Sunteți pe pagina 1din 4

Stonehenge

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare

Stonehenge

Stonehenge este un monument neolitic aflat în Anglia, în comitatul Wiltshire.

Ansamblul Stonehenge este format din patru cercuri concentrice construite din pietre. Cercul
exterior (cercul Sarsen), de 33 m în diametru, este construit din 30 de blocuri imense de gresie
(megaliţi - menhire), aşezate vertical; astăzi doar 17 dintre aceste blocuri mai sunt în picioare.
Desupra acestor blocuri de piatră au fost aşezate ca nişte praguri (buiandrugi) alte blocuri
curbate (în formă de arc de cerc). În interiorul acestui lanţ exterior se află un alt cerc de
blocuri mai mic din piatră vânătă. Acestea împrejmuiesc un aranjament în formă de potcoavă,
construit tot din piatră vânătă, în interiorul căreia se află o placă din gresie mecacee, denumită
Piatra de Altar. Toată construcţia este înconjurată de un lanţ circular care măsoară 104 m în
diametru. În interior, se ridică un banc de nisip care cuprinde 56 de morminte cunoscute sub
numele de "găurile lui Aubrey" (după numele celui care le-a descoperit John Aubrey).
Terasamentul şi lanţul sunt intersectate de un Bulevard, o cale procesională lată de 23 m şi
lungă de aproape 3 km. Aproape de intrare în Bulevard se află Piatra Sacrificiului. Pe partea
opusă se află Piatra Călcâi.

Planul ansamblului astăzi


Cuprins
[ascunde]

• 1 Planul actual al ansamblului


• 2 Anul construcţiei
• 3 Locaţie

• 4 Legături externe

[modifică] Planul actual al ansamblului


Construcţia ansamblului Stonhenge a început în anul 3.000 î.C. Este construit din pietre cu
înalţime de 6 metri şi greutate de până la 50, aduse aici probabil de la o distanţă de 322 de km
din Câmpia Salisbury din sudul Angliei. Deşi nu se ştie exact rolul ansamblului, se crede că
cei care au construit-o aveau cunoştinţe în astronomie, şi că ziua de 21 iunie (Solstiţiul de
vară) avea o semnificaţie deosebită, probabil religioasă.

Solstiţiu la Stonehenge

Stonehenge era un monument dedicat zeilor. La o distanţă mai mare de 5 km era unul făcut
din lemn. Teoria oamenilor de atunci era că zeul este nemuritor, la fel ca piatra şi oamenii
sunt muritori ca lemnul. Înainte de răsărit ei se duceau la monumentul de piatra şi aşteptau
prima ivire a soarelui. Dintr-o anumita poziţie soarele lumina foarte luminos, oamenii crezând
că este fapta unui zeu. Călătoreau pe lângă un râu aflat în apropierea Stonhenge-ului de lemn
unde la asfinţit se rugau din nou la zeul lor. Noaptea sărbătoreau.

[modifică] Anul construcţiei


Stonehenge este, probabil, cel mai important monument preistoric din Anglia. Nu se cunoaşte
exact când a fost construit sau de către cine. O teorie destul de cunoscuta a avansat ipoteza că
ar fi construit de druizi, o populaţie existentă în Anglia înainte de cucerirea romană. Tehnicile
arheologice moderne au demonstrat însă că Stonehenge a fost construit cu cel puţin 1000 de
ani înaintea druizilor, în anul 2950 î.Hr, ajungând la forma pe care o cunoaştem azi în anul
1600 î.Hr.

Cercetările din 2008 indică perioada construcţiei ca fiind 2400-2200 î.e.n.[1]

[modifică] Locaţie
Ruinele megalitice cunoscute sub denumirea de Stonehenge se află în Câmpia Salisbury, la 3
km vest de oraşul Amesbury, Wiltshire, în sudul Angliei.

Puţini sunt oamenii care nu au auzit de misteriosul monument Stonehenge, situat în comitatul
Wiltshire din Anglia. Ansamblul de pietre uriaşe care se înalţă în sudul Marii Britanii, ia
Stonehenge, marchează apogeul civilizaţiei megaliţilor, care se propagă de-a lungul ţărmurilor
Europei Occidentale în mileniul al lll-lea şi dispare fără urmă, în jurul anului 1 500 î.Hr. Data
înălţării acestei construcţii nu se cunoaşte şi nici autorul sau autorii înălţării ei. În jurul
monumentului planează foarte multe întrebări al căror răspuns nu s-a aflat nici până în ziua de
azi.

Tot ce au reuşit istoricii şi specialiştii să facă este să formuleze o serie de speculaţii şi de


ipoteze. Nu se ştie de ce oamenii au avut ideea, în acea epocă, să intro
ducă în pământ blocuri de piatră şlefuite rudimentar, de mai mulţi metri înălţime
( aşa-numitele menhire ), după ce reguli, de nepătruns pentru noi, stau alineate pe tot întinsul
ţinutului, de ce, în altă parte, sunt aşezate în cerc - cromlehurile - în jurul unor tumuli funerar,
căror rituri mortuare se supun aceşti oameni atunci când pun pe mormintele lor colective
dalele imense ale dolmenelor un singur lucru e sigur şi anume că este greu ca, apropiindu-te
de Stonehenge, aventurându-te printre pietrele sale, să nu resimţi măreţia sacră, cosmică a
lumii căreia ele au aparţinut cândva. Stonehenge a fost, în mod evident, un sanctuar.

Acest ansamblu celtic este format din patru cercuri concentrice construite din pietre. Cercul
Sarsen este cel exterior, având 33 de metri în diametru. Este construit din treizeci de blocuri
imense de gresie (megaliţi), aşezate vertical; astăzi doar 17 dintre aceste blocuri mai sunt în
picioare

Începând cu sfârşitul mileniului al lll-lea sau mai înainte, un cerc de gropi rituale, înconjurat
de un şanţ şi de un taluz circular, sacralizează locul în interiorul căruia sunt înălţate menhirele
din Stonehenge. Vreo 40 dintre ele sunt încă şi astăzi în picioare. înalte, majoritatea, de 4,15
m, ele sunt legate, două câte două, prin lintouri monolitice - grele traverse orizontale - dintr-
un singur bloc. Ele conturau la origine un cerc cu diametrul de 31 m, care se remarcă fără
greutate. Ceea ce este ciudat despre Stonehenge, este faptul ca este departe de a fi unic in
Anglia, dar este cel mai bine păstrat si elaborat astfel de monument.

Sunt cunoscute peste 100 de cercuri din pietre pe teritoriul Insulelor Britanice si in nordul
Frantei. Unele dintre ele erau mici, de numai 3 metri in diametru. Cel mai mare este cel de la
Avebury care se intinde pe o suprafata de aproximativ 4.000 de metri patrati. Unele dintre
pietrele de la Avebury cantaresc 60 de tone.

Cum or fi mutat constructorii blocurile imense de pietre pe distante atat de lungi nu se stie
exact. Se crede ca le-au tras pe sanii din lemne. Cele mai multe astfel de cercuri din piatra
sunt mai mici decat Avebury si mult mai simple decat Stonehenge. Se apreciază că situl de la
Stonehenge număra la origine 125 de menhire. Pietrele sale cele mai grele cântăresc vreo 50
de tone. Ele au fost tăiate în cariere aflate la aproximativ 30 km distanţă. Celelalte provin din
munţii Prescilly, situaţi la 217 km în linie dreaptă.

Menhirul de la Locmariaquer, din Bretagne, dacă azi nu era spart în patru bucăţi, ar putea, se
zice, rivaliza cu obeliscul din Place de la Concorde, din Paris! Se admite, în general, că
pietrele de la Stonehenge, ca toate cele din zonele megalitice ale epocii, au fost aduse pe
butuci la marginea gropii săpate anume pentru a le primi. Ele au fost apoi basculate în groapă

în interiorul acestui prim cerc, menhirele mai mici descriu un al doilea perimetru circular,
vizibil şi în prezent. Făcute fiecare din trei blocuri, cele cinci menhire din centru ating 6,70 m
înălţime şi sunt aşezate în formă de potcoavă. Blocuri sparte zac pe jos. Ele concurează cu
măreţia sitului, cu dimensiunea sa.
Drumul străjuit de menhirele astăzi dispărute, care ducea la sanctuar, era orientat pe axa
răsăritului soarelui la solstiţiul de vară. Or, în ceea ce priveşte aliniamentele menhirelor de la
Carnac, în Bretagne (Franţa), cele mai cunoscute din lume, acestea sunt dictate de cursa
soarelui în diferite perioade ale anului. De aceea este tentant să se concluzioneze că
Stonehenge, ca toate marile situri megalitice din Europa acelei epoci, corespundea unui cult
solar.

Stonehenge este inclus pe lista UNESCO, din anul 1986. Stonehenge este proprietatea
companiei English Heritage, iar terenul pe care se afla aparţine National Trust, ceea ce
demonstreaza valoarea lui pentru englezi, dar si pentru umanitate.

Datorită unui rambleu, apoi fixate cu pământ şi pietricele pentru a le asigura pentru totdeauna
stabilitatea. Oricum ar fi fost, este vorba de o muncă ce nu se poate imagina decât printr-o
mobilizare, sub conducerea autoritară a unui şef necruţător, a nenumărate braţe omeneşti şi a
unor specialişti experimentaţi.