Sunteți pe pagina 1din 4

Cap. I.

Ce este si cum ne ajuta inteligenta emotionala

Obiective:
Sa cercetam semnificatiilor inteligentei emotionale in cadrul inteligentelor multiple
Sa invatam sa tinem cont in viata de inteligenta noastra emotionala
Sa intelegem prin ce se diferentiaza inteligenta rationala de inteligenta emotionala
Sa facem distinctie intre: sentimente, emotii, dispozitii si comportamente
Sa dezvoltam si sa aplicam practic nivelul de inteligenta emotionala

Sectiuni:
A. Cercetarea semnificatiilor inteligentei
B. Cercetarea semnificatiilor inteligentei emotionale
C. Influenta inteligentei emotionale
D. Dezvoltarea inteligentei emotionale
E. Modele ale inteligentei emotionale
F. IQ vs EQ: inteligenta rationala vs inteligenta emotionala
G. Sentimente. Emotii. Dispozitii.
H. Creierul emotional si aliatii sai
I. Inteligenta Emotionala aplicata – gestionarea (abordarea) conflictului

Timp sesiuni:
Sectiuni:

Activitati:
Sectiuni:
A. Testul Gardner de identificare a tipului de inteligenţă
E. Testul ECI de Comptente Emotionale a lui Goleman
I. Chestionar de aptitudini comunicative şi organizatorice COS-1
G. “EUL- PUZZLE”
“Sforile care ma tin”

Handouts:
Sectiuni:
A. Testul Gardner de identificare a tipului de inteligenţă
B. Inteligenta Emotionala in viata
C. 10 Obiceiuri ale Oamenilor Inteligenti Emotional
D. Cum sa-ti imbunatesti practic Inteligenta Emotionala
Plan de dezvoltare a competentelor emotionale
E. Testul ECI de Comptente Emotionale a lui Goleman
F. IQ vs EQ
H. Mecanismele producerii si propagarii emotiei
I. Chestionar de aptitudini comunicative şi organizatorice COS-1
Extras

Creierul emotional si aliatii sai

Amigdala – creierul emotional – formatiune din creier descoperita abia in 1981 de


francezul Le Doux, desi ne-a insotit de la inceputul existentei speciei umane:
- esentiala in decodarea emotiilor, in special a stimulilor ce ameninta potential
organismul (pericole)
- foarte importanta in abilitatea de a simti anumite emotii si de a le percepe in
ceilalti (frica, schimbari fiziologice)
- moduleaza reactiile la evenimetele importnate pentru supravietuire (pericol
iminent, prezenta stimuli: mancare, partener sexual, rivali, copii suferinzi)
- are conexiuni cu: cortexul, talamusul, hipotalamusul (activeaza sistemul nervos
vegetativ autonom); face parte din sistemul limbic

Amigdala ne permite sa reactionam aproape instantaneu la prezenta unui pericol. Astfel,


ne speriem mai rapid decat de obicei, si de abia apoi realizam ce a fost ceea ce ne-a
speriat.

Cum e posibil acest lucru ?

Cele doua rute ale emotiei


Informatiile ajung din mediu (stimuli) la amigdala pe doua rute paralele:

Ruta scurta: talamaus – amigdala


- imprecisa: exclude cognitia; da o impresie estimativa (reala sau gresita), inainte
de a sti exact ce se intampla
- rapida: directa; reactionam rapid (sistem de alarma); castigam timp (diferenta
intre viata si moarte)

Ruta lunga: talamus – cortex – amigdala


- precisa: implica cognitia; ofera imaginea exacta a situatiei (pericol potential real
sau niciun pericol potential)
- inceata: lunga; actionam dupa evaluare conextula si emotionala; pierdem timp
pretios

Mecanismul neurologic al emotiei

stimuli senzoriali – informatii (mesaj) talamus


talamus: filtrare (stimul relevant sau nu) & procesare (pericol potential sau nu)

Situatie normala (nu e pericol potential – emotii slabe)

Rute obisnuite:
talamus cortex (rol important) amigdala (rol redus)
amigdala
interpretam mesaj: cognitiv (cortex) + emotional (amigdala)  luam decizii si actionam
cand e necesar

Situatie urgenta (pericol potential – emotii intense)

Ruta scurta: talamaus amigdala (rol important)


amigdala: raspuns emotional adecvat (selectie comportament: cum actionam)

Ruta lunga: talamus cortex (rol important) amigdala


cortex: evaluare (atribuie semnificatie: pericol potential real sau nu) & optiuni raspuns
amigdala: raspuns emotional adecvat (selectie comportament: actionam sau nu)

Cele doua rute sunt complementare, se completeaza dpv evolutiv: adaptare si


supravietuire.

Primul impuls dat de amigdala (ruta scurta) e de a reactiona. Dupa aceea vine
confirmarea de la cortex (ruta lunga) de a actiona intr-adevar sau a nu face nimic.
Raspunsul primit de la cortex duce la normalizarea situatiei: pericol potential fals – nu
actionam; pericol potential real – actionam pentru evitarea / atenuarea lui.

Amigdala nu risca nimic si interpreteaza orice pericol potential din partea unui stimul, ca
pe unul real, alerteaza si da impulsul de actiune pe ruta scurta; traduce influenta emotiilor
asupra perceptiei si procesarii informatiei in raspunsuri automate la stimuli.

Cortexul interpreteaza exact valoarea de adevar a stimulului si tine sub control


intensitatea raspunsului emotional la stimul produs de amigdala, pe care il atenueaza pe
ruta lunga prin reglajele adecvate, inhibaband (suprimand) orice reactie care se dovedeste
a fi nepotrivita.

Studiu de caz
Mergeti printr-o padure si deodata vedeti ceva incolacit la picioarele voastre. Forma de
sarpe e un stimul vizual care ajuns la talamus e evaluat ca un potential pericol de moarte
si e trimis un mesaj de supravietuire.

E activata rapid calea scurta si mesajul e trimis direct la amigdala, care pune in miscare
reactia fiziologica la frica, care va mobilizeaza (organismul) sa faceti fata unui pericol, da
impuls spre hipotalamus.

In acelasi timp, acelasi stimul vizual e trimis spre cortexul senzorial (vizual, auditiv) care
datorita facultatii de discriminare va realiza ce e de fapt acea forma.

Daca cortexul spune ca forma care ati crezut intial ca era un sarpe, nu e decat o bucata de
furtun de udat gradina, informatia validata pe baza contextului si experientelor anterioare
similare, ajunge pe ruta lunga, la amigdala care produce raspunsul emotional adecvat.
Reactia emotionala initiala produsa de amigdala pe ruta scurta, va fi temperata de cortex,
care face reglajele adecvate si suprima orice reactie care se dovedeste a fi nepotrivita ca
si context sau intensitate emotionala. Toate modificarile fiziologice declansate mai
devreme, de amigdala, vor fi atenuate la normal si ati avut parte doar de un moment de
frica.

Daca insa, cortexul confirma ca acea forma e intr-adevar un sarpe, mesajul de


supravietuire e transmis din nou spre amigdala si probabil ca nu ati fi numai speriati (ati
putea auzi si un suierat – stimul auditiv). Probabil ati fugi, cu toata forta de reactie oferita
de modificarile fiziologice declansate de amigdala (hipotalamus): inima bate cu putere,
transpirati, fugiti, aveti teama intiparita pe fata, va e frica. Fugiti ca sa scapati de pericol
si va opriti eventual dupa ce ati constienizat ca a trecut sau e indepartat.

Dpv. al supravietuirii, consecintele confundarii unui sarpe cu un furtun de gradina, sunt


mult mai mici, decat ale confundarii unui furtun de gradina cu un sarpe. Dupa cum, si
timpul de reactie intre fuga la primul implus si asteptarea confirmarii constiente, va poate
costa in acest caz viata.

Obs.
Dupa cum se vede din exemplu, emoţia nu se bazează doar pe evaluarea cognitivă, ci
implică şi mecanisme fiziologice înnăscute care ghidează comportamentul spre un anumit
scop de supravietuire.

Mecanismul fiziologic al emotiei


Mecanismele fizologice care secondeaza emotia si pregatesc
comportamentul la stimul, sunt declansate de activarea sistemului
autonom vegetativ simpatic. Mesajul „pericol” evaluat cognitiv de cortex si
hipocampus si apoi emotional de amigdala e trimis de cortex si amigdala spre
hipotalamus care activeaza sistemul nervos autonom vegetativ. Ramura simptica a SNA,
comanda mobilizarea organismului, producand simultan modificări fiziologice ale
organismului si expresii emotionale, ce pregătesc răspunsul comportamental la stimul.
Cand pericolul a trecut, sau se dovedeste ca nu e real, mesajul „nu e pericol”, interpretat
cognitiv de cortex si emotional de amigdala, e transmis spre hipotalamus, care activeaza
talamus ramura parasimpatica a SNA, care comanda relaxarea organismului la normal.
senzorial
Sistem nervos autonom / vegetativ: conecteaza creierul cu organele interne si glandele:
- simpatic: activeaza corpul si mobilizeaza energia; e responsabil de reacţii în
situaţii de pericol şi guverneaza reacţia lupta – fuga
schimbari fiziologice
- parasimpatic: relaxeaza corpul si conserva energia; e într-un fel opusul
autonome
stimul sistemului simpatic, fiind activ în situaţii de odihnă
emotional - desi par opuse cele doua sisteme funcţionează mai degraba complementar