IDEEA DE PACE ÎN VIZIUNEA LUI ISAIA

Ceea ce este Shakespeare pentru literatură, Michelangelo pentru sculptură şi Bach pentru
muzică, aceea este Isaia pentru profeţie. Calitatea scrisului său se ridică deasupra tuturor celorlalţi
profeţi ai Bibliei. Nu este de mirare că profeţia lui fără seamăn a fost aleasă să deschidă seria celor
17 cărţii profetice ale Vechiului Testament. Mai mult de atât el este considerat de către Sfinții
Părinți ”Evanghelistul Vechiului Testament”, el fiind ”crainicul Împărăției lui Dumnezeu pe
pământ”1, astfel încât dintre toate cărţile Vechiului Testament, cartea lui Isaia este cea care vorbeşte
cel mai mult despre Domnul Iisus Hristos și despre Împărăția Sa.
Vorbind despre Împărăția lui Dumnezeu Isaia o prezintă ca o împărăție a păcii iar Iisus este
creionat ca Domn al păcii, al împăcării omului cu Dumnezeu și a oamenilor unii cu alții. Pacea este
o temă amplu prezentată de către profet contemporanilor săi întărindu-le credința și nădejdea că
într-o zi pacea va domni pe pământ. Pentru a înțelege sensurile pe care profetul le dă păcii trebuie să
vedem contextul istoric în care a activat acesta.
Isaia și-a început activitatea în Ierusalim în anul morții regelui Azaria și a continuat-o sub
regii Ioatam (740 – 736), Ahaz (736 – 716) și Iezechia (716 – 687). Cei 60 de ani de activitate ai lui
Isaia încep atunci cînd cele 10 seminţii din regatul de Nord al lui Israel erau aproape să fie cucerite
de Asiria şi duse în robie. Se încheiau astfel aproximativ 200 de ani de tristă istorie în care Israelul
rătăcise departe de Iehova, sub conducerea a nu mai puţin de 19 împăraţi din opt dinastii diferite.
Sub ameninţarea lui Tiglat Pileser al Asiriei, Israelul intră în alianţă cu Siria şi Damascul.
Împăratul Ahaz din Iuda refuză să se alăture acestei alianţe şi este ţinta unei invazii de pedepsire (2
Regi 16 şi 2 Cronici 28). Ahaz cere ajutorul puternicei Asirii, care zdrobeşte Siria şi Israelul, dar ia
sub tutela sa şi micul regat al lui Iuda. Vasalitatea împărăţiei lui Iuda durează pînă cînd Ezechia se
răscoală (2 Regi 18). La această răscoală îl îndeamnă Isaia care îl încurajează să iasă din orice
alianţe omeneşti şi să se încreadă numai în Iehova. Speriat însă de ameninţarea asiriană, Ezechia
ascultă de alte glasuri care-l îndemnau să se alieze cu Egiptul, singura putere rivală pe măsura
Asiriei (Isaia 30:2-4). Când Sanherib, noul împărat al Asiriei, vine să pedepsească Iuda, Egiptul
ezită să trimeată ajutor, iar Ezechia este forţat să se umilească capitulînd şi plătind un mare preţ în
argint şi aur (2 Regi 18:13-16). În secret însă, Iuda continuă să flirteze cu Egiptul. Aflînd aceasta,
Sanherib se întoarce să-şi zdrobească toţi rivalii. Din imensele trupe îndreptate înspre Egipt,
1 Pr. Prof. Dr. Nicolae Neaga, Hristos în Vechiul Testament, tipărită cu binecuvântarea Înalt Prea Sfințitului Părinte
Bartolomeu Valeriu Anania Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului, Cluj Napoca, Editura Renașterea, 2004, p.
68.

1
desprinde o armată pe care o trimite să cucerească Ierusalimul (Isaia 36, 37). În panica asediului,
Ezechia ascultă de Isaia, strigă către Iehova şi rezultatul nu întîrzie să apară: Dumnezeu însuşi se
luptă cu asirienii producîndu-le o mare înfrîngere din care Sanherib nu şi-a mai revenit niciodată,
împărăţia lui Iuda este eliberată astfel de orice ameninţare şi se va bucura pentru un timp de pace,
linişte şi prosperitate.2
Iată că în acea epocă tumultoasă din punct de vedere politic și social profetul Isaia vorbește
ca nimeni altul despre pacea pe care o va aduce Mesia. Pe linia păcii profetul Isaia constituie o
întruchipare rară nu numai prin viața sa de om al păcii în lumea vrajbei și a războiului, ci și prin
învățătura sa despre pace, despre viață și rostul ei3. Împărățiilor pământești izvorâte din războaie și
crime Isaia opune împărăția mesianică, împărăția păcii. Într-o splendidă pornire de înfruntare a
împăraților, care sunt oameni ai războaielor, Isaia spune cu o voce plină de mânie: ”Vai de tine țară,
în care sună zângănit de arme” (Isaia 18, 1) și începe o serie de apologii împotriva acelora care
socoteau că rosturile în lume se hotărăsc cu sabia. În acest sens sunt criticați conducătorii
babilonieni (cap. 13), asirieni (cap. 14; 28), egipteni (cap. 18- 19) și alții și vestește împărăția
mesianică spunând: ”El va judeca neamurile și la popoare fără număr va da legile Sale. Preface-
vor săbiile lor în pluguri și lăncile în cosoare. Nici un neam nu va mai ridica sabia împotriva altui
neam și nu vor mai învăța războiul.” (Isaia 2, 4)4.
Aceste cuvinte ale profetului nu reprezintă un mod de expresie, de vorbire fără importanță și
nici un exemplu de artificiu literar cu scopul de a impresiona, ci ele izvorăsc din adâncul conștiinței
umane care spune că odată și odată pacea și dreptatea va domni pe pământ între oameni. Mai mult
de atât aceste cuvinte constituie o proorocie ”ce va fi în zilele de apoi” (Isaia 2, 2). Sfântul Chiril al
Alexandriei comentând acest text scria: ”Isaia vede departe. Rostul cuvintelor sale e să prezică

2 Pentru mai multe informații referitoare la contextul istoric în care a activat profetul a se vedea:
*** Studiul Vechiului Testament, pentru Facultățile de Teologie, tipărit cu binecuvântarea Înalt Prea Sfințitului Părinte
Bartolomeu Valeriu Anania Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului, Cluj Napoca, Editura Renașterea, 2003,
pp. 195- 197;
Pr. Petre Semen, Așteptând mântuirea, carte tipărită cu binecuvântarea IPS Daniel Mitropolitul Moldovei și Bucovinei,
Iași, Trinitas, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, 2000, pp. 167- 170;
Samuel J. Schultz, Călătorie prin Vechiul Testament, Oradea, Editura Cartea Creștină, 2001, pp. 373- 378;
Cartea Profetului Isaia, versiune revizuită după Septuaginta, redactată și comentată de Bartolomeu Valeriu Anania,
sprijinit pe numeroase alte osteneli, Anastasia, 1999, pp. 5- 15;
Biblia sau Sfânta Scrisptură, Ediție Jubiliară a sfântului Sinod, versiune diortosită după Septuaginta, redactată și
comentată de Bartolomeu Valeriu Anania, sprijinit pe numeroase alte osteneli, tipărită cu binecuvăntarea și prefața
Prea Fericitului Părinte Teoctist Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, București, Editura Institutului Biblic și de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 2001, pp. 885- 888;
Geoffrey Wigoder (Redactor Coordonator), Enciclopedia Iudaismului, traducere de Radu Lupan și George Weiner,
București, Editura Hasefer, 2006, p. 326.
3 Pr. Prof. Nicolae Neaga, Pacea în viziunea profeților, în ” Mitropolia Ardealului”, anul XXVII, nr. 1- 3, ianuarie –
martie, 1982, p. 125.
4 După părerea lui D. Guthe acest verset ar fi o intercalare ulterioară în textul lui Isaia. Acest lucru este prea puțin
important pentru noi pentru care primează sensul acestui text biblic- Pr. Prof. Nicolae Neaga, Hristos în Vechiul
Testament, p. 69.

2
sfârșitul împărăției celui rău, când sabia nu se va mai cunoaște și războiul nu va mai fi. Se va
realiza ceea ce a spus Mântuitorul când zice: ”Pacea Mea vă dau vouă, nu precum vă dă lumea vă
dau Eu” (In. 14, 27)”5
Observăm în cuvintele profetului faptul că în calitate de Stăpân al lumii, Dumnezeu singur
este Cel îndreptățit să judece toate popoarele. Nu se are în vedere aici judecata universală, ci se
referă la faptul că voia lui Dumnezeu se va impune cu o putere interioară care va schimba conduita
morală a oamenilor, această putere fiind mesajul Evangheliei. Înlăturând păcatul din ființa sa, omul
se va conforma întru totul voii lui Dumnezeu și nu va mai răsplăti răul cu rău, ci va căuta pacea cu
toți și în mod special cu Dumnezeu. Cei care vor primii legea Domnului și o vor împlini, nu vor mai
putea viețui decât în pace, fiindcă împărăția lui Dumnezeu este în primul rând pace.6 (Romani 14,
17) Războiul se organizează în vederea distrugerii din care rezultă atâtea nenorociri, pacea se
întemeiază în vederea construirii. Isaia întrezărește fericirea ce rezultă, pentru om, prin înlocuirea
energiei războiului cu o energie a muncii creatoare și constructive7.
Tâlcuind acest loc din Isaia, ”Și își vor bate săbiile lor în pluguri și sulițele lor în seceri”,
Sfântul Vasile cel Mare spune: ”Este clar oricui că Legea și cuvântul lui Hristos, care sunt liniștite
și împăciuitoare, au propovăduit pacea celor de departe și celor de aproape, ca și iudeii, și cei
dintre neamuri să lepede lucrurile războinice, atât cele pentru contactul de aproape din luptele
desfășurate corp la corp- acestora le zice ”sabie”-, cât și cele pentru apărarea de la distanță-
acestea spune că sunt ”lăncile” și ”sulițele”. Pe acestea Cuvântul din Ierusalim le transformă în
unelte de agricultură, încât sabia distrugătoare oferă semințe dătătoare de viață, puse în sufletele
raționale de Înțelepciune; devin plug care face moale cele ce sunt întărite, care scoate spinii și le
face vase ale harului ceresc. Iar sulița care lovește și respinge de la distanță devine ceva care le
strânge pe cele de aproape și ține împreună legături. Căci asemenea sunt secerile care le adună
împreună pe cele împrăștiate și leagă împreună spicele în legătura snopului. Este deci și un seceriș
rațional, pentru care este nevoie de instrumente potrivite, de care se spune: ”Ridicați ochii voștri și
vedeți, că țarinile sunt bălane” (In. 4, 35). Niciun războinic nu este potrivit pentru seceriș. Dar la
acest seceriș Domnul îi trimite pe proprii săi ucenici, despre care a și spus: ”Secerișul este mult,
dar lucrătorii puțini” (Luca 10, 2). De aceea, acestor secerători, pentru că nu aveau vreo unelată
de război în inimi, le-a dat puterea să aducă pacea în casele în care intrau (Matei 10, 12).
”Și nu va ridica neam împotriva altui neam sabie” (Isaia 2, 4). Cât timp cuvântul
înțelepciunii aceste lumi lucrează înfocat, neamurile se ridică unele împotriva celorlalte,
aducându-și împotrivă sabia cuvântului ascuțită cumplit în exercițiu și strălucind de convingere.
5 Chiril al Alexandriei, Exegeză la Isaia apud Pr. Prof. Nicolae Neaga, Pacea în viziunea profeților, p. 126.
6 Pr. Petre Semen, op. cit., p. 194.
7 Chiril al Alexandriei, Exegeză la Isaia apud Pr. Prof. Nicolae Neaga, Hristos în Vechiul Testament, p. 69.

3
Dar de când a venit pacea noastră (Efeseni 2, 14) și a fost vestită ”Slava întru cele înalte lui
Dumnezeu și pe pământ pace” (Luca 2, 14), atunci deodată minciuna a fost redusă la tăcere de
adevăr.”8
Isaia vestește că numai pacea deschide calea către dragostea generală a oamenilor. Cel ce
este împăcat cu sine vestește și altora pacea. În fața păcii patima și răutatea încetează. 9 Unde este
pace acolo este propășire și iubire, ”va sta lupul- adică omul rău- împreună cu mielul- adică cu
omul bun și blând, și nu vor face niciun rău.
Pacea mesianică este ideal redată de prooroc prin cuvintele: ”Atunci lupul va locui laolaltă
cu mielul și leopardul se va culca lângă căprioară, și vițelul și puiul de leu vor mânca împreună și
un copli îi va paște. Juninca se va duce la păscut împreună cu ursoaica și puii lor vor sălășlui la un
loc, iar leul ca și boul va mânca paie. Pruncul de țâță se va juca lângă culcușul viperei și în vizuina
șarpelui otrăvitor, copilul abia înțărcat își va întinde mâna” (Isaia 11, 6- 8).
Simbolic vorbind, profetul ne înfățișează în acest paragraf pacea pe care o va instaura Mesia
și care ne amntește de starea paradisiacă. Feluritele animale, care în timpurile prevestite de profet își
vor schimba firea, îi reprezintă pe oameni cu moravurile lor rele, care după acceptatea credinței
creștine, în numele Domnului Iisus Hristos se înfrățesc și trăiesc în pace și bună înțelegere așa cum
zice Sfântul Teodoret.10
Sub influența binefăcătoare a învățăturii lui Mesia, sufletele oamenilor se vor schimba și vor
trăi cu totul altfel. Cei răi și răul însuși va dispărea, în sensul că oamenii vor fi plini de cunoștința de
Dumnezeu, așa cum marea este plină de ape. De aceea ei vor deveni mai buni, adică își vor schimba
cu totul firea lor cea rea încât nici nu-și vor mai aminti de obiceiurile rele de mai înainte. Împărăția
păcii vestită de profet este asemănată cu starea paradisiacă (Facerea 1, 29- 31) pentru a arăta
caracterul cu totul supranatural al păcii aduse de Mesia- Hristos.11
Pentru Isaia pacea reprezintă o îndatorire esențială a vieții. Ea este o însușire a oamenilor
aleși, a oamenilor cinstiți și cu credință neclintită în convingerea că ”cel ce umblă pe calea dreptății
trăiește și sfârșește în pace viața lui” (Isaia 57, 2). Când profetul spune: ”Nu vă port mânie dacă
veți căuta pacea” (Isaia 27, 5), se referă la faptul că pacea o poate înfăptui fiecare om, care se
hotărăște sincer pentru ea. Dacă omul nu-și găsește odihnă pe pământ e pentru faptul că ” Nu este
pace pentru cei fără de lege” (Isaia 48, 22). Pacea cum o înțelege Isaia imprimă omului pecetea ei,
omul stăpânit de ea devine o făptură nouă, pentru că pacea posedă în sine toată înălțarea la care se

8 Sfântul Vasile cel Mare, Comentariu la cartea Profetului Isaia, traducere din limba greacă, introducere și note de
Alexandru Mihăilă, carte tipărită cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe
Române, București, Editura Basilica a Patriarhiei Române, 2009, p. 93- 94.
9 Pr. Prof. Nicolae Neaga, Pacea în viziunea profeților, p. 126.
10 Pr. Petre Semen, op. cit., p. 198.
11 Ibidem.

4
pot ridica faptele cu adevărat mărețe ale omului. ”Cât de frumoase sunt pe munți picioarele
trimisului care vestește pacea, a solului de veste bună, care dă de știre mântuirea” (Isaia 52, 7).
”Pace, pace celor de aproape și celor de departe, zice Domnul” (Isaia 57, 19) prin profetul
Isaia, pace care va fi inaugurată prin venirea în lumea a lui Emanuel, Mesia cel mult așteptat, ” Căci
Prunc s-a născut nouă, un Fiu s-a dat nouă, a Cărui stăpânire e pe umărul Lui și se cheamă
numele Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al
veacului ce va să fie. Și mare va fi stăpânirea Lui și pacea lui nu va avea hotar ” (Isaia 9, 5- 6).
această pace mesianică va fi veșnică și de ea se vor învrednici toți drepții care vor locui în noul
Ierusalim, ”Pentru că Eu voi face ceruri noi și pământ nou...căci iată întemeiez Ierusalimul pentru
bucurie...vărsa-voi pacea peste el ca un râu” (Isaia 65, 17, 18; 66, 12).
Iată așadar că în viziunea profetului Isaia pacea este o componentă indispensabilă a vieții
atât pe parcursul ei pământesc cât și în împărăția mesianică, pacea este cea care face prezentă
împărăția lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor. Râvnirea păcii este văzută ca o condiție a împlinirii
voii lui Dumnezeu, a respectării Legii Lui, respectare și împlinire pe care profetul a propovăduit-o
întreaga sa viață făcându-se trâmbiță a voii lui Dumnezeu în mijlocul unui popor îndărătnic.

5
 BIBLIOGRAFIE

1. Biblia sau Sfânta Scrisptură, tipărită sub îndrumarea și cu purtarea de grijă a Prea
Fericitului Părinte Teoctist Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, București, Editura Institutului
Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 2001.
2. Biblia sau Sfânta Scrisptură, Ediție Jubiliară a sfântului Sinod, versiune diortosită după
Septuaginta, redactată și comentată de Bartolomeu Valeriu Anania, sprijinit pe numeroase alte
osteneli, tipărită cu binecuvăntarea și prefața Prea Fericitului Părinte Teoctist Patriarhul Bisericii
Ortodoxe Române, București, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, 2001.
3. *** Studiul Vechiului Testament, pentru Facultățile de Teologie, tipărit cu binecuvântarea
Înalt Prea Sfințitului Părinte Bartolomeu Valeriu Anania Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și
Clujului, Cluj Napoca, Editura Renașterea, 2003.
4. Cartea Profetului Isaia, versiune revizuită după Septuaginta, redactată și comentată de
Bartolomeu Valeriu Anania, sprijinit pe numeroase alte osteneli, Anastasia, 1999.
5. Pr. Prof. Dr. Neaga Nicolae, Hristos în Vechiul Testament, tipărită cu binecuvântarea Înalt
Prea Sfințitului Părinte Bartolomeu Valeriu Anania Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului,
Cluj Napoca, Editura Renașterea, 2004.
6. Idem, Pacea în viziunea profeților, în ” Mitropolia Ardealului”, anul XXVII, nr. 1- 3,
ianuarie – martie, 1982.
7. Pr. Semen Petre, Așteptând mântuirea, carte tipărită cu binecuvântarea IPS Daniel
Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Iași, Trinitas, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, 2000.
8. Schultz Samuel J., Călătorie prin Vechiul Testament, Oradea, Editura Cartea Creștină,
2001.
9. Sfântul Vasile cel Mare, Comentariu la cartea Profetului Isaia, traducere din limba
greacă, introducere și note de Alexandru Mihăilă, carte tipărită cu binecuvântarea Preafericitului
Părinte Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, București, Editura Basilica a Patriarhiei
Române, 2009.
10. Wigoder Geoffrey (Redactor Coordonator), Enciclopedia Iudaismului, traducere de
Radu Lupan și George Weiner, București, Editura Hasefer, 2006.