Sunteți pe pagina 1din 2

“Plumb”

De George Bacovia

- opera simbolista -

Simbolismul este un curent literar aparut in Franta dupa 1886,


raspandit apoi in intreaga Europa si care se prelungeste pana la primul
razboi mondial. Idealul liricii simboliste este “sa sugereze”,
impunandu-se ideea poeziei pure completate de ambiguitatea
limbajului poetic modern.
Poezia “Plumb”, scrisa de G. Bacovia, a parut in fruntea volumului
cu acelasi nume in 1916. Este considerata o capodopera a creatiei
bacoviene si o culme a simbolismului romanesc. Aceasta poezie se
inscrie in lirica simbolista, fiind o elegie esentiala, prin folosirea
simbolurilor, tehnica repetitiilor, cromatica si dramatismul trairii eului
liric, cat si prin tematica si muzicalitate.
Poezia “Plumb” abordeaza o tematica simbolista, aceea a mortii si
a solitudinii, ce da expresie esecului esential si se circumscrie esteticii
curentului literar. Textul creeaza o atmosfera specifica,sugerand o
stare adanca de apasare, fara sa cuprinda niciun termen explicit al
angoasei, totul putand fi dedus din descrirea cadrului. Avand ca tema
moartea, poezia abunda in termeni din campul lexical al acesteia:
“sicrie”, “mort”, “cavou”, “coroane”, “funerar vesmant”.Acesti termeni,
precum si motivele tristetii si singuratatii, care apar in text, ajuta la
reliefarea ideii esentiale de alunecare inevitabila spre moarte, neant.
Starile sufletesti nelamurite,confuze, de instrainare, de izolare
constituie obiectul poeziei simboliste si sunt transmise pe calea
sugestiei. Sugestia, procedeu simbolist, este folosita drept cale de
exprimare a corespondentelor intre planul exterior si cel interior,prin
cultivarea senzatiilor diverse (vizuale, auditive, tactile: “scartaiau”,
“atarnau aripele”). Realitate exterioara, descrisa prin intermediul unor
imagini vizuale sugestive “sicriele de plumb”, “funerar vesmant”, “flori
de plumb”, “stam singur langa mort”, defineste un univers ostil, rece,
care il impinge pe poet la izolare si disperare, la angoasa esentiala.
Cultivarea simbolului este o alta caracteristica a curentului
simbolist. Titlul poeziei constituie si simbolul central al acesteia, dar un
simbol plurivalent. Ocurentele cuvantului “plumb”, reluat de sase ori,
in pozitii simetric distribuite in cele doua strofe, configureaza
atmosfera lirica. Semnificatiile cuvantului “plumb” se construiesc pe
baza corespondentelor dintre planul subiectiv / uman si cel obiectiv /
cosmic. In structura “sicrile de plumb” sugereaza nemiscare,
incremenire, “amorul de plumb” descrie o atmosfera rece, insensibila,
“ si-i atarnau aripele de plumb” indica imposibilitatea salvarii, caderea.
Cuvintele – cheie ( plumb, cavou, singur), simboluri obsedante,
care circula de la o poezie la alta, contribuie la realizarea unui decor
macabru, dezolant in maniera decadenta.
O alta trsatura simbolista este simetria compozitionala. Textul este
alcatuit din doua catrene constituite pe baza simbolului “plumb”, care
este reluat in sase din cele opt versuri ale poeziei, de cate trei ori in
fiecare strofa. Realizate prin paralelism sintactic, cele doua strofe /
secvente poetice corespund celor doua planuri ale realitatii: realitatea
exterioara, obiectiva, simbolizata de cimitir si de cavou si de realitate
interioara, subiectiva simbolizata de sentimentul iubirii (“amorul meu
de plumb”) a carui invocare se face cu disperare, fiind si el conditionat
de natura mediului.
Starea de solitudine a eului liric este sugerata de repetarea
laitmotivului “stam singur”, care alaturi de celelalte simboluri,
accentueaza senzatia de pustietate sufleteasaca.
Muzicalitatea este specifica poeziilor simboliste. In poezia “Plumb”
muzicalitatea se realizeaza prin elemente prozodice,prin paralelism
sintactic si prin tehnica repetitiilor. In ceea ce priveste prozodia, poezia
“Plumb” este riguros construita sugerand prezenta mortii, prin
inchiderea versurilor cu rima imbratisata, masura fixa de zece silabe,
iambolul alternand cu amfibrahul. Rima masculina sustine accentuarea
puternica a finalului fiecarui vers, iar repetarea aceluiasi cuvant,
“plumb”, in rima sustine gradarea obsesiei. Elementele prozodice
clasice care produc muzicalitaea exterioara sunt valorificate pentru a
conferi si o muzicalitate interioara, data si de repetitii, paralelism si
pauze ( cenzura, puncte de suspensie), care transforma poezia inntr-
un vaier monoton.
Prin toate caracteristicile prezentae (tematica, cultivarea
simbolului, corespondenta realtate interioara-realitate exterioara,
simetrie compozitionala, muzicalitate) se poate afirma ca in “Plumb”
de G. Bacovia apartine simbolismului.