rebengiuc, Tamara Buciuceanu, Mircea Albulescu, Mitica Popescu si Gelu Nitu. Filmul este in regia lui Alexa
Visarion.

Cel mai iubit dintre pământeni 

(1995)

In regia lui Serban Marinescu, alaturi de Stefan Iordache, Colea Rautu, Dorel Visan, Gheorghe Dinica
s.a.

Răzbunarea haiducilor (1968)

R: Dinu Cocea
Intr-un mic port dunarean, doua femei se imbarca in taina pe un vas austriac: Haricleea Hangerli (Olga
Tudorache), care, dupa pierderea sotului - Voda Hangerli, si a fiului, vrea sa ajunga la Stambul sa rascumpere
tronul cu imensa avere jefuita de la boieri, si Maria (Elisabeta Jar), fata vel-vistiernicului Dudescu (Florin
Scarlatescu), nepoata Haricleei, care e gata sa faca orice pentru a intra in posesia averii luate de la tatal ei. Pe
drum, Maria o ucide pe Haricleea si o arunca in Dunare. Dar, spre marea ei dezamagire, in geamantanul in care
banuia ca se afla averea, gaseste capul lui Hangerli. Pazvanoglu, Pasa din Vidin (George Constantin) spera sa
obtina bunavointa sultanului oferindu-i in dar copii rapiti din satele romanesti. Haiducul Amza (Emanoil Petrut) si
oamenii sai, insa lupta sa le zadarniceasca planurile.

Al treilea film din seria "haiducilor", dupa "Haiducii" si "Rapirea fecioarelor".

Valeria Seciu

Studii
A urmat cursurile Institutului de Teatru din București, la clasa lui A. Pop Marțian, între 1960-1964,
avându-l ca asistent pe Octavian Cotescu, cel care, ulterior, avea să-i devină soț. Printre colegii săi de
promoție s-au numărat: Ion Caramitru, Ovidiu Iuliu Moldovan, Florina Cercel, Mariana Mihuț, Rodica
Mandache, Virgil Ogășanu, Dora Cherteș, Cătălina Pintilie, Mircea Andreescu.

[modifică]Cariera artistică
A debutat, în 1964, pe scena Teatrului Național din București, alături de Ion Caramitru, în
piesa Eminescu de Mircea Ștefănescu, sub îndrumarea regizorului Sică Alexandrescu, întruchipând-o
pe Veronica Micle. În același an și-a făcut, de asemenea, debutul în film, jucând în pelicula Casa
neterminată, regizată de Andrei Blaier. După doi ani petrecuți la Cluj, unde a interpretat două roluri,
în Androcle și leul de G.B. Shaw și Vlaicu Vodă de Alexandru Davila, a revenit în echipa Teatrului
Național din București, pe care, cu excepția câtorva colaborări, nu a mai părăsit-o până în 1978, când
s-a alăturat trupei Teatrului Mic. Aici, sub directoratul scriitorului Dinu Săraru, s-a produs deplina sa
maturizare artistică, la contactul cu regizoarea Cătălina Buzoianu și în parteneriate legendare de
scenă cu actorii Ștefan Iordache și Gheorghe Visu. Marile roluri din această etapă le-a creat în
spectacole precum Să îmbrăcăm pe cei goi, Maestrul și Margareta, Niște țărani, Cerul înstelat
deasupra noastră, Doamna cu camelii.

La începutul anilor 1990 a înființat și condus Teatrul Levant, una dintre primele instituții independente
de gen apărute după căderea regimului comunist, continuând însă să joace și la Teatrul Mic, cu
realizări notabile: recitalul Arta iubirii sau rolul Arkadina, din Pescărușul de Cehov, ambele în regia
Cătălinei Buzoianu. De numele Teatrului Levant este legată o altă colaborare inspirată a actriței cu
regizoarea Cătălina Buzoianu, la spectacolul Pelicanul, după August Strindberg (1994), montat într-un
spațiu neconvențional (un depozit al Sălii Dalles). Din 2000 până în prezent a urcat mai rar pe scenă,
fiecare apariție reprezentând însă un succes de public și de critică, două dintre creațiile sale recente
(Esme Allen în Cum gândește Amy de David Hare, regia Cătălina Buzoianu, Teatrul Mic, 2006, și
Gloucester în Lear, după W. Shakespeare, regia Andrei Șerban, Teatrul Bulandra, 2008) fiind
răsplătite cu premii acordate de UNITER. O altă distincție importantă, medalia comemorativă „150 de
ani de la nașterea lui Mihai Eminescu”, i-a fost atribuită actriței în 2000 de către președintele statului
pentru merite deosebite în promovarea și interpretarea operei poetului, mai cu seamă prin intermediul
spectacolului Trecut-au anii, recital de poezie și muzică susținut ani de-a rândul pe diverse scene
alături de actorii Ion Caramitru, Ovidiu Iuliu Moldovan și de clarinetistul Aurelian Octav Popa. Pe lângă
rolurile interpretate pe scenă sau ecran, ea a dat viață multor personaje la teatrul radiofonic.

Valeria Seciu a fost căsătorită cu actorul Octavian Cotescu. În 1968 s-a născut fiul lor, Alexandru;
acesta este astăzi călugăr la Muntele Athos, purtând numele de Monahul Daniil; el se numără printre
traducătorii celei mai recente ediții românești a culegerii de texte teologice Everghetinos (din gr.,
„Binefăcătoarea”).

Premii UNITER

2009 - Premiul pentru cea mai bună actriță în rol secundar, „Lear”

2007 - Premiul pentru întreaga activitate

2006 - Cea mai bună actriță, Cum gândește Amy

[modifică]Filmografie

 Casa neterminată, de Dimos Rendis, regia Andrei Blaier (1964)

 Asediul, de Corneliu Leu, regia Mircea Mureșan (1971)
 Parașutiștii, de Mihai Opriș, regia Dinu Cocea (1972)
 Instanța amână pronunțarea, regia Dinu Cocea (1976)
 Casa de la miezul nopții, de Fănuș Neagu, regia Gheorghe Vitanidis (1976)
 Regăsire, regia Ștefan Traian Roman (1977)
 Râul care urcă muntele, regia Cristiana Nicolae (1977)
 Înainte de tăcere, de Alexa Visarion, regia Alexa Visarion (1978)
 Clipa, de Dinu Săraru, regia Gheorghe Vitanidis (1979)
 Speranța, regia Șerban Creangă (1979)
 Ion - Blestemul pământului, blestemul iubirii,de Liviu Rebreanu, regia Mircea Mureșan (1979)
 Lumini și umbre- Serial TV, de Titus Popovici, regia Andrei Blaier/Mihai
Constantinescu/Mircea Mureșan (1979)
 Bună seara, Irina, regia Tudor Mărăscu (1980)
 Vânătoare de vulpi, de Dinu Săraru, regia Mircea Daneliuc (1980)
 Mult mai de preț e iubirea, de Nicolae Țic, regia Dan Marcoci (1982)
 Escapada, de Mircea Radu Iacoban, regia Cornel Diaconu (1983)
 Dragostea și revoluția, de Dinu Săraru, regia Gheorghe Vitanidis (1983)
 Vreau să știu de ce am aripi, regia Nicu Stan (1983)
 Furtună în Pacific, regia Nicu Stan (1985)
 Adela, de Garabet Ibrăileanu, regia Mircea Veroiu (1985)
[modifică]Roluri în teatru
[modifică]La Teatrul Național „I. L. Caragiale” din București (selectiv)

 - Veronica Micle - „Eminescu”, de Mircea Ștefănescu, regia Sică Alexandrescu (1964)

 - Dona Elena - „Castiliana”, de Lope de Vega, regia Horea Popescu, 1966
 - Otilia - „Enigma Otiliei”, după George Călinescu, regia Ion Cojar, 1968
 - Aglaia Epancina - „Idiotul”, după F.M. Dostoievski, regia Al. Finți, (1969)
 - Margaret - „Fanny”, de G. B. Shaw, regia Mihai Berechet, 1970
 - Honey - „Cui i-e frică de Virginia Woolf?”, de Edward Albee, regia Michel Făgădău, 1970
 - Cordelia - „Regele Lear”, de W. Shakespeare, regia Radu Penciulescu, 1970
 - Corina - „Jocul de-a vacanța”, de Mihail Sebastian, regia Mihai Berechet, 1971
 - Ana - „Valiza cu fluturi”, de Iosif Naghiu, regia Sanda Manu, 1975
 - Lady Anne - „Richard al III-lea”, de W. Shakespeare, regia Horea Popescu, 1976
 - Amanda Wingfield - „Menajeria de sticlă”, de Tennessee Williams, regia Cătălina Buzoianu
(2006)
[modifică]La Teatrul Mic din București (selectiv)

 - Ersilia Drei - „Să îmbrăcăm pe cei goi", de Luigi Pirandello, regia Cătălina Buzoianu (1978)
 - Doamna mascată - „Minetti”, de Thomas Bernhard, regia Anca Ovanez-Doroșenco (1979)
 - Margareta - „Maestrul și Margareta”, de Mihail Bulgakov, regia Cătălina Buzoianu (1980)
 - Genica - „Niște țărani”, de Dinu Săraru, regia Cătălina Buzoianu(1981)
 - Ea - „Cerul înstelat deasupra noastră”, de Ecaterina Oproiu, regia Cătălina Buzoianu (1984)
 - Marguerite Gautier - „Doamna cu camelii”, de Alexandre Dumas, regia Cătălina Buzoianu
(1985)
 - Aelita - „O femeie drăguță cu o floare și ferestre spre nord”, de Eduard Radzinski,
regia Dragoș Galgoțiu (1986)
 -...- „Arta iubirii”, de ..., regia Cătălina Buzoianu (1989)
 -...- „Actorii”, de ..., regia Alexa Visarion (1990)
 - Donata Genzi - „Regăsire”, de Luigi Pirandello, regia Cătălina Buzoianu (1991)
 - Irina Nikolaevna Arkadina - „Pescărușul”, de A.P.Cehov, regia Cătălina Buzoianu (1993)
 - Vivian Bearing - „Spirit”, de Margaret Edson, regia Cătălina Buzoianu (2001)
 - Esme Allen - „Cum gandeste Amy”, de David Hare, regia Cătălina Buzoianu (2005)
 - Spiritul Mamei - „Furtuna”, de W. Shakespeare, regia Cătălina Buzoianu, 2009
[modifică]La Teatrul Național din Cluj

 - Lavinia - „Androcle și leul”, de G. B. Shaw, regia Janos Taub, 1965

 - Domnița Anca - „Vlaicu Vodă”, de Alexandru Davila, regia Val Mugur, 1966
[modifică]La Teatrul „C. I. Nottara” din București

 - Monahova - „Barbarii”, de Maxim Gorki, regia Alexa Visarion, 1976

 - Mary Cavan-Tyrone - „Lungul drum al zilei către noapte”, de Eugene O’Neill, regia
Alexandru Dabija, 1998
[modifică]La Teatrul Levant din București

 - Mama - „Pelicanul”, de August Strindberg, regia Cătălina Buzoianu, 1995

[modifică]La Teatrul Act din București

 - Doamna Bruscon - „Creatorul de teatru”, de Thomas Bernard, regia Alexandru Dabija (2007)

[modifică]La Club „La Scena”

 -...-„Top Dogs/Șomeri de lux”, de Urs Widmer, regia Theo Herghelegiu (2004)

[modifică]La Teatrul Bulandra din București

 - Charlotte - „Noile suferințe ale tânărului W”, de Ulrich Plentzdorf, regia Olimpia Arghir, 1973
 - Brenda - „Ferma”, de David Storey, regia Sanda Manu, 1975
 - Gertrude - „Hamlet”, de W. Shakespeare, regia Liviu Ciulei, 2000
 - Gloucester - „Lear”, de William Shakespeare, regia  Andrei Șerban, 2008
[modifică]Roluri în teatrul TV

 Rața sălbatică de Henrik Ibsen, regia Petre Sava Băleanu - Hedwiga

 Troienele de J.P. Sartre, după Euripide, regia Petre Sava Băleanu, 1967 - Casandra
 Citadela sfărâmată de Horia Lovinescu
 Woyzeck de George Buchner, 1970 - Marie
 Trei surori de A. P. Cehov, regia Ion Barna, 1971 – Irina
 Pescărușul de A. P. Cehov, regia Petre Sava Băleanu, 1974 - Nina Zarecinaia
 Turnul de Fildeș după Camil Petrescu, regia Cornel Todea, 1978 - Maria Sinești
 Suflete tari de Camil Petrescu, regia Cornel Todea, 1979 - Maria Sinești
 Livada din noi de Constantin Chiriță, regia Constantin Dinischiotu, 1980
 Inimă fierbinte de Octavian Sava, 1982
 Jocul ielelor de Camil Petrescu, regia Dan Necșulea, 1982 - Maria Sinești
 Ciuta de Victor Ion Popa, 1984
 O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale, regia Sorana Coroamă Stanca, 1984 - Veta
 O femeie drăguță cu o floare și fereastra spre nord de Eduard Radzinski, regia Olimpia
Arghir, Dragoș Galgoțiu - rol Aelita
 Vocea umană de Jean Cocteau, regia Cătălina Buzoianu, 1990
 Femeia mării de Henrik Ibsen, regia Olimpia Arghir - Elida

 Bine! Atunci, va intreb intai ce v-a indemnat sa alegeti teatrul? (Valeria surade asa cum numai
ea stie sa surada)

- Nici eu nu-mi dau seama. Inca de la 6-7 ani spuneam ca eu voi fi actrita. Ascultam mult
'Teatru la microfon'. Ulterior am aflat ca foarte multi actori au avut primul contact cu teatrul,
ascultand aceasta emisiune. Pana la 10 ani, mergeam foarte des la Teatrul Bulandra. Acolo
l-am vazut prima oara pe Octav (Cotescu, viitorul sot al dnei. Seciu). In 'Padurea', cu Lucia
Sturdza Bulandra, Fori Eterle, Jules Cazaban, Vasile Florescu. Asa m-am apropiat de teatru,
auzindu-l, vazandu-l. Era o certitudine pentru mine ca voi deveni actrita. Desi am dat de
foarte multe ori ocol Institutului, fara sa bat la usa. Intai am dat examen la Istorie. Chiar de
doua ori. Pe urma m-a pregatitLiliana Tomescu. A fost o mare indrazneala. I-am dat pur si
simplu un telefon. Si a fost de o mare generozitate. Eu eram 'nimeni, de nimeni'. Ea mi-a dat
din fiinta ei.

- Dar erati temperamente complet diferite.

- O vazusem in 'Pygmalion' cu George Constantin. Era un talent! Si am ales-o.

- Pacat ca a plecat. Ne-a lipsit mult! Si cu ce ati sustinut examenul?

- Cu 'Romeo si Julieta'. 
(Evident, imi spun eu. Ce-ar fi putut alege mai potrivit?) Mai intreb:

-Si cine era Romeo? (Dna Seciu surade din nou. Cu acel suras cu care m-a vrajit demult)

- Nu, ca am ales un monolog.

- Si mai tarziu, cand Sica, marele Sica Alexandrescu, v-a incredintat rolul Veronicai Micle, ce
ati simtit?

- Atunci cand regretatul Victor Moldovan, care-l interpreta pe Titu Maiorescu, ne-a prezentat
pe mine si pe Pino Caramitru lui Sica, nu mi-am dat seama cat de important este acest
eveniment. Sa iei doi tineri debutanti pentru astfel de roluri, era ceva extraordinar. Abia
ulterior am realizat. Da, Sica ne-a purtat noroc. Si piesa lui Mircea Stefanescu, chiar daca nu
a fost cea mai izbutita din lucrarile lui, ne-a propulsat.

- Un alt personaj celebru al literaturii romane, pe care l-ati interpretat, a fost Otilia.

- Da, din 'Enigma Otiliei', dramatizare dupa George Calinescu. Felix era Traian Stanescu, iar
Pascalopol era Geo Barton.

- Despre Geo Barton au circulat o multime de legende. Ca abia ar fi stiut sa citeasca, ca n-avea
studii deloc� Ce era adevarat din toate astea?

- Poate era asa. Nu stiu. Dar nu se simtea. Avea un instinct extraordinar. Poate personajul
lui era construit, nu era autentic. Dar era foarte credibil. Avea umor si distinctie. La repetitii,
si mai ales in spectacol, se comporta impecabil. In plus, era foarte frumos, cum nu prea mai
gasesti astazi astfel de actori.

- Cum s-a produs fertila simbioza: Catalina Buzoianu � Valeria Seciu?

- Dinu Sararu, directorul Teatrului Mic, cauta o piesa pentru mine. Si o gasisem: �Imbracati
pe cei goi� de Luigi Pirandello. Eu vazusem cateva spectacole de-ale Catalinei. Imi
placusera. Eu m-am dus cu textul la ea. Ei i-a placut si de-atunci am tot lucrat impreuna. S-
ar putea spune ca ne-am descoperit una pe alta. Tot Catalina Buzoianu a facut o excelenta
dramatizare dupa puternicul roman 'Niste tarani', scris de Dinu Sararu. Aveam un rol
interesant, personajul se numea Genica, si datoria unui actor este sa poata trece din
atmosfera salonarda din 'Dama cu camelii' in conflictul incordat dintr-un sat aflat in preajma
colectivizarii fortate, din spectacolul 'Niste tarani'.

- Atunci v-ati descoperit si un partener pe masura, Stefan Iordache.

- Da. Am facut impreuna cateva spectacole memorabile: 'Maestrul si Margareta' al lui

Bulgakov si o piesa a Ecaterinei Oproiu: 'Cerul instelat deasupra noastra'.

- Revin la colaborarea pe care ati avut-o si o aveti cu dna. Buzoianu. Cine poate uita
spectacolul: 'Dama cu camelii' Conceptia regizoarei de a combina povestea fictionala a iubirii
dintre Armand Duval si Marguerite Gautier cu cea reala dintre Dumas-fiul, autorul piesei, si
Marie Duplessis a dus la un rezultat stralucit.

-Da, spectacolul a avut mare succes si mie mi-a produs o imensa bucurie.

- Dupa cum la National, spre sfarsitul stagiunii, tot colaborarea dintre dumneavoastra doua a
asigurat succesul 'Menajeriei de sticla', oricum un text extraordinar.

- Pentru mine a fost o senzatie admirabila revenirea pe scena Nationalului.

- Cred ca si pentru Teatrul National a constituit o chestiune de prestigiu de a o avea in

reprezentatie pe detinatoarea 'Premiului de Excelenta' acordat de UNITER.

- Dar de ce nu comentati nimic despre succesele obtinute la Televiziune? Am putea vorbi

despre audienta entuziasta de care s-a bucurat 'Inima fierbinte'.

- Cum scenariul imi apartine, prefer sa trec peste el. (Din nou a aparut inefabilul suras al
Valeriei Seciu). Mai bine sa vorbim despre 'Noaptea furtunoasa', montata la TVR de catre
Sorana Coroama.
- Un spectacol foarte important pentru mine, pentru ca a fost singurul in care am jucat
impreuna cu Octavian Cotescu.
- Cum a inceput povestea de dragoste dintre dumneavoastra doi?

- O, foarte romantic. Eu eram studenta indragostita moarta de profesorul ei. Dar si profesorul
o iubea pe studenta. Insa legatura s-a realizat abia dupa absolvire.

- Cum era Cotescu acasa? Se deosebea mult de Costel, iubitul Tantei?

- Enorm! Era delicat, prevenitor, educat, extrem de bun. Si cu mult umor.

- Aveti un fiu care a ales calea monahismului. Este calugar la Athos. Si-a gasit acolo
implinirea, linistea, impacarea?

- Da! El m-a pregatit ca va pleca acolo. Tinerii monahi sunt obligati sa-si anunte parintii de
alegerea facuta, sa-i lase linistiti. De curand a fost acasa. Lucreaza impreuna cu altii la
traducerea unei carti importante pentru viata monahala: 'Ederghetinos', un fel de antologie
de texte liturgice, de vieti ale sfintilor, o carte aparuta pe la 1700, foarte cunoscuta in Grecia.

Am plecat din subsolul teatrului Act, unde a avut loc discutia cu Valeria Seciu, ea
pregatindu-se sa intre in reprezentatia cu 'Creatorul de teatru', piesa in care aproape nu
rosteste nicio replica, spunandu-mi ca-i plac astfel de roluri in care prin gest, prin privire,
izbuteste sa realizeze minunate personaje.