Tinerii liberali, nr.

14, Costesti
Site-uri utile:
http://www.tnlcostesti.xhost.ro
http://arges.tnl.ro
http://2012.tnl.ro

Cu ocazia sarbatoriri
nasterii lui Iisus Hristos,
staff-ul redactional si or-
ganizatia T.N.L. Costesti
va ureaza cu multa caldura
sa aveti parte de un
Craciun Fericit! alaturi de
cei dragi, familie si copii.
Totodata, cu trecerea in
2011, va dorim pe langa
mult asteptata redresare
economica a Romaniei si
iesirea din criza, sa aveti
parte de un an imbelsugat
iar pe langa traditionalul
La multi ani! va mai uram:
Sarbatori Fericite!

Caseta tehnica:
Dan Serban - redactor sef
Colaboratori: Interviu cu Marian Lazar, pag. 2
Elena Caragea
Marian Lazar
Cu Bizonu’ in ...Purgatoriu, pag. 3
VIZITATI-NE
PE
Dupa o intamplare adevarata, pag. 4

Bancuri, pag. 5

- V-am dat de v-am julit!, pag. 6

Bizonisme sau Mic tratat de falsa compasiune, pag. 7

100 de curiozitati pe care nu le stiai, pag. 8

1
 Interviul editiei cu Marian Lazar

Asa cum v-am obisnuit, comitetul redac-

tional se prezinta in fata cititorilor. In aceasta edi-
tie a revistei avem un interviu cu unul dintre
colaboratorii nostri frecventi: Marian Lazar.

Dan Serban(D.S.): - In primul rand vreau sa-ti

multumesc pentru atentia acordata revistei si pen-
tru ca ai acceptat sa participi ... Cateva cuvinte de-
spre tine …
Marian Lazar(M.L.): - Cu acest prilej tin sa
le multumesc la randul meu tuturor celor ce au
avut incredere in mine si suficient de mult curaj
sa-mi publice articolele. De curand am intrat in al
doilea patrar al vietii, timp suficient pentru a
strange diplome universitare si post universitare,
precum si diplome la concursurile de table, de care
sincer sunt mandru.
D.S.: - De ce ai ales sa scrii pentru revista
“Tinerii liberali”?
M.L.: - In toamna anului trecut mi-a fost
prezentat proiectul de infiintare a unei reviste ded-
icata tinerilor, ce se dorea o pata de culoare in
viata cotidiana locala. Am decis sa trimit articole
semnate atat in nume propriu cat si sub pseudon-
ime: Mioritzu’, Oitzu’, Vuvuzelu’ sau Bizonu’,
toate sunt avatarurile impricinatului.
D.S.: - Bizonu’ a fost prezent in ultimele nu-
mere, insa ce s-a intamplat cu “Amintirile …”?
Criza de idei?
M.L.: - Cartea respectiva se afla in contin-
uare in lucru dar am decis sa o protejez de even-
tuale plagiaturi. In prezent e mult mai usor sa
substitui munca altuia decat sa aduni materiale si
sa creezi.
D.S.: - Sa intelegem ca cititorii nostri te vor
recunoaste numai prin amprenta Bizonului?
M.L.: - Bizonu’ reprezinta un personaj fictiv,
o refulare a spiritului uman, devenit deja o marca
inregistrata. Rolul lui este de a sparge barierele
tacerii ce inlantuie omul simplu. Toti avem o fam-
ilie, o soacra si greutati pe cap, insa putini dintre
noi au puterea de a face haz de necaz. De obicei
rufele murdare se spala-n familie, nu intr-o re-
vista… (rade!). Intelegeti de ce m-a eclipsat, nu-i
asa?
D.S.: - Un personaj greu de ucis?
M.L.: - Evident! Atata timp cat subiectele lui
preferate sunt de actualitate si reprezinta resurse
inepuizabile (oare cati nu se regasesc in aventurile
lui?) … va fi greu de scos la pensie!
D.S.: - A propos de pensie, cum crezi ca va
arata viitorul tau apropiat?
M.L.: - Pentru mine viitorul inseamna un
simplu maine. “Azi nu!, poate maine ” nu-i
poimaine si decid sa ies de sub umbra penelului si
sa activez politic. Oricum, sper sa nu ajung ca per-
sonajul meu.
D.S.: - Desi stiu ca inca nu esti membrul vre-
unui partid, esti simpatizantul T.N.L. Costesti?
M.L.: - Din totdeauna am simpatizat miscar-
ile progresiste si inovatoare, animate de dezin-
voltura juvenila. Tinerii, indiferent de coloratura
politica, sunt datori sa incerce sa revigoreze o soci-
etate inchistata si monotona, aflata pe o panta de-
scendenta. Se simte nevoia de “sange proaspat”;
tinerele acvile trebuie sa inlocuiasca vulturii ple-
suvi si burtuhanosi decazuti intr-o letargie seden-
tara si ineficienta in scaunele ministeriale.
D.S.: - Ganduri de final de an si de interviu?
M.L.:- In incheiere urez revistei “Tinerii lib-
erali” “La multi ani!” si cat mai multe numere, iar
cetatenilor romani indiferent de nationalitate si
religie le urez un “Craciun Fericit!” si “Un an nou
plin de prosperitate!”.

2
 Cu Bizonu’ în … Purgatoriu
-episodul 4-
De trei zile stau cu prietenii mei buni la o cabană în
creierul munţilor, să-mi înec amarul. N-avem mâncare
de-ajuns şi nici lemne de foc, dar avem baxuri întregi de
sticle lunguieţe cu multe zeci de grade de tărie. Nu e un
lucru demn, dar aveam nevoie de o perioadă de relaxare,
iar zgomotul oraşului nu-mi lăsa timp de respiro.
Totuşi mă văd nevoit să-mi deschid telefonul de
serviciu, căci de himerele urbane nu te poţi ascunde la
nesfârşit. Imediat îmi apar informările mesageriei vocale
şi le dau redare:
„ – Băi Mişelule” se aude vocea plină de draci a şe-
fului meu, „dă-o ’m p…isici dă treabă. Te-am înţeles
mereu, te-am acoperit, da’ mai las-o ’m p…uii mă-sii dă
treabă. Lipseşti zile întregi fără să dai un semn. Mă laşi cu
c*-n baltă, chiar acu’ dă Sărbători! Vezi că Şefu’ vrea să
dau oameni afară şi … fără supărare, cred c-o să fii şi tu pe
făraş!”
Ştiam că disponibilizările în ajun de Paşti şi de
Crăciun au devenit deja o tradiţie în România, dar ştiu că
Şefu-mi apără spatele mereu. Eh, o să fie supărat o vreme,
o să mă facă albie de porci câteva ore, dar după ce-mi fac
suplimentarele, o să-i treacă. Oftez cu năduf şi dau play
următorului mesaj:
„ – Băi Mişelule, ce i-ai făcut bă nebunule neveste-
tii, c-a venit vierâtă după tine la birouri şi-a urlat ca de-
screierata că bagă divorţ şi-ţi cere pensie alimentară. Dacă
te ajută cu ceva, îţi recomand un killer bun sau te dau
afară de ieri şi-i plăteşti pensie alimentară din prafu’ dă pă
tobă” şi râde demonic, după care-nchide brusc.
Nici mesajul ăsta nu mă indispune, căci sufletul
meu tânjeşte după alte veşti. Văd că mai am un mesaj şi
plin de speranţă că nu e iar Sefu’, îi dau redare:
„ – Bună, sunt eu …” şi inima mea începe să bată
ca nebuna, căci am recunoscut vocea. „Am auzit că vei di-
vorţa de cotoroanţa aia şi … nu ştiu ce să zic … nu cred că
e bine să ne mai vedem, că n-am chef să fiu târâtă prin tri-
bunale. Şi … oricum … acu’ de Sărbători m-am mutat la
Mirela-n Câmpulung, să fiu departe de toate. Nu mă
căuta.” şi mesajul se încheie, lăsându-i locul vocii roboti-
zate ce mă-ntreabă ce vreau să fac cu mesajele.
Îmbătat de fericire, intru repede în cabană şi-i zic
fratelui meu de cruce:
– Băi Adi, tre’ să plec. Îmi dai şi mie căruţa ta
până mâine?
„ – Ho bă bolovanule, ce dracu’ ţipi aşa! că-mi
bubuie creierii. Vrei maşina? Ia-o! Dacă aşa eşti tu fericit,
ia-o …”, zice frăţioru’ şi-şi aruncă iar capul pe spate,
punându-se pe gemut.
N-am timp să-l întreb de vre-o zeamă de
potroace, iau în fugă geaca din cui şi cheile de pe masă.
Nu ţin cont de mâzga de pe asfalt şi rulez ca la Formula 1,
de simt cum săracu’ Tuareg gârâie sub asuprirea pedalei de
acceleraţie. Trec peste semafoare, zebre pietonale, prior-
ităţi de dreapta sau de stânga, căci e vorba de-o chestie de
life&death. Pe drum îl sun pe Şefu’ şi-i zic că mâine vin la
serviciu şi vorbim, şi-i închid ca să nu-l mai aud sodom-
izându-mi mama. Apoi sun un prieten să mă îndrume mai
rapid spre cofetăria Iepuraşul, căci prin preajma ei stă
Mirela cu pricina şi mă felicit pentru memoria mea
vizuală.
Timpul zboară foarte repede şi mă găsesc deja în
faţa cofetăriei, apoi în faţa interfonului, ce sună gâjâit,
făcând legătura cu apartamentul 3. Din cealaltă parte,
răspunde Mirela cu vocea ei de femeie–bărbat bine, care,
recunoscându-mă după accent, uită degetul butucănos pe
butoane şi urlă prin apartament: „ – Vezi fată c-a venit
jigodia aia a ta. E jos!”. Nu mă supăr, căci nu vreau să mă
înfăţişez nervos la această întâlnire.
Interfonul amuţeşte o vreme şi uşa de la intrare se
deschide, împinsă de Motănica mea. După ochii umflaţi
îmi dau seama că a plâns de curând şi chiar consistent.
„– Ce vrei?” îmi zice ea, stăpânindu-şi lacrimile,
„ţi-am zis să nu mă mai cauţi?”
– Ştiu că mi-ai zis, da’ nu mă rabdă sufletul să nu
te văd şi să-ţi vorbesc. Cine? Nera. Nu dragă, n-are cum să
ne vadă, că nu ştie pe unde umblu de trei zile. Şi … ce
dacă ne vede! acu’ că sunt liber, nu mă interesează.
Copilul? nu mai e o problemă! Ştiu clar că nu-i al meu şi
după testul de paternitate, voi dovedi nemernicia jigodiei
de mumă-sa şi a cotoroanţei de bunică-sa. Că numai aia e
dracu’! Da’ nu mă mai interesează! Eu te vreau lângă mine
şi să nu-ţi mai dau drumul, aşa cum am vrut din prima
clipa când te-am văzut, acum zece ani. Te rog, să lăsăm
copilărismele şi să ne întoarcem la garsoniera noastră. Te
iubesc şi ştiu …
„ – Tu, tu, tu, numai tu”, izbucneşte Motănica în-
trerupându-mă violent. Nu mă supăr, căci ştiu că are
nevoie să se descarce. „Tu ştii, tu faci, tu vrei – tu eşti
totul. Nu-ţi pasă de mine, de sentimentele mele. După ce
m-ai împărţit ani întregi când cu una, când cu alta, vii
aici, ca un pisoi jigărât şi vrei … Nu tu flori, nu tu cadouri
sau … sau măcar să stai în genunchi să-ţi ceri iertare. Nu!
tu eşti Paşă, tu nu te umileşti!!! Tu baţi din palme şi lumea
sare să-ţi pupe tălpile. Hai sictir!” şi dă să intre înapoi în
scara blocului.
Turbat de disperare, sar şi-o prind de mijloc, fără
să cedez smucelilor ei de a se elibera.
– Motănico, te iubesc! Hai s-avem şi noi un Cră-
ciun fericit şi-apoi facem şi nuntă.
Şi din moliciunea trupului ei, ştiu c-am recucerit-
o. Pe toţi Zeii, ce efecte au vorbele legate de nuntă !!!
Jean-Michel François, viconte de Biz on U
Reacţii: aidatoriilamine@yahoo.com
3
 Dupa o intamplare adevarata
“- Cu regret va informam ca societatea noastra nu mai are nevoie de serviciile dumneavostra.
Motiv pentru care postul dvs. va fi restructurat.”
- Bine, bine si orele peste program, munca acasa, targhetele atinse...? Nu conteaza deloc pentru
“societatea dvs”?
- “Este decizia noastra si ne-o asumam.”
- V-o asumati pe increderea cui? Nervii cui?
Daca asta e un moment tensionat sa vedeti ce urmeaza. Caci dupa revolta vine neincrederea. In
tine, in toti, in toate.
Resemnarea aduce putina alinare. Incepi sa realizezi ca nu se termina lumea aici.
Iti recapeti putina incredere si faci primii pasi ca un om liber, plin de sperante, dornic de afirmare
si in definitiv... falit.
Nu esti foarte sigur ca lucrurile merg spre bine dar incerci sa nu disperi.
Acum te bucuri ca ti-ai luat totusi camasa aia scumpa luna trecuta. Te-a lasat fara bani dar prima
impresie conteaza intotdeauna la un interviu.
- Si stii ceva? Daca analizezi bine situatia o multime de oameni la fel de buni ca tine au fost
disponibilizati anul asta. Nu esti singur! O sa-i intalnesti pe holurile de asteptare peste tot. O sa vorbiti, o
sa va imprieteniti, poate o sa-ti vanda un pont... O sa treaca si asta.
Motivatia trebuie sa fie pe masura efortului tau. Increderea ca faci un lucru important. Dorinta de
a cunoaste mai mult. Pe toate va trebui sa ti le asumi pentru viitor. Indiferent de pozitia pe care o vei
ocupa.
Pentru ca orice om e special in felul lui. Si tot ce faci e special.
Am vazut multi oameni esuand in ceea ce fac pentru ca nu au incredere in abilitatile lor.
Nea Nelu vinde covrigi la metrou. Poate e o slujba ingrata dar sunt sute de oameni care se gandesc
la el in fiecare zi cand realizeaza ca a trecut ziua si au uitat sa manance dar bine ca mai au un covrig in
geanta. Cati oameni pot spune asta despre slujba lor? De dimineata nea Nelu canta cu incredere pe un
timp de inghetau pietrele:
“- Vine iarna, vine geru’
Si o sa taiem purcelu’
Ia covrigelu’! “

Ela.

Cu ocazia sarbatorilor de iarna,

Club KMI
va invita sa petreceti o seara de
neuitat de Craciun si de Revelion.

Pentru rezervari sunati la:

0744 684 402

4
 Bancuri
Motive pentru care Mos Craciun nu poate fi
barbat:
- Marea majoritate a barbatilor nici nu se gan-
desc sa aleaga cadouri pana in Ajun de Craciun ;
- Daca totusi cumpara cadouri , tot timpul par
surprinsi sa descopere numai produse de calitatea a
doua , seturi de chei tubulare si inele de plastic
lasate pe rafturi ;
- Ar avea probleme de orientare , pentru ca in
mod inevitabil s-ar rataci acolo sus in zapada si
nori si ar refuza apoi sa se opreasca sa intrebe care
este directia ;
- Barbatii nu pot impacheta cadouri ;
- Barbatii mai degraba ar muri decat sa se im-
brace in catifea rosie ;
- Barbatii ar simti ca masculinitatea lor este
amenintata daca ar fi vazuti impreuna cu toti acei
spiridusi ;
- Barbatii nu raspund la scrisori ;
- Barbatii ar refuza sa permita ca fizicul lor sa
fie descris , chiar si in gluma , ca ceva asemanator
cu "un bol plin cu jeleuri" ;
- Barbatii nu sunt interesati de ciorapi decat
daca ii poarta altcineva ;
- Daca ar trebui sa zica Ho Ho Ho, le-ar
diminua serios sansele de a agata ;
- In final , sa fie responsabili cu Craciunul ar in-
semna sa isi ia un angajament .
Discutie intre 2 blonde :
- Ce i-ai cerut anul asta lui Mos Craciun ?
- 30 euro , ca la toata lumea !
O discutie intre 2 copii , in camera lor .
Baietelul catre fetita :
- Ce-i vei cere lui Mos Craciun anul acesta ?
- O papusica Barbie . Dar tu ?
- Eu ii voi cere un Tampax !
- Tampax ? Ce e asta ?
- Mmmm , habar n-am ! Dar zic la televizor ca
daca-l folosesti poti merge la plaja in fiecare zi , sa
mergi cu bicicleta , sa inoti in piscina , sa dansezi ,
sa alergi , sa faci o multime de lucruri ... fara ca ni-
meni sa-si dea seama !
- De Craciun , daca vine la tine un tip gras si
paros si te baga intr-un sac , nu te speria !
- I-am scris Mosului ca te vreau pe tine de
Craciun !
- De ce e Craciunul ca o zi de lucru ?
- Pentru ca tu faci toata treaba si burtosul in
costum primeste toate laudele !
- As vrea sa cumpar un cadou de Craciun pen-
tru iubita mea. Puteti sa-mi dati un sfat ?
- E tanara ?
- Nu tocmai ...
- Eleganta ?
- Oarecum .
- Frumoasa ?
- Nimic deosebit !
- Culta ?
- Foarte putin ...
- Atunci iata sfatul meu : Cumparati cadoul
pentru altcineva !!!
Intrebare: - Ce e rosu si vine regulat?
Raspuns: - Mos Craciun.
Intrebare: Stii cine e nevasta lui Mos Craciun?
Raspuns: Merry Christmas!
- Mos Craciun poarta un costum rosu...
- Trebuie, ca e comunist...
- Poarta barba si par lung...
- Trebuie, ca e un pacifist...
- Da' oare ce o fi in pipa din care fumeaza?
5
 - V-am dat de v-am julit!
2010... un an in care pros-
tia ajunsa la putere s-a manifes-
tat la apogeu.
Politica a fost, ca de
obicei, scena pe care s-au
luat cele mai multe decizii
care vor scrie viitorul urmato-
rilor ani. Cu sloganul “Am venit
sa va iau, nu sa va dau!”, Base &
Company au facut ravagii.
Bilantul activitatii lor la
sfarsit de an este foarte
limpede“omul gras care sta pe un
om slab” si deci statul trebuie sa
mai slabeasca de ca teva zeci de
milioane de lei.
In 2008, pe la noi, un
cetatean turmentat urla ca sa se
mareasca cu 50% salariile la pro-
fesori. Asta era inainte de
alegerile parlamentare, dupa care
s-a zis ca nu mai sunt bani.
Povestea a continuat si in
2009, cand uitand de povestea cu
salariile, lumea intreba despre
criza economica. Plini de pop-
ulism si demagogie, Boc, Udrea,
Anastase, Videanu, Berceanu,
Blaga afirmau la unison in frunte
cu Basescu ca Romania nu va
trece prin criza si ca nu va
avea nevoie de niciun imprumut
la F.M.I., asa cum au facut alte
tari, Ungaria, Grecia si nu
numai, chiar pe 6 decebmrie
2009, cetateanul turmentat zicea
ca Romania a trecut de criza.
Intr-o criza de idei, se
zvonea ca Romania trecuse de
varful crizei, insa realitatea
spunea altceva. F.M.I. a venit, a
dat si a poruncit.
Viitorul nostru a fost la in-
ceputul anului 2010 amanetat.
Noi am fost transformati in
sclavi economici.
Dupa acest imprumut de
20 de mlrd. de euro au urmat
mult anuntatele reforme si im-
plicit taierile, disponibilizarile si
subjugarea firmelor private.
Si iar plini de populism Basescu
si ai lui s-au facut mari reforma-
tori. Au zis ca fac una si au facut
alta.
de Dan Serban
Au taiat 25% din salariile buge-
tarilor (medici, functionari pub-
lici, pompieri, politisti, profesori
...), au facut disponibilizari, au
taiat pensii si au impovarat tara
cu noi taxe si impozite. TVA-ul a
crescut la 24%, au furat la voturi
ca legea pensiilor sa fie aprobata
si asta nu e tot, e doar inceputul.
Nu mi-am dorit niciodata
s-o spun, dar constat ca Ceaus-
escu si comunistii lui au fost mai
buni.
2011 ne asteapta cu incer-
cari si mai grele; foametea si re-
voltele bat la usa.
Romania e pe drumul cel bun.

Anul asta am invatat de la

Basescu cum sa mint si apoi sa ma
contrazic, de la Boc, cum sa ma ra-
toiesc si in acelasi timp sa fiu lin-
gau, de la Anastase cum sa numar
voturile, de la Udrea cum sa gan-
Mos Craciun in 2010 a
desc ca o blonda, cum sa latru ca
devenit un alcoolic si un
un caine ca Blaga, cum sa devin
fumator inrait:
rozaliu ca Videanu si cum sa asfal-
- 25% salarii
tez ca Berceanu.
- 15% pensii
Pe scurt am invatat cum sa
- 20 mlrd. de la F.M.I.
fiu un incompetent populist cu
tupeu de nesimtit.

6
 Bizonisme
sau
Mic tratat de falsa compasiune
Ura. Trădarea. Singurătatea.
Treimea Sfântă pentru mine. Trei zeităţi antidilu-
viene; trei elemente primordiale ale vieţii; trei făpturi
hidoase ieşite poate printre primele din Cutia Pandorei;
trei lutieri făuritori ai instrumentelor cosmogonice din
Muzica Sferelor, Glasul Iubirii, Glasul Pământului,
Glasul Sângelui, Concertul Marilor Puteri, G8 etc.
Aflate într-o permanentă interdependenţă, una
se naşte din cealaltă şi dă naştere terţei; căci nu se poate
forma lanţul biologic fără vre-una dintre ele, aşa cum
nici nu se poate închide triunghiul creaţiei.
Ura conduce la Trădare, al cărei rezultat este
Singurătatea; Trădarea generează Ura, al cărei efect este
Singurătatea; din Singurătate se naşte Ura ce determină
Trădarea; ş.a.m.d., până ce se finalizează toate cele şase
progresii matematice probabile, cu trei elemente date.
Această Triadă mi-a guvernat viaţa şi mi-a călit
caracterul; de ea am avut parte an de an şi pe ea am
căutat-o cu ardoare-n fiecare clipă; asta am primit de la
Destin şi doar asta am ştiut să ofer. Căci Destinul e spe-
cific fiecărui om şi deci sui generis iar omul îl poartă
zilnic, asemeni unui combinezon şi care nu este o curea
mai lungă, pe care o poţi lărgi pe parcurs. Nu. Chiar
dacă te-ai îngrăşat, te-ai dezvoltat fizic, psihic ori famil-
ial, centura rămâne fixată tot în acelaşi loc, iar paftaua
îţi împunge spiritul, sugrumându-l. Noi oamenii, ca
nişte primate bipede ce suntem, nu ne înţelegem Des-
tinul, luptăm cu El, pentru ca-ntr-un final apoteotic
mioritic, să ne stingem, cu regretul că dacă … parcă …
şi oare nu era mai bine dacă …
Ei bine, Eu cred că mi-am înţeles Destinul şi
chiar dacă EL îmi mai pune câte-o piedică nevăzută, mă
clatin şi merg împleticit o vreme, dar nu cad. Căzut-am
pe vremuri de pe pidestaluri înalte: ale trufiei, ale pri-
eteniei, ale iubirii, ale iertării ori ale toleranţei. Dar
după fiecare buşitură, n-am pierdut vremea cu bocitul
şi cu doftoricirea rănilor. Nu. Am strâns din dinţi, mi-
am sugrumat glandele lacrimare şi-am tras foloasele din
păţanii; rănile mi le-am lăsat deschise, să sângereze per-
petuu şi să supureze preventiv – greşelile nu trebuiesc
repetate, nici măcar cele ale rudelor! Căci erorile repet-
itive îţi atrag mânia Destinului, care te trozneşte din
nou, fără milă.
Fără de milă m-au lovit şi cele trei zeităţi, încă
de la primă gură de aer. Ura naturii faţă de mine s-a
manifestat la naştere, când cordonul ombilical stătea
înfăşurat în jurul gâtului, sufocându-mă. Trădarea m-a
atins cadenţat, răpindu-mi prieteni, fraţi de cruce,
partenere de viaţă. Singurătatea m-a învăluit de tânăr,
răpindu-mi tatăl, rude apreciate de mine şi mentori din
rândul profesorilor.
Dar nu m-am supărat, nu m-am lăsat cuprins de
gândul de a mă legăna de grinda atelierului. Nu. Mi-am
acceptat Moirele, le-am recunoscut puterile şi-am în-
văţat să le simt prezenţa în umbra indescifrabilă.
Umbră în care am decis să stau şi eu, în sim-
bioză cu ea şi-n contopire cu ea. Căci umbra mi-a ca-
muflat toate grimasele trădătoare şi mi-a amalgamat în
întunecime, pastelul trăirilor sentimentale. Din umbră
mi-am citit prietenii şi duşmanii, le-am îndosariat
slăbiciunile şi viciile şi le-am întins curse slab ilumi-
nate. Ca un păpuşar lipsit de inimă, i-am dirijat din
umbră, pe drumurile vroite de mine, pentru ca mai
apoi să pozez în tipul slăbit, dărâmat, plângăcios şi-n
căutarea unui umăr de sprijin. Puţini sunt cei care mă
cunosc cu adevărat, însă nici ei nu văd toţi aşii din
mânecă; iar când mai scot câte-un iepure din joben, le
văd chipurile mirate, şi-n faţa replicilor de genul „ – Nu
te credeam aşa!”, eu ridic saltimbatic din umeri şi zic
nevrotic: „ – Yo man, welcome to my world! Dacă vrei
să rămâi, stinge lumina; dacă vrei să pleci, stinge lu-
mina şi-nchide uşa-n urma ta!” Căci pentru mine, totul
se rezumă la lumină, sau mai bine zis, la lipsa ei.
Lipsă pe care-n copilărie o doream cu îndârjire,
căci duceam o viaţă tumultoasă şi-aveam nevoie uneori
de linişte, să rumeg evenimentele. Nu noaptea e un
sfetnic bun pentru mine, căci atunci e vremea rezervată
somnului, ci bezna ferită de privirile soarelui. Da. Sunt
fotofob, seringofob, ipohondru şi agorafob. Iubesc tră-
darea dar urăsc trădătorii. Sunt emotiv, dar nu-i simpa-
tizez pe cei emo. Sunt hebreu în finanţe, dar nu-i înghit
pe evrei.
De m-aş întâlni cu Freud, mi-ar zice că-s
nebun, că am avut o copilărie nefericită şi că toate
relele mi se trag de la o mamă hiperprotectoare şi su-
perafectivă.
Poate că aşa e! Sau poate nu!
…
VA URMA!
7
 100 de curiozitati despre lumea in care traim

Pentru cei curiosi continuam sa va prezentam urmatoarele 10 curiozitati:

50. Numai marea piramida a lui Keops contine suficienta piatra incat sa poate fi construit un zid inalt
de 50 de centimetri care sa inconjoare planeta la Ecuator.

51. Cel mai mare sarpe veninos din lume este Cobra Regala. Aceasta poate atinge lungimi de pana la
5,5 metri.

52. O gaina poate depune, in medie, pana la 19 oua pe an.

53. Cel mai mare restaurant McDonalds se afla in... Beijing, China. Acesta se intinde pe o suprafata de
2,6 kilometri patrati si are nu mai putin de 29 de case de marcat.

54. Vreti sa stiti in ce tara se acorda cele mai lungi concedii? Ei bine, in Franta statul asigura anga-
jatilor 5 saptamani de concediu pe an. Cei mai multi francezi primesc, insa, doua luni de concediu anual.

55. Un cal adult poate consuma intr-un an o cantitate de hrana ce depaseste de 7 ori propria sa greu-
tate.

56. Stiti care sunt cei mai mari consumatori de fast-food de pe planeta? Raspunsul corect este...
chinezii. 41% dintre chinezi mananca, cel putin o data pe saptamana la un restaurant fast-food. Doar
35% dintre americani fac acest lucru.

57. In randul elefantilor africani, atat masculii, cat si femelele, poseda fildesi, in vreme ce la elefantii
asiatici doar masculii se pot lauda cu fildesi.

58. Exista mai multi oameni care invata limba engleza in China decat cei care o vorbesc oficial in
Statele Unite (peste 300 de milioane).

59. Oasele membrelor inferioare ale unui liliac sunt atat de subtiri incat niciun liliac nu se poate
folosi doar de ele pentru a se deplasa.

60. Cea mai spectaculoasa evolutie a preturilor pe piata imobiliara s-a inregistrat in Irak. Daca
inaintea razboiului o casa din Bagdad nu se vindea cu mai mult de 15.000 de dolari, astazi pretul a
urcat pana la 150.000 de dolari.