1

CAPITOLUL I

1. METROLOGIE, APARATE DE MASURA SI PRELUCRARI DE DATE

METROLOGIE, NOłIUNI GENERALE

Introducere
Metrologia reprezintă domeniul de cunoştinŃe privind măsurările. Ea cuprinde toate aspectele
teoretice şi practice referitoare la măsurări, oricare ar fi precizia acestora, din orice domeniu al
ştiinŃei şi tehnologiei sau din alte domenii de activitate. Metrologia asigură cadrul legal şi
administrativ privind operaŃiile de măsurare, etalonare, utilizarea aparatelor de măsură şi
instrumentelor cât şi supravegherea folosirii acestora în industrie şi laboratoare.
Fiecare tară are legi proprii cu privire la normele metrologice, iar dacă face parte din o serie
de organizaŃii regionale sau internaŃionale trebuie să respecte si normele organizaŃiilor la care
este afiliată. Fără respectarea acestora, cooperarea intre societăŃi naŃionale sau internaŃionale nu
ar fi posibilă.
Metrologia este un tot unitar ea referindu-se la :
• metrologia generală – cuprinde toate aspectele legate de metrologie, valabile oricărui
domeniu de activitate;
• metrologia aplicată – cuprinde probleme specifice unui anumit domeniu de măsură:
- o anumita mărime (temperatură, volum, masă etc.);
- o clasa de mărimi ( ex. mărimi electrice etc.);
- un domeniu de aplicaŃie.
• metrologia legală – asigura cadrul juridic necesar desfăşurării activităŃilor metrologice.

1.1. Măsurarea, mărimi fizice

PerformanŃele unui utilaj sunt în bună măsură dependente şi de precizia de execuŃie a

elementelor componente, asigurarea acestei calităŃi fiind rezultatul unui proces de control şi
măsurare.
Pe de altă parte, cercetările experimentale presupun şi efectuarea unor măsurători pentru
stabilirea valorilor sau intensităŃilor mărimilor fizice, caracteristice procesului considerat.
În acest context se defineşte principiul de măsurare ca fiind baza ştiinŃifică a unei metode de
măsurare (ex.: utilizarea efectului termoelectric folosit la măsurarea temperaturii, măsurarea
forŃelor, acceleraŃiilor, vitezelor, presiunilor pe baza efectului piezoelectric etc.).

1.2. Mărimi si unităŃi de măsură

Rezultatul unui proces de măsurare este un număr “x” care reprezintă raportul dintre valoarea
mărimii măsurate M şi valoarea unei alte mărimi, considerate drept unitate de măsurare U.
M=x⋅U
(1.1)
Dacă aceeaşi operaŃie de măsurare se execută cu două unităŃi de măsură diferite U1 şi U2,
atunci, între rezultate şi unităŃi, există relaŃia (1.2):
 2

x1 U2
= (1.2)
x 2 U1
Metrologia operează cu o serie de termeni specifici domeniului.
În Tabelul 1.1 se prezintă semnificaŃiile unor termeni metrologici utilizaŃi în procesul de
măsurare .

Tabel 1.1 - Termeni metrologici

Nr. Terminologie DefiniŃie
crt.
1 Mărime Atributul unui fenomen, al unui corp sau al unei substanŃe care este
(măsurabilă) susceptibil să fie diferenŃiat calitativ şi determinat cantitativ.

Ex.: lungime, grosime, căldură

Mărimea supusă măsurării - după caz. mărimea măsurată sau
mărimea de măsurat este denumită măsurând.
2 Simbolul unei Semnul convenŃional prin care se desemnează o mărime
mărimi Ex.: l - simbolul lungimii;
F - simbolul forŃei
3 Mărime Mărimea care, într-un sistem de mărimi este admisă prin convenŃie,
fundamentală ca fiind independentă faŃă de celelalte mărimi ale sistemului.

Ex.: lungimea, masa, timpul

4 Mărime derivată Mărimea care într-un sistem de mărimi este definită în funcŃie de una
sau mai multe mărimi fundamentale ale sistemului.
5 Unitate de Mărime specificată, adoptată prin convenŃie, utilizată pentru
măsură exprimarea cantitativă a mărimilor cu aceeaşi dimensiune.
6 Unitate de Unitate de măsură a unei mărimi fundamentale.
măsură
fundamentală
7 Unitate de Unitate de măsură a unei mărimi derivate dintr-un sistem de mărimi.
măsură derivată Ex.: [Hz] = [s-1]
8 Ansamblul de unităŃi stabilit pentru un sistem dat de mărimi.
Sistem de unităŃi
de măsură Ex.: Sistemul (S.I.) - sistem coerent de unităŃi de măsură bazat în
prezent pe următoarele şapte unităŃi fundamentale:
metru (m) - unitate de lungime
kilogram (kg) - unitatate de masă
secundă (s) - unitate de timp
Amper (A) - unitate de intensitate a curentului electric
Kelvin (K) - unitate de temperatură termodinamică
mol (mol) - unitate de substanŃă
candelă (cd) - unitate de intensitate luminoasă
9 Valoare (a unei Expresia unei mărimi sub forma unui număr real şi a unităŃii de
mărimi) măsură corespunzătoare.
Ex.: 1.58 [m]
10 Valoare Numărul din valoarea unei mărimi.
 3

numerică X - valoarea unei mărimi

[x] - unitatea de măsură
{x} - valoarea numerică
X = {x} ⋅ [x]
11 Valoarea Valoarea, la un moment dat, a unei mărimi definite.
adevărată (a unei Obs.
mărimi) 1. În general, valoarea adevărată a unei mărimi nu poate fi
cunoscută exact.
2. Valoarea adevărată este valoarea care s-ar obŃine printr-o
măsurare riguros exactă fără nici un fel de eroare.
12 Valoarea Valoarea obŃinută printr-o singură operaŃie de măsurare .
individuală a
unei mărimi
13 Valoarea Valoarea obŃinută prin măsurare cu mijloace de măsurare etalon.
efectivă a
mărimii de
măsurat
14 Valoarea Valoarea înscrisă pe măsură sau pe scara mijlocului de măsurare
nominală a unei respectiv.
măsuri, sau a
diviziunii unei
scări gradate
15 Valoare Valoarea unei mărimi care poate fi substituită într-un anumit scop,
convenŃional valorii adevărate a mărimii.
adevărată (a unei
mărimi)
16 EcuaŃii între RelaŃia numerică dintre valoarea numerică a unei mărimi şi valorile
valori numerice numerice ale uneia sau mai multor mărimi în funcŃie de care se
defineşte mărimea respectivă, unitatea de măsură folosită făcând
parte din acelaşi sistem de unităŃi.
n
{ } { }
Ex.: {x} = K ⋅ x1α1 ⋅...⋅ x αn n = K ⋅ ∏ x iαi { }
i =1

unde: K şi αi sunt numere reale

π
AplicaŃie: {v} = ⋅ {d}⋅ {ω}
60
unde: {v} - valoarea numerică a vitezei v, în metri pe secundă;
{d} - valoarea numerică a diametrului d, în metri;
{ω} - valoarea numerică a vitezei unghiulare ω [rot/min]

17 EcuaŃie între RelaŃia dintre unităŃile de măsură a unei mărimi şi unitate de măsură,
unităŃi din acelaşi sistem de unităŃi, ale uneia sau mai multor mărimi, în
(de măsură) funcŃie de care se defineşte mărimea respectivă.
n
[ ] [ ] [ ]
[ x ] = K ⋅ x 1α1 ⋅...⋅ x αn n = K ⋅ ∏ x iαi
i =1
AplicaŃie:
1[Kgf] = 1[Kg]⋅9,80665[ m/s2 ] = 9,80665[m⋅Kg⋅s-2 ] =
 4

= 9,80665[ N]

1.2.1. UnităŃi fundamentale de măsură in sistemul SI

Denumirea de unităŃi SI este conform Recomandării 1 (CI - 1969) a Comitetului

InternaŃional de Măsuri şi GreutăŃi (CIPM) [22]. Sistemul internaŃional de unităŃi (SI) are la
bază următoarele şapte unităŃi fundamentale: metru pentru lungime, kilogramul pentru masă,
secundă pentru timp, amper pentru intensitatea curentului electric, Kelvin pentru temperatură
termodinamică, mol pentru cantitate de substanŃă şi candelă pentru intensitatea luminoasă.
Aceste mărimi sunt definite în Tabelul 1.2.

Tabelul 1.2 - Definirea unităŃilor de măsură fundamentale

Nr. Unitatea de Simbol DefiniŃie
crt. măsură
1 Metrul m Metrul este lungimea drumului parcurs de lumină în vid, într-
un interval de timp de 1 / 299792458 dintr-o secundă.
2 Kilogramul Kg Kilogramul este masa prototipului internaŃional al
kilogramului (realizat din platină aliată cu 10% iridiu).
3 Secunda s Secunda este durata a 9192631770 perioade ale radiaŃiei care
corespunde tranziŃiei între cele două niveluri hiperfine, ale
stării fundamentale a atomului de
Cesiu - 133.
4 Amperul A Amperul este intensitatea unui curent electric constant care,
menŃinut în două conductoare paralele, rectilinii, cu lungimea
infinită şi cu secŃiunea circulară neglijabilă, aşezate în vid, la
o distanŃă de 1 metru unul faŃă de altul, ar produce între aceste
conductoare o forŃă de 2x10-7 dintr-un newton pe o lungime
de 1 metru.
5 Kelvinul K Kelvinul este fracŃiunea 1/273.16 din temperatura
termodinamică a punctului triplu al apei.
6 Molul mol Molul este cantitatea de substanŃă a unui sistem care conŃine
atâtea entităŃi elementare câŃi atomi există în 0,012 dintr-un
kilogram de carbon.
7 Candela cd Candela este intensitatea luminoasă, într-o direcŃie dată, a unei
surse de lumină care emite o radiaŃie monocromatică cu
frecvenŃa de 540 x 1012 [hertzi] şi a cărei intensitate radiantă
în acea direcŃie este 1 / 683 dintr-un watt / sterradian

1.2.2. Mijloace de măsurare

Prin mijloace de măsurare se inteleg toate masurile, aparatele, dispozitivele, instalaŃiile
precum si mostrele de materiale de referinŃa care furnizează informaŃii de măsurare, singure sau
asociate cu unul sau mai multe dispozitive suplimentare. Uzual, in metrologie se utilizează
pentru mijlocul de măsurare prescurtarea - MM. In funcŃie de scopul utilizării, acestea sunt
MM-etalon si MM-de lucru.
 5

Etaloanele sunt mijloace de măsura realizate sa răspundă următoarelor cerinŃe: sa definească,

sa conserve sau sa reproducă unitati de măsura, in scopul de a servi ca referinŃa pentru alte
MM-uri. In funcŃie de precizia lor acestea pot fi in ordine descrescătoare:

primare (sunt recunoscute si atestate de către Biroul InternaŃional de Masuri si Greutati -
cu sediul la Geneva, de către BRML – Biroul Roman de Metrologie Legala);
Etaloanele naŃionale sunt păstrate la Institutul NaŃional de Metrologie - Bucureşti.

secundare (etaloane recunoscute de către BRML aflate in dotarea laboratoarelor
regionale)

de lucru (etaloane recunoscute de către BRML aflate in dotarea laboratoarelor judeŃene)
Dependenta intre serviciile aferente si tipurile de etaloane este prezentata in Tabelul 1.4.

1.3. Metode de măsurare

Metoda de măsurare este ansamblul de relaŃii teoretice şi operaŃii practice, privite în general,
folosite în executarea măsurărilor pe baza unui principiu dat.
Fazele importante ale unui procedeu de măsurare (ansamblul de relaŃii teoretice şi operaŃii
practice, privite în detaliu, folosite în executarea măsurărilor după o metodă dată) sunt:
− sesizarea mărimii măsurate;
 6

− transmiterea mărimii măsurate;

− reprezentarea mărimii măsurate.
Mărimea fizică (care face obiectul măsurării) este captată de un sesizor, transformată prin
intermediul unui traductor, într-o altă mărime analogă care permite o eventuală amplificare şi
transmisă unui receptor (aparat indicator, aparat de înregistrare, regulator automat, calculator
etc.).
Metodele de măsurare pot fi clasificate după mai multe criterii:
A. Precizia şi rapiditatea determinărilor
1. - Metode de laborator (se determină şi se Ńine cont de erorile de măsură);
2. - Metode tehnice (nu se Ńine cont de erori, deoarece mijloacele de măsurare au erori
limită cunoscute, corespunzătoare claselor de precizie).
B. PoziŃia aparatului
1. - Metode prin contact - aparatul are contact mecanic cu mărimea de măsurat (Ex.:
măsurarea diametrului cu un micrometru, măsurarea temperaturii unui corp cu un
termocuplu etc.);
2. - Metode fără contact - nu intervine contactul direct între unul dintre elementele
mijlocului de măsurare şi obiectul ale cărui caracteristici se măsoară (Ex.: măsurarea
temperaturii cu ajutorul unui pirometru optic sau de radiaŃie).
1.4. CondiŃiile de măsurare

Procesul de măsurare poate fi influenŃat, în modul direct, de condiŃiile în care aceasta se

desfăşoară.
Pe de altă parte, pentru reproducerea experimentului, atunci când aceasta este necesară,
impune păstrarea condiŃiilor în care s-a desfăşurat primul experiment.
În acest context, s-a stabilit o anumită atmosferă standard de referinŃă:

temperatură t = 20 [°C];

presiunea p = 1 atm [760 mmHg, normal];

umiditate relativă φr = 65 [%];

etc.
Pentru măsurări de înaltă precizie sunt necesare încăperi speciale care să asigure:

lipsa vibraŃiilor;

temperatură constantă;

curenŃi de aer neglijabili etc.

OBSERVATII
Conditiile mentionate sunt valabile numai in cazul experimentelor de laborator. In
cazul masuratorilor reale, din cladiri, instalatii exterioare sau interioare etc. trebuie sa se
precizeze in foile de masuratori valorile parametrilor (t, p, φr) la momentul desfasurarii
procesului de masurare.

1.5. Caracteristicile principale ale aparatelor şi instrumentelor de măsurare

 7

Diversitatea experimentărilor posibile impune clasificarea măsurătorilor (şi a

performanŃelor aparaturii aferente)şi în funcŃie de variaŃia mărimii de măsurat în timp
(Figura 1.1):

măsurări statice;

măsurări cvasistatice;

măsurări dinamice

Figura 1.1 - Caracteristicile măsurătorilor

statice, cvasistatice şi dinamice în funcŃie
de timp:
xi , xe = semnal de intrare, respectiv de
ieşire (xe = valoarea măsurată);
xe / xi = răspunsul instrumentului.

Alegerea unui aparat sau a unui instrument pentru realizarea unui lanŃ de măsură (ale
cărei componente principale sunt: măsurandul, mijlocul de măsurare şi receptorul) se realizează
cunoscând calităŃile sale ,caracterizate prin următorii parametri: domeniul de măsură, justeŃea,
fidelitatea, sensibilitatea, liniaritatea, condiŃiile de întrebuinŃare, volumul, modul de deservire,
preŃul de cost etc.

1.5.1. Domeniul de măsurare

Aparatele de măsură sunt astfel concepute încât să lucreze într-un domeniu limitat de variaŃia
mărimii de măsurat.
În acest context se definesc şi următoarele elemente metrologice de citire şi indicaŃie (Tabel
1.5).

Tabel 1.5 - Elemente de citire şi indicaŃii ale aparatelor şi instrumentelor de măsură

Nr. Elemente de DefiniŃie
crt. citire, indicaŃii
1 Scară gradată Totalitatea reperelor dispuse de-a lungul unei linii drepte sau curbe care
corespund unui număr de valori succesive ale mărimii de măsurat.
2 Scară digitală Scară alcătuită din numere care sunt prezentate pe un ecran, fiecare
număr reprezentând valoarea unei mărimi măsurate.
3 Cadran SuprafaŃa fixă sau mobilă pe care se află una sau mai multe scări gradate.
4 Repere Semnele care limitează diviziunile
5 Diviziune Intervalul dintre axele a două repere consecutive ale scării.
6 Limitele scării Valoarea maximă şi minimă corespunzătoare reperelor extreme ale scării
gradate
7 Limita maximă Valoarea mărimii de măsurat peste care rezultatele măsurătorilor pot fi
 8
de măsurare afectate de o eroare superioară erorii tolerate.
8 Limita minimă Valoarea mărimii de măsurat sub care rezultatele măsurătorilor pot fi
de măsurare afectate de o eroare superioară erorii tolerate.

Domeniul de măsură al instrumentului este definit ca diferenŃa între limita superioară şi

limita inferioară de măsurare.
Limita inferioară poate fi 0 sau diferită de 0, de acelaşi semn sau de semn invers faŃă de
limita superioară. În funcŃie de domeniul de măsură al aparatului se proiectează şi elementele
componente ale acestuia (ex. forma şi dimensiunea scării gradate etc.).
Pentru aparatura electrică şi electronică, domeniul de măsură poate fi în general comutat.
Domeniul de măsură trebuie să constituie prima caracteristică luată în consideraŃie la alegerea
unui aparat.

1.5.2. Sensibilitatea

Sensibilitatea S a unui instrument de măsură se defineşte ca raportul dintre deplasarea

acului indicator Xe şi variaŃia mărimii căreia îi corespunde acea deplasare Xi .
Sensibilitatea este dependentă de forma curbei de etalonare, ea fiind constantă pe tot domeniul
de măsură în cazul în care curba de etalonare este dreaptă (Figura 1.2-a) şi variabilă când curba
de etalonare diferă de o linie dreaptă (Figura 1.2-b).

Figura - 1.2.
DependenŃa sensibilităŃii de
forma curbei de etalonare.
a - liniară; b - curbă
oarecare

1.5.3. JusteŃea

JusteŃea este caracteristica metrologică a unui instrument de măsură de a da indicaŃii cât mai
apropiate de valorile efective .
JusteŃea caracterizează calitatea unui aparat de a indica rezultatele în cadrul
măsurătorilor cu erori sistematice cât mai mici.
Eroarea de justeŃe ej se defineşte a fi diferenŃa dintre media artimetică a indicaŃiilor aparatului,
dintr-o serie de măsurări, în aceleaşi condiŃii xe şi valoarea efectivă a celei mărimi xe .

e j = xe − xe (1.5.1.)
 9

Observatie: Valorile efective se obŃin cu ajutorul aparatelor etalon

Erorile de justeŃe afectează valoarea medie aritmetică x a indicaŃiilor aparatului.

JusteŃea unui aparat nu se poate determina decât prin comparaŃie cu alte aparate sau prin
etalonare.
Curba de etalonare din Figura.1.3 poate fi privită ca o funcŃie ϕ (m) care realizează o
interdependenŃă între valorile mj ale mărimilor care se măsoară, indicaŃiile xi ale aparatului şi
erorile aleatorii ∆i .

x = ϕ (m) + ∆ (1.5.2.)

Figura - 1.3
Curbă de etalonare.

Ca urmare a împrăştierii rezultatelor indicaŃiilor xi ale aparatului, unei valori date m0 îi

corespunde o zonă de incertitudine A0 B0 .

ObservaŃie. Incertitudine de măsurare (u) - estimatorul exprimând limitele intervalului de

valori care, cu o anumită probabilitate, include valoarea adevărată a măsurandului.

Incertitudinea de măsurare estimează limitele erorilor de măsurare. Ea cuprinde, în general,

mai multe componente. Unele pot fi estimate pe baza repartiŃiei statistice a rezultatelor unor
şiruri de măsurări şi pot fi caracterizate printr-o abatere medie pătratică experimentală.
Celelalte se estimează, de regulă, pe baza unor experimente anterioare sau a altor informaŃii.

1.5.4. Fidelitatea

Fidelitatea se evidenŃiază prin măsurarea repetată a unei mărimi în aceleaşi condiŃii de

măsurare .
Un aparat este mai fidel atunci când valorile măsurate sunt mai apropiate între ele.
Cu cât fidelitatea este mai mare, dispersia rezultatelor este mai redusă. Erorile de fidelitate pot
fi cauzate de erori de mobilitate, histerezis, variaŃia necontrolată a condiŃiilor externe, erori de
citire (paralaxă), interpolarea greşită a unei valori aflată între două diviziuni ale aparatului,
vibraŃii etc.
 10

Eroarea de fidelitate ef , reprezintă diferenŃa dintre valoarea cea mai mare xe max şi valoarea
cea mai mică xe min a indicaŃiilor obŃinute în cazul măsurării aceleiaşi mărimi în aceleaşi
condiŃii.

ef = xe max - xe min (1.5.3.)

1.5.5. Precizia

OperaŃia de măsurare permite obŃinerea unei valori aproximative a mărimii fizice măsurate.
Precizia este calitatea globală a unui instrument sintetizând toate caracteristicile
menŃionate anterior: fidelitatea, justeŃea, rezoluŃia etc.
Un instrument de măsură este cu atât mai precis cu cât pentru o valoare dată a mărimii de
măsurat, diferenŃele dintre rezultatele măsurătorilor şi valoarea adevărată sunt mai reduse.
Eroarea de precizie ep se defineşte ca fiind suma dintre eroarea de justeŃe ej şi eroarea de
fidelitate ef .
ep = ej + ef (1.5.4.)
DiferenŃele dintre justeŃe, fidelitate şi precizie pot fi simulate cu rezultatele obŃinute la o
tragere de tir (Figura 1.4).

Figura 1.4 - Ilustrare a erorilor sistematice şi aleatoare

a) εf – mic ; εj – mare; b) εf - mare; εj – mic; c) εf – mic ; εj – mic;

Nota: Pentru clasificarea instrumentelor şi aparatelor de măsură în funcŃie de precizie, se

defineşte clasa de precizie (indicele de clasă care reprezintă raportul dintre eroarea absolută,
luată cu semnele ± , presupusă constantă în tot domeniul de măsurare şi domeniul de
măsurare.

La unele aparate, clasa de precizie este trecută pe cadran într-un cerc.

 11

Ex.: Dacă se măsoară intensitatea unui curent cu un ampermetru care are domeniul de
măsurare până la 20 [A] şi clasa de precizie ± 1,5 [%], atunci toate valorile măsurate au erori
egale cu ± 20 ⋅ 0,015, adică ± 0,3 [A].
Nivele de precizie: slabă (3 - 10%), bună (0,5 - 2%), foarte bună (0,01 - 0,2%), înaltă
(mai bună ca 0,01%)

1.5.6. RezoluŃia

RezoluŃia unui instrument este cea mai mica variaŃie a măsurandului care poate fi
apreciata pe indicatorul instrumentului de măsura. NoŃiunea de rezoluŃie este legata de tipul
dispozitivului de afişare a datelor. In cazul afisarii analogice (aparate cu cadran si ac indicator),
rezoluŃia este dictata de o diviziune (uneori fracŃiuni ale acesteia, 1/2 sau 1/3diviziuni), ce poate
delimita un interval pe care un operator poate sa-l distingă. In cazul afisarii numerice, rezoluŃia
este egala cu o cifra (cifra ultimului rang zecimal). RezoluŃia se exprima in unitati ale mărimii
măsurate (ex. miliamperi etc.).
Puterea de rezoluŃie este raportul dintre cea mai mică variaŃie perceptibilă a mărimii de
măsurat şi domeniul de măsurare a instrumentului.
Pragul de mobilitate se defineşte ca valoarea minimă a mărimii de intrare, care poate fi
măsurată.
1.6. Erori

Eroarea este diferenŃa dintre valoarea măsurată (falsă) şi valoarea adevărată (corectă).

Eroarea = Valoarea falsă - Valoarea corectă

Erorile apar în timpul procesului de măsurare, fiind pozitive sau negative.

1.6.1. Eroarea de indicaŃie

Eroarea de indicaŃie este diferenŃa dintre indicaŃia instrumentului şi valoarea efectivă a

mărimii de măsurat.
Eroarea de indicaŃie sau eroarea aparatului (instrumentului) este condiŃionată de precizia
de execuŃie a elementelor componente din aparat (instrument) şi valoarea efectivă a mărimii de
măsurat.
Aceste erori pot apare de la bun început sau în timpul funcŃionării, datorită uzurii sau
oboselii materialelor.
În mod obişnuit, proiectantul instrumentului de măsură poate să prevadă elemente
constructive care pot corija aceste erori, în urma unei reetalonări.
FuncŃie de posibilităŃile de corecŃie, erorile de indicaŃie se clasifică în :
- erori proporŃionale;
- erori periodice;
- erori de referinŃă (erori de nul);
- histerezis.
 12

1.6.1.1. Eroarea proporŃională - este eroarea care se modifică după o lege, în general, liniară
(Figura 1.5-a) pe întreg domeniul de măsură al instrumentului.

Figura -1.5 Forma

de manifestare a
erorii:
a- proporŃionale;
b- periodice

1.6.1.2. Eroarea periodică - este eroarea care are o evoluŃie periodică pe întreg domeniul de
măsură al instrumentului, fiind datorate unor abateri constructive ale elementelor componente
din aparat (Figura 1.5-b).
Ex.: erorile provocate de roŃi dinŃate montate excentric pe arbori.

1.6.1.3. Eroarea de referinŃă sau de nul - este datorată deplasării poziŃiei de referinŃă sau de
nul a acului indicator dintr-un aparat (instrument). În general, acest erori sunt constante pe
parcursul domeniului de măsură şi există posibilităŃi de reglare a acesteia.

1.6.1.4. Histerezisul - este eroarea datorată unui cumul de factori: fluaj, relaxarea materialelor,
frecări interne, uzuri, jocuri etc. Eroarea de histerezis se caracterizează prin indicaŃii diferite ale
acului indicator al unui instrument, după cum această mărime este atinsă venind dinspre valori
mai mici (1 - Figura.1.6) sau mai mari (2 - Figura.1.6). Pentru caracterizarea erorii de histerezis
se utilizează raportul dintre suprafaŃa cuprinsă între curbele, obŃinute în cele două sensuri de
variaŃie şi domeniul de măsură.

Figura – 1.6
Punerea în evidenŃă a erorii de histerezis
 13

1.6.2. Eroarea de citire este cauzată de lipsa de experienŃă a utilizatorului

(observatorului).
Aceste erori se pot manifesta prin:
− citirea incoerentă a subdiviziunilor între gradaŃii (eroarea de paralaxă - Figura 1.7);
− marcări grosolane a diviziunilor şi subdiviziunilor scării de măsură sau cu intensităŃi
neconstante;
− utilizarea acelor indicatoare groase;
− vibraŃiile acului indicator în jurul valorii care interesează.

Figura 1.7 - Eroarea de paralaxă

Pentru evitarea erorilor de paralaxă, constructorii de aparate (instrumente) au prevăzut o

serie de soluŃii constructive: ace indicatoare subŃiri, oglinzi suplimentare (Figura. 1.8-c), ace
indicatoare cu forme constructive deosebite (Figura.1.8-d,e), luminarea cadranului etc.
CondiŃia primordială a unei citiri corecte (a unei mărimi măsurate) este ca observatorul
să privească aparatul astfel încât direcŃia de vizualizare să fie perpendiculară pe suprafaŃa
cadranului.

1.6.3. Eroarea de reglare este produsă de o reglare incorectă a aparatului sau mijlocului de
măsurare datorate neatenŃiei operatorului.

1.6.4. Eroarea de etalonare este cauzată de erori ale etaloanelor utilizate pentru etalonarea
aparatelor de măsură.

1.6.5. Eroarea de metodă este o eroare teoretică a metodei de măsurare.

1.6.6. Eroarea sistematică (∆ ∆s) este eroarea a cărei valoare rămâne constantă în urma mai
multor măsurări efectuate în aceleaşi condiŃii. Aceste erori provoacă fie o creştere, fie o
reducere a rezultatelor măsurării.
Erorile sistematice apar în principal datorită imperfecŃiunilor aparatelor, procedeelor, precum
şi datorită influenŃelor măsurabile ale mediului.
Ele pot fi identificate individual şi compensate.
 14

Figura 1.8 - SoluŃii constructive pentru indicatoare

a - soluŃie incorectă pentru acul indicator (prea gros);
b - soluŃie incorectă pentru acul indicator (prea subŃire);
c - oglindă suplimentară montată sub scara aparatului;
d, c, f, g, h - soluŃii constructive, recomandate pentru
confecŃionarea acelor indicatoare

OBSERVATIE!!!!
Atunci cand se doreste achizitionarea unui aparat de masura ar trebui ca benefiarul sa se
cunoasca urmatoarele date, pe care sa le transmita furnizorului de produs:
-parametrul care urmeaza a fi masurat ( temperatura, presiune, lungime, debit etc.);
-metoda de masurare (cu contact sau fara contact);
-principiul de masurare (ex. pentru masurarea temperaturii poate fi dilatarea lichidelor/
termometre cu tub din sticla, pirometrie optica /infrarosii etc.);
-modul de variatie marimii masurate ( variatii lente → variatie statica sau cvasistatica ;
variatii rapide → variatii dinamice);
 15

-domeniul de masura;
-clasa de precizie;
-rezolutia;
-modul de prezentare a rezultatului masuratorii (citirea valorii de pe un cadran cu
ajutorul unui ac indicator, afisarea digitala a rezultatului, inregistrare continua cu
ajutorul laptop-ului etc.);
-unitatea de masura (ex. in cazul termometrelor in grade Fahrenhreit sau Celsius);
-mediul in care va fi utilizat aparatul (praf, vapori corozivi, umiditate etc.)

1.7. Traductorul

1.7.1Clasificare
Traductorul este un echipament complex care transformă o mărime de măsurat într-o altă
mărime, de aceeaşi sau de altă natură fizică ,aptă de a fi prelucrată de sistemele de prelucrare a
datelor sau de automatizare. Traductoarele pot fi clasificate în funcŃie de principiul de
funcŃionare, natura mărimii măsurate, forma mărimii de ieşire, Figura -1.9.

Figura 1.9 - Clasificarea traductoarelor

Figura - 1.10
Structura unui
traductor

1.7.2. Elementul sensibil (ES) al unui traductor (cunoscut şi sub denumirea de detector, captor
sau senzor) este special proiectat pentru a sesiza orice modificare a obiectului sau fenomenului
analizat la acŃiunea unei mărimi fizice.
 16

El are proprietatea de a detecta numai mărimea xi , eliminând sau reducând pe cât posibil
influenŃele pe care le exercită asupra sa toate celelalte mărimi fizice existente în mediul
respectiv .

1.7.3. Adaptorul (A) este cel de al doilea element funcŃional important al traductorului. El
prelucrează semnalul brut de la ieşirea din elementul sensibil conform cerinŃelor impuse de
aparatura de măsură sau de automatizare, care constă în mod curent într-o adaptare de nivel sau
de putere (impedanŃă).
În funcŃie de elementele constructive comune impuse de tipurile de semnale furnizate la
ieşire, adaptoarele pot fi grupate în două categorii: electrice (electronice) şi pneumatice.
De asemenea, în funcŃie de tipul elementului sensibil ele pot fi analogice sau parametrice.
Adaptorul furnizează la ieşire semnale unificate, adică curenŃi sau tensiuni continue, variind
între anumite limite (de ex.: (0,5 ÷ 5)[mA]; (2 ÷ 10) [mA]; (4 ÷ 20) [mA]; (0 ÷ 10) [V]; (0 ÷
20)[V];( -10 ÷ +10 )[V]) indiferent de natura şi domeniul de variaŃie a mărimii aplicate la
intrarea traductorului.
Prin calibrare se realizează acea corespondenŃă (lege de dependenŃă) dintre fiecare nivel de
semnal de ieşire din adaptor şi fiecare valoare a mărimii măsurate.
Introducerea calculatoarelor în lanŃurile de măsură a permis realizarea de adaptoare capabile
să realizeze conversia analog - numerică a semnalului cu ajutorul unor coduri.
Cele mai utilizate coduri sunt:
- binar natural cu 8, 10, 12 sau 16 [biŃi];
- binar codificat zecimal cu 2, 3 sau 4 decade.

1.7.4. Caracteristicile şi performanŃele generale ale traductoarelor

Caracteristica funcŃională a unui traductor evidenŃiază relaŃia de dependenŃă dintre mărimile
de intrare şi cele de ieşire, în regim staŃionar cât şi dinamic.
În regim staŃionar, caracteristica funcŃională a unui traductor este caracterizată prin
menŃinerea neschimbată a parametrilor de intrare şi de ieşire, spre deosebire de regimul
dinamic în care parametrii amintiŃi variază în timp.
Datorită analogiei dintre funcŃionarea unui instrument şi a unui traductor, cât şi a faptului că
măsurările în regim staŃionar sunt cunoscute sub denumirea de măsurări statice, caracteristica
traductoarelor în regim staŃionar este cunoscută sub denumirea de caracteristica statică.
Si-n cazul traductoarelor sunt utilizati parametri similari cu cei intalniti in cazul instrumentelor
sau aparatelor de masura (domeniu, de masura, sensibilitate, rezolutie, clasa de precizie etc.)

1.8. Instrumente de masura

Aparatele de masura (ex. termometre, aparate pentru masurarea umiditatii, turometre,

debitmetre etc.)care permit masurarea unui parametru cu ajutorul curentului electric, furnizat de
reteaua electric sau de baterii, includ un instrument de masura analogic (cu ac indicator) sau un
sistem de afisaj electronic (afisaj digital)
 17

Figura 1-11
Instrumente pentru redarea
rezultatului masuratorii:
a-analogic
b-digital

Majoritatea instrumentelor cu ac indicator sunt de tip electromecanic.

1.8.1. Marcarea aparatelor de măsură electromecanice

Pentru o utilizare corectă a aparatelor de măsură trebuie să se respectate o serie de condiŃii

care Ńin seama de: natura mecanismului de măsură, clasa de precizie, modul de montare etc.
Aceste condiŃii, specifice fiecărui tip de aparat, sunt indicate printr-o serie de semne
convenŃionale înscrise pe cadranul aparatului (unitatea de măsură, tipul mecanismului, clasa de
precizie, felul curentului, tensiunea de încercare, poziŃia de funcŃionare, seria, anul de
fabricaŃie, emblema firmei producătoare etc.) Figura 1.12.
Unitatea de măsură este specificată pe cadran printr-un semn de forma: A, V, Ω etc.
Tipul mecanismului este menŃionat printr-o codificare grafică (capacitiv,
electromagnetic etc.).
Clasa de precizie este dată de indicele de clasă c, înscris pe cadranul aparatului sub una
din cele trei forme utilizate. Indicii de clasă sunt standardizaŃi, conform Tabel 1.8.

Tabel 1.8
Indice de
clasă “c” 0,1 0,2 0,5 1 1,5 2 2,5 3 5
Eroarea
totală εt % ±0,1 ±0,2 ±0,5 ±1 ±1,5 ±2 ±2,5 ±3 ±5
Marcarea clasei de precizie poate fi realizată astfel :
a - valoarea numerică - exemplu 1 (atunci când eroarea tolerată este raportată la limita
superioară Xn - cazul aparatelor cu scară uniformă - εt = ±1% din Xn);
1
b - valoarea numerică a indicelui înscrisă într-un unghi drept - exemplu (atunci când
eroarea totală εt se exprimă în procente din lungimea scării gradate (α αn) - cazul
aparatelor cu scară neuniformă - εt = ±1% din αn);
c - valoarea numerică a indicelui înscrisă într-un cerc - exemplu (atunci când εt se
exprimă în procente din valoarea de măsurat (X) - cazul aparatelor cu zero în afara
scării - εt = ±0,5% din X citit).

Tensiunea de încercare a izolaŃiei electrice

- este tensiunea aplicată între o bornă de intrare şi carcasă, pe care aparatul trebuie să o suporte
un minut, fără a se străpunge carcasa.
Ea se marchează cu o stea cu cinci colŃuri:
 18

• - tensiunea de încercare 500[V]

• 2
- tensiunea de încercare 2 [KV]
• - nu se cere încercare la tensiune (aparate de măsură electrostatice).
ObservaŃii:
Atunci când există posibilitatea pătrunderii tensiunii înalte în aparat, pe cadran se
înscrie, de regulă cu roşu, semnul care avertizează pe operator despre eventualul pericol de
electrocutare.

Natura curentului electric se precizează cu următoarele semne:

- numai în c.c.;

~ numai în c.a.;

≅ în c.c. şi c.a.

Nerespectarea condiŃiilor de montaj, cu privire la natura curentului electric din circuit, poate
conduce la deteriorarea aparatului.

PoziŃia normală de funcŃionare este dată de unul din semnele de marcaj:

- aparat care funcŃionează cu cadranul vertical (aparate de tablou);

 aparat care functioneaza cu cadranul, orizontal (aparate de laborator);

∠α aparat înclinat cu un unghi α faŃă de orizontală.

Pentru aparatele cu ecran se utilizează semnele:

- ecran electric
- ecran magnetic

Figura 1.12 - Turometru analogic

(Model I.A.E.M.)

NOTA!!!!
- Inainte de a utiliza un aparat de masura este absolut necesar sa se studieze manualul
de utilizare. Utilizarea sa conform prescriptiilor garanteaza obtinerea unor rezultate
conforme.
- Rezultatele masuratorilor reiesite prin utilizarea in cazul unei expertize a aparatelor
deteriorate, neverificate metrologic sau aflate in afara perioadei de utilizare metrologica -
garantata prin bulentinul metrologic de verificare, elaborat de o firma specializata, nu au
nici o relevanta juridica.
 19

1.8.2. InstrumentaŃia virtuală

În mod obişnuit, un aparat de măsură este proiectat pentru măsurarea unei mărimi sau a unui
număr limitat de mărimi.
Practic pentru fiecare mărime, aparatul (pe baza unei legi fizice) redă variaŃia acelei mărimi
în timp sau în funcŃie de o altă mărime.
Pentru cercetări complexe sau pentru supravegherea unui proces tehnologic sunt necesare
diverse aparate de măsură, echipamente de achiziŃie, înregistrare şi de prelucrare a datelor,
inscriptoare etc. ceea ce costă şi necesită un spaŃiu adecvat.
De exemplu in cazul unui supermarket supravegherea functionarii ar presupune monitorizarea
urmatorilor parametri:
- temperaturile in diverse zone (zone calde, zone reci etc.);
- vitezele curentilor de aer in diverse zone;
- umiditatea aerului;
- cantitatea de combustibil consumat pentru incalzire;
- presiunea in cazan;
- presiunea agentului termic;
- temperatura agentului termic;
- intensitatea si tensiunea curentului electric;
- puterea electrica consumata;
- etc.
Instrumentul virtual a apărut din dorinŃa de a reduce numărul aparatelor necesare desfăşurării
unei aplicaŃii, prin utilizarea unui sistem de calcul de tip PC, echipamente hard şi softuri
diverse (special concepute pentru fiecare tip de aparat de măsură simulat).
Softul, practic redă legea fizică pe baza căreia funcŃionează aparatul de măsură, (pe baza
căreia se poate urmări variaŃia mărimii analizate).
ObŃinerea unui nou instrument, impune o nouă reconfigurare a hard-ului şi o “bibliotecă" de
softuri, prin care este posibilă inagurarea unei diversităŃi de aparate de măsură.
Ultimele hard-uri sunt astfel proiectate, încât un singur hard să poată fi utilizat pentru
inaugurarea mai multor instrumente de măsură.
LanŃul de interconectare al calculatorului cu mărimea de măsurat are o configuraŃie clasică,
Figura 1.13.

Figura -1.13
.
Pentru întocmirea "soft-ului" caracteristic unui instrument virtual, firmele specializate
(National Instruments, Advantech, Siemens, Omega, Vishay, Hottinger etc.) pun la
dispoziŃia utilizatorului soft-uri specializate, simplificând mult munca de programare. În
această concepŃie, utilizatorul are posibilitatea de a vedea interfaŃa soft (care trebuie proiectată )
 20

ca o imagine grafică, ce poate fi compusă cu ajutorul clic-ului din mouse, prin alegerea unor
elemente grafice dintr-un „menu”:
a - pentru faŃa (masca) instrumentului:

butoane de reglaj (timp, temperatură, intensităŃi şi tensiuni electrice, rezistenŃe, puteri
etc.);

indicatoare luminoase sau cu ac;

panouri pentru reprezentări grafice plane şi tridimensionale etc.

panouri pentru simularea unor fenomene (ex: incalzirea unui recipient, umplerea sau
golirea sa etc.)
b - pentru funcŃiile instrumentului:

punŃi Wheatstone;

multimetre (ampermetru, voltmetru, ohmmetru etc.);

osciloscoape;

filtre diverse;

sintetizoare de frecvenŃă;

dispozitive de înregistrare / vizualizare;

algoritmi de reglare a unor procese tehnologice;

module I / O (input/ output);

algoritmi pentru analiza datelor experimentale (evaluări statice).

Limbajul, cel mai des utilizat, pentru realizarea instrumentelor virtuale, este LabVIEW
(Laboratory Virtual Instrument Engineering Workbench), care este un limbaj grafic. Apărut in
1986 – LabVIEW 1, ca urmare a mai multor ani de încercări (National Instruments) in
domeniul găsirii metodelor matematice de simulare a sistemelor de măsurare, a fost si este
utilizat atât in laboratoarele de cercetare, industriale, ca standard pentru realizarea programelor
pentru realizarea achiziŃiilor de date sau pentru realizarea instrumentelor de control. EvoluŃia
acestuia a fost constanta: LabVIEW 1, LabVIEW 2…. LabVIEW 8. Limbajele care stau la baza
realizării limbajului G sunt C++ si BASIC.
Sunt oferite biblioteci cu instrumente “software” gata realizate pentru diverse scopuri, sau
caile prin care utilizatorul isi poate realiza instrumentul dorit, personalizat, dupa necesitati.
.

Figura - 1.14
Aparat cu vizualizare de
tip “analogic”
(National Instruments
 21

Figura – 1.15
Aparat cu vizualizare,
de tip “grafic”
(National Instruments

1.9. AchiziŃia de date

1.9.1.Introducere

EvoluŃia înregistrată, în ultimele decenii, în domeniul electronicii, în special în ramura

reprezentată de microelectronică, a permis obŃinerea unor circuite integrate VLSI (circuite care
au o densitate foarte mare de componente pe chip) ce permit o mare putere de calcul şi
procesare. Dintre acestea amintim microprocesoarele şi microcontrolerele. Aceste circuite
(lucrează la frecvenŃe din ce în ce mai ridicate) au permis extinderea aplicaŃiilor şi au făcut
posibila includerea lor în procesele şi sistemele de prelucrare (prin intermediul unor interfeŃe
specializate) a unor mărimi fizice. Mărimile amintite intervin în timpul desfăşurării unor
procese complexe reale sau virtuale (energetică, transporturi, cercetare ştiinŃifică,
instrumentaŃie virtuală, maşini unelte, procese chimice industriale, maşini de tricotat, brodat
etc.).
În acest sens, achiziŃia de date se referă la posibilitatea de obŃinere a unor informaŃii (cu
privire la semnalele fizice dintr-un proces), culese prin intermediul unor circuite speciale, de la
traductoare sau senzori şi transformate într-un semnal electric de bază (tensiuni sau curenŃi).
Aceste semnale pot fi apoi transformate în semnale digitale, cu ajutorul unor blocuri speciale şi
prelucrate adecvat .
Dacă detaliem afirmaŃiile de mai sus, un sistem pentru achiziŃii de date este de fapt o interfaŃă
între o parte analogică (constituită dintr-un un număr de traductori şi condiŃionori de semnal,
necesari amplificării sau filtrării acestor semnale) şi o parte numerică (alcătuită din
convertoare analog-digitale, blocuri de prelucrare numerică şi comandă, reprezentate în special
de sisteme cu microprocesor sau cu microcontroler).
În general, un sistem pentru achiziŃii de date poate fi reprezentat ca în Figura 1.16 si Figura
1.17:
 22

Figura 1.16 - ConfiguraŃia, generală, a unui sistem pentru achiziŃii de date

Astfel, sistemele pentru achiziŃii de date sunt într-o continuă diversificare, pe măsura
extinderii orizontului lor de aplicaŃie (domotica, hydronica, mecatronica) in : monitorizarea si
controlul confortului si parametrilor de functionare a utilajelor din cladiri complexe (spitale,
hoteluri, supermarket-uri, automobile, locomtive, aviaoane, ind. militara etc.)

Figura -1.17

Utilizarea instrumentatie virtuale reduce numarul aparatelor utilizate pentru monitorizarea

parametrilor asigura controlul in timp real al proceselor, reduce numarul de personal etc.
In Figura 1.18 se prezinta diferenta dintre doua dulapuri cu aparate pentru controlul incalzirii,
ventilatiei etc dintr-o cladire.
 23

Figura 1-18 Diferente intre structurele a doua panouri de monitorizare si control pentru o
instalatie HVAC

In panoul „analogic” se observa un numar foarte mare de manometre, in cel „digital”

care utilizeaza instrumentatia virtuala numai 3 manometre.
Pentru reglarea unui parametru exista un circuit de propagare a semnalelor ca in
Figura 1.19.

Figura - 1.19
 24

Exemplu: Reglarea temperaturii intr-o cladire;

Reglarea poate fi realizata prin utilizarea vanelor cu actuatori (vane motorizate) care
regleaza debitul de apa calda furnizat de cazan si este directionat spre radiatoare prin
conducte, in functie de temperatura sesizata de senzorii de temperatura montati in
incinta cladirii. Sermomecanismul utilizat in schema de mai sus in acest caz este un
motor electric (comandat de calculator) cuplat cu un mic reductor cu roti dintate care
roteste sfera vanei sau regleaza pozitia unui ventil.