UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE

SI MEDICINA VETERINARA

ENTOMOLOGIE

CARACTERIZAREA CLASEI INSECTA

ANDRADA GHEORGHE
ANUL III, GRUPA 1
Clasa Insecta conform DEX : Clasa care cuprinde mici animale nevertebrate din increngatura
artropodelor cu corpul format din segmente diferentiate in cap ,torace si abdomen, cu trei
perechi de picioare articulate , respirand prin trahee , sau prin tegumentul care este chitinizat si
avand dezvoltare prin metamorfoza ; insecte daunatoare = insecte care ataca animalele si plantele
sau produsele vegetale si animale.

Insectele au corpul sclerificat ,adica lignificat , si este impartit in cap , torace si abdomen.

Aceste artropode detin o pereche de antene, ochi, piese ale aparatului bucal care sunt dezvoltate
special pentru rupt, masticat, lins, intepat , sorbit. La insectele pradatoare mandibula este mai
dezvoltata, de asemenea picioarele sunt prehensile , apuca si retin prada. Latero-ventral la torace
se insera 3 perechi de picioare , iar latero- dorsal 2 perechi de aripi .

Cele cu metamorfoza incompleta seamana cu adultii- postoligopode , altele au metamorfoza

completa , nefiind asemanatoare cu adultii protopode , apode , oligopode si au stadiul de pupa.

Numele de artropode vine de la arthron = articul si podos= picior .

Reproducerea este sexuata pe cale de gamogeneza sau partenogeneza . Larvele se dezvolta

naparlind de mai multe ori. Pot prezenta una sau mai multe generatii pe an , sau o generatie la
doi sau mai multi ani Insectele cu regim alimentar zoofag pot fi pradatoare sau(endo /ecto)
parazite .

Insectele zoofage au rol in mentinerea echilibrului biologic , fiind factori de reglare ai densitatii
organismelor fitofage .

Acestea au o vechime de 400 de milioane de ani , din Paleozoicul Inferior , conform datelor
paleontologice.

La noi in tara se cunosc 172 de specii din care 88 fac parte din ordinal Ensifera , si 84 din
ordinal Caelifera .

Ortoptherele , insectele cu metamorfoza incompleta sunt bioindicatori ai habitatelor naturale ,

dandu-ne informatii despre starea si conditiile ecosistemului natural. Cele mai multe traiesc pe
pajisti si fanete , dar se intalnesc pe arbori si arbusti , conform (Kis , 1976).

Clasa insectelor este apropiata de cea a miriapodelor ( reprezentanti – urechelnita , scolopendra)

avand origini comune , dupa ( Fira si Nastasescu , 1977).

Acest aspect este important in identificarea legaturilor intre clase , acestea derivand dintr-o
radacina straveche de polichete- viermi marini.

Din subordinul Ensifera al ortoptherelor fac parte cosasii, coropisnitele, greierii ; iar din
subordinul Caelifera fac parte lacustele cu 10400 de specii.
Temperatura este un factor influentabil in activitatea ortopterelor influentandu-le fie in sens
stimulativ fie le limiteaza activitatea. Fiecare specie are o limita de tolerant intre temperature
minima si temperature maxima. In functie de temperature , unele larve eclozeaza in aprilie mai .

Curentii de aer au un rol foarte important , ei contribuie la raspandirea lor . IN cazul in care pot
zbura sau au dimensiuni mici raspandirea este cu atat mai asigurata.

Lacustele – calatoare cu o greutate neglijabila sunt duse de vant in timpul migratiilor pe distante
foarte mari.

Factorii edafici au un efect deosebit asupra ortopterelor

In functie de vegetatie si substrat intalnim ortoptere fitofile – de arbori , arbusti , pasuni si geofile
– tericol, saxicol, arenicol.

Speciile isi depun ponta pe sol , sau in sol , intre plante . O specie aparte este Phaneroptera
Falcata care isi depune ouale pe mezofilul frunzelor . Terenul “necesar”sa fie umed.

Un aspect inedit in viata ortopterelor fitofage este metoda de autoaparare inedita in momentul in
care pradatorii o pot repera intr-un singur loc – insecta mananca in special limbul frunzelor ,
muscand marginea si sarind la alta planta. Insectele fitofage au un rol important in lantul trofic
reprezentand hrana pentru alte insecte si pasari.

In timpul zborului , insecta poate devia brusc pe o distanta mare , are reactii la cele mai fine
schimbari la un current puternic, la miscarea vegetatiei.Insecte inrudite cu ortopterele sunt
termitele.

Dintre speciile zoofage , hemipterele , hematofage , nu numai ca extrag sucul plantelor dar
transmit boli fiind specii daunatoare.

Denumire - hemiptera hemi – jumatate ; ptera , pteron = aripa . Prima lor pereche de aripi este
jumatate membranoasa , jumatate chitinoasa. Printre reprezentantii cei mai periculosi sunt
plosnita cerealelor , (Eurigaster) , plosnita obisnuita ,(Cimex lactuarius ) si paduchele .

Din ordinal odonate fac parte libelulele. O trasatura deosebita este faptul ca sunt amfibii adica
ca traiesc si in apa si pe uscat , adultii prind insect din zbor . Sunt aparte prin culorile
stralucitoare si corpul alungit

Insectele cu metamorfoza completa

Au prima pereche de aripi scortoasa , iar a doua este membranoaasa – serveste la zbor . Se impart
in coleoptere vegetariene si coleoptere carnivore.

Cele vegetariene se hranesc cu radacini , frunze , tulpini ale plantelor de cultura. Reprezentanti
carabusul e mai , radasca , gandacul de Colorado, croitorul .
Coleopterele carnivore sunt folositoare omului.

Dintre coleoptere acestea sunt iteresante pentru locurile in care traiesc si pentru schimbarile pe
care le-au suferit pentru a se adapta.

Buburuza(Coccinela septempunctata) coleopter de dimensiune mica cu elitre bombate se

hraneste cu purici de balta.

Buhaiul de balta (Ditiscus marginalis )

Ordinul dipterelor se caracterizeaza prin arta camuflajului.

Coloratie defensiva sau ofensiva .

Mantis religiosa – Calugarita – atrage albinele imitand florile pe care acestea le cauta

Un reprezentant inedit este lacusta Americana Zonocerus Variegatus fata , pieptul, picioarele
sunt colorate cu galben , negru , verde, neputand sa treaca neobservata.
“Se afirmă că trăim în era insectelor, deoarece:

- se estimează că în natură ar exista între 50 şi 70 milioane de specii de insecte

dintre care doar circa 1,5 milioane sunt descrise;

- din totalul de 1,7 milioane specii de organisme cunoscute, insectele reprezintă

55%, comparativ cu plantele cu flori (14%), celelalte nevertebrate (16%), vertebrate (3 %) etc.;

- omul consumă ceea ce rămâne în urma atacului insectelor, pierderile de recoltă,

care pot merge până la compromiterea completă a culturii, fiind cuprinse între 25%-50% din
producţia potenţială.

Modificările climatice majore constau din: creşterea temperaturii medii a oceanelor şi atmosferei,
modificarea cantităţii şi regimului precipitaţiilor, modificarea cantităţii evaporaţiei.

Efectele creşterii temperaturii globale medii: creşterea nivelului oceanului planetar, modificarea
circuitului global al apei, inundarea unor mari suprafeţe de uscat, modificarea distribuţiei şi
compoziţiei florei şi faunei.

Consecinţe ale creşterii nivelului planetar: inundarea terenurilor joase, creşterea

frecvenţei inundaţiilor temporare, inundarea plajelor, eroziunea dunelor, salinizarea apei în
estuarele râurilor, inundarea zonelor umede situate de-a lungul râurilor; influenţe directe asupra
distribuţiei şi diversităţii florei şi faunei, inclusiv a grupului dominant (insectele).

Modificările climatice antrenează creşterea frecvenţei şi intensităţii fenomenelor

meteorologice extreme, ca seceta şi inundaţiile (cu afectarea ciclului de dezvoltare al insectelor
acvatice şi faunei din sol).
Se presupune că, datorită vitezei cu care se produc modificările climatice, speciile vegetale nu
vor putea fi capabile să se disperseze suficient de repede pentru a supravieţui. Orice modificare
în compoziţia specifică şi productivitatea plantelor (suportul vieţii de pe Terra) antrenează
modificări în cascadă la nivelul consumatorilor de diferite ordine, afectând în principal
consumatorii primari (insectele fitofage).

Efectele creşterii temperaturii (factor important care influenţează dezvoltarea şi reproducerea

insectelor în natură) asupra insectelor: extinderea arealului unor specii, reducerea biodiversităţii,
mărirea biodiversităţii, uniformizarea biodiversităţii la nivel global, reducerea duratei ciclurilor
de viaţă, scurtarea perioadei sau eludarea diapauzei hibernale. Modificări mici ale temperaturii,
precipitaţiilor şi evaporării pot determina diferenţe regionale mari, inducând modificări în
distribuţia florei şi faunei. Se estimează că o creştere cu 10C a temperaturii medii anuale în
Europa va determina împingerea arealului unor specii către nord, cu sute de kilometri. Evaluarea
toleranţei la temperatură a demonstrat faptul că speciile de insecte din zonele temperate se
adaptează mult mai uşor la schimbările climatice, în timp ce pentru cele din zonele tropicale,
creşterile de temperatură afectează însăşi supravieţuirea lor. La creşteri nesemnificative de
temperatură, rata reproducerii la insectele din regiunile tropicale tinde să se menţină în limite
normale; atunci când valorile termice cresc cu 2-40C, rata de reproducere scade accentuat,
punând în pericol existenţa speciilor respective. Diapauză - hibernare, estivaţie (strategii de
adaptare ale insectelor la condiţii fluctuante de temperatură, definiţie, exemple).

Efectele încălzirii globale asupra polenizǎrii plantelor.

Scăderea abundenţei sau dispariţia insectelor polenizatoare poate avea consecinţe dramatice în
special asupra plantelor care depind de un singur polenizator. Încălzirea globală afectează
polenizarea pe care o asigură insectele pentru anumite culturi, reducând producţia acestora.”

Bibliografie

Ioan Rosca

Anca Paunescu - Raspunsul biodiversitatii la schimbarile climatice la nivelul principalelor

ctegorii de ecosisteme

Laura Mariana Pais - Contributii la ecologia ortopterelor