CALITATEA ŞI IGIENA PRODUSELOR

AGROALIMENTARE

CURS III
 Managementul calităţii

 Calitatea nu poate fi asigurată numai prin

verificare.
 verificarea conduce numai la separarea
produselor bune de cele care nu îndeplinesc
condiţiile de calitate
 În realizarea produselor de calitate trebuie
implicată deci întreaga organizaţie
producătoare
 Au fost adoptate în acest scop metode de
organizare care asigură integrarea tuturor
factorilor care influenţează calitatea
produsului sau serviciului oferit de o firmă.
 Ultimii 100 de ani au fost caracterizaţi de
cinci modalităţi de organizare a activităţilor în
domeniul calităţii, şi anume:
 inspecţia calităţii;
 controlul calităţii prin metode statistice;
 sistemul de asigurare a calităţii;
 sistemul de management al calităţii;
 managementul calităţii totale (TQM).
Inspecţia calităţii

 a apărut la începutul secolului XX;

 diviziunea muncii a dus la separarea celor
care execută de cei care controlează;
 accentul era pus pe verificarea produsului
finit, pe identificarea şi separarea produselor
necorespunzătoare;
 avea, deci, un rol pasiv în eliminarea
produselor neconforme.
Controlul calităţii prin metode
statistice

 gradul de implicare al personalului era redus,

la nivelul controlorilor tehnici, al inginerilor, al
specialiştilor în calitate;
 A apărut în anii 1930…1940;
 Conceptul cheie a fost: nivel (limită) de
calitate acceptabil (AQL), adică procentul
maxim de obiecte defecte la care un lot încă
se consideră acceptabil din punct de vedere
al calităţii medii.
Sistemul de asigurare a calităţii

 accentul este pus pe prevenirea defectelor

prin contribuţia tuturor compartimentelor cu
atribuţiuni în domeniul calităţii, a întregului
lanţ de la proiectare până la client.
 Asigurarea calităţii este ansamblul de acţiuni
planificate şi sistematice necesare pentru a
da încrederea că un produs sau serviciu va
satisface condiţiile de calitate specificate
 Se defineşte ca sistem al calităţii ansamblul
de structuri organizatorice, responsabilităţi,
proceduri, procese şi resurse care au ca
scop asigurarea calităţii.
 Conceptul de asigurare a calităţii înseamnă:
 determinarea din timp a neconformităţilor şi
intreprinderea de acţiuni corective printr-o
funcţie de verificare realizată de personal de
specialitate;
 prevenirea abaterilor şi defecţiunilor
potenţiale, atribuţie a conducerii organizaţiei
care prin personalul desemnat selectează,
aplică, suparaveghează aplicarea sistemului
de asigurare a calităţii şi analizează eficienţa
economică a sistemului adoptat.
Sistemul de management al calităţii

 face trecerea de la sistemul de asigurare a

calităţii la managementul calităţii
totale(TQM).
 Obiectivul - îmbunătăţirea performanţelor
întreprinderii, cu politica de calitate orientată
spre îmbunătăţirea continuă.
Managementul calităţii totale (TQM)

 Calitatea totală este obiectivul, iar

managementul este mijlocul de atingere a
acestui scop.
 Elementele calităţii totale sunt:
– adaptarea produsului la nevoile clientului;
– performanţele
– competivitatea
– termenele respectate.
 Conceptele cheie ale TQM
– “excelenţa”;
– “depăşirea aşteptărilor clienţilor”;
– “zero defecte”.
 Gradul de implicare al organizaţiei şi în primul
rând al managerului de vârf, precum şi al
întreprinderilor colaboratoare este total.
 Managementul calităţii totale integrează toate
celelalte concepte anterioare.
Certificarea calitatii

 implică două sisteme:

- certificarea produselor, serviciilor, personalului
şi sistemului calităţii;
- acreditarea organismelor abilitate să emită
certificate de conformitate.
 Certificarea conformităţii se defineşte drept
atestarea de către un organism neutru
acreditat că un produs, un proces sau un
serviciu este conform cu specificaţiile de
referinţă, care poate fi un standard, o normă
sau un document tehnic.
 Acreditarea reprezintă recunoaşterea
oficială a competenţei unui organism de
certificare.
 au fost elaborate standardele europene EN
seria 45000 şi standardele româneşti SR EN
45001 şi în continuare.
 declaraţia de conformitate – furnizorul
declară pe proprie răspundere că un anumit
produs este în conformitate cu un document
de referinţă, standard sau act normativ.
 declaraţia de conformitate poate avea forma
unui document, a unei etichete sau o altă
formă echivalentă, aplicată pe un catalog,
factură sau pe instrucţiunile de utilizare.
 Procedura de certificare – laboratoare
specializate acreditate.
 Organismul de certificare emite:
– Certificatul de conformitate;
– Marca de conformitate.
 Certificatul de conformitate este documentul
emis pe baza regulilor sistemului de
cerificare, prin care se atestă că un produs
ori serviciu este în conformitate cu un
standard sau un alt normativ.
 Marca de conformitate este un semn
distinctiv protejat, emis pe baza regulilor
sistemului de certificare, care atestă că
produsul sau serviciul respectiv este realizat
conform cu documentul de referinţă.
 În cadrul sistemului de certificare a
conformităţii se compară produsul supus
certificării cu documentul de referinţă
relevant şi nu cu alte produse.
 Atât în Uniunea Europeană, cât şi în România,
cerificarea calităţii este, din punct de vedere al
obligativităţii, de două feluri:
 certificare obligatorie, pentru produsele care fac
obiectul unor reglementări obligatorii pe plan
naţional (legi) sau european (directive), adică
produsele din aşa numitul “domeniu reglementat”
- produsele care pot afecta viaţa, sănătatea sau securitatea
oamenilor ori mediul înconjurător;
 certificare voluntară, pentru celelalte produse sau servicii
(“domeniu nereglementat”).
Omologarea produselor

 definită ca acceptarea oficială a unui tip de

produs şi aprobarea producerii lui (în serie);
 Operaţiunea de omologare cuprinde activităţi
pe baza cărora o comisie special constituită
declară în scris că produsul sau serviciul
respectiv întruneşte toate cerinţele prevăzute
într-un standard sau în alte specificaţii
tehnice.
Garanţia calităţii produselor şi
serviciilor

 este responsabilitatea juridică şi economică a

producătorului, transportatorului şi a unităţii
comerciale faţă de consumator pentru
calitatea produselor sau serviciilor, într-o
perioadă de timp prestabilită.
 există trei modalităţi legale de garantare a
calităţii: termenul de garanţie, termenul de
valabilitate şi durata de utilizare normată.
 Termenul de garanţie este intervalul de timp
în cadrul căruia remedierea sau înlocuirea
produsului sau serviciului se realizează pe
seama şi cheltuiala producătorului sau
prestatorului serviciului, dacă deficienţa de
calitate nu este cauzată de folosirea
neadecvată de către client.
 Certificatul de garanţie confirmă calitatea
produselor de folosinţă îndelungată.
Stabilirea termenului de garanţie se face prin
acte normative sau prin contract.
 Momentul începerii termenului de garanţie
este vânzarea produselor către client sau, în
cazul instalaţiilor sau maşinilor complexe,
punerea în funcţiune.
 Termenul de valabilitate este intervalul de timp în
care produsele îşi păstrează nemodificate toate
caracteristicile calitative iniţiale. Momentul începerii
termenului de valabilitate este data de fabricaţie.
 Termenul de valabilitate este specific produselor
alimentare, chimice, cosmetice, medicamentelor etc.
Comercializarea produselor cu termenul de
valabilitate expirat este interzisă şi se
pedepseşte conform legii.