TU TE POŢI SCHIMBA PE TINE ÎNSĂŢI

de Masami Saionji

Toate fiinţele umane, fără excepţie, se creează pe ele însăşi cu

energia vieţii care curge înăuntrul lor. A crea este misiunea vieţii
tale, şi fără aceasta nu ar exista viaţă. La bine sau rău continui să
trăieşti deoarece continui să creezi. Ce creezi? Cum o creezi?
Aceasta e la libera alegere a fiecăruia dintre voi. Care e scopul
tău în această lume?
Te întreb aceasta pentru că la fiecare moment sinele tău prezent
este creat în felul în care înaintezi spre acest scop fundamental.
Înaintând spre această ţintă, din moment în moment exerciţi
creativitatea ta de a crea sinele pe care l-ai imaginat tu însăţi de a
fi.

Creează-te pe Tine însăţi

Obiectul creaţiei tale nu este un obiect material. Mai degrabă,e

"sinele" tău. Este personalitatea ta, valorile tale, obiceiurile
tale,viaţa ta viitoare. Lucrurile materiale vin întotdeauna pe locul
doi. Continuând să creezi şi să te re-creezi,aspectul fizic urmează
în mod natural.
Aceasta este pentru că "sinele" tău fizic este o întindere a sinelui
tău esenţial, fundamental. În orice caz,dacă uiţi că tu te creezi pe
tine însăţi,şi oferi întreaga ta atenţie lucrurilor secundare,folosind
în mod greşit creativitatea ta strălucitoare pentru a atinge acele
lucruri,poţi într-adevăr să obţii ceea ce cauţi.
Totuşi, făcând astfel, vei aduce nefericire asupra ta însăţi pentru
că acţiunile tale au pornit împotriva cursului universal (al
lucrurilor).
 Astăzi aproape întreaga omenire a devenit confuză şi
îndepărtată de ordinea naturală,înclinată spre crearea lucrurilor
secundare.
Ca rezultat,ne plimbăm de-a lungul unui drum foarte periculos,
presărat cu teamă, durere şi suferinţă. De-a lungul timpului,
noi, fiinţele umane am continuat să ne creăm pe noi înşine, şi
acest proces nu s-a încheiat.
Va continua atâta timp cât vom avea respiraţia vieţii noastre.
Fiecare fiinţă umană este creatoare: oricare ar fi ţara, religia sau
cultura noastră, fiecare dintre noi se află în procesul de a ne crea pe
noi înşine.
Cetăţenii vârstnici, adulţii, copii, nou-născuţii, oamenii de
credinţă, ateiştii, materialiştii, fiecare dintre noi creează în mod
continuu propriul"sine".
Aceasta este misiunea noastră originală şi motivul pentru care
ne-am născut pe Pământ.
Dar în cursul timpului, oamenii s-au îndepărtat de la adevărul
lor esenţial. Cu cât ne-am rătăcit,cu atât am devenit mai necăjiţi.
Cu cât am devenit mai necăjiţi, cu atât ne-am rătăcit mai mult.
Tot mai multă lume începe să realizeze aceasta.
Am ajuns la un moment în care omenirea îşi poate schimba
cursul şi să se creeze pe ea însăşi pe o cale total nouă, pozitivă.
Această nouă creaţie poate fi împlinită cu mare bucurie şi
aşteptare, ca nimic altceva ce am experimentat în trecut.
Procesul creării unui sine nou, expansiv, ne va aduce nespusă
fericire.
Dacă alegem să urmăm această cale, fiecare persoană va
recunoaşte cu siguranţă nonsensul creării altor gânduri, cuvinte sau
emoţii negative.
Dacă întreaga omenire în mod progresiv se creează pe ea însăşi,
chiar şi trupurile noastre vor fi în stare să evolueze în mod
indefinit.
Toate fiinţele umane vor avea putere să se vindece pe ele însele
de boli şi să treacă peste greutăţi.
 Continuând să ne creăm pe noi înşine, lucrările creativităţii
noastre se pot dezvolta uimitor, permiţând lucrurilor să evolueze şi
să vină împreună în armonie perfectă.
Nu este nevoie pentru tine să lupţi în continuare de-a lungul
unui drum agonizant.
Eşti pregătit acum să-ţi creezi viaţa din nou.
Trecutul s-a sfârşit şi a dispărut.
Cu cât mai multă şi mai multă lume se alătură împreună în a
crea doar lucruri bune, luminoase, minunate şi armonioase, fiecare
individ şi întreaga omenire se va ridica spre noi înălţimi de-a
lungul noului mileniu.

Puterea Creativităţii

Nimeni nu vrea să admită că dificultăţile pe care le înfruntă

acum aparţin creaţiei lor. Cei mai mulţi poate nici nu o să realizeze
că aceasta-i situaţia. Concluzia este că atunci când lucrurile merg
greşit mulţi oameni asumă că aceasta s-a întâmplat deoarece ei sânt
sortiţi în viaţă eşecului. Oricare ar fi sarcina lor, ei simt că nu o pot
împlini la fel de bine ca şi ceilalţi.
Zi după zi ei îşi spun: "E fără folos! Orice aş face,nimic nu iese
ca lumea. Fiecare crede că sânt un eşec - şi au dreptate!".
Oamenii ca aceştia se văd pe sine stângaci şi nepricepuţi, şi
trăiesc în continuă teamă de eşec. Chiar şi atunci când şi-au investit
toate eforturile, ei se acuză că nu au încercat îndeajuns. Deoarece
ei sânt convinşi că oricât de mult ar încerca, ei nu pot niciodată să
fie o lumină pentru ceilalţi, mult din ceea ce fac ei este bazat pe o
dorinţă ca să nu se aibă milă de ei, sau să nu se râdă de ei, sau să
fie desconsideraţi sau înjosiţi.
De multă vreme, aceşti oameni au creat în mod constant
imaginile proprii ca fiind eşecuri - ca oameni fără creativitate.
Acestor oameni aş dori să le spun:Cum puteţi crede că sunteţi
fără creativitate? Prezenta cale a vieţii voastre a fost creată doar de
către voi,şi aceasta prin ea însăşi este o dovadă a creativităţii
voastre! Ce este această putere numită creativitate?
 Este puterea vieţii însăşi. Creativitatea este puterea pe care o
exerciţi spre a-ţi converti imaginaţia în realitate. Dacă,ca şi "sinele
căzut"descris mai sus, gândeşti că eşti un eşec,şi creezi în mod
constant imagini ale eşecului în mintea ta,aceasta înseamnă doar că
făureşti mulajul pentru un"sine căzut"şi îl proiectezi în viitorul tău.
Depinde de tine să creezi ceea ce doreşti să creezi.
Creezi folosind forţa vieţii - creativitatea ta - îndreptându-te spre
scopurile alese de tine. Cât de important este pentru fiecare dintre
noi să-şi stabilească propriile scopuri!
Odată ce ai decis ce fel de viaţă doreşti să duci,sau ce fel de
persoană vrei să fii, puterea ta creatoare acţionează asupra acelei
dorinţe şi viaţa ta prinde formă în această lume.

Ce ai vrea să faci? Ce ai vrea să devii?

Este dorinţa ta să devii o persoană care este devotată familiei,
sau vrei să fii iubit şi respectat de către ceilalţi?
Te imaginezi ca o persoană darnică care poate întinde mâna
către cel aflat în suferinţă?
Poate ai dori să fii cineva care îşi serveşte ţara şi promovează
armonia între naţiuni,culturi şi religii. Sau poate ai în minte o
slujbă specială. Poate doreşti să devii pilot, ofiţer de poliţie,
grădinar, bancher, şef, om de ştiinţă sau inventator.
Totul e bun la ce aspiri. Odată ce ţi-ai stabilit scopul, poţi să faci
primul pas în acea direcţie.
Oricum, nu aştepta ca toate visele tale să se împlinească într-o
singură zi. Să ne imaginăm că eşti o fată tânără sau băiat care vrea
să devină violonist pentru concerte.
Dacă doreşti profund să joci bine la violină, trebuie să
progresezi prin diferite nivele ale studiului, practicii şi
antrenamentului, astfel încât treptat energia-vieţii tale să poată
lucra spre acest scop.
Totdeauna, puterea ta creativă este nedespărţită de conştiinţa ta
proprie.
Aşa cum naşterea şi moartea sânt legate una de alta în mod
inseparabil în continuum-ul vieţii, creativitatea şi conştiinţa sânt
alăturate împreună în puterea vieţii care curge spre tine din sursa
vieţii tale.
Străduindu-te să-ţi obţii scopul, vei continua să te creezi pe tine
însăţi din moment în moment.
În acest proces poţi experimenta atât durere cât şi bucurie,
momente când vei simţi că doreşti să renunţi, clipe când te vei
simţi necăjit, revoltat, rănit sau inferior.
Pot să existe momente în care vei înfrunta tentaţii, sau momente
în care chiar vei concura cu prietenii tăi.
De asemenea, pot să apară diferite feluri de circumstanţe în
viaţa ta. Poate o să trebuiască să te muţi din cauza muncii părinţilor
tăi, sau poate vei afla că tu şi profesorii tăi aveţi puncte de vedere
diferite.
Alte condiţii cum ar fi situaţia familială, banii voştri, sau nivelul
capacităţilor voastre personale, pot să pună provocări.
De-a lungul acestor momente va fi important să găseşti cea mai
înţeleaptă cale să-ţi exerciţi creativitatea.
Dacă vei ţine mereu scopul tău în inima ta, vei fi în stare să
creezi cele mai potrivite alegeri spre a-l atinge, indiferent ce
dificultăţi ar apărea.
Oricare ar fi scopul nostru, fiecare dintre noi trebuie să se
întrebe:"Ce trebuie să ştiu? Ce trebuie să iau drept prioritate în
gândirea mea? Cu ce sentimente voi răspunde lucrurilor?".
Sânt multe lucruri spre a fi considerate.
Spre a atinge un scop pe termen lung, trebuie să creăm scopuri
mai mici zi de zi şi să facem alegeri din moment în moment.
Spre a obţine cele mai bune rezultate,niciodată nu trebuie să
luăm o atitudine de slăbiciune a spiritului în nici o circumstanţă.
Niciodată nu trebuie să cedăm speranţa.

Niciodată să nu te îndoieşti de Tine însăţi

Până acum, mulţi oameni şi-au dezvoltat vieţile într-o direcţie

negativă. Mai degrabă decât să-şi exercite puterea lor creatoare să-
şi scoată la iveală capacităţile lor minunate, ei au folosit-o să o
încline spre alţii.
Când o sarcină pare anevoioasă, ei dezvoltă energie
considerabilă să găsească căi spre a fi făcută de către alţii.
Când o sarcină pare pretenţioasă sau provocatoare, ei varsă o
energie enormă spre a se sprijini pe talentele altora.
Cum să ne folosim de alţii, cum să ne ascundem în spatele
celorlalţi, cum să evităm să fim dispreţuiţi, bârfiţi sau luaţi peste
picior de către ceilalţi: prin ani lungi în care am dirijat creativitatea
noastră în eforturi ca acestea, am devenit adepţi ai artei
dependenţei.
Într-adevăr,foarte adepţi.
Cât de supărător este de a vedea aceasta, când ştim că, în esenţă,
noi suntem destinaţi să folosim energia noastră creatoare spre a ne
sprijini pe noi înşine,spre a dezvolta propriile noastre talente, şi să
mergem de-a lungul drumurilor noastre!
Prea des oamenii îşi neglijează sarcinile pentru care sânt
responsabili, sau ezită să facă lucrurile pe care ar putea să le facă,
doar pentru că s-au obişnuit să depindă de ceilalţi.
Cum putem să ne ridicăm deasupra unei căi negative de trăire?
Prima dată şi cel mai mult,trebuie să punem capăt îndoielii de
sine. Crezând în noi înşine este primul pas - punctul nostru de
plecare.
Toţi cei care duc vieţi nefericite sânt oameni care se îndoiesc de
ei înşişi. A crede în sine,înseamnă a trăi cu demnitate,încredere şi
curaj.
De ce se îndoiesc oamenii de ei înşişi?
Pentru că ei nu se cunosc cu adevărat,şi nu încearcă în mod
activ să se cunoască. Dacă doreşti cu adevărat să fii fericit,
despărţeşte-te de ataşamentul pentru îndoială.
Îndoiala nu poate să creeze nimic luminos sau nou.
Îndoiala doar distruge. Îndoiala doar atrage întunericul.
Dacă îndoiala se strecoară în minte ta, niciodată să nu-i permiţi
să fugă necontrolat.
 Confruntă-ţi îndoiala imediat, şi confirmă dacă este înrădăcinată
în realitate. Odată ce cunoşti faptele,poţi să-ţi îndrepţi atenţia spre
pozitiv.
Deasupra tuturor, niciodată să nu te îndoieşti de nici un membru
al familiei tale. Orice s-ar întâmpla sau oricum ar arăta lucrurile,
nu lăsa să apară nici o urmă a îndoielii.
Îndoiala este strict nepermisă. Când nu adăposteşti îndoieli,
totul se îndreaptă în mod natural spre pozitiv. Totul se schimbă în
mai bine. Cel mai important lucru este să păstrezi scopul drag
inimii tale, şi să-l ţii aproape de tine în fiecare zi.
Aşa cum spune proverbul,multe picături de apă formează râul.
Puţin câte puţin, ceea ce creezi, în fiecare zi va creşte în ceva
mai mare, până îţi vei împlini scopul tău în lume.
De la început până la sfârşit,viaţa este un proces al creaţiei.
În momentul în care murim, rezultatele acestui proces devin
clare. Nu e nevoie să creezi nimic mare la început,dar să-ţi fixezi
obiectivele la înălţime. Continuând să te creezi pe tine însăţi, poţi
fi sigur că ceea ce ţi-ai propus va apărea.
Cât de fericiţi suntem să fim în stare să creăm ceva minunat.
Şi unde va duce aceasta?
Viitorul aşteaptă să fie creat.

Puterea Cuvintelor Tale

Chiar şi un cuvânt mic din partea noastră poate să rănească

sentimentele oamenilor şi să-i facă supăraţi. Şi reversul este de
asemenea adevărat: doar un cuvânt din partea noastră îi poate face
pe oameni fericiţi, sau să uşureze rana pe care o simt.
În mod original, de fapt nu acesta a fost scopul cuvintelor.
Cuvintele nu au fost dezvoltate pentru ca oamenii să poată vorbi
unii cu alţii,sau să facă schimb de idei şi sentimente. Scopul
original al cuvintelor a fost diferit de acesta.
Dacă aceasta-i situaţia, atunci ce este un cuvânt?
De unde vine şi ce face? Nu este deosebit de misterios şi
semnificativ un "cuvânt"?
 Citind cărţi vechi sacre, câteodată ne simţim mistificaţi de către
fraze care aduc ideea de"cuvânt".Vrem să ştim mai multe despre
aceasta. Vrem să o înţelegem. Aşa că punem întrebări.

În lucrarea sa "Questions of Faith", Masahisa Goi a replicat la o

asemenea întrebare:

Întrebare: În Noul Testament este un verset care spune:

La început a fost Cuvântul...(Ioan 1:1).
Simt că acest verset cu siguranţă păstrează un adevăr înalt şi
preţios, dar nu pot să-i prind înţelesul. Aţi putea să mi-l explicaţi?

Răspuns: General vorbind, când oamenii gândesc despre un cuvânt

ei se gândesc doar la exprimarea produsă prin oscilarea corzilor
vocale.
Oricum, când Isus spune "Cuvântul", El se referă la reverberaţiile
sau undele emise de către sursa marelui univers.
El se referă de asemenea la unde de lumină divină.
Acelaşi concept este de asemenea învăţat şi în credinţa Shinto.
Când lumina divină este transmisă prin mijloacele vocii fizice, noi
îl numim de asemenea "cuvânt". Aceste unde de lumină ţin puterea
care creează totul în univers...
De aceasta spunem că totul este compus din "cuvinte".

Aici este felul prin care înţeleg:

În trecutul îndepărtat, când spiritele umane s-au desprins de

sursa lor, ele erau la acelaşi nivel cu universul şi puteau să simtă
direct rezonanţa, sau "cuvântul", rezultând din sursa universală.
În acelaşi timp, ele puteau să simtă în mod natural sentimentele
şi intenţiile celorlalţi.
Spre a comunica unul cu celălalt nu era nici o nevoie de cuvinte.
Ele puteau să se înţeleagă unul pe celălalt perfect fără nici un fel
de cuvinte, pur şi simplu doar simţind ideile şi sentimentele
celuilalt.
Chiar şi astăzi, noi mai putem fi martori acestui tip de
comunicaţie neexprimată,de la inimă-la inimă.
 Mamele pot să perceapă sentimentele copiilor lor nou-născuţi
sau copiilor prea tineri să vorbească. Cuplurile şi membrii familiei
se pot înţelege unul pe celălalt perfect fără nici o nevoie pentru
cuvinte.
Prin gândurile şi sentimentele care precedă toate cuvintele,
oamenii pot în mod natural să se acordeze unii la alţii.
De ce atunci,noi am început să folosim cuvintele?
Am început să folosim cuvintele,nu spre a vorbi spre ceilalţi,
dar spre a vorbi nouă înşine.
Când am simţit o rezonanţă divină rezultând din planurile
dimensiunilor - înalte, am folosit cuvintele spre a vorbi despre
aceasta nouă înşine - nu altora.
Dar cărui scop servea aceasta? Care era nevoia pentru cuvinte?
Oamenii aveau nevoie de cuvinte să dăruiască formă materiei în
această lume tridimensională. Noi am folosit cuvinte să iniţiem
creaţia materială, prin înţelepciunea superbă, intuiţie, libertate şi
putere creatoare dăruită fiinţelor umane.
În succesiune rapidă, lucrurile materiale au fost create prin
puterea spirituală şi energia divină a cuvintelor noastre minunate,
puternice.
În mod original,cuvintele pe care le-am vorbit erau adresate
nouă înşine şi erau în mod simultan oferite sursei originale.
Astfel energia, lumina şi puterea individuală a oamenilor a
devenit concentrată şi a fuzionat cu imensa putere din sursa
universală.
Aceasta este ce a cauzat gândurile noastre să prindă formă ca
materie în această lume. În zilele noastre numim aceste tipuri de
activităţi "invenţie"şi "descoperire".
Ele apar atunci când noi chemăm la suprafaţă puterea noastră
creatoare,interioară şi o manifestăm prin cuvinte. Creaţia materială
nu poate fi adusă în această lume doar prin gânduri.
Doar atunci când gândurile noastre sânt concentrate în
"cuvinte", şi avem la ele adăugate puterea universală şi energia,
materia prinde formă în această lume. De aceea spun că, în mod
original, cuvintele nu au fost intenţionate să servească drept
mijloace de comunicare între oameni.
 Exercitând remarcabila înţelepciune, intuiţie şi puterea creatoare
care există înăuntrul nostru, noi, fiinţele umane am creat lucruri
strălucitoare, lucruri minunate, şi lucruri ale frumuseţii. Noi am
găsit suprema încântare în folosirea abilităţilor noastre spre a crea
lucrurile care păreau cele mai necesare, importante şi valoroase
pentru omenire.
Prima şi prima dată, fiecare dintre noi şi-a închipuit ce era
necesar pentru noi înşine şi pentru ceilalţi. Apoi noi am exprimat
acele idei prin "cuvinte"(energie concentrată), pe care le-am
adresat atât nouă înşine cât şi sursei universale. Prin
acele"cuvinte", oamenii au cooperat cu infinita energie rezultând
din sursa universală şi au făcut ca materia să se manifeste în
această lume.
La început, omenirea era în unitate completă cu tot ce exista în
spaţiul universal. Noi eram raze individuale ale vieţii, vibraţii
subtile rezultând dintr-o singură, atotcuprinzătoare Viaţă.
Apoi, la un moment dat, universul a dat naştere corpului fizic
uman făcând acele vibraţii subtile să atingă o frecvenţă mai
grosieră, tangibilă. Prima dată, pentru că vibraţiile corpului fizic
uman nu au devenit în întregime grosiere şi tangibile, aşa cum sânt
acum, oamenii puteau să-şi regleze în mod liber propriile lor
vibraţii.
Am putea să manifestăm divinitatea noastră emiţând delicate
vibraţii ale luminii. Sau făcând vibraţiile noastre să devină
grosiere, am putea deveni entităţi fizice din nou.
În acest fel, spiritele ar putea după voia lor să meargă înainte şi
înapoi prin spaţiul universal, bucurându-se atât de existenţa noastră
divină cât şi de vieţile noastre ca fiinţe umane.
Apoi, puţin câte puţin, oamenii au arătat interes crescând în
aspectul fizic al vieţii lor. Am început să simţim că am dori să
trăim în planul fizic pentru o perioadă mai lungă de timp.
Spre a face posibilă o şedere prelungită, a devenit necesar
pentru noi să exercităm ingeniozitatea noastră de a descoperi şi
inventa lucruri noi.
Aşa cum indivizii şi-au unit înţelepciunea lor şi au făcut tot mai
multe şi mai multe inovaţii, noi am creat lucrurile necesare spre a
prelungi viaţa corpurilor noastre fizice. Prin "cuvinte", noi am
creat consecutiv lucrurile materiale şi ne-am cufundat pe noi înşine
în bucuria creaţiei.
De asemenea,am început să fim interesaţi în lucrurile pe care
alţi oameni le-au inventat. Dorinţa a apărut de a face mai bune, mai
folositoare, mai uimitoare lucruri - lucruri care să surprindă şi să
impresioneze oamenii.
În acest fel oamenii au început treptat să concureze unii cu alţii.
La început,oamenii au avut o influenţă bună şi folositoare unii
asupra altora.
Noi ne-am stimulat şi încurajat unii pe alţii, şi prin această
prietenească competiţie am creat liber lucruri minunate, practice.
Apoi, încet, încet, acest spirit competitiv a câştigat impuls şi a
luat formă un sine egoist.
Interacţiunea umană a crescut mai repede şi mai intens, şi în
cele din urmă oamenii şi-au dirijat atenţia spre a produce lucruri
care au afectat unul pe celălalt în mod nefavorabil.

Legile Armoniei

În mod original, fiinţele umane au rezidat într-o dimensiune

superioară, într-un fel de lume cerească. Apoi situaţia s-a schimbat
treptat. Cuvintele pe care oamenii le-au rostit au cauzat răni, durere
şi furie. Conştiinţa umană se cufunda la un nivel mai jos. Între
timp, fiinţele umane au continuat să creeze lucrurile pe care doreau
să le creeze. Oricum, deoarece crearea lucrurilor dăunătoare
mergea împotriva legilor armoniei, sursa universală s-a înfrânat de
la a oferi cantitatea de energie care ar fi fost suficientă să manifeste
acele lucruri repede. Drept rezultat, a început să ia foarte mult timp
pentru materie să fie creată în această lume.
Cu trecerea timpului, noi, fiinţele umane am deviat tot mai mult
şi mai mult de la adevărul nostru original, până ce noi aproape că
ne-am detaşat în întregime de la intenţia divină.
Nu am mai ştiut cum să primim şi să folosim energia care curge
din sursa universală.
 Cu creşterea interesului nostru într-o viaţă orientată materialist,
noi ne-am adunat capacităţile şi le-am exercitat pe larg. Spre a fi
sigur, aceasta a rezultat într-o uimitoare dezvoltare a civilizaţiei
materiale, şi unii au ajuns să se bucure de o viaţă de lux material.
Totuşi, în acest proces,noi am uitat adevărul şi lumina fiinţei
noastre originale. Pentru mulţi ani aceasta a rămas dormind în
interiorul nostru. Chiar şi aşa, lumina şi adevărul niciodată nu au
părăsit fiinţele umane.
Adevărul trăieşte mereu ferm în fiecare dintre noi.
Oricum, abilitatea de a folosi pe deplin înţelepciunea noastră
intrinsecă, intuiţia şi puterea vindecătoare a fost neglijată.
Conştientizarea oamenilor a căzut la o dimensiune mai joasă.
Când sânt emise gânduri umplute de lumină, ele se transformă
în cuvinte umplute de lumină, cuvintele umplute de lumină induc
creaţia umplută de lumină şi creaţia umplută de lumină produce
materia umplută de lumină.
Deoarece acest proces urmează legea universală, el pune energia
universului în mişcare, făcând posibil nouă să manifestăm lucruri
strălucitoare, nobile, care sânt folositoare omenirii.
De cealaltă parte, când procesul ia o întorsătură negativă,
gândurile negative duc la cuvinte negative, acte negative ale
creaţiei, şi materie negativă - care merge împotriva legii
universului. Gândurile şi cuvintele, sânt prin ele însăşi putere. De
aceea gândurile şi cuvintele negative au creat materie deformată,
fenomene dăunătoare şi condiţii adverse.
Oricum, dacă de la sursa universală nu este furnizată energie
adiţională, devine extrem de dificil şi ia un timp interminabil de
lung pentru procesul manifestării să se completeze el însuşi.
Şi această lipsă este de asemenea un mare cadou al dragostei din
partea universului.
În mod consecvent, deşi noi fiinţele umane am trimis gândurile
şi cuvintele negative cu toată puterea noastră, materializarea
negativă, a fost, din fericire, înfrânată la minim.
De cealaltă parte, de vreme ce e atât de dificil pentru materie să
fie materializată în această lume prin cuvinte negative, gândurile
noastre negative continuă să circule prin noi şi întărite de energia
vieţii pe care le-am dăruit-o, ele sfârşesc prin a mânui o puternică
influenţă asupra minţilor şi corpurilor noastre.
De asemenea, de vreme ce cuvintele negative generate de către
gândurile noastre negative au fost în mod original îndreptate spre
noi înşine, fără a realiza noi ne-am cauzat nouă înşine mare durere
şi chin, deoarece tot ce noi emitem se întoarce înapoi la noi.
Aceasta este o lege a creaţiei.
Între timp, deoarece noi ne-am format un obicei în a dirija
cuvintele noastre spre ceilalţi de asemenea ca şi spre noi înşine,
cuvintele au început să fie folosite într-un mod destul de contrar
faţă de motivul pentru care au fost intenţionate.
Ca rezultat, majoritatea oamenilor gândesc astăzi că cuvintele
sânt simple instrumente pentru comunicare.
Deoarece ei gândesc în acest fel, oamenii nu văd nimic greşit în
a vorbi cuvinte rău intenţionate, cuvinte crude, sau cuvinte care
aduc durere altora.
În zilele noastre, oamenii îşi flutură cuvintele ca pe nişte săbii,
asaltându-i aspru pe ceilalţi. Ei nu realizează că aceleaşi cuvinte în
cele din urmă se vor reîntoarce chiar la ei. Spre a vorbi limpede,
procesul funcţionează astfel: tot ceea ce gândim şi spunem, noi
gândim şi spunem despre noi înşine. În momentul în care cuvintele
părăsesc buzele noastre,noi le-am rostit nouă înşine.
Cât de înspăimântător este aceasta!
Când noi ştim că toate cuvintele sânt îndreptate către noi înşine,
noi începem să cântărim cuvintele noastre şi să le alegem cu grijă.
Simţim nevoia să folosim doar cuvinte bune care licăresc cu
lumină.
În orice situaţie, intenţionat ne înfrânăm de la a folosi cuvinte
negative, vrăjmaşe, ameninţătoare.
Nu putem să le folosim atunci când ştim că noi le folosim
asupra noastră înşine.
Dar ce am făcut noi pentru atât de multă vreme?
Din vremurile trecute,fiecare fiinţă umană a întors adevărul pe
dos.
Noi nu am "uzat", dar am "abuzat"de cuvinte.
 Acest teribil abuz de cuvinte a fost baza lumii reci,crude pe care
am construit-o în jurul nostru. În progresul nostru prin secolul 21,
iluziile noastre despre cuvinte trebuie măturate deoparte.
Toate cuvintele negative trebuie purificate.
Dacă viaţa pe Pământ înseamnă a evolua, toate cuvintele noastre
trebuie să devină luminoase şi armonioase.
Uitându-ne înapoi asupra istoriei omenirii, realizăm că e din
cauza felului în care fiecare individ a folosit cuvintele - şi nu
pentru alt motiv - că noi am avut atât de multe conflicte, calamităţi,
boli şi discriminare. Războaie, boli, dezastre naturale - toate aceste
lucruri au venit către omenire prin puterea cuvintelor vorbite de
fiecare persoană.
Dacă dorim să aducem condiţii luminoase, armonioase în
această lume, cel mai bun lucru pe care îl putem face este să
gândim doar gânduri bune în minţile noastre şi să vorbim doar
cuvinte bune cu vocile noastre. Noi trebuie să dăm expresie celor
mai strălucitoare speranţe şi dorinţe. Noi trebuie să spunem:
Pot să o fac, cu siguranţă. Totul este posibil. Totul va ieşi
perfect. Totul se va schimba în mai bine. Toate relele vor fi
rezolvate. Toate lipsurile vor fi acoperite. Totul va găsi armonia.
Am să-mi dezvolt talentele. Am să construiesc prietenii minunate.
O să am o căsătorie splendidă...
Trebuie să dăm voce celor mai dragi aspiraţii ale noastre.
Cuvintele pe care le vorbim creează lumea secolului al douăzeci şi
unulea. Continuând să vorbim cuvinte umplute de recunoştinţă,
laudă, speranţă şi încurajare, cuvintele noastre vor atrage
energia corespondentă din univers, producând condiţii de sănătate,
fericire, armonie şi dezvoltare nelimitată în viitorul nostru. Toate
fiinţele vii doresc să fie alinate şi energizate de cuvinte umplute de
bucurie şi lumină. Toată omenirea tânjeşte să se topească în unitate
cu totul în natură şi creaţie.
Aceasta se va întâmpla când vom respecta toate formele de viaţă
şi le vom uda cu cuvinte de laudă şi apreciere:
Îţi mulţumesc, iubite Pământ!
Vă mulţumesc, aer ,apă, munţi, oceane, râuri, pietre, animale şi
plante!
 Ca ultim sens,"cuvânt" în esenţă înseamnă "vibraţia vieţii".
Toate fiinţele umane şi toate fiinţele vii trimit spre exterior în mod
constant vibraţii ale vieţii, sau "cuvinte". Problema este că cei mai
mulţi dintre noi nu aud acele cuvinte. Sau,ar fi mai potrivit să
zicem că ne-am pierdut voinţa de a le auzi.
Dacă doar am asculta acele cuvinte, cu siguranţă am fi în stare
să le auzim. Stâncile şi nisipul sânt "cuvinte"vorbitoare. Marea şi
râurile de asemenea vorbesc. Animalele şi plantele vorbesc.
Soarele, stelele şi planetele întotdeauna vorbesc cuvinte-cântând
laudele vieţii-cântând bucuria şi eternitatea vieţii.
Mulţi oameni astăzi au uitat cum să asculte acele "cuvinte", dar
va veni cu siguranţă un timp când fiecare dintre noi se va retrezi la
ele. Atunci, natura se va întoarce la viaţă din nou şi armonia se va
răspândi peste Pământ.

Cum Poţi Invita Fericirea

Care a fost primul, găina sau oul? Fiecare a auzit această

întrebare veche de când lumea, şi am putea să o dezbatem mult şi
bine fără a găsi vreodată un răspuns. Să presupunem că oul a
existat prima dată şi mai târziu a devenit găină. Atunci suntem
lăsaţi cu ghicitoarea de unde a provenit oul prima dată. Inevitabil,
trebuie să concludem că oul s-a născut din găină.
Găina, oricum, s-a născut din ou.
Astfel ciclul cauză-efect continuă fără sfârşit - nimeni nu ştie
unde începe sau se termină cu adevărat.
Pentru moment, lăsaţi-ne să definim oul ca şi cauză şi găina ca
şi efect. O persoană ar putea să spună – cauza (oul) a apărut
primul, în timp ce alta ar putea spune că efectul (găina) a precedat
cauza.
Depinzând de concepţia voastră şi felul de gândire, aţi putea
subscrie atât teoriei cauzei şi efectului cât şi teoriei efectului şi
cauzei.
Mi se pare că fiecare este liber să o aleagă pe oricare dintre ele.
 În acest punct, aţi putea spune că voi cunoaşteţi despre teoria
cauzei şi efectului, dar nu aţi auzit niciodată despre teoria efectului
şi cauzei. Aceasta este deoarece teoria efectului şi cauzei e un
termen nou, inventat de către mine.
Sub legea cauzei şi efectului, există prima dată o cauză, care
este urmată de un efect. Cu legea efectului şi cauzei, prima dată
există un efect, care la rândul lui produce o cauză nouă. Care este
motivul meu pentru a introduce acest concept?
De multă vreme oamenii au plasat restricţii grele asupra lor
însăşi pe temeiul ciclurilor cauzei şi efectului care au continuat din
vremuri trecute.
Mă doare inima să văd chinul lor, şi aş dori să-i ajut să se
elibereze, pentru ca ei să trăiască vieţi fericite şi creative.

LEGEA CAUZEI ŞI EFECTULUI

- Dacă sădeşti seminţe de violete în pământ, violetele vor creşte şi
vor înflori. Aici, plantarea seminţelor este cauza. Ea precede
efectul ei, înflorirea violetelor.
Deoarece cuplul s-a îndrăgostit, ei s-au însurat...
Deoarece soacra îşi necăjea mereu nora, nora a început să o
displacă...
Deoarece soţul era necredincios, căsătoria s-a sfârşit în divorţ.
În aceste exemple noi recunoaştem din nou anumite cauze
producând anumite efecte.
Toate circumstanţele din lume pot fi explicate prin legea cauzei
şi efectului. Această lege este larg cunoscută şi acceptată în lumea
zilei de azi. Dacă fiinţele umane înţeleg temeinic legea cauzei şi
efectului, de ce ele continuă să refacă aceleaşi mizerii şi eşecuri?
Dacă ele recunosc că prezenta lor durere şi tristeţe sânt
rezultatele cauzelor trecute, de ce nu se angajează să nu mai repete
niciodată din nou aceleaşi eşecuri? Legea cauzei şi efectului ne
oferă o mare cheie pentru identificarea cauzelor nefericirii noastre.
Oricum, dacă noi nu ne vom elibera niciodată de toate acele cauze
trecute, va fi extrem de dificil pentru noi să creăm un viitor fericit.
LEGEA EFECTULUI ŞI CAUZEI
- Sub legea cauzei şi efectului, cauza nefericirii provine
întotdeauna de la o viziune finită sau relativă a lumii.
De exemplu, oamenii tind să gândească: "Dacă aş avea avere!",
"Dacă aş avea o casă sau pământ!", "Dacă aş fi mai tânăr sau mai
frumos!", "Dacă aş avea grade academice mai bune, sau aş fi lucrat
pentru o firmă mai prestigioasă, sau dacă aş veni dintr-un mediu
mai bun!". Nu există capăt listei lucrurilor după care oamenii
tânjesc.
Pentru câtă vreme oamenii gândesc astfel, e inevitabil că unii
vor găsi fericirea, în timp ce alţii sânt aruncaţi spre situaţii
nefericite.
Legea efectului şi cauzei, oricum, începe acolo unde noi
transcendem cauzele unei lumi finite.
Sub această lege, prima dată noi generăm un efect luminos,
astfel încât îi urmează o cauză nouă plină de bucurii. Noi începem
să chemăm afară un efect din interiorul nelimitatului tărâm al
creativităţii noastre. Mai degrabă decât a ne concentra asupra
ţintelor finite ale unei lumi orientate materialist, noi ne întoarcem
atenţia asupra posibilităţilor infinite ale spiritului.
Actual, e mult mai uşor de început să generăm un efect la
alegerea noastră proprie. Aceasta este pentru că asemenea efecte
există din plin în interiorul nostru. Imaginaţia fiecărei persoane
păstrează o nelimitată sursă de dragoste, sănătate şi fericire. Când
noi ne racordăm conştiinţa la aceste calităţi nemăsurate, ele vor
genera în mod spontan un nou set de cauze. Încearcă să te gândeşti
la o persoană fericită care există deja în interiorul tău. Lasă-te să
imaginezi un sentiment de armonie continuă, calm şi pace a minţii.
Imaginează o familie veselă unde eşti înconjurat de minunata ta
soţie şi copii. Imaginează-te aşa cum eşti cu adevărat în esenţă:
radiant cu vitalitate, trăind în acord cu universul.

Fericirea este prima dată trezită în inimă.

Apoi, prin energia chemată chiar din inimă, tot ce cauzează
fericirea este adus spre tine.
 Chiar şi fericirea materială şi relaţii umane fericite vor începe
să se îndrepte în mod spontan în direcţia ta.
Acesta este punctul pe care aş dori să-l accentuez: odată ce ai
înţeles cauzele aparţinând lumii materiale, nu mai este nici o
nevoie să fii înfrânat de ele. Următorul tău pas este să priveşti spre
viitor. Când îţi îndrepţi atenţia spre nelimitata lume a spiritului,
fenomenul pe care îl doreşti va lua în mod natural formă în viaţa
ta.
Mai degrabă decât să-ţi defineşti fericirea în termenii cantităţii
beneficiilor materiale, spune-ţi ţie însăţi că tot ce doreşti există
deja într-o lume care o depăşeşte de departe pe cea materială.
Nu este nici o nevoie să trăieşti în frică constantă de legea
cauzei şi efectului. Odată ce o sămânţă a fost sădită, nu poţi să
remediezi situaţia îngrijorându-te asupra ei. Dacă trăieşti mereu
înspăimântat de efectele acţiunilor tale trecute, îţi vei petrece zilele
tale în frică şi teamă. Când efectele acţiunilor tale trecute ies la
iveală în viaţa ta, încearcă să te gândeşti că toate acele lucruri apar
doar în ordinea de a dispărea pentru totdeauna. Nu vă lăsaţi ţinuţi
la pământ de greşelile trecutului. Continuă să trăieşti strălucit şi
încrezător, în ferma credinţă că atunci când toate acele cauze
trecute au dispărut, lucrurile vor fi cu siguranţă mai bune.
Teoria mea a efectului şi cauzei trece un pas dincolo de legea
cauzei şi efectului. Este o filosofie a unei gândiri neclintite,
orientate spre lumină care ne împuterniceşte să ne concentrăm
asupra a ceea ce este strălucitor.
Este o cale de a chema la iveală nelimitatul nostru potenţial.
În mod fericit, calea de a o face este simplă: atunci când îţi trece
prin minte un gând întunecat, încrucişează-l cu unul luminos
Când te înconjoară un sentiment pesimist, străpunge-l cu
energia pozitivă a unui cuvânt optimist. De dimineaţă până în
noapte creează noi efecte luminoase. Cu alte cuvinte, creează
gânduri umplute de armonie, fericire, optimism şi dragoste
umanitară. Dacă în loc de aceasta tu devii în întregime ocupat
urmărind cauzele fiecărei şi tuturor întâmplărilor din viaţa ta, sau
fiecare şi toate problemele din lume, şi încerci să le analizezi
potrivit legii cauzei şi efectului, eforturile tale pot să nu ajungă
niciodată la o concluzie.
Lasă-mă să-ţi dau un simplu exemplu a ceea ce vreau să spun:
Un om nu este fericit(efect). De ce nu este el fericit?
Ca şi copil, el nu a fost iubit de către mama lui(cauză).
Ca urmare, noi întrebăm de ce nu a fost iubit(efect).
Aceasta a fost pentru că el era un copil neascultător(cauză).
De ce a fost el neascultător (efect)?.
Aceasta era pentru că mama lui l-a ignorat în favoarea celuilalt
copil (cauză). De ce l-a ignorat mama lui îndreptând atenţia spre
celălalt copil al ei (efect)? Aceasta era pentru că,spre deosebire de
celălalt copil al ei, el a avut o dispoziţie tristă (cauză). De ce era el
trist, copil fiind (efect)? Era trist deoarece nu a primit lucrurile pe
care dorea să le aibă (cauză). De ce nu i s-au dat lucrurile pe care
dorea să le aibă(efect)? Asta era deoarece familia lui era
săracă(cauză). De ce era familia lui săracă(efect)?
Şi aşa mai departe.
Aşa cum putem vedea din acest singur exemplu, cercetând
cauzele circumstanţelor noastre este un proces nesfârşit.
Oricât de departe ne-am duce înapoi, nu vom putea niciodată să
identificăm cu adevărat o singură cauză originală pentru o
întâmplare.
Dacă am trasat lucrul în cauză până la copilăria persoanei, şi am
încercat să descoperim de ce ea a fost născută în asemenea
circumstanţe, ar trebui să trasăm existenţa sa chiar mai în spate,
într-un timp înainte ca să se fi născut în această lume.
Dar chiar dacă am fi capabili să facem astfel, tot nu am fi în
stare să izolăm nici o cauză singură din spatele nenorocului ei.
Şi când e vorba de condiţiile între naţiuni,cauzele devin chiar
mai complexe.
În spatele fiecărei probleme mondiale există întotdeauna o
complexă întrepătrundere de cauze istorice,culturale, sociale,
economice şi emoţionale. Nu este întrebarea unei singure cauze
aducând doar un singur efect. La măsura pe care o putem, poate fi
într-adevăr valoros să înţelegem cauzele din spatele unei situaţii
date. Aceasta prin ea însăşi, oricum, poate să nu indice calea spre
un viitor luminos şi fericit.

Adevărata Trezire

Zilnic, observând confuzia din inimile oamenilor, doresc să-i

ajut să se descurce atât de mult pe cât pot. Pentru aceasta îndemn
pe fiecare să redescopere adevărul lor intrinsec la cel mai timpuriu
moment posibil. Destul de straniu, momentul trezirii se întâmplă
neaşteptat, în spaţiul unei clipe. Adevărata trezire nu este produsul
unui efort pe termen lung, răbdării sau studiului, nici nu vine cu
cunoaşterea achiziţionată. Câtă vreme vei încerca să-l descoperi
prin cunoaştere, ea va sta departe de tine.
Ce înţeleg eu prin "adevărata trezire" ?
Eu înţeleg recuperarea intuiţiei pierdute - înţelepciunea
universală dăruită fiecărei fiinţe umane. Fiinţele umane continuă
încă să se abată în confuzie, cărând poveri nedorite, pentru că ele
folosesc doar cunoaşterea lor limitată fără să se apropie de
rezervorul lor al înţelepciunii interioare.
Percepţia ta intuitivă proprie este clară ca şi cristalul.
Acum, în acest moment, racordează-ţi inima la intuiţia ta
perfectă,care cuprinde totul. Chiar în acest moment, ea poate simţi
de ce ai nevoie, ce trebuie să faci, şi unde ar trebui să-ţi îndrepţi
paşii în timp ce te plimbi pe calea zilei de astăzi.
Chiar dacă ai putea să chemi afară fiecare particulă a cunoaşterii
pe care ai acumulat-o vreodată, nu te-ar face capabil să rezolvi
dificultăţile care în prezent stau înaintea ta.
Oricât de considerabilă ar putea fi, cunoaşterea ta aparţine
experienţelor tale trecute.
Nu aparţine acelui "tu" care există astăzi.
Nu poate indica direcţia ta pentru viitor.
În timp ce ar putea oferi asistenţă într-o cale minoră, nu poate
să-ţi ofere o soluţie fundamentală.
 Din vremurile vechi până astăzi, cât de mulţi oameni şi-au trăit
vieţile bazându-se pe cunoaşterea acumulată? Ce moştenire ne-au
lăsat?
Răspunsul este limpede pentru oricine vede.
Ne-a dat război după război,boală după boală, foamete, dezastre
şi toate felurile de suferinţă.
După multă vreme, am ajuns la momentul în care fiecare
membru al familiei umane trebuie să facă un început proaspăt şi să
se uite spre viitor. E timpul pentru oameni să adopte noua gândire.
Dacă dorim cu adevărat să fim fericiţi, dacă dorim cu adevărat
să fim sănătoşi şi plini de succese, modul de a o face este să ne
concentrăm constant gândurile asupra calităţilor şi situaţiilor pe
care dorim să le obţinem:fericire abundentă,sănătate strălucitoare,
împlinire, armonie, prietenie, prosperitate şi recunoştinţă faţă de
tot în natură şi creaţie.
Continuând să ne îndreptăm conştiinţa spre luminoasa lume a
speranţelor şi viselor noastre dragi, noi vom scoate la iveală
efectele care vor duce la condiţiile unui viitor luminos.
Situaţiile fericite pe care le imaginăm vor lua în mod natural
formă în jurul nostru, şi oamenii minunaţi, lucrurile, talentele şi
perspicacitatea pe care le dorim vor veni într-adevăr la noi.
Cu cât mai mulţi dintre noi continuă să trăiască în această cale,
cu o credinţă de nezdruncinat în efectivitatea sa, noi vom descoperi
curând că am străbătut o miraculoasă, schimbare interioară.
Producând această schimbare în noi înşine, noi vom schimba cu
adevărat lumea.

Fie Pace Pe Pămînt-O Chemare la Acţiune

Uitându-mă în jurul acestei lumi, umplute de tragedie şi

violenţă, inima mea se îndreaptă spre tinerii de astăzi. În numele
generaţiei mele aş dori să cer scuze acestor tineri, care trebuie să
treacă în locul nostru de-a lungul celui de-al 21-lea secol.
A fost responsabilitatea noastră să vă lăsăm o lume paşnică şi un
mediu înconjurător bun, pur,- o lume în care toate fiinţele vii pot să
existe în bucurie şi armonie. În orice caz, nu am fost în stare să
ducem la împlinire această responsabilitate.

În schimb,am creat o lume plină de violenţă,război,

discriminare, sărăcie, boală şi poluare a mediului.
Mai mult decât atât, generaţia noastră a folosit o parte enormă a
resurselor naturale ale acestei lumi, atingând chiar partea ta de
drept.
Având moştenită această situaţie dificilă de la noi, cât de greu va
fi pentru voi să duceţi această lume spre pace şi fericire.
Din toată inima,în modul cel mai sincer,îmi cer scuze.
Am fost născută în Japonia, în timpul celui de-al Doilea Război
Mondial. Ca şi mulţi alţii, am pierdut rude şi persoane dragi prin
violenţa războiului. Aşa cum ştiţi, Japonia este singura ţară care a
trăit experienţa devastării bombei atomice. Şi când totul e zis şi
făcut, există un lucru de care sânt mândră.
După ce războiul s-a terminat, n-am auzit pe nici unul dintre
conaţionalii mei să exprime o dorinţă pentru răzbunare. După ce a
experimentat tragedia războiului, poporul Japonez a respins
războiul.
Acum tânjim tot mai mult şi mai mult după pace.
Aş vrea să spun fiecăruia cât de mândri suntem de a noastră
Constituţie a Păcii, care spune că Japonia nu va produce sau folosi
arme. Am adoptat această Constituţie pentru ca generaţiile viitoare
să nu poată experimenta niciodată războiul din nou, să nu
experimenteze niciodată ura din nou, şi niciodată să nu creeze
duşmani din nou, dar să construiască o viaţă mai bună pentru ei
înşişi şi copii lor.
Părinţii mei şi bunicii au avut partea lor de război.
Ei au învăţat că războiul nu poate să creeze nimic frumos şi nou.
Războiul doar ucide şi distruge. Doar afirmă suferinţa şi
mizeria.

Şi astfel, în numele lor şi al generaţiei mele aş dori să spun:

Nu copiaţi greşelile noastre trecute!
Nu este nici o nevoie pentru voi să imitaţi erorile noastre.
 Creaţi-vă propriul viitor, un viitor care este total strălucitor şi
nou.
În generaţiile trecute am produs multe feluri de violenţă:
violenţa războiului şi a opresiunii,violenţa violului şi a abuzului de
copii, discriminarea, intimidarea şi distrugerea mediului.
Până acum, societatea a încercat să înăbuşească aceste feluri
variate ale violenţei cu mai multă violenţă. Am devenit chiar
mândri în aceste eforturi folosind termeni ca "lupta împotriva
bolii", "lupta împotriva sărăciei", "lupta împotriva discriminării",
"războiul împotriva crimei", şi acum "războiul împotriva
terorismului".
Totuşi, după ce a fost cheltuită atât de multă energie în războiul
împotriva violenţei, care a fost rezultatul? Chiar şi o singură privire
la situaţia lumii de astăzi ar trebui să ne dea răspunsul.
Violenţa nu poate să aducă un sfârşit violenţei.
Poate doar pentru scurt timp să o înăbuşească o anumită vreme
şi loc, dar în cele din urmă, lupta împotriva violenţei doar adaugă
combustibil violenţei.
Mai devreme sau mai târziu,erupe din nou,chiar mai puternic.
Pentru mulţi oameni, ameninţarea terorismului este cel mai
temut tip de violenţă. Cunoaşteţi cauza terorismului? Este sărăcia?
Este religia? Este o lipsă a educaţiei? Cu cât mai mult ne gândim
despre aceasta, cu atât mai mult vedem că nu există o unică,
singură cauză a terorismului. Mai degrabă, se întâmplă prin
complexa interacţiune a numeroşi factori istorici, culturali,
economici, politici, religioşi şi sociali. Şi când ne uităm mult mai
adânc în sursa terorismului şi a violenţei, găsim că motivaţia se
trage din emoţiile violente care fierb în inima fiecărei
persoane:furie,vină,resentiment,umilire şi ură de sine.
Da, ura de sine, auto-învinovăţirea şi auto-condamnarea
rezultând dintr-o lipsă de încredere în înţelepciunea interioară care
ne vorbeşte prin vocea intuiţiei noastre. Oamenii care se încred în
ei înşişi, şi se încred în intuiţia lor, se pot ierta întotdeauna pe ei
înşişi. Chiar şi când au făcut o greşeală, sau au comis un act de
violenţă, ei se pot ridica deasupra ei.
Ei pot să-şi zică: Ceea ce am făcut a fost greşit!
 Nu am să fac din nou aceasta!
Începând chiar de acum am să pornesc să o compensez.
Din această zi încolo,îi voi iubi pe ceilalţi şi voi lucra pentru
ceilalţi! Dar oamenii care nu cred în ei înşişi nu se pot ierta.
Ei întotdeauna se blamează,judecă şi se chinuiesc pe ei înşişi.
Apoi ei caută alinare proiectând o parte din această ură de sine
asupra celorlalţi.
Când fiecare fiinţă umană e capabilă să se iubească pe sine cu
adevărat, sau să se înţeleagă şi să se încreadă în ea însăşi cu
adevărat, nimeni nu va urî vreodată pe ceilalţi sau va simţi dorinţă
de răzbunare.
După cel de-al Doilea Război Mondial, tatăl meu adoptiv,
Masahisa Goi, a fost inspirat să înceapă o revoluţie - o revoluţie în
conştiinţa umană.
Şi astfel el a creat aceste cuvinte:Fie Pace Pe Pământ!
Acum, cincizeci de ani mai târziu, aceste cuvinte pot fi văzute
de oameni în întreaga lume pe poli înalţi numiţi "polii păcii".
Aţi văzut vreodată un pol al păcii?
Chiar acum, sânt mai mulţi de 200,000 dintre ei, aşezaţi în
curţile şcolilor, parcuri, pieţe publice şi grădini private în întreaga
lume.
Poate că aţi văzut câţiva dintre ei la televizor, în locuri ca
Sarajevo, Israel, Palestina şi Afganistan. Poli ai păcii au fost
bineveniţi de către lideri spirituali ca Dalai Lama, Maica Tereza şi
Papa Ioan Paul al II-lea, de altfel ca şi de grupuri ca Rotary Club.
Unii dintre voi poate că o să simtă că aţi dori să plasaţi un pol al
păcii în vecinătatea voastră, sau la şcoala voastră.
Dar poate că vă gândiţi:
"Aş dori, dar sânt prea tânăr. Sânt încă student. Nu ştiu multe.
Nu am avut atât de multă experienţă ca şi ceilalţi".
Oricum, vă pot spune: Pacea nu este născută din experienţă.
Experienţa poate fi un profesor valoros, dar experienţa însăşi nu
dă naştere păcii. Pacea nu este născută nici din educaţie.
Educaţia, ca şi experienţa poate fi un mijloc ajutător, dar nu
înlocuieşte adânca, intuitiva înţelepciune pe care o ţineţi în voi.
Ce,atunci,dă naştere păcii? Răspunsul este simplu.
 Este dragostea,dragostea pur umanitară,susţinută de curaj,
sinceritate, efort, optimism şi speranţe abundente.
Pentru mine, acest spirit al dragostei este exprimat printr-un pol
al păcii. Dacă aţi dori să ridicaţi un pol al păcii, ce ar trebui să
ţineţi în minte? Pentru mine, lucrul important nu este de a plasa
poli ai păcii doar în locuri faimoase sau istorice, sau doar în locuri
unde s-au întâmplat tragedii, sau doar în locuri unde merg mulţi
oameni.
Lucrul important este de a vedea poli ai păcii peste tot: în locuri
unde merg oameni mulţi sau puţini - la colţurile străzilor, în grădini
private, în parcuri, în faţa librăriilor, caselor, magazinelor, locurilor
de parcare, restaurantelor, hotelurilor, blocurilor, grădinilor
zoologice,spitalelor - în orice loc unde cineva ar putea să le vadă.
Dacă aţi dorit, aţi putea să plasaţi un pol al păcii într-un loc unde
oamenii merg rareori, de exemplu într-o pădure sau într-o zonă
muntoasă, drept dar de recunoştinţă către natură.
Cum puteţi alege un loc pentru ridicarea unui pol al păcii?
Încredeţi-vă doar în intuiţia voastră. Încredeţi-vă în acel
sentiment clar, scânteind care se ridică în mod natural în interiorul
vostru.
Apoi încercaţi. Cu cât încercaţi mai mult, cu atât mai clar calea
voastră se va deschide în faţa voastră. De mulţi ani,am avut o
speranţă foarte specială, un vis foarte special. Visul meu este că
într-o zi, o să fie milioane de poli ai păcii: în toate vecinătăţile, în
toate regiunile, în toate ţările şi limbile lumii.
În fiecare zi, oriunde merge o persoană, aş vrea ca ea să fie în
stare să vadă cel puţin un pol al păcii.
Aş dori ca vederea unui pol al păcii să fie mai familiară decât
vederea unui semn Coca-Cola, sau McDonald's!
Aş dori ca aceste cuvinte Fie Pace Pe Pământ să răsune în
inimile tuturor oamenilor.
Ştiu că este posibil. Putem face să se întâmple aceasta. Deja a
început să se întâmple. În cel de-al 21-lea secol, ceea ce creează
pacea nu sânt guvernele, sau religiile, sau lideri individuali.
Ceea ce creează pacea este tu.
 Prin speranţele tale strălucitoare, eforturile tale şi credinţa ta în
pace, tu poţi crea pacea şi armonia pentru tine însăţi, pentru familia
ta, ţara ta, mediul tău şi lume.

NOTĂ

1. Questions of Faith, Masahisa Goi,Noiembrie 1959.

Publicaţie engleză. Masahisa Goi(1916-1980) a fost un autor
japonez şi filosof. Viziunea sa pentru pace a fost inspiraţia pentru
Fundaţia Goi Peace,prezidată de Masami Saionji.
 BIOGRAFIE
MASAMI SAIONJI

Masami Saionji prezidează Fundaţia Goi Peace şi World Peace

Prayer Society. Ea este de asemenea membru onorific al The Club
of Budapest. Descendentă a Familiei Regale Ryukyu din Okinawa,
ea continuă lucrarea tatălui ei adoptiv, Masahisa Goi,care a iniţiat o
mişcare pentru pacea lumii prin rugăciunea
universală "Fie Pace Pe Pământ".

Ca lider spiritual, respectat atât în Japonia, cât şi pe plan

internaţional, ea a atins vieţile a mii de oameni prin călăuzirea
şi inspiraţia ei.
Doamna Saionji este autoarea a şaptesprezece cărţi, dintre care
patru au fost traduse în Engleză şi în alte limbi: The Golden
Key To Happinness, Infinite Happinness, You Are The Universe,
şi The Earth Healer's Handbook.

Ea călătoreşte larg în turnee unde ţine cuvântări şi a condus

ceremonii pentru pace în multe ţări şi de asemenea şi la Naţiunile
Unite şi la alte organizaţii internaţionale.
Ea şi soţul ei, Hiroo Saionji trăiesc în Tokio şi au trei fiice.
 The Goi Peace Foundation
Heiwa Daiichi Bldg., 1-4-5 Hirakawacho
Chiyoda-ku, Tokyo 102-0093
Japan
Email:info@goipeace.or.jp
www.goipeace.or.jp

The World Peace Prayer Society

26 Benton Road
Wassaic, NY 12592 USA
Email: info@worldpeace.org
www.worldpeace.org

Traducerea prezentă este o traducere a eseurilor intitulate You Can

Change The World de către Masami Saionji, care au fost recent
citate/publicate în lucrarea You Can Change The World de către
domnul Ervin Laszlo.

Traducerea şi adaptarea în Limba Română a fost finalizată pe data de 2

august 2005 de domnul Tatomir Ion-Marius, reprezentant al World
Peace Prayer Society pentru România.

Toate drepturile de autor aparţin doamnei Masami

Saionji!

FIE PACE PE PĂMÂNT!