Fosta mânăstire dominicană înălţată în 1474 a fost preluată la 1543 de către oraş.

În
secolul al XVI-lea încă se mai practicau înhumări în interiorul bisericii fostei mânăstiri,
rămasă şi cu numele de Klosterkirche. Abia la 1733 opt călugăriţe din Bratislava au înfiinţat o
şcoală catolica pentru fete. Biserica a fost preluată în 1755 de maicile Ordinului Ursulinelor.

Biserica Azilului (Spitalskiche)

In anul 1292, calugarii din ordinul Sfantul Spirit au obtinut din partea Magistratului
orasului Sibiu, dreptul de a construi o biserica pe locul unei case mai vechi. Calugarii din
acest ordin au fost, impreuna cu ospitalierii, intemeietorii spitalelor in evul mediu. Ei au
ridicat in apropierea bisericii parohiale corul unei biserici pentru nevoile de cult destinate
bolnavilor si a celor nevoiasi.
In secolul al XVI-lea noile autoritati definitiveaza planul bisericii gotice.
Odata cu reforma, calugarii catolici isi reduc si apoi isi inceateaza activitatea iar
asezamantul trece in administrarea comunitatii evanghelice.
In secolul al XVIII-lea noile autoritati austriece si curentul Constrareformei permit
refacerea masiva a constructiei dandu-i o tenta baroca. Zidurile navelor sunt dublate cu
pilastri, se adauga o tribuna de lemn, se reface pavajul din caramida.
In a doua jumatate a secolului XIX-lea, intretinerea asezamantului devine atat de
costisitoare incat consiliul parohiei bisericii evanghelice cedeaza biserica administratiei
orasului Sibiu. Din aceasta perioada si pana in prezent biserica este abandonata, fiind folosit
drept magazie si morga.

Unul dintre elemente de baza in evolutia unui oras sunt manastirile. Ele, in Evul Mediu, erau
una din bazele de construire ale cetatilor. De multe ori zidurile lor erau, de asemenea, ziduri
de fortificatie sau de la o manastire se dezvolta intreaga localitate.

Sibiul nu a facut exceptie. In Evul Mediu sunt atestate nu mai putin de cinci manastiri in
cetate, iar odata cu revenirea catolicismului in provincie si evident in Sibiu numarul lor va fi
de patru.

In secolul al XIII-lea Sibiul era un important centru monahal. Sa nu ne imaginam o bogata

activitate educationala si o vie viata monahala, asemanatoare cu cea dintr-un oras occidental
in zilele noastre, dar ne putem imagina influenta pe care aceste manastiri o vor aduce la
dezvoltarea orasului.
O prima atestare a unei manastiri in Sibiu este din anii 1234-1235 cand este atestata o
manastire premonstatensa. Locatia acesteia nu este cunoscuta, dar mai mult ca sigur, avand in
vedere perioada in care este atestata si analizand construirea celorlalte manastiri, ea a fost
construita in Orasul de Jos. In acea perioada acea zona a actualului oras era mult mai
dezvoltata, comparabil cu Orasul de Sus. Cea mai mare aglomeratie de populatie se regasea
acolo iar principalele drumuri comerciale, de asemenea, traversau teritoriul. O locatie posibila
ar putea fi, Biserica Sf Elisabeta, demolata in secolul al XIX-lea de catre municipalitate.
Istoria acestei biserici este mai mult decat confuza, de aceea enuntul de mai sus, rog a fi luat
ca o simpla ipoteza.

In 1281 este atestata manastirea dominicana. Ea va fi amenajata in afara cetatii, dar in

imediata apropiere a ei. Astazi o putem loca in zona autogarii Transmixt (au existat niste
excavatii arheologice in jurul Capelei Crucii, iar zidurile excavate, pot fi luate in considerare
ca facand parte din manastirea dominicanilor). Mai tarziu, ei isi vor construi o biserica in
cetate, dar in imediata apropiere a unei iesiri a cetatii, astazi cunoscuta drept Biserica
Ursulinelor.

absida bisericii Ursulinelor, fosta biserica a manastirii dominicane.

In 1292 este atestata o a treia manastire, a ordinului Sfantului Spirit. Asezarea sa este una
foarte interesanta. Ea era practic lipita de baza colinei, pe care se va dezvolta Orasul de Sus,
era pe ulita ce unea intrarile micii fortificatii a Sibiului, asa cum se prezenta ea in acel
moment, astazi intre Podul Minciunilor si Turnul Portii. Era in directa legatura cu spatiul
ecleziastic principal a cetatii, prin Ulita Calugarilor, adica cu actuala Piata Huet. Anul 1292
nu atesta fondarea manastirii. Anul este legat de mentionarea organizarii in interiorul ei a unui
spital cu valente publice, primul atestat pe teritoriul actual romanesc.

ulita calugarilor (starea actuala)

 biserica azilului, fosta manastire a Sfantului Spirit

La 1300 este atestata si manastirea franciscana. Asezata pe una dintre cele mai importante rute
ale urbei (actuala strada 9 Mai) si aceasta manastire era asezata in imediata vecinatate a unei
porti, Poarta Elisabeta. In 1380 in interiorul manastirii este atestata o biblioteca, la fel prima
astfel de institutie atestata pe teritoriul romanesc. Franciscanii erau calugarii anchetatori ai
cetatii in timpul Inchizitiei medievale.

Mai tarziu, spre sfarsitul secolului al XIV-lea, este atestata o manastire a clariselor, de data
aceasta in Orasul de Sus, dar tot intr-o pozitionare marginasa (pe actuala strada a Selarilor,
unde astazi este biserica Franciscana).

absida bisericii franciscane, fosta manastire a clariselor

Toate aceste lacase de cult vor avea un rol important in viata monahala locala dar si a
provinciei. Mai mult ca sigur ca din Sibiu, nenumarati calugari vor pleca spre propovaduirea
crestinismului, in teritoriile cumane, dupa cererea, in acest sens, a papei Nicolae al II-lea din
1278.
Odata cu instalarea oficiala a Reformei, in cetatea Sibiului, toate ordinele monahale vor fi
alungate. Rand pe rand ordinele vor disparea din viata cetatii. Manastirile vor intra in
paragina.

De abia ,odata cu venirea Habsburgilor in Transilvania, catolicismul va reveni si va

reorganiza viata religioasa a burgului. Astfel imediat, in 1692, iezuitii vor fi primii dintre
calugari care isi vor construi, pe locul fostei Case a Croitorilor, manastirea (astazi casa
parohiala a bisericii romano-catolice). Tot atunci ei vor pune bazele unei scoli ce trebuia sa
rivalizeze cu scoala reformata (actualul liceu Brukenthal). Astfel s-a fondat Colegiul Gh.
Lazar din Sibiu.

casa parohiala romano-catolica, fosta manastire iezuita

In 1733 vor veni calugaritelor ursuline, care vor primi spre reconstruire, vechea biserica a
dominicanilor. Astazi manastirea este sediul Colegiului Pedagogic. Franciscanii vor prelua, de
asemenea, o mai veche manastire, dar nu vechea lor cladire (demolata de autoritatile
comuniste in 1988) ci biserica clariselor din apropierea bisericii Ursulinelor.

cladirea manastirii ursulinelor

demolarea bisericii franciscane

Clarisele vor reveni si ele, mai tarziu, in anul 1864. Este prima manastire (si unica) care se va
construi in afara cetatii medievale. Si ele vor amenaja o institutie de invatamant, actualul
Colegiu C-tin. Noica.

cladirea Colegiului C-tin. Noica, fosta manastire a caligaritelor franciscane

Acesta este o foarte scurta, istoria a manastirilor din Sibiu. Dar evident ca va astept si ca voi
raspunde la intrebari.

Marc van Wijnkoop Luthi si Paul Brusanowski, Crestinismul in Sibiu, Editura Hora,
Sibiu, 2002.