RUR

Karel ĈAPEK

Personajele:

HARRY DOMIN, presedintele fabricii Rossum Universal Robots

HELENA GLORY
BUSMAN, director financiar
Dr. GALL, medic si psiholog
ALQUIST, arhitect
NANA, femeie in casa

Robotii:

SULLA
MARIUS
RADIUS
HELENA (jucata de aceeasi actrita care o joaca pe HELENA)

Alti roboti
PROLOG

Birourile directiei generale a societaii Rossum's Universal Robots.

DOMIN (dicteaza): “... Cat priveste marfa care se va deteriora din pricina transportului, nu
garantam. Am atras atentia capitanului dumneavoastra chiar de la incarcare ca vasul nu e
potrivit pentru transportul robotilor, astfel ca deteriorarea incarcaturii nu e responsabilitatea
noastra. Cu stima, pentru Rossum Universal Robots, director general...” Gata?

SULLA: Da.

DOMIN: Alta scrisoare “Friedericshwerke, Hamburg. Data. Confirmam comanda voastra de

cincisprezece mii de roboti...” (suna telefonul interior) Alo? Aici Directia generala. Da,
fireste, da, ca de obicei, inteleg, telegrafiaza. Bine. (Inchide) Unde am ramas?

SULLA: Confirmam comanda dumneavoastra de cincisprezece mii de roboti”

DOMIN: Cincisprezece mii de roboti, cincisprezece mii de roboti...

MARIUS: Domnule director, o doamna doreste...

DOMIN: Cine anume?

MARIUS: Nu stiu.

(Ii da o carte de vizita)

DOMIN: Cu ce sa va pot servi, domnisoara Glory?

HELENA: Am venit...

DOMIN: Sa vizitati uzina noastra care fabrica oameni. Ca toata lumea. Ma rog, am inteles.

HELENA: Si dumneavoastra o aratati tuturor?

DOMIN: Doar o mica parte. Fabricarea oamenilor artificiali, domnisoara, e secretul uzinei.

HELENA: Daca ati sti cat de mult ma...

DOMIN: Cat de mult va intereseaza. Batrana Europa despre ce altceva vorbeste?

HELENA: De ce-mi luati vorba din gura?

DOMIN: Va rog sa ma iertati. Voiati poate sa spuneti altceva?

HELENA: Voiam doar sa intreb...

DOMIN: Daca in mod exceptional as putea sa va arat uzina. Dar se intelege, domnisoara
Glory.

HELENA: De unde stiti ca tocmai asta voiam sa va intreb?

DOMIN: Pentru ca toata lumea pune aceleasi intrebari. In semna de deosebita atentie,
domnisoara, am sa ava arat mai mulkt decat celorlalti. Intr-un cuvant....

HELENA: Va multumesc.

DOMIN: Cu obligatia sa nu tradati nimic din...

HELENA: Aveti cuvantul meu de onoare.

DOMIN: Multumesc. (printr-un gest cere permisiunea sa ii verifice poseta)

HELENA: A, vreti sa vedeti daca nu cumva sunt o spioana. Ce prevazator!

DOMIN: Desigur... noi suntem nevoiti...

HELENA: Nu aveti incredere in mine?

DOMIN: Toata increderea, domnisoara Hel... pardon, domnisoara Glory. Ati calatorit bine
pana aici?

HELENA: Da. De ce sa nu...

DOMIN; Pentru ca... adica vreau sa spun... sunteti inca foarte tanara.

HELENA: Mergem chiar acum prin uzina? Nu?

DOMIN: Da. Va dau cam 22... nu?

HELENA: Douazeci si doi de ce?

DOMIN: De ani.
:
HELENA: 21. De ce vreti sa stiti?

DOMIN: Pentru ca... Ramaneti mai multa vreme pe-aici nu-i asa?
HELENA: Depinde de ce o sa-mi aratati din productia dumneavoastra...

DOMIN: Iar productia! Bineinteles, domnisoara, o sa vedeti totul. Va intereseaza stiinta?

DOMIN: Prin anul 1920, batranul savant Rossum, marele filosof, pe atunci abia un tanar
student, a venit pe aceasta insula pentru a studia fauna marina. Punct. A incercat apoi sa
imite mateia vie, numita protoplasma cu ajutorul unei sinteze chimice, pana a dat de o
substanta care avea aceleasi proprietati ca si materia vie, desi cu alta compozitie, asta in
1932, adica dupa 440 de ani de la descoperirea Americii. Ufff!

HELENA: Stiti textul pe dinafara.

DOMIN: Da. Sa continuu?

HELENA: Da.

DOMIN: SI atunci, domnisoara, Savantul Rossum a scris printre formulele luichimice

urmatoarele: “ Natura a gasit un singur chip de a organiza materia vie. Mai exista insa si un
alt procedeu, mult mai simplu si mai eficient, de care natura habar n-a avut. Aceasta noua
cale pe care s-ar fi putut dezvolta viata am descoperit-o eu astazi.” Va rog sa vi-l inchipuiti
in fata eprubetei, cugetand cum se poate zamisli de aici un intreg arbore al vietii, cum se pot
naste de aici toate animalele, incepand cu cine stie ce infuzori si sfarsind, sfarsind cu omul
insusi. Un om din alta substanta decat noi!

HELENA: Si pe urma?

DOMIN: Aceasta substranta trebuia silita sa traiasca, trebuia sa i se grabeasca dezvoltarea,

sa se creeze tot felul de organe, oase, nervi si asa mai departe, apoi niste materii,
catalizatori, enzime, hormoni, etc. Intelegeti?

HELENA: Nu. Ba cred ca da, putin.

DOMIN: Eu deloc. El insa, cu ajutorul acestor mixturi, era in stare sa faca tot ce-si dorea.
Bunaoara, o meduza cu un creier ca al lui Socrate, sau un vierme de 50 de metri lungime!
Dar pentru ca n-a avut nici un graunte de haz, si-a pus in gand sa creeze un vertebrat
oarecare, sau chiar un om. SI s-a apucat de treaba.

HELENA: Cum?

DOMIN: S-a apucat sa imite natura. La inceput s-a caznit sa faca un caine artificial. Dupa
cativa ani de straduinti, a scos la iveala un fel de vitel pipernicit, care a murit peste cateva
zile. O sa-l vedeti in muzeul nostru. Atunci batranul Rossum si-a pus in gand sa faca un om.

HELENA: Si asta nu trebuie sa o spun nimanui?

DOMIN: Absolut nimanui.

HELENA: Pacat atunci ca a ajuns in toate cartile de citire.

DOMIN: Pacat. Dar stiti dumneavoastra ce nu sta scris in cartile de citire? Ca batranul
Rossum a fost un mare gogoman. Serios, domnisoara Glory, dar asta sa ramana intre noi.
Ticnitul acela voia sa faca oameni adevarati.

HELENA: Dar si dumneavoastra faceti oameni!

DOMIN: Cam asa ceva, domnisoara Helena. Dar batranul Rossum intelegea lucrul acesta
ad literam. Voia, stiintificeste, sa-l detroneze pe Dumnezeu. Era un materialist feroce. Voia
sa arate ca n-a fost nevoie de nici un fel de Dumnezeu. Ardea de dorinta sa faca un om leit
cu noi. Va pricepeti putin la anatomie.

HELENA: Foarte putin.

DOMIN: Ca si mine. Inchipuiti-va, isi pusese in gand sa creeze totul, pana la ultima glanda,
aidoma trupului omenesc: mate, amigdale si buric si... alte lucruri inutile. In sfarsit, pana
si... hm, glandele genitale.

HELENA: Dar acestea nu sunt...

DOMIN: Nu, nu sunt inutile, stiu. Dar cand vrei sa faci oameni artificiali, nu sunt necesare.

HELENA: Inteleg.

DOMIN: Va voi arata in muzeul nostru ce a creat el timp de zece ani. Treabuia sa fie un om
si a trait mult si bine... trei zile! Batranul n-a avut gust de doi bani. Ceea ce a creat el facea o
impresie ingrozitoare. In schimb, inauntru era totul ca la om. Da, o munca extrem de
migaloasa. Dupa aceea a venit aici inginerul Rossum, nepotul batranului. Un cap genial.
Cand a vazut ce inventase batranul a zis “ Ce prostie sa te chinui zece ani ca sa faci un om.
Daca nu-l dam gata mai repede decat il face natra, putem sa nici nu-l facem!” Si s-a apucat
sa studieze si el anatomia.

HELENA: In carti scrie altfel.

DOMIN: In carti e numai reclama platita plus ceva prostioare. SE spune de exemplu ca
batranul ar fi inventat robotii. Batranul era el bun pentru o universitate, dar habar n-avea ce-i
aia productie pe scara industriala. Isi propusese sa creeze oameni adevarati. Si numai
tanarului inginer i-a trecut prin cap sa fabrice niste masini vii si inteligente, capabile sa
munceasca. Ceea ce scrie prin carti despre colaborarea celor doi invatati Rossum sunt
minciuni. S-au certat groaznic. Batranul ateist n-avea habar de industrie; tanarul l-a inchis
intr-un laboratoro sa-si bata capul cu avortonii lui, in vreme ce el s-a apucat sa rezolve
problema inginereste. Batranul Rossum l-a blestemat si a mai confectionat doi monstri, pana
ce, intr-o buna zi, a fost gasit mort in laborator. Asta a fost.

HELENA: Si tanarul?
DOMIN: Tanarul a marcat o noua era. O noua era a productiei, dupa cea veche a
cunoasterii. Dupa ce a luat aminte la anatomia umana, si-a dat seama ca era prea incalcita si
ca un bun inginer trebuie sa o simplifice. Asadar, s-a apucat sa transforme anatomia si a
cercetat tot ce putea fi inlaturat sau simplificat. In cateva cuvinte... nu va plictisesc?

HELENA: Dimpotriva, e interesant.

DOMIN: Tanarul Rossum si-a zis: UN om e o faptura... sa spunem... o fiinta care simte
bucurie, canta la vioara, merge la plimbare si, in general, obisnuieste sa faca o multime de
lucruri care... care, de fapt, sunt in plus.

HELENA: Oooo!

DOMIN: Putina rabdare. Care sunt in plus cand vrea sa teasa sau sa faca lucrari de calcul.
Un motor Diesel n-are nevoie nici de ciucuri, nici de alte podoabe. Si a fabrica muncitori
aritficiali e acelasi lucru cu a fabricaun motor. Procesul trebuie sa fie cat mai simplu iar
obiectul produs cat mai bun si mai practic. Spuneti-mi, va rog, care muncitor credeti ca e
mai bun din punct de vedere practic?

HELENA: Mai bun? Cel care e mai cinstit, mai loial...

DOMIN: Nici vorba. Muncitorul cel mai ieftin. Cel care are mai putine nevoi. Tanarul
Rossum a inventat muncitorul cu cele mai putine nevoi. Trebuia sa-l simplifice. Draga
domnisoara, robotii nu sunt oameni. Din punct de vedere mecanic sunt mai performanti
decat noi, au o putere de intelegere mai buna dar nu au suflet. Produsul inginerului este, din
punct de vedere tehnic, mult superior produselor naturii.

HELENA: Omul e creatia lui Dumnezeu.

DOMIN: Cu atat mai rau. Dumnezeu nu a avut habar de tehnica moderna.

DESCRIEREA FABRICII:

Putinile de amestecat coca: in fiecare se amesteca material pentru una mie roboti.
Containerele pentru ficati, creieri si asa mai departe. Fabrica de oase. Tesatoria de nervi.
Tesatoria de vine. Tesatoria de tesuturi limfatice. Totul trece apoi la sectia de montaj,
unde se asambleaza robotii, stiti, ca la automobile. Fiecare muncitor adauga o piesa iar
conveierul transporta semifabricatul la urmatorul muncitor si la urmatorul si tot asa. Ce
spectacol! Apoi e uscatoria si, la sfarsit, magazia unde noile fabricate incep sa lucreze.
Functioneaza ca orice mobila noua. Se obisnuiesc cu existenta. Se sudeaza pe
dinauntru. Intre timp, fabricatele sunt slefuite. Cum ar fi pentru oameni, scoala. Invata
sa vorbeasca, sa scrie, sa socoteasca. Au o memorie extraordinara, dar niciodata nu le
trece prin gand ceva nou.
Sunt apoi clasificati si expediati.
Zilnic 15.000 de bucati, plus rebuturile, care sunt aruncate inapoi in malaxoare.
HELENA: Primii roboti i-am vazut la noi la fabrica. I-a cumparat administratia. Vreau sa
spun: i-a angajat.

DOMIN: I-a cumparat. Robotii sunt de vanzare.

HELENA: Sunt atat de ciudati si de tacuti!

DOMIN: Ati vazut-o pe dactilografa mea?

HELENA: Nu am observat-o.

DOMIN: Societatea noastra Rossum Universal Robots nu fabrica un singur fel de marfa.
Avem roboti mai fini si roboti mai primitivi. Cei fini traiesc pana pe la 20 de ani.

HELENA: Si dupa aceea... dispar?

DOMIN: Se uzeaza.

DOMIN: Sulla, prezinta-te domnisoarei Glory.

HELENA: Imi pare bine. Trebuie sa-ti fie foarte neplacut sa traiesti aici, departe de lume.
Nu-i asa?

SULLA: Nu stiu. Va rog, luati loc.

HELENA: De unde sunteti?

SULLA: De aici, din fabrica.

HELENA: V-ati nascut aici?

SULLA: Da, sunt fabricata aici.

HELENA: Cum?
DOMIN: Sulla nu e om, Sulla e robot.

HELENA: Te rog sa ma ierti...

DOMIN: Sulla nu e suparata. Priviti, domnisoara, ce fel de piele fabricam noi. Puneti-i
mana pe obraji.

HELENA: O, nu, nu!

DOMIN: N-o sa recunoasteti ca e din alta materie decat noi. Va rog, priviti, are pufuletul
tipic blondelor. Numai ochii sunt putin cam... Cat priveste parul... Intoarce-te, Sulla!

HELENA: Incetati, va rog! E o sarlatanie! Sulla nu e robot, e o fata ca mine. E rusinos! Ce

inseamna comedia asta?

SULLA: Sunt robot.

HELENA: Nu e adevarat, nu e adevarat, minti! O, iarta-ma, stiu ca esti silita sa o faci,

pentru reclama!

DOMIN: Imi pare rau domnisoara, Sulla e robot.

HELENA: Minti!

DOMIN: Asa? Iertati-ma, domnisoara, va trebui sa va conving.

(Intra Marius)

DOMIN: Marius, du-o pe Sulla in sala de disectie.

HELENA: De ce?

DOMIN: O sa o taiem si o sa va rog sa va uitati bine inauntru.

HELENA: Vreti sa o ucideti?

DOMIN: Masinile nu pot fi ucise.

HELENA: Nu-ti fie teama, Sulla! N-o sa te las! Spune, toata lumea se poarta atat de rau cu
tine? N-ar trebui sa ii lasi, ma auzi?

SULLA: Sunt robot.

HELENA: Si robotii sunt oameni ca noi. Ai sa te lasi taiata?

SULLA: Da.

HELENA: Cum, nu ti-e teama de moarte?

SULLA: Nu stiu.

HELENA: Stii ce ti se va intampla?

SULLA: N-am sa ma mai misc.

HELENA: E groaznic.

DOMIN: Marius, prezinta-te.

MARIUS: Marius, robot.

DOMIN: O tai pe Sulla?

MARIUS: Da.

DOMIN: O sa iti para rau de ea?

MARIUS: Nu stiu.

DOMIN: Ce se va intampla cu ea?

MARIUS: Nu se va mai misca, va fi aruncata in malaxor.

DOMIN: Tie ti-e teama de moarte, Marius?

MARIUS: Nu stiu.

DOMIN: Vedeti, domnisoara, robotii nu tin la viata. N-au de ce. N-au nici un fel de bucurii.

HELENA: Terminati! Trimiteti-i de aici!

DOMIN: Marius, Sulla, duceti-va!

HELENA: Sunt groaznici! Iar dumneavoastra sunteti un monstru.

DOMIN: De ce?

HELENA: Nu stiu.

DOMIN: Veniti la fereastra. Ce vedeti acolo?

HELENA: Niste zidari.

DOMIN:Sunt roboti. SI acolo e contabilitatea. Inauntru ce vedeti?

HELENA: Mai multi functionari.

DOMIN: Roboti.

( Domin apasa un buton Sirena da alarma, Domin anunta PAUZA)

DOMIN: E amiaza. Robotii nu stiu cand sa lase lucrul.

HELENA: Sunteti suparat pe mine?

DOMIN: Nu. Numai ca am fi putut vorbi despre alte lucruri. Suntem aici o mana de oameni
intre mii de roboti.Nici o femeie. Nu vorbim toata ziua decat despre fabricatie.

In hala Robotilor – Sau in fata microfonului. Helena apara postul din care vorbeste,
crezand ca nu va fi lasata sa o faca.

(Bataie in usa, intra Gall si Alquist)

GALL: V-am deranjat cumva?

DOMIN: Poftiti!

HELENA: Buna ziua.

GALL: Ce onoare...

ALQUIST: Fiti binevenita.

Navaleste Busman.

BUSMAN: Alo, ce-i aici?

DOMIN: Busman al nostru, domnisoara Helena Glory.

ALQUIST: Domnisoara, cum ati calatorit?

GALL: Ramaneti mai multa vreme la noi?

HELENA: lui Domin: Ce sa le spun?

DOMIN: Ce doriti.

HELENA: Pot sa vorbesc deschis? Spuneti-mi, nu va supara niciodata, pe nici unul din voi,
felul cum va trateaza...

BUSMAN: Cine, va rog?

HELENA: Oamenii!

ALQUIST: Pe noi?

GALL: Ce vreti sa spuneti?

HELENA: Nu simtiti ca ati putea trai mai bine?

BUSMAN: Se poate, dar ce intelegeti prin asta?

HELENA: Ca e odios! Ca e groaznic! Toata Europa vorbeste de ceea ce se petrece aici la

dumneavoastra. De aceea am si venit eu aici, sa vad cu ochii mei, si e de o mie de ori mai
rau decat mi-as fi putut inchipui. Cum puteti tolera?

ALQUIST: Ce sa toleram?

HELENA: Situatia in care va aflati. Sunteti oameni ca si noi, ca toti cei din Europa, ca toata
lumea! E scandalos, e nedemn cum traiti!

BUSMAN: Pentru numele lui Dumnezeu, domnisoara!

HELENA: Imi dati voie sa va zic “Fratilor”?

BUSMAN: Da, ma rog, de ce nu?

HELENA: Fratilor, am venit aici in numele Ligii Umanitatii care are astazi peste 200.000 de
membri. Doua sute de mii de oameni sunt alaturi de voi si va ofera ajutorul lor.

BUSMAN: Doua sute de mii de oameni, asta e ceva! Va spuneam eu, tot batrana Europa e in
frunte! Nu ne-a uitat. Vrea sa ne vina in ajutor.

GALL: Ce ajutor? Vreun teatru?

HELENA: Mai mult.

ALQUIST: Va lasa sa ramaneti aici?

HELENA: Nu e vorba de mine. Eu pot sa raman aici cat va fi nevoie.

BUSMAN: Ce bucurie!

ALQUIST: Ma duc sa pregatesc camera cea mai buna pentru domnisoara...

DOMIN: Stati asa. Am impresia ca domnisoara Glory n-a spus inca tot ce avea de spus.

HELENA: Nu, nu inca. Va rog sa nu ma intrerupeti.

DOMIN: Dati-mi voie, domnisoara, credeti ca in momentul acesta stati de vorba cu niste
roboti?

HELENA: Poftim?

DOMIN: Imi pare rau, dumnealor sunt oameni ca si dumneavoastra. Ca toti europenii.

HELENA: Nu sunteti roboti?

BUSMAN: Da de unde!

HELENA: De ce mi-ati spus ca toti functionarii sunt roboti?

DOMIN: Da, functionarii. Nu insa si directorii. Inginer Fabry, director general al societatii
Rossum's Universal Robots. Doctor Gall, seful sectiei de fiziologie si cercetari, Hallemeier,
seful institutului de psihologie si edicatie a robotilor. Consul Busman, director feneral
comercial si arhitectul Alquist..

HELENA: Sunt o proasta. Acum o sa ma expediati cu primul vapor.

GALL: De ce sa va expediem?

HELENA: Pentru ca acum stiti ca urmaresc sa provoc rascoala printre robotii

dumneavoastra.

DOMIN (ii arata robotii care stau in curtea fabricii nemiscati privind spre difuzoare):
Scumpa domnisoara Glory, au mai venit la noi pana acum sute de mantuitori si de profeti.
Fiecare vapor care acosteaza aduce cate unul. Misionari, anarhisti etc. E de mirare cate secte
si cati prosti sunt pe lumea asta!

HELENA: Si le dati voie sa le vorbeasca robotilor.

DOMIN: Sigur ca da. Pana acum nu s-a intamplat nimic. Robotii asculta. Nici macar nu rad.
Daca vreti, puteti sa le mai vorbiti. In magazie avem vreo trei sute de mii.

BUSMAN: Trei sute patruzeci si sapte de mii.

DOMIN: Da. Le puteti spune tot ce poftiti. Puteti sa le cititi din Biblie, din tabela de
logaritmi, din ce doriti. Sa le predicati chiar drepturile omului...

HELENA: O, sunt convinsa ca daca le-ar arata cineva putina dragoste...

GALL: Nu are cum, domnisoara. Cine sa iubeasca un robot?

HELENA: Atunci de ce-i fabricati?

BUSMAN: rade: Asta-i buna. Ca sa munceasca, domnisoara. Un robot inlocuieste doi

muncitori si jumatate. Omul e imperfect. E si costisitor.

DOMIN: Are putina capacitate de lucru, nu corespunde cerintelor productiei de masa. .

Orice accelerare reprezinta un progres.

BUSMAN: De exemplu, perioada copilariei – ce pierdere de vreme pentru un muncitor.

HELENA: Va rog sa incetati!

GALL: Si ce urmareste aceasta Liga, Liga Umanitatii?

HELENA: In primu rand, da, in primul rand sa-i ocroteasca pe roboti, sa le asigure un
tratament omenesc.
BUSMAN: Sa tratezi omeneste o masina, imi place. Nu-mi plac masinile stricate. Puteti sa
ne treceti si pe noi membru ai Ligii.

HELENA: Nu m-ati inteles. Noi vrem sa-i eliberam pe roboti.

GALL: In ce sens?

HELENA: Purtandu-ne cu ei ca si cu oamenii.

GALL: Adica vreti sa le dam salariu si drept de vot?

HELENA: Da!

BUSMAN: Si ce sa faca cu banii?

HELENA: Sa-si cumpere ce le trebuie, sa se bucure.

BUSMAN: Foarte dragut numai ca robotii n-au nici un fel de bucurii. Ce sa-si cumpere?
Poti sa-i hranesti cu ananas, cu paie, cu ce vrei; lor le e totuna, n-au simtul gustului. Nu se
intereseaza de nimic. Si n-o sa vedeti niciodata un robot zambind.

HELENA: De ce nu-i faceti mai fericiti?

GALL: Nu se poate. Nu sunt decat niste masini, fara vointa, fara pasiuni, fara istorie, fara
suflet.

HELENA: Fara dragoste si fara capacitatea de a se revolta?

GALL: Normal. Robotii nu se iubesc nici macar pe ei insisi. In ceea ce priveste revolta, nu
stiu, rareori, cateodata....

HELENA: Ce?

GALL: Nimic, in definitiv. Sunt uneori turbulenti, Un fel de epilepsie. Ii spunem crampa
robotului. Cate unul da de pamant cu ce ii cade in mana, ramane teapan si scrasneste din
dinti. Probabil o defectiune a circuitelor. Suntem nevoiti sa-i aruncam in malaxor.

DOMIN: Defect de fabricatie.

HELENA: Nu! E sufletul lor!

GALL: Care se manifesta prin scrasnit din dinti?!

DOMIN: Defectul va fi inlaturat.

GALL: Nu tocmai. Acum le fac nervi care reactioneaza la durere. Robotii aproape ca nu
simt nici o durere fizica, ceea ce e nerentabil. Va trebui sa introducem suferinta.
HELENA: De ce?

GALL: Din motive industiale. Robotul isi face de multe ori singur rau, pentru ca nu simte
durere; isi baga manain masina si-si rupe un deget, sau isi sparge capul – ii e totuna.

HELENA: Vor fi oare mai fericiti cand vor simti durerea.

GALL: Dimpotriva. Dar din punct de vedere tehnic vor fi superiori.

HELENA: De ce nu le dati si... suflet?

BUSMAN: Asta ar scumpi marfa, domnisoara. Acum e 120 de dolari bucata, gata imbracat.
Acum cincisprezece ani costau zece mii de dolari bucata. Domnisoara, cat platiti
dumneavoastra pentru o paine?

HELENA: Nu stiu.

BUSMAN: Vai, vai, si vreti sa intemeiati o liga a umanitatii. Acum in batrana Europa painea
costa numai doi centi. E painea noastra, stiti? Doi centi. Si liga umanitatii habar nu are!
Domnisoara, habar nu aveti ce inseamna o bucata de paine prea scumpa si ce inseamnatate
are asta pentru cultura si toate celelalte. Peste cinci ani vom inota in grau si alte marfuri!

HELENA: Si toti muncitorii vor ramane in strada.

BUSMAN: Da, dar in zece ani robotii vor produce atat incat obiectele nu vor mai avea nici
un pret. Fiecare isi va lua cat ii va trebui. Muncitorii vor fi fara lucru, dar nici nu va mai fi
nevoie sa munceasca. Masinile vor face totul, iar omul va face numai ceea ce ii place. Va
trai numai ca sa de desavarseasca.

HELENA: De unde stiti?

DOMIN: Asa va fi. Nu se poate altfel. Se vor intampla poate lucruri ingrozitoare inainte.
Dar nu avem cum sa le impiedicam. Omul va inceta sa-l mai slujeasca pe om si sa mai fie
robul materiei. Nimeni nu-si va mai plati painea cu sudoare, cu voata sa si cu ura. Omul nu-
si va mai risipi viata muncind!

BUSMAN: Amin!

HELENA: M-ati ametit. As vrea sa cred ceea ce spuneti....

GALL: Sunteti tanara, dumneavoastra veti mai apuca toate acestea, domnisoara.

Isi fac semne intre ei.

DOMIN: Domnisoara, faceti-ne cinstea de a lua o gustare cu noi.

Ceilalti trei ies.

HELENA: De ce pleaca?

DOMIN: Se duc sa gateasca. De obicei gatesc robotii, dar pentru ca nu au simtul gustului,
nu e deajuns.

HELENA: Voiam sa va intreb ceva.

DOMIN: Si eu. Dumneavoastra intai.

HELENA: De ce fabricati roboti femei daca... daca...

DOMIN: Daca sexul in aceasta intreprindere nu are nici o importanta?

HELENA: Da.

DOMIN: Exista o anumita cerere, pentru fete in casa, vanzatoare, secretare... asa s-au
obisnuit oamenii.

HELENA: Si robotii barbati fata de robotinele femei sunt...

DOMIN: Absolut indiferenti

HELENA: E ingrozitor! E nefiresc. Nu stiu daca e respingator, sau poate de dorit...

Dumneavoastra ce voiati sa ma intrebati?

DOMIN: Domnisoara Glory, ati fi dispusa sa ma acceptati?

HELENA: Cum adica, sa va accept?

DOMIN: Ca sot.

HELENA: Cum v-a putut trece prin minte asa ceva?

DOMIN: Daca nu ma luati pe mine, va trebui sa il luati pe unul din ceilalti.

HELENA: De ce?

DOMIN: Pentru ca unul dupa altul toti va vor cere mana. Imi pare rau, domnisoara, se pare
ca toti ne-am indragostit de dumneavoastra.

HELENA: Atunci mai bine plec.

DOMIN: N-ai sa ne faci figura sa ne abandonezi.

HELENA: Esti crud!

DOMIN: Nu e rau, un barbat trebuie sa fie putin crud.

HELENA: Esti nebun!

DOMIN: Un barbat trebuie sa fie putin nebun. E partea cea mai buna din el.

HELENA: Te porti parca ai fi un dumnezeu!

DOMIN: Atunci ne-am inteles?

HELENA: Nu, nu, te rog, lasa-ma!

Batai in usa. Intra ceilalti.

BUSMAN: Gata masa.

ACTUL I.

Helena a adormit in salon. Zgomote de sticla sparta si obiecte trantite o trezesc.

HELENA: Nana!

NANA: Acum, acum. Maica precista, ce sperietori!

HELENA: Robotii?

NANA: Ptiu! Nici nu-mi vine sa le zic pe nume. Iar la lovit damblaua pe unul. Sparge
busturile, tablourile, scrasneste din dinti. Mai rau ca fiarele!

HELENA: Pe care anume l-a lovit?

NANA: Pe ala, ala... ca nici nume crestinesc nu au... din biblioteca...

HELENA: Radius?

NANA: Ala, da. Maica, mi se intorc matele pe dos. Nu pot nici sa-i vad pe paganii astia,
parca ar fi paianjeni.

HELENA: Doar nu-ti fac nici un rau.

NANA: Lasa, lasa. Daca sunt asa de buni, de ce m-ai adus pe mine aici?

HELENA: Nu mi-e sila de ei, Nana. Mi-e mila! Te rog, spune-

NANA: Ia, l-au legat.

HELENA: Spune-le sa-l aduca la mine. Hai, du-te Nana.

NANA: Ma duc, ma duc. Dar sa stii...E ceva impotriva Domnului in fapturile astea
nascocite de Diavol, facute cu masina. E o batjocura de Dumnezeu care ne-a facut dupa
chipul si asemanarea lui. De-aia o sa trimita Domnul o napasta asupra noastra, sa tii minte, o
mare napasta!
Bate cineva la usa. Intra Domin insotit de cativa roboti care aduc darurile.

HELENA: Harry! Ce zi e astazi?

DOMIN: Ghici!

HELENA: Onomastica mea? Nu... ziua de nastere...

DOMIN: Sunt zece ani de la sosirea ta aici.

HELENA: Zece ani? Chiar azi... Doica, te rog, du-te...

NANA : Ma duc, ma duc.

HELENA catre Domin: Cum ti-ai adus tu aminte...

DOMIN: Ia uite aici.

HELENA: Ce e? Perle! Un colier intreg!

DOMIN: Din partea lui Busman. Si aici ( ii arata buzunarul lui)

HELENA: Un pistol! De ce porti pistol?

DOMIN: Nu stiu, mi-a cazut in mana.

HELENA: NU-l purtai niciodata.

DOMIN: Asa e. Mai cauta!

HELENA: O cutiuta! O camee greceasca!

DOMIN: De la Busman. Si asta....

HELENA: De la Alquist!

DOMIN: SI florile... citeste cartea de vizita...

HELENA: Dr. Gall.. Cyclamen Helenae.

DOMIN: Le-a creat in cinstea ta. Frumoase ca tine. Darul meu, mi-e teama sa nu fie cam...
Uite-te pe fereastra!

HELENA: Unde?

DOMIN: In port.

HELENA: Se vede un vapor nou...

DOMIN: Al tau.

HELENA: Dar e un vas de razboi.

DOMIN: Nu, e un vapor ceva mai mare, mai solid.

HELENA: Cu tunuri.

DOMIN: Ca sa calatoresti ca o regina.

HELENA: S-a intamplat ceva.

DOMIN: Doamne fereste! Mai bine incearca perlele.

HELENA: Harry, ai o veste rea?

DOMIN: Dimpotriva, de o saptamana nici o veste.

HELENA: SI asta ce inseamna?

DOMIN: Nimic. Vacanta. Zece ani, ti-aduci aminte? “Domnisoara Glory ne simtim deosebit
de onorati ca ati venit....”

HELENA: O, domnule director general, intreprinderea dumneavoastra ma intereseaza atat

de mult..

DOMIN “Pardon, domnisoara, e interzis. Fabricarea oamenilor artificiali e un secret.”

HELENA: Dar daca o tanara draguta va roaga...

DOMIN: “Desigur, pentru dumneavoastra nu exista secrete...”

HELENA: serioasa: Cu adevarat nu exista, Harry?

DOMIN: Nu. Dar pentru Dumnezeu, domnisoara, ce intentii aveti?

HELENA: Am venit cu scopul de a provoca o rascoala printre robotii dumneavoastra.

DOMIN sare in sus: O rascoala a robotilor!?

HELENA: Harry, ce-i cu tine?

DOMIN: Haha, domnisoara, ce gluma buna. Mai curand ai reusi sa provoci o rascoala a
unor bete sau a unor cuie, decat a robotilor nostri. Pauza. Stii, Helena, ai fost o fata
minunata. Ne zapacisesi pe toti.

HELENA: SI mie mi se parea ca sunt o copilita ratacita printre uriasi. O, Harry!

DOMIN: Ce e?

HELENA: Inchide fabrica si hai sa plecam de aici cu totii. Spune, plecam, mi-e frica!

DOMIN: Cum vine asta? De ce?

HELENA: Nu stiu. Mi-e frica. Mi se pare ca vine ceva peste noi. Ceva implacabil....

Suna telefonul. Domin raspunde.

DOMIN: Da. Cum? Da, vin imediat. Trebuie sa plec.

HELENA: Spune...

DOMIN: Vorbim mai tarziu. SI sa nu iesi din casa!

HELENA: Nana!

NANA: Vin acum, vin.

ROBOTUL RADIUS adus de altii doi. Helena ia telefonul.

HELENA: Alo, doctore, te rog vino repede. Vii?

HELENA: Radius, saracutule, ai patit-o si tu? N-ai putut sa te stapanesti? Vezi, acum o sa te
arunce si pe tine in malaxor! Nu vrei sa vorbesti? Radius, tu esti mai bun decat ceilalti.
Doctorul Gall s-a straduit mult cu tine sa te faca altfel.

RADIUS: Aruncati-ma in malaxor!

HELENA: Imi pare atat de rau ca o sa te ucida! De ce nu ai fost atent?

RADIUS: Nu vreau sa muncesc pentru voi.

HELENA: De ce ne urasti?

RADIUS: Nu sunteti ca robotii! NU sunteti la fel de capabili. Robotii fac totul. Voi dati doar
comenzi. Vorbiti fara rost.

HELENA: Vorbesti prostii, Radius. Spune-mi te-a suparat cineva? As vrea asa de mult sa
ma intelegi...
RADIUS: Vorbe.

Intra Gall.
GALL: vesti bune?

HELENA: Radius, doctore, a avut o criza.

GALL: Ciudat. Si el? Un ac te rog. (il inteapa pe Radius, care isi retrage repede mana)
Reactia pupilelor, sensibilitate sporita. Nu au fost robot-crampe.
HELENA: Dar ce?

GALL: Indignare, manie, revolta...

HELENA: Doctorul Gall ti-a facut un creier mai mare decat al celorlalti, mai mare decat al
nostru, cel mai mare creier din lume. Tu nu esti la fel ca ceilalti roboti, Radius. Ma intelegi
foarte bine.

RADIUS: Nu vreau sa am stapani. Stiu singur orice.

HELENA: Tocmai de aceea te-am tinut aici, in biblioteca. Voiam sa dovedesti intregii lumi
ca robotii sunt egalii nostri.

RADIUS: Nu vreau stapan.

HELENA: Bine, de azi nimeni nu-ti va mai porunci, vei fi ca noi.

RADIUS: Vreau sa fiu stapan.

HELENA: Atunci vei fi numit peste alti roboti. Vei fi conducatorul robotilor.

RADIUS: Vreau sa fiu stapan peste oameni.

HELENA: Ai innebunit!

RADIUS: Aruncati-ma in malaxor.

HELENA: Nu. Nu vei fi aruncat in malaxor.Crezi ca ne e frica de tine? Cat de mult ne

urasti? SI nu iubesti nimic pe lumea asta?

RADIUS: Pot orice.

HELENA catre Gall Nu va fi aruncat in malaxor. Pleaca, Radius.

Radius iese.

HELENA: Doctore, Radius are suflet?

GALL: Nu stiu. Are ceva dezgustator.

HELENA: De-ai sti cat ne uraste! Oare toti robotii sunt asa? Toti cei pe care i-ai facut altfel?

GALL: Sunt poate mai iritabili. Ce vrei? Sunt mai asemanatori oamenilor decat robotii
ceilalti.

HELENA: Si ura lor e de natura omeneasca?

GALL: E si asta un progres.

HELENA: Si robotul Helena?

GALL: E la mine. Frumoasa si prostuta ca o primavara. Voiam sa-ti semene dumitale. Ce

esec!

HELENA: De ce esec?

GALL: Pentru ca nu e buna de nimic. Umbla ca in vis, asa, fara viata. Cand o privesc ma
cutremur, parca as fi creat un monstru. Ii zic uneori, Helena, robotina Helena, trupul tau nu
se va insufleti niciodata, nu vei fi nici iubita, nici mama, daca te-ai destepta, Helena, numai
pentru o clipa! Cum ai striga de groaza! Poate m-ai ucide pe mine, cel care te-am facut, sau
ai arunca cu pietre in acele masini care fabrica roboti.

HELENA: Nefericita Helena!

GALL: Da, asa cum e, nu e buna de nimic.

HELENA: Gall, si florile astea sunt sterpe?

GALL: Desigur. Florile crescute artificial... In schimb, sunt splendide!

HELENA: Multumesc, Gall, m-ai facut mai inteleapta.

GALL: Pot pleca, nu?

HELENA: Da, pe mai tarziu.

HELENA: Nana! Nana vino si fa focul.

NANA: Vin acum!

HELENA rupe petalele florilor crescute artificial : Sa o fac, sa nu o fac, sa le dau foc, sa nu
le dau foc....

iese.

NANA: Ei, poftim, sa fac focul! Acum, in toiul verii. E ca un copil! N-are pic de minte.
Auzi, foc!

HELENA (vine cu un vraf de hartii) Nana, da-te putin la o parte, vreau sa ard toate astea...

NANA: Ce sunt astea?

HELENA: Niste hartii foarte vechi. Sa le ard?

NANA: Nu sunt bune de nimic?

HELENA: Nu sunt bune.

NANA: Atunci, arde-le.

l
HELENA: Ce-ai zice, Nana, daca ar fi bani multi? Bani multi de tot!

NANA: Ce sa zic? Arde-i! Unde-s bani multi isi vara si dracul coada.

HELENA: Si daca ar fi o descoperire? Cea mai mare descoperire a lumii?

NANA: As zice sa o arzi. Toate descoperirile sunt impotriva lui Dumnezeu. Sa vrei sa faci
lumea mai buna decat a facut-o el!

HELENA: Uite ce flacari! Ca niste maini, ca niste limbi, ca niste siluete omenesti... O,
potoliti-va!

NANA: Gata, gata.

HELENA (se ridica derutata) Nana!

NANA: Doamne, Isuse, ce-ai ars?

HELENA: Ce-am facut?

Se aud rasetele barbatilor.

NANA: Pentru numele lui Dumnezeu, ce era?

HELENA: Du-te, du-te, lasa-ma. Vin.

Intra DOMIN, si GALL.

DOMIN: Hai sa o felicitam.

HELENA: Va multumesc, mult, mult de tot. Unde e Busman?

DOMIN: In port, azi e o zi mare, Helena. (catre ceilalti doi) Sa-i spun?
ALQUIST: Fireste. Acum s-a terminat!

HELENA: Ce s-a terminat?

DOMIN: Asteptati! Ia loc, Helena... S-a terminat!

HELENA: Ce?

DOMIN: Revolta. Revolta robotilor! Intelegi?

HELENA: Nu.

DOMIN: Alquist?

ALQUIST ia un ziar si citeste “La Havre a luat fiinta prima organizatie a robotilor, care a
publicat un apel catre toti robotii lumii”

DOMIN: Asta, Helena, inseamna revolta. Revolta tuturor robotilor lumii. Tare as vrea sa
stiu cine a planuit toate astea? Nimeni pe lumea asta nu era in stare sa-i puna in miscare pe
roboti: Nici un agitator, nici un mantuitor al umanitatii – si deodata, asa... E de necrezut!

HELENA: Alte amanunte nu aveti?

DOMIN: Deocamdata stim doar atat si e de ajuns. Si vestile astea le-a adus ultimul vas. Din
douazeci de vapoare cate veneau zilnic, de o vreme n-a mai acostat nici unul. Am oprit
productia si asteptam sa vedem ce-o sa se intample.

GALL: Suntem la stramtoare.

HELENA: De asta mi-ai daruit un vas de razboi?

DOMIN: Nu, micuta mea. Era comandat de sase luni. Asa, pentru orice eventualitate. Cred
ca ne vom imbarca chiar azi. Asa ca fii gata, Helena.

HELENA: De ce pana acum nu mi-ati spus nimic din toate acestea?

GALL: Asta mai lipsea!

DOMIN: Lucrurile acestea nu sunt pentru tine. Oricum, chiar daca plecam, peste o luna ne
vom intoarce si vom putea sa le impunem robotilor tot ceea ce vrem.

HELENA: Nu inteleg.

DOMIN: Pentru ca vom avea la noi ceva de care robotii au mare nevoie. Viata sau moartea
lor. Secretul fabricatiei, manuscrisul batranului Rossum. O luna de zile daca oprim fabrica
din lucru, robotii vor sta in genunchi in fata noastra.
HELENA: De ce nu mi-ati spus nimic?

ALQUIST: Nu voiam sa te speriem.

GALL: Un vapor! Arunca pachete. Cata posta!

DOMIN: S-a terminat revolta?

Intra BUSMAN:

DOMIN: Ce stiri ai?

BUSMAN scoate un ziar din buzunar.

DOMIN, GALL si ALQUIST citesc.

GALL: Au rezistat cu darzenie, nu-i asa?

BUSMAN: Cine?

GALL: Oamenii.

HELENA: Vesti rele?

BUSMAN: Nu, doar ca... vreau sa spun ca... n-ar fi rau sa trecem dincolo, domnilor.

HELENA: Nu! Ramaneti aici.

BUSMAN: Foi din astea a adus vaporul, nimic altceva...

DOMIN: “Roboti ai lumii! Noi, cea dintai organizatie a robotilor Rossum Universal Robots,
ii declaram pe oameni dusmani si proscrisi ai lumii” Cine i-o fi invatat vorbele astea?

GALL: Citeste mai departe.

DOMIN: E o nebunie! Spun ca sunt superiorii oamenilor, ca sunt mai inteligenti si mai
puternici. Ca omul e parazitul lor. E monstruos!

BUSMA'N: Vezi paragraful trei.

DOMIN: “Roboti ai lumii, va ordonam sa-i starpti pe oameni. Nu-i crutati nici pe barbati,
nici pe femei. Puneti mana pe fabrici, pe cai ferate, masini, mine si pe sursele de materii
prime! Restul distrugeti! Apoi inapoiati-va la lucru. Munca nu trebuie sa inceteze.”

GALL: E infiorator.

DOMIN: “Indata dupa primirea ordinului, actionati!” Urmeaza instructiuni amanuntite.

DOMIN: Repede, pe Ultimus!

BUSMAN: Asteapta, Harry! Nu e nici o graba.

DOMIN: De ce sa asteptam?

BUSMAN: Robotii au pus deja mana pe Ultimus.

DOMIN: Alquist, telefoneaza la uzina electrica!

BUSMAN: Sa nu faci asta. Ramanem fara curent.

DOMIN: Ma duc eu acolo.

BUSMAN: Mai bine nu te duce.

DOMIN: De ce?

BUSMAN: Suntem inconjurati.

Alarma fabricii.

HELENA: Harry, iti amintesti, exact acum zece ani...

DOMIN: Alarma robotilor. E atacul.

.
ACTUL II

Helena canta la pian in incaperea alaturata.

GALL: Dumnezeule, ce multi s-au facut!

DOMIN: Robotii?

GALL: Fac zid in jurul gradinii. De ce or fi atat de tacuti? E odios sa te asalteze cineva cu
tacerea.

DOMIN: As vrea sa stiu ce asteapta. Fiecare minut e pretios.

ALQUIST: Ce canta Helena?

DOMIN: Hm, as vrea sa astiu ce tot descarca ei.

GALL: Numai de nu ar fi arme!...

ALQUIST: Dati-mi voie...

GALL: Ce faci cu cablurile alea?

ALQUIST: Imi trebuie un foarfece.

GALL: Unul mic e bun?

ALQUIST: Gata.

GALL: Ce e asta?

ALQUIST: Legatura. Acum putem trimite curent in toate gratiile gardului. Cine le atinge se
curata. Numai de ar fi acolo tot ai nostri.

GALL: Unde?

ALQUIST: La uzina electrica. Aprinde lumina. Cat timp arde e bine.

Intra Busman cu niste registre uriase.

GALL: Atentie la cabluri! Ce-s hartoagele astea?

BUSMAN: Registrele. Sa incheiem socotelile inainte de a... inainte... De data asta nu mai
astept Anul Nou ca sa inchei bilantul.
DOMIN: Busman, robotii descarca arme.

BUSMAN: Ei si? Pot sa-i impiedic eu? Atunci, lasa-ma sa-mi vad de socoteli.

GALL: Dragii mei, robotii au invatat sa faca razboi, e crima noastra. Sa faci din mana de
lucru soldati, iata nenorocirea!

ALQUIST: Crima a inceput odata cu fabricarea robotilor.

DOMIN: Alquist, eu nu ma caiesc de ce am facut.

ALQUIST: Nici azi?

DOMIN: Nici azi... in ultima zi a civilizatiei. A fost ceva maret.

BUSMAN: Trei sute saisprezece milioane.

DOMIN: Alquist, suntem in ceasul din urma. Outem spune ca vorbim aproape de pe lumea
cealalta. Alquist, a zdrobi lanturile sclaviei muncii a fost un vis frumos. O munca injositoare
si groaznica, pe care omul era silit sa o indure. O, Alquist, prea se muncea din greu! Prea se
traia din greu! Voiam sa fac din om stapan. Sa nu se margineasca la a trai pentru o bucatica
de paine. Nici un suflet de om sa nu mai tanjeasca in preajma unei masini straine, sa nu mai
ramana nimic din aceasta sandrama sociala. Voiam sa creez din intreaga omenire o
aristocratie a universului. Oameni neingraditi, oameni liberi, desavarsiti. Poate mai mult
decat oameni,

ALQUIST: Supraoameni.

DOMIN: Sa mai fi avut 100 de ani!

BUSMAN: Report trei sute saptezeci de milioane. Asa.

GALL: Da drumul curentului. Dau inapoi!

DOMIN: Sunt carbonizati, omul nu se preda cu una cu doua!

ALQUIST: Acuz stiinta! Acuz tehnica! Il acuz pe Domin! Ma acuz pe mine insumi. Pe noi
toti. Noi, noi suntem vinovati. Megalomania noastra, progresul si nu mai stiu ce idealuri
marete – in numele lor am distrus omenirea! Un munte atat de urias de oseminte omenesto
n-a ridicat inca nici un Gingis Han! E vina noastra.

GALL: Prieteni, e vina mea. Tot ce s-a intamplat. Eu i-am transformat pe roboti. Eu am
schimbat firea robotilor. Numai cateva amanunte corporale, intelegeti? Mai ales, da, mai
ales simturile lor. Am lucrat in secret, pe riscul meu. I-am transformat in oameni. Mai
perfectionati decat noi, mai puternici. Cred ca asta e cauza principala, de vreme ce nu mai
sunt masini. Isi cunosc superioritatea si ne urasc. Urasc tot ce e omenesc. Pedepsiti-ma!

DOMIN: Mortii pe un mort.

HELENA: Minte! Gall nu e vinovat. Spune-le Gall, cati ani de-a randul te-am rugat...

GALL : Am facut-o pe propria mea raspundere.

HELENA: Nu-l credeti! Eu i-am cerut sa le dea robotilor suflet! Mi-era atat de mila de ei.

DOMIN: Asta a fost o mare usurinta din partea ta, Helena.

HELENA: A fost usuratic? Mi-era teama de roboti.

DOMIN: De ce?

HELENA: Mi-era teama ca ne vor ura.

DOMIN: Ceea ce s-a si intamplat.

HELENA: Mi-am inchipuit ca, daca ar fi ca noi, daca ar putea sa ne inteleaga, nu ne-ar mai
ura. Sa fie si ei putin oameni.

DOMIN: Helena, nimeni nu uraste mai mult decat il uraste omul pe alt om.

HELENA: El nu a vrut, ti-o jur, dar a facut-o.

GALL: Am facut-o pentru mine, ca experienta.

HELENA: Gall, nu e adevarat. Stiam de la inceput ca n-ai sa ma poti refuza.

DOMIN: De ce?

HELENA: Stii de ce, Harry.

DOMIN: Pentru ca te iubeste, ca noi toti.

BUSMAN: De vina suntem noi toti. Va dati voi seama ce a prilejuit cu adevarat aceasta
rascoala? Numarul. Am fabricat prea multi roboti.

DOMIN: Si crezi ca e vina noastra?

BUSMAN: Directorul nu e stapanul productiei. Stapanul productiei e cererea. Toata lumea

cerea roboti. Si in timp ce veneau avalanse de comenzi, noi palavrageam despre tehnica,
probleme sociale si alte lucruri extrem de interesante. Iar avalansa se rostogolea, in virtutea
propriei greutati. Sicomanda cea mai mica, cea mai neinsemnata, se adauga avalansei. Iata.

HELENA: E groaznic!

BUSMAN: Am avut si eu visul meu, un vis asa, busmanian, despre o noua economie
mondiala. Dar acum, facand bilantul, mi-am dat seama ca istoria omenirii nu e facuta din
idealuri inalte, ci din nevoile marunte ale bietilor oameni de treaba, moderat de lacomi sau
egoisti.

HELENA: Si din cauza asta o sa murim?

BUSMAN: De ce sa murim. Nu avem de gand. Trebuie sa gasim o solutie.

DOMIN: Cum?

BUSMAN: Cu binisorul. Dati-mi voie sa ma inteleg eu cu robotii.

DOMIN: Cu binisorul?

BUSMAN: Le-as spune asa: “Domnilor roboti, excelentele voastre au totul: inteligenta,
putere, arme, dar noi avem un caiet vechi cu file murdare si ingalbenite fara de care nu veti
putea fabrica nici macar un singur seaman de-al dumneavoastra; dupa douazeci de ani, cel
mult, veti disparea ca insectele. Ar fi pacat de voi. Lasati-ne sa plecam, si noi va lasam sa
fabricati in liniste si pace alti roboti. Marfa contra marfa.” Asta le-as spune!

DOMIN: Busman, vrei sa ne scape din mana fabricatia?

BUSMAN: Sau o cedam, sau o gasesc ei singuri.

DOMIN: Sau putem distruge reteta.

BUSMAN: Totul se poate distruge: si manuscrisul, si noi. Fa cum vrei!

GALL: Cred ca are dreptate.

DOMIN: Sa cedam secretul fabricatiei?

BUSMAN: Cum vrei.

HELENA: Harry, te rog...

DOMIN: Helena, asteapta, e o problema serioasa. Cedam sau distrugem? Prieteni, vindem
soarta lumii. Cine va avea secretul fabricatiei va fi stapanul lumii. (voteaza toti in tacere –
vor ceda secretul) E sfarsitul istoriei omenirii..

HELENA: Harry, pe mine nu ma intrebi?

DOMIN: Nu, fetito. E prea mare raspunderea. Nu e pentru tine. Intelegi?

GALL: Cine va duce tratativele.

DOMIN: Eu. Asteptai sa aduc manuscrisul.

HELENA: Harry, nu te duce!

DOMIN de langa seif Unde e manuscrisul?

BUSMAN: In seif, unde sa fie?

DOMIN: Cine l-a furat?

GALL: Nu se poate!

BUSMAN: Nu!

DOMIN: Tacere! Cine a furat manuscrisul?

HELENA: Eu. Harry, iti voi spune totul! Iarta-ma! Iertati-ma!

DOMIN: Spune repede!

HELENA: Am ars azi-dimineata amandoua exemplarele.

Domin fuge la lampa de experimente. Citeste un capat de hartie ramas.

DOMIN: “ Prin combinarea...”

GALL i-o ia din mana: “ Prin combinarea biogenului cu...”

DOMIN: Suntem pierduti.

HELENA in genunchi: Iertati-ma.

DOMIN: Ridica-te, Helena.

HELENA: Pana nu ma iertati... pana nu ma iertati.

BUSMAN in panica: Doamne, Dumnezeule, Doamne, Dumnezeule...

HELENA: Harry, ce-am facut!

DOMIN: Linisteste-te. Spune-mi, de ce l-ai ars?

HELENA: Ca.. nu se mai nasteau copii... Daca se continua fabricarea robotilor nu vor mai fi
copii pe pamant. Nana spunea ca e un blestem...

DOMIN: La asta te gandeai tu.

ALQUIST: Ai procedat bine, Helena, acum robotii nu se vor mai putea inmulti. Vor disparea
in douazeci de ani.

GALL: Iar omenirea va ramane, chiar de-ar fi numai o singura pereche de salbatici pe o
insula pustie. In douazeci de ani lumea va fi a oamenilor si va fi inceputul. Peste o mie de
ani ne vor ajunge din urma, apoi ne vor depasi...

DOMIN: Si vor face ceea ce noua abia ne-a trecut prin cap,

BUSMAN: Stati! Cum de nu m-am gandit mai repede! Cinci sute douazeci de milioane
numerar si cecuri. O jumatate de miliard in casa. Dar cu o jumatate de miliard, cu o jumatate
de miliard... se paote cumpara totul pe lume!

Busman o ia spre iesire.

HELENA: Opriti-l!

DOMIN la geam: O fi vrand sa-si rascumpere viata. Busman, ai innebunit?

GALL: Parca nici n-ar auzi. Alearga spre poarta.

HELENA tipa.

GALL: Mort.

ALQUIST: Primul.

GALL: Zace acolo, cu jumatate de miliard in san, geniul financiar.

DOMIN: Plangi, Helena!

Un vajait, lumina palpaie

GALL: Auziti?

DOMIN: Un vajait?
GALL: Ca o furtuna...

ALQUIST priveste becul care arde: Lumineaza, ultima faclie a umanitatii

DOMIN: Mare lucru sa fii om! Era ceva incomparabil, era splendid!

HELENA: Candela familiei!copii, copii, e timpul sa dormiti!

Becul se stinge.

DOMIN: Sfarsitul. Uzina electrica a cazut.

In intuneric apare Nana cu o lumanare.

NANA: In genunchi! Ceasul judecatii a sunat!

Iese, o auzim tipand. Lumanarea se stinge.

DOMIN: Scara!

GALL: Eu!

DOMIN: Holul?

ALQUIST: Eu!

DOMIN: Ai arma?

ALQUIST: Eu nu tragl

DOMIN: Ce vrei sa faci?

ALQUIST: Sa mor.

Navalesc robotii.

RADIUS: Gata?

ROBOTUL 1: Da.

Din dreapta vin alti roboti.

RADIUS: Gata?

ROBOTUL 2: Da.

ROBOTUL 3 il trage dupa el pe Alquist: Asta nu a tras, sa-l omoram.

RADIUS: Omorati-l! Se uita mai atent. Lasati-l in viata.

ROBOTUL 3: E om.

RADIUS: E robot. Lucreaza cu mainile, ca robotii. Poate lucra.

ALQUIST: Omorati-ma!

RADIUS: Vei roboti. Vei cladi. Robotii vor cladi mult. Vor cladi case noi pentru roboti noi.
Tu le vei sluji.

RADIUS: Roboti ai lumii! Domnia oamenilor s-a prabusit. Prin cucerirea fabricii suntem
stapani pretudindeni. Epoca oamenilor s-a terminat. A inceput o era noua. Era robotilor.
Lumea apartine celor puternici. Cine vrea sa traiasca trebuie sa stapaneasca. Mai mult loc
pentru roboti! Roboti, la lucru! Mars!