Primii ani de domnie

Cleopatra de Michelangelo Buonarroti, 1533-1534

Cleopatra s-a născut în ianuarie, anul 69 î.Hr.. Fiică a regelui Ptolemeu al XII-lea,
Cleopatra avea mai mulţi fraţi (printre care sunt urmaşii la tron Ptolemeu al XIII-lea şi
Ptolemeu al XIV-lea, precum şi Arsinoe). După ce Ptolemeu al XII-lea moare ucis
(dealtfel toţi cei din neamul Cleopatrei au murit asasinaţi, adeseori prin otrăvire),
Cleopatra urcă pe tron. În acelaşi timp, fratele ei a devenit regele Ptolemeu al XIII-lea,
domnind alături de ea în Egipt sub titlul oficial de soţ al Cleopatrei. Cleopatra şi
Ptolemeu au fost membri ai dinastiei macedonene care a guvernat Egiptul de la moartea
lui Alexandru cel Mare (în 323 î.Hr.). Deşi Cleopatra nu avea sânge egiptean, ea a fost
singura din casa ei care a învăţat limba egipteană. Pentru a-şi spori influenţa asupra
poporului egiptean, a fost proclamată fiica lui Ra, zeul soarelui la egipteni. La scurt timp,
Cleopatra a avut neînţelegeri atât cu fratele cât şi cu sora sa, Arsinoe, care au dus în anul
48 î.Hr. la un război civil.

Descriere
Cleopatra a fost considerată dintotdeauna drept cea mai frumoasă femeie din lume. "Dacă
nasul Cleopatrei ar fi fost mai scurt, faţa lumii ar fi fost alta", spunea Blaise Pascal despre
regina Egiptului. Pascal credea că femeile cu nasul lung sunt mai atrăgătoare şi că poate
acest amănunt i-ar fi atras pe Cezar şi pe Marc Antoniu. În realitate, nu se ştie cum arăta
nasul Cleopatrei. În culegerea "Samhita", Sushruta descrie peste 180 de instrumente
chirurgicale, folosite în timpul operaţiilor estetice, care erau posibile la acea vreme. Deşi
aceste transformări chirurgicale erau "la modă", Cleopatra nu a apelat la ele. Există şi
unele încercări de a demonta mitul frumuseţii Cleopatrei. După reprezentările pe o
monedă descoperită recent, regina avea o frunte îngustă, părul cârlionţat, nasul
proeminent şi buzele subţiri[1]. Principalul ei mijloc de seducţie nu consta într-o frumuseţe
neobişnuită, aşa cum îi este ea atribuită mai târziu, de Geoffrey Chaucer şi Shakespeare,
ci în inteligenţa şi glasul ei plăcut[2]. În limba greacă, "Cleopatra" semnifică "gloria
tatălui", însă numele se pare că nu a fost bine ales deoarece "preferata tatălui" în familia
reginei era Arsinoe, sora cea mică. Cleopatra nu purta bijuterii. Vorbea şapte limbi,
beneficiind corespunzător originii de o educaţie aleasă. Ca regină a dat dovadă de
duritate. Opinia publică romană o stigmatizase pe Cleopatra drept metresa lui Cezar şi
Marc Antoniu, considerând-o drept o duşmană

Cezar şi Cleopatra

"Cezar şi Cleopatra", pictură de Jean-Leon-Gerome

La vremea aceea, Roma, cea mai mare dintre puterile vestice, era de asemenea zguduită
de un război civil. Chiar în momentul în care Cleopatra se pregătea să-şi atace fratele cu o
imensă armată formată din arabi, războiul civil roman a ajuns şi în Egipt. Cneus
Pompeius Magnus, înfrânt de Iulius Cezar în Grecia, a fugit în Egipt căutând adăpost,
însă a fost în 47 î.Hr. ucis de agenţii lui Ptolemeu al XIII-lea. Iulius Cezar a ajuns la scurt
timp în Alexandria şi, după ce a descoperit moartea duşmanului său, a decis să
restabilească ordinea in Egipt. Începând cu secolul precedent, Roma exercitase un control
din ce în ce mai mare asupra bogatului regat egiptean, astfel încât Cleopatra a căutat să-şi
atingă scopurile politice intrând în graţiile lui Iulius Cezar. Ea s-a dus la palatul regal din
Alexandria şi se spune că i-a fost dusă lui Iulius Cezar înfăşurată într-un covor, care i-a
fost oferit cadou. Cleopatra, o femeie nu prea frumoasă dar totuşi seducătoare, a atras
atenţia puternicului lider roman, acesta fiind de acord să participe la războiul civil
egiptean de partea ei. Cleopatra ieşi învingătoare din acest conflict şi rămase la domnie
alături de un alt frate de-al sau, Ptolemeu al XIV-lea. Arsinoe, care fusese aliata lui
Ptolemeu al XIII-lea în luptă, a fost luată la Roma de Iulius Cezar, apoi dusă într-un
templu, unde trăi până în anul 41 î.Hr., când avea să fie executată din ordinul lui Marc
Antoniu.

În iunie 47 î.Hr. Cleopatra a avut un fiu, despre care a pretins că este al lui Iulius Cezar şi
pe care l-a botezat "Cezarion" ("micul Cezar"). La întoarcerea lui triumfală la Roma,
Iulius Cezar a fost întâmpinat de Cleopatra şi Cezarion. Sub auspiciile negocierii unui
tratat cu Roma, Cleopatra a locuit într-o vilă deţinută de Iulius Cezar, situată în afara
capitalei. După ce Iulius Cezar a fost asasinat în martie 44 î.Hr., Cleopatra s-a întors în
Egipt. La scurt timp după întoarcerea Cleopatrei, Ptolemeu al XIV-lea a murit, probabil
otravit de sora sa. Regina şi-a adus fiul la domnie alături de ea, sub numele de Ptolemeu
Cezarion al Egiptului (Ptolemeu al XV-lea Caesar).

Marc Antoniu şi Cleopatra

Cleopatra pe terasă, cu servitoarele - de Arthur Bridgman

Odată cu asasinarea lui Iulius Cezar, Roma a căzut din nou pradă războiului civil, oprit
temporar în 43 î.Hr. odată cu formarea celui de-al doilea triumvirat, constituit din
Octavian, fiul adoptiv al lui Caesar şi moştenitorul ales de acesta, Marc Antoniu, un
general puternic şi Lepidus, un om de stat roman. Marc Antoniu a preluat administraţia
provinciilor estice din Imperiul Roman, chemând-o pe Cleopatra la Tarsus, în Asia Mică,
pentru a răspunde acuzaţiilor potrivit cărora ar fi susţinut duşmanii lui Marc Antoniu.

Cleopatra voia să şi-l facă pe Marc Antoniu aliat, aşa cum îi fusese înainte Cezar. De
aceea în 41 î.Hr. a ajuns la Tarsus într-o magnifică barjă, costumată în Venus, zeiţa iubirii
la romani. Reuşind să îl seducă pe Marc Antoniu, se întoarse împreună cu el la
Alexandria, unde petrecură iarna împreună. În 40 î.Hr., Marc Antoniu s-a întors la Roma
şi s-a căsătorit cu sora lui Octavian (Octavia), într-o încercare de a-şi repara alianţa cu
fratele acesteia. Totuşi, triumviratul a continuat să se deterioreze. În anul 37 î.Hr., Marc
Antoniu s-a despărţit de Octavia şi a călătorit spre est, făcând aranjamente astfel încât
Cleopatra să i se poată alătura în Siria. În perioada în care au fost despărţiţi, Cleopatra i-a
dăruit 2 gemeni, un băiat şi o fată. Potrivit propagandiştilor lui Octavian, cei 2 amanţi
erau căsătoriţi la vremea respectivă, fapt ce încălca legea romană care interzicea
romanilor să se căsătorească cu străini.

Al doilea război civil

Bătălia de la Actium

După alţi câţiva ani de tensiune şi atacuri propagandistice, Octavian i-a declarat război
Cleopatrei şi în consecinţă lui Marc Antoniu, în 31 î.Hr. Duşmanii lui Octavian s-au
adunat de partea lui Marc Antoniu, însă excelenţii comandanţi militari ai lui Octavian au
repurtat succese imediate în faţa forţelor lui Marc Antoniu. La 3 septembrie 31 î.Hr.
flotele celor doi s-au confruntat la Actium, în Grecia. După lupte grele, Cleopatra şi-a
încălcat angajamentul asumat faţă de Marc Antoniu şi a plecat spre Egipt cu 60 dintre
navele ei. Marc Antoniu a reuşit să pătrundă printre navele inamice şi a urmat-o. Flota
rămasă s-a predat lui Octavian. O săptămână mai târziu, forţele terestre ale lui Marc
Antoniu au capitulat.

După această bătălie, Cleopatra s-a refugiat într-un mausoleu. Marc Antoniu, fiind
informat că regina Cleopatra a murit, s-a înjunghiat cu sabia. Înainte de a muri, la el a
venit un alt mesager, care l-a informat că Cleopatra era încă în viaţă. Marc Antoniu a
cerut să fie transportat la locul de refugiu al Cleopatrei, a implorat-o pe aceasta să facă
pace cu Octavian, apoi a murit în braţele iubitei sale. După sosirea triumfală a romanilor,
Cleopatra a încercat să-l seducă pe Octavian, însă acesta a rezistat farmecelor ei.

Sinuciderea

"Moartea Cleopatrei" de Guido Cagnacci, 1658

După moartea lui Marc Antoniu, Alexandria fusese cucerită de romani, care
înconjuraseră mausoleul Cleopatrei. După ce aflase că va fi trimisă în lanţuri la Roma, ca
trofeu al lui Octavian, Cleopatra se pregăti pentru o moarte demnă de o regină, luând
mese fastuoase şi îmbrăcând cele mai bune haine ale ei. Lui Octavian îi trimise un
testament conform căruia dorea să fie înmormântată alături de iubitul ei, Marc Antoniu, şi
îl lăsa la conducerea Egiptului pe fiul ei Cezarion, drept Ptolemeu al XV-lea.
Neacceptând să ajungă sub dominaţia lui Octavian, Cleopatra s-a sinucis la 12 august 30
î.Hr., probabil prin muşcături de vipere. Trupul Cleopatrei a fost îngropat alături de Marc
Antoniu, pe ţărmul Marii Mediterane, cu toată pompa. Apoi, Octavian l-a executat pe fiul
Cleopatrei (Cezarion), aflându-se în drum spre India. A anexat Egiptul Imperiului Roman
şi a folosit avutul Cleopatrei pentru a-şi plăti veteranii.

Misterioasa moarte a Cleopatrei

"Moartea Cleopatrei" de Reginald Arthur

Potrivit istoricilor, în timp ce se afla în mausoleu, Cleopatra le ceruse sclavilor să aducă

un coş cu un şarpe (sau cu 2 şerpi). Ea ar fi luat şarpele şi l-ar fi pus la sân, unde ar fi
primit muşcătura ucigătoare. Se spune că agonia reginei ar fi durat 3 ore. Unii cercetători
identifică şarpele cu o viperă egipteană, alţii cu o cobră, simbolul coroanei faraonilor.
Şarpele ar fi muşcat-o în dreptul inimii, ceea ce ar fi provocat moartea rapidă. Se mai
spune că ea murise alături de 2 sclave. Alţi cercetători cred că sinuciderea prin otravă de
şarpe ar fi fost demnă de o regină, dar au dubii în privinţa acestei metode dată fiind durata
scurtă de agonie, susţinută de documente. Mulţi spun că Cleopatra ar fi fost ucisă cu o
lovitură de sabie dată pe ascuns chiar de Octavian, care voia să se descotorosească de ea.
El ar fi şi autorul teoriei sinuciderii.